Edgar Papu este unul dintre cei mai interesanti eminescologi contemporani, aducnd n atentie poezia lui Eminescu

printr-o interpretare subtila n studiul Poezia lui Eminescu (197l), cu subtitlul Elemente structurale. 32 nca din prolog, Edgar Papu avertizeaza ca nu se va cantona ntr-o metodologie simpla, ci va apela la un complex de sisteme, folosind critica n sens axiologic. Astfel, studiul sau fructifica elementele oferite de diferite discipline, precum teoria literara, stilistica, istoria literara, folcloristica, literatura comparata, istoria culturii. Nu putem desprinde o metodologie proprie, dar exegeza este foarte bine articulata prin consecventa afirmarii perspectivei fenomenologice n abordarea poeziei eminesciene. Capitolul Principiul feminin la Eminescu discuta fenomenul care da unitate universului eminescian. Eminescu afirma Edgar Papu concepe lumea afectiv. Prin urmare, autorul va identifica argumente pentru a demonstra ca lirica eminesciana este dominata de elemente feminine. Femininul apare n opera lui Eminescu n varianta sa erotica, ipostaza natura-logodnica. Miscarea esentiala n lirica eminesciana este aceea prin care principiul feminin al naturii este transformat n principiu masculin al formelor. Antropomorfismul devine erotomorfism, cosmosul capata atributele feminitatii. Exista diverse elemente care sugereaza componenta feminina a universului: miscarea de alunecare a stelei, a lebedei, cadrul poetic. Substratul poeziei este, n viziunea lui Edgar Papu, un ritual initiatic cu natura-femeie. n Luceafarul, Edgar Papu considera ca spiritul apare ca natura, n vreme ce ordinea umana este reprezentata de principiul feminin. Al doilea capitol este dedicat Categoriei departelui la Eminescu. Analiza categoriei departelui sesizeaza componenta tragica a liricii lui Eminescu. Atractia departelui este sinonima cu atractia mortii. Este o moarte ce aduce n chip paradoxal o integrare n viata vesnica a naturii. Cultul tragic al mortii este cristalizat n cuvntul dor. Departarea pare, la Eminescu, ca o posesiune concreta, realizata prin vizualizare sau prin auz, prin simtul tactil. Raceala ar fi expresia departelui. Ca si n cazul principiului feminin, sunt investigate mijloacele lexicale utilizate de poet pentru a exprima departarea. n al III-lea capitol, Nostalgia apropierii. Erotica, Edgar Papu identifica n poezia lui Eminescu prezenta spiritului Eccleziastului, care afirma o ordine sapientiala. Dupa cum se observa, dupa cele doua momente n care se discuta optimismul, pesimismul, relatia titan geniu, Edgar Papu aduce un concept nou, pentru a discuta relatia departe aproape. Edgar Papu considera ca Eminescu, n poezia erotica, depaseste romantismul, aducnd o perspectiva moderna. Eminescu se situeaza printre primii poeti moderni n erotica, pentru ca prototipul feminin este unul pasional, senzual, iar senzualitatea nu este romantica. Eminescu nu este comparat cu romanticii, ci cu Baudelaire si Verlaine. Contrastele erotice eminesciene sunt reprezentate de negatie / afirmatie, senzualitate-suavitate / ura. n acest context, Edgar Papu comenteaza Oda (n metru antic), detectnd n ea ruperea eului poetic de sfera mistuitoare a eroticii si retragerea ntr-un eu nsingurat. Capitolul al IV-lea studiaza dulcele eminescian. Dulcele apartine unui plan mai adnc, n care antinomiile sunt depasite. Capitolul este intitulat Concentrarea intensiva, iar capitolul al V-lea, Concentrarea extensiva, avnd ca obiect de studiu miniaturalul n poezia lui Eminescu. Capitolul discuta concentrarea extensiva n interiorul domestic. Este continuata analiza n capitolul al VI-lea, pentru ca, n capitolul al VII-lea, sa se aiba n vedere perspectiva cosmica, nlocuita uneori la Eminescu cu peisajul urban. Edgar Papu vrea sa contureze imaginea unui Eminescu poet citadin, dar Eminescu nu este citadin dect n cteva postume. Capitolul al VIII-lea analizeaza motivele animaliere, intuitia organicului nchis. Capitolul al IX-lea prezinta grotescul eminescian, Edgar Papu considernd ca Eminescu modifica nsasi categoria de grotesc. O idee foarte importanta este ca Eminescu trebuie vazut ca un poet postromantic prin tensiunea extraordinara creata ntre ideal si realitate.