Constituţiile din România

Constituţia din 1866

-documente cu caracter constituţional precedente;

Premise -1831: Constituţia belgiană;
-1866: Carol I

-suveranitate naţională;
-guvernare reprezentativă şi responsabilă;
Principii -separarea puterilor în stat:
puterea executivă: guvern şi domn;
puterea legislativă: domn şi Parlament;
puterea judecătorească: Curţi de judecată
Tribunale
Înalta Curte de Casaţie.

Stat şi instituţii -monarhie constituţională ereditară;

-stat indivizibil;
-teritoriu inalienabil.

-libertatea conştiinţei şi a persoanei; libertatea presei, a întrunirilor;

-inviolabilitatea domiciliului;
Drepturi şi libertăţi -proprietatea sacră şi inviolabilă;
cetăţeneşti -dreptul la educaţie etc;
-vot censitar: 2 colegii – Senat;
4 colegii – Adunarea Deputaţilor.

Modificări:
-1879: articolul 7 – anularea interdicţiei obţinerii cetăţeniei române
de către cei de altă religie decât cea ortodoxă;
Evoluţii -1884: introducerea titulaturii de regat
reducerea colegiilor electorale, de la 4 la 3;
-1917: proiect de revizuire – vot universal, regimul proprietăţii.

-manifestarea independenţei; nu era menţionate raporturile cu

Imperiul Otoman şi cu Puterile garante, atribuţiile domniei şi
ereditatea ei depăşeau statutul autonomiei;
Caracteristici -prima constituţie internă a României;
-a creat cadrul necesar funcţionării instituţiilor moderne;
-model belgian: Constituţia din 1831.

Constituţia din 1923

 -unirea din 1918: problema minorităţilor
Premise angajamentele asumate prin tratatele de pace;
-votul universal, reforma agrară.

-suveranitate naţională;
-guvernare reprezentativă şi responsabilă;
-separarea puterilor în stat:
Principii puterea executivă: guvern şi domn;
puterea legislativă: domn şi Parlament;
puterea judecătorească: Curţi de judecată, Tribunale
Înalta Curte de Casaţie.

-monarhie constituţională ereditară;

-caracterul naţional, unitar şi indivizibil al statului;
Stat şi instituţii -teritoriu inalienabil;
-Consiliul legislativ: controlul constituţionalităţii legilor;
-Biserica Greco-catolică – statut aparte.

-garantarea libertăţilor individuale;

-libertatea conştiinţei şi a persoanei;
-libertatea învăţământului;
-libertatea muncii;
Drepturi şi libertăţi -egalitatea în faţa legii;
cetăţeneşti -proprietatea garantată de către stat; utilitate socială (proprietatea
statului asupra bogăţiilor subsolului, transporturilor); utilitate
publică (dreptul exproprierilor);
-vot universal: obligatoriu, 21 de ani, bărbaţi.

-1926: prima electorală. Prin noua lege electorală s-a înlocuit

principiul reprezentării proporţionale cu cel al "primei majoritare."
Conform acestei legi, într-o primă etapă se totalizau rezultatele
Evoluţii alegerilor pe ţară şi se calcula procentul obţinut de fiecare grupare
politică. Gruparea cu cel mai mare procent, dar nu mai mic de 40%,
era declarată grupare majoritară, iar celelalte se numeau grupări
minoritare (în conformitate cu art. 90 al Legii din 1926).

-consacră un regim democratic;

-sinteză între Constituţia din 1866 şi reformele din 1917;
Caracteristici -una dintre cele mai avansate constituţii ale Europei;
-a asigurat funcţionarea regimului politic din România.
 Constituţia din 1938

-1938: regimul autoritar al lui Carol II;

Premise -februarie 1938: adoptată prin plebiscit (consultare populară).

-principiul supremaţiei regelui;

-suprimate principiile suveranităţii poporului, al responsabilităţii şi al
separaţiei puterilor în stat (regele exercita puterea executivă prin
Principii intermediul guvernului şi puterea legislativă prin Parlament cu rol
decorativ, puterea judecătorească prin Curtea Supremă, tribunalele şi
judecătoriile populare.

Stat şi instituţii -monarhie autoritară: regele domneşte şi guvernează;

-desfiinţarea partidelor politice;
-Consiliul de Coroană – organ reprezentativ permanent.

-drepturi şi libertăţi restrânse;

-dreptul de vot pentru Adunarea Deputaţilor de la 30 de ani şi ştiutori
Drepturi şi libertăţi de carte;
cetăţeneşti -dreptul la vot femeilor fără a fi eligibile.

Evoluţii

-a fost expresia unui abuz;

Caracteristici -emana de la puterea puterea executivă şi nu a respectat procedurile.

Constituţia din 1948

 -intrarea României în sfera de influenţă sovietică
Premise -cucerirea puterii politice de către comunişti
-înlăturarea monarhiei

-suveranitatea poporului;
-nu mai prevedea separarea puterilor în stat, întrucât Marea Adunare
Naţională devenea ,,organul suprem al puterii de stat al Republicii
Populare Române”, deci legislativul şi executivul se confundau.
-prerogativele Marii Adunări Naţionale:
-alegerea prezidiului Marii Adunări
-formarea guvernului (Consiliul de Miniştri)
Principii -modificarea Constituţiei
-votarea bugetului, fixarea impozitelor şi modul de percepere al lor;
-puterea executivă: Consiliul de Miniştri – compus din preşedintele
Consiliului de Miniştri, din unul sau mai mulţi vicepreşedinţi şi din
mininştri.
-puterea judecătorească: instanţe de judecată
Curtea Supremă.
Observaţie: independenţa justiţiei era practic desfiinţată prin intervenţia
factorului politic.

Stat şi instituţii -Republica Populară Română

-stat popular,unitar, independent şi suveran

-în aparenţă erau afirmate drepturi şi libertăţi cetăţeneşti:

-vot universal
-libertatea conştiinţei şi a persoanei;
-femeile aveau drepturi egale cu bărbaţii;
-libertatea muncii;
Drepturi şi libertăţi -egalitatea în faţa legii;
cetăţeneşti -sănătatea publică era organizată de stat;
Observaţie: practic, toate afirmaţiile aparent democratice nu erau
acoperite de garantarea acestor drepturi, care au fost, în majoritatea lor,
încălcate sistematic în timpul regimului comunist.

Evoluţii

Caracteristici -prevederile economice prevalau asupra celor politice;

-trecerea economiei sub controlul statului;
-nu prevedea în mod expres că rolul conducător revenea Partidului
Muncitoresc Român, dar organele de stat erau subordonate acestuia.
 Constituţia din 1952

Premise -aservirea totală a României faţă de Uniunea Sovietică

-suveranitatea poporului;
-unitatea puterii de stat şi exercitarea acesteia prin organe
Principii reprezentative;
-centralism democratic;
-planificare naţională;
-legalitatea populară;

Stat şi instituţii -Republica Populară Română

-stat democrat-popular, unitar, independent şi suveran fără referire
la caracterul său indivizibil sau inalienabil;

-în aparenţă erau afirmate drepturi şi libertăţi cetăţeneşti:

-vot universal
-libertatea conştiinţei şi a persoanei;
-femeile aveau drepturi egale cu bărbaţii;
-libertatea muncii;
Drepturi şi libertăţi -egalitatea în faţa legii;
cetăţeneşti -sănătatea publică era organizată de stat;
Observaţie: practic, toate afirmaţiile aparent democratice nu erau
acoperite de garantarea acestor drepturi, care au fost, în
majoritatea lor, încălcate sistematic în timpul regimului comunist.

Evoluţii

Caracteristici -prevederile economice prevalau asupra celor politice;

-trecerea economiei sub controlul statului;
-nu prevedea în mod expres că rolul conducător revenea Partidului
Muncitoresc Român, dar organele de stat erau subordonate
acestuia.

Constituţia din 1965

 Premise -începutul procesului de destalinizare
-venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu

-suveranitatea poporului;
-unitatea puterii de stat şi exercitarea acesteia prin organe reprezentative;
Principii -centralism democratic;
-planificare naţională;
-legalitatea populară;

Stat şi instituţii -Republica Socialistă România

-Ca în toate statele socialiste şi în România s-a pus problema raporturilor
dintre partid şi Stat, mai ales că art. 3 consacra: „În R.S.R, forţa politică
conducătoare a întregii societăţi este P.C.R. Partidul imprima Statului un
caracter dinamic; partidul defineşte obiectivele în domeniile de interes
pentru societate iar Statul legiferează. Statul socialist era reprezentantul
Partidului Comunist în raporturile cu terţele state ale lumii, deoarece
exclusiv statul deţinea (şi deţine şi în momentul de faţă) calitatea de
subiect de drept internaţional, titular de drepturi şi de obligaţii corelative
în relaţiile internaţionale.

-în aparenţă erau afirmate drepturi şi libertăţi cetăţeneşti:

-vot universal
-libertatea conştiinţei şi a persoanei;
-femeile aveau drepturi egale cu bărbaţii;
-libertatea muncii;
Drepturi şi libertăţi -egalitatea în faţa legii;
cetăţeneşti -sănătatea publică era organizată de stat;
Observaţie: practic, toate afirmaţiile aparent democratice nu erau
acoperite de garantarea acestor drepturi, care au fost, în majoritatea lor,
încălcate sistematic în timpul regimului comunist.

Modificări
Evoluţii -1968: reorganizarea administrativă a teritoriului – revenirea la judeţe
-1975: înfiinţarea funcţiei de preşedinte al Republicii Socialiste România

Caracteristici -subordonarea întregului aparat de stat partidului unic

-concentrarea puterii de decizie statală - legislativă şi judecătorească - în
mâinile unei elite restrânse şi influenţarea de către aceasta a puterii
judecătoreşti.
 Constituţia din 1991

-1989: revenirea la democraţie;

Premise -adoptată prin referendum.

-suveranitate naţională;
-separarea puterilor în stat:
puterea executivă – preşedintele şi guvernul;
Principii puterea legislativă - Parlamentul bicameral;
puterea judecătorească – instanţele judecătoreşti, Curtea
Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie

-republică;
Stat şi instituţii -stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

-garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale;

Drepturi şi libertăţi -dreptul la iniţiativă legislativă;
cetăţeneşti -vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Evoluţii -2003: preşedintele ales pe 5 ani în loc de 4.

Caracteristici -îmbină tradiţia democratică a României cu noile principii

constituţionale europene.

Eseu rezolvat
Elaboraţi, în aproximativ două pagini un eseu despre constituţiile din România, având în vedere:
· precizarea anului adoptării unei constituţii din România;
· prezentarea unei cauze a adoptării consituţiei precizate;
· menţionarea unei asemănări şi a unei deosebiri dintre prevederile a două dintre constituţiile din
România;
· menţionarea a câte unei consecinţe a adoptării fiecăreia dintre cele două constituţii pentru care
aţi optat;
· formularea unui punct de vedere cu privire la necesitatea adoptării unor legi fundamentale
pentru statul român şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

· Constituţia este legea fundamentală a organizării unui stat. Elaborarea şi aplicarea ei

sunt aspecte importante ale modului în care un stat îşi îndeplineşte funcţiile de organizare şi
apărare a teritoriului şi a locuitorilor.
Una din constituţiile României este cea elaborată şi aplicată începând cu anul 1923.
· Numită şi Constituţia Unificării, ea a fost necesară în contextul creat de Marea Unire şi
formarea statului unitar român. În urma victoriilor militare şi a deciziilor de unire luate la
Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, România cuprindea, alături de Vechiul
Regat, şi Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul.
Mărirea teritoriului şi a numărului de locuitori, complexitatea etnică a acestora, reformele iniţiate
în anii 1918 (electorală) şi 1921 (agrară), noul statut internaţional al ţării fac necesară alcătuirea
unei noi constituţii, sarcină asumată de Partidul Naţional Liberal.
· Conform acesteia, proprietatea privată este declarată sacră şi inviolabilă, precizându-se
că se pot face exproprieri în caz de utilitate publică. Este o nouă concepţie cu privire la
proprietate, în sensul că ea trebuie subordonată interesului naţional şi că trebuie să dobândească
o funcţie socială.
În schimb, Constituţia din 1948, cea care consacră România ca stat popular, stabileşte că
mijloacele de producţie aparţin statului, ca bunuri ale întregului popor, organizaţiilor cooperatiste
sau particularilor; sunt create bazele juridice ale trecerii la proprietatea socialistă prin
exproprierile din anii următori.
· Prin adoptarea Constituţiei Unificării este consolidat statul naţional român şi sunt create
condiţiile afirmării egale a tuturor cetăţenilor care, indiferent de naţionalitate, sunt egali în faţa
legilor.
Constituţia din 1948 pune bazele organizării comuniste a României. Ea prevede o serie de
drepturi şi îndatoriri fundamentale, limitate la scopurile urmărite de societatea ce urma să fie
constituită. Deşi între drepturile fundamentale figurau egalitatea, vot universal, libertatea
conştiinţei şi a persoanei, femeile aveau drepturi egale cu bărbaţii etc., practic aceste prevederi
democratice nu au fost acoperite de garantarea lor şi au fost încălcate sistematic în timpul
regimului comunist.
· În toate sistemele constituţionale, constituţia s-a impus ca lege fundamentală. Ea stă la
baza organizării şi funcţionării statului pentru că reglementează şi consacră principiile
fundamentale ale întregii vieţi sociale şi statale. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Constituţiei din
1866, care nu amintea nimic despre dependenţa ţării de Imperiul Otoman, deşi România încă nu-
şi obţinuse independenţa. Era un obiectiv de îndeplinit şi împlinit prin implicarea în războiul din
1877-1878.
Dacă la începuturile sale constituţia era concepută cu scopul de a limita puterile
guvernanţilor, astăzi esenţa ei este alta, aceea de a garanta drepturile cetăţeneşti.

Eseuri
1. Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre semnificaţia constituţiilor pentru
România, având în vedere:
- precizarea epocii istorice în care s-a adoptat una dintre constituţiile României şi prezentarea
unei cauze a acestui fapt istoric;
- menţionarea unei asemănări şi a două deosebiri dintre prevederile a două dintre constituţiile
României;
- menţionarea unei consecinţe a adoptării uneia dintre cele două constituţii pentru care aţi optat;
- formularea unui punct de vedere cu privire la semnificaţia constituţiilor pentru România şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

2. Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre rolul legilor fundamentale pentru statul
român, având în vedere:
- prezentarea unei cauze a adoptării uneia dintre constituţiile României în epoca modernă sau în
cea contemporană;
- menţionarea a două asemănări şi a două deosebiri dintre prevederile a două dintre constituţiile
României;
- precizarea unei consecinţe a aplicării uneia dintre cele două constituţii;
- formularea unui punct de vedere cu privire la rolul legilor fundamentale pentru statul român şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

3. Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre statul român şi constituţiile sale, având
în vedere:
- menţionarea anilor în care s-au adoptat două dintre constituţiile României;
- prezentarea unui element de continuitate între două constituţii ale României şi precizarea unei
deosebiri dintre acestea;
- menţionarea a două consecinţe ale aplicării uneia dintre cele două constituţii;
- formularea unui punct de vedere referitor la importanţa legilor fundamentale pentru statul
român şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

4. Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre actele constituţionale româneşti, având
în vedere:
- precizarea anilor adoptării a două dintre actele constituţionale ale României şi menţionarea a
câte unei cauze a fiecărui fapt istoric;
- prezentarea unui element de continuitate a celor două acte constituţionale precizate;
- menţionarea a două deosebiri dintre cele două acte constituţionale precizate;
- formularea unui punct de vedere referitor la necesitatea adoptării unui act constituţional în
România şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
 Modalităţi de a răspunde la cerinţe legate de Constituţiile din România

Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia consolidarea statului
român s-a realizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prin adoptarea unei
constituţii. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric
relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)

Consolidarea statului român modern s-a realizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
şi prin adoptarea unei constituţii, deoarece Constituţia din 1866 a introdus monarhia
constituţională şi prevedea principii moderne precum separarea puterilor în stat, responsabilitatea
ministerială, garantarea de drepturi şilibertăţi cetăţeneşti şi guvernarea reprezentativă şi
responsabilă. Constituţia ignora suzeranitatea otomană prin introducerea principiului
suveranităţii naţionale. Constituţia românească din 1866 era una dintre cele mai moderne la acea
vreme. Constituţia din 1866 a legiferat dorinţa românilor de a avea o monarhie constituţională,
manifestată prin proiectele politice anterioare şi prin rezoluţiile adunărilor ad-hoc. De asemenea,
prin intermediul ei s-a realizat proiectul modernizării instituţiilor statului, prin ea s-au pus bazele
sistemului parlamentar modern, prin urmare Constituţia din 1866 a contribuit decisiv la
modernizarea şi consolidarea României.
 Aplicaţii

1. Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Art. 33 - Toate puterile Statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita decât numai prin
delegaţiune şi după principiile şi regulile aşezate în Constituţiunea de faţă.
Art. 34 - Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea naţională.
Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări: Senatul şi Adunarea deputaţilor.
Art. 39 - Puterea executivă este încredinţată Regelui, care o exercită în modul regulat prin
Constituţiune.
Art. 40 - Puterea judecătorească se exercită de organele ei.
Art. 92 - Guvernul exercită puterea executivă în numele Regelui, în modul stabilit prin Constituţiune.”
(Constituția din 1923)

B. „Art. 2 – Întreaga putere în Republica Socialistă România aparţine poporului, liber şi stăpân pe
soarta sa. Puterea poporului se întemeiază pe alianţa muncitoresc- ţărănească. În strânsă unire, clasa
muncitoare - clasa conducătoare în societate -, ţărănimea, intelectualitatea, celelalte categorii de
oameni ai muncii, fără deosebire de naţionalitate, construiesc orânduirea socialistă, creând condiţiile
trecerii la comunism.
Art. 3 – În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare a întregii societăţi este Partidul
Comunist Român.
Art. 45 – Marea Adunare Naţională se alege pentru o legislatură de 5 ani. […] În cazul când constată
existenţa unor împrejurări care fac imposibilă efectuarea alegerilor, Marea Adunare Naţională poate
hotărî prelungirea mandatului său pe durata acestor împrejurări.”
(Constituţia din 1965)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi regele României la care se referă sursa A. 2p

2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 2p
3. Numiţi cele două forme de guvernământ precizate în sursele A şi B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care atestă respectarea principiului
separaţiei puterilor în stat. 3p
5. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate într-o relaţie cauză-efect, selectate din sursa B. 7p
6. Prezentaţi o practică democratică din Europa contemporană, precizând şi un stat unde a fost
aplicată. 6p
7. Menţionaţi o asemănare între Constituţia din 1923 şi cea adoptată în 1991. 4p
2. Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Art.30 – Regele este Capul Statului.

Art.31 – Puterea legislativă este exercitată de Rege prin Reprezentaţiunea Naţională. Regele
sancţionează şi promulgă legile.
Art.32 - Puterea executivă este încredinţată Regelui, care o exercită prin Guvernul său.
Art.45 - Regele convoacă Adunările Legiuitoare.
Art.46 - Regele numeşte şi revocă pe miniştrii săi. El poate, în timpul când Adunările Legiuitoare
sunt dizolvate şi în intervalul dintre sesiuni, să facă în orice privinţă Decrete cu putere de lege, care
urmează a fi supuse aprobărilor spre ratificare la cea mai apropiată sesiune a lor.”
(Constituţia din 1938)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi regele în timpul căruia a fost adoptată Constituţia din 1938. 2p

2. Menţionaţi, pe baza sursei date, o atribuţie executivă a regelui României. 2p
3. Precizaţi, pe baza textului dat, două prerogative legislative acordate regelui. 6p
4. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la regimul de autoritate monarhică,
susţinându l cu o explicaţie din text. 6p
5. Menţionaţi două asemănări şi două deosebiri între Constituţia din 1923 şi Constituţia din 1938. 8p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, schimbările intervenite în redactarea unor articole ale
Constituţiilor din prima jumătate a secolului al XX-lea. (Se punctează pertinenţa argumentării
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia.) 6p
3. Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. Art.1: Principatele Unite Române constituie un singur Stat indivizibil sub denumirea de
România.
Art.31: Toate puterile Statului emană de la naţiune care nu le poate exercita decât numai prin
delegaţiune şi după principiile şi regulile aşa dată în Constituţiunea de faţă.
Art.32: Puterea legislativă se exercită colectiv de către Domn şi reprezentaţiunea naţională.
Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări: Senatul şi Adunarea deputaţilor. Orice lege
cere învoirea a câtor trei ramuri ale puterii legiuitoare. Nicio lege nu poate fi supusă sancţiunii
Domnului de cât după ce va fi discutat şi votat liber de majoritatea ambelor Adunări.
Art.35: Puterea executivă este încredinţată Domnului, care o exercită în modul regulat prin
Constituţiune.
Art.36: Puterea judecătorească se exercită de Curţi şi Tribunale. Hotărârile şi sentinţele lor se pronunţă
în virtutea legii şi se execută în numele Domnului.
Art.38: Membrii ambelor Adunării reprezintă naţiunea, nu numai judeţul sau localitatea care i-a numit.
(Constituţia din 1866)

B. Art. 1: Regatul României este un Stat naţional unitar şi indivizibil.

Art.33 Toate puterile Statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita decât numai prin
delegaţiune şi după principiile şi regulile aşezate în Constituţiunea de faţă.
Art.34 Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea naţională.
Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări: Senatul şi Adunarea deputaţilor. Orice lege
cere învoirea a câtor trei ramuri ale puterii legiuitoare.
Nicio lege nu poate fi supusă sancţiunii regale decât după ce se va fi discutat şi votat liber de
majoritatea ambelor Adunări.
Art.39 Puterea executivă este încredinţată Regelui, care o exercită în modul regulat prin
Constituţiune.
Art.40 Puterea judecatorească se exercită de organele ei. Hotărârile lor se pronunţă în virtutea legii şi
se execută în numele Regelui.” (Constituţia din 1923)

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Precizaţi, pe baza sursei A, o atribuţie a puterii legislative. 3p

2. Precizaţi, pe baza sursei B, o atribuţie a puterii judecătoreşti. 3p
3. Menţionaţi o asemănare şi o deosebire între cele două constituţii pe baza surselor date. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, pe baza sursei B, articolul care evidenţiază principiul suveranităţii
naţionale. 3p
5. Numiţi din sursa A cele trei ramuri ale puterii legislative. 3p
6. Selectaţi, din sursa B două informaţii aflate în relaţie cauză–efect, care evidenţiază funcţionarea
principiului separaţiei puterilor în stat. 6p
7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, necesitatea adoptării unui act constituţional după anul
1918.6p
4. Citiți, cu atenție, sursa de mai jos:

,,Problema adoptării unei noi Constituții s-a pus încă din 1918 prin actele de Unire, astfel că toate
partidele politice și-au înscris în programele lor asemenea obiectiv. Au fost elaborate mai multe
proiecte de constituție, care au fost dezbătute în cercurile de studii ale partidelor respective. Regele
Ferdinand se pronunța și el pentru adoptarea unei noi Constituții, care să consfințească actele de Unire,
reformele înfăptuite și să ofere baza legală pentru legislația României Mari. […]
Proiectul de Constituție a fost votat în Adunarea Deputaților la 26 martie 1923 și la 27 martie de
Senat. […] La 28 martie regele a semnat noua Constituție, care a fost publicată a doua zi în Monitorul
Oficial. Constituția (din 1923) răspundea unei necesități istorice, consfințea existența statului național
unitar român, o seamă de drepturi și libertăți specifice democrației burgheze. Adoptarea Constituției a
reprezentat cel mai important act politico-juridic pentru organizarea și dezvoltarea României Mari
după Marea Unire din 1918. Sub raport constituțional, țara noastră se număra printre cele mai avansate
țări din lume. […]
Potrivit noii Constituții, puterile suveranului rămâneau cele din 1866, ceea ce însemna menținerea
formei de guvernământ monarhic-constituțional. […] Regele era implicat în toate ramurile puterii de
stat: puterea legislativă se exercită colectiv de către rege și Reprezentanța Națională; suveranul avea
drept de inițiativă, iar legile intrau în vigoare după semnarea lor de către acesta. Puterea executivă este
încredințată regelui, care o exercită în mod regulat prin Constituțiune. Articolul 87 stabilea: Persoana
regelui este inviolabilă. Miniștrii lui sunt răspunzători. Niciun act al regelui nu poate avea tărie dacă
nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act.”
(I. Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi. Ferdinand I)

Pornind de la această sursă, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Numiți suveranul român care a promulgat Constituția din anul 1923. 2p

2. Precizați secolul la care se referă sursa dată. 2p
3. Menționați cele două organisme legislative care au votat Constituția la care se referă sursa dată. 6p
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la importanța adoptării Constituției din anul
1923 pentru statul român. 6p
5. Formulați, pe baza sursei, un punct de vedere referitor la prerogativele monarhului, așa cum erau ele
prevăzute în Constituția din 1923, susținându-l cu două informații selectate din sursă. 10p
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia statul național unitar român s-a
consolidat prin măsuri reformatoare adoptate în perioada interbelică. (Se puncteaza pertinența
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea și concluzia.) 4p
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:

A. ,,La 6 aprilie 1948 se deschide Marea Adunare Națională și, după validarea mandatelor, la 8 aprilie
1948, președintele Consiliului de Miniștri, Petru Groza, propune un proiect de Constituție, care fusese
publicat anterior în organul central al P.C.R. […]
Constituția din 13 aprilie 1948 a avut un caracter provizoriu de la bun început, în care prevederile
economice prevalau asupra celor politice, fiind instrumentul legal prin care se pregătea trecerea întregii
economii sub controlul statului. […]
Astfel, art.11 prevedea că mijloacele de producție, băncile și societățile de asigurare pot deveni
proprietatea statului când interesul general o cere, art.14 prevedea că atât comerțul intern, cât și cel
extern trec sub controlul statului, iar art.15 prevedea planificarea economiei naționale.”
(E. Focșăneanu, Istoria constituțională a României)

B. ,,La 8 aprilie, președintele Consiliului de Miniștri prezenta în cadrul Marii Adunări Naționale un
proiect de Constituție, ce fusese anterior redactat și dezbătut la nivelul conducerii de partid, sub
îndrumarea consilierilor sovietici. […] Obiectivul fundamental al constituției era de a oferi cadrul legal
al implementării modelului sovietic. […] La 13 aprilie, deputații au adoptat în unanimitate de voturi
proiectul propus, care a fost de îndată promulgat prin Decretul nr. 279, din 13 aprilie 1948.
Constituția conținea 10 titluri și 105 articole și a rămas în vigoare doar o scurtă perioadă de timp,
respectiv patru ani. Primul Titlu se referă la Republica Populară Română, declarată la primul articol
drept «stat popular» ceea ce reprezintă o noutate în istoria constituțională a României, fără însă ca
sensul juridic al expresiei să fie lămurit. […] Pe linia tradiției, același articol mai definește statul ca
fiind unitar și independent. […]
Dacă articolul 8 conținea o prevedere tradițională precum recunoașterea și garantarea dreptului la
proprietate privată, articolul 9, în schimb, stipula că «pământul aparține celor care-l muncesc», ceea ce
anula implicit prevederile precedentului articol, cu care se afla în contradicție. […] De fapt, acest
articol era anulat în efectele sale de articolele anterioare privind proprietățile care aparțineau statului
sau pe care statul avea dreptul să le revendice.”

Pornind de la aceste surse, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Numiți un conducător politic la care se referă sursa A. 2p

2. Precizați, din sursa B, o informație referitoare la Republica Populară Română. 2p
3. Menționați legea fundamentală și o instituție politică la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 6p
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că legea fundamentală din
anul 1948 a avut un caracter provizoriu. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respective efect). 7p
6. Prezentați două acte cu caracter constituțional adoptate în spatial românesc în secolul al XIX-lea. 6p
7. Menționați o caracteristică a legii fundamentale adoptată în România, în ultimul deceniu al secolului
al XX-lea. 4p