Motto: Daca nu-ti pasa unde esti, n-ai cum sa te ratacesti.

Actul I

Personaje:
Femeia
Scriitorul
Odette sotia scriitorului
Filip fiul lor
Sebastian patronul unui magazin de antichitati
Nuria o tiganca
Un comisionar

Dantele, cutii de bomboane, cufere cu cele mai frumoase lucruri... ntotdeauna ne luam cele mai
Femeia:
frumoase
lucruri ntr-o
calatorie...
ntr-unul
dincucompartimentele
astea se afla
s i locul
ntotdeauna
am crezut
ca am
un destin
totul si cu totul deosebit.
Si cnd
spunmeu...
deosebit,
n-are rost
O sa
cunoaste
va simtiti
cineva
ofensati:
pe copila
ncaasta?
una care
Cnd
se crede
ajungimai
n dreptul
breaza ca
locului
tot i ceilalt
tau, nui...".
ai cum
Nu un
sa destin
nu-l recunos
deosebit
ti! Si-atunci,
de-al vostru,
nu
ci unultrebuie
deosebit
dect
chiar
sa de-al
dai meu. Tot timpul am avut senzat ia ciudata ca sunt as teptata n alta parte. Chiar si acum, la
vrsta
care o am
si-am sa
va rog
sa avet
i gentiletea
dete-ai
a nu-mi
sa v-o marturisesc - nca mai am convingerea ca
drumulpesuvoiului
de -lacrimi
pe care
l aveai
pregatit
de cnd
suit ncere
tren...
s-a produs o ncurca tura la nasterea mea
s i astfel
am ajuns
doielegant
oamenia lui
careVictor?
au insistat,
mult
timp dupa
aceea,
sa le spun
mama s i tata . Erau
Victor!
Cinenarcasa
puteaacelor
descrie
Nimeni
n afara
de mine,
binenteles.
Desi
nalt, subt
ire sicumsecade
frumos, eleganta
Victor se
poate compara
a unui
pian,
n clipa n care o mna deschide capacul, la
oameni
foarte
s i de o lui
simplitate
comparabila
doarcucucea
aceea
a unei
ploi
marunte...
Nu
zmbiti,
o
sa
va
obisnuit
i
cu
comparatiile
astea
ale
mele!
Comparatiile
mele sunt comparabile doar cu o
snd clapele sa zmbeasca.
leba da-nDomnule,
cautarea es
unei
care,
n-o va gasi
niciodata...
ti oesarfe
bruta.peNu
vezievident,
ct de speriata
e mititica?
Copilaria
mea? Cea mai
- E cu dumneavoastra
? banala, Cea mai terna sunt expresii insuficiente ca s-o descriu
manuscris
exact. Asa
ca
ma
va
d
nevoita
sa
apelez
la
una
din
incomparabilele
mele
comparatii:
o
copila
rie
- N-ai voie sa tratezi as a o fiinta neajutorata ! - Iertati-ma domnule, dar daca pna la urmatoarea statie nu-i plates
comparabila
cu interesul
care l cites ti n ochii unei vaci ce paste de o ora si jumatate. Singurul lucru pe care merita sa-l
te nimeni
biletul, opepredau
s tit i si voi este: cum am pus eu capat, la vrsta de 11 ani si cinci luni, acestei
inutilitati care era copilaria mea.
Cnd vrei sa ncepi o viata noua , nu trebuie dect sa iei trenul potrivit. Tren... tren... muzica rot ilor... comparabila
Victor mi-a platit biletul de intrare n noua mea viata. N-a putut s-o lase pe micut a fugara de la
cusace?
s tiu...
cu respirat
ia ntretaiata a unui
orfelinat
fieDa,
trimisa
napoi
n mizerie...
barbat ce
spune
iubesc,
ca nu vei
fi niciodata
a lui...
(Seoaude
zgomot
de aflat
roti de
tren.) Mna controlorului
Ceitipatru
anite
ce au
urmat stiind
sunt complet
neinteresant
i. Am
primit
educat
ie s i am
ca am
nclestata
de gulerul
meu...eram
drumul
dintr-un
n altul:
O pictura
cunoas ,teliteratura...
cineva pe Oamenii
copila asta?.
talente despre
care oricum
foarte
siguracompartiment
ca le am: muzica,
dans,
care s-au ocupat de mine
au fost cei mai insipizi, anosti s i inutili pe care mi-a fost dat sa -i ntlnesc... Sigur ca s tiau lucruri minunate, dar ei nu erau
Compartimentele
denu
tren!
Nu exista ceva
mai
Sunt attcont
de provizorii!
locul
dect nis
te recipiente care
se armonizau
n nici
unfrumos!
fel cu propriul
inut. Ca s iAcesta
cnd ai ebea
sampanie dintr-o ulcica de
meu,
spunem
cu
senina
tate,
stiind
ca
peste
cteva
ceasuri
sau
o
zi
vom
parasi
locul
acela
si
nu-l
vom mai vedea, poate,
lut.
niciodata!
Dar, pna
compartimentul
ne soarbe
ne gazduies
te pe
obiectele
i aude
Imaginea
fetit eiatunci,
neajutorate
din tren trebuie
sa -l fimirosurile,
urmarit n aces
ti patru ani
Victor, sastfel
ca cele
a mai fascinante
poves
ti ale noastre.
trimis banii
pentru educatia mea cu regularitate de ceasornic.
O cunoaste cineva pe copila asta?

Banuiam ca sunt frumoasa . Dar abia n ochii lui Victor am vazut ct de frumoasa sunt. Un chip
de nger desfrnat. Comparatia nu-mi apartine, desi mi-ar fi placut sa ma gndesc eu la ea. Victor mi
spunea asa: Chip de nger desfrnat. Mi-a luat trei zile lungi si frumoase din viat a mea sa -l fac pe
Victor sa uite de cons tiint a ce-i spunea ca sunt de trei ori mai tna ra dect el s i n-ar trebui sa profite de
faptul ca soarta mea se afla , n totalitate, n minile lui.
Victor ar fi putut sa faca orice pe lume si i-ar fi ies it minunat. Paradoxul era ca avea att de multi
bani nct singura treaba de care se ocupa era sa-i cheltuiasca. Dar lucrul acesta l facea cu
naturaletea si us urint a unei frunze purtate de vnt. Pluteste lin, se aseaza, se rostogoles te s i zboara
mai departe, de fiecare data altfel... n cautarea unui alt loc...
Educatia mea s-a desavrs it abia dupa ce Victor m-a nvat at sa fac dragoste. A durat mai mult
dect disciplinele pe care le deprinsesem n anii plicticos i de pension. Victor era o enciclopedie la
capitolul dragoste. Despre mine, spunea ca sunt un talent nnascut s i tind sa cred ca as a e. Dar el era
mai mult de-att. Daca eu eram o vioara atinsa de arcusul unui artist, Victor era nsasi muzica.
Cnd l-am parasit, dupa sapte ani, am fost uimita sa constat ca tot ce nvat asem de la el nu-mi
folosea la nimic, pentru ca barbatii ceilalt i aveau nevoie de infinit mai putin. Bogat ia de nuante, pe care
s tiam s-o contin ntr-o mbrat is are, a devenit chiar un balast suparator de care nu mi-a fost chiar att de
usor sa ma descotorosesc.
- Hai, boierule, sa-t i ghicesc, sa -ti zic cti copii o sa faci cu print esa de lnga tine.
- N-o sa fac nici unul, pentru ca printesa nu vrea copii.
- Aoleo, boierule, o avea vraji facute, da-mi doi poli s i i le iau cu mna. Sa-ti faca un ba iat
frumos ca tine.
- Ia doi poli sa ne las i n pace. Suntem fericiti.
As a era. Victor s i cu mine eram fericit i. Pentru el era ultima zi de fericire. Am aflat ca, la un an
de la plecarea mea, s-a mpuscat, iar pentru mine era nceputul unei noi fericiri.

Femeia din

Satra de tigani, cu care am plecat, era alcatuita din noua barbat i, cincisprezece femei si
nenumarat i puradei al ca ror nume nu am reusit niciodata sa le ret in, n ciuda faptului ca am trait patru
ani alaturi de ei.
Kajar era cel mai puternic s i rvnit tigan din s atra, as a ca am fost privita de t iganci ca o
nenorocire picata din senin, inexplicabila, cu tot darul ghicitului pe care sust in ele ca l au.
Nuria, ghicitoarea att de hotarta sa-l us ureze pe Victor de ctiva poli, n-a vazut cum Kajar, doi
pasi mai ncolo, mi-a aruncat o privire. Una singura. Privirea asta mi s-a raspndit prin tot trupul, n
toate directiile s i mi-au trebuit patru ani sa o pot smulge de acolo.
Pe ct de perplecsi au ra mas ceilalt i tigani cnd am descins n s atra, noaptea, cu trei cufere si
doua cutii de pa larii - mi luasem doar strictul necesar -, pe att de firesc i s-a parut lui Kajar sa ma ia de
mna s i sa ma duca n cortul lui. O uitatura scurta si ntunecata i-a fost de ajuns Nuriei ca sa s i ia
boarfele si sa se cara baneasca de acolo.
Toata noaptea, urletele ei, acompaniate de toti cinii din s atra, au fost ecoul ncles ta rii dintre
mine si Kajar.
Tigancile, fara nici o except ie, ma urau. Daca un timp am reus it sa-mi cs tig traiul n satra,
vnzndu-mi rnd pe rnd toate lucrurile pe care le aveam, pna la urma tot a trebuit sa sterpelesc de
prin trguri, sa fur gaini noaptea si sa prezic viitorul unora; tocmai eu care eram, clipa de clipa,
surprinsa de propriu-mi prezent. Toate astea mi-au ies it cu mare us urinta ; n special, la chestia cu
ghicitul eram nentrecuta.
Aceste reusite profesionale ale mele nu-l mpiedicau pe Kajar sa ma bata crunt. Bata ile ne
erau de folos tuturor: lui, i confirmau faptul ca i apartin; mie, mi aminteau cine e stapnul, iar
consatrenilor le ara tau ct de mult ne iubim. Cnd ma ridicam, cla tinndu-ma de pe jos, vedeam privirile
ncarcate de invidie ale t igancilor. Nuria nu m-a iertat niciodata.
- Kajar, ne-am ndepa rtat prea mult. N-o sa mai s tim sa ne ntoarcem.

Femeia din

- Nu-ti fie frica . Putem merge pna unde vrem noi. Vrei sa ne oprim?
- Nu, nu te opri.
Minile lui Kajar pe pielea mea incolora... ochii lui despicndu-ma pna n creier... miracolul
desprinderii noastre de noi, de s atra, de lumea asta stiuta... Locurile pe care le-am vazut n noptile
Kajariene...
- Kajar, sa nu-mi dai drumul.
- De ce ti-e frica?
- Sa nu cad! Nici macar nu stiu daca notam sau zburam!
- Amndoua ...
- Kajar, tu ai mai fost aici...
- Niciodata...
- Atunci, poate eu... am mai fost... aici... mi-e asa de cunoscut si... necunoscut...
- Tot ce ni se ntmpla... esti tu... Si daca tu vrei, n-o sa ne mai gaseasca nimeni, niciodata ...
- Sa ne ntoarcem, Kajar...
Si ne ntorceam, pentru ca asa vroiam eu... Pna la urma, Nuria a reus it sa se razbune. Nu i-a

trebuit mult ca sa-si dea seama ca sunt cel put in la fel de sireata ca ea. Asa ca, dupa un timp, a
renuntat la planul de a ma sluti cu apa clocotita ... de a-mi arde maruntaiele cu otra vuri numai de ea
s tiute sau alte lucruri de felul asta...
Am fa cut aceeas i gres eala ca a ei. L-am scapat din ochi pe Kajar. M-am gndit, mult timp dupa
ce l-am para sit, ce anume i-o fi fa cut Nuria, de l-a facut din neom, om.
n noaptea aia, Kajar mi-a facut ceva ce fa ceau, probabil, tot i ceilalt i tigani n corturile lor. S-a

suit peste mine... mi-am auzit oasele troznind sub greutate... s i a nceput sa se mis te absurd, ntr-un
du-te-vino dureros... M-a napadit un miros iute... Dumnezeule! Omul asta s-a spalat vreodata n viata
lui? Calvarul a durat doar cteva minute, din fericire... Din noaptea aia, mi-au ramas n urechi
sforaiturile crncene ale lui Kajar s i hohotele Nuriei care se auzeau de afara.
Cnd, a doua zi, au vazut ca disparusem fa ra urma, Nuria a fost, probabil, singura care nu s-a
mirat.
Magazinul de obiecte de arta si antichitati, n care m-am angajat ca vnzatoare, se afla ntr-un
orasel de provincie, cu al carui nume nu am sa va plictisesc.
Sebastian era proprietarul acelui magazin ceea ce i conferea un statut de om relativ bogat.
Ada ugnd aspectul lui placut si vrsta numai buna de nsurat, era vnat de toate fetele mai mult sau
mai put in batrne din zona .
A fost dragoste s i mila la prima vedere. Dragostea din partea lui si mila din partea mea. Cele
doua sentimente cres teau direct proportional. Cu ct mi era mie mai multa mila de el, cu att era el mai
ndra gostit.
Daca as fi spus da, toate obiectele din magazin, cu Sebastian n fruntea lor, mi-ar fi apartinut.
Baiatul a sta va muri curnd, m-am gndit de cum l-am va zut.
- Tu vei muri n curnd. Daca t i dores ti ceva, mult de tot, ar fi bine sa te gra besti ca nu prea mai
ai timp...
- Ce lucruri ciudate spui tu... Totus i, nu ma pot supara pe tine...
- De ce?
- Pentru ca te iubesc.
- Ct de mult?

Femeia din

- Ct viat a.
- Asta, n cazul ta u, nu mai nseamna prea mult...
- Atunci, fii sotia mea! Nu poti refuza o ultima dorinta unui muribund...
- Tu nu es ti muribund! Doar ca ti-a mai ra mas put in timp de tra it. Si nu te iubesc.
- Ma vei iubi! Hai sa ne ca satorim!
Nu m-as fi maritat cu omul pe care nu-l iubeam, daca n-as fi stiut cu certitudine ca va fi o
ca snicie scurta. n fond, toti avem dreptul la o ultima dorinta .
Ca o ironie a sortii, Sebastian s i risipea viata facndu-si planuri de viitor. Nu faptul ca urma sa
moara mi strnea mila, ci incapacitatea lui de a-si tra i prezentul. Toate verbele lui erau la viitor: Vom fi
fericiti, vei vedea!, Voi ajunge foarte bogat, Vom calatori prin toata lumea. s i traia viat a ca pe o
perioada de tranzitie. Viat a lui era ca un hol de trecere pe care nimeni nu-l observa, grabindu-se sa
ajunga n camera somptuoasa de dupa el.
Am sa trec sub ta cere ce nt elegea Sebastian prin a face dragoste, pentru ca, asa cum ma
asigura dupa fiecare episod erotic, urma sa vad, abia pe viitor, ce amant desa vrsit va fi el: Cu timpul,
va fi mai bine... va fi o nebunie a simturilor!.
Ca orice om cu planuri ma ret e de viitor, Sebastian a avut o moarte perfect stupida. S-a necat
cu un smbure de maslina care i s-a dus pe partea cealalta , n timp ce spunea: Peste trei zile, vei fi
foarte mndra de mine... Nu-t i povestesc nca... Va fi o surpriza...
Peste trei zile, l ngropam.

Femeia din

Actul II

Magazinul de obiecte de arta si antichitat i. Femeia sta asezata pe un scaun foarte neobis nuit
care pare, mai degraba , sa o t ina prizoniera dect sa-i dea posibilitatea sa se odihneasca.
Se aude clopotelul care anunta intrarea unui client.
Un comisionar: - Buna seara, doamna.
Femeia: - Buna seara!
Comisionarul: - Domnul Sebastian e aici?
Femeia: - Nu este.
Comisionarul: - As putea cumva sa vorbesc cu el? E ceva important.
Femeia: - Numai daca va pricepeti la spiritism. L-am ngropat azi dimineata.
Comisionarul: - Nu se poate! Acum cteva zile am vorbit cu el...
Femeia: - Credeti-ma, domnule... A murit sub ochii mei... S-a necat...
Comisionarul: - Dar era un notator minunat...
Femeia: - ... cu un smbure de maslina . I s-a dus pe partea cealalta.
Comisionarul: - ngrozitor! Sa nt eleg ca dumneavoastra sunteti...
Femeia: - ndurerata vaduva .
Comisionarul: - Si magazinul...
Femeia: - mi apartine...
Comisionarul: - n cazul asta... si coletul, pe care l-am adus eu, va apartine... Bietul domn
Sebastian... s i l-a dorit att de mult... l urma rea de ani de zile...

Femeia din
manuscris

Femeia: - E platit?
Comisionarul: - Oh, da!
Femeia: - Ct valoreaza?
Comisionarul: - Doar nu va gndit i sa-l vindeti...
Femeia: - Ba exact la asta ma gndeam. Eu sunt aici ca sa vnd obiectele astea... nu sa le
colectionez!
Comisionarul: - Oh! Bietul domn Sebastian! Stiu sigur ca-l vroia pentru dnsul! Poate si pentru
dumneavoastra!
Femeia: - Bine, domnule. Iertati-ma, am avut o zi grea si nu cred ca mai sunt n stare sa nchei
afaceri pe ziua de azi.
Comisionarul: - Da, da, sigur. E de nteles. Am sa-l pun aici. Va las acum... Condoleante,
scumpa doamna... Si... Noapte buna...
Ba rbatul i saruta mna ceremonios si iese. Auzim clopotelul la nchiderea us ii.
Femeia se apropie de colet, care a ramas n mijlocul ncaperii. ntinde mna sa-l atinga, cnd se
aude o voce:
Vocea: - Nu pune mna pe el!
Femeia: - Poftim?
Femeia se ntoarce s i scruteaza cu atentie fiecare coltisor al ncaperii. Aproape de aceeasi
culoare, parca din perete direct, se desprinde un ba rbat.
Barbatul: - Am spus sa nu-l atingi.

Femeia: - Cine mai es ti s i tu? t i dai seama n ce hal m-ai speriat?

Barbatul: - Iarta-ma, trebuia sa vin pe usa .
Femeia: - Cum adica pe... (Realiznd sensul vorbelor lui, dat fiind ca n nca pere nu se afla
ferestre.) Adica ... pe unde-ai vrea sa cred c-ai intrat?
Barbatul: - Pe-aici, pe undeva...
Femeia: - De fapt, nici nu-mi pasa. Cert e ca am nchis. Revenit i mine.
Barbatul: - Nu exista mine.
Femeia: - Pardon?
Barbatul: - Tu nu ai mine.
Femeia: - ncerci sa -mi spui, printr-un calambur, ca esti un ucigas?
Barbatul: - Nu sunt un ucigas. Dect metaforic, daca vrei.
Femeia: - Nu-mi plac metaforele. Prefer comparatiile. Sunt mai clare.
Barbatul: - Da... Stiu... incomparabilele tale comparatii...
Femeia l priveste straniu... Tac amndoi.
Barbatul: - Da' s tiu... Parca ma cunosti de undeva.
Femeia: - Semeni cu cineva... Dar nu mi dau seama cu cine.
Barbatul: - Priveste-ma mai bine!
Femeia (l cerceteaza atenta.): - Cu... ma rog... o cunos tinta din trecutul meu...

Barbatul: - Victor?
Femeia (Uluita.): - l cunosti pe Victor? El te-a trimis? Dar nu se poate... doar s tiu ca...
Barbatul: - S-a mpuscat la un an de la plecarea ta...
Femeia (Tace, privindu-l cu atent ie.): - Bine, ai reusit sa ma faci curioasa. Cine esti?
Barbatul: - Priveste-ma mai atenta... Esti sigura ca seman cu Victor?
Femeia: - Leit. (Dupa o pauza .) Dar ai si ceva din... Hai, ca asta-i chiar o tmpenie... Spune-mi
ce vrei s i la sa -ma . Sunt obosita.
Barbatul: - Kajar. Asta ai vrut sa spui... nu? Am ceva si din Kajar, asa-i?
Femeia: - Exact. (nspa imntata.) Cine esti si de unde ma cunos ti as a de bine? Si, mai ales, ce
vrei?
Barbatul: - Daca te-ai linisti putin s i ai avea rabdare sa te uiti bine la mine, ai vedea ca seman
s i cu Sebastian, raposatul, ba chiar s i cu tipul de adineauri, care t i-a adus coletul.
Femeia (Se lasa sa cada pe scaun, aproape plngnd.): - Am observat... si cu multi alt i barbati
din existent a mea... Am nnebunit? Sau am atipit, doar?
Barbatul: - Nu, n-ai nnebunit si nici nu visezi. Doar ca... ma rog, ce ti se ntmpla tie, acum, e
un miracol. Cam cum ar fi pentru mine sa coboare nsus i Creatorul, sa stam la o tacla.
Femeia: - Asculta , domnule... Faptul ca ai aflat, nu s tiu de unde s i nici nu-mi pasa, nis te brfe
din existenta mea... s i faptul ca ai o fata ct se poate de comuna... nu nseamna ca am sa-ti nghit
aberatiile...
Barbatul: - Stiu totul despre tine... Fiecare gnd al tau mi-a trecut mai nti mie prin cap... si
fiecare actiune a ta... a fost pentru ca as a am vrut eu...

Femeia: - Esti mai nebun dect credeam!

Barbatul: - Da? Ai plecat de acasa la 11 ani si cinci luni, cu trenul, l-ai ntlnit pe Victor, te-ai
plictisit la pension, dupa care i-ai sucit mint ile binefacatorului tau, ca sa-l pa rases ti pentru Kajar, care
s-a dovedit, dupa patru ani, a duhni groaznic a transpiratie, n ciuda nopt ilor Kajariene pe care t i le
daruise. Pot sa-ti descriu fiecare senzat ie pe care ai trait-o din clipa n care te-ai nascut... Pentru ca esti
creat ia mea...
Femeia: - Esti Dumnezeu? Iarta -ma , Doamne, dar mi te nchipuiam altfel...
Barbatul: - Sa nu exageram... Sa ne oprim la denumirea de creator.
Femeia: - Doamne! Iarta -ma ! Sa te servesc cu ceva? O cafea? Un coniac? Macar un pahar cu
apa?
Barbatul: - As bea o cafea. Desi, e a treia pe ziua de azi... Se poate fuma aici?
Femeia (Triumfatoare.): - Ha! Te-am prins, sarlatanule! Nu esti Dumnezeu. N-oi fi eu cine stie
ce bisericoasa, da' atta lucru s tiu s i eu: ca pe Dumnezeu l enerveaza fumatul. E nefumator nrait.
Pentru ca tutunul e iarba... stii tu cui, a adversarului sau numa rul unu.
Barbatul (Amuzat.) - Evident ca nu sunt Dumnezeu. Asta mi-ar mai lipsi. Am destula ba taie de
cap si as a. Sunt doar creatorul tau. Sunt scriitor. ti spune ceva chestia asta?
Femeia: - Da! mi spune ca mori de foame! Un artist! Ai venit sa-mi ns iri minciunile astea
sfruntate ca, la sfrs it, sa-mi ceri bani cu mprumut, as a-i?
Barbatul: - ntmplarea face ca sunt un scriitor de succes s i ca, slava Domnului, pna acum
ca rtile mele s-au vndut ca pinea calda.
Femeia: - Atunci ce vrei de la mine?
Barbatul: - Sa te anunt ca nu te mai scriu mai departe.

Femeia: - Reformuleaza, te rog.

Barbatul: - N-am sa scriu mai departe povestea ta. mi scapa din mini. A nceput sa ma
conduca ea pe mine.
Femeia (Nencreza toare.): - Ce ncerci tu sa -mi spui, e ca n-as fi o fiinta adevarata? Ca sunt
doar o... inventie de-a ta?
Barbatul: - Tu es ti o fiinta adevarata, pentru ca eu te-am scris foarte bine. Fara falsa modestie,
pot spune ca es ti la fel de vie ca mine.
Femeia: - Daca esti as a grozav si atotputernic, de ce nu faci tu o minune ca sa-mi nchizi gura?
Barbatul: - Ca de exemplu?
Femeia: - Nu s tiu! O minune! Sa rasara un copac, aici, n mijlocul magazinului...
Barbatul: - As a, din senin?
Femeia: - Exact! Daca esti ce pretinzi ca esti... ar trebui sa fie floare la ureche pentru tine.
Barbatul: - Nu stiu de ce stau atta la discutii cu tine... n fond, as fi putut sa te bag pur si
simplu ntr-un sertar si sa ncerc sa te scriu peste ct iva ani... Poate ca ar trebui sa faci parte din opera
mea de la maturitate...
Femeia: - Ha! Te fofilezi! Sust ii ca m-ai creat pe mine cu toata lumea mea si nu es ti n stare sa
plantezi un ama rt de copac ntr-un magazin de antichitati. Halal creator!
Barbatul: - Bine! Da-mi o foaie si ceva de scris.
Femeia: - Cu placere.
Barbatul (Se as eaza si scrie, vorbind cu voce tare.): - Femeia privi uluita cum, exact n mijlocul
magazinului de antichitat i, rasarea nici mai mult nici mai put in dect un lami...

Femeia priveste uluita lamiul.

Barbatul: - Mult umita?
Femeia: - Fantastic! Deci, chiar mi se ntmpla ... ce mi se ntmpla... ntotdeauna am crezut ca
am un destin deosebit...
Barbatul: - Stiu. Scuza -ma , dar, cum pot i observa din propria-ti poveste, sunt un scriitor realist
s i nu ai idee ct ma enerveaza copacul ala suprarealist din mijloc, de acolo. Pot sa-l tai?
Femeia: - N-ar fi pacat? E minunat. Si oricum, nu avem cu ce sa-l ta iem.
Barbatul (Taind fraza pe care o scrisese nainte.) - Ba avem. Uite ca l-am s i ta iat. (Copacul
intra napoi, n podea.)
Femeia se uita cteva clipe la locul unde a fost lamiul, apoi l studiaza atenta pe barbat. Chiar
ocoleste de cteva ori scaunul pe care acesta e asezat.
Femeia: - Esti frumos.
Barbatul: - Nu ncepe cu lucruri din astea. Te anunt dinainte ca farmecele tale nu au nici un
efect asupra mea.
Femeia: - Si de ce spui ca ai venit?
Barbatul: - Sa -ti zic ca... te las balta. Povestea asta ma depases te...
Femeia: - Cum asa? Parca te la udai ca esti un scriitor bun...
Barbatul: - Tocmai de-asta. Nu-mi place cum evoluezi. Te foloses ti de barbati, dupa care i
arunci. E dezgusta tor. Nici nu s tiu cum ai ajuns as a.
Femeia: - Asa mi-a fost scris! Crezi ca eu nteleg de ce am plecat de la Victor? Era perfectiunea

ntruchipata...
Barbatul: - Ma ca lca pe nervi...
Femeia: - Poftim?
Barbatul: - Genul fara cusur! Sunteti nnebunite toate cnd ntlniti cte unul din a sta! Va
fascineaza rafinamentul ala, pervers! Si bogat pe deasupra!
Femeia: - Nu banii m-au atras la el!
Barbatul: - Stiu. Da' stau as a s i ma-ntreb, daca n-ar fi fost asa de bogat, i-ar mai fi dat mna sa
aiba atta farmec? t i spun eu: Nu! Oamenii ca Victor sunt obis nuiti sa le vina totul pe tava . Habar n-au
ce e grija zilei de mine. Si din cauza asta nu sunt obis nuiti sa piarda. De fapt sunt nis te oameni slabi.
La primul es ec se mpusca.
Femeia: - Erai gelos pe el. De-asta mi l-ai scos n cale pe Kajar.
Barbatul: - Nici ala nu era mai breaz! Te-ai ndra gostit ca o proasta de un... o bruta...
Femeia: - Esti gelos. Nu suporti sa ma vezi fericita. Si pe Sebastian ai fost gelos.
Barbatul: - Era sters. Nu te merita.
Femeia: - Esti ndragostit de mine (Pauza.)
Barbatul: - De ce ai tu senzatia ca fiecare barbat care te ntlneste, nu mai poate trai fara tine?
Uite ca am sa-t i dau o veste trista: nu ma atragi n nici un fel. Ba chiar ma calci pe nervi cu stilul asta al
tau de femeie fatala pentru care nimeni nu e suficient de bun.
Femeia: - Si eu te iubesc. (Pauza lunga la amndoi.)
Barbatul: - De unde pna unde?
Femeia: - Stii ca pe mine dragostea ma loves te ca un tra znet.

Barbatul: - La fel de brusc ti s i trece.

Femeia: - De data asta nu va fi asa. Tu es ti toti barbatii pe care i-am iubit sau pe care i-as putea
iubi vreodata...
Barbatul: - Trebuie sa plec.
Femeia: - Si cu mine cum ramne?
Barbatul: - Am sa ncerc sa te continui peste un timp. O luna, un an, nu s tiu. Acum nu mai pot.
Sunt... prea implicat!
Femeia: - Si eu ramn ca o stana de piatra aici pna te hotarasti tu sa ...
Barbatul: - Nu! Tu nu vei simti nimic! Va fi ca atunci cnd cazi pe gnduri pret de o clipa, uitnd
unde es ti si ce vroiai sa faci! Pentru tine va fi doar o clipa!
Femeia: - Si n-am sa te mai vad niciodata?
Barbatul: - Nu. Dar nici nu o sa suferi din cauza asta pentru ca ai sa ma uiti n momentul n
care viat a ta o sa mearga mai departe.
Femeia: - Viata mea! Nu va fi viata mea! Va fi o pa caleala! N-am sa fiu niciodata cu adevarat
fericita! Si nici tu!
Barbatul: - Nu stim asta. Asteptam toata viata sa ntlnim fericirea. As a suntem facut i.
Femeia: - Dar eu nu vreau sa as tept. Eu vreau sa traiesc din plin. Si n-ai sa ma pot i opri, nici tu
s i nici toti Creatorii n pana de inspirat ie din lumea asta. Ra mi aici! Magazinul mi aduce suficient i bani
ca sa putem trai amndoi. Tu ai sa -ti vezi de scrisul ta u n continuare.
Barbatul: - Nu e as a simplu cum crezi tu! n primul rnd sunt un om nsurat!
Femeia: - Nu te cred.

Barbatul (Scoate o poza din buzunarul de la piept.): - Uite-i. Fiul meu s i sotia mea, Odette.
Femeia: (Uimita .): - Dar asta sunt eu.
Barbatul: - Nu es ti tu. E doar acelas i chip. Ti-am dat chipul sot iei mele.
Femeia: - Cum ai ndraznit sa-mi dai un chip care sa nu fie numai al meu?
Barbatul: - Am vrut sa fii frumoasa. Sot ia mea e cea mai frumoasa femeie pe care am ntlnit-o!
Dar n rest, nu sema nati deloc. Tu esti pa timasa s i nebuna , Odette e rationala , linis tita si foarte timida.
Femeia: - Stie de mine?
Barbatul: - Da! Obis nuiesc sa -i citesc ce scriu pentru ca e cel mai bun critic al meu. i placi
foarte tare. Moare de curiozitate sa-i citesc ce-ai mai fa cut. Zice ca es ti total imprevizibila.
Femeia: - S-ar putea sa nu ma mai placa !... Mai repede dect crezi... Ce e n colet?
Barbatul: - Care colet?
Femeia: - Asta de-aici.
Barbatul: - A! Coletul! Sincer, habar n-am. Exact n momentul ala mi-am dat seama ca nu
vreau sa mai scriu povestea asta.
Femeia se duce la un patefon s i pune muzica, aprinde o lampa si stinge lumina.
Femeia (ncepnd sa se dezbrace.): - Ma cunos ti suficient de bine ca sa s tii ca n-am sa te las
sa mai pleci niciodata de-aici, pentru ca te iubesc. Nici macar nu s tiu daca ce fac eu, acum, (s i scoate
rochia.) e ideea mea sau a ta s i, sincer, nici nu-mi pasa . Cartile tale nu nseamna nimic pentru mine
dect daca au un final fericit. (Ia foaia de hrtie pe care scrisese el nainte.) Si pentru ca tu esti n criza
de inspiratie ai sa scrii ce-t i dictez eu. Dupa care o sa facem dragoste.

Barbatul: - Es ti nebuna de-a binelea!

Femeia: - Exact. De-asta ma s i iubes ti. Scrie: Femeia se duse la colet (n timp ce el scrie, ea,
vorbind, executa ceea ce spune pe gura.), l deschise si privi nedumerita continutul acestuia: o mas ina
de scris s i un superb inel cu diamante. Ai scris?
Ba rbatul da din cap.
Femeia: - Perfect. Acum ne putem iubi.
Se stinge lumina.
Barbatul: - Dar nu ne e scris as a s i-atunci nu poate exista.
Femeia: - Put in mi pasa .
Lumina se aprinde pe o portiune din fata a scenei. Pe un balansoar se afla femeia care cites te
ceva. Dupa un timp, ra mne cu ochii n tavan, gndindu-se. Ia telefonul aflat pe o masuta lnga ea s i
formeaza un numar.
Femeia: - Robert, sunt eu, Odette. Iarta-ma ca te deranjez la ora asta, dar simteam nevoia sa
vorbesc cu cineva si ai fost singurul la care... (Pauza.) Da. La asta m-am gndit s i eu... Tu ai fost cel
mai bun prieten al lui... Astazi... L-am vizitat dupa -amiaza. Nu-s i mai revine, Robert. Mi-a spus-o si
doctorul dar acelas i lucru l simt s i eu. E ntr-o lume a lui. Nu ma pot abt ine sa nu plng cnd l vad ct
de fericit e... A trecut deja un an de cnd e internat s i... uite, nici o schimbare. Astazi l-am dus s i pe Filip
sa-l vada . Mi-a spus ca nu mai vrea sa vina niciodata , ca Tata e nebun. Ar trebui sa gasim alt tata..
L-am plesnit s i dup-aia mi-a parut ra u. (Pauza .) Da... Pare fericit! Robert, de fapt nu te-am sunat n
calitate de prieten al lui, ci n calitate de editor. Ma obsedeaza o poveste la care lucra el cnd... cnd...

s-a declans at boala... Ma punea sa citesc cu voce tare ca sa si dea seama cum suna... Da... e...
interesanta... Problema e ca nu ma pot gndi dect... la femeia din manuscris. Si... sa nu rzi, Robert,
s tiu ca suna aiurea, as vrea sa continui povestea... Simt ca daca nu fac asta nnebunesc si eu...
(Pauza.) Ma bucur ca gndesti asa!... Mult umesc, Robert! Noapte buna!
nchide telefonul, ia din nou n mna foile pe care le citea.
Odette: - Femeia se duse la colet, l deschise si privi nedumerita continutul acestuia: o mas ina
de scris s i un superb inel cu diamante. La ce te-ai gndit tu, iubitul meu, cnd ai scris asta?
Se stinge lumina.

Actul III

Bezna totala n scena, dupa care o vedem pe Femeie n pozit ia n care era nainte ca omul cu
coletul sa iasa, n momentul n care acesta i sa ruta mna. Dupa care, ca ntr-un film dat napoi pe
repede, acesta merge ct iva pasi (ca atunci cnd dai la video napoi pe imagine), cu spatele, pna n
locul n care a purtat dialogul cu Femeia.
ntuneric o secunda. Din nou lumina o fract iune de secunda, apucam sa -l vedem pe Comisionar
spunnd doua trei silabe, iar ntuneric, iar lumina .
Comisionarul: - n cazul asta... s i coletul pe care l-am adus va apartine... Bietul domn
Sebastian s i l-a dorit att de mult... l urmarea de ani de zile...
Femeia: - mi apartine.
Comisionarul: - Si magazinul...
Femeia: - ndurerata vaduva.
Comisionarul: - ngrozitor! Sa nt eleg ca dumneavoastra sunteti...
Femeia: - ... cu un smbure de maslina . I s-a dus pe partea cealalta.
Comisionarul: - Dar, era un notator minunat.
Femeia: - Credeti-ma, domnule, a murit sub ochii mei... S-a necat
Comisionarul: - Nu se poate! Acum cteva zile am vorbit cu el...
Femeia: - Numai daca va pricepeti la spiritism. L-am ngropat azi dimineata.
Comisionarul: - As putea cumva sa vorbesc cu el? E ceva important.
Femeia: - Nu este.
Comisionarul: - Domnul Sebastian e aici?

Femeia: - Buna seara!

Comisionarul: - Buna seara, doamna...
Iese cu spatele s i clopotelul, care anunta intrarea unui client, se aude invers. Replicile trebuie
spuse cu aceeas i intonat ie ca n actul II, desi suna ilogic.
ntuneric.
Se aprinde lumina s i, n magazinul de antichitat i, a apa rut o masa cu farfurii pe ea - de altfel ea
poate exista dinainte n magazin - la care sunt asezati Femeia s i Sebastian (care e acelas i actor care
l-a jucat s i pe scriitor). Amndoi mannca n ta cere.
Sebastian: - Peste trei zile, vei fi foarte mndra de mine... Nu-ti povestesc nca... va fi o
surpriza ...
n timp ce spune asta, mannca masline. Se neaca dintr-o data s i ncepe sa tuseasca puternic,
aproape se sufoca. Femeia se uita n alta direct ie un timp, spre public eventual. Dintr-o data, ca
mpinsa de un arc, sare de pe scaun s i ncepe sa -i care pumni n spate lui Sebastian, pna cnd acesta
s i revine.
Sebastian: - Multumesc! Doamne, am crezut ca mor.
ntuneric.
Se aprinde lumina si ne afla m n acelas i spat iu, dar trasaturile magazinului de antichitati sunt
estompate de lumina. Pe scena se afla un ba rbat Sebastian care, din cnd n cnd, va intra n zona
mai ntunecoasa a scenei, pentru a aranja un obiect sau altul din magazin.

Sebastian: - Am avut cei mai buni parinti din lume. Stiu, vet i zice, nca unul care are senzatia
ca nimeni n-a avut o copilarie fericita ca a lui! Aveti dreptate! Chiar asta e senzatia mea: ca nimeni nu a
avut norocul pe care l-am avut eu, nascndu-ma n casa acelor oameni carora mult timp dupa aceea
le-am spus cu dragoste mama si tata s i le-as mai spune s i azi, daca n-ar fi murit.
Alt colt al scenei, total neluminat pna acum, se lumineaza brusc s i vedem un barbat as ezat
ntr-un scaun cu rotile, cu spatele la spectatori, nvelit ntr-un pled. De la spate, el trebuie sa arate exact
ca Sebastian. Lnga el, pe un scaunel - taburet, sta Odette care are n mna niste foi de pe care
cites te.
Odette (Vorbind cu omul de pe scaun.): - ...daca n-ar fi murit. (Pronunta aceste cuvinte n
acelasi ritm cu Sebastian.)
Sebastian s-a dus deja, undev a, n zona semintunecata si aranjeaza obiecte prin magazinul de
antichitat i.
Odette: - Stii, iubitule, m-am gndit sa spun povestea s i din punctul lui de vedere. De multe ori
ne ncapatna m sa privim lucrurile dintr-un singur unghi si ncepem sa vedem totul deformat. Ni se
mpaienjeneste privirea. Nici nu stii ce bine mi-ar prinde sa stiu ca ma auzi, ca ntelegi ce spun...
Doctorul zice ca e ca s i cnd as vorbi singura dar eu sunt sigura ca se ns eala... As a... hai ca m-am
ntrerupt (Continua sa citeasca.)... deci... daca n-ar fi murit..
Sebastian revine n fata , lumina se stinge pe Odette.
Sebastian (Simultan cu Odette.): - ... daca n-ar fi murit. Pot spune ca am fost un copil ascultator
s i de care parint ii au fost foarte mndri. Si acum, de cte ori am de luat o hotarre importanta, ma
gndesc ce sfat mi-ar da ei, daca ar mai trai. Si actionez ntotdeauna conform sfatului pe care cred eu

ca mi l-ar da ei. Deci, una peste alta, aproape ca act ionez dupa cum ma taie capul.
De la tata am un sac de amintiri placute pe care sper ca le voi povesti nepotilor ntr-o zi si
magazinul de antichitat i pe care sper ca-l voi lasa nepotilor ntr-o zi, alaturi de alte magazine pe care le
voi deschide daca ma va ajuta Dumnezeu, binent eles.
Spre deosebire de alt i copii, ai caror parint i se ntreaba ce profesie vor alege aces tia cnd vor fi
mari, eu s i pa rintii mei am s tiut cu exactitate ce voi face eu. Voi vinde antichitat i. Vreau sa spun ca asta
nu-i deloc o treaba simpla, n caz ca v-at i gndit vreo clipa ca ar fi. Trebuie sa te cam pricepi la toate
pentru ca, altfel, poti fi foarte usor pacalit. Fara falsa modestie, recunosc ca pe mine nu m-a pacalit
nimeni pna acum si-i multumesc lui Dumnezeu. Sper ca parint ii mei, de undeva de acolo, de sus, ma
privesc s i dau aprobator din cap.
Sebastian se duce spre fundul scenei si o vedem pe Odette, n aceeasi ipostaza ca s i data
trecuta , citindu-i sotului ei.
Odette: - Acum, dac-ai putea vorbi, presupunnd ca nt elegi ce zic eu aici, m-ai dezaproba. O,
ce bine ar fi sa ne contrazicem put in, ca pe vremuri! (Plnge.) Iubitule, mi-e asa de dor de tine... Ti se
pare prea n banca lui, Sebastian asta? Stii, ma gndeam ca nimeni nu scrie, niciodata, despre oamenii
cuminti s i la locul lor... s i, sincer, mi se pare o nedreptate... Sa s tii ca m-am framntat mult cu coletul ala
al tau... s tii tu... din actul II... cu mas ina de scris s i cu inelul... N-am reus it sa-i dau de cap... Si fiind
ultima fraza pe care ai apucat sa o scrii n seara aia... seara de dinaintea bolii... Nu s tiu... M-am gndit
ca, poate, erai deja bolnav cnd ai scris-o... O masina de scris... Nu! N-are nici un sens! Cred ca
ncepuses i deja sa amesteci realitatea cu povestea... Mas ina de scris s tiai ca e cadoul pe care urma
sa-l primes ti de la mine, de ziua ta, iar inelul era ceea ce vroiai sa-mi oferi tu, probabil. Am taiat tot
episodul cu coletul (Rde ncet.) Vorba ta: Ce se taie nu se fluiera!. Si l-am salvat pe Sebastian. Stiu
ca nu esti de acord. Ti se pare banal. Ei bine, mie mi se pare necesar. Daca toata lumea ar fi ca eroina
ta din carte, nimic pe lume n-ar mai fi la locul lui. Singurul regret pe care l am..."

Lumina de pe Odette se stinge.

Sebastian (Vine n fata .): - Singurul regret pe care l am este ca parint ii mei n-au apucat sa o
cunoasca pe minunata mea sotie. Sunt sigur ca ar fi iubit-o ca pe copilul lor. ntre noi a fost dragoste la
prima vedere. Si faptul ca ea nu a vrut sa recunoasca asta, dealtfel nici n ziua de azi nu recunoas te,
m-a facut s-o doresc si mai tare. E cea mai frumoasa s i interesanta femeie pe care am ntlnit-o
vreodata. Stiu ca si ea ma iubeste, desi nu mi-a spus-o niciodata. Nu e felul ei sa spuna lucruri din
astea, dar un ba rbat simte cnd femeia de lnga el l iubeste. Si stiti cum e, ce nu se vede la lumina
zilei se simte noaptea. (Rde us or, ncurcat.) ntelegeti ce vreau sa spun. Adevarul e ca mititica de ea a
avut o viata foarte trista pna acum s i e firesc sa nu s i puna sentimentele pe tava s i sa nu mai aiba
ncredere n oameni, nu? De altfel nici nu e nevoie sa-mi spuna ceva, faptul ca a acceptat sa fie sotia
mea nseamna mult, nu-i as a? E o femeie deosebita si rafinata, ceea ce e cu att mai mult de apreciat
cu ct a fost furata de t igani la 11 ani s i cinci luni si obligata sa fure gaini. Nu mi-a povestit chiar de-a fir
a pa r dar, punnd fragmentele cap la cap, am reusit sa -mi dau seama prin ce i-a fost dat sa treaca. O
nteleg ca i e greu sa-mi povesteasca, astea sunt ra ni care dor toata viata. Din ce-am dedus eu, mai
mult dupa privirea dect dupa vorbele ei, cred ca a fost chiar si violata de un t igan din s atra, Kajar sau
Kajal, nu am ret inut exact. Un nespalat n orice caz. A fost un miracol ca a reusit sa fuga de acolo.
Lumina se aprinde pe Odette, Sebastian merge spre fundul scenei.
Odette: - ... sa fuga de acolo. M-am gndit ca trebuie sa -l minta , altfel relat ia lor n-ar avea nici
o s ansa. Daca i-ar s ti povestea adevarata , nici un barbat din lume n-ar avea curajul sa -si mparta viata
cu o astfel de femeie. Nu crezi? Trebuie sa i se dea si ei o noua sansa , nu? O sansa ... (ncepe sa
plnga us or.) E vina mea... Din vina mea se ntmpla lucrurile astea... Iubitul meu... Stiu ca nu nt elegi,
ca nu auzi, dar jur ca n-am sa te las singur n bezna... O sa stau lnga tine si o sa-ti vorbesc pna cnd
ai sa vii napoi... Tu es ti asa de bun... Dac-ai vedea cum am modificat povestea asta, cum am taiat-o,
te-ai supa ra probabil. Dar... pe undeva, suntem chit. Si viat a mea devenise o poveste frumoasa : eu, tu,
Filip... cartile tale... Si parca cineva s-a hota rt sa amputeze destinele noastre, dintr-o data si fara nici

un avertisment... Poate, daca o salvez pe femeia asta de la pierzanie... cineva... ne va salva si pe noi!
Se aude clopotelul de la intrarea n magazin s i pe usa intra Nuria, t iganca.
Nuria: - Hai, boierule, sa -ti ghicesc. Da-mi doi poli si te fac sa te iubeasca domnita lu' matale, ca
pe lumina ochilor ei.
Sebastian (ndreptndu-se spre ea): Te rog sa iesi imediat de aici... N-am nevoie de ghicitul
tau...
Nuria: - Stai boierule, ca nu ti-am dat n cap... De ce t i-e frica? Hai sa -ti zic daca te gndeste
numai pe tine sau mai suspina s i dupa altu'.
Sebastian: - Pleaca odata, t i spun. Daca te vede sotia mea, sigur va face o criza... Nu suporta
t iganii... (o mpinge cu mna stnga de umar)
Nuria i nsfaca mna stnga s i i arunca iute o privire n palma.
Nuria: - Olele, boierule, ai nevasta ascunsa . Venita de departe. Tu o iubes ti cu inima curata s i
ea se usuca de alte doruri lnga mata. Da' ce vrea ea, nu e de pe pamntu' asta. Are-o foame-n ea, pe
care nu i-o potoles te nici un barbat. Da-mi doi poli, s-o fac sa-ti pupe si ta lpile.
Sebastian (Perplex.): Piei de-aici, femeie!
Nuria: - De-aia nu prinde sa mnt a ta. O chinuie alte doruri. Nu te zgrci la doi poli, boierule! Ai
luat femeie rea... s i n-o sa ai trai bun cu ea daca nu ma lasi sa o dezleg.
Sebastian: - Nu cred n lucrurile astea.
Nuria: - Atunci de ce ti-e frica? Sau te face doi poli pe tine, boierule?
Sebastian (Scoate bani din buzunar si i arunca pe jos.): Ia-i si pleaca de aici!

Nuria: - Aoleu! Ti-a venit dracii pe mine!

Nuria se apleaca sa ia banii de pe jos, chiar de lnga picioarele lui. Cnd sa se ridice, ramne o
clipa n genunchi, n fat a lui, cu ochii pironit i n ai lui Sebastian.
Nuria (Cu o voce soptita , ciudata.): Da' nici tu, boierule, n-ai curaj s-o iubes ti de sa i se
desprinda carnea de pe trup... (i pune mna la slit, fara sa -si desprinda privirea din a lui.) Si e mare
pacat, ca ai avea cu ce...
Sebastian (Fa ra sa se miste.): Ti-am dat bani, pleaca!
Nuria (Tot n genunchi.): Za u ca as pleca, boierule, da' tu ai nevoie de mine si uite, d'aia pe
mine nu ma lasa inima sa plec.
Nuria se ridica ncet s i nu s i desprinde ochii din ai lui. Pornes te us or, prin magazin, mergnd
mai mult cu spatele.
Nuria: - Ma doare sufletul ca trece viata pe lnga tine s i tu n-ai curaj sa o apuci.
Gases te masa la care mncasera Sebastian s i Femeia si se ntinde pe ea, ridicndu-si
nenumaratele fuste.
Nuria: - Hai sa vezi cum e dragostea cu o tiganca. Si, de cte ori o s-o iubesti pe cucoana ta, o
sa -ti aduci aminte de mine si o sa te miri ce putere te-apuca. Si cucoana o sa se mire. Taina ta o sa
va -nfierbnte sngele la amndoi. Hai, boierule, sa te iubesc.
Dispar n partea mai neluminata a scenei. Se lumineaza coltul cu Odette.

Odette: - Hai, boierule, sa te iubesc. Acum, chiar ca ma bucur ca nu-ti poti da cu pa rerea,
iubitul meu. Cred ca ai fi uluit: Timida mea Odette! Pudica mea Odette! Cum a produs creieras ul ei
cuminte asemenea grozavii?. Am sa-ti ra spund, des i nu m-ai ntrebat: foarte us or. Al naibii de us or.
Femeia asta, pe care ai scris-o tu, creatia asta, a ta, n-are pic de originalitate, iubitul meu sot . Ce stii tu
despre mine dupa toti anii as tia? Buna mea Odette!, ngerul meu!... M-ai nchis n niste cuvinte si
m-ai obligat sa ma nvrt n interiorul lor, cu grija sa nu rastorn vreo litera . Am toate femeile din lumea
asta nchise nla untrul meu. Striga toate n mine... Si din tot ce ti-ai fi putut alege, tu ai ales att de
putin:
Bunaca,
Odette!.
Fiecaredat
om(cnd
de peiubes
lumeati,asta
scrie, ntr-un
feltisau
altul,
viatate-a
omului
de lnga
Si
descoperi
la un moment
binenteles),
traies
rolul
n care
distribuit
omulel.
iubit. Am urt-o pe Femeia asta a ta din prima clipa. Ei i-ai dat tot ce mi-ai refuzat mie. Stiu sigur ca
te-ai ndra gostit de ea. Te-a fascinat neputint a ei de a iubi. Cum ai putut? E att de usor sa nu iubesti! E
cel mai us or lucru. (Plnge.) Iubitul meu! Vino napoi! Si Filip plnge dupa tine...
Se stinge lumina. Se lumineaza magazinul de antichitati. Sebastian intra n magazin s i se uita la
ce e n jur, de parca l-ar vedea prima oara . Dupa un timp, si drege vocea si spune cu glas scazut:
Sebastian: - Iubito, am venit. (Realiznd ca a vorbit prea ncet.) Iubito, am venit.
Femeia intra n magazin, de undeva, din spate. Ramne n picioare s i-l prives te pe Sebastian,
care n-o vede din clipa n care intra ci put in mai trziu.
Femeia: - Ti-e foame?
Sebastian (Uitndu-se spre masa.): - Nu, deocamdata.
Femeia (Privindu-l ciudat.): Esti schimbat. Ce e cu tine?
Sebastian: - Nimic. Poate oboseala de pe drum...
Femeia (Se apropie de el si aproape ca-l adulmeca .): Nu... e altceva...

Sebastian: - Sunt neba rbierit. Nu es ti obis nuita sa ma vezi asa...

Femeia (si trece degetele peste obrazul lui.): Nu... nici asta nu e...
Femeia i trece degetele prin par, apoi revine pe barba, pe gura lui Sebastian. El s i trece, us or
ncurcat, palma peste obraz.
Sebastian: - Nu s tiu ce t i se pare...
Femeia (Apucndu-l de palma stnga si ncercnd s-o ntoarca spre ea.): - Nici eu...
Sebastian (si smulge palma dintr-a ei si o apuca de pa r, dndu-i capul pe spate.): - Mi-a fost
dor de tine...
Femeia: - Unde-ai fost toata noaptea?
Sebastian: - t i spun eu (O saruta pe gt, respirnd tot mai precipitat.), mai trziu... E o
surpriza . (O as eaza pe masa .)
Femeia ncepe sa-i dea haina jos cu miscari repezite. Lumina se stinge pe ei si se aprinde pe
omul din scaunul cu rotile care e singur. Ba rbatul se deplaseaza cu scaunul n cerc, oarecum n jurul
celor doi, ale caror mis ca ri nu se disting exact, pare un balet al minilor, picioarelor, pe muzica de
respiratie pripita. Lumina se stinge.
Lumina se aprinde. n scena, intra un copil cu o minge n mna, pantaloni scurti s i sosete pna
la genunchi.
Copilul: - Eu sunt Filip s i am doi parint i: o mama s i un tata . Tata e nebun, dar eu n-am voie sa
spun asta si, daca totusi o spun, sunt pleznit imediat. Am auzit de la un coleg de la mine, de la s coala,
ca nebunii tipa foarte mult s i m-am mirat deoarece tata nu a t ipat nici macar o data. Tata zmbeste
ntr-una s i nu clipeste deloc. L-am urmarit odata o zi ntreaga s i nu a clipit. Cred ca ma iubes te nca si

ne distram
Filip:
foarte
- Da.bine
Chiar
cndacum
nu era
am
nebun.
terminat.
CndPot
nu era
sa ma
nebun
joctata
cu sfesnicele
era scriitordin
si mama
secolulera
XV?
buna lui
sotie. Dupa
mama a fostde
scriitoare
i tata
a fost bietul
ei sot.
Mama
l iubeste
tatapa
si din
Odetteaceea
(Apropiindu-se
masa sis as
ezndu-se.):
Nu
schimba
vorba,
ca nupema
calesti.
cauza
asta
plnge
cnd
e
singura
cu
el.
Dar
eu
stau
ascuns
si
o
vad.
E
putin
obositor
ca
parint
ii
unui
Ce-ai avut de scris pentru mine?
copil sa fie mereu la fel. Adica unul sa plnga tot timpul s i unul sa zmbeasca ntr-una. Nu stiu sigur,
(Vineplnge
la masa
si ia caietul
deschis
Compunere:
vreau
sa ma
dar credFilip
ca mama
si cnd
nu plnge.
Credde
cape
s imasa
aduna.):lacrimile
n cap s Ce
i, dupa
ce plec
eu,fac
le cnd
voi fi mare. Vrei sa ti-o citesc?
i pespus
alea.ca
Mama
a scris
carte lui
s i toata
la udat-o
si a vorbit
despre
ea. zis
Un ca
baiat
splnge
coala smi-a
a auzit-o
pe omama
zicndlumea
ca e oacarte
cu prostii.
Da' mama
mi-a
nu de
erala
Odette:
o statueta
unui
client.
i-o cites
ti tatalui
cu prostii.
Era cu- N-am
o fetitatimp
careacum.
a fugitTrebuie
de acasasasi livrez
un nene,
as a, ca tata
a ga
sit-o O
s isa
a dat-o
la scoala
si ta u.
dup-aiaSe
nenea
a la
murit.
Asa...
i atunci ea
a plecat
mai departe,
cu ocare
satrae n
decarucior,
t igani care
cntau
si
ridica
s i,a de
undeva
dins dreapta
scenei,
l aduce
pe scriitor,
nvelit
cu un
dansau,
s i a mers
pled. Zmbes
te. cu ei pna si-a gasit sa lucreze undeva, ca obosise de atta cntat si dansat toata
ziua. As a... s i acolo era un nene care s-a nsurat cu ea si dup-aia i-a facut o surpriza foarte mare, ca s-a
dus el sOdette
i i-a gasit
pe pa rintii
s-au bucurat tot i foarte tare pentru ca ea, acuma, trebuia sa aiba un
(Iesind.):
Saei.
fitSii cuminti!
copil si-i era frica sa nu fuga s i copilul ei de acasa cnd o sa nvete sa mearga.
Nenea
Robertscaunul
vindea cu
ca roti
rtilesipedacare
le scria
asa
pe asta
el a vndut-o.
nu n
Filip apuca
cteva
turetata,
cu el,
cacas isicnd
ar fitot
o trotineta
. ApoiMama
l plaseaza
mai
vorbes
te cucu
nenea
pentru
ntr-o caietul
zi nenea
Robert
i-a ruptsarochia
de pe
ea s i i-a zis ca tata
mijlocul
scenei,
fata Robert
la public,
s i-sca
i aduce
din
care ncepe
citeasca
neastmparat,
e nebun. Mama
l-a pleznit s i pe el. Mama pleznes te pe oricine zice ca tata e nebun. Un ba iat de la
ftindu-se
de colo-colo:
s coala mi-a rupt haina la joaca , dar eu totusi mai vorbesc cu el.
Filip:
Eu sunt
Filipcasa
s i am
doi
mama
i un tata
. Tata e si
nebun,
dar eu n-am voie sa
nainte -stateam
ntr-o
mare
s ipa
curinti:
multeocart
i, dars mama
a vndut-o
a cumparat
spun
asta si,asta
daca
totus i o spun,
pleznit
imediat.Mie mi place foarte mult sa ma joc n magazin si sa
magazinul
de antichitat
i. Noisunt
locuim
deasupra.
vorbesc cu oamenii care intra la noi. Cnd intra cineva, se aude un clopotel. Ma distrez foarte bine aici.
rbatulcnd
zmbes
ia privirii lui,
ra sare
la mi.
Copilul
observa si,
Cred ca,Baatunci
o sa te
fiuntr-una.
mare, o Pe
sa direct
vnd antichitatile
astea
de pencet
aici.un
Sau,
ma rog,
altelenu
noi.
punnd
Sfrsit. caietul pe spatele tata lui, iese - stil trotineta - n timp ce cites te mai departe.
Filip:
Am auzit
de lade
unundeva,
coleg de
mine, de la scoala...
Odette-intra
n scena
dinlaspate.
n
scena,- ra
mne
doarfacut
lamiul.
Odette:
Filip!
Ti-ai
lect iile?