SCENA 1

FRED: Au plecat. (Se uită în jur în dezordinea rămasă în casă.)

KATALIN: Au plecat.
FRED: Î n s f â r ș i t s u n t e m s i n g u r i .
KATALIN: Alfréd...
FRED: (stinge lumina, pune muzică de sex) Muzică...
KATALIN (râde, dar îl respinge ușor): Alfréd!
FRED: Ce e? E ziua mea! (insinuant) Ne uităm la un film?
KATALIN: Fred...
FRED (total neatent la ea): Îmi aduci un pahar?
KATALIN: Aș vrea să te întreb ceva…
FRED: Pune-mi mai mult gin, ursulețul meu... (Katalin- toarnă din
sticlă.) Ce zici de filmul ăsta? E tare, dar încă nu l-am văzut cu tine.
(Râde, ea se uită urât.) Sorry, sorry, glumă...
KATALIN (vine cu băutura și aprinde lumina): Alfréd!
FRED: Dacă vrei să fie lumină, mai bine aprinde o lumânare. Dar
una groasă. Care să țină până dimineața.
KATALIN: Mâine ai prezentare, meeting. Dimineața la 9.
FRED: S-a amânat pe marți. Cu business-ul știi că nu mă joc. Mai ales cu
ăștia, e vorba de bani groși. Deci, Chat, mâine putem dormi toată ziua.
(Katalin stinge lumina, ia o lumânare, o pune pe masă, după care
toarnă încet paharul în capul lui Fred. Fred sare înfuriat.) Chat! Ce
faci? Ai înnebunit?
KATALIN: Poți să fii atent la mine în sfârșit?
FRED: Nu puteai să-mi atragi atenția printr-o modalitate mai puțin
burgheză?
KATALIN: Ți-am spus deja că vreau să te întreb ceva.
FRED: Și nu poți să mă întrebi uscat?

1
KATALIN: Vreau ca tu să fii atent numai la mine, de data asta. De
aceasta singură dată nu vreau să te împart cu laptopul, cu mobilul, cu
netul, cu gadgeturi, cu știrile de sport, și mă folosesc de situația asta, când
capul nu ți-e plin de gin și când gașca ta nu e iarăși la noi. De această
singură dată!
FRED: Ce ai, Chat?
KATALIN: M-am săturat. Si nu mă cheamă Chat. Eu sunt Katalin, iar tu
te numești Alfréd și nu Fred. Katalin, Alfréd, Katalin, Alfréd, Katalin,
Alfréd. Această idioție îngâmfată de a vă chema pe numele voastre în
engleză e tot invenția prietenilor tăi.
FRED: Ursulețul meu, acești oameni lucrează cu toții în străinătate.
Acolo sunt chemați pe nume englezești. S-au obișnuit. N-ar trebui să-mi
faci o scenă din asta.
KATALIN: Nu mai pot.
FRED: Chat, care este problema și rezolvăm noi cumva.
KATALIN: M-am săturat.
FRED: Hai, Chat, le-am rezolvat toate împreună până acum, fără să fim
nevoiți să ne înmuiem hainele noastre în gin. (Râde.)
KATALIN: N-am putut să mă stăpânesc.
FRED: Chat... Kati... Ursulețul meu... Nu înțeleg nimic
KATALIN: Tu nu știi?
FRED: Ce nu știu?
KATALIN: Tu nu ai simțit nimic?
FRED: Ce ?
KATALIN: Când ceilalți au fost aici. Când ai suflat lumânările.
FRED (se gândește un pic): Mi s-a strâns un pic inima. Nu mi s-a
întâmplat niciodată așa ceva.
KATALIN: Ce?
FRED: Să am treizeci și cinci de ani. E un prag.

2
KATALIN: Ai suflat lumânările dintr-o singură gură de aer.
FRED: Sunt în condiție fizică bună. Datorită antrenamentelor de squash.
KATALIN: Nu ai reușit niciodată până acum să le sufli dintr-o singură
gură de aer. Și acum aveai patruzeci treizeci și cinci de lumânări. Cu o
singură gură de aer...
FRED: (începe să râdă.) Tu… tu, te sufoc... mă faci să fac infarct, pe
când (O îmbrățișează, o sărută, o mușcă pe soție. Katalin suportă, fără
să răspundă la aceste gesturi.) ... tu nu ești completă... draga mea...
ursulețul meu drag... dar a fost o idee bună, trebuie să recunosc... (O
lasă, bea.) ... era să mă panichez... când voi povesti mâine
dimineața...
KATALIN: Dimineața nu va veni.
FRED: Poftim?
KATALIN: Dimineața nu va veni.
FRED: Asta e ceva nou sau continui prima chestie?
KATALIN: Până mâine dimineața lumea va pieri.
FRED: Eu așa știam că ție nu-ți place sci-fi-ul. (Râde.)
KATALIN: De ce râzi?
FRED: Îmi torni gin în cap, te legi că am suflat lumânările dintr-o dată, te
uiți la mine cu o privire care... și anunți sfârșitul lumii... Cum să nu râd?
(Dă drumul la un film.)
KATALIN (oprește filmul): Mâine dimineața lumea va pieri, Fred! Nu va
mai exista telecomanda, laptopul, telefonul mobil, Audi A4, și nici casa cu
grădină și piscină, și nici Katalin, dar nici Alfréd, sau Alfi, și nici măcar
Fred nu va mai exista. Nu va mai exista nimic! Înțelegi?
FRED: Tu ai înnebunit, Chat!
KATALIN: Nu. Încă nu. Dar asta e o chestiune de câteva momente. Și nu
mai pot. Singură, nu mai pot. Iar tu nu faci altceva decât bei, te uiți la TV,
crezi că-mi spui chestii amuzante, nu ești atent la mine, pe când eu ȘTIU!

3
Știu cu siguranță, că dimineața nu va mai veni. Că în câteva ore totul se va
termina. Și asta chiar mă scoate din sărite. Da, sunt nebună. (Plânge.) Sunt
nebună, pentru că credeam că..., credeam că acum poate..., poate în ultima
noapte...
FRED: Liniștește-te, Chat! Doamne, nu mai plânge...
KATALIN: Pentru că ceva m-a făcut să am încredere, că tu mă vei
credea. Că poate tu vei ști ce trebuie să facem ultima noapte…
FRED: Eu te cred, ursulețul meu. Normal, că te cred. Hai..., hai, așază-te
lângă mine... totul este în ordine... liniștește-te... liniștește-te, și spune-mi
despre ce este vorba...
KATALIN: Nu știu. Seara stăteam aici, vorbeam și dintr-o dată am știut
că vine sfârșitul lumii. Până dimineața se va termina. Știu!
FRED: De unde știi?
KATALIN: Știu.
FRED: Asta înțeleg, ursulețul meu, dar cum s-a întâmplat? ...Ai auzit vreo
voce, sau cineva a apărut, ... ai avut o viziune?
KATALIN: Nu mă face nebună.
FRED: Nu, deloc!
KATALIN: E atât de greu să crezi, că nu va mai exista lumea?
FRED: Pare destul de bizar.
KATALIN: D e c e ?
FRED: Cum adică de ce? Tu nu crezi că e destul de bizar, că dintre
miliarde de oameni de pe Pământ, - printre care lideri politici, militari,
savanți, teologi, insuși Papa exact soția mea are onoarea să poată ști că
lumea urmează să se termine?
KATALIN: Nu eu sunt singura care știe, Fred. Am văzut pe fața celorlalte
fete, că se gândesc la exact același lucru ca și mine.
FRED: Numai noi, bărbații nu avem habar? De ce? Pedeapsă pentru
#metoo?

4
KATALIN (îi dă o palmă, pauză): Nu știu. Poate că de aceea, că femeile
au mai multă intuiție. Simt mai devreme pericolul... (Foarte încet.) Sau
poate că așa au vrut...
FRED: Cine?
KATALIN: …ca noi să aflăm mai devreme…
FRED: Cine a vrut așa?
KATALIN: Nu știu. Nu știu să folosesc toate gadgeturile tale. Nu știu
cine a fost de fapt Leonardo. Nu știu cine au fost cei care au construit
piramidele în Mexic. Nu știu cum se prepară un creme brulee bună,
Singurul lucru pe care îl știu sigur, este că până mâine dimineața lumea va
pieri!
FRED: Și cum va pieri? Printr-o catastrofă naturală, ne lovește un
meteorit sau printr-un război nuclear?
KATALIN: Pur și simplu... se va termina.
FRED: Din ce cauză?
KATALIN: Nimic. Nu va mai exista. De parcă nici nu ar fi existat
niciodată.

Liniște.

FRED: Sunt obosit, ursuleț. Munca, stresul de la firmă, m-au epuizat

psihic. Probabil te-am neglijat... Mai bine ne culcăm acum. Dimineața vei
vedea lucrurile cu totul altfel... bine?
KATALIN: Bine.
FRED: Bine.
KATALIN: Doar că, dimineața nu va mai veni, Fred.
FRED: Pentru numele lui Dumnezeu, Chat! Recunoaște odată, că este
imposibil ceea ce spui. De ce se termină lumea? De ce? Din ce cauză?

5
KATALIN: Nu știu. Numai de aceea, că nu mai poate exista așa. Risipim
tot ce avem. Stricăm tot ce avem. Nu prețuim nimic. Nici bunurile noastre,
nici natura, nici măcar unii pe ceilalți. Iar sus cineva s-o fi săturat.
FRED: Așadar, Dumnezeu s-a uitat în jos, s-a enervat, a tras o înjurătură
și acum fute de pereți totul.
KATALIN: Nu vorbi așa. Eu cred in Dumnezeu.
FRED: Eu însă nu sunt. Despre asta e vorba? Eu nu cred în Dumnezeu, pe
când tu crezi. Din acest motiv dragul Dumnezeu, pe care nu îl deranjează
deloc că nu există, ți-a șoptit să mă provoci de ziua mea... M-ai putea
provoca mai bine în pat, dar poate că mă înșel... Dacă despre asta este
vorba, și îți promit că de mâine mă voi opri în fiecare dimineață la
Bazilică pentru o rugăciune, dar, ca să fie sigur, mă voi opri și la
sinagogă și la moschee. Hmm? (Katalin nu răspunde.)
KATALIN: Nu mă crezi. Ce te-ar putea convinge?
FRED: M-ar convinge dacă până mâine dimineața lumea s-ar termina.
(Râde.) Nu ți-a plăcut? Ei, eu cred că a fost o glumă bună.
KATALIN: Și celelalte? Știu și ele. Am văzut pe fața lor că știu și ele. Și
le-au spus barbaților. Nu mă crezi. (Fred tace.) Sună-i, întreabă-i.
FRED: Și ce să le spun? Á d á m , M á r k , P é t e r , Á r o n . . . Tu,
Jani! Fiind un comisar ministerial, te rog, spune-mi sincer, până mâine
dimineața lumea se va pieri? Pentru că Kati a auzit ceva la Tesco. (Katalin
sună pe mobilul ei.)
FRED: E trei noaptea, dorm oamenii.
KATALIN: Dacă știu și ei, atunci sunt treji. (Sună.) Ocupat. Klara.
Ocupat Sophi. Ocupat Marta.
FRED: (enervat, Sună pe cineva la telefon.)
KATALIN: Ocupat, nu?
FRED: (sună iar) Csaba.
KATALIN: Și la el e ocupat.

6
FRED (sună pe altcineva): Sorry, Jani... Ocupat. Ce dracu, e 3 noaptea.
KATALIN: Deci este adevărat? !
FRED: Ce este adevărat, pentru numele lui Dumnezeu? Ce se dovedește
pentru tine dacă sună ocupat?
KATALIN: știu și ei. Sigur.
Știu și ei că vine sfârșitul lumii și totuși, de parcă nimic nu s-ar întâmpla,
vorbesc la telefon. Și asta ție ție se pare logic. Cine este atât de tâmpit să
tot vorbească la telefon în ultima noapte?
KATALIN: De exemplu, tu.
FRED: …Eu îi sun pe ei.
KATALIN: Iar ei ne sună pe noi.
FRED: OK. Atunci închid telefonul acum și aștept până ne sună ei.
(Închide telefonul. Amândoi așteaptă.) Vezi? Nimic.
KATALIN: Au închis, și așteaptă să îi sunăm noi.
FRED: Bine.(sună la telefon.) E ocupat.
KATALIN: Ne sună din nou.
FRED: S-a blocat rețeaua. (Imediat îi sună telefonul. Fred se bucură dar
imediat vede că îl sună Katalin. Fred o ia razna.) Nu se poate. Ce tot
vorbesc atât?
KATALIN: Calmează-te, Fred. Te rog frumos, încearcă să te calmezi…
FRED: Nu. Corect. Da. Dacă găsesc o linie care nu sună ocupat, îți
demonstrez că sfârșitul lumii e o nebunie creată în capul tău.
KATALIN: Dimineața nu va mai veni.
FRED: Rămâne să vedem.
FRED (sună la telefon enervat, dar toate liniile sunt ocupate.) Exact ca la
revelion, așa-i? Numai că acum nu îți spune lumea L.M.A., ci L.F.S.S...
lumina fără de sfârşit să strălucească.
KATALIN: Eu în locul tău, m-aș pregăti. (Iese.)

7
 (Fred sună în continuu... Formează un număr la întâmplare, apare o
linie liberă.)

SCENA 2

FÉNY: Da?
FRED (lacom): Alo! Alo! Nu vă supărați pentru acest telefon așa târziu
noaptea, mă numesc Somogyi Fre… Alfréd.
FÉNY: Dl Somogyi, vă salut. Cabinetul Dr. Fény Sándor. Cu ce vă pot
ajuta?
FRED: …Da? Da. Nici nu știu, cum să încep. Vă rog să mă credeți,
asta nu este o farsă tâmpită la telefon doresc să clarific o întrebare destul
de neobișnuită... Sigur că, din moment ce ați răspuns, această nelămurire
s-a clarificat deja...
FÉNY: Liniștiți-vă, vă rog.
FRED: Da. Sigur.
FÉNY: Cine m-a recomandat?
FRED: Nimeni.
FÉNY: Înțeleg. Deci, care este întrebarea?
FRED: Mâine dimineața va fi ceva… neobișnuit. ?
FÉNY: Dacă puteți formula mai concret la ceea ce vă gândiți...?
FRED: La ceva neobișnuit. La orice, care... care nu este obișnuit. Deci, la
ceva care...
FÉNY: Care este neobișnuit?
FRED: Exact.
FÉNY: Mâine dimineața SUA ne va învinge la meciul de polo pe apă.
Asta e destul de neobișnuit.

8
FRED: Mâine dimineață?
FÉNY: Da.
FRED: Deci va fi dimineața.
FÉNY: Da. Asta se va întâmpla dimineața.
FRED: Vă mulțumesc. Și din nou, vă rog, nu vă supărați că v-am sunat
atât de târziu.
FÉNY (râde): Nu contează. Pentru mine nu este neobișnuit. Sunt medic
psihiatru.
FRED: Da? Noapte bună, domnule doctor.
FÉNY: La fel vă doresc. Și somn ușor.
FRED: Și sfârșitul lumii?
FÉNY: Poftiți?
FRED: Vă întrebam când va veni sfârșitul lumii?
FÉNY: Păi, uitați… eu am citit odată într-o carte groasă, că
evenimentul a fost planificat pe anul 2000, dar mă gândesc că s-a ivit
ceva între timp, că, așa cum știți și dvs., marele bum nu a mai avut loc.
FRED: Asta e ceva sci-fi?
FÉNY: Biblia.
FRED: Soția mea crede că până dimineața lumea va pieri.
FÉNY: Dar dvs. nu o credeți pe ea, nu?
FRED: Sigur că nu.
FÉNY: Dar soția dvs. ține la imaginația ei fără îndoială, nu?
FRED: Nu, nu este vorba de așa ceva... da. E încăpățânată.
FÉNY: D l Somogyi, cred că nu ar strica, dacă aș examina-o pe soția dvs.
FRED: Da? Păi nu știu. Când ne puteți acorda timp?
FÉNY: Acum.
FRED: Acum?
FÉNY: Da, ați sunat pe un număr de urgență.
FRED: Să venim acum? Nu cred că acest lucru se poate executa.

9
FÉNY: Dacă doriți, pot să vin eu la dvs.
FRED: Credeți că este atât de urgent?
FÉNY: Nu vreau să vă sperii, dar cred că da. Unde locuiți?
FRED: Strada Tábornok 47c.
FÉNY: E la doi pași.
(Închide telefonul.)

SCENA 3

FRED (strigă): Vom avea un musafir, Chat!

KATALIN (din off): Ce ai spus?
FRED (mai puțin categoric): Vom primi un musafir.
KATALIN: Ce musafir?
FRED: Un prieten de-al meu vine la noi pentru câteva minute.
KATALIN: Acum?
FRED: Nu l-am văzut de ani de zile. Azi a sosit…
KATALIN: De unde?
FRED: …din Mongolia. Fény. Fény Sándor.
KATALIN: Nu mi-ai povestit de el niciodată.
FRED: Trăiește în Mongolia de ani de zile. Am și uitat că există.
KATALIN: Iar acum ți-ai amintit, brusc, din senin.
FRED: Acum a ajuns acasă.
KATALIN: Din Mongolia.
FRED: Da. De ce? Din Mongolia. Ce-i atât de incredibil? Există o țară
care se numește așa. Uită-te pe hartă.
KATALIN: Pe cine ai invitat la noi?
FRED: Un prieten de-al meu.

10
KATALIN: În ultima noapte?
FRED: Lasă odată prostia asta. Faptul că ne-a sunat el, exact acest fapt
dovedește, că viziunea ta cu sfârșitul lumii este o fantezie nebună. Nu ar
strica să te consulte un psihiatru.
KATALIN: Ia stai puțin, acest acest prieten al tău este medic din
întâmplare, așa-i?
FRED: E inginer. Inginer-cercetător apă. A cercetat apă timp de trei ani în
Mongolia. (Katalin îl privește suspicioasă.)
Nu te uita așa. Nu stă mult. Mă duc să mă schimb. Fă-mi un gin. (Iese.)

Katalin prepară ginul, apare Fény, foarte elegant și înfricoșător de calm.

SCENA 4

FÉNY: Bună seara. (Katalin se sperie.) Îl caut pe Somogyi Alfréd…

KATALIN: Da. Bună seara… Somogyi Katalin…
FÉNY: Fény Sándor.
KATALIN: Alfréd vine imediat… Vă rog să luați loc.
FÉNY: Mulțumesc. (Observă ceva de la petrecere.)
KATALIN: Am avut petrecere de zi de naștere...
FÉNY: Alfréd?
KATALIN: A împlinit 35 de ani.
FÉNY: (se uita la un afiș):
KATALIN: În Veneția. Aproape cu trei ani în urmă.
FÉNY: E o fotografie bună.

11
KATALIN: Da. Toată lumea spune așa. Sunt fotograf. Artistă de
fotografie. Din fericire îi merge destul de bine lui Alfréd, ca eu să pot să
butonez din pură plăcere.
FÉNY: Alfréd unde lucrează?
KATALIN: Tot acolo.
FÉNY: …Mda…
KATALIN: A reușit să înființeze o firmă cu cinci ani în urmă.
Planificarea și executarea de campanii de publicitate.
FÉNY: Asta e o muncă senzațională. Întotdeauna am invidiat așa ceva.
KATALIN: Nici dvs. nu aveți de ce să vă plângeți. Adică în legătură cu
senzațiile.
FÉNY: Nu. Senzații sunt destule. Fiecare om este altfel. Fiecare își
construiește propria lui lume – cu frici și bucurii de neînțeles pentru
ceilalți. De multe ori nu știu când îi fac ceva bun celuilalt. Dacă îl îndrept
înspre lumea noastră sau dacă îl las acolo unde este el.
KATALIN: Dumneavoastră sunteți medic?
FÉNY: …Putem spune.
KATALIN: Ce specializare?
FÉNY: E greu de determinat.
KATALIN: Psihiatrie?
FÉNY: Da. Dacă vrem să etichetăm neapărat, asta e cel mai apoape de
ceea ce fac eu.

SCENA 5

12
FRED (sosește cu avânt mare) Hello, bătrâne! Vai de mine! Cât de
repede ai sosit! Chat, de ce nu mi-ai spus? Bătrâne! De vreo mie de ani…
plus TVA. Hai, povestește-mi ceva. Jur, că tu nu te-ai schimbat deloc.
Chiar! Voi v-ați întâlnit deja, presupun. Chat, el e Sándor. Sándor, ea e
Katalin. Dar noi o spunem Chat. Ea e soția mea. Eram împreună deja,
când tu încă erai acasă, dar m-a cerut cu doi ani în urmă și eu am zis da.
Ce zici? Nu te-ai fi gândit, așa-i? Ce bei?
FÉNY (zâmbește): Tot aia.
FRED: Da. Mie îmi place acum gin tonic cel mai mult.
FÉNY: Mie nu-mi place nici ginul, nici tonicul.
FRED: Ei, separat nici mie nu-mi place… (Lui Katalin) Ursulețul meu,
îmi amesteci una, te rog? (Katalin face un pas la bar.)
KATALIN: Și pentru dvs.?
FÉNY: Whisky, vă rog.
FRED: Mult whisky, puțină gheață.
FÉNY: Puțin whisky, multă gheață. Gheața multă prinde bine la nervi.
FRED: Evident. Cine era care bea cu puțină gheață?
FÉNY (zâmbind): Tomi.
FRED: Tomi! Desigur! Tomi! Ce mai e cu el? Nu ai mai văzut un tip ca
el, Chat! Înalt, chipeș, păr șaten închis, ochi albaștri, și toate astea cu un
zâmbet de star, că poliția trebuia să alungă fetele din jurul lui, dacă a
apărut pe stradă. Sándor spunea întotdeauna că nu poate înțelege unde
încap atâția dinți într-o gură. Mai ții minte?
FÉNY : A murit.
(Katalin aduce băuturile pregătite. Îi dă paharul cu whisky lui Fény,
după care toarnă gin tonicul încet pe capul lui Fred.)
FRED: Asta de ce…?
KATALIN: Domnul doctor tocmai acum a explicat, că gheața prinde
bine la nervi.

13
FRED: Domnul doctor? Ți-ai terminat doctoratul? Cum? Ce specializare?
Nici nu mi-ai povestit. (Tăcere.) OK. L-am chemat pe domnul doctor. Da.
M-am gândit că nu strică dacă te consultă un medic. Nebunia asta a ta, cu
sfârșitul lumii, necesită un specialist.
KATALIN: Evident. Atunci, poftiți, domnule doctor. Simptomele
nebuniei mele: simt că… nu. Nu. Știu. Sunt convinsă, că noaptea asta
lumea va pieri. Există unul care se crede Napoleon. Există care știe că el
este gravitația. Iar eu știu că vine sfârșitul lumii. Asta este. Puteți începe
consultația. Soțul meu va plăti numai dacă este convins că a beneficiat de
servicii de calitate. (Începe să se dezbrace) Vreți să mă dezbrac de sus
până-n jos sau e de ajuns dacă-mi scot limba? Sau mă dezbrac și numai
după aceea îmi scot limba?
FRED: Chat…!
KATALIN: Nu fii gelos. Tu m-ai văzut dezbrăcată deja, presupunând, că
nu citeai știrile de sport și în timp ce făceam sex. Iar domnul Fény este
medic. Nu-i așa?
FRED: Tu nu ești normală.
KATALIN: E ste posibil, tu ai chemat un psihiatru să mă consulte. Pot să-
mi scot limba?
FÉNY: Vă rog, vă rog să vă îmbrăcați. Este adevărat, că sunt medic, și
chiar soțul dvs. m-a chemat aici, dar asta nu contează deloc. Oricum
veneam.
FRED: De ce?
FÉNY: Din cauza dvs. … Fred…! Deoarece până mâine dimineața lumea
va fi sfârșitul lumii.
FRED: Cum…? Deci asta-i super! Asta-i incredibil! Chem la soția mea
bolnavă un psihiatru, în locul căruia sosește un pacient. La sanatoriu sunt
foarte îngrijorați pentru dvs., nu vreți să-i anunțăm că sunteți în locul
potrivit?

14
FÉNY: Dimineața nu va mai veni… Fred…!
FRED (sarcastic): Știți că am avut și eu o presimțire asemnănătoare...
soția mea a menționat această posibilitate, dar acum că o confirmați și
dvs., sunt mult mai liniștit.
FÉNY: Nu, nu sunt medic.
FRED: Nu mai spuneți! Dar arătați exact ca un medic. Nu-i așa, Chat?
Uitați-vă aici. Arătați fix ca un medic. (Îl învârte.)
KATALIN: De ce îți bați joc de noi?
FRED: Cum adică? Dacă nu cred că vine sfârșitul lumii, asta e problema.
Dacă cred că vine, aia e problema. Ce vrei tu de la mine?
KATALIN: Să ne iei în serios.
FRED: Eu vă iau în serios. Subliniez aici, că mă aflu în aceeași cameră cu
doi nebuni, deci nu prea am de ales. Deci, dacă nu sunteți medic, atunci
cine sunteți, stimate domnul Fény?
FÉNY: Deci, eu am venit de dincolo.
FRED: Puteți clarifica un pic?
FÉNY: Este greu de determinat mai exact. În lexicul dvs. nu există un
substantiv adecvat pentru acest lucru. Pot încerca să vă explic, dar orice
spun, nu va cuprinde realitatea.
FRED: Încercați. Dar vă informez încă de la început că eu nu cred în
Dumnezeu.
FÉNY: Vă veți dezamăgi, dacă aflați.
FRED: Deci?
FÉNY: Deci?
FRED: Cine sunteți?
FÉNY: Cine credeți dvs. că sunt?
FRED: Nu vreau să vă jignesc. Eu vreau să aflu cine credeți dvs. că
sunteți?
FÉNY: Înger?

15
FRED: Întrebați sau afirmați?
FÉNY: Testez. Ce ați spune dacă aș fi un înger?
FRED: Unde v-ați lăsat aripile? La garderobă?
FÉNY: Nu am aripi.
FRED: Bine, că nici noi nu avem gardrobă. Vezi, Chat? Ne-am nimerit
cu un înger defect. Pun pariu că îngerii prietenilor noștri au amândouă
aripile. Duceți-vă frumos înapoi, și faceți-vă apariția așa cum este prescris.
Aripioare, glorie, cămașă albă. Atunci discutăm și despre sfârșitul lumii.
KATALIN: Fred! (Își ascunde fața în palme.)
FRED: Vedeți ce i-ați făcut soției mele? Biata de ea, își spunea cu grijă
rugăciunile fiecare duminică la biserică. Și-a imaginat atât de frumos totul.
Iar acum dvs. veniți aici fără aripi. Cum îndrăzniți?
FÉNY: Îmi pare rău de tot, dar eu nu am aripi. Nu sunt înger.
FRED: Stop. Ați spus că sunteți înger.
FÉNY: În conformitate cu imaginația dvs. sunt înger. Sau suflet. Un
spirit.
FRED: Vai.
FÉNY: Dar niciuna nu cuprinde exact realitatea. Deoarece dvs. nu ați
nimerit ce este dincolo, nu aveți un cuvânt pentru acesta. Iar fără cuvinte
eu nu pot să explic nimic pentru cei care înțeleg numai cuvintele. Dar în
ciuda faptului că nu vă pot defini în ce formă, noi oricum existăm. De
fapt nici verbul a exista nu este adecvat. Suntem.
FRED: Cred, dacă văd.
KATALIN: Îl vezi.
FRED: Îl văd pe el. Dar cine e el? Dovediți-mi că sunteți o ființă
supranaturală. Faceți ceva. Faceți apă din gin. Nu! Mai bine faceți gin din
apă. Înțelegeți? Un miracol! Deci, spirit drag, în cazul în care nu aveți
niciun fel spectacol, vă rog frumos să intrați înapoi în lampa fermecată.
Mâine dimineață vă vom duce înapoi la magazin.

16
FÉNY: Dimineața nu va mai veni, Fred! Nu pot merge mai departe, până
nu recunoașteți.
FRED: Eu am recunoscut deja. Putem merge la culcare?
FÉNY: Înăuntru, în sufletul dvs. trebuie să acceptați faptul că lumea se va
termina.
FRED: Jur, că am acceptat cu toată inima faptul, că până dimineața
lumea va pieri. Dar acum vă rog să plecați, ca să pot să mă odihnesc.
Mâine am multe de făcut. Ascensiune spre Rai, ultima judecată și chestii
de genul. Voi avea o zi obositoare.
FÉNY: Nu pot pleca până nu vă conving. Îmi pare rău, dar acesta este
datoria noastră.
KATALIN: Datoria?
FRED: Haideți, ieșiți odată de aici domnule, că eu chem poliția.
FÉNY: Nu puteți. Am închis toate telefoanele.
(Fred Își ia telefonul mobil.)
FÉNY: Nu aveți semnal? (Fred verifică și telefonul lui Katalin.)
FRED Ce este asta? O farsă? Camera ascunsă?
FÉNY: Nu. Pur și simplu dimineața nu va mai veni, Fred!
FRED: Asta s-o spuneți mâine la poliție sau la balamuc. Eu m-am dus să
mă culc. (Iese.)

SCENA 6

FÉNY: Se va întoarce. (Csend) Dincolo totul este altfel. Să nu vă pară

rău. Vă va plăcea. Acolo nu va fi gin, net, gadgeturi, stiri de sport. Acolo
numai gândul va exista. Liber. Atât de clar încât nici nu-l puteți imagina

17
voi oamenii.Seamănă un pic cu ce simțiți când sunteți îndrăgostiți.Cred.
Doar că acolo, Nu sunteți legată de nimic, prin urmare nu veți mai avea
nevoie de nimic.
KATALIN: Trebuie să fie interesant.
FÉNY: Nu. Viața este interesantă. Dar acolo e pur și simplu bine.
KATALIN: Mi-am imaginat de multe ori cum poate fi oare. Simțeam
continuu că trebuie să aibă un sens toate acestea. Niciodată nu am putut să
accept, că totul ar fi numai un joc al atomilor
FÉNY: Dar este. Mai exact este și asta. Totul este adevărat. Parțial. Dar
în ansamblu tot nu sunt. Veți experimenta.
KATALIN: Nu s-ar fi putut face ceva ca să nu se întâmple așa?
FÉNY: Este prea târziu acum.
KATALIN: De ce nu ne-ați spus? Puteați măcar să ne avertizați cumva.
FÉNY:. Moise, Isus, Allah, Buddha... fiecare a fost câte un avertisment.
KATALIN: Doar ați complicat lumea.
FÉNY: Noi nu. Ci dvs., oamenii.
KATALIN: Iar acum desființați. Păcat.
FÉNY: Dintr-un anumit punct de vedere e păcat. A fost o idee bună. Mult
timp chiar părea că va funcționa. Dar ne-am dat seama demult că nu va
merge. Trebuie să o lăsăm baltă. Trebuie răsturnată tabla de șah și e început
altceva.
KATALIN: Ce altceva?
FÉNY: Asta nu știu. El decide.
KATALIN: Dumnezeu?
FÉNY (râde cu poftă): Dumnezeu? Da. Hai să-l numim așa.
KATALIN: De ce? Nu am nimerit-o nici cu asta?
FÉNY: Știți cine este dumnezeu?
KATALIN: S e pare că nu… (Fény se uită îndelung, zâmbind, în ochii ei)
…eu…? (Fény doar se uită zâmbind.) Eu sunt Dumnezeu? ...doar o parte

18
din el, așa-i? Da! Da! Așa cum se spune în scripturi, Dumnezeu și-a suflat
sufletul în om... (Fény se uită la ea zâmbind.) Totul…? Atunci lui nu i-a
mai rămas...! (Fény se uită la ea zâmbind.) I-a rămas.
FÉNY: Și-a dat sufletul mai departe, spre perfecționare. O parte din
sufletul lui. Ca fie înfrumusețat, dezvoltat, perfecționat.
KATALIN: Dar noi am fost necredincioși.
FÉNY: Nu toată lumea de exemplu dvs. ați crezut și credeți. Ați început
să vedeți sistemul din ce în ce mai bine.
KATALIN: Da. Atunci când fotografiam natura. Eram nevoită să o
examinez detaliat. Să observ detaliile. Da. Am început să văd din ce în ce
mai multe dovezi pentru existența lui Dumnezeu. Dar nu am înțeles
niciodată cum poate suporta Dumnezeu toată cruzimea, ticăloșia, toate
războaiele...?
FÉNY: El este curios dvs. cât mai puteți suporta. Fiindcă aceasta este
treaba dvs. El nu ar de-a face cu acesta. Dvs. ați început, dvs. trebuie
rezolvați.
KATALIN: Dar dacă el este atotputernic, perfect...
FÉNY: Poate pentru că nici el nu este perfect?

SCENA 7

FRED(Stă la ușă) Când? (tăcere) La ce oră?

FÉNY: De ce contează timpul?
FRED: La ce oră?
KATALIN: Nu! Nu vreau să mă uit la ceas...

19
FRED: Eu vreau să mă uit la ceas. La ceasul cu cuc al bunicului meu
drag. Scoate un sunet ca un întreg regiment blindat, dar eu țin la el foarte
mult. Vreau să știu cât timp mai am.
KATALIN: Niciodată în viața ta nu-ți păsa cât timp mai ai. Iar acum vrei
să economisești? Nu-i spuneți, vă rog...
FÉNY: Are dreptul să știe. Conform regulamentului, dacă cineva vrea să
știe, noi suntem obligați să-i spunem.
FRED: Asta da servire. Măcar pe lumea cealaltă, procedurile birocratice
sunt clare.
KATALIN: Eu nu vreau să știu!
FRED (lui Katalin):Taci. (Lui Fény.) Vă ascult.
FÉNY: Fred, aș dori să vă gândiți prima dată la ceva. Omul știe că nu
este nemuritor, dar pentru că și ceilalți sunt, și știe că nimeni nu poate
evita moartea, acceptă faptul că și el va muri odată.
FÉNY: Nu așteaptă sfârșitul, dar nici nu îl respinge. Se împacă cu
inalterabilul.
FRED: Când?
KATALIN: Vrei să te holbești la ceasul bunicului numerând minutele?
FRED: Exact. E ora cinci acum. (Lui Fény.) Deci…?
FÉNY: Sunt multe lucruri pe care nu le mai veți putea face. De ce nu beți
un gin? Sau mâncați zdravăn pentru ultima oară. Sau dacă vreți, pot să vă
las în doi.
FRED: Ora exactă! (Fény nu răspunde, zâmbește. Fred se enervează.)
FRED: Am dreptul să aflu. Dvs. mi-ați spus. Respectați procedurile!
FÉNY: V-am păcălit. Birocrația e o curvă.
FRED: Ba da! Ba da! Îmi vei spune, pentru că te bat până îmi spui! Îți
lovesc capul în perete până-mi spui și secunda…! (Sare pe Fény, după
care țipă brusc și cade pe podea.)

20
KATALIN (cade în genunchi lângă el): Fred! Fred! (Lui Fény.)
Doamne, ce ați făcut cu el?
KATALIN: A murit!
FÉNY: Nu-i totuna cu diferența asta mică de timp?
KATALIN: Dvs. Sunteți nebun.
FÉNY: Ia uite. Soțul dvs. cheamă un medic, pentru că are opinia că dvs.
v-ați înnebunit. Eu vin aici, dovedesc faptul că dvs. nu v-ați înnebunit, la
care soțul dvs. se înfurie, eu mă apăr și la sfârșit eu sunt nebunul.Știți, eu
presupuneam că dvs. aveți mai multă logică... Chat
KATALIN: L-ați lovit.
FÉNY: Nu. El s-a lovit pe sine însuși. Principiul acțiunii și reacțiunii. Cu
acea forță cu care m-a atacat pe mine, agresiunea lui s-a întors împotriva
lui. Mă duc să fac un ceai. (Iese.)

SCENA 8

FRED (își revine încet): Pizda mă-sii de dumnezeu!

KATALIN (fericită): Fred!
FRED: Pizda mă-sii de dumnezeu!
KATALIN (revoltată): Fred! Nu înjura de Dumnezeu.

21
FRED: Cum naiba să vorbesc? După două palme omul uită de stilul lui
Arany János. Scuze, dar nu poate fi înjurat numai guvernul pentru toate
problemele. Sfârșitul lumii nu făcea parte din planul guvernului.
KATALIN: Fred!
FRED: Fred! Fred! Fred! Chat! Chat! Chat! Altceva nu ai ce să spui?
Drăguțul tău Dumnezeu termină lumea, un înger de-al lui îmi sparge fața,
iar eu nu am voie nici să înjur?
KATALIN: Nu el te-a lovit. Tu te-ai lovit pe tine însuți. Ți-a folosit
energia ta împotriva ta.
FRED: Dar a folosit-o!
KATALIN: Ca să se apere.
FRED : Unde e acum?
KATALIN: Îți pregătește un ceai.
FRED: Un ceai? Mie?
KATALIN: De ce te miri?
FRED: Serios. De ce te miri, Alfréd? Lumea urmează să fie pierită,
Alfréd, dar mai întâi îți iau rămas bun lovindu-te în față, mă gândesc
pentru ca să nu-ți pară rău că trebuie să lași acest trup aici, după care
făptașul îți pregătește un ceai, în propria ta bucătărie. Nu se întâmplă
nimic neobișnuit, Alfréd. În fiecare duminică noapte se întâmplă aceste
lucruri, numai că până acum tu nu ți-ai dat seama. (Își pipăie fața, și
începe să vorbească într-un ton diferit.) Chat…! (Pauză.) Tu crezi că
Dumnezeu există?
KATALIN: Știi foarte bine.
FRED: Și care este dovada ta?
KATALIN: Ajunge dovada că eu cred fără dovadă. Credința este esența.
FRED: Și care credință? Care religie?

22
KATALIN: Nu are relevanță. Dacă diferitele religii ar fi fost compuse de
același om, în aceeași limbă, și nimeni nu ar fi mai adăugat nimic în plus,
acum am avea o singură religie care ar conține adevărul complet.
KATALIN: Dar nu este așa. Există credințe diferite, religii diferite și
cred că opozițiile dintre viziuni ne indică doar drumul spre adevăr.
FRED: Tu chiar crezi în toate astea? (Katalin tace.)
FRED: Și care este obiectivul Lui? Nu e posibil să te gândești la
Dumnezeu fără să îi determini obiectivele. „Dumnezeu l-a făcut pe om din
țărâna și apă și și-a suflat sufletul peste el.” Din țărână și apă... frumoasă
poveste.
KATALIN: Poveste? Ok. Te întreb doar atât – de unde știau oare
strămoșii noștri, că 75% din trupul uman este apă? – Țărâna și apa sunt
materia. După ce piere materia reintră în circuitul material. Și ce se
întâmplă cu sufeltul? Sufletul i se cuvine lui Dumnezeu, fiindcă l-am
primit de la El.
FRED: Să ne ierte, ăsta e obiectivul lui Dumnezeu.
KATALIN: Aceasta e o afirmație cinică.
FRED: Nu cred.
FRED: Eu mă gândeam întotdeauna, că noi l-am creat pe Dumnezeu,
pentru ca să existe niște norme morale pe care să ne putem baza, ca să
putem conviețui mai ușor. Un fel de busolă care arată spre un pol pe care
l-am acceptat împreună. Pentru că fără aceasta ar fi permis orice. să
omorâm, să furăm, astfel fiind imposibilă conviețuirea în siguranță. Și
atunci Omul l-a creat pe Dumnezeu pentru el. Iar a șaptea zi s-a odihnit.
KATALIN: Tocmai de aceea nu se mai putea odihni omul, pentru că și-a
creat dumnezeul. Hai să ne gândim. Dacă știm exact pe unde este Polul
Nord, atunci ce mai avem de făcut? Ne uităm la busolă, și mergem. Dacă
ne punem picioarele perseverent unul după altul, sigur ajungem acolo mai
devreme sau mai târziu. Dar uită-te la busolă. Nu arată spre Polul Nord.

23
Numai în direcția aceea. Deci, nu putem fi siguri dacă în drum spre Polul
Nord ajungem odată acolo, sau nu. La fiecare pas trebuie să calculăm și
greșeala posibilă. Iar această incertitudine este cea care așează în mâinile
noastre decizia. Nu avem de ales, trebuie să credem că pe acolo este
Polul Nord. Din moment ce am pornit spre el.
FRED: Și dacă nu pornesc?
KATALIN: E alegerea ta.
FRED: Sper să evalueze și el așa.
KATALIN: Eu cred că El ne-a încredințat sufletul împreună cu dreptul la
decizia liberă.

Liniște.

FRED: Cum e oare?

KATALIN: Cum adică?
FRED: Cum o fi aratând?
KATALIN: El deja te-a format pe tine după imaginea lui. Este de ajuns
să te uiți în oglindă.
FRED (se uită în oglindă): Vrei să-mi spui că va avea și un cucui?

SCENA 9

FÉNY (intră, are o tavă în mână, cu pahare pe ea.): Nu vă mai ocupați

de el. Nu veți mai avea nevoie de acest corp.

24
FRED: Dar eu sunt obișnuit cu acest corp, înțelegeți? Mă simt bine cu
el... e confortabil... (Se pipăie pe el, ca pe o țesătură.) ...și aici... și aici...
Se pare că e un pic strâmt, dar asta e numai aparența... De fapt, mie mi se
potrivește perfect... Iar mie îmi place să văd, să aud, să miros, să vorbesc.
Îmi place să conduc mașina, îmi place să mă plimb și îmi place să o prind
pe soția mea de cur...
KATALIN: Fred!
FRED: Dacă-mi spui încă o dată Fred în acest ton, îți promit că nu vei
trăi să vezi sfârșitul lumii.
KATALIN: Ai gura spurcată.
FRED: Asta e o condiție efemeră. Urmează să primim una nouă, după
cum ai auzit. Adică nu primim una nouă, dar ni se ia cea veche. Dar
măcar așa. Ne vom iubi și vom face dragoste de dimineața până seara.
Presupunând că mi se mai lasă să existe pula... (Katalin sare brusc.) Nu-
mi spune Fred, că îți sucesc gâtul, serios. (Lui Fény.) Spuneți-mi,
îngerașule, vom avea și dincolo posibilitatea de a ne juca?
FÉNY: Nu veți avea, Fred. Nu veți avea cu ce.
FRED: Vedeți, puteați să gândiți un pic mai bine partea aceasta. Dvs.
nici nu vă puteți imagina cât de darnică poate fi micuța mea Katalin.
Așa, la prima vedere nici nu s-ar gândi omul despre ea, că în spatele
acestei fețe blânde... (Katalin pășește în spatele lui și toarnă încet ceaiul
peste capul lui.)
FÉNY: Chat!
FRED: Nu mai am nicio reacție, țin doar o pauză, după care îmi continui
propoziția...se ascunde un campion de sex.
KATALIN: Poftești și lapte?
FÉNY: Acum chiar nu era nevoie.
FRED: Nu o băgați în seamă. Asta e distracția sa preferată de când a aflat
că nu ea este cea care va mai trebui să curețe hainele acestea. Dacă nu vă

25
supărați, mă duc să mă schimb acum. Urăsc dacă se pune prea mult zahăr
pe helanca mea.
FÉNY: Și care este răspunsul dvs.?
FRED: Mulțumesc nu doresc lapte.
FÉNY: Răspunsul dvs.?
FRED: Răspunsul meu? La ce?
FÉNY: Păi..., la sfârșitul lumii, să zicem. La faptul că dimineața nu va
mai veni.
FRED: Nici nu știu. Dacă îmi imaginez cadavre peste tot... mă bucur un
pic că nu lucrez la curățenia publică.
FÉNY: Nu vor fi cadavre
FRED: Atunci casele goale. Orașele pustii. Păcat că Spielberg nu le poate
vedea...
FÉNY: Nici case nu vor mai fi, Fred. Toate vor dispărea. Pur și simplu
dispare totul.
FRED: Stop. Stați un pic. Și cum rămâne cu legea conservării energiei?
Ați mai auzit despre asta? „Un corp scufundat într-un fluid, este împins de
jos în sus de către fluid…,” – am tocit o săptămână întreagă când eram
elev...
KATALIN: Ai înțeles și atunci lucrurile destul de greu. Arhimede a
descoperit altceva, nu legea conservării energiei.
FÉNY: Legea conservării energiei este: „Materia nu se pierde, ci doar se
transformă dintr-o formă în alta.”
FRED: Asta e legea hoților de buzunare și sună așa: „Materia nu se pierde,
ci doar își schimbă gazda.” Vreau legea conservării energiei înapoi. Dați-
mi înapoi. Cum rămâne cu conservarea energiei?
FÉNY: Nu va mai exista. Așa cum nici dimineața nu va mai veni, nicio
lege nu va mai fi valabilă.

26
FRED:Nu va mai fi.Astai motoul serii. Asta e un pic cam incredibil, dar
dacă îmi spuneți dvs., trebuie să vă cred.
FÉNY: Nu. Dvs. nu mă credeți nici acum.
FRED: Dar cum să nu! Stau aici, înmuiat în ceai, aștept dimineața și între
timp tot cred. Cred în lumea de dincolo, cred în sfârșitul lumii și cred în
faptul că simultan cu primele raze de soare sfârșitul lumii se anulează, iar
eu vă dau afară din casă și vă dau în mâna primului polițist, ca să vă
puteți odihni în pace la închisoare sau la casa nebunilor. Dar să nu
deranjeze chestia asta, haideți să continuăm. Ador jocurile de societate.
KATALIN: Nu vrei să-l rugăm să ne lase în doi? Dacă am fi numai noi
doi, ar fi altfel, nu?
FRED: Nu! Lasă-l să rămână cu noi. Dacă nebunia asta chiar va veni,
vom avea măcar un protector, care va ști cum stau lucrurile dincolo. Iar
dacă evenimentul se anulează, îi organizez eu ziua de judecată.
FÉNY: Atunci spuneți odată.
FRED: Ce?
FÉNY: Că dimineața nu va mai veni.
FRED: E important?
FÉNY: Aș vrea să vă aud.
FRED: Dacă o spun, mă pot duce să mă schimb? Știți, nu vreau să apar
așa lipicios în fața șefului dvs.
FÉNY: Dacă o spuneți, puteți merge să vă schimbați, iar eu pot să îmi
văd de treaba mea.
FRED: Foarte bine. Ce vreți să auziți?
FÉNY: Mot à mot?
FRED: Uitați... spun după dvs... ca pe jurământul militar. Eu... eu... eu...
Somogyi Alfréd… fréd… fréd… Fiul Republicii Ungare... re... re...
FÉNY: Este de ajuns dacă rămâneți în liniște pentru o secundă, după care
spuneți, de exemplu, că...

27
FRED: Că?
FÉNY (aruncă o privire la Katalin): De exemplu, că... Dimineața nu va
mai veni, Chat!
FRED: Asta trebuie să zic?
KATALIN: Mot à mot?
FÉNY: Exact.
FRED: Asta-i parola pentru sfârșitul lumii? Să vedem dacă am înțeles
bine. Deci, există o ființă atotputernică, care a creat lumea cu miliarde de
ani în urmă, de la cele mai mici bacterii până la galaxii și totul
funcționează ca un ceasornic conform unui plan divin și la sfârșit astai tot
ce ați putut inventa???
FÉNY: Nu există niciun plan.
FRED: Nu mai spuneți.
FÉNY: Trebuie doar să spuneți: Dimineața nu va mai veni, Chat!
FRED: Dimineața nu va mai veni, Chat!
FÉNY: Dar spuneți de acolo. Din interior.
FRED: Jur că nu am spus-o din exterior.
FÉNY: Vă rog. Așteptați câteva secunde și spuneți-o după aceea.
FRED: E mai eficient așa, nu? Liniște, eroul se gândește, după aceea
începe să vorbească cu convingere...
FÉNY: De exemplu.

Fred râde un pic, dar atunci când vede că Fény chiar se așteaptă la
asta, devine sumbru. Chiar se gândește profund, după aceea își
deschide gura, și exact atunci sună ...

SCENA 10

28
FEMEIA: Nu spuneți, Fred! (Este îmbrăcată într-o rochie mini
provocatoare și este extrem de seducătoare. Nimeni nu știe cum a apărut
acolo.)
FRED: Dvs. cine sunteți?
FEMEIA: Nu spuneți. Domnul Fény a uitat să vă comunice un amănunt.
(către Fény) Așa este?
FRED: Ce amănunt?
FEMEIA: Dacă nu acceptați, nu va avea loc sfârșitul lumii.
FRED: Maică Precistă! Încă una a cărei pilulă s-a rostogolit sub pat!
KATALIN: Cine e femeia asta, Fred?
FRED: Nu știu. Poate că azi a fost ziua porților deschise la balamuc.
Doamne... era cât pe ce să înghit tot rahatul ăsta cu sfârșitul lumii...
FÉNY: Nu e un rahat, Fred!
FRED: Nu. Desigur că nu. Nu am spus asta. Nu mă apuc să contrazic un
nebun. Mai ales, că e evident că a început să se înmulțească prin diviziune.
FEMEIA: Să nu spuneți sub nicio formă.
KATALIN: Cine e femeia asta, Fred?
FEMEIA (lui Fény): Comunică-i că numai atunci se împlinește dacă
spune.
FÉNY: Eu nu am spus deloc contrariul. (Spre Fred.) Am spus? Nu am
spus.
FRED: Nu. Nu a spus. (Spre Femeie.) Nu a spus.
KATALIN: Cine e femeia asta, Fred?
FRED (către Femeie): Vă implor, spuneți-i odată, altfel nu scăpăm de ea.
FEMEIA: E simplu. Eu sunt din partea cealaltă.
FRED: Nu vă supărați că intervin în dramaturgie, dar pe partea cealaltă în
prezent ne situăm noi.
FEMEIA: Cum să vă explic oare?

29
FÉNY: Indiferent cum. Oricum nu va înțelege. Eu am încercat degeaba.
FEMEIA: Se poate, dar pe mine mă cunosc mai bine decât pe tine.
FÉNY: Fără îndoială. (Către Fred.) Noi suntem cele două contrapuncte.
FEMEIA: Iar dvs. sunteți situați între noi.
FRED: Binele și răul. Și urâtul. Și acum poate începe muzica lui
Moricone.

Femeia zâmbește, face un semn, și în acest moment chiar începe muzica

lui Moricone din film.

FRED: Maică Precistă! Asta-i chiar... dvs. chiar sunteți... adică dvs....
Dumnezeule!
FÉNY (către Femeie): Asta-i bună. O scamatorie tâmpită și pe tine te
crede imediat, pe când eu tot încerc să-l conving de ore întregi.
FEMEIA: Cu argumente raționale. Astea nu au funcționat niciodată la
oameni.
FRED: Îngerul și diavolul.
FEMEIA: Dacă ții neapărat să ne spui așa, da. Îngerul și diavolul.
FRED: Și de ce...? Sau acum... adică... cu ce scop ne-ați onorat cu vizita?
FEMEIA: Ei, datorită celui de-al optulea.
FRED (se uită la Femeie, nu înțelege nimic): Asta-i tot, sau vreți să mai
adăugați ceva?
FEMEIA: În esență asta-i tot.
FRED: Scuze, poate am clipit eu mai încet, dar simt că am rămas în urmă
undeva. Care al optulea?
FEMEIA: (lui Fény) Îi explici tu…?
FÉNY: Mi-e totuna.
FEMEIA: Doar de aia am spus pentru că a fost invenția voastră de fapt.
FÉNY: Cei opt.

30
FRED (lui Katalin): Crezi că mai devreme sau mai târziu ne vor include
și pe noi în conversație, sau va trebui să ghicim așa...
KATALIN: Cei opt... Da!
FRED: Ce? Da? La asta chiar nu m-aș fi gândit.
KATALIN: Am citit undeva că opt oameni adevărați țin această lume pe
umerii lor. Doamne, oare unde am citit asta? Unde?
FRED: Într-un SF?
KATALIN: Nu. Da. Despre asta e vorba. Nimic nu i se poate întâmpla cu
lumea atâta timp cât toți acești opt oameni nu sunt de acord. Da.
FEMEIA: Da.
FÉNY: Da.
FRED: Da? Și de ce opt? De ce nu trei? Sau șapte. În povești întotdeauna
sunt trei roluri. Sau șapte. Cei șapte iezi, Alba-ca-Zăpada și cei șapte
pitici, Cei șapte conducători, Ali Baba și cei... a, nu... asta nu...
KATALIN: Cei opt trebuie să își dea consimțământul cu toții, într-un
glas, pentru ca sfârșitul lumii. Altfel nu se va petrece. Așa este?
FEMEIA: Exact.
FRED: Păi, draga mea, în cazul ăsta ochii lumii sunt ațintiți asupra ta. Îți
dai OK-ul ? Dacă da, eu mă duc după giulgiu și fumez o țigară
KATALIN: Eu nu fac parte din cei opt.
FRED: Cum să nu. Adineaori ne-au spus.
KATALIN: Cred că nu eu sunt cel de-al optulea om.
FRED: Atunci cine? (Katalin se întoarce încet spre Fred. Fred se uită la
ea uimit, după care se uită la Fény, la Femeie și realizează treptat.) Nu.
Toată chestia asta în sine e o tîmpenie, dar asta chiar le pune capac la
toate. Dvs. ați încurcat ceva. Uitați-vă prin rapoarte. Nu pot să fiu eu. Nu
pot să fiu eu acela!
KATALIN: Totuși tu ești.

31
FRED: Chat! Ursulețule! Gândește-te un pic logic, chiar și dacă îți vine
greu. Tu mergi la biserică. Tu dai pentru binefaceri toți banii care ne
prisosesc. De multe ori și banii care nu ne prisosesc, dar hai să lăsăm asta
acum. Ești atât de bună cu semenii tăi că porumbelul păcii vine la tine
după instrucțiuni de blândețe Atunci cum poți spune că nu ești tu? Bine,
poate că nu tu ești al optulea om adevărat, dar că nu eu sunt ăla acela, asta-
i cert... Nu-i așa?...
KATALIN: Da. fac toate lucrurile astea într-adevăr dar datorită ție, Fred.
FRED: Nu. Să nu încercați să mă convingeți că eu sunt un alesul.
FÉNY: Și de ce nu?
FRED: Pentru că sunt un om mediu. Niciodată nu am ieșit în evidență
prin nimic între ceilalți, și mie îmi este bine așa.
FÉNY: Totuși dintotdeauna Ați fost alesul.
FRED: Numai în măsura în care fiecare om e un ales în felul lui. Singura
mea realizare semnificativă în această lume a fost că tocmai eu am fost
conceput din milioanele de spermatozoizi lui taică-meu. Și Sunt mândru
de chestia asta. Dvs. habar n-aveți ce mare înghesuială era acolo.
FEMEIA: Acum este vorba de ceva mai mult de atât.
FRED: Nu. Nu înghit nada asta..
FEMEIA: Și cu toate astea dvs. trebuie să decideți, Fred. Dacă acceptați
ca lumea să ia sfârșit, atunci chiar se va sfârși. Dacă refuzați, totul merge
mai departe. Eu am intervenit doar pentru că Domnul Fény cumva a uitat
să vă comunice acest fapt! Cumva l-a trecut sub tăcere.
FÉNY: N-am trecut sub tăcere.
FEMEIA: Dar nici nu i-ai spus.
FRED: Doar ai trecut peste el, nu? (Lui Fény, cu indignare simulată.)
Diavol urât! Pfui! Să-ți fie rușine.

32
FÉNY: Diavol?! Sunteți pe lângă tot timpul, Fred. Dacă vreți neapărat să
utilizăm asemenea nume, nu eu sunt diavolul, ci (o atinge pe Femeia,
care stă față în față cu el.)
FRED: Ea e diavolul și dvs. sunteți îngerul? Asta e bună.
FÉNY: Ce este atât de surprinzător?
FRED:. Naiba știe. Noi, aici jos, până acum ne-am închipuit oarecum că
diavolul este un privilegiu masculin. Iar îngerii sunt feminini. Țâțe,
funduleț și alte chestii.
FEMEIA: În Renaștere cel puțin așa îi ilustrau. (cochetând) mie îmi
plăcea.
FRED: Punct roșu, 1-0 pentru ea. Îmi imaginez, cât de uimit a fost bietul
Leonardo când acolo sus i s-a dezvăluit adevărul.
FÉNY: Deși ați fi putut ghici și singuri. Gândiți-vă, răul este întotdeauna
seducător. Răul este întotdeauna frumos. Răul este întotdeauna atrăgător.
FRED: Da. În această abordare e clar că dvs. nu puteți fi răul.
FEMEIA: Deci?
FRED: Ce, deci? A! Decizia! Ei, nici nu știu. Acum că am aflat ce om
important sunt, este un pic altfel. Într-un fel simțeam mereu că sunt în top,
dar chiar în primii zece? Mai mult! În primii opt! (Lui Katalin.) Vezi, îți
spuneam mereu că soțul tău este un om mare. Iar tu...! Până Chiar și
cafeaua de dimineață trebuia să mi-o fac singur. Iar acum, poftim...
Diavolul și îngerul concurează gâfâind pentru votul meu... Păi, copii, cui
să-i dau votul? Aud? Trebuie să votez nominal sau vor fi doar alegeri pe
liste?
FÉNY: Mai multă seriozitate, Fred!
FEMEIA (flirtează) Lasă-l. Mie îmi place obrăznicia.
FRED:Vedeți? Ei îi place de mine. Un nou punct roșu acolo. Diavolul
conduce cu doi zero. Adunați-vă mai bine, Arhanghelia Voastră, dacă vreți

33
să câștigați un vot. Nu puteți să-l discreditați pe alegător înainte de votare.
Numai după.
KATALIN: Cum de ești în stare să te prostești și într-o asemenea
situație?
FRED: Pentru că dacă aș încerca s-o iau în serios, ar trebui să sar pe
fereastră. Desigur, n-aș rezolva nimic având în vedere că locuim la parter.
KATALIN: Trebuie să decizi, ce o urmează să se întâmple.
FRED (își ascunde frica): Și mie mi-e frică de asta. Recunoaște și tu că
nu e un lucru simplu
KATALIN: Desigur.
FRED: Merci. Pentru început e de ajuns și atât.
FÉNY: Putem începe, Fred?
FEMEIA: După mine am început deja atunci când voi ați decis ca
programul principal de weekend să fie nimicirea lumii.
FRED: Trei-zero. (Lui Fény.) Asta nu este ziua dvs. Nu știu ce rang
aveți dincolo, dar mi-e teamă că la sfârșit veți fi pus să lustruiți
lumina mai-marilor.
KATALIN: Fred!
FRED: Mai multă seriozitate? Bine. Păi să vedem cine ce oferă?
FÉNY: Ce înțelegeți prin asta?
FRED: Cred că e destul de clar. Dvs. vreți să distrugeți Pământul. Dacă
mă gândesc mai profund, pot să vă înțeleg. În schimb pentru dvs.
important e ca omenirea să continue să existe, altfel, fără loc de muncă,
puteți merge după ajutor de șomaj. În ordine. Amândoi acționați în
interesul binelui propriu, lucru de înțeles. Și eu? Pentru mine ce ar fi mai
bine?
KATALIN: Iarăși te gândești numai la tine.

34
FRED: De aceea sunt eu unul din cei opt. Pentru că niciodată nu am făcut
altuia ceva ce, dacă mi s-ar fi făcut mie, nu mi-ar fi picat bine. (Lui
Fény.) Așa este, îngerașule?
FÉNY: Păi... este destul de simplificat... dacă ne uităm numai la fapte...
deci atunci...
FRED: Deci da. Corect. Atunci eu aș dori să subliniez că în clipa asta
habar n-am ce voi decide, dar este sigur că ceea ce va fi bine pentru mine,
servește și interesul semenilor mei. Șchioapătă argumentele?
KATALIN: Nu.
FRED: Satana, Înălțimea Voastră?
FEMEIA: Din partea mea este în ordine.
FRED: Atunci, start!
FÉNY: Doar n-o să țin pentru dvs. un discurs electoral ?
FEMEIA: De ce nu? Ai ținut și până acum, numai că nu am fost prezentă
și eu ca să te combat.
FRED: Așa e. Ați abuzat de avantajele sistemului monopartid. Aici este
A venit democrația! Alegeri libere!
FÉNY: Eu v-am spus deja totul.
FEMEIA: A, e ușor așa!
FÉNY: Știți și dvs., că așa nu are niciun sens.
KATALIN: Sigur că știe. Dar când ajunge în situația de a a-și lua o
decizie, imediat începe să se lege de ceva. Întotdeauna a făcut asta.
FEMEIA: (lui Fény) Ce, pe femeie ai convins-o deja. A mers destul de
repede.
KATALIN: Nu mai repede decât cum a mers pentru dvs. în paradis.
FEMEIA: Vai, scumpo. În cazul în care te referi la mărul acela, trebuie
să te dezamăgesc. Tu îl furasei de mult din pom, înainte să ajung eu
acolo. Ce puteam să mai fac? (Lui Fény.) Important este că ai reușit deja
să o convingi pe femeie. Nu spun că ne luptăm în aceleași condiții, dar

35
nu contează. Îmi plac provocările. Îmi pun și eu pantalonii și
recuperez.
KATALIN: Da, mai bine cu pantaloni decât cu fusta asta.
FRED: Scuze. Putem să ne întoarcem la esențial?
FÉNY (începe să explice cu greu) Dragostea s-a pierdut... Toată lumea
aleargă numai după bani...
FRED: N-ar fi trebuit să-i inventați.
FÉNY: Trimiteți remarca la adresa greșită. Banii nu i-am inventat noi.
(Arată spre Femeie.) Ea i-a sugerat.
FRED: A fost o idee foarte bună.
FÉNY: Doamne!
FRED : Mie mi-a plăcut în orice caz. Dacă ar fi fost mai mulți, mi-ar fi
plăcut mai mult, dar nu era rău nici așa.
FÉNY: Noi am recomandat barterul prima dată. Ar fi pus o limită
acumulării bogăției.
FRED: Da. Și am fi scăpat de impozite. Sigur. Totuși, eu m-aș uita la
fețele agenților administrației fiscale, când înmânez miile de oi în palatul
de sticlă la sfârșitul anului.
FÉNY: Dvs. v-ați sălbăticit. V-ați abrutizat. Sufletele v-au devenit dure.
Acum câțiva ani, toată lumea ținea cu Batman iar acuma toată lumea vrea
să fie Joker.. Uitați-vă la programele TV Filme de acțiune. Crimă. Horror.
Cele mai vizionate emisiuni sunt reality show-urile. Pentru că doar asta vă
mai produce reală plăcere, Să trageți cu ochiul la viața altora.
FRED: Dvs. nu vă distrați tot așa oare?
FEMEIA: Bravo!
KATALIN: Nu mai tot aplaudați. Se referă în aceeași măsură și la dvs.
FÉNY: Ascultați-mă pe mine, Fred, spuneți da pentru sfârșitul lumii, și
haideți să începem ceva nou. Împreună cu voi. Ceva căruia i-au servit

36
drept învățătură greșelile săvârșite împreună. Ceva în care să eliminăm
din start posibilitatea ca lucrurile să meargă în direcția greșită.
KATALIN: Dar atunci nu va mai avea sens totul.
FEMEIA (lui Fény) : Ai auzit-o? Nu-i chiar o gâscă proastă cum mi s-a
părut în primul moment. (Lui Katalin.) Iartă-mă, draga mea. (Katalin
surâde ambiguu, un pic flatată, un pic suspicioasă)
KATALIN: Nu-i nimic. Omul nici nu se așteaptă la altceva din partea
unei bestii.
FRED: ... unei bestii? (Către Femeie.) Și Dvs.? Dvs. ce ne oferiți?
FEMEIA: Ce? (Dă din umeri.) Tot ceea ce v-am oferit și până acum.
FRED (lui Fény): A marcat încă un punct. Dacă se gândește la ce mă
gândesc și eu.
FEMEIA: Da, la aia.
KATALIN: La ce?
FRED: Nu contează.
KATALIN (către Femeie): La ce vă gândiți ?
FEMEIA (cu un zâmbet care sugerează multe): Nu contează.
KATALIN: Dar eu vreau să știu! Fred!
FEMEIA: La gustul vieții.
KATALIN: Mai exact?
FRED: Ai auzit-o. La gustul vieții.
FEMEIA: La mâncat. La băut. La odihnă, la muncă. La bucuriile
trupului. La ceea ce nu vei mai putea simți niciodată, dacă consimțiți la
nimicirea lumii. Seducția... sărutul... (Se apropie de Fred pas cu pas, îl
sărută pe gură.)
KATALIN: Fred!
FRED: De ce Fred iarăși? Ea m-a sărutat pe mine. De altfel, ăsta este
doar un procedeu al campaniei.
FÉNY: Bine. Atunci eu urmez.

37
FRED: Merci, dar mai bine nu!
FÉNY: Puneți capăt la tot, Fred. V e ț i salva omenirea de o grămadă de
suferințe.
FEMEIA: Ș i de o grămadă de bucurii.
FÉNY: Nu vor mai fi războaie...
FÉNY: Va înceta să existe tot ce este rău.
FEMEIA: Destul de specială modalitate de a lichida boala prin
exterminarea pacientului, dar nu vă deranjați cu un amănunt ca ăsta.
FÉNY: Dați o șansă unui început nou.
FEMEIA: Dați o șansă continuității.
FÉNY: Nu avem voie să mai continuăm așa.
FEMEIA: Continuați altfel. Nu e atât de greu să faceți lumea mai
frumoasă.
KATALIN: Tocmai dvs. ne spuneți asta?
FEMEIA: Crezi, scumpo, că asta e așa o mare bucurie pentru mine?
KATALIN: Săracul diavolaș, ce se mai plânge!
FEMEIA: Vorbesc serios. Sălbăticirea lumii nu îmi mai lasă nici mie
nimic de făcut. Nu mai trebuie să intervin în nimic. Oamenii și fără
intervenția mea nu știu altceva decât să distrugă. Mai mult! Câteodată mă
și depășesc. Există situații pe care eu nu le-aș putea născoci, chiar și dacă
aș face ore suplimentare. Astfel că nu mai are sens nimic. Nu mai ai am
pe cine să corupe. Totul e putred.
KATALIN: Încep să plâng imediat.
FEMEIA: Faceți lumea mai frumoasă, și atunci voi avea și eu contra cui
să lupt. Dar să nu distrugeți viața. Asta este cea mai bună dintre toate
lumile posibile.
KATALIN: Așa spun optimiștii.
FEMEIA: Și pesimiștii spun același lucru. Spuneți nu, Fred. Spuneți nu
și apucați-vă să re-formați lumea. Decideți de partea vieții.

38
FÉNY: Decideți de partea unei vieți noi.
FEMEIA: Ce fel de viață nouă? Haideți, povestiți-ne ceva despre noua
viață, Fény. Mereu doar vă referiți la ea. Povestiți-ne ce ați plănuit în
locul acesteia... Deci...? De ce tăceți?
KATALIN: De ce tăceți?
FEMEIA: Pentru că nu are ce să vă spună. Pentru că nu există niciun
plan. Așa este? Vor doar să distrugă totul... Așa este?
FÉNY: O să se formeze el odată...
KATALIN: O să se formeze? Când? Cum? Cum v-ați imaginat?
FÉNY: Există diverse posibilități, dar fiecare are câte un defect. Nu
putem greși.
FEMEIA: Vrea să spună că nu mai pot greși încă o dată.
FÉNY: Nu, încă o dată nu.

Liniște.

KATALIN: Acum De ce tăceți?

FRED: E liniștea după încheierea campaniei electorale. …. (Se ridică.)
Dacă înțeleg bine, acum eu urmez...
FEMEIA: Dvs. urmați, Fred.
FÉNY: Dvs. urmați.
FRED: Cât timp mai am?
FÉNY: Nu sunteți legat de timp.
FEMEIA: Timpul este oprit.
KATALIN: (aruncă o privire la ceas): E ora cinci.
FRED: Era ora cinci și atunci când a ajuns doamna diavol.
FEMEIA: La noi timpul nu are nicio importanță.
KATALIN: De când stăm noi aici?

39
FEMEIA: De o oră, de o săptămână, de o mie de ani. Nu-i totuna?
Esențialul e că aveți o grămadă de timp, Fred. Nu trebuie să vă grăbiți. Eu
știu că veți decide bine.
FÉNY: Bine pentru tine?
FEMEIA: Atunci, va decide corect. E mai bine așa?
FÉNY: E mai liniștitor.
KATALIN: Fred. Fred!
FRED (ca și cum s-ar trezi dintr-o amețeală): Da…?
KATALIN: Pe tine te așteptăm.
FRED: Da. Știu. Dar... nu știu... tu ce ai decide?
KATALIN: Nu eu sunt cea care trebuie să decidă.
FRED: Nu vreau să decizi tu, doar că aș dori să știu tu ce ai decide?
KATALIN: Nu eu sunt cea care trebuie să decidă.
FRED: Adevărul că inima îmi spune ca viața să meargă mai departe.
(Femeia are un gest de victorie.) Dar, în același timp, simt și că ei (arată
spre Fény) au pe undeva are dreptate cu putreziciunea. (Fény are un gest
de victorie.) Dar sentimentul continuării este mult mai puternic decât
gândul nimicirii.
FÉNY: Pentru că vă este frică de nou. E ceva firesc.
FEMEIA: Ce înțelegător ai devenit deodată.
FRED: Ceilalți ce au decis?
FÉNY: Care ceilalți?
FRED: Ceilalți șapte.
FÉNY (în același timp): Dvs. trebuie să decideți.
FEMEIA (în același timp): Dvs. trebuie să decideți.
FRED: Bine. Încercam și eu... Un lucru cert. Dacă decid ca viața să
meargă mai departe...
FEMEIA: Da…?
FRED: Aș dori ca măcar ca să nu trebuiască să muncesc atât...

40
FEMEIA: La ce anume vă gândiți?
FRED: Dacă am înțeles bine, la dvs. timpul trece altfel.
FEMEIA: Da.
FRED: Și mă gândesc că la dvs. nici banii nu au importanță.
FEMEIA: Nu au.
FRED: Și nu s-ar putea să... adică în viitorul apropiat să mă atingeți cu
vreo câteva miliarde?
FEMEIA: Cum să nu. Vă dăm ceva pentru ceva.
FRED: Și... deci... dacă decid ca viața să meargă mai departe, cam pe
când să-i aștept??
FÉNY: Nu o credeți, Fred. Nu vă vindeți atât de ușor.
KATALIN: Nu este demn de tine.
FRED: (excesiv de rușinat) Vezi cât de nevrednic sunt de o sarcină ca
asta? (Spre cei doi mesageri) Nu vreți să-mi retrageți acest drept?
(Amândoi îl privesc fix.) Bine, bine. Încercam și eu.
FEMEIA: Viața vă așteaptă, Fred.
FÉNY: Dumnezeu vă așteaptă, Fred.
FÉNY: Nu știu cum să vă explic ce vă așteaptă dincolo, dar credeți-mă că
va fi bine. Foarte bine. Credeți-mă.
KATALIN: Crede-l, Fred.
FRED: Dacă totuși voi decide ca totul să se sfârșească jur că o fac numai
ca să văd cum e.
FEMEIA: Dacă decideți ca viața să meargă mai departe, mai devreme
sau mai târziu oricum veți vedea cum e. De ce să vă grăbiți?
FRED: Nici pentru voi. nu poate fi ușor. Vă urâți, dar nu puteți face
nimic unul fără altul.
FEMEIA: Nu există lumină fără umbră. Asta e invenția noastră. Numai
că (arată spre Fény) ei au au profitat de ea. Noi În general suntem foarte

41
modești. Știți care este diferența dintre șobolanul și veveriță? Amândouă
sunt rozătoare, doar că veverița are un PR mai bun.
KATALIN: Ce este în ordine, Fred?
FRED: Trebuie să sfârșim.
FRED: ( întinde mâna și o trage pe Katalin la el.) Sper că nu am făcut o
mare greșeală.
FEMEIA: Cu nimic mai mare decât Dumnezeu cu crearea lumii.
FÉNY: Mai aveți o sarcină… știți…
FRED: Da. Trebuie să spun din tot suflet, de aici dinăuntru: că
”Dimineața nu va mai veni, Chat”… (Fény aprobă din cap) Spuneți-mi
îngeraș, dacă rostesc propoziția cât timp vom mai avea?
FRED: Mai am timp de o bere? Aș bea o bere belgiana.
FÉNY: Mă așteptam oarecum la mai multă seriozitate din partea dvs.
KATALIN: Așa și-a trăit toată viața. De ce s-ar îndrepta exact înainte de
moarte?
FEMEIA: Bucurați-vă că a decis de partea dvs. Ce mai vreți de la el? Să
sufere, să se îngrozească, să-și frângă mâinile?
FÉNY: Să mediteze la viața lui întreagă.
FRED: Dincolo Nu voi face altceva, decât să mă tot gândesc. O să-mi rup
din timp și pentru tema asta.
FÉNY: Sunteți incorigibil.
FRED: Slavă domnului! Eu voi fi singurul care va intra la dvs. fluierând.
KATALIN: Nu vei avea gură.
FRED: Atunci voi țugui cu creierul. Și când nu te vei uita într-acolo, voi
ciupi îngerii feminini de fundul (coada) cu penele. Și în gând le voi uda
grădinile lor cu flori. Și în fiecare zi în așa hal voi împrăștia norii în
formă de oi, de toată armata de arhangheli își va zdrențui penele până va
readuna turma, și îl voi căuta pe cel care a inventat toate astea și îi voi
gândi o palmă atât de zdravănă că încât îi va zdruncina perfectul său

42
creier, și atunci îi voi explica că tot ce a dispărut a fost cândva ideea lui, și
că dacă noi am ajuns să fim așa cum suntem este de fapt dovada
imperfecțiunii lui, așa că nu are de ce să ne scoată ochii, căci noi
finalmente suntem una cu el, oricât de mult s-ar rușina el de această
înrudire, și tocmai datorită acestui fapt nu avea dreptul să facă asta cu
noi, și ar fi fost de ajuns să pierim doar la sfârșitul vieții noastre, dacă
tot inevitabil și dacă tot nu a reușit să vină cu o idee mai inteligentă, și
că da, am fi avut și noi dreptul la viața întreagă, am fi avut dreptul să
mergem până la capătul ei, la fel ca și strămoșii noștri, pentru că da, noi
iubim această viață, o iubim laolaltă cu toate defectele ei, și da, ne iubim
unii pe alții, ne iubim chiar și atunci când facem alergie (herpes) uneori la
simpla vedere a celuilalt, și nu-mi va păsa dacă el va înțelege sau nu,
pentru că după aceea mă voi așeza pe un căcăcios de nor de furtună și nu
îmi va păsa dacă fulgerele în timpul ăsta îmi gâdilă hemoroizii, și nu mă
voi gândi apoi la nimic altceva decât la spaghete milaneze, la vin roșu, la
gin-tonic, la cum făceam dragoste, și în gând voi arăta tuturor cum era
vara să stai la o terasă după amiaza și să asculți liniștea orașului care se
odihnește, și voi face bucăți lumea dvs. perfectă, și dacă nici asta nu va fi
de ajuns, voi porni să caut acea nouă lume perfectă, pe care o veți clădi pe
ruinele lumii noastre, și voi apărea apoi la miez de noapte, într-un cearșaf
alb proaspăt călcat, în zdrăngănit de lanțuri, și voi șopti la ureche în
tuturor să nu se spetească clădind noua lume deoarece e complet inutil,
căci șeful cel mare se poate răzgândi oricând! Da! Asta voi face, îngerașul
meu.. Iar acum, Kata dragă, spune-mi încă o dată „Vai, Fred, și apoi să ne
odihnim în pace... Ei, spui? (Katalin tace) Haide, bătrâne. Mă așteaptă
sarcini importante... aș vrea să mă apuc de ele.
FÉNY: Spuneți, Fred. Trebuie neapărat să rostiți:„Dimineața nu va mai
veni, Chat...!”

43
Fred deschide gura să spună, apoi o închide, apoi trage totuși aer în
piept, apoi înghite, apoi o îmbrățișează pe Katalin, apoi privește în sus,
apoi închide ochii, apoi îi deschide, apoi se uită în jur de parcă nu ar fi
văzut niciodată apartamentul, apoi totuși se mobilizează, , dar își pierde
siguranța, privește în jur parcă cerând ajutor, în timp ce știe că nu poate
aștepta ajutor de la nimeni, apoi lumina se stinge încet, și ceasul de
perete începe să ticăie tare.

44