Piesă de teatru

Douăzeci de minute cu
îngerul
de Alexandr VAMPILOV

1
 Personajele
Hamutov- agronom
Anciughin- şofer sosit în misiune din oraşul Lopaţc
Ugarov -expeditor sosit în misiune din oraşul Lopaţc
Bazilschi-viorist aflat în turneu.
Stupac-inginer tineri căsătoriţi
Faina -studentă tineri căsătoriţi
Vasiuta- femeie de serviciu la hotelui ,,Taiga’’
O cameră cu două paturi în acelaţ hotel.În cameră dezordine,pe masă câteva
sticle goale. Storurile sunt trase, camera este luminată din tavan de o liustră
ieftină.Din camera de alături se aude o vioară, şi la anumite intervale râs de o
femeie.
Pe un pat doarme Ugarov.Se răsuceşte, apoi se trezeşte.Ţine capul plecat. Se vede
că-l apasă beţia de ieri.Sare în picioare şi prinde a răscoli grăbit prin noptieră, pe
sub masă.S-a îmbrăcat dar e încălţat numai la un picior. Ugarov are la treizeci şi
ceva de ani , e iute, agitat şi într-un fel optimist- însuşiri pe care acum îi vine greu
să şi le manifeste.Examinează sticlele, sticlele sunt goale. Bea apă cu dezgust
dintr-o garafă, răsuflă uşurat. Scotoceşte prin buzunare, în buzunare însă îi suflă
vântul. Face câţiva paşi, trage storurile. Afară e plină zi.
Ugarov:(tare )Deşteptarea! ( Anciughin se trezeşte ridică capul şi se uită
prosteşte un timp la Ugarov. Anciughin e posomorât, trist şi
greoi.Energia lui deocamdată dormitează.)

Ugarov: Bună dimineaţa!

Anciughin: (încearcă să se dumerească unde se află şi ce se petrece cu el)
Dac-ar fi ceva de băut. (Intinde mâna spre masă.)
Ugarov :De băut? (îi intinde garafa cu apă.) Cît îţi pofteşte sufletul!
Anciughin: (dându-i mâna la o parte) Ceva de băut.
Ugarov: Vasăzică, nu-ţi place? Atunci, ce vrei ?( ironic)Votcă,
bere sau poate coniac?
Anciughin:Votcă.
Ugarov: (după o scurtă pauză )Aşa dar, votca –ţi place cel mai mult.
Anciughin: N-a mai rămas nimic? Nici un strop? (Se ridică în capul
oaselor, examinează sticlele goale) Dar bani avem ?

2
Ugarov: (îi aruncă lui Anciughin haina sa). Na, scotoceşte-i buznarele.
Anciughin: (Anciughin îşi scotoceşte buşunarele, scutură haina. Tăcere....)
Nici tu n-ai?
Ugarov: Eu n-am nici un svanţ...Ascultă, n-ai văzut unde m-am
pus aseară celălalt pantof( umblă prin cameră îşi caută
pantoful.) Parc’ar fi intrat sub pământ...N-ai văzut unde
l-am pus? Tăcere Ei, dar măcar nişte cunoscuţi avem noi
în oraşul acesta sau nu?
Anciughin: Eu n-am pe nimeni.
Ugarov: Şi eu la fel .Pentru prima dată mă aflu aici ( o scurtă
pauză.)Bine, dar trebue să sclipuim de-o sticlă. De-am
găsi măcar trei ruble.
Anciughin: Trei şi şaizeci şi două.
Ugarov: Plus gustarea.
Anciughin: De unde naiba să le iai?
Ugarov: Ce zici, să cerem de la cineva de la fabrică?
Anciughin: Ai dreptate, de la cineva de la fabrică.Că din altă
parte de unde?
Ugarov:(cântărind) Totuşi n-ar fi de dorit, nu şade bine... Suntem
pentru prima dată aici, relaţii de serviciu, gândeşte-te
şi tu...
Anciughin: Telefonează.
Ugarov: Drăcia dracului .Dar n-ai încotro!(Trage telefonul mai
aproape. Stă la îndoială.) Ştii nu-mi permite eticheta.....
Anciughin: Dă-o’ncolo de etichetă.
Ugarov: N-ar fi de dorit...Dar asta-i situaţia: expeditorul este cel
care dă la toată lumea, iar lui- nimeni nici un capăt de
aţă. Asta-i legea... Dar n-ai încotro( formează numărul )
Tăcere ca’ n mormânt...(Scoate agenda din buzunar)
Anciughin: (înşiră sticlele una lângâ alta. )36 de copeici, atât!
Ugarov: 57-15-şefa serviciului de livrare...Aspră muiere
3
 (formează numărul ) Nu răspunde.
Anciughin : 36 , iar sticla de bere face 37! Nu ajunge.
Ugarov: 57 -34 încăperea de control a fabricii...(formează număru)
Fabrica de porţelan? De ce nu răspunde nimeni la
birou? Serios?!( Lasă receptorul )Ca să vezi, azi e
duminică, Feodor Grigorevici, azi nu se lucrează...
(Tăcere, din camera de alături se aude vioara)
Anciughin: Da... e un caz ieşit din comun, n-am ce zice.
Ugarov: Ascultă- unde dracu mi-am pus pantoful? Să nu mi-l fi
şterpelit cineva...
( Din camera de alături se aude vioara mai tare)
Anciughin: Pe-acesta (face un gest cu capul spre perete) nici vânt rece
nu-l ajunge.... Scârţ în sus, scârţ în jos- toată ziua
scârţâe!
Ugarov: Ce are altceva de făcut? E artist. Om bine situat, cu
punga plină...
Anciughin: M-am săturat de muzica lui!(Din altă cameră se aude
râzând o femeie.) Şi asta nechează ca o iapă!
Ugarov: Dincoace stă o pereche. Tineri. Oameni veseli.. .Nu
duc dorul rachiului (Cu oarecare speranţă în glas) Fiodor
Grigorevici ,- spune cu cine am băut noi aseară?
Anciughin: Crezi că mai ţin minte!( pauză ) Mare nenorocire
mai eşti şi tu pe capul meu...De ce te-au trimis cu
mine? Trei luni n-am pus nici picătură pe limbă, şi
tu, şarpe veninos, în trei zile m-ai dat gata.
Ugarov: Ei lasă, Fiodor Grigorevici, parcă asta poate să scimbe
ceva? De unde să găsim nişte bani?
Anciughin: De unde să-i luăm?
Ugarov: Să-i împrumutăm.
Anciughin: De la cine?
Ugarov: Asta e de la cine? Să ne gândim, să ne mai punem
4
 creerii în mişcare.
Anciughin: Nu pot gândi, mă doare capul.( Tăcere, se aude din nou
vioara. Sare în sus )Dracul să-l ia!...Are de gând să
tacă odată s-au nu ?(Se repede să trântească cu pumnul în
pereţi. Ugarov îl opreşte)
Ugarov: Fii calm, Fiodor Grigorevici, că nici astta n-o să
schimbe nimic...
Anciughin: Îmi scoate sufletul din mine
Ugarov: Asta-i meseria lui .De ce să te înfurii? Dimpotrivă, ar
trebui să-i respecţi pe artişti. Câştigă bani grei! (Imitând
gesturile unui viorist) Dai în sus cu arcuşul- o rublă, dai în
jos – incă una! (Pe neaşteptate) Ce zici – ne face bine cu
trei ruble ori nu?
Anciughin: Cine- ăsta?
Ugarov: Şi de ce crezi că nu ?Mă duc să-i spun c’aşa şi pe
dincolo, şi dacă s-ar putea să ne împrumute până
mâne ... trimitem telegrama şi mâne ne sosesc
banii,a...? Zi-i, Fiodor Grigorevici, cutează!
Anciughin: De ce eu şi nu tu, bunăoară?
Ugarov :Păi, eu sunt totuşi şeful tău, Fiodor Grigorevici!

Anciughin: Auzi, şef ! (pauză) Nu mă duc.

Ugarov:Bine ! Atunci dute la tinerii căsătoriţi. De muzicant mă
ocup eu. Ei ?Tinerii au venit cu maşina, aşa că sunt de
cei cu punga plină. Trebue să fie buni la suflet odată ce
călătoresc în doi... Baţi la uşă, îţi ceri ertare, le zici
bună ziua...Şi îl pofteşti pe barbat să iasă în coridor...
Anciughin: Dar cine-i bărbatul ?
Ugarov: Bărbatul?Parcă-i inginer. Pofteşte-l în coridor .. Ba nu,
nu-l mai pofti nicăieri, roagă-l faţă de nevastă- sa, faţă
de o femeie e mai bine, mai sigur...

5
Anciughin: Ha! Mă învaţă el pe mine... (Se ridică) Fie ce-o fi, am
să încerc...(Ese)
Ugarov: (face un număr la telefon) Tovarăşul viorist ? (Cu un aer
degajat ) Bună dimineaţa. Ei, ce mai faceţi? Cum aţi
dormit? (Potolindu-se) Mă iertaţi... Vecinii, vecinul
dumneavoastră , zic... Cei drept, noi suntem din alt
domeniu, cel industrial... Ba nu,vecini de cameră, aici
la hotel ... Da,da...Înţelegeţi, stăm ş’ascultăm cum
cântaţi şi ne delectăm, eu şi prietenul meu, în
adevăratul înţeles al cuvântului...Cum? Aseară ? Da,
aseară, da...Ce-i drept, e drept... (chicotind). Vorbă să
fie. (Căutând să se îndreptăţească) Musafirii, zic,
musafirii,ei...Da, desigur ei...Ştiţi doar că sunt oameni
simpli, naivi, una-două şi dăi cu cântecul, şi hai la
dans... Da, de-acord, aveţi întru totul dreptate...
s’avem în vedere...Despre ce-i vorba? Vorba-i cam
delicată şi chestiunea –i cum se spune, cu două
tăişuri...Mai pe scurt?Bine, pot şi mai pe scurt... Nu
s’ar putea să ne împrumutaţi nişte bani? ... Vă rog să ne
iertaţi, mâne primim şi noi suma, şi...Cum ? Am
înţeles.(Se vede că discuţia a luat sfârşit.Pune receptorul)
Mitocanul!
(Batăi repezite în uşă.Intră Vasiuta cu o mătură în mână şi cu o cârpă.Eo femeie
în vârstă , obosită şi iute la gură.)
Vasiuta:(examinând camera) Facem curăţenie, ori ba?
Ugarov: S’ar putea, dar putem şi fără ea...Parcă nu-i tot una?
Vasiuta: De câte zile chefuiţi ? (începe să facă curat)
Ugarov:De câte? De trei zile, Ana Vasilievna, de trei, să nu-ţi
fie cu supărare.
Vasiuta: Şi cu ce ocazie? Păi ce, se’ntreabă? Din buzunarul
cui,vreau să zic, chefuiala asta?
Ugarov: Din propriul nostru buzunar, Ana Vasilievna,din banii
noştri trudiţi.
6
Vasiuta:Doamne dumnezeule! Pe ce aruncă lumea asta banii!
Mă’ngrozeşte când văd...
Ugarov: Ce spuneţi ?
Vasiuta: Tot aceia spun... Eu, de-o pildă, adun copeică la
copeică şi nu pot cumpăra o hăinuţă pentru nepoţica
mea, iar voi aruncaţi banii în vânt. Să nu mori de
ciudă,a?! (Deretică în dulap) Da asta ce mai este? Ce
ruşine, of, ce ruşine!

Ugarov: Da ce-i , Anna Vasilevna?

Vasiuta: Unde s’a mai văzut să ţii pantoful în coşul cu gunoi?
Ugarov: Ce spui? Cum dracu-a nimerit acolo?

Vasiuta: Asta mă întreb şi eu- cum?

Ugarov: Zău că mă mir şi eu ...

Vasiuta:Ruşine... (Pauză.Vasiuta continuă să facă curăţene).Da, să nu
uit ... Administraţia vă previne: n’aţi plătit de trei zile
hotelui şi aţi mai şi spart ş’o garafă pe deasupra... Aşa
că, pregătiţi bănişorii.
Ugarov: Anna Vasilevna! Nu mă omoră cu totul!...(Intră
Anciughin) Anna Vasilevna, Anna Vasilevna... Înţeleg
desigur că nepoţica, vreau să zic că trebue să avem
grijă de nepoţi, dar nici de băut nu se poate să nu bei.
Câte odată, Anna Vasilevna (arată spre Anciughin.) Ia te
uită la el.
Vasiuta: (se opreşte din lucru) Ce n’am văzut eu la el?
Ugarov: Priveşte, ăsta-i om normal? E bolnav Anna
Vasilevna...(Toate pe una ) Anna Vasilevna, îngeraşule!
Salvează-ne, dă-ne- numai până mâne – trei ruble!
Vasiuta: (grăbită)Nici să nu vă gândiţi! Nu, nu vă dau.
(Indispusă).Nici tu ruşine, nici tu strop de

7
 obraz.!..Aruncaţi cu sutele pe vânt şi apoi cereţi- de la
cine? Nu, nu! Nici vorbă să fie! Nici să vă gândiţi
măcar! (Ese)
Anciughin: S-o pici cu lumânarea că nu-ţi dă!
( Pauză)
Ugarov: Da vecinii ce zic?
Anciughin: Care? Arată cu capul Ăştea? Pune-ţi pofta’n cui.
Flăcăul ăsta e deştept foc...Suntem, zice, în călătorie
de nuntă ş’avem cheltuieli mari, aşa că ne iertaţi şi
închideţi uşa din partea cealălaltă! Scurt şi
cuprinzător Face un gest spre cealălaltă cameră. Dar
acesta?

Ugarov: Aceiaş poveste- m’a refuzat.

Anciughin: Lucru zădarnic. N’are să ne dea nimeni, măcar să
mori. Se aşază în pat se ţine cu mânile de cap. Nu mai pot!
Capul mi se desface în bucăţi...
(Râsetul femeii nu se mai aude. În schimb se aude vioara. Anciughin se ridică din
pat şi loveşte cu pumnul în perete.Ugarov încearcă să-l oprească.)
Ugarov: Nu fă gălăgie, Fiodor Grigorevici, n’are nici un rost!
Anciughin: Mi-a sfredelit toţi creerii, spurcăciunea!
(Bătăi în uşă întră Bazilschi, un om foarte iute, cu arcuşul în mână. Să aibă în
jurul a 50 ani).
Bazilschi: Ce’ nseamnă asta? De ce baţi în perete?
Anciughin: Muzica dumitale ne ese pe ochi.
Bazilschi: O! Ese că eu v’am deranjat?! S’avem iertare. Ese că
eu vă ’ncurc să strigaţi, să înjuraţi, să ţipaţi. S’avem
iertare.
Ugarov: (îngîduitor) Pentru prima oară eu cred că...
Bazilschi: Sunt vinovat, sunt vinovat. Iar aseară,spre exemplu,
chiar aţi mai urlat! Dumneata,( arată spre Anciughin,) da,
anume dumneata urlai ca’ntr’o pădure! Te rog să mă

8
 ierţi, dar nu-mi închipui cum îţi eşea atât de bine...
Ugarov: (dispreţuitor) Uite-aşa ,îmi eşea şi gata...
Bazilschi: Iar acum mai bateţi şi’n perete! Nu-i prea detot,
dragii mei?

Anciughin: Muzica dumitale ne scoate din minţi ! (Tare )Ne-a

tocit toţi nervii!
Ugarov: Da, tovarăşe viorist , noi n-avem nervi de fer.
Bazilschi: Nervii zici? Oare voi aveţi nervi ?
Ugarov: Dar cum ţi-ai închipuit? Ese că dumneata ai nervi, iar
noi nu?

Bazilschii: Închipuiţi-vă că nici nu bănuiam (Umblă din colo-colo)

Nu pricep, cum de- aveţi nervi şi la ce v-ar trebui ?
(Se opreşte din mers ) Dar dacă aveţi nervi, atunci de ce ,
mama dracului, bateţi în perete?
Anciughin: Ne ese pe gât şi pe urechi muzica asta a dumitale!
Ugarov: Aicea nu-i club, aicea-i hotel, şi la hotel oamenii se
odihnesc.

Anciughin: Gata, şi mai mult să n’aud musca. M’ai înţeles?

Ugarov: Iată, când o să venim la concertul dumitale, acolo
poftim, poţi să ne cânţi, iar aici...
Bazilschi: (nervos) Cum – voi să veniţi la concertul meu? Pentru
ce, de-a cui nevoie?
Ugarov: Cum, adică ,de-a cui nevoie?... Păi, să te auzim, să ne
desfătăm...
Bazilschi: Să vă desfătaţi? .. Să nu mă băgaţi în boale, drăcia
dracului!... Nu, nu-i nevoie Aleargă prin cameră.De-o sută
de ani n-aţi fost la concert şi puteţi să nu vă duceţi
încă o sută de ani înainte .La bâlci, bâlciu-i de voi! Şi

9
 crâşmele! Acolo, acolo vi-i locul!
Anciughin: (oarecum îngrijorat )Ce ai dumneata împotriva noastră?

Bazilschii: Acolo, nu la concertele mele! Eu nu fac nimic, să

râdeţi. Eu nu veselesc publicul ! Mai bine cânt
scaunelor , într’o sală goală, decât ...Şi să nu-mi
încurcaţi să repet, naiba să vă ia! (ese grăbit.)
(O scurtă pauză.)
Anciughin: Se aprinde cât ai zice foc.
Ugarov: Pe semne nu-i vin spectatori la concert. Lumea nici nu
vrea să-l vadă în ochi, şi-i şueră vântul prin buzunare...
Anciughin: Cred că are bani, da-i un zgârie brânză.
(Se aude din nou vioara)
Ugarov: (examinând sticlele) 36 de copeici! Batem o telegramă!
Anciughin: Cui?
Ugarov: Să ne gândim . Dacă trimitem direcţiei o s’o’ntindă
vre-o trei zile... Soţia n-are să priceapă despre ce-i
vorba. Rămâne doar mama...Mama!
Anciughin: Mamei, desigur ..Mama-i mamă şi nu te lasă la
nevoie.
Ugarov: (scriind în agendă),, Lopaţc, strada Perov, 2, Ugarova.
Urgent -40 ruble. Belorecinsc, poşta centrală, post-
restant. Sărut Victor’’(numără cuvintele) Unu, doi, trei...
trei copeici cuvântul... Întocmai s-a făcut.

Anciughin: (se ţine cu mânile de cap)Când lucram cu geologii 3 ruble

erau pentru mine o nimica toată... Le agoniseam cât
ai zice peşte (cu dispreţ) 3 ruble (tace un timp)Iar dacă nu
le ai, poţi să dai pelea popii!

Ugarov: Nu te vaicăra atâta , Fiodor Grigorevici. Ne descurcăm

noi cumva, că nu suntem în pădure. Şi nu s-au terminat
10
 oamenii buni pe lumea asta! Găsim noi 3 ruble... (Se
ridică, deschide larg fereastra) Ce de-a lume! E plină strada...
Anciughin: (vine lângă fereastră.) Ei şi ?.Hai, roagă-i să te
împrumute...( tace) De ce nu-i rogi? Roagă-i...
(Amândoi privesc prin geam) Toţi sunt buni când punga
ţi-i plină ! Iar când nu ai nici o para chioară ? Ai să
vezi acuş ce fac eu... (Strigă pe fereastră) Oameni buni !
Cetăţeni ! O clipă de atenţie!
Ugarov: Ce faci, de ce strigi?
Anciugin: (către Ugarov) Ai răbdare , să vedem ce-o să iasă (Stigă)
Oameni buni! Ajutaţi-ne! Caz grav... Fără eşire!
Ugarov: Ce vrei să faci?
Anciughin :(către Ugarov) Ai răbdare. (strigă) Cetăţeni! Care ne
poate împrumuta 100 de ruble?
Ugarov: ( râde)Sa nu glumeşti în felul acesta, Fiodor
Grigorevici, că miliţiei nu-i plac glume de-acestea!
Anciughin: Ia te uită la ei? ...Râd... (Către cineva din stradă).Ei, ce te
hlizeşti (către Ugarov) Îi arde de glumă dacă-i sătul...
Unii se fac a nu ne auzu... Iar burtosul , vezi a şi
luat-o la fugă....(Ugarov râde) Ai văzut. Uite oamenii
tăi buni .(Amândoi se îndepărtează din faţa ferestrei.) Omul,
dacă n’are bani, nu face o para chioară!
(Tăcere)
Ugarov: Gluma-i glumă, dar totuşi de unde să luăm trei ruble?
Anciughin: Poate să vindem pufoaica mea? E nou-nouţă.
Ugarov: S-au ceasul ? Dă –l încolo de ceas!
Anciughin: Ceasurile nu mai au nici un preţ.Pufoaica e ceva
mai sigur...
(Bătăi în uşă)
Ugarov: Da! Întră!

11
 (Întră Hamutov, un ins în jurul la 40 de ani, curăţel îmbrăcat, se ţine modest,
într’un fel poate chiar nesigur. Copleşit din când în când de gânduri, nu-şi aude
interlocuitorul.Dar, de altfel n’o să prea aibă când se abate de la subiectul
discuţiei)
Homutov: Bună ziua!
Ugarov: Respectele noastre !
Homutov: Dumneavoastră aţi cerut adineauri nişte bani?
(Tăcere) Acum câteva clipe ...la fereastră, a?
Anciughin: Ei şi dacă noi?
Homutov: Iată ... dacă aveţi nevoie de nişte bani , eu aş putea...
Ugarov: Ce- ai putea ?...
Anciughin: Nu cumva (râde)vrei să ne propui nişte bani?
Homutov: Da, aş putea să vă ...ajut.
(Tăcere)
Anciughin: Dar una peste cap nu vrei?
Homutov: Peste cap?! De ce ?
Anciughin: Ei aşa. Ca să mai râdem.
Homutov:( Zâmbind) şi dacă nu vreau să iau peste cap?

Ugarov: Atunci ce vrei?

Homutov: Vream să vă ajut... dar văd că aţi glumit . Mă
rog...Poate fi şi de râs... Vă rog să mă iertaţi. (Se
retrage spre eşire)
Anciughin: O clipă! De ce-ai venit?
Homutov: (se opreşte) V-am spus doar- am venit să vă ajut.
Anciughin:( râde )Vrei să ne dai nişte bani?
Homutov: Da.
(O scurtă pauză)
Ugarov: Nu-ţi pare că gumeşti? Sau poate îţi baţi joc de noi?

12
Homutov: Da de unde? Mai degrabă dumneavoastră aţi făcut o
glumă...
Ugarov: Nouă nu ne arde a glume... Dacă vrei să ştii, n-am pus
de dimineaţă nici nafură în gură...
Homutov: (chibzuieşte) Nu vă înţeleg- aveţi nevoie de bani sau
nu?
Ugarov: (către Anciughin) Clar, propunem să punem tustrei mînă
de la mînă şi să sclipuim o sticlă.
Homutov: Nici nu m-am gândit la una ca asta...
Anciughin: Atunci n-o fă pe nebunul şi spune la ce-ai venit?

Homutov: Vroiam să vă ajut, dar nu insist .. (Se îndreaptă spre

eşire, Anciughin îl opreşte)

Anciughin: Ascultă, prietene... (se apropie de Homutov) Ascultă

încoace.. Poţi să-ţi întorci mâcar şi sufletul pe dos ,
tot una n-ai să scoţi de-acolo trei ruble... Asta e!...
Am ghicit ori ba?
Homutov: Tovarăşi! Ori nu’nţeleg eu, ori... dar nu mă faceţi
s’o iau în nume de rău... (Scoate banii) Iată banii,
poftim...
Ugarov: Adică cum?( ia totuşi banii )
Homutov: Ţineţi-i, luaţi-i, folosiţi-i, cheltuiţi-i.. Fără nici o
grijă... În caz de nevoie o să mă ajutaţi şi
dumneavoastră, nu-i aşa? (Pe gânduri) Nouă,
muritorilor, ne este greu, deaceia trebue să ne ajutăm
unii pe alţii. Parcă se poate altfel? Altfel nu se poate ...
(O scurtă pauză) Iar dacă nu aveţi în mine încredere,
atunci poftim adresa mea... (Ia loc la masă şi scrie adresa)
Poftim adresa... Dacă altfel nu puteţi, mă rog, mi-i
puteţi restitui... Dar vă previn că puteţi să nu mi-i
mai întoarceţi...
Ugarov: Cum, niciodată să nu ţi-i întoarcem?
13
Homutov: Da, niciodată! La revedere !(Pleacă).
(Tăcere. Ugarov numără cu oarecare teamă banii).
Anciughin: Câţi ţi-a dat?
Ugarov: O sută bătută!( Aruncă banii pe masă. O pauză )Ascultă, mie
nu-mi place toată afacerea asta. (o scurtă pauză) Să ştii că
nu-i ceva curat la mijloc... Am impresia c’au să ne
ciomăgească... Ce zici, Fiodor Grigorevici?
Anciughin: (numără banii) O sută...
Ugarov: Pare-se l-am mai văzut pe undeva. Tu nu l-ai văzut?...
N-a fost şi el cumva aseară aici? Nu? Şi mie tot îmi
pare că nu.
Anciughin: Stai o clipă (Ese la fugă pe uşă)
Ugarov:( se aşază la masă, cu banii în faţă). Asta mai lipsea...
(Examinează camera,strânge paturile grăbit de parcă ar fi furat ceva,
pune camera la punct şi acoperă cu un ziar banii)Naiba ştie ce-o
mai fi însemnând toate astea! (Chibzuieşte.Deschide uşa,
aruncă o privire în coridor.Apoi cu toată vocea) Ana Vasilevna!...
(Apare Vasiuta, se opreşte în uşă. )Anna Vasilevna, dumneata
eşti o femeie deşteaptă, ia să-mi spui .. Închipue-ţi că
vine, Ana Vasilevna, la dumneata un om necunoscut, îţi
zice bună ziua, îţi vorbeşte respectuos şi aşa nitam –
nisam scoate din buzunar un teanc de bancnote şi
declară: ,,Aveţi nevoie de-o sută de ruble, poftim
suta! Şi pleacă. Se poate întâmpla aşa ceva? Ai?
Vasiuta: Prostii.. De asta m-ai chemat? Nu-ţi dau nici un ban,
Să nu mă rogi degeaba.
Ugarov: Îţi mulţumesc, Ana Vasilevna. Atât am vrut să ştiu.Eşti
o femeie deşteaptă. Să-ţi dee domnul sănătate şi-o 150
de ani
Vasiuta: Vă arde de glume, beţivanilor! (Pleacă.) (Ugarov închide
uşa, se apropie de masă, numără încă o dată banii şi-i priveşte la
lumină. Apare Homutov, împins de spate de Anciughin.)
Anciughin: (către Homutov, arătând spre bani) . Poftim, ia-ţi-i înapoi,
14
 şi cară-te la mama dracului!.
Homutov: Păi, vi i-am dat, nu-i frumos din partea
dumneavoastră. Ş’apoi, mai aveţi şi nevoie de ei
atunci de ce să...
Ugarov:( îl întrerupe ).Ascultă, ţi-au dat drumul definitiv sau
numai aşa pe un timp oarecare?
Homutov: De unde să-mi dea drumul?
Ugarov: Păi... de- acolo, de la casa de...
Homutov: Pe-o săptămână. Ce împortanţă are asta?

Ugarov: Pe-o săptămână întreagă şi fără supaveghere?

Dezordine totală.
Homutov: Cât priveşte banii... Cum să vă spun...Într’un cuvânt,
am bani; iar aceştea... de aceştea n’am nevoie...
Anciughin: Da poate că bănişorii aceştea nici nu sunt ai tăi, ai?
Hamutov: Dar ai cui să fie, după dumneata?

Ugarov: Îartă-mă, dar nu-s cumva falşi?

Homutov: Cum se poate aşa, tovarăşi ? Asta-i nebunie curată. O
fac din toată inima , vă rog să mă credeţi.
Anciughin: Spune drept de la care mină – de la ,,Lenzoloto’’
ori de la ,,Mamsliuda’’?
Homutov: Nu înţeleg.
Anciughin: De unde, zic, ai luat avansul, adică banii aceştea de
transfer de la ,,Lenzoloto’’ ori de la
„Mamsliuda’’?
Homutov: Ce fel de ,,Lenzoloto’’ de unde aţi luat
,,Mamsliuda’’? Dumnezeu cu voi!
Ugarov: Aşa.. Şi fiindcă a venit vorba, dumneata crezi în
Dumnezeu?

15
Homutov: În Dumnezeu? Nu, dar...
Anciughin: Dar? Nu cumva faci parte din vre-o sectă?(Homutov
dă neputincios din mâni) Atunci cine-mi ieşti? Cu ce te
ocupi?

Homutov: Sunt agronom.

Anciughin: Agronom?

Homutov: Da, agronom.

Anciughin:Vasăzică- semănăm, arăm?
Homutov: Întocmai- semănăm, arăm.
Anciughin: Şi colhozul e, desigur, milionar?
Homutov: Da, milionar...
Anciughin: Şi, bineânţeles, nu vă ajung braţe de muncă?
Homutov:Braţe de muncă? Da, nu ne ajung. Ei şi dacă nu ne
ajung?
Anciughin: Păi aşa trebuia să spui de la bun început... Îmi faceţi
desigur casă, îmi dăruiţi o vacă cu lapte, nu-i asa?
Homutov: Da de unde? Pur şi simplu vi-i dau asa, vă vin în
ajutor.(O scurtă pauză) Spuneţi-mi, părinţii
dumneavoastră mai sunt în viaţă?
Ugarov: Da ce-i ?De ce întrebi?
Hamutov: Aşa, pur şi simplu, vreau să ştiu...
Anciughin: Îi fi fiind de la Miliţie, nu? (Scoate paşaportul.) Poftim
priveşte!
Ugarov: Sau poate de la....? Atât că nu prezentăm nici un
interes. Noi sântem oameni de rând, el şofer, eu
expeditor, aşa că nu are rost.... Absolut nici un rost!
Hamutov:Aiureli.... Vă mai repet odată. Vi-i dau aşa.... Fără
nici un scop.... nu vreţi să-i luaţi?

16
Anciughin: Ne abţinem.
Ugarov: Simt că dacă pun mâna pe banii aceştea, vai şi-amar de
capul meu!
Anciughin: (îi restituie banii lui Hamutov) Ia banii şi numără-i....
Hamutov: (bagă banii în buzunar) Văd că nu ştiţi să preţuiţi
omenia.... Îmi pare rău.... Dar asta vă priveşte. La
revedere, şi nu mă amintiţi de rău. ( se îndreaptă spre
ieșire)
Anciughin: (îl opreşte pe Hamutov şi-i pune mâna pe umăr, de parcă l-ar
îmbrăţişa) Ascultă, amice, nu ne bate atâta la cap.
Dumireşti-ne măcar acum, la despărţire....
Mărturiseşte că n-am să pot dormi toată noaptea,
zău.... Gândeşte-te şi tu – să-mi dai o sută de ruble
pur şi simplu aşa pentru ochi frumoşi, cine-o să te
creadă?
Hamutov: (ezită) Vroiam să vă ajut, asta-i tot.
Anciughin: Minţi. (şi tot atunci îl înhaţă şi-i răsuceşte mâinile la spate)
Repede un ştergar!
(Ugarov îi leagă mâinile lui Hamutov)
Hamutov: (stupefiaţ) Tovarăşi! Ce-i, ce s-a întâmplat,
tovarăşilor? (Încearcă să-şi elibereze braţele)
Anciughin: Nu te zbate în zadar şi spune-ne pe rând....
Hamutov: Tovarăşi, ce face-ţi?
Ugarov: Calmează-te.... calmează-te.... (O scurtă încăierare. Cu un
alt ştergar îi leagă mâinile de spătarul patului) Uite aşa.... să
vorbim liniştit şi într-o atmosferă de lucru.
Anciughin: Povesteşte.
Hamutov: Dezleagă-mă! Dezleagă-mă chiar acuma.
Anciughin: Mai întâi spune la ce ai venit?
Hamutov: V-am spus tot, nu înţeleg ce mai vreţi de la mine?

17
Ugarov: Asta noi te întrebăm: Ce vrei de la noi?
Anciughin: Spune de unde ai luat banii?
Hamutov: Tovarăşi, asta-i silnicie, silnicie curată!.... Dezlegaţi-
mă, vă spun!
Anciughin: (îşi învârte pumnul pe la nasul lui Hamutov) Dacă doreşti
să ieşi la pensie de boală, poftim, te pot ajuta!
Hamutov: De ce? Pentru că am vrut să dau un ajutor?
Anciughin: (pe neaşteptate, prieteneşte) Ajunge, michiduţă!....
Destul să tot tulburi apele! (se aşează lângăHamutov ca
unui prieten) Ascultă, ai toată încrederea noastră....
Ugarov: Totala noastră încredere.

Anciughin: Fii sincer, nu te vindem. Dar recunoaşte: banii

ăştea-s furaţi, nu-i aşa?....
Ugarov: Ei şi dacă-s, mare scofală!.... Nu eşti tu primul şi nici
ultimul care fură....
Anciughin: (convins) I-ai furat, aii?
Hamutov: (înfuriat) Da! Da! Da! Da! I-am furat, vă convine? Să
ştiţi că i-am furat! Asta e pe înţelesul vostru?
(Tăcere)
Anciughin: (furios) Ş’atunci de ce, mama dracului, chinui lumea
asta de pomană? Ce-o faci pe îngerul nevinovat? Îţi
place să fii îngeraş, aii?
Hamutov: (dezorientat) Păi, mi-aţi cerut.... Aţi insistat, m-aţi
legat, ş-atunci v-am spus că da, banii aceştea sânt
furaţi! De ce vă ieşiţi din fire?
Ugarov: (cu părere de rău) Nu-i hoţ, se vede că banii nu-s furaţi.
Altceva trebuie să fie la mijloc, dar ce anume?
Anciughin: Un moment. (Scoate documentul din buzunarul lui
Hamutov şi-l întinde lui Ugarov) Să te vedem ce poamă

18
 eşti....
Ugarov: (citeşte) Hamutov Ghenadii Mihailovici.... Agronom.
Anciughin: Agronom?
Ugarov: Agronom. De altfel, şi numele-i de agronom....
Anciughin: Ia ascultă, agronomule, de unde ai atâţea bani?
Vorbeşte că de nu te dau pe mîna OBHS – ului,
lasă să se intereseze ei ce şi cum....
Ugarov: (îngândurat o clipă) Da poate dumnealui e tocmai de
acolo?
Anciughin: De unde-s banii? (Înaintează spre Hamutov, cu un aer
ameninţător) Ai să vorbeşti ori nu?
Ugarov: Nu te atinge, Feghea, că dăm de dracu! O să fie mai
rău... (Îl potoleşte pe Anciughin)
Hamutov: Dezlegaţi-mă sau aveţi să răspundeţi prntru asta!
Anciughin: Da lasă-l.... ( Se rupe din mâinile lui Ugarov)
Ugarov: Ascultă.... Eu zic să-l dezlegăm.... Cine ştie.... Ducă-se
în plata domnului....
(Încăierare între Ugarov și Anciughin)
Anciughin: Ba nu.... Să-mi spună!.... să-mi explice omeneşte....
Ugarov: Eu zis să-i dăm drumul....
Anciughin: Dar eu nu vreau.
(Cei doi se îmbrâncesc prin cameră)
Ugarov: Dă-i drumul....
Anciughin: Să-i mai treacă....
Hamutov: Încetaţi, tovarăşi, dezmeticiţi-vă, încetaţi!
(Cei doi continuă să se îmbrâncească, dar întrucât sânt la fel de puternici, cad
storşi de puteri pe pat)
Anciughin: (respiră greu, catre Ugarov) Pijonule....

19
Ugarov: (respiră greu) Eşti un prostănac, Fiodor Grigorievici.
Anciughin: Gura, parazitule.
Ugarov: Tu nici nu-ţi dai seama unde te vâri.... (Se ridică și
încearcă să-l elibereze pe Hamutov. Anciughin îl oprește)
(Anciughin se repede la Ugarov. Cad iarăşi pe pat)
Ugarov: Prostul tot prost rămâne!
Hamutov: Ei?.... Poate totuşi mă dezlegaţi?
Ugarov: Chiar aşa, ce să facem acum cu el?
Anciughin: Fii pe pace.... Nu-mi scapă el cu una, cu două.
Ugarov: Ce facem, te întreb?
(o scurtă pauză)
Anciughin: Poate chemăm pe cineva.... Să chemăm nişte
oameni.... Să-l judece.... (Se ridică, bate într-un perete,
apoi în alt perete, iese în coridor. Se întoarce înapoi, deschide
larg uşa in rămâne pe prag.) Poftim, cetăţeni, treceţi!....
Și daţi-ne o mână de ajutor, dacă puteţi.
(Intră Bazilschi, Stupac şi soţia acestuia, Faina, Stupac are în jurul la treizeci de
ani – bine hrănit şi mulţumit de sine. Faina are vreo douăzeci, nu mai mult. În
urma lor apare Vasiuta.)
Bazilschi: Ce este?
Stupac: Ce s-a întâmplat?
Vasiuta: Ce vi s-a mai năzărit?
Anciughin: Şezi, Anna Vasilievna, şi ascultă-ne. Luaţi loc
cetăţeni! (către Ugarov) Pune-i la curent.

Ugarov: Stimaţi vecini! Aveţi în faţa dumneavoastră pe cel care

în numai jumătate de oră a reuşit să ne zdruncine
nervii.
Bazilschi: Mai pe scurt.
Hamutov: Dezlegaţi-mi mâinile.

20
Stupac: Dar de ce-i legat? Nu cumva e un criminal?
Ugarov: Poate e un criminal, dar poate şi mai şi.... Aşa dar, ne
sculăm noi azi dimineaţă, ce-i drept după o mamă de
beţie, iertat să ne fie păcatul....
Anciughin: Într-un cuvânt, cam aşa-i.... Adineauri am strigat în
glumă pe fereastră, că adică – cine-ar putea,
cetăţeni, să ne împrumute o sută de ruble?
Stupac: V-am auzit. Găsesc că e o glumă de prost gust.
Bazilschi: (către Anciughin, nerăbdător) Zi-i mai departe.
Anciughin: Păi am glumit şi ne-am astâmpărat.... Când colo,
năvăleşte pe uşa noastră gânsacul acesta....
Uugarov Cu totul necunoscut pentru noi...
Anciughin Si ne zice/ Dumneavoastră aţi cerut nişte bani?

Ugarov: Desigur, avem nevoie de bani. Dar una e să împrumuţi

de la cineva trei sau chiar zece ruble, să zicem....
Anciughin: Pe când el scoate o sută, o sută de ruble....
Vasiuta: Doamne!
Anciughin: Scoate suta şi ne zice:,, Dacă aveţi nevoie, poftim,
şi făceţi-vă nevoile!’’
Stupac: Mai nu-mi vine a crede.
Anciughin: Ne lasă suta pe masă şi pleacă. (Către Hamutov.)
Aşa-i sau nu-i aşa?
Hamutov: Vorbeşte mai departe.
Anciughin: Ei, şi atunci am sărit şi l-am ajuns din urmă, l-am
adus înapoi, i-am cerut să ne spună clar şi cinstit –
de unde, cum şi de unde, mă rog?.... O sută de ruble
nu-i lucru de şagă....
Ugarov: Vă daţi seama că nu pentru ochi frumoşi....
Anciughin: Iar el – îi dă cu predica. Că adică vroia să ne ajute
21
 din tot sufletul şi cu toată tragerea de inimă.... şi
iată stăm şi ne batem capul cu el, iar el o ţine pe-a
lui – c-a vrut să ne ajute aşa dezinteresat, făre nici
un gând ascuns.... Ce să însemne asta. Judecaţi şi
dumneavoastră, oameni buni.
Stupac: Mda.... interesant caz....
Ugarov: Poate că noi întradevăr nu înţelegem. Prietenul meu e
şofer, iar eu sunt un simplu expeditor şi am venit să
procurăm nişte scaune de closet pentru reţeaua sanitară
a oraşului nostru.... şi-i posibil să nu ne prea descurcăm
în ale vieţii.
Vasiuta: N-o fi cumva beat?
Anciughin: Tocmai că-i treaz şi cu mintea clară....
Ugarov: Iată, de exemplu, dumneata, tovarăşe viorist, eşti om
serios şi-ai putea să vorbeşti cu el.
Hamutov: Întradevăr, lămuriţi-le.... să-şi bage odată pentru
todeauna minţile în cap....
Bazilschi: Spuneţi-mi, tot ce-au povestit dumnealor aici....
Hamutov: Da, aşa a fost.
Bazilschi: Dar.... o sută, întradevăr o sută?....
Hamutov: Da, întradevăr o sută.
Stupac: Şi cum aşa pe degeaba şi fără nici un interes?
Hamutov: (necăjit) Da, cu totul dezinteresat.
Stupac: Interesant.... Foarte interesant – asta vasăzică este
preţul la care se vinde în zilele noastre dezinteresarea?
Bazilschi: (către Hamutov) Să dăruieşti acestor terchea – berchea
o sută de ruble?.... Ciudat....
Ugarov: Tocmai că-i ciudat.
Stupac: (catre Bazilschi) Geaba credeţi aşa.... Nici un fel de
ciudăţenie! Nu vedeţi că e un pungaş, un pungaş şi

22
 nimic mai mult?....
Fainna: (către soţul ei) De ce zici aşa?.... Doar nu se ştie....
Stupac: (întrerupând-o) Ce nu se ştie? Nu se ştiu motivele, şi
nu’nzadar le ascunde. Glume de-acestea poate face
numai un afacerist, un şmecher, un om cu totul
neserios.... Într-un cuvânt un pungaş!
Vasiuta: Să chem poate administratorul?
Bazilschi: Poate mai bine un doctor? (către Hamutov) Eşti convins
că eşti în toate minţile?
Hamutov: Perfect sănătos!.... Dar ce-i cu dumneavoastră,
tovarăşi? Întradevăr nu înţelegeţi? Se întâmplă doar
că un om să n-aibă nici o leţcaie în buzunar, iar altul
– punga plină! Şi iată, unul are nevoie de bani la gât,
iar altul adună pentru zile negre. Ş-atunci, nu e oare
firesc să se ajute? Nu înţeleg ce e aici aşa deosebit?
Stupac: Aceasta-i o nimică toată. Să fie oare idealizm? Mai
degrabă e o pungăşie.
Hamutov: Ce mai atâta, doar avem grijă mai mult de noi.... Însă
în nici un caz nu trebuie să uităm de semenii noştri.
Vine o vreme când plătim foarte scump pentru
indiferenţa şi egoizmul nostru. Pe cuvântul meu dacă
nu-i aşa....
Stupac: Aiureală. Superstiţioasă.... Aiureală şi minciună.
Hamutov: (către Stupac) Da-a, vă-nţeleg. După cum văd, voi n-
aţi ajutat pe numeni în viaţa voastră. (către toți) Oare
nu vă puteţi da seama nici atâta?
Ugarov: Nu mai sântem noi chiar atât de proşti cum ne socoţi
dumneata.
Stupac: Tot ce-i posibil, vreţi să vă deosebiţi, s-aveţi
popularitate. Vreţi să vă îmbogăţi-ţi moral? Am înțeles.
Bazilschi: E peste puterile mele să înţeleg aşa ceva! În oraşul
acesta nimeni înafară de nişte bătrânele şi câţiva
23
 copii- minune nu vine la concerte! În loc să aibă
aspiraţii înalte, să viseze şi să-şi bată capul de cultură,
intelectualii de aici beau votcă şi ţin cu tot din-adinsul
să uimească lumea. Ş-atunci mă întreb – de-a cui
nevoie să faci un gest ca acesta? Pentru ce? Oare nu-ţi
dai seama că exemplul dumitale poate corupe
publicul? Nu, personal n-am nici o încredere în
bunătatea dumitale! E ceva necurat la mijloc şi nu m-
aş mira dacă mîne.... toată povestea aceasta ar apărea
în ziar.
Stupac: Prea poate că eşti un ziarist şi pregăteşti un foileton
despre noi? Sau poate vrei să dai viaţă unei iniţiative
noi?
Fainna: (către soţul ei) Încetează odată!

Hamutov: Asta e: le faci oamenilor bine şi ei te răsplătesc în

felul acesta!
Stupac: Scoate-ţi prostiile din cap. Cine eşti dumneata ca să
arunci sutele? Lev Tolstoi sau Zoro? Ei, cine eşti?
Să nu-ţi spun eu pe nume? Da, eşti un huligan. Asta în
cel mai bun caz.
Vasiuta: De unde te-ai luat aşa de frumos prin părţile noastre?
Nu cumva eşti un înger căzut din ceruri, doamne
iartă-mă?....
Bazilschi: Nici pe departe, n-are nimic îngeresc în el. (către
Hamutov) Eşti un şarlatan. Sau o specie de şarlatan.
Hamutov: Vă mulțumesc.... Pe viitor voi şti.... când şi cum să
mă port cu lumea.
Stupac: Nu mai vorbi degeaba. Ţi-ai găsit cine să-ţi dee crezare.
(O scurtă pauză)

Fainna: (către toți) Dar dacă întradevăr? Dacă vroia să-i ajute?
24
 Aşa omeneşte....
Stupac: (strigă) Încetează odată cu prostiile tale.
Fainna: (îngrozindu-se) De ce ţipi la mine?
Stupac: Ca să nu-ţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala
Fainna: (către Hamutov) Dar eu vă cred.... Vă cred că vroiaţi să-i
ajutaţi.... Şi mai cred c-aţi făcut-o pur şi simplu aşa....
Stupac: Toanto! Nimic nu se întâmplă pe lumea asta aşa....
Nimic şi niciodată. Să-ţi intre odată şi pentru totdeauna
în cap!
Ugarov: Acesta e un fapt adevărat, domnişoară. Nimic pe lumea
asta nu se face aşa....
Fainna: (către toţi) Aşa crede toată lumea?
Vasiuta: D-apoi cum să nu crezi?

Fainna: (spre Bazilschi)Şi dumneata crezi la fel?

Bazilschi: Ceea ce cred şi cum cred eu asta încă niciodată şi
nimic n-a schimbat în lume. (Se retrage cu mâinile
încrucişate pe piept)
Stupac: (către Fainna) Nu te băga cu naivităţile tale aici (Pe un ton
împăcat) Te rog.
Fainna: Altfel zis – tot ce se face nu-i aşa?....
Vasiuta: Tot, drăguţo, tot – nici să te îndoieşti măcar. Şi
binefacerea şi compătimirea nu se mai face azi aşa de
florile mărului. Până şi dragostea....
Fainna: Ce-i cu dragostea?
Vasiuta: Da ce să fie? Dragostea e dragoste, dar tot mai bun îi
bărbatul cu maşină decât fără maşină....
Stupac: (strigă) Tacă-ţi odată gura ceea!
Vasiuta: Da ce, nu grăiesc drept?
25
 (Fainna se aşează pe pat alături de Hamutov)
Stupac: (către Vasiuta) Dumneata ce cauţi aici?
Vasiuta: Eu nu cu dumneata, ci cu dumneaei vorbesc.... Să-şi
cunoască lungul nasului. O să-ţi prindă bine.
Stupac: Astupă-ţi gura baborniţo!
Vasiuta: Dar de ce urli?
Fainna: De ce urlă?.... Păi maşina nu-i a lui!.... Maşina e a mea.
Anciughin: (către Hamutov, ameninţător) Vezi ce faci,
agronomule?.... Ce-ncurci lumea....
Stupac: (către Fainna) Ce are a face a cui e maşina? Să-ţi fie
ruşne! (Către ceilalţi Tovarăşi! Ce se întâmplă,
tovarăşilor cu noi? E ceva groaznic!.... O să ne mâncăm
ca nişte câini.... Şi numai din pricina lui! Din pricina
acestui excroc! Ne-a jignit pe toţi. Ne-a calomniat
delaolaltă!.... Ne-a scuipat în suflet!.... Trebuie să-l
izolăm, chiar acum, în clipa asta!
Anciughin: Mai întâi să spună de ce-a venit.
(Toţi, afară de Fainna, se reped la Hamutov)
Ugarov: De unde ai banii?
Anciughin: Da de ce ni-i dărui? Pentru ce?
Bazilschi: Ai putea să ne spui odată şi odată cauza adevărată?
Stupac: (strigă) Vorbeşte, lua-te-ar toţi dracii să te ia!
(O scurtă pauză)
Homutov: (necăjit)Am vrut să-i ajut.
(Indignare generală. Toţi, afară de Faina, strigă şi vorbesc în acelaş
timp ,,Ţicnitule!’’,,Beţivan parşiv!,Pungaşule!’ ,,Minţi!’ ,,Am să te sugrum!)
Bazilchi Eşti un maniac. Nu cumva te crezi Isus Hristos?
Faina (se pune scut între Homutov şi ceilalţi care vin încruntaţi spre
el)Opriţi- vă.... (strigă) Dezmiticiţi-vă odată ...

(Toţi ce opresc)
26
Homutov Ce-aveţi cu mine? Ce doriţi? Vreţi să vă spun c’am
ucis pe cineva? C’am jefuit? C’am tăiat ?
Stupac N’ar fi exclus şi aşa ceva. Am toată convingerea c’am
pus mîna pe un criminal. Să telefănăm la miliţie şi-am
închiat povestea.

(Se apropie de telefon)

Bazilschi Nu, nu ... Mai bine telefonează la spital..E un caz de
grandomanie. Garantez. Omul se crede Isus Hristos.
(Tăcere)
Stupac (formează numărul)Alo, biroul de informaţii? Vă rog –
numărul de telefon al spitalului de psihiatrie...Va
mulţumesc.
(Formează alt număr)
Homutov: (cu voce răguşită ) Dezlegaţi-mă... am să vă explic totul.
(O scurtă pauză. Anciughin îl dezleagă pe Homutov)
(Tărăgănat) M’aţi convins că puteţi face orice cu
mine...Dar n’am chef să stau într’o casă de nebuni .
Sunt grăbit...Am venit încoace numai pe-o săptămână
...(Tacere) În oraşul acesta a trăit maică-mea ...Trăia
singură aici, şi n’o văzucem de şase ani... (Chinuit.)
Toţi anii aceştea n’am fost nici o dată la ea ...Şi nici o
dată n’am ajutat-o cu nimic. Şase ani m’am tot
pregătit să-i trimit banii aceştea...Îi purtăm întruna cu
mine şi de fiecare dată îi cheltuiam ... Şi iată..(Pauză)
Acum ea nu mai are nevoie de nimic...Şi nici de banii
aceştea.
Vasiuta/ Dumnezeule!
Homutov/ Am înmormântat-o acum trei zile. Iar banii am
hotărât să-i dau primului om care are nevoie de ei
mai mult decât mine... Mai departe ştiţi şi singuri
totul... (Tăcere) Acum cred că mă înţelegeţi

27
 (O scurtă pauză)
Anciughin/ Frăţine! ...De ce n-ai spus de la bun început?
Homutov/ Cui i se dă inima să spună astfel de lucruri?
Vasiuta/Doamne, ce păcat...

Ugarov/ Iar noi, ai ? A eşit urât de tot.

Bazilschi/ (către Homutov) Iertaţi-ne dacă se poate ierta aşa ceva...

Ugarov/ (către Vasiuta, încet) Adă nişte vin.
(Vasiuta dispare)
Bazilschi/ (mirat) Îngrozitor, nemaipomenit. Se întâmplă ceva cu
noi. Ne-am sălbătăcit, ne-am sălbătăcit cu totul...
Anciughin/ (se aşază lângă Homutov.) Iartă-ne, prietene, şi nu te
supăra.
Ugarov /Dacă am fi ştiut...nici vorbă că...
Stupac/ Ne cerem, bineânţeles, iertare. Ese că suntem până la
urmă chit. Pentru prima oară m’am certat azi cu nevastă-
mea. (Către Faina) Nu te mai bosumfla atâta! Vezi că
omu-i la mare ananghie. (Se apropie de Faina)Hai, iartă-mă.
(Vrea s-o eie de mână.) Nu mai fi aşa de bosumflată.
Faina/ (indepărtându-i mâna) Lasă-mă în pace ,te rog.
Stupac/ Da ?Adică să te las? (Faina tace) Să mergem ! (Se îndreaptă
spre uşă, îngăduie) Sau poate ai de gând să rămâi aici?
Faina/ Da, am de gând să rămân.
Stupac/ Da?! N’ai de cât, te priveşte. (Ese).
Bazilschii/ (către Homutov) Vă rog să nu ne credeţi nişte oameni de
nimic....S’a întâmplat ceva îngrozitor, halucinaţii nu
alta...Vă asigur... Trebuia, desigur să vă credem pe
cuvânt. Eram pur şi simplu obligaţi...
(Apare Vasiuta cu o sticlă de vin, Ugarov umple tot atunci paharele)
Anciughin/ (către Hamutov) Înţelegi, frăţioare, e o mare nenorocire
28
 să rămâi fără bani!
Vasiuta/ Dumnezeu cu ei, blestemaţi fie banii! Banii aduc toată
nenorocirea –asta-i de când lumea şi pământul!
Ugarov/( către Hamutov) N’ai încotro! (Cu paharul în mână) Pentru
maica dumneavoastră ...Vreau să zic de sufletul ei. Şi
vă rog să ne iertaţi. ( Bea).
Anciughin/ (către Hamutov0 Aşa-i...şi nu te’ndurera! Bea, frate, un
pahar de vin!
(Anciughin, Vasiuta, Hamutov îşi beau încet paharele)
Faina/ Daţi-mi şi mie. (Bea).
(Tăcere.Bazilschi, stând în dreptul uşii, nu se poate hotărî –să plece sau să
rămână.)
Ugarov/ Ia loc tovarăşe viorist (Tăcere, apoi se adresează către toţi )
De-acuma ce poţi să mai faci?

Homutov/ (tresare) Nu-i nimic, tovarăşi, nu-i nimic. Viaţa, cum

se zice, merge înainte...
(Pauză)
Anciughin/ (cântă) глухой, неведомой тропо-о-о-ю....
Ugarov/(către Bazilschi) , Acompaniază-ne , tovarăşe viorist...
Anciughin: (continuă să cânte) Сибирской дальней стороной,
Бежал бродяга с Сахали-и-на, Звериной узкою
тропой....
(Anciughin şi Ugarov repetă ultimele versuri, Bazilschii îi susţine la vioară șicântă
în trei: un bas, un tenor și o vioară.)

CORTINA

SFÂRȘIT
29
30