ACTUL I

Scena 1
(Hol imens , gol , auster . Pe un perete , cu litere mari , roșii ... unele lipsă , scrie „ Poşta
Română Orar . Luni - Vineri : 8-18 Sâmbătă 8-14 Duminica : Liber. Ea , oarecum îmbrăcată în
poştăriță , scurmă într - un vraf de scrisori. Bătăi puternice în uşă . Ea continuă să sorteze. Se
ridică, merge lângă uşă, dar nu deschide . Trosnitură ...)
EA:
(prin geam) Nu e program cu publicul!
VOCEA LUI:
(de afară) Deschide sau fac praf ... şi geamul, şi maimuţa
(O nouă lovitură în uşă. Ea, ce să facă?! Deschide. Năvăleşte un tip agitat, fluturând un steag
tricolor.)
EL:
(cântă, strigă, roteşte steagul) Baaasaraaabia păăăământ roooomâneeeesc!
(Rotind tot mai rapide.) Baaasaraaabia!
EA:
Eşti nebun?!
EL:
(printre rotiri) Sunt inginer!
(Se duce, glont, spre biroul jupuit, la vraful de scrisori.)
EA:
N-o să găseşti nici-un ban, maşina cu valori a plecat la şase!
EL:
______________pe valorile voastre! (Revine la rotiri.) Basarabia... păăăământ
rooomâneeesc!
EA:
Aici nu-i stadion, e Poştă.
EL:
Joos labele de pe Baasaaraabia! (Răstit.) De ce nu apeşi butonul de alarmă?!
EA:
(striga) E defect! Trebuia să vină de la Bucureşti să - l repare... da ' n - au mai
fost bani!
EL:
_________________________pe banii voştri! Pune portarul să chere
Poliţia!
EA:
Nu mai avem portar.
EL:
A fugit cu Ciociolina?!
EA:
Acu o lună a intrat în şomaj.
EL:
Baasarabia ... Ce te uiți ca toanta?! Cheamă tu Poliţia!
(Ea scoate telefonul, rămâne nemişcată.)
EL:
 Acu ce n - ai ?
EA:
Credit. Imi bagă fii-mea câte doi euro la o lună... da ' nu țin mult! (Îi aruncă
telefonul lui. Ea formează numărul.) Alo , Poliția ? A intrat peste mine un nebun...
EL:
(țipăt) Nu... nebun, turbat!
EA:
Zice că e turbat... (Spre El) Întreabă ce vrei?
EL:
(ațâțat, urlet) Vreau să afle toată ţara, tot continent... toată lumea, că protestez
împotriva dezlipirii Basarabiei de țara mumă! (Ea ascultă) Ce zic?
EA:
Că să vii maine!
EL:
(scos din minți) ___________________________pe mâine , pe poimâine pe
oricând!
EA:
(traduce) Zice că protestează!
EL:
(urlet) Nu doar protestez, proasto, må revolt, mă cutremur, mă... zgâncin.
Dacă nu sunt ascultat... vreau să fiu arestat! Să fiu bătut! Să fiu schingiuit!
EA:
(spre El) Nu pot să vină.
EL:
Pe motiv că?!
EA:
Petrec , toţi , în vârf de munte : azi comisarul lor ieşi la pensie!
EL:
Spune-le că-i ia mama dracului!
EA:
(dezlipeşte telefonul de ureche) A-nchis... (Mai liniştită.) De ce-ai venit taman la
Poştă?!
EL:
Trebuia să merg la Cimitir?! (Îi revine avântul) Să plece prin telex, prin fax,
prin vax, „Către toate agențiile din Lume : un turbat protestează împotriva ciuntirii
naţiei lui!"
EA:
(se întoarce lângă scrisori) Şi dacă veneai devreme, tot degeaba, n-avem nici
telegrafistă, nici telexistă... Am fost doişpe şi am rămas trei, eu, încă o poştăriţă şi
şefu.
EL:
Restul ... au băut gaz?!
EA :
Pe făraş. N-ai auzit la televizor că Poşta are mari datorij?! Zburam şi eu... da
' am avut noroc cu un văr, fin la naşul şoferului unui senator. (Totuşi...) Du - te mai
bine la spital!
EL:
Încă nu mă-nţeapă prostata!
EA:
Acolo are cine să te asculte!
EL:
(îi vine iar bâzdâcul) S-o ia dracu de ţară.
(S-a înroşit, tuşeşte.)
EA:
Vrei un pahar cu apă? (Ea se duce la chiuvetă. Robinetul, fãs.) Am uitat, apa se ia
între şase şi unşpe noaptea cică e secetă.
EL:
În ţara asta e secetă de trei mii de ani! (Brusc, in priză) Basaaaarabia...
pământ...
EA:
Nu vrei un antinevralgic?
EL:
la-l tu! (Din nou pe felie) Vreau să fie zgomot furie... nebunie! Să ştie toată
suflarea că protestez!
(Reia rotirile de steag.)
EA:
Ce tot agiti flanelul?!
EL:
Proasto, nu e flanel... e steag!
EA:
Ce e un steag?
EL:
O bucată de inimă!
EA:
Văd doar un metru de pânză prinsă de-un băţ.
EL:
lart-o, Doamne, şi cazeaz-o în Raiul proştilor, unde se intră mereu fără bilet!
( Scurt.) Să vină şeful tău!
EA:
(candidă) Unde?!
EL:
În staţia „Proştii sub clar de lună", peron pe stânga!
EA:
Acum?!
EL:
Nu... poimarţi!
(Îi aruncă, din nou, telefonul)
EA:
(la telefon) Alo... şefu!
(Câteva clipe, ascultă.)
EL:
 (Îi smulge telefonul) Îți bati joc de mine?! Era voce de femeie! Ai sunat - o pe
mă-ta?!

EA:
(candidă) N-are semnal, e internată la Reanimare!
EL:
Acum o să minţi că şeful tău e femele. O femeie... la Poştă?!
EA:
(degetul pe buze) Mă scuzaţi... (Lui) Era amanta şefului. S-a răstit : cică şeful a
după program...
EL:
(din nou ţipă) Să vă la dracu ' cu şefii voştri! Poştă de _________... țară
de________!
EA:
(începe să scurme, din nou, în vraful de scrisori) Du-te totuşi la Urgență, e mereu
plin. Am fost ieri cu mama, Doctorul o intreba ce-o doare, ea... mută. Doamnă , nu
putem avea un dialog! "a strigat doctorul. Degeaba îmi dai dialog... dacă mie îmi
trebuie dializă! " a izbucnit mama.
EL:
(ecou) Basa... (Mai încet.) rabia... Lehamite.
(Aruncă steagul.)
(Ea începe să lucreze la scrisori.)
EA:
(fără să ridice privirea) Eşti însurat?
EL:
Ce - ţi pasă?
EA:
Întrebam... Eu am o fată.
EL:
Mare?
EA:
(ca şi cum n-a auzit) E cuminte, săraca... A vrut să dea la facultate, da '... toate-s
scumpe. Tat-su n-a mai trimis o leţcaie...
EL:
Te-a lăsat?
EA:
Am plecat eu. Făcea pauză de băutură doar o dată pe săptămână, luni între
cinci şi cinci. (Încet.) Ce-ţi veni cu... Basarabia?!
EL:
Te gâdilă?!
EA:
Mi-e milă de tine. Basarabia asta... doare?!
EL:
E veşnica rană din pulpa naţiei!
EA:
Rana din pulpa mea, că... dacă mâine mă dau ăştia afară?!
EL:
Popor de ________, fără idealuri, fără orizont! Obsedat doar de ce mânâncă,
ce bea, ce __________!
EA:
Lumea e amărâtă, nu-i arde de... idealuri. Basarabia, naţie, viitor... Doar
cuvinte. La ghişeu văd numai feţe încruntate. Până şi şcolarii au riduri. Ai glumit ...
că eşti inginer?
EL:
Nu glumnesc cu femeile de la Poştă! (lar îi sare țandra.) Ce mama dracu faci
acolo?!
EA:
(nu se opreşte din lucru) Mi-a lăsat şefu ' să lipesc plicurile astea. Sunt citaţii de
la Radeț , Renel şi de la bănci. (Limba pe partea cleioasă a plicului.) Vreo trei mii :
Lumea e plină de amărâţi.
(Lui, nevenindu-i să creadă, se apropie.)
EL:
Îmi dai şi mie?
EA.
(acum ridică privirea) Dacă vrei...

Scena 2
(Amândoi , cu limba pe câte - un plic . Ea , din greşeală ... sau nu , îl atinge.)
EL:
(ca şi cum ar lucra cu trotil) Nu mă atinge!
EA:
(candida) De ce ?!
EL:
Sunt doldora de lipici!
(Ea, de data asta voit , îl atinge.)
EA:
Nu m-am lipit!
EL:
(cu limba pe timbru) Ultimul! Uff! Au fost trei mii?
EA:
Trei mii doispe! (Îl priveşte lung, ca hipnotizată. Se repede, îl sărută.) Muitam de
ajutor ! (O clipă...) lartă - mă că am îndrăznit...
(El nu zice nimic . Îşi aprinde o ţigară.)
EL:
S-a făcut zece. La cât termini?
EA:
La patru.
EL:
Nu-ţi e frică, singură, noaptea, pe coclauri?!?
EA:
Când eram mai tânără, mi-era. Da ' acu... Cine se leagă de-o babă?!
EL:
 (o estimează) Treij...
EA:
... şopt. (Pisicuţă.) Câți îmi dai?!
EL:
Cinşpe.
EA:
Nu fi nebun! (Din nou, gravă.) O femeie e ca o floare, dacă e secetă, face un
fruct mic, se gălbeneşte şi se usucă. Eşti însurat?
EL:
Te obsedează starea mea civilă?!
EA:
Toţi bărbații de treabă sunt însuraţi.
EL:
Nu sunt de treabă!
(Pare că, brusc, i-a revenit bâzdâcul, vrea să ridice steagul.)
EA:
Nu mai striga, îţi face rău la ficat. (Îl prinde de prat.) În Lume e atâta zgomot!
Şi, sub zgomot Nimic.
EL:
(renunţă să mai ridice steagul) Azi ti duc eu acasă.
EA:
Dar mâine? Dar poimâine? Însă nu-mi e teamă. Dacă trebuie, trec şi prin Sahara!
Singura mea frică e c-or să dea ăştia papucii! (Scoate o plasă cu merinde. Aşază pe birou
un borcan cu zacuscă, o pâine, o roşie, ceapă. Unge feliile.) Hai, masă!
(El nu refuză, aruncă ţigara, se aşază. Mănâncă amândoi, liniştiţi.)
EL:
(cu gura plină) Te bătea?
EA:
Câteodată. Dumnezeu ar trebui să întrebe dacă vrem să ne naştem. Lumea e
scârboasă . (Scoate de sub birou un tranzistor. Îl bagă în priză.) După zece începe
cavalcada melodiilor! (Pâc... pâc... merge! Vocea crainicei „Vă invităm la vals! Astă seară,
nemuritoare valsuri de Richard Strauss.") Aş vrea să dansăm... Te superi?! (Se ridică
amândoi odată. Dansează.) Doamne, de când n-am mai dansat!
EL:
(se opreşte, o clipă) Nu suntem penibili?
EA:
(clinchet) Nu ne văd nici şoarecii de sub podele, au murit de foame! (Valsul se
sfârşeşte. Ea, din nou, îl sărută. Totuşi, nu se desprind... Ea, cu capul pe umărul lui.) E atâta
lipsă de tandrete... Lumea e plină de amărăşteni! (El tace.) Şi noi suntem Lume!
EL:
(se desprinde, brusc) Pentru că ne complacem! Pentru că acceptăm să stăm cu
mâinile-n şolduri! Pentru că nu ştim să protestăm! Suntern mămăligi ambulante!
(Ridică steagul de pe duşumea, pare gata să iasă. Îl aruncă din nou pe podea.)
EA:
(îngrozită) Pleci?!
EL:
 Mă apasă pereţii, tavanul... mă striveşte nepăsarea!

EA:
(strigăt) Unde... mergem?!
EL:
Să mă__________pe ea... Lume!
(De la tranzistor, o frântură din „Rapsodia română" de George ENESCU.)

Scena 3
(Ei doi, în faţa instituţiei "pe care scrie, mare, cu vopsea roşie, scorojită. „ Poşta Română ". Un
bec chior...)
EL:
(tare) Nu mai vreau să lipesc o coadă făloasă la un pechinez sfrijit!
Baaasaaarabia... adio!
EA:
Mai încet! Nu suport zgomotul! Și... mi-e frică! (Soaptă.) Bine c-ai terminat
cu Basarabia asta ... (O clipă.) Şi atunci... de ce mai protestăm?!
EL:
(spre blocurile cu ferestre luminate. Palma, pâlnie.) Concetăţeni ridicaţi-vă tigvele
din pernuţele roz, ieşiţi din cuburile voastre de beton, ca din morminte vii! Nu
simţiţi cum vă apasă pereţii?! (Răspuns: doar Ecoul.) Nu vi se pare că se strâng în
jurul vostru, ca un laț, duşumeaua şi tavanul?! (Ecoul.)
EA:
(şoaptă) Nu se ascund, stau pitiţi!
EL:
Care e diferenţa?!
EA:
Melcul stă în cochilie nu pentru că e leneş sau mândru , ci pentru că-i e
foame. i-e frig, i-e frică...
EL:
(strigăt) Jos... orice e sus!
EA:
Taci! Dacă te aude Dumnezeu?!
EL:
Dumnezeu stă pe străzi la ora unşpe?! Are de aliniat planetele, biciule seceta
ce usucă lumea asta turbată. Din când în când îşi aminteşte că a uitat nişte omuleţi
stupizi într-o stație de metrou.
(Dintr-o parte apare CC – Cetățeanul cu Chef, beat criță)
CC:
(aplaudă) Bravooo!
EL:
Cine esti?!
CC:
Să zicem că mă numesc CC.
EL :
 Comitetul Central?!

CC:
Un Cetătean cu Chef.
EL:
Şi ce vrei?
CC:
Te ascultam. Ai papagal la purtător! (Confidential.) Să prefacem în ţăndări
noaptea asta împuțită! Pardon: fermecătoare! Du bist so schon!
EA:
Eşti plin de strofe...
CC:
Am un doctorat în Dante. Azi, doar bețivii mai iubesc poezia. Până şi poeţii
şi-au dat jos mantiile şi s-au făcut piloţi de formula unu! (Recită.) E quindi
uscimmo a rivender la stele! Unii scriu frumos, alţii se pricep să înalţe castele
sau zmee, ori să bată covoare. Eu beau frumos. Cu elegantă. Cu pasiune. Cu
dăruire. Cu talent! E felul meu de a sta în lume!
EA:
(îl prinde pe El de braț) Stai cam... clătinel!
CC:
În Lume e nevoie de un tractorist, un şahist, un popă fals. Mie mi-a fost dat
să joc rol de chefliu.
EA:
Aşa se zice la bețivi?! (Spre statuia de alături.) Şi caii dorm sub călăreţii de
piatră.
CC:
Somnul egal Moarte!
EL:
Somnul naţiunilor…
CC:
…nu naşte nimic. Nația care ne poartă la ţâţa ei doarme de trei mii de ani.
trezit-o, doar pentru trei secunde un ins imposibil numit Burebista. Știi la ce
suntem pe primul loc în Lume?
EA:
La aritmetica de clasa a treia?!
CC:
La diabet. Presupunând că Basarabia s-ar întoarce la mumă-sa... am avea cel
mai mult vin dulce pe cap de vacă furajată. (Oftează) De copil am visat să eliberez
vinul românesc! (Oftat dublu.) Toată noaptea iau la pas bulevardul ăsta. Știe cineva
de ce?
EL:
Dacă pui căpşorul pe o perniță roz... te ia cu ameţeli!!!
CC:
Sifon! Pentru că bulevardul se numește Basarabia!
EA:
Se cheama "Prietenia româno-americană"! Doar duc scrisori în fiecare zi...

CC:
Sifon! S-a mai numit şi Prunilor, şi Radu de la Afumaţi. Dar numele lui
adevărat e cel dureros de vechi Basarabia! (Oftat triplu.) Numai când pronunț
"Basarabia" mă ia cu călduri...
EL:
De la sifon!
CC:
Mă tot plimb, noapte de noapte.
EA:
Eu fac asta în fiecare zi, cu tolba de scrisori în spate.
CC:
...şi niciodată n-am auzit să se pronunțe măcar numele sfânt al bulevardului!
Până adineauri... Trec pe lângă Poştă şi aud strigându-se... Basarabia! Bine că n-
am leşinat! "Mi ritrovai per una selva oscura Che diritta via ero smarrita!"
Dar în seara asta mi-am regăsit Calea.
EL:
Dacă tot te-ai oprit... strigă cu noi.
CC:
Cu plăcere tema e minunată! Eu beau numai pe o temă dată. Trei săptămâni
am băut pentru Tratatul de la Adrianopol. Apoi, pentru Filozofia Clasică Germană.
EA:
(pufnind) Ce are filozofia cu șprițul?!
CC:
Exact ce are Napoleon Bonaparte cu coniacul Napoleon! (Adânc!) Nu orice
poate fi explicat ca să priceapă şi Nelu de la Romanați! De pildă , chiar săptămâna
trecută am băut pentru defuncta prietenie româno-sovietică. De trei zile beam
pentru coroana cu diamante a reginei Angliei. Ocaziile speciale sunt nostime, bei
până te îndoi. Azi, tocmai am băut pentru frăţia româno-română! (Bas!)
Basaraaabia, pământ româneeesc!
EL:
Eu nu mai protestez pentru Basarabia.
CC:
De ce?!
EL:
Din motiv de veverită.
CC:
(a priceput) Când coada e mai deasă decât trunchiul... ce vină are animalul?!
EA:
Cine e de vină că pechinezul e plin de purici?!
CC:
Varweile doch! Du bist so schon! (Spre Ea.) Duduie, te văd faină şi de
caracter nu strigi cu mine pentru sfânta noastră Basarabie?!
EA:
Eu nu sunt duduie, sunt melc.

CC:
La caserie se primesc şi stridii!
EA:
Mi-e frig. Mi-e frică! Dacă află şefu ' că ies la protest, mâine, la prima oră, o
să tai frunze la câini!
CC:
(spre blocuri) Mămăligi adormite! Cu un popor buimac toata lumea se şterge
la fund… America ce să mai… E motivul pentru care vă trage flegme-n freză
Europa, Asia vorbim!... chiar şi Oceanul Pacific!
EL:
(spre Ea) Ăsta-i talentat rău... şi se mişcă bine! (Strigát.) Jos... lipsa de protest!
CC:
(tare) Broscuțe mov din mlaştini decomandate, prevăzute cu apă curentă şi
gaz metan... lânceziţi în cearceafuri apretate, in timp ce... (Spre El) Ce ești?
EL:
Inginer.
CC:
…un amărât de inginer... (Spre Ea.) Şi tu?
EA:
Poştăriţă.
CC:
…o poştăriţă zgribulită şi un bețiv duhnind a Dante... protestează în locul
vostru! Ruşine!
EA:
Strigi degeaba, cu o poală de melci nu faci Revoluţie!
CC:
Dar ce faci?
EA:
Tocană.
(Din penumbră apare uniforma unui poliţist.)
POLIŢISTUL:
(spre CC) Eşti băut!
CC:
Pardon, pe mine nu mă bea nimeni! Eu beau...
POLIŢISTUL:
Actele dumneavoastră...
CC:
Sexuale?!
POLIŢISTUL:
Amendă de la…
CC:
... opt la doispe grade. Fără sifon? În Codul Penal pentru prezumţia de beţie
nu ți se arată nici obrazul!.
POLIŢISTUL:
Beţia e o stare de...

CC:
…necesitate! Eu beau cu obidă şi din patriotism.
POLIŢISTUL:
Ce are patria cu romul?
CC:
Exact ce are un om Divina Comedie! Şi ieri, şi azi, şi mâine voi bea pentru
Basarabia!
POLIŢISTUL:
(scoate chitanțierul) Presimt că mâine o să consumi ceai cald la bulău!
CC:
N-am eu norocul ăla... Visul meu din copilărie e să fiu arestat şi întemniţat o
sută de ani!
POLIŢISTUL:
Nu zi... că s-ar putea să ţi se împlinească!
CC:
Vreau să mânânc, să beau, să dorm şi să__________ pe banii statului!
EL:
În sfârşit... un sticlete liber de contract! (Spre Ea.) Ziceai că s-au terminat!
POLIŢISTUL:
Vă rog să prezentaţi...
EL:
…timpul probabil! Şi eu doresc să fiu bătut la tălpi cu nuiele de şalcie, în
parcul tineretului, în prezenţa unui sobor de preoţi!
CC :
Eşti singurul bocter de pe traseu. Un caz trist... Toţi amicii tăi de şnaps sunt
la chermeză, pe tine te-au găsit de fraier, să faci teren la miezul nopţil. Dacă n-ai fi
repetat fiecare clasă de trei ori, ţi-ai fi dat seama că trebuia să fii primul care strigă,
din toţi bojogii, Jos!
EL:
Vreau să fiu chinuit în lanţuri, bătut cu pricepere şi pasiune, cu funia udă, pe
motiv că totuşi nu pot trăi fără Basarabia!
CC:
(spre ținta predilectă, polițistul. Cântă.) Am fost un fraier când te-am iubit... Am
fost un fraier, fraier, fraier...
POLITISTUL:
(pentru sine) Poate că aveţi dreptate... şi recruţii chefuiesc la" Doi cerbi şi-o
căprioară, iar eu scriu, pe genunchi, amenzi contravenţionale...
CC:
... la fraieri! Bravo! Bine ai venit în rândul maselor revoluţionare!
EL:
Jos laba de pe tricolor!
POLIŢISTUL:
Jos... orice!
EL:
Basa ...

CC:
... rabia...
POLIŢISTUL:
...pământ românesc!
(Ultimele trei replici se repetă de trei ori. Polițistul se opreşte, îşi scoate chipiul şi îşi
tamponează chelia, cu batista. Pe lângă ei, fără să-i bage în seamă, trec doi tineri bine
înşurubați . Apoi , o cucoană cu fundul mare.)
POLIŢISTUL:
(oftează) Am ostenit. Nu sunt obişnuit să strig…
CC:
Preferi să-i faci pe alţii să strige?!
POLIŢISTUL:
Să ştii că pe lumea asta sunt slujbe şi mai grețoase.
EL:
Ce e mai urât decât să fii bocter?!
POLIŢISTUL:
Am lucrat, ani buni, la Departamentul infractorilor Nenăscuţi.
EL:
Sunt şi infractori nenăscuţi?!
POLITISTUL:
E o întreagă Lume nenăscută.
EL:
O lume ca a noastră, cu căţel, cu purcel?!
POLITISTUL:
Cu portari de bloc, cu stewardese, cu genii şi papițoi , cu şuţi şi popí de
cartier. O Lume în toată regula... doar că e nenăscută.
EL:
Să fiu al naibii! (Duminit) Acolo totul e pe țeavă. Nimic n-are trecut.
POLITISTUL:
Nici prezent. Doar un viitor nesigur. O Lume de rezervă. Poate din cauza
asta indivizii de acolo sunt plini de arțag. Ce am pățit! Fugi după infractori... dacă
ii prinzi, n-ai ce le face. Câinii nenăscuţi te latră şi, când nu eşti atent , te iau de
pulpană. Un coşmar!
EL:
Care altă Lume... că e laiță esta?!
CC:
Totuşi, în țara asta mai a ceva ce merge bine.
POLITISTUL:
Ce?!
CC:
Cârciumile.
EA:
Chiar şi Politia e…
CC:
…pe noi (Pe felie.) Basa...

EL:
...rabia...
POLIȚISTUL:
...pământ românesc!
(Din nou, pe lângă el trece un grup de tineri cheflii, nu-i bagă în seamă. De undeva se aude un
crâmpei din "Rapsodia română" de George ENESCU.)
EA:
E atât de frumos când oamenii sunt unii lângă ailții! E prima oară în viață
când nu mă simt singură! (Îl sărută, încă o dată.) M-ai făcut să uit că mi-e fricăl.
EL:
De ce ti-e frică?!
EA:
De orice! Dar mai ales de ziua când, şefu ' îmi va spune: "De mâine nu mai
vii!"
EL:
Tu... plângi?!
EA:
(cu lacrimi luminoase) Nu plâng, a început să plouă!
(Trec, dar nu se opresc încă doi tineri bine înşurubaţi , o altă doamnă cu fundul mare şi grupul
de adolescenţi, în alai. Nimeni nu-i ia în seamă.)

ACTUL II

Scena 1
(Înlănţuiţi, intră în instituţie doar EL și EA... Dinspre baie, deja ajuns dincoace de birou, spre
Sală... apă tulbure.)
EA:
(țipăt) A venit... apa!
EL:
(mirosul) De la closet! (El sare prin băltoace şi ajunge în baie. Expert) Apa a rupt
ghiventul de la veceu! Revine în hol.
EA:
(cu mâinile încrucişate, rugă) Basarabia ca Basarabia... dar ce facem cu veceul?!
EL:
Trebe a-l repara, altfel... vine rahalul peste noi. (intră iar in baie.) Înainte să fiu
inginer am lucrat cinci ani ca instalator.
EA;
(în mijlocul zoaielor) Doamne din colb m-ai făcut... În zoaie mă vari!
VOCEA LUI:
Vino aici!
EA:
 Te rog, mai încet, nu suport zgomotul!

VOCEA LUI:
Ştiu, în Lume e atâta zgomot...
EA:
...şi sub zgomot, Nimic!
VOCEA LUI:
Bine ... dar hai să m-ajuţi!
(Intră şi ea în baie.)
VOCEA LUI:
Strânge robinetul de sub chiuvetă, e unul roz, ca un fluturaş.
(Linişte. Ea revine în hol, plânge.)
VOCEA LUI:
L-ai găsit?!
(Linişte. După două clipe vine şi el.)
EL:
S-a întâmplat ceva?
EA:
A venit apa... şi a aruncat peste noi rahatul!
EL:
Şi... trebuie să plângi?!
EA:
În Lume e atâta zgomot... şi rahat! (Plinge în hohote.) Sunt chioară, toantă,
proastă, nu sunt în stare să dibui un fluturaş roz! Dumnezeu ne aruncă în Lume cu
două mâini stângi sau cu niciuna, unii n-au fost prevăzuţi nici cu suflet! Se poate
trăi fără orice chiar şi fără Basarabia... dar fără suflet?!
EL:
Nu se poate trăi fără Basarabia!
EA:
Ştiam că locuim într-un deal-vale. Însă... eu de când mă ştiu stau sub deal,
şi-n vale... numai rahat!
EL:
(o mângâie) Lasă considerațiile moral-filozofice, vino să reparăm buda
instituţiei.
(Intră în baie. Încet, intră şi ea.)
VOCEA LUI:
Când spun „acum" învârte la stânga, de fluturaş! (Două clipe.) Acum!
VOCEA EI:
(țipăt mic) S-a rupt!
VOCEA LUI:
Ce?
VOCEA EI:
Fluturaşul.
VOCEA LUI:
Sunt putrede şi idealurile, şi fluturii! Las '... cobor eu!
 (Intra CC şi Politistul.)

POLITISTUL:
Deranjăm?
EA:
Din contra în sfârşit, Poliţia comite o faptă bună!
CC:
Ce făceați?
EL:
Tocmai am terminat de reparat closetul unei instituţii.
CC:
(spre Ea) Ai p'aci nişte pahare?
(Ea se duce după pahare . CC rade " scrisorile de pe birou şi plantează, în loc, două sticle de
vin negru.)
CC:
Marfă de Galati.
POLITISTUL:
(luminos) Adineauri, după ce-ați intrat voi . mărşăluiam pe bulevardul...
CC:
(În timp ce scoate dopul) ...Basarabia, desigur.
POLIŢISTUL:
(luminos) Când văd că vine, în trombă, dinspre Poştă spre Teatrul Birlic... o
Volgă roşie.
CC:
(dă cep şi la a doua sticla) Hopa!
POLITISTUL:
Fac semn, opreşte! Vă rog să prezentaţi actelel zic. De ce? zice Sunteți pe
bulevardul Basarabia"! Şi?! Sens unic! De când?! Dintotdeauna.
(Apare Ea cu paharele. Polițistul toarnă vin în pahare.)
CC:
(mai şi traduce) Ăsta nu știa că e sens unic pe Basarabia! (Încet) şi nici nu e!
POLITISTUL:
Scot eu chitanțierut pun mapa pe un genunchi şi m-apuc să scriu. Ei...
ghiciti unde domiciliat tipu"?!
CC:
(citeşte pe sticlă) Cricova.
POLIŢISTUL:
Da, dom'ne, omu' venea chiar din Basarabia!
CC:
Un basarabean pe... Basarabia noastră! Uite, m-am emoţionat pe mine!
POLIŢISTUL:
Mi-a înlemnit instrumentu'... da' m-am prefăcut că scriu, datoria e datorie!
CC:
... coane Fănică, şi solda mică, după buget!
POLIŢISTUL:
 Văd că mă prinde omu' de pix. Nenea vardistu, zice, nu luam o pauză?! Şi-
ndată o zbugheşte în portbagajul Volgăi roşii... şi se întoarce cu astea două fiole !
M-am înmuiat... Zic... dă-o dracu' de datorie, e de-al nostrum!
CC:
...din popor de răzeşi! (Ridică paharul.) Pentru Basarabia...
POLITISTUL:
...pământ...
EL:
…românesc!
CC:
(presimţirea bobului de strugure) Simt sub limbă dogoarea cotropitoare a plaiulul
românesc de la Cahul!
POLIŢISTUL:
(paharul în lumină) În licoarea asta adulmecă colbul întârziat din copitele cailor
înspumaţi de răzeşii lui nea Fane cel Mare!
EL:
Mergi prin veveriţă... pardon, ţărişoară, și peste tot, pe case, pe garduri, pe
aeroplane şi viaducte vezi scris cu litere mari, rosii Basarabia, pământ românesc!"
CC:
Basarabia e mai mult decât o lipsă, un Infern!" Mi ritrovai per una selva
oscura Che diritta via ero smarrita!
EL:
O veveriță fără coadă nu mai e veveriță!
CC:
(ridică iar paharul) Vinul e firul roşu ce leagă patria mumă de coada ei făloasă!
(Poliţistul îi umple paharul. îl goleşte instantaneu.) Dați-ne Basarabia înapoi!
POLIŢISTUL:
Da' cine să ne-o dea?!
CC:
Cine ne-a tot luat-o! Ca nişte câini suferim! (Întinde paharul, plânge.) Şi ne tot
luptăm... cu arma la picior!
(Întinde paharul, poliţistul îl umple. Se ridică. Începe: Treceți batalioane románe Carpaţii ")
EL:
(totuşi...) Da... Carpaţii?!
CC:
Ce mi-e Prutul... ce mi-s Carpaţii? tot trebuie trecute.
TOŢI:
Treceţi batalioane române Carpaţii
La luptă prin... şi foc!"
CC:
(soarbe paharul) Ca leii ne luptarăm... dar degeaba!
(Apare Ea.)
EA:
(sfioasă) Vă rog, mai încet dacă-aude STALIN?!
POLIŢISTUL:
 STALIN e-n mausoleu!

EA:
Aude şi de-acolo!
CC:
Şi ce, ne confiscă bicicletele?!
EA:
STALIN ca STALIN, dar dacă află şefu ' că s-a cântat în instituţie... mă
dă afară!
(lese.)
CC:
Ar trebui să fim la spital!
EL:
Pe ce motiv?
CC:
Ne arde inima-n piept!
POLIŢISTUL:
Noi toţi sunterm bolnavi de Basarabia!( Se ridică. Marțial. Recită.)
„Suntern bolnavi de dumneavoastră, Țară
Suntem bolnavi de dumneavoastră , Neam!"
Nemuritoare versuri! (Gustă.) Ca şi vinul din podgoriile Basarabiei noastre!
CC:
Patriotism înseamnă să bei vin de Cricova la ... Găeşti! (Întinde paharul,
poliţistul i-l umple. Cântă.)
Basarabieee... nicio sabieee
N - o să taie... ma rog, ce-o să taie.
Şi noaptea , când mă trezesc...
EL:
…Ziceai că nu dormi...
CC:
Mai aţipesc ... Dar mă scol cu coşmarul ăsta, o mamă care şi-a pierdut fiica
cea mai frumoasă... (Plânge. Întinde paharul) Axioma Firul roşu care uneşte Basarabia
cu Țara-mumă e Vinu! Corolar, Vinul nu e important ca se bea contează că „este"!
POLIŢISTUL:
(sticla, cu gâtul în jos) Tocmai ca nu ma este!
CC:
La dracu', fără vin nu mai e viaţă.
EL:
Nu mai e Basarabie!
(Se ridică)
POLIŢISTUL:
Unde pleci ?
EL:
Mă duc după sânge de urs!
(CC îl trage la loc.)
CC:
Stai pe curu-ți, slujbaş al Vinului... Te-a întoarce cu vreo surcică . Vinul
adevărat e Basarabia ! Basarabia e cea mai tare mitralieră a tras în toţi vecinii,
inclusiv în Marea Neagră, cu dopuri de plută! ( Spre Politist.) ia vezi...
POLIŢISTUL:
Ce ?!
CC:
Poate omul nostru mai face o tură pe sens interzis!
(Poliţistul iese. Ea revine în hol. Ține, cu amândouă mâinile, o pânză udă , abia scoasă din
zoaie.)
EA:
(ţipăt mic) Vai!
EL:
Ce s-a mai întâmplat?!
EA:
A intrat steagu'n rahat!
(Din pânza udă curge zeamă tulbure... Din tranzisto , cu pâc-pâcurile de rigoare, George
ENESCU, „Rapsodia română".)
CORTINA
(Cei patru actori ies la aplauze... ponderate. Chiar subţiri". Din spate, fluierături. iese, în
avanscenă Regizorul, înclină şi el, alte fluierături.)
REGIZORUL:
(spre Sală) S-a întâmplat ceva?
UN SPECTATOR:
E prea scurtă!
REGIZORUL:
Ce ?
SPECTATORUL:
Piesa. (Se ridică în picioare.) Am dat şaizeci de lei pe două bilete ca să văd o
brambureală de o juma' de ceas?! Cu şaizeci de lei mâncam, cu tot cu nevastă, la
Mc Donald's, trei feluri, şi beam şi-o bere!
REGIZORUL:
Încă mai e deschis!
SPECTATORUL:
Dar nu mai am cei şaizeci de lei! M-am luat după proasta de nevastă-mea:
„Hai la Teatru ... hai la Teatrul" Credeam că e căzută-n în limbă după vreun actor...
Dar pe Scenă am văzut numai răscopţi!
REGIZORUL:
Ce vină am eu că Autorul e un dobitoc recunoscut de forurile competente?!
SPECTATORUL:
Da eu ce vină am c-am pierdut şi timp, şi bani?! Vorba aia: nici gagică, nici
biştari! "(Hotărât.) Vreau înapoi măcar jumai din plată: cât a lipsit din clătită!
REGIZORUL:
 (dă din umeri) Să-ţi plătească Autorul!

SPECTATORUL:
Nu-mi pasă cine, eu îmi vreau mangeții! În Italia am cărat mortar cu roaba...
şi nişte şmecheri autohtoni îmi bagă mâna în buzunar!
REGIZORUL:
În Italia te puteai întâlni cu Autorul.
SPECTATORUL:
E la un congres?
REGIZORUL:
Spală mucii unui conte căzut.
SPECTATORUL:
În dizgraţie?
REGIZORUL:
Pe covor!
SPECTATORUL:
Spală?!
REGIZORUL:
Cu dero şi săpun din scris nu se poate trăi.Mi-a găsit şi mie un job.
SPECTATORUL:
De domnişoară?
REGIZORUL:
De baby-sitter, nici din regie nu se poate trăi.
SPECTATORUL:
Dar din ce se mai poate trăi pe plaiul Mioriței?
REGIZORUL:
Din reflex!
SPECTATORUL:
Pot să trec pe la caserie... mă cam grăbesc!
REGIZORUL:
Fac eu un spectacol care să merite banii!
SPECTATORUL:
Eu vreau să mă râd!
REGIZORUL:
O să şi râzi. O să şi cânți!
SPECTATORUL:
O să şi dansez?!
REGIZORUL:
Parţial color. Nu-mi trebuie Text: doar două-trei idei călăuzitoare. Una. trebe
a lungi clătita. Treişopt de minute am suportat piesuța... plus cinci sporovălaia... ar
mai trebui încă o juma de ceas... (Spre asistență.), Până dau de-o idee regizorală
puteţi spune tot ce vă trece prin dovlecel.
(El, originalul, se ridică, de undeva din Sală e în zeghe.)
EL 2:
 Problema nu e că piesa e scurtă. Ci... că e proastă. Plină de minciuni!
REGIZORUL:
Tu cine eşti?

EL 2:
Ăla care, în ziua de paişpe octombrie, la orele optsprezece a intrat cu
steagu'-n Poştă. E singurul lucru adevărat dintr-o piesă în care e denigrată Poliția.
Cică... În Oraş patrula un singur clumete...
POLITISTUL:
(se ridică de undeva din Sală e în civil) Vezi cum vorbeşti, bate vânt de Tribunal.
EL 2:
Mă doare-n şoşoni, am imunitate penitenciară. Dar Poliția s-a purtat
exemplar, în cinci minute au năvălit în sala Poştei, m-au arestat, m-au bătut
temeinic şi cu bun simt profesional, m-au târât la sediu şi m-au dat pe mâinile
Justiţiei. Şi dânsa s-a comportat ireprosabil, m-a judecat în regim de urgenţă şi mi-
a prins de urechi doi cercei de câte cinci ani, cu executare... pentru tulburarea
liniştii publice şi instigare la violenţă.
REGIZORUL:
E cât pentru crimă cu premeditare!
EL 2:
Toate mi se trag de la bunicu' din partea mamei, vinovat ca traia pe malul
stâng al Prutului, pe care nu-l trecuse niciodată. Mareşalul i-a dat un şuț în fund şi
i-a trecut.
REGIZORUL:
S-a întors?
EL 2:
Fără un picior. În fiecare duminică se îmbrăca în singurul lui costum şi,
cocostârc, stătea, de la opt la doispe, pe malul Prutului, şi privea spre Basarabla.
De la el am împrumutat nostalgia Basarabiei.
REGIZORUL:
N-ai consultat un doctor?
EL 2:
Şase zile pe săptămână sunt normal. Dar joia pe la şase m-apucă... În joia
aia, până la șase fără un sfert eram calm, mâncam virşii cu muştar când, deodată,
am auzit Vocea, Tu mănânci și bei ca un nesimțit în timp ce Basarabia noastră zace
de secole în robie! M-a cuprins o firească disperare... Mi-am luat steagul si la
Poştă!
(Din fundul Sălii se ridică Basarabeanul.)
BASARABEANUL:
Mi s-a întamplat exact la fel și bunicul meu a trecut prima oară Prutul... doar
că şuțul în fund i-a dat STALIN. Ce picior a pierdut bunicu-tău?
EL 2:
Stângul.
BASARABEANUL:
 Al meu dreptul. Și bunicul se îmbrăca în fiecare duminică în singurul lui
costum, stătea nemişcat în ciot, şi privea spre țara mumă, într-o zi, mâncam slănină
cu muştar, când aud o Voce: E timpul să pornesi!" Cum trec Prutul, deşi afară erau
patruzeci de grade, fratii mă înconjoară cu caldura la Vama mă amendează că
n-aveam rovignetă, că Voiga mea roşie respira cu trei grame de ceodoi, mai mult
decât era prevăzut în normele UE, nişte tigani la Faurei îmi sparg parbizu cu piatră.
Şi când ajung aici, un dobitoc de milițian...
POLIŢISTUL:
Vezi cum vorbeşti...
EL 2:
…bate vânt de Tribunal!
BASARABEANUL:
...deşi i-am dăruit un bax de vin de Cricova...
CC:
(se ridică din Sală) La noi au ajuns doar două sticle!
BASARABEANUL:
Un bax ţi l-am dat eu, şi încă două le-ai reţinut" tu!
POLIŢISTUL:
Le-am dus la laborator!
BASARABEANUL:
Şi când vin rezultatele?
SPECTATORUL:
Pe treişunu februarie!
POLIŢISTUL:
Am o singură consolare şi eu mi-am pierdut uniforma , dar şi ţie ţi-au
confiscat Volga roşie. Totuşi, ar trebui să-mi mulţumeşti, dacă nu-ți rezolvam eu
trei baxuri , de-atâta greutate îți crăpau cauciucurile!
BASARABEANUL:
Duceam ofrandă poporului frate!
POLITISTUL:
La Vamă era scris că treceai Prutul a opt suta şaizecea oară. Adică optsute
şaizeci de portbagaje cu vin de bişniţă!
BASARABEANUL:
Ce-ţi pasă?! Şi apoi... n-am luat, am dat. S-ajungă şi la omul sărac!
CC:
Poporul frate are gâtul larg!
POLIŢISTUL:
Numai că mie nu mi s-a dat uniforma, mi s-a luat! (Oftează) Sunt fericit că
măcar ţi-au confiscat Volga roşie!
BASARABEANUL:
lar eu mor de bucurie că eşti civil!
SPECTATORUL:
Întotdeauna am admirat solidaritatea româno-română!
REGIZORUL:
E şi ideea regizorală, ipostaza concilierii româno-române.
EL 2:
 Ieri, când am ieşit la plimbarea de dimineaţă , toţi cei trei mii de delegați au
strigat într-un singur glas "Vezi c-ă zis la televizor că se joacă piesa cu tine!"
Comandantul mă cheamă în birou şi-mi zice, Mâine seară ai învoire să mergi la
Teatru, să-ţi vezi povestea! "Ca s-ajung aici şi să văd nişte minciuni!
REGIZORUL:
Şi Ea e în Sala?
EL 2:
N-o amestecaţi pe Maria în tocana asta cu ciuperci! Dumnezeu s-o ierte! I-a
fost teamă c-or s-o dea afară de la Poştă...
REGIZORUL:
Şi-au dat-o?
EL 2:
Chiar a doua zi. Pe motiv de chef în instituţie.
POLITISTUL:
Ei, morţii cu morţii...
CC:
…şi viii cu viii!
POLIŢISTUL:
Nu mai are cine să-ţi trimită chiftele cu praștia....
SPECTATORUL:
(spre Regizor) Ai promis o piesă haioasă... să ne râdem şi noi niţel!
EL 2:
Cum să râzi când e vorba de Basarabia?!
SPECTATORUL:
Râdem mai ales de lucrurile grave. Altfel... explodăm . Ce dracu' ne făceam
un veac întreg fără Caragiale?!
POLITISTUL:
Cred că tu-l confunzi pe Caragiale cu Caragiu!
CC:
Românul râde de orice, dar mai ales de el însuși.
EL 2:
Se poate râde şi de Moarte?!
SPECTATORUL:
Săpânța, mon amour!
O VOCE:
Hei, oamenii...
REGIZORUL:
Cine eşti?
VOCEA:
Maria. Vreau să fiu cu voi! Dar... mi-ar trebui un Corp!
REGIZORUL:
L-ai avut. De ce l-ai lepădat?
MARIA:
De frica... Friciii…
REGIZORUL:
(spre Sală) Îi împrumută cineva un Corp Mariei?
 (Se ridică o fetişcană. Maria „intră" în ea.)
MARIA:
(spre El) Am venit doar să-ți spun că te-am iubit.

EL:
Eu sunt obligat să iubesc mai mult Basarabia!
MARIA:
Nu merită să trăieşti pentru nişte litere... darâmite să mori! Când te-ai
năpustit, ca un animal, pe ușă, mi-am zis: Ce prost, ce penibil! Dar mi-am simțit,
pentru prima oară, sufletul cald...
POLIŢISTUL:
(spre Basarabean)Ce bine-mi pare că ți-a confiscat rabla aia roșie!
BASARABEANUL:
(spre fostul Poliţist) Mă simt liniştit la gândul că ți-ai pierdut tresele!
CC:
Singura bucurie e că urmaşii lui STALIN nu mai sorb vinul Basarabiei!
REGIZORUL:
Da ' cine-l gustă"?!
CC:
Poporul suveran. În colectiv sau persoană fizică...
REGIZORUL:
Ia mai încet cu vinul: Basarabia e şi ţara lui EMINESCU...
CC:
Care chefuia mişto la Bolta Rece!
REGIZORUL:
Şi a lui Ştefan cel Mare...
CC:
...care, după cupa de Cotnari, îşi călărea şi murgul, şi pe Răreşoaia! M-am
dus la Niculițel pe urmele lui Dante şi am nimerit Crama. Iubesc Basarabia!
Românii au două subiecte tabu: Dumnezeu şi Basarabia!
REGIZORUL:
La câţi paşi te poţi apropia de Dumnezeu?
CC:
La niciunul te afuriseşte biserica.
REGIZORUL:
Şi dacă te apropii de Basarabia?!
CC:
Te afuriseşte Moscova! Il înţeleg şi pe Autor nu-i rămâne să scrie decât
despre împerecherea fluturilor cu libelulele!
EL:
Eşti mai inteligent decât musca țețe.
REGIZORUL:
Încetaţi! Acesta e un spectacol-eseu pe tema „Buna convieţuire româno
română"! Nu vreau confruntare: poftesc dialog!
MARIA:
 „Degeaba îmi dai dai dialog când mie îmi trebuie dializá!"
CC:
Maria, ce corp mişto ai căpătat! Eşti aşa de frumoasă că nu ştiu cum mai
respiri!
REGIZORUL:
Nu mă pot hotărî între „Rapsodia Română" şi „Hora Unirii".
CC:
Amândouă cântă acelaşi lucru omogenitatea spaţiului românesc.
POLITISTUL:
Despre cum ne avem ca frații!
EL 2:
Joia între cinci şi cinci!
REGIZORUL:
Haideţi, cu toţii. pe Scenă, să facem" Finalul!
SPECTATORUL:
O, ce veste minunată! (Cască.) Ar fi timpul sa se mai şi termine logoreea asta!
REGIZORUL:
Când e prea scurtă... când e prea lungă! Cu cine semeni, cârcotaş?
SPECTATORUL:
Cu Burebista.
(Cei patru împreună cu Regizorul, urca pe Scenă. Regizorul îi aşază într-o horă. Se aud
acordurile din Hora Unirii")
REGIZORUL:
Maria, nu urci?
MARIA:
Nu există nimic pentru care merită să strigi. Basarabia... doar nouă litere!
REGIZORUL:
Ne luăm de mâini să părem un lanţ viu, şi cântăm ! Să văd atitudine!
CC:
(din rărunchi) „Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română!"
BASARABEANUL:
Unde-s doi puterea creşte!!
POLIŢISTUL:
şi românul nu sporeşte!"
REGIZORUL:
„Iarba rea din holdă piară!"
EL:
Să ieşim cu toţi Afară!
REGIZORUL:
(nu-i convine) Să nu tăvălim prin mărăcini un moment înălţător!
SPECTATORUL:
Din contră: începe să-mi placă! Parcă încep să mă râd... Auzi... și românul
nu sporeşte!". E mişto!
REGIZORUL:
 Linişte! În piesa mea nu se bea, nu se fumează şi nu se înjură! Suntem
talentaţi, cuminţi şi, mai ales, cumpătaţi! A... şi solidari (Spre Sală.) Stimaţi
spectatori, am o rugăminte: ar fi minunat dacă v-aţi prinde şi voi, în Horă!
(Spectatorul se ridică dă să plece.)

REGIZORUL:
Unde te grăbeşti?!
SPECTATORUL:
Am oră la coafor! (Îşi trage după el nevasta.) Am dat o poală de bani crezând c-
o să mă râz oleacă... Când colo... poveşti despre o oarecare Basarabia! Şi Teatrul
românesc nu e decât o coadă de râ, altoită pe un trunchi de coiot!
(Ies spectatorul cu nevastăsa.)
REGIZORUL:
(spre Scenă, dar şi spre Sală) Să se vadă exemplara unire-n cuget şi simţiri!
Nenea polițistu', îţi dai mâna cu neica basarabeanul... vă îmbrăţişaţi!
BASARABEANUL:
Nu-i cam puțin... un singur basarabean?!
REGIZORUL:
O fi, da' la ora asta de unde fac rost de alţi bălţeni?!
BASARABEANUL:
Sala e plină... da' nu vrea să zică!
GARDIANUL CARE ÎL ÎNSOȚEŞTE PE „ EL":
Şi eu sunt din Bălţi... doar că-s olecuţă neamț, tata a venit cu trupele de
ocupaţie, în patruzăşi l (Urcă pe scenă.) Oricum trebe să stau lângă dumnealul,
vas'zică...
(Se aşază lângă El.)
REGIZORUL:
Amu, că elanul demografic s-a mai domolit Smile!
BASARABEANUL:
(spre Politist, printre clinti) M-aş fi bucurat dacă te puneau şi oleacă la păstrat
răcoarea conservă leguma!
POLIŢISTUL:
Să nu-ţi fi confiscat Volga roşie să fi intrat cu ea în primul stejar secular de
pe lizieră!
REGIZORUL:
Terminaţi (Incet.) Măcar să nu se audă... (Tare.) Zâmbiţi, vă îmbrăţişaţi... şi
întraţi în Horă! (Spre El.) Te pupi şi tu cu betivanul stång pe dreptul cu CC printre.
EL bine că bunicu-tău s-a mutat de pe observaţia că tocmai îi lipsea!
EL:
(aşişderea) E bine că faci pauze între două pahare : Joia de la trei la trei!
REGIZORUL:
Aşa Unu - doi - trei - patru... Unu - doi... Mult zâmbet! Så vi se vadă dantura
sănătoasă!
POLITISTUL:
Ha!
EL:
Ha! Ha!
CC:
Ha! Ha! Ha!

REGIZORUL:
(Mariei) Maria, ajută-ne măcar cu un zâmbet!
MARIA:
Cum să râd... când eu am murit şi mama a la Urgenţă?
POLITISTUL:
unde doctorul o îndeamnă la dialog...
CC:
când ea are nevoie de dializă?!
EL 2:
(strigăt) Basarabia, pământ românesc!
BASARABEANUL:
(retur) România, pământ basarabean.
REGIZORUL:
Gata cu răcnetul. Suntem fericiţi, plini de speranţă, de avan ...
CC:
Nenea regizorul, până şi-n Infern fiecare râde cu gura lui.
BASARABEANUL:
Nici taica STALIN nu ne controla la fascalei.
EL 2:
Nu ne laşi să fim... noi?
REGIZORUL:
Fiţi voi... dar cum vreau eu! Suntem solidari, suntern concilianţi... suntem o
singură naţiune, prieteni! (Nu-i convine apropierea de Gardian.) la mai caută-mă olecuţă
prin Sală!
GARDIANUL:
Di şi?
REGIZORUL:
Unde e un polițist nu mai încape şi-un gardian o să se creadă că suntem o
ţară penitenciară!
(Omul coboară la locul lui, în Sală, lângă fetişcană, corpul de împrumut al Mariel, care pare
gata să plece.)
CC:
Maria, rămâi cu noi!
MARIA:
Parcă nu erai printre admiratorii mei fideli?
CC:
Tu semeni cu Basarabia, esti un gând trist.
MARIA:
Nu pot să rămân am doar corp de împrumut.
CC:
 Îţi facem rost de unul permanent! Uite, mă lipsesc de un sfert din Partea Mea
De Noroc.
EL 2:
Mai pun şi eu un sfert!

POLIŢISTUL:
Şi eu!
REGIZORUL:
Şi eu!
GARDIANUL:
Şi eu!
SPECTATORUL.
(revine în cadrul uşii) Pentru Maria completez cât lipseşte!
(Iese.)
POLIŢISTUL:
(numără) Două la Primărie, două la școala de fete... șase sferturi!
CC:
Să ne rugăm ca şase sferturi să facă un întreg şi Maria să primească un Corp!
TOŢI:
(chiar şi Sala) Dă-i Mariei un Corp!
MARIA:
(ţipăt mic) Încetaţi! Ce să fac eu cu un Corp întreg?!
CC:
Fii o veveriţă cu coadă întreagă!
EL 2:
Fii... Basarabia!
MARIA:
Aş rămâne cu voi să mestec cuvinte Basarabia, najle, viitor...
CC:
E nevoie de Ideal! Să ne entuziasmām doar că mâncăm sarmale?!
MARIA:
În Lume prea mult zgomot.
EL 2:
Şi sub zgomot... Nimic.
MARIA:
Până şi şcolarii au riduri... De ce nu ne naştern direct în Cer?! Să nu asculţi
lozinci zgomotoase, să n-ai grijă că se termină mălaiul că maine te dà afară de la
servici... Şi să nu existe Basarabiai Nici dialog care să ţină loc ce dializă! (Spre
Sine.) Fetito, mulţumesc pentru Corp! (Spre El.) Nu uita că te-am iubit! De fapt...
uită!
(Fetişcana se aşază. Hora Unirii, impleticità pe Scenă se dansează chinuit, în Sală se joacă
împietrit. După o încercare de hort" . El ramâne la o parte, la mâini şi la picioare li zornăie
lanţurile...)
REGIZORUL:
 (spre EL) Ce-i cu dumneata?! Intră în Hora doar eşti personajul principal!
GARDIANUL:
(din Sală), tare N-are cum i-am uitat, la secţie, cheita de la brăţări”!
CC:
(se opreşte din ţopăială Spre Regizor) Ne-nvârtim ca fetele de la Cápáina pe
ritmuri rock!

REGIZORUL:
(asta EL) Facem horă de doi! Se reface distribuția! CC cu El , Politistul cu
Basarabeanul, Regizorul cu fetişcana în care intrase Maria.
(Aceeaşi muzica. Se isce o si mai mare bramburealá...)
CC:
(spre Regizor) Nea Sandu.
REGIZORUL:
De unde ştii că mă numesc Alexandru?!
CC:
Nu te puteai numi decât Alexandru!
POLIŢISTUL:
(pufneşte) Dansăm ca Mickey Mouse cu Turnul Londrei!
REGIZORUL:
De vină e muzica.
CC:
Când ceva nu merge, de vină e Regizorul!
REGIZORUL:
Schimbăm partitura.
CC:
Mai sigur te schimbăm pe tine! N-ai treaba la coafor?!
EL 2:
Ţi se răceşte cârnatu' În farfurie.
POLIŢISTUL:
...şi se sufocă şampania-n frapieră!
BASARABEANUL:
Vas zică... Valea!
REGIZORUL:
Dar e piesa mea!
CC:
E piesa noastră! Hai, få pipi că pleacă interregio!
(Toti patru se apropie şi-l prind la mijloc. Omul se zbate, dar degeaba i se leagă mâinile şi e
prevăzut cu un căluş. Îl aruncă pe uşă, în stradă.)
CC:
(revenit în Scenă) Până acum e perfect. Dar ce facem mai departe?!
POLIŢISTUL:
Ți-am mai regizat la Brigada antitero o piesă cu fure...
CC:
Ai fi primul miliȚian... Purcarete!
EL:
M-aş baga şi eu nu-i mare lucru să strigi. Luminile mai la stänga"
BASARABEANUL:
La Cahul chiar am jucat într-o piesă!
POLITISTUL:
Albă ca zapada?!

BASARABEANUL:
Pinochio Larmă concurs de proiecte.
CC:
Ia linişte... ce dracu'?! N-o să fiți regizor niciunul! (Privirea, roată, prin Sală. Dă
cu ochii de Gardian, singurul îmbrăcat în unifrorma.) Vrei să vii oleacă?
(Gardianul urcă pe Scenă.)
CC:
Fii Regizorul!
(Gardianul îşi dezbracă vestonul)
GARDIANUL:
(îşi suflecă mânecile) Mai întâi schimbăm muzica... (Spre Culise.) Ce cântări
aveţi?
VOCEA:
Corul vânătorilor turbaţi, Dansul pinguinului din tribul Bu-bu şi Treceţi
batalioane române Carpaţii.
GARDIANUL:
Vreau dans bavarez!
VOCEA:
Merge!
(Din difuzoare izbucneşte dans bavarez Gardianul stabileşte cuplurile... intră şi el în joc.)
GARDIANUL:
Doi la stânga... doi la dreapta. Ta-re-ra...
CC:
O-la-ri...
BASARABEANUL:
(pe ritm!) O-la-ra...
EL:
O-la-ri... o-la!
POLITISTUL:
Iu-hu! Dans ritmic, perfect echilibrat.
VOCEA MARIEI:
Ce frumos Acum... as coborî şi eu!
SPECTATORUL:
(apare în uşă) Când pornesc pe alee, mă întâlnesc cu Regizorul, umbla
bezmetic, cu căluş în gură... M-am întors, sigur urmează un veac de râs!”!!
CC:
(fără să se oprească din dans, îl bate pe umăr pe noul regizor) Cum te cheamă
băieţel?!
GARDIANUL:
Carol. O-lari... o-lara...
(Din Culise, început suav de Treceți batalioane române Carpati". Încet cade)

CORTINA