Partea A IV a Puslamaua . Scenele 7.

Scena 7

...Fata aranjează păpuşile lângă un perete, ca pentru o trecere în revistă.

FATA: La şase luni după ce l-am văzut ultima dată pe tata, s-a petrecut o mare dramă în aşa-zisa
mea familie. Bunicii plecaseră la ţară, la nişte rude. (Povesteşte ce se vede pe pânza ecranului
care coboară.) Într-o dimineaţă, pe la 6, a intrat în casă, pe neaşteptate, bunica. Venise fără
bunic, cred că se certaseră. Bunica s-a dus în dormitorul ei, când am fost trezită de ţipete.
BUNICA (foarte agitată): Ai făcut bordel din casa mea, curvo! (Urlă.) Curvo!
FATA: Când am ieşit pe hol, bunica era căzută pe gresie. Doi bărbaţi în pielea goală şi mami, în
halat, încercau să o ridice. Au chemat Salvarea. Inutil. (Imită o voce.) „Infarct!”... Aşa am aflat că
mama a devenit curvă, iar bunica a mierlit-o de supărare. (Spre sală.) Eu n-am să devin niciodată
curvă! Eu o să joc tenis... Oricât de săracă voi fi... (Merge pe pasarelă, se oprește la o tânără din
sală. Sau la două.) Crezi în chestiile alea cu genele?... Crezi că există gene de curvă?... Zii, mă,
da sau nu?... (Provoacă spectatorii, ascultă opinii. Unui spectator nedefinit.) Când îţi vezi bunica
moartă, c-a prins-o pe mă-ta cu doi hămdrălăi în patul ei, nu te apuci să cânţi, băi, nene! Îţi vine
să fugi, să sari de la etajul 13, ca să uiţi, să scapi de toate... (Întuneric.)

Scena 8

...Fata face ordine în cămăruţa ei.

FATA (vorbeşte spre sală): Ce vă aia eu la cap cu poveştile mele, nu?!... Le aveţi şi voi p-ale
voastre, că trăim în aceeaşi (Cu ironie.) fascinantă Românie, cum am auzit la televizor... Azi, de
ziua mea, simt nevoia să mă răcoresc... Sau să mă conving că... (Se uită afară. Aruncă o păpuşă
mică pe geam. Scoate capul.) Pe tata nu l-am văzut de vreo cinci ani, de la un Crăciun, când a
venit cu un sac de cadouri, acolo, jos, în faţa blocului. Mama nu mi-a permis să cobor să iau
darurile, s-a dus ea. Eu am privit de la geamul (Se uită la fereastră.) ăsta toată scena. (Mai aruncă
o păpuşă mică în stradă.) Mama nu mi-a spus că toate cadourile, inclusiv telemobilul ăsta şi (Se
uită spre pat.) laptopul sunt de la tata. Mi-a zis că mi le-a cumpărat ea! Ce japiţă, maică-mea... În
ziua aceea de Crăciun, mi-a încolţit ideea să zbor de la etajul 13. Să-i părăsesc pe toţi. Nu-i mai
suportam pe cei din casă. Numai că destul de repede m-au părăsit ei... Cum să mai plec şi eu,
cine să mai aibă grijă de bunel, care abia a ieşit la pensie?... D-aia am renunţat şi la povestea cu
străinătatea, care circulă de vreo trei ani prin şcoala noastră ca o gripă contagioasă. (Sălii.) În
şcoala voastră, câţi vreţi s-o roiţi?... Mă, acolo, afară, trebuie să fie mişto, că văd şi eu în filme.
Da’ eu nu mă duc să culeg căpşuni şi măsline. Sau să spăl latrine. Asta pot să fac şi aici! Plus că
trebuie să am grijă de stafia de bunică-meu... Cine să-l păzească să nu se ducă în discoteci să
ia cerceii din nasul, buricul şi buzele fetelor? Da, băi, e sonat... Nu suportă moda asta, a (Imită
vocea Bunicului.) „generației ratate”.... O urăşte. (Zâmbeşte.) Habar n-are că mi-am pus şi eu un
cercel pe limbă. Trebuie să-l pândesc, noaptea mai ales, să n-o ia spre balcon. Mereu confundă
balustrada cu baia. Că urinează peste balustradă, nu contează. Bine că nu vrea să facă baie
dincolo de balustradă. Oricum, am ascuns cheia de la uşa ce dă în balcon. S-ar face praf, de la
etajul 13! (Se amuză.) Mamă, ce haios ar pluti bunicul, sprijinindu-se cu bastonul de aer şi
strigându-mi... (Se aude Vocea bunicului: „Să nu uiţi să te duci la şcoală!”. Coboară ecranul;
imaginea Bunicului, citind un ziar.)
BUNICUL: Ţi-ai făcut lecţiile pentru mâine?
FATA: Le-am făcut, bunicule! (Se strâmbă.) Le-am făcut pentru toată luna, ca să nu mă mai întrebi
în fiecare zi...
BUNICUL (atent la ziar): Foarte bine, foarte bine!... Ai învăţat şi la matematică?
FATA (plicisită): Şi...
BUNICUL: Şi la istorie?
FATA (acrită): Cum să nu...
BUNICUL: Şi la...
FATA: Da’, opreşte-te, tataie!
BUNICUL: Să nu care cumva să copiezi la şcoală, că aşa ceva e un furt...
FATA: Ba am să copiez, bunicule! Şi am să mint ca oamenii mari... Parcă nu ştii şi mata cât mai
mint ăia mari... (Nervoasă.) Când toată clasa copiază, după cele mai moderne tehnici, eu să fiu
proastă, atehnică şi să nu o fac?
BUNICUL (citind ziarul): Foarte bine, foarte bine. Să vii numai cu note de 10, acasă! Eu toată
viaţa mea n-am luat decât 10 la matematică. De-asta am fost cel mai bun poştaş!
FATA (furioasă): Mă laşi, da’ mă laşi, tataie, cu textele astea comuniste?! Cu matematica dumitale
din trecut, dacă azi te bag în clasa a IV-a, rămâi repetent!
BĂTRÂNUL: Foarte bine, foarte bine!
FATA: S-a schimbat şcoala, bre! Ce-a fost pe vremea matale e o glumă azi. N-avem timp nici să
mai respirăm de-atâta şcoală. Bagă-n noi, ca în sarmale.
BUNICUL: Foarte bine, foarte bine!... Eu mă duc la Academie. OK?... (Se aude cum încuie uşa
cu cheia. Dispare ecranul.)
FATA (ironică): OK, OK!... Drum bun şi cale-ntoarsă... (Vine pe pasarelă. Cântă, se mişcă în
ritmul muzicii hip-hop.) Hip-hop, bunicul meu de top... Mergi sănătos, până ajungi jos... Du-te-n
parc, rămâi în ţarc, să-ţi faci de cap... Cu „puştii” matale, pensionari şi şomeri fără neveste, mereu
puşi pe proteste... Voi tot schimbaţi guvernul, dar nu părăsiţi Infernul... Aţi uitat refrenul, aţi uitat
să trăiţi, de prezent hăituiţi... Cine mai are nevoie de voi, ieri eroi, azi strigoi?... Hip -hop, bunicul
meu de top... (Devine serioasă, se întoarce în cameră.) De patru ani stau cu el, tatăl mamei care
m-a părăsit. E blând, dar, de când s-a prăpădit bunica, a plecat cu sorcova. Nu ne înţelegem
deloc. Dar deloc! Mă evită, de fiecare dată, când vreau să discut şi eu cu cineva în casa asta.
(Oftează.) El, cu bătrâneţea lui ca vai de lume, eu cu singurătatea mea. (Priveşte o păpuşă mică.)
Nici el n-are habar că e ziua mea. Că am împlinit 15 ani! (Sălii.) Nu-i nicio greşeală! Azi, 13, la
ora 13, eu am împlinit 15 ani. Nu-mi daţi 15 ani? Pe bune?... Că sunt dezvoltată fizic, nu glumă.
Vreo doi-trei au zis c-am 18-19 ani... Când mă înfurii, par şi de 25 de ani... Mă dau, însă, de 13
ani şi mă voi mai da încă vreo doi ani, ca să nu se lege derbedeii de mine. Ca nesuferitul dintr-a
IX-a C...