Fetita cu bricheta, de Victor Cilinca

PRIMA FLACĂRĂ - Şcolăriţa cu brichetă

Mona poartă sarafan şi o cunună de şcoală în păr. Stă ghemuită într-un colţ plânge
fără vorbe. Aprinde din când în când o brichetă privind cu spaimă sălbatică - care
poate părea comică unor cinici - în jur şi o stinge când se frige. Vorbeşte cu o
păpuşă fără cap.

MONA: - Când ai să fii mare am să-ţi cumpăr un cap. La copiii pe unde-ai fost ai
avut cap nu? Sau te-au cumpărat aşa mai ieftin... Cred că erai o păpuşă-prinţesă cr
ed eu. Ştiila păpuşi contează rochiţele că contează! La păpuşi nici nu contează capul
decât pentru păr cel mult - că e foarte bun la mângâiat. Tăticu zice că nici la femei
nu face bine prea mult cap că pe urmă „au ce pierde”! Dacă aveai cap mama nici nu
mă lăsa cu tine. Zice că-s prea mare pentru păpuşi cu cap zice că de-acum sunt
elevă. Aşa fără cap îi zic că fac anatomie. Ştie ea ceva ce-i aia anatomie. Cică a
făcut şi ea la vremea ei anatomie pe broaşte. Pe vremea ei era obligatoriu să te duci
la şcoală să-ţi arate oase de oameni şi să laşi broaştele fără cap şi să împungi fluturi
cu acul! Împungi adică fluturele în burtă şi el mai dă de multe ori din aripi. El prostu´
crede că o să poată zbura cu tot cu ac cu tot cu poliesteru-n care-i înfipt cu masă.
Cu Pământ cu tot – cu străzi cu tramvaie cu semafoare! Pe urmă fluturele se usucă
şi devine o coajă tare ca pâinea veche. Ceva ca un monument mic de fluture. Da´
nu miroase ca la animăluţe când mor... Şi ei sunt săracii tot frumoşi doar că la un
moment dat se tot satură să încerce să zboare de-acolo cu boldcu masă şi cu
Pământ cu semafoare cu tot...

Vai cum poţi să spui păpuşico că vorbesc singură de frică?! Vorbesc cu tine. Ce şi
tu credeai că numai păpuşele vorbesc că oamenii nu pot vorbi dar se prefac ei
săracii se prefac dau numai din buze aşa ca să păcălească păpuşile să nu plângă de
frică?

Auzi ai fi avut acum nişte buze vinete de frig dacă aveai cap şi nişte buze la cap.
Şi de frică ar fi fost vinete. Sau verzi. Norocu´ tău că n-ai căpşor! Vezi e mai bine
fără cap. Nici nu te mai ascultă la mate că n-au ce asculta... Dacă te-ntreabă de cât
fac opt ori nouă spui că nu auzi dacă scrie pe tablă zici că n-ai văzut. Şi nici n-o să-
ţi spună că răspunzi obraznic că n-ai gură să răspunzi deloc...Ţie ţi-e frică pe
întuneric? Mie nu. Ştiu căţi-e frică nu fi mincinoasă ca o proastă! Să mai aprind o
dată bricheta lu´ tăticu? Ce caldă flacără face! Poţi să prăjeşti păpuşi la ea să le faci
să ţipe. Să le faci să se roage. Cum îl rog eu pe tăticu. Îi spun că nu mai fac. Parcă
ce fac ceva rău? Auzi zice că de la jocul cu focul copiii mici fac în pat. Da´ faci în
pat şi de frică te rog să mă crezi. Parcă bricheta asta face mai mult întuneric decât
lumină!

Or fi oprit ăştia lumina în tot blocul? Uite pe fereastră nu se vede nici luna! Or fi
oprit şi luna dacă n-au plătit nici ăştia de jos factura. Ştii ce-nseamnă „factură”? O
să-ţi spun în clasa a cincea...

Şi plouă... Nu plouă pe factură că ăştia ar opri şi ploaia... Ce târziu e! Oare să fac

lecţiile la brichetă? O să mă frigă degetele. De la brichetă... Tăticu o să zică că de la
matematică mă frige. Dacă mă prinde cu bricheta mă pocneşte. Dacă nu fac tema do
amna o să mă dea la şcoală cu capu´ de tablă. Prefer tabla că tabla nu înjură... Mă
ustură palma! M-a bătut şi doamna cu linia la palmă la meditaţie. Ca să ne vadă alţii
cât suntem de „intime” – spune doamna... Cică dacă tăticu n-are toţi banii pentru
meditaţiile din martie o să mă mai usture! Da´ ce vreau eu meditaţie? Hai să mai
aprind. De n-o vedea tăticu că-i lipseşte gazul! Are aşa un nas că simte şi mirosul
de gaz ars demult. Cred că depistează şi brichete aprinse pe vremea romanilor! Ştii
ce înseamnă „depistează”? Îţi spun anul viitor dacă înveţi tabla înmulţirii cu unu.
Chiar sunt curioasă: o să fie prea obosit să mă bată azi? Tot o să mă bată că deja
miroase a gaz... O să zică: „Ce tu eşti aia plodoaica cu chibrite?! Aia a mierlit de
proastă ce era. Da´ măcar n-a dat foc la casă c-a aprins chibitele-n stradă! Că dacă
le aprindea-n casă îi învineţea tat-su...” Nu vă spun cuvântu´ ăla ce-i învineţea adică
că doamna sune că numai oamenii mari au dreptu´ la „expresii” – noi „ghiaurii
ăştia mici” folosim numai propoziţii.

Uite se aprinde luna. Or fi plătit între timp ăştia factura? Se plăteşte adică şi
noaptea? Aşteaptă şi noaptea să plătim?! Or fi plătit fetiţele cu chibrituri de pe stradă
ălea care n-au îngheţat încă. Şi ălea cu brichete. Şi ălea care fumează. Şi fetele cu
blană. Toate de pe stradă că doar pentru ele arde luna când arde! Nu pentru noi:
noi stăm în casă uneori la lumină alteori la brichetă şi luăm scatoalce bune ce la
tăticu - „de leac” zice el urecheli lungi de la mămica şi păzim ceaiul şi mămăliga să
fiarbă – că gazul nu ni-l taie încă. Cum să taie gazul? Trebuie să fie vreo vrăjitorie cu
un farmec de tăiat capete la păpuşi. Mămica zice că nicio grijă într- o zi o să ne ia
şi aeru´ că prea respirăm în interes personal şi de plătit cotu´! Tăticu cam are ciudă
ciudată pe mine că deja sunt mică şi nu aduc nimic-nimic acasă. Că „nu mi se
lipeşte nimic de mână” că „oamenii mai uită oamenii mai lasă” şi că „n-o să omoare
nimni un copil pentru un cartof căzut oricum de pe tarabă”. Şi mămica are ciudă pe
tăticu că n-aduce mai nimica acasă. Că „toţi bărbaţii are câte două – cinci servicii şi
mai munceştre ş-acasă şi duce şi gunoiu´ la gunoi!” Şi eu am ceva ciudă pe ei că nu-
mi aduc un frăţior să am şi eu pe cine să urăsc.

Oare flacăra asta a lunii n-o fi tot dintr-o brichetă? Cine-o ţine în mână să nu se
stingă cred că se frige mai tare. De aia o mai şi închide din când în când că n-o vezi
tot timpul strălucind. Cum adoarme copilul ce să mai ţină luna arzând dacă tot
frige? Pentru păpuşi care oricum n-au nici ochi nici măcar cap fără ochi?! Ei na!

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un halat larg peste
sarafan şi aruncă panglica. Bate un gong.

A DOUA FLACĂRĂ - Fetiţa cu brichetă

Mona stă pe un scaun înalt.

MONA: - Iar mă întrebi de mama! De-un an din chef în chef mă tot întrebi de
afurisita de mama! Parcă ziceai că „în casa asta nu se mai întreabă de mama!”. Tată
în casa asta copilul are numai tată! Aşa ai spus cu mândrie. A domnu´ a depăşit
acum puţin marginea de sus la sticlă şi cam amestecă epocile: epoca fierului cu tata
tare ca fieru´ iute ca oţelu´ epoca sclavagistă când s-a însurat prima oară cu
mama şi munceam ca sclavele epoca Renaşterii când s-au împăcat prima dată
mama cu tine: atunci când ţi-au dat ăia de la servici casa asta jegoasă. Mă rog acum
e jegoasă... Epoca următoare: Revoluţia. Adică mama a întors armele şi a plecat cu
„ăla”. Şi epoca umedă cea actuală când corpu´ matale conţine mai mult lichid decât
media pe economie. Ia să te miros... se simte pân-aici! Tot coniac de ăla prostu´ la
halbă?! D-ăla făcut din şubă din izmene cum ziceai pe vremea Renaşterii când tu
beiai „cu măsură”. Cu măsură mare da´ mestecai izmă după- aia să nu se prindă
cică „scorpia”. De parcă nu vedea tot cartierul că te legănai! Ziceai că strada a intrat
în furtună şi se balansează... Gata tata nu mai zic de mama nu mai zic de tine;
oricum zic degeaba! Mai bine discut cu caloriferul. Măcar el mai icneşte iarna aşa cât
e-un răspuns. Pe acolo unde curge-n casă şi-ai îndesat păpuşa aia fără cap să nu
mai curgă tare. Da´ până la iarnă cine să-mi icnească un răspuns? Nu nu te judec zi
ceam şi eu aşa de mama că mai sunt fete care au şi mamă. Nu-i obligatoriu nu-i
prevăzut în Constituţie dar merge şi cu mame. Măcar suntem două la dus gunoiul...
OK mă scol în picioare în faţa ta! (nu se dă jos de pe scaun) Daaa daaaa „nu te
respect”! Ia auzi: cică nu-l eu pe el respect! Nu-l respect! Nu-l respect!!! Nu te
respect cică doar pentru că nu te primeasc în picioare când binevoieşti să vii! Că nu
fac adică frumos nu fac sluj! Păi cum să-ţi întâmpini unicul tătic în picioare când
dumnealui intră în casă în patru labe?! Uite greşesc eu exagerez? Uite: unu doi trei
patru! Patru labe transpirate hainele udate prin cine ştie ce mizerii năsucu´ roşu –
şi nu-i decembrie afară e iulie... Gata tac. Chiar că tac! O să tac până am să mor! Şi-
am să mor până-n clasa a noua că nu vreau să îmbătrânesc ca mama! Până-ntr-a
noua o să mierlesc cum zice Juju: „Cum dracu să trăieşti cu profesorii ăia cu moace
de Gestapo?” Cum să suporţi toanele profilor când ai şi acasă un tată care nu te
ajută la matematică nu te ajută la franceză nu-ţi desenează nu te întreabă nu te
scoate la munte nu te scoate la balcon măcar?! Iar mama mămuţa – de care nici nu
vrem să vorbim acum şi nu vorbim ni se pare că vorbim că tăticu´ nu ne dă voie să
ne amintim – nu m-ar fi ajutat nici cu gătitul... Dacă ar fi ştiut ce ştie o mămică n-ar
fi dispărut cu cel mai bun prieten al lui tata. Vezi ce buni sunt prietenii la casa
omului? Te ajută ei să duci gunoiul... Rămâi numai cu tata fără alte gunoaie...

Biiine tata o să tac. Ştiu „am s-o primesc” când ai să te trezeşti pentru că-ţi
vorbesc ca un closet vechi. Ştiu şi că tu uiţi întotdeauna. Pentru că nu mă cafteşti
niciodată pentru ce-ţi spun când eşti mort ca acu´. Tu oricum mă baţi de plăcere.
Când eşti treaz când eu sunt mieroasă. „Ca mă-ta” cum observvi tu... Mă baţi din
obligaţie de tată fără motiv. E contribuţia ta la educaţie pentru că nu ştii engleză. Ga
ta tata am tăcut! (Tace. Scate o brichetă din buzunarul capotului prea lung – evident
a fost al mamei.) Ce să-ţi dau? Parcă dormeai acum vrei ţigară. De unde să ştiu eu
unde ţii ţigările când nu le ţii în buzunar? Cum „ştiu eu”? Adică îţi fur eu ţigările? Ce
să fac eu cu duhnitoarele alea? A ai găsit aşa „rănit” cum eşti? Eu n-aş fuma ţigară
aia udă. Până n-aş şti în ce s-a udat... N-aş fuma adică dacă aş fuma. Fata ta e
cuminte nu seamănă cu mama. Da´ ştii? Nici mama nu fuma. Nu-i dădeai voie să
fumeze şi n-a fumat când erai tu. Nu i-ai dat voie nici să plece cu ăla... Sigur nu-ţi
convine: era pretenaru´ tău tu ni l-ai băgat pe gât! Cu el fumai acasă! Cu el pileai
acasă; şi acasă da? Nu găseşti chibrituri? De unde să ştiu eu unde-ai pus
chibriturile? Ce sunt fetiţa cu chibrituri? Eu nu aprind aragazul cu chibrituri avem
aprinzător rămas de pe vremea mamei. Ce-s eu fetiţa ta cu chibrituri? (scoate din
buzunarul capotului o brichetă şi aprinde o ţigară invizibilă aproape de podea.
Încearcă de mai multe ori.) Păi ţigara nu se aprinde singură trebuie să tragi din ea.
Nu ai putere? Da´ să mă ameninţi ai? Erai mai simpatic când mă înjurai numa´.
Vezi că-ţi umpli naibii pumnul ăla de sânge. Nu mai da cu pumnu-n ciment eu nu-s a
colo! Dă să ţi-o aprind eu! (Pune între dinţi ţigara invizibil’ cu silă) Scârboasă! Udă...
Cum de unde ştiu să aprind? Am văzut asta la televizor. În toate filmele e cineva
care aprinde ţigări după ce-a terminat cu sexu´. Cineva care bea cineva care
fumează cineva care... ştii tu. Adică ştiai când se mai uita careva la tine... Şi
bricheta? Cum de unde-o am? Pentru una pentru alta... Uite-aşa te faci folositori
oamenilor. Să mă jur că nu fumez? (Ridică din umeri şi încrucişează arătorul şi
mijlociul la spate.) Nu fumez şi fii antenă: n-am să fumez în viaţa-vieţilor mele! Îi
întinde ţigara invizibilă) Dacă fumezi pe spate crăpi cu fumu-n gât şi mă dă la cămin
şi nici acolo nu se fumează legal. Hai tată stai şi fumează ca băieţii în fund. Pe urmă
faci nani şi eu nu te urc hopa sus că tu faci oricum hopa jos da? Am să ţin minte să-
ţi amintesc tot ce ţi-am zis acum. Când o să fii treaz o să te doară capul: crezi că-i
bine să-ţi amintesc ce prostii mai spune o ploadă la nervi? Hai relaxează-te! (Tace)
Hai să începem ora de Istorieca să mai treacă timpu´ până faci dracului nani şi pot
pleca şi eu în oraş! Aşa... Epoca contemporană. Când eram fericiţi toţi şi puţin bătuţi
între noi: eu mama tata şi prietenul lu´ tata... Seara mai ales duminica dădeaţi
paharele pe gât toţi trei! Ştii că eraţi nostimi! După a doua sticlă nici nu mai era
cazu´ să mă uit la „Sran şi Bran”. E drept Stan şi Bran nu mai aveau încă un Bran
sau încă un Stan şi nici o plodoaică nu aveau ca s-o înveţe să bea cu ei „la
păhăruţ”! Că asta-i „haraşo la sănătate” că „aşa s-a căcălit oţelu´!” Vezi că arde
ţigara singură! Te fumează ea! Trage din tine până nu ţi-o rămâne decât filtrul! Să-ţi
pun o scobitoare să-ţi mai ţie ochiul deschis? Ca să mă auzi? Văd că nu mă mai
contrazici.

Da´ de ce să tac dracului şi să te urc pe canapea? Tac şi nu te ridic. Eşti greu de

ridicat la opt ani! De la opt ani ai mei când te ridicam în pat cu mama; aşa cum era
ea – „curvă”da? - da´ nu te lăsa cu şoriciul pe ciment să nu înţepeneşti. Făcuseşi
deja burtă de la bere şi abia puteam să te împing – mama te trăgea. Uneori te
scăpa între pat şi prerete c ă patu´ era uşor şi se depătrta şi făceai buf. Pe atunci
regretam că aveam acolo perete. Fără perete te duceai direct la gunoi în stradă.
Dimineaţa veneau ăia cu gunoiul te încărcau în maşină – harşşşşti pac! – şi nu te
mai vedea nimeni! Rămâneam cu mama .mama nu se întâlnea cu prietenul tău care
n-o bate că-l bate mama pe el. Cică-i pămpălău nu ca tine! Ştiu dacă era sfântă mă
lua şi pe mine cu ei. Dar probabil că plozii se dau numai la pachet cu casă. Mama şi
prietenul tău n-au casă. Stau la fosta lui nevastă între hol şi bucătărie... Nu mă-
ntreba de unde ştiu eu că ştii şi tu. Hei te-ai culcat ca să mă car şi eu? Să-ţi pun
vreo două cărămizi sub cap ca să nu-ţi vină sângele prea jos şi să scrie ziarele că s-
au chinuit să te dezlipească din băltoaca de sânge...

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi scoate halatul şi îşi pune o
rochie vaporoasă dar cuminte. Bate un gong.

A TREIA FLACĂRĂ - Romantica şi bricheta

Mona îşi strânge rochiţa la gât şi se aşează ca pe o bancă pe scaunul răsturnat pe
o parte.

MONA: - Ai mei nu mă lasă Juju. Hai Juju nu mă fandosesc dar ai văzut vânătaia
aia când am zis că m-am lovit în autobuz! E de când ai zis să mai stăm şi tata s-a
supărat... S-a supărat tata c-am ajuns la miezul nopţii Juju. Tata e el băiat bun cel
mai bun tată din UE dar e stresat acolo la minister...

Sigur că avem maşină dar e la reparat. Nu vin cu ea la şcoală că... Da e la

reparat! Şi săptămâna trecută? A tot la reparat! Se repară greu aşa-i cu maşinile
ăstea naşpa făcute la comandă...

Da şi mama a fost fotomodel ca şi sora aia a ta. N-ai văzut-o pe mama la tv păi
are nume de artistă acolo la tv. N-o aduc la şcoală! Sinceră să fiu... S-a cam
îngrăşat pentru un fotomodel aşa că joacă numai în filme româneşti. Sigur n-ai
văzut-o sunt filme care joacă numai în Germania. Şi mama ta a făcut teatru? Sigur c
a contabilă la bază ce-i trebuia să rămână la teatru? Eu zic că a procedat bine că l-a
ascultat pe tatăl tău. Ca artistă trebuie să te şi săruţi cu toţi. Ai văzut în filme trebuie
să faci alea-alea că nu te pui cu regizoru´! Nuuu mama nu-i în oraş filmează în
munţi. Da şi tata-i în străinătate. Nu dorm singură tata vine zilnic din străinătate aşa
-i el patriot. Da´ vine numai noaptea ca să nu mă incomodeze la lecţii... Cum să te
duc la noi nu ţi-am zis că noaptea vine? Nu nu-ţi arăt televizorul nostru. Sigur că e
enorm. Doar sunt fată de adjunct de ministru. Pe adjuncţi nu-i dă la televizor. Da´
nici nu-i schimbă ca pe miniştri una-două! Cine? Despina a spus ASTA?! Cum să
spună tocmai ea că tata-i şomer când tatăl ei e şomer? Sigur şi al meu mai e din
când în când şomer ca toată lumea. Ştii Jojo la minister nu-i lasă să-şi ia concediu.
Şi tata vine atunci fiert acasă ca atunci când am întârziat cu tine se enervează pe
mine şi-mi rupe o mână pe urmă-şi ia puţin şomaj ca să se mai odihnească şi el.
Cât să devină normal ş-atuncea nu mă mai bate mă mângâie şi plânge ca un bărbat.
Şi-mi explică: „Măi fata tatălui tău de pardon îmi mai manifest şi eu nervii pe tine d
a´ asta numai şi numai ca să nu mă manifestez acolo la minister adică să ţip pe
popor. Cu poporu´ n-ai voie să fii nervos că-ndată iese în stradă şi rămâi şomer
stradal! Scuză-mă dragă!”îmi zice... Sau ceva pe-acolo... Şi atunci îmi ia păpuşi mari
ca să-mi treacă. Păpuşi mari cu cap. Am unele cu două sau chiar cu câte trei capete
că tata a vrut să fie sigur! Mă rog eu sunt prea mare pentru păpuşi da´ pot să mă
pun cu tata? De mică mă răsfaţă cu păpuşi am tone de păpuşi! Dorm pe păpuşi. Mă
gândesc la bietele fete care n-au păpuşisau au câte-o zdreanţă de păpuşă fără cap...

Eu adică îţi spun toate secretele noastre ascunse şi tu... Prea vezi prostii la fime
cu acordul părinţilor şi... Nu! Nu pune mâna ACOLO! Nu strig dar te muşc! Odată
am muşcat o stradă întreagă că erau toţi ca tine proşti şi se uitau la filme! Cum nu
ştiu să sărut? Ştiu da´ nu vreau da?!

Mă rog asta poţi. Poţi să-mi ţii geanta. Mângâie geanta dacă vrei să-mi arăţi
tandreţe cum zicea tata de mama să nu arate tandreţe pe la alţii. Bine te las un pic
da´ numai pe mână. Ce plăcere-i asta să mângâi mâini?! Mângâie-te şi singur! Tu n-
ai mâini? Te mângâi aşa cu stânga pe dreapta şi când oboseşti cu dreapta pe
stânga şi te gândeşti numai la mine. Eu nu mângâi băieţi doar pentru că-mi plac treb
uie să fie serioşi să ştie judo şi să aibă tata lor maşină. Adică nu-i obligator da´ nici
nu strică...

Sau ar putea să-mi placă! Jojo! Stai la doi metri! Te-ai liniştit? N-am auzit ca
băieţii să moară dacă stau la doi metri de gagica lor. Fac explozie? Da am ţigări.
Da´ ce voiai bine că au şi ăstea filtru. Tata câştigă mult dar nu-mi lasă bani zice ca
să mă las şi eu de fumat. Azi nu fumez am ceva în gât... Ia una (se întinde spre el)!
Dă-mi drumu´! Strig dacă nu-mi dai drumu´! Strig frumos? Şi tu. Da eşti dintre
băieţii care s-ar putea să-mi placă. Da´ nu merge pe ideea asta. De ce vrei să luăm
Diazepam cu votcă ca Romeo şi Julieta? Pe ce chestie? Eu sunt fericită-n dragoste.
Am un aviator care mă iubeşte la Kogălniceanu da´ încă nu i-am dat mâna. Ai mei
vor să încerc mai întâi cu un american apoi cu cineva din UE chiar şi român. Numa´
dacă nu merge cu americanul... Dacă nu mă crezi că tata e adjunct de ministru şi
mama e artistă mă crezi măcar cu americanul? Nu? Nuuu?

Hai sictir nu mă face proastă! Nu ştiu? Pot oricând să-ţi dau lecţii: cum se sărută
funcţie de temperatură de cum bate vântul de ora din zi... Ha tu vrei noaptea? Păi
acum nu-i noapte? E chiar prea noapte şi eu nu am ajuns acasă. Să vezi ce-mi face
iar tata când o veni matol de la minister!

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un sutieo bluză
stridentă foarte decoltată peste rochia de voal. Bate un gong.

FLACĂRA A PATRA – Fetiţa prea mică

Mona se învârte în cerc ca un sculptor împrejurul statuii.

MONA: - Nici ieri n-ai venit! Ştii ceva? Îmi aminteşti de unul Jojo dintr-a cincea.
Îmi făcea mereu curte dar nu era deloc sincer cu mine. Tu mă minţi şi când nu spui
nimic! De ce mai vii dacă tot te dai fără chef. La disco nu vrei... Nu vrei cu mine! De
parcă dansezi cu taică-miu! Şi ce vrei să-l părăsesc? Ţi-a dat şi el aşa un pumn că şi
tu ai făcut mişto de el! Păi te prinde la noi în lipsa lui orşicât... Ce doar nu-i ministru
să te înjure prin alţii e şi el un şomer acolo... Auzi lui Jojo ăsta îi spusesem că tata-i
ministru şi mama artistă – mi-era ruşine să-i spun că-s divorţaţi şi că tata-i alcoolic.
M-am întâlnit cu el vara treecută: el e deja însurat are şi copii... Le luase păpuşi ave
a un braţ plin! Credeam că-s fructe aşa cum le ţinea... Auzi am stat puţin de vorbă:
cică m-a lăsat pentru că nu corespundeam! Nu putea să se cupleze auzi cu fată de
adjunct de ministru cu maşină scumpă cu fiţe... Boul!

Hai că nu te-am curentat! Înainte te urcai pe mine unde găseai puţină umbră puţi
nă răcoare doar în frigider mă „iertai”! Şi ziceai că sunt frumuşică că salivezi la
gândul meu că ai să-mi cumperi cândva desuuri roşii... Acum mă întrebi când o fi
meciul dacă am ceva de haleală în poşetă dacă n-am ţigări... Acuma ai migrene...
De ce n-ai avut migrene când n-aveam eu migrene până m-ai pus atunci jos? Eu
sunt vulgară? Domnu´ a devenit poetic. Vreau şi eu ce m-ai pisat o lună să-ţi dau şi
tu... Zi măcar că sunt frumuşică! Sau... zi că-mi vine bine bluza asta! Nu-i sexy?
Vânzătoarea s-a uitat mult după mine. Şi a dat din cap... Aici era chiar scandaloasă
de dezgolită i-am mai pus un petec colorat dar mic. Aveam o rochiţă de la o păpusă
veche. Ştii una fără cap. Şi l-a pierdut după vreun golan care s-a ţinut după ea cu
limba scoasă de cinci centimetri şi pe urmă a avut migrene.

Pot să stau la doi metri de tine? Cum „te sufoc”? A din lipsa aerului nu că-ţi prea
reproşez şi-ţi prea reproşez... Bine uite stau jos. (Se aşează pe podea cu cotul în aer
ca sprijinit de o canapea.) Păcat că nu ţii măcar un pic la mine! Cum o să stăm noi
la doi metri şi ceva toată viaţa până ce moartea amantele sau părinţii ne vor
despăţi? La ce fac aluzie? Voiam să-ţi fac o surpriză dar în mod sigur n-o să-i iei
măcar o păpuşă! Ce te-ai albit aşa de la aer? Mă iei dacă-ţi spun c-o să avem un
plod?

(Către public) Eu mă cam duc să mă plimb. Am să trec pe la câţiva prieteni mai

de caracter să le spun chestia cu plodu´... Primul reflex la un bărbat este să se
întrebe dacă nu-i al lui. Al doilea reflex să se gândească dacă nu putea să se culce şi
altul cu tine. Asta-i din bancurile cu blonzi...

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un şorţ ia de pe bar o
sticlă de coniac şi un pachet de ţigări. Aprinde una şi o lasă să ardă singură ţinând-o
ca pe o lumânare. Bate un gong.

FLACĂRA A CINCEA – Fetiţa tatălui ei

Mona bea din sticlă. Se opreşte cu ochii închişi.

MONA: - Iar vorbesc singură Doamne-iartă-mă! Dar altfel uit ce-am de făcut.
Trebuie să mă duc la tata să-l scot pe terasă. Pe urmă trebuie să-i iau din pensie şi
să pun la poştă. Ca şomeră n-aş avea cum să plătesc pensia aia alimentară! Şi
vreau s-o plătesc măcar de-al dracului să nu-mi reproşeze cândva aia mică! Normal
fetiţa mea trebuia să rămână la mine. Ai lui cu avocaţii lor cu minciunile lor! Eu beţiv
ă? (Ascunde sticla la spate.) Dar într-un fel e mai bine. Tat´ su e ceva pe la un
minister acolo mă-sa-i artistă la televiziunea locală. Rahat! Doar dragostea se pune.
Şi ea micuţa (plânge) acolo printre străini printre păpuşi... Socru-meu – fostul meu
drag socru un bou! – o îngroapă-n păpuşi! O dată m-am dus în lipsa lor şi ea mi-a
dat o păpuşă. A ei! Draga de ea cum s-a îndurat ea să-mi dea o păpuşă întreagă!
Am plâns! Şi acuma-i udă păpuşa! Draga mea fetiţă! Dragă... Cum o fi chemând-o?
Se poate eu mama ei să nu mai ţin minte? Beau ca să uit! Mă uit la păpuşa aia
frumoasă şi mă văd pe mine cu păpuşa aia fără cap. (Îşi ridică şorţul astfel încât nu-
i mai vedem capul.) Dar oare eu mai am cap? Sunt o păpuşă fără cap!

Da am cap! (Lasă şorţul încet jos şi se pipăie atent.) Dacă visez complet înseamn
ă că am cap. Ce visez? Nu visez visurile altora. Îi visez tot pe ei pe socri. Dacă e
visul meu înseamnă nu-i aşa că e şi capul meu cu care visez. Sau păpuşa mea fără
cap s-a îmbătat şi visează visurile din capul meu?

Nu mai port numele tău bărbate! Dar tot nu scap... Mă visez mereu judecată de
ai tăi. Eu stau într-o boxă şi ei mă tot acuză. Mă întreabă dacă l-aş fi omorât pe tata
în caz că era voie. Eu – că m-au pus înainte să jur – zic „da” ca proasta. „Nu eşti
bună pentru fiul nostru” spune mama ta cu o sprânceană ceva mai sus. „Se vedea
şi de la distanţă că nu corespunzi” spunea şi tatăl tău în robă neagră de minister cu
o perucă flocoasă din aleaca la tribunalele englezeşti...

„Condamnată!” – aud vocea ta. Apoi mă lega bine la ochi da´ eu vedeam tot tot!
Mă împingeau la zid. Iar eu aşa de-al dracului mă întorceam cu fundu´ la plutonul
de execuţie. Se-nţelege plutonul era format tot din ai tăi: mai era şi mătuşa Clara ca
re ţine la mine dar se vede că nu putea să se opună. Şi era şi vără-tău ăla cu ceva
obligaţii de când cu împrumutul... Tu stăteai pitit după ei îţi tremura puşca... Îmi
zic: n-au curajul ca laşii să tragă pe la spate. Şi aud cum îşi încearcă armele dar nu
cred să tragă aşa pe la spate. N-am văzut asta în niciun film! Strâng păpuşa aia
veche în mâini. Păpuşa plânge fără cap. Am mâinile ude... Îmi sprijin fruntea de zid s
ă mă răcoresc măcar şi ce să vezi: era un zid cu totul şi cu totul de turtă dulce. Da´
cu totu´! Şi încep să ling măcar că era bun mortarul... Era ca la „Eugenia” bunuţ ca
pe vremuri şi nu prea scump... Apoi văd acolo unde am lins mai mult zidu´ văd
totu´ ca prin sticlă. De partea cealaltă a zidului în faţa mea adică era un alt pluton
de cecxecuţie – ăia oameni serioşi îmbrăcaţi militar. Unu chiar zice: „Hai să tragem
în zidul ăsta că-i Zidul de Turtă Dulce al Berlinului! Hai să-l dărâmăm dracului ca să
putem trece dincolo şi ăia de dincolo să poată veni la noi!” „Şi noi ce dracu´ mai
crăpăm?” întreabă altul. „Că noi mai veneam când ne era foame şi mai lingeam
zidu´ ne mai făceam că ne frecăm de el că ne interesează...” „Lasă mă că mai
rămân ele bucăţi de zid ca să avem ce hali! Totu´ e să tragem în zid să-l dărâmăm
odată să vedem cum e fără să fim liberi să lingem zidul şi de pe partea ailaltă!” Apoi
am văzut c-au tras... Normal cred c-am murit dar tot atunci m-am trezit din somn c
u vis cu tot şi-am văzut zidul de la camera mea şi un gândac pe el. Era negru şi
cred că visa c-am să-l execut ca să-i mănânc zidul...

Se stinge lumina. Când se reaprinde vedem doar o păpuşă cu cap spânzurat

ă de plafon cu un ştreang mic.

Sfârşit

8pg