IONEL TEODOREANU IN CASA BUNICILOR IN CASA BUNICILOR NINGE NAIV.

Poate c pe o fereastr aburit, un deget mic a desemnat o csu cu o us, dou ferestre si eacul din care ies codi a unui crlion de fum. Satul fulgilor e numai n ochii copiilor. Geamul e o fil veche din cartea ngerilor. Asa ncepe iarna: ntr-o diminea alb, cu copa i mosnegi si al ii copii. BUNICUL A FOST, BUNICA ESTE. E TERIBIL CASA bunicilor! Uf ! de cte ori trebuie s se duc la bunici cu prin ii, copiii se uit chiors unul la altui, strmb din buze, dau din cap, si sunt ca zmeele desclecate de pe vnturi si arestate n dulap, cu cozile nfsurate, sfoara depnat si zbrnietoarea mut. Minile trebuie s fie c si dulci la pipit, unghiile tiate, prul pieptnat "dar nu cu minile ", hainele peri ate, ghetele lustruite. "S nu vorbi i tare si nentreba i, s nu rde i prosteste, s nu pu mna pe lucruri, s nu v-atinge i de pisici, s nu face i obrznicii... "Atunci ce s facem? "S fi i cumin i. S nu, s nu, s nu. Asta-i casa bunicilor: zidurile ntre care nepo ii nvoie s fie copii. E mai ru dect la biseric. Acolo mcar e lume mult, mare si cam surd, ar copiii "printre babe si mosnegi "sunt ca n pdurea veche: si fac semne si rd pe furis si nfundate. Dar bunicii sunt doi, fiecare n cte un fotoliu; prin ii, doi, fieca re pe un scaun; iar copiii, prizonieri ntre ochelarii bunicilor si ochii prin ilor. Bunicul a fost procuror general, adic generalul procurorilor. Tata spune: "Nimen i nu crcnea n fa a tatei. "Stteau to i smirn? "To i. "Chiar si mata? "Chiar si eu. Te ibil! "Si bunica? urmeaz logic glasul inocent. Tata vrea s se ncrunte, dar zmbeste cu ochii mici. "Mama?" se ntreab el. "Strasnic femeie!" Rde si nu mai spune nimic. A sa e tata: cnd nu vrea s spun ceva, i vine s rd. Cu mama rde des. Mama se supr, si rc e copilul mamei, ca si ceilal i. Bunicul a fost si primar si decanul avoca ilor, b unicul a fost decorat: decora iile le ine bunica n sifonier, si portretul bunicului, din salon, pe tot pieptul fracului. "Tat, bunicul e ca o poveste." "De ce?" "Fi indc ncepe cu 'a fost'". 1

Tata zmbeste. Asta nu nseamn ntotdeauna c o vesel. Dar nici nu se supr. Acum bunicul e alb si zmbeste. Chiar si primvara el e tot ca un copcel nins. Are ceas de aur cu mu zicu , ochelari cu ram de aur "si st. St acas toat ziua. E foarte bine s fii bunic. B ca a fost si ea tnr, adic a fost mireas cnd bunicul nu era bunic, cnd tata nu era tat i cnd copiii tatei nu erau deloc. Numai gndindu-se la tinere ea ei, mintea copiilor se nce oseaz de a e de pianjeni mai colbite dect cele din pod de pe cr ile cu litere ch ce. Cnd o fi fost tnr si bunica? Att de nclcit-i socoteala tinere ii ei, nct nepo i la tinere ea bunicii ca la altceva, cum e de pild portretul doamnei frumoase din sa lon, de lng portretul cu decora ii al bunicului"dar simt ct vechime e n fosta mireas a unicului. Teribil! Lumea spune bunicii "Coana Elencu " si bunicului "Cuconu Al ecu ". Iar bunicii ntre ei si spun Alecu si Elencu, si nu-si vorbesc cu ,,tu" ca t ata si cu mama, ci cu "mata", ca si cum ar fi n vizit unul la altul. Nepo ilor le v ine s rd. Dar: "S nu... VIZITA PORNESC SPRE CASA bunicilor n trsura comandat de tata. Se cunoaste! Un muscal numai de catifea, ca un mitropolit cu sapc, obrajii de dud uie, bici galben ca de aur, ro i cu ochelari de cauciuc, perne moi, covoras la pic ioare si cai negri, cu coam si coade lungi de fat care s-a lut. Dar sunt armsari, fi indc numai armsarii pot fugi cu atta strsnicie nzdrvan. Unul dintre copii ar vrea s v uceferii de foc, care s-aprind n mers pe pieptul armsarilor. Dar copiii stau pe scu nas, cu spatele la muscal, nas n nas cu ochii mamei. Mama e nervoas. Pe genunchi a re o cutie de bomboane legat cu snur de aur. Cu toate c snt n mnusi, degetele maniei fac game pe capacul cutiei. Copiii stiu ce nseamn cnd mama face game fr pian. Deci st au cumin i. Tata fumeaz si salut n dreapta si n sting. Toat lumea l cunoaste pe tata. ajuns n "Beilic ". Dar trsura nu intr n ograd. St smerit la poart, ca la mnstire. runte, cu fosnetul rochiei, umbrelu a si cutia de bomboane; tata dup mama, cu scr itul ghetelor, uitndu-se la copaci; copiii n urm, unul dup altul, trndu-si pasii, cu capete le mereu ntoarse dup armsarii de la poart. Dinti intr cutia cu bomboane cu minile mame , apoi mama cu srutrile. Tata arunc igara, si sterge buzele cu batista care miroas fru mos a ap de colonie, se descoper si intr, srutnd pe rnd mna bunicilor. Bunicii l sru runte. Tata nu mai e tata: e copilul bunicilor. Copiii, si mai mici, rmasi parc fr t at, asteapt pe treptele antreului s le vie rndul la bunici. Treptele sunt de piatr vo psit albastru deschis. Antreul este de lemn glbui, cu ferestre. Mna bunicii e plin d e inele cu pietre colorate si ousoare de mrgritar. Miroas ca turtele de Crciun, a mi gdale si ap de flori. "Srut, nepricopsitule, ca lumea. Asa se srut? 2

Nepotul srut din nou "apsat si cu " oc " "mna care parc are un ochi n palm ca bolta sericii. Mna bunicii, chiar cnd o sru i, o sim i urzicndu- i urechea. Mna bunicului bate glbui si miroas a frunz uscat de nuc. Copiii ar vrea s fie n casa bunicilor ca la pomu l de Crciun. Dar e altfel. n casa bunicilor totul e cuminte "ca n somn "si nu se misc din loc, ncepnd cu nepo ii aseza i la rnd pe trei scaune prea nalte pentru ei. Stau Stau. Stau. Le vine s se strmbe ca la fotograf. Dar: "S nu"... Tac. Tac. Tac. Le vine cte-un "oac" de broasc, cte-un "ham" de cine, cte-un "bz" de muscbzlu, cte " de vac. Dar: "S nu"... Si nu fac nimic, nimic, nimic. Deger de urt. Unul casc sin cer: "U!" "Casti o gur ct o sur! spune bunica. Are s- i intre mustele. Ia s vd: te bine pe din i? "De ce nu- i acoperi gura cnd i i vine s casti? intervine mama, trime indu -i o privire mai mpungtoare dect acul de plrie. Ceilal i nu mai casc, desi simt cte-o de pester cu balauri n flcile nclestate. n schimb, cel mai mic strnut. "Moasa-n pod, pune bunica. Da' unde i-i balista? N-are. "Nu i-am spus"ncepe mama. I-a spus, dar n-are. "Iaca i-o dau pe-a mea"spune bunicul. Sufl bine. Mama nu admite batiste st rine n mna copiilor. Dar asta se va vedea acas, la napoiere, dup ce trsura cu doi arm i l va duce pe tata la club. Bunica a fcut cafeaua, a umplut filigenele cu semilun, le ntinde pe rnd. ncepnd cu bunicul, vars ca din greseal pu in cafea n farfurioara t si spune, privindu-l pe sub ochelari: "Ai s iei parale. "Dea Domnul! Poate se sparge ghinionul! "Tot nu te-ai lsat? l cerceteaz bunica, cu glasul gros si sprncen ele mbinate. Tata rde, mama ofteaz, bunica d din cap a pagub si bea cafeaua rcoritoare n farfurioar, fcnd "sfrr " cu buzele, ca o vrabie cnd zboar de jos pe creang. "Da' stora ce s le dau? o ntreab pe mama, stergndu-si cu batista must ile de cafea. "Nu-i m ai rsf a, mamae. Las c au de-ajuns acas. Nepo ii si ncruciseaz privirile asupra cutie mboane. Desi bunica are ochi si-n palm "pentru nepo i ", nu vede. Strnge cutia cu bomboane proaspete n dulap, si le d din cutia cu bomboane vechi. "Voi ave i din i de lup, gglicilor, nu ca mine, femeie btrn. Dup cafea, tata se duce n odaia de alturi. N l bunicii parc se ascute adulmecnd urma tatei. Trece ctva timp cu miros de fum de t utun, si tata se ntoarce, stergndu-si must ile cu batista parfumat. Bunica l priveste, i duce si ea batista la nas, ia de pe o poli cornetul 3

de coaj de brad cu rsin, pune un crbune din sob, si suflnd si tot suflnd se duce cu fu ul albastru n cele patru col uri ale odii cum ai face semnul crucii ntr-un loc spurca t de Necuratul. Copiii snt mndri c tatl lor a cutezat s fumeze n casa bunicilor. "Tat de cnd fumezi mata? l cerceteaz ei n tain. Tata se uit la mama cu coada ochiului, zmbe te ca si cum ar vrea s tac, dar rspunde totusi: "Parc de cnd m-am cstorit. Nu? "Da, onfirm mama, ridicnd din umeri. "Cum crede i voi "continu tata mult mai convins "c as fi ndrznit s fumez n casa prin ilor mei? Nici acuma... E teribil casa bunicilor! NAS L BUNICEI SI PCATELE NEPOILOR Nepo ii au crescut si cresc "vznd cu ochii", spune mama care trebuie s cumpere din ce n ce mai mul i metri de stof pentru uniformele lor. Ghi nionul tatei tot nu s-a spart, cu toate c n fiecare zi, dup ce tata-si bea cafeaua neagr, fa a de mas are pete de noroc. Prin ii nu mai snt att de tineri: au bie i mari, le scot peri albi. Dar bunicii au rmas aceiasi. Numai c nasul bunicei s-a ascu it si mai tare si parc are lucirea unui acusor la pnd, drept n vrf. Bunica e neam de grec. Nepo ii au aflat din Eminescu despre "grecotei cu nas sub ire". n schimb, nasurile nepo ilor se ngroas patriotic, Cnd vin copiii n vizit "tot cu prin ii ", bunica, dup e spune nepricopsi ilor s nu-si ia nasul la purtare si s-i srute mna cum trebuie"i isco deste pe rnd cu nasul ei sub ire, aflnd se vede toate miroznele pcatului, cci se uit cr cen la ei, mbinndu-si cu afurisenie sprncenele stufoase. Nepo ii snt ntr-adevr plini de pcate. Cnd se uit la ei, din fundul pmntului, Scarao chi si linge buzele, si trei fire in coad i se zburlesc, cu numr. Cel mic, pare are pr de aur cre si graseiaz rznd cu to t fa a "ca si cum mereu lar bate soarele n ochi "e btus, trage cu pusca n ciorile de pe crucea bisericii sfntului Ion Gur de Aur, d cu prastia nu numai n vrbii si n gutuil e Nnoaiei "care sufer de ficat "dar si-n ferestrele oamenilor ri, cum ar fi popa Tuchi si dasclul Ghi -Sughi , si merge cu bicicleta "fr numr, ca si uniforma "cu min a spate, printre tramvaie si trsuri, sco nd limba si fcnd schime necuviincioase birjar ilor, sergen ilor si oamenilor seriosi. Cel mijlociu, cu pr buclat de culoarea cast anelor slbatice si obraji de micu , fur igri din biroul tatei, ntrzie diminea a la sc note proaste la matematic, stiin e naturale, chimie, german si religie, e ngndurat ca o salcie nins, tcut ca o oglind din pod, si nu face nimic: nici la scoal, nici acas. Cnd era mic, visa si cnd era treaz; acum doarme si cnd nu doarme. Nuferi cresc, sa u broaste, n apele somnului lui? Mai ales el nu stie. Se simte ca un fum care se n colceste n semn de ntrebare, nainte de-a se destrma. Ct despre cel mare, s afumi cu t si s stropesti cu aghiazm naintea si pe urma lui. Trebuie dat la Scoala Militar. Alt fel nu mai merge. Joac barbut n banca repeten ilor din fundul clasei, fumeaz cu igaret de cires --tabacherea i-a confiscat-o domnul pedagog Jenic Bantas --, s-a fotografi at picior peste picior cu crare la mijloc si monoclu cu snur, vinde cr ile scolare na inte de Crciun, poart pantaloni "cloche", primeste bilete 4

parfumate, fredoneaz sansonete, face epigrame, are ticuri "nchide ochii, scoate l imba si misc din urechi ", a fost surprins de profesorul de gimnastic uitndu-se to cmai n sus, c rat pe prjin, cu binoclul mamei n etacul domnului director... Directorul -a convocat pe tata la scoal si i-ar fi spus: "Nu mai merge. E un ru. Rusinea une i scoli model... Se vede c i-a mai spus ceva, fiindc tata, dup ce-a reprodus solemn vorbele directorului, a zmbit cu fa a n servet, si n-a mai spus nimic. "Nu mai mer ge. Te dau la Scoala Militar"a hotrt mama. Dar a rmas tot la liceu. Ri copii! Stie ma ma "si pune la inim ", stie tata "si tace ", stiu profesorii, pedagogii, serg en ii, comisarii, Popa Tuchi, dasclul Ghi -Sughi , Nnoaia si toate babele de la ferestrel orasului. Huieste trgul. Bie ii prin i! Dar bunicii? S afle bunicii! Ar fi teribil! SI IAT CA... NTR-O ZI VINE cu temperatur cel mai mic. Si dup el "sau de la el "si ce l mai mare. Doctor, termometru, re ete, paz, grij. Al treilea, cel mijlociu, teafr ca prin minune "parc i-a fost lene s sembolnveasc "va fi expediat de mama la bunici. Se pregteste de plecare cu inima mai grea dect picioarele de iarn, cu ghete si sos oni. Un geamandan ticsit; ciorapi crpi i, rufele vmuite de ochii mamei, spun de glice rin, periu de din i nou, dou pijamale si trei mandarine. n geant: cr ile, caietele si e de bomboane trimis de prin i bunicilor. Iar n buzunar, dou pachete de igri, furate de la tata. Sania trage la scar. Viscoleste. Blansa se gudur, din coad. E foarte solem n. Inima fotografiaz tot. Prin usa ntredeschis, lumina din cas "de acas "e cald si b un ca un samovar aprins alturi de cozonaci. Gheorghe aduce cu trboan a lemne pentru fo c. Cltorul ofteaz. Ru e s fii sntos. Ninge din toate pr ile cu spume de fum. Cling-cl ling. "Si s nu superi pe bunici"rsun din urm glasul mamei, suprem ca si crucea bise ricii sfntului Ion Gur de Aur. Pn si clopo eii spun: s nu, s nu, s nu, cling-cling. SI A TOT DUS HII, CLUT, HII, un greier necjit e si mai greu dect un car cu fn. Noapte m are de iarn. Casele nu se mai cunosc, strzile nu se mai vd. Ferestrele aprinse sunt de aur ca pinea scoas din cuptor. Fulgii se uit unii la al ii, clipind, pn cnd ame esc crnciobul viforni ei. 5

Surghiunitul aprinde o igar, cu mare greu, dar o aprinde. N-a fumat niciodat pe str ad. Fulgii vor s-i sting igara. i goneste ca pe n ari, suflndu-le fum. Se lungeste n ca un boier mare, rsturnndu-si ceafa pe speteaz. Nu-i mai pas de nimic. I-att de pesi mist c-a devenit eroic. Cling-cling-cling. Dar a uitat c merge la bunici. Dumneze ule! Se leapd de igar. Prea trziu. Sania sa si oprit la poarta ogrzii n care trsurile intr. Si nasul bunicii... Se zburleste ninsoarea ca o pisic rea. ******************************************************************************** ******************************************************************

LA CASTEL N POARTA OARE CINE BATE? "EU SUNT, BUNICULE, EU... Soneria parc s-a du s ht departe, ca o vorb trecut din gur n gur, din straj n straj, pn s ajung tocm t ii. Apoi a nins mult si bine asupra nepotului cu geamandanul, cu geanta si cu ini ma, nvechindu-i asteptarea, mosnegindu-l. Nu-i trziu "acas, nici nu s-ar fi pus la mas"dar parc-i miezul nop ii. ipenie de om. n brazi, ciorile vorbesc rgusit ntr-un fel de igneasc, fcndu-si semne negre. Cinii nu mai latr. Ninsoarea flfie si tremur. Vn cult glasurile cnd de lup si cnd de cucuvaie. Mut, ntunecat, nins si oblonit, casa bu ilor e zmeiasc. Dac n-ar sti c nluntru snt bunicii, surghiunitul ar lsa geamandanul la us si ar fugi fr s mai priveasc n urm. Dar fiindc stie c-s bunicii, st, si-i pare r Obloanele usii se crap pocnind si scr ind ca un dulap care de ani si ani nu a mai fo st deschis. Cu scuf alb de pichet, apare capul bunicului. "Da, bunicule, eu sunt. Intr. "Bag de seam sa nu te trag"rsun de dincolo glasul bunicei. Nepotul ncepe, gls d zgribulit si ponosit ca greierul n casa furnicii. Bunicul l ascult alb, d din cap, ridic din sprncene, ofteaz si iar d din cap. Miroas a sob cald si a fum albastru de r n. Vine si motanul, alintndu-se pn-n vrful cozii, de picioarele bunicului. Bunicul ob loneste usa. Peste cmasa de noapte are halat lung de pichet cu pic ele rosii. Asa av eau si nepo ii cnd erau mici. Halatul a intrat la splat si i-a rmas prea strmt la umer i. Fa a bunicului e mult mai turtit si bo it dect ziua. Bunicul e ca o bbu cu musta a dc l are naintea ochilor numai pe bunic, nepotul povesteste mai cu usurin despre boal a fra ilor si hotrrea mamei. Soba de fier din antre el are un fel de scuf, ca si bunicu l, o oal cu ap care fierbe, rind somnoros. "Noi tocmai ne culcasem, spune bunicul. D ezbrac-te mata, drgu . 6

"Poftim?! Si unde-am s-l culc?" rsun aprig de dincolo, din nevzute, glasul bunicei. Bunicul ofteaz. Glasul bunicei a venit ca buzduganul Zmeului. "Bunic, s nu m dezbrac ? "Cine i-a spus una ca asta, berechetule? Doar n-ai s dormi cu paltonul! "Dezbracte mata, drgu ", vorbeste n soapt bunicul, cu mna la gur, fiindc n-are dantura. Nepotu e dezbrac obidit, asa cum n poveste fata mosului dezghioac ppusoii babei. Bunica se d jos din pat "rsun, tare frmntat, scr itul telurilor "si se mbrac. Acum e acum! V uncnd o umbr care creste pe linia nepotului. Apare. E legat cu tulpan. Numai nas, o chi si sprncene. "Ia s te vd." l nha de mn, zmucindu-1 subt lamp. "Scoate limba... , d-mi ochelarii." Fostul procuror general aduce ochelarii. Motanul, dup el. "Casc. "Pentru ce, bunic?" "Fiindc- i zic. Zi: aaa." "Aaa." "Mai tare." "Uaaaa." "V zghih ui i toat ziulica. Parc-ave i viermi n ceia! Las c te satur eu... De ce nu mi-ai pupat m a?" Nepotul o srut. "Srut si mna lui bunicu-tu." Srut. "Pune paltonul n cuier." Pune cciula." Si. "Mi-ai festelit antretul, strnge sosonii." "Unde, bunic?" "Unde? Unde ? Unde se strng sosonii." Unde s-or fi strngnd sosonii? Ai bunicilor nu se vd. Nepot ul se uita inocent si la cuier. Apoi la bunica. Or fi avnd sosonii o colivie sau o cusc n casa bunicilor? "Ii, da' nu te mai codi atta, mocositule. Pune mna." Pune. "Ia o gazet. D-i mata, Alecule, o gazet." n timp ce bunicul caut o gazet, bunica ia de dup sob mtura si frasul, si adun omtul adus de nepot. Apoi sterge bine geamandanul cu o petic. Bunicul asteapt cu gazeta n mn; nepotul, cu sosonii. Nimeni nu stie ce se v a ntmpla. 7

Bunica ia gazeta din mna bunicului, smuceste sosonii din mna nepotului, pune gazet a desfcut jos, sosonii peste gazet, si bate palmele una ntr-alta, parc scuturnd frmitu i. "Ai vzut? "Am vzut. "Si-acum ce stai ca prostul? "Ce s fac, bunic? "S- i duci c alabalcul n odaie, c doar n-are s i-l care bunicu-tu. "Unde-l culci, Elencu? "N-ai g rij mata. Oi gsi eu unde s-l culc n casa asta. Mata mai bine culc-te, c-i tare trziu. ornesc. Bunica n frunte, bunicul dup bunica, motanul dup bunic, nepotul dup motan. n etacul bunicilor bate toaca un ceasornic de perete. Arde numai o lamp cu glob alb astru de por elan cu medalioane de trandafiri. Parc abia s-au stins stelele pe cer si noaptea ncepe s zmbeasc aburit. Bunicul se suie n pat. Motanul i se culc la picioar e. Se prvleste un stlp de stejar n sob, cu scntei. E tare trziu n casa bunicilor. Min rele aurite ale ceasului din prete arat nou. Zmbeste ceasul? bunicul? nepotul? soba? sau lampa cu trandafiri? Cu somnul motanului la picioare, bunicul adoarme. "Ha it!" spune bunica nepotului, mturndu-l cu palma. SI L-A PUS BUNICA LA TREAB PARC A I NTRAT fat n cas la bunica. Numai pestelca i lipseste, c ncolo-i ca o "proast de la a "Pune-un lemn n sob." Deprins cu minile bunicii, lemnul se uit cu mirare la minile nepotului. Soba rde cu gura pn la urechi, si lemnul zmbeste cu jarul, nainte de-a izb ucni n flcri. "nchide bine gura sobei," se stropseste bunica. L-a dus n odaia de lng tac. E ultima odaie a casei din sirul celorlalte. Acolo a copilrit si tata. ntr-o parte, pretele cu viscolul; n cealalt, usa etacului bunicilor; si la mijloc, nepotu l n capcan. Chiar lng sob, n jurul unei msu e rotunde, dou fotolii cu pernu e pe spet aburete la picioare joac tabinet. n fund e un dulap zbrcit de lemn mahoniu cu o ogl ind de cea n luminis. Subt piciorul schiop, bunica i-a pus un clci de hrtie. Grozav e anapeaua mbrcat cu iut ntunecat rosie. E mare ca o corabie de pitici. Nepotul simte c are s fie bine pe canapea. E moale si cufundtoare chiar la privit. i vine s caste. D ar bunica nu-i d rgaz. "Scoate- i daravelele din ceia. Hait." Nepotul deschide geam andanul. Deasupra si dinti apar mandarinele inndu-se de mn. Trei mandarine, trei, la fel gtite, tustrele vesele si sprintene, gata de rs n soare. "Sireacu el, tat-tu"d di n cap bunica, munceste si v-n-doap ca pe curcani. Si voi, trntorilor, csca i si nu sun te i buni la nimic. D-le-ncoace. 8

Bunica ia mandarinele. S-a isprvit cu ele. Au fost odat trei scufi e aurii... "Am n iste bomboane pentru mata, bunic. Bunica d din cap a pagub. "Noroc c i-ai adus amint e." Da' asta ce-i? A dat de pijamale. "n loc de cmes de noapte. "Auzi! Da' fust nai, m rog? "De ce, bunic? "n loc de pantaloni. "l ngn bunica. Auzi dumneata bazacon e! S dormi cu surtuc si pantaloni! V rsfaaaaa ! De asta v lua i voi nasul la purtare! As a-i pentru mama. "Mi-mi! Bujmachii de piele! Hm! Papucii nepotului afl c-s bujmachi i: hm! "Si sopon de glicerina! Aista-i de nasul tu? Spunul trece la bunica ntre ma ndarine. "Ce stai cu minile-n bru? Astep i s- i creasc burduhan?" "Ce s mai fac, bunic "Tot n-ai nv at? Da' cu sosonii ce-ai fcut?" "Mata ai fcut, bunic." "Iaca mi, te-ai i fcut cucoan mare! Nu-i fi poftind s- i pun eu gogeamite ceia la loc?" "Geamandanul ? Unde s-l pun bunic?" "Unde te taie capul? "Stiu eu? Poate s-l mping sub pat..." "Mi c puturos mai esti! se bate bunica cu palma peste obraz. Apoi se-ncrunt si izb ucneste rstit: "Suie-l pe dulap, trntorule!" Suie trntorul. Bunica deschide dulapu l din care vine miros de livn ic si de camfor, rnduieste pe un raft zestrea nepotului, iar de pe altul adun cele trebuitoare somnului. "nfa perna" zice bunica. "nfa oghialu " zice bunica. "D ceia " zice bunica. "F ceia" zice bunica. "Unde i-s ochii"zice bu nica. Nu s-aude dect glasul bunicei si suspinul alb, cu miros de levn ic al albituril or somnului. "Na, c-ai fcut o treaba ct o nuc!" Si ce-a fcut nepotul, desface si re face ca. Va avea nepotul un culcus de cocon domnesc. Oghialul e un sal turcesc cp tusit cu fulgi. "Asta-i de nasul tu, ofteaz bunica. Mndre e de sal de arigrad. Cinci galbeni l-a costat pe babaca. Pe unul ca tine n-as da nici un pitac bortelit... M rog, si s nu-mi faci harababur. Te dezbraci cu binisorul, pui tti-cele la loc..." Bunica se opreste deodat, o rt. "Nu cumva i fi sforind?" "D, bunic, stiu eu. Cred c "S nu te-aud, c te-arunc n strad." Ofteaz adnc. "Asta-mi mai lipsea! Buclucuri la btr Ce stai! Dezbrac-te. 9

Nepotul se codeste. " i-o fi rusine de bunic-ta! Iaca mi! Hai, c m duc." "Noapte bun, bunic. Srut mna." "Srut, nepricopsitule. Mare pcat si-o fcut maic-ta cu mine." ******************************************************************************* ***************************************************************

CE E CU NEPOTUL? NEPOTUL S-A DEZBRCAT fr s fac harababur, a stins lumina, si nu s-a cu lcat. Parc-i era somn? Atunci de ce nu se culc? Plnuieste ceva? Asteapt pe cineva? N u-nu. E foarte cuminte. A deschis usi a de alam cu trei ochi a sobei, a tras fotoli ul chiar la gura sobei, s-a asezat n fotoliu cu picioarele pe taburet, si nu face nimic. St n fotoliul bunicilor. Stie c trebuie s se scoale si mai devreme dect acas, fiindc de la bunici pn la scoal e drum mai lung. Stie c diminea a e att de somnoros, n genele lui si minutarele adorm. Stie c prima or e ora neagr a matematicii, si a dou a e cea cu miros o e it a chimiei. Stie c trebuie s plece prin viforni , stie c nu-i acas stie c e n surghiun, stie c fra ii i sunt bolnavi, stie c mine e scoal, poimine e sco oimne scoal. Stie c timpul care vine e plin de ani si ani plini de-attea zile scolar e, c duminicile, srbtorile si vacan ele abia se vd. Stie c nu stie nimic la scoal, si s ntreab cum de n-a rmas repetent si cum de nu va rmnea. Stie si tot stie numai lucrur i cu oftat, cu frig n spate si cu frunte ncre it... Si totusi zmbeste la gura sobei. V ine din jar "sob adnc "o lumin rosie care se deschide n odaie ca o coad de pun trand firiu. Bunicii dorm. Afar ninge. Ct de alb. Bunici, ninsoare... Motanul doarme la picioarele bunicului. Ceasul cu minutare aurii parca merge de-andratelea. Odat bun ica era tnr, odat tata era copil, n casa asta, n odaia asta. Odat si el va fi bunic. C m s nu zmbesti cnd i vin astfel de gnduri? Nepotul aprinde o igar n casa bunicilor. ia cornetul de rsin, pune un crbune, afum. Fumeaz n casa bunicilor! Cum s nu zmbeasc or fi visnd bunicii? Sforie amndoi. Nepotul azvrle igara n sob, si porneste prin odaie cu cornetul de rsin, afumnd albastru. Si deodat vede n oglinda fumurie a dulapului un obraz cu zmbet printre inele de fum. Ceva dulce ca o lebd trece prin inima lui som noroas. La primvar vor nflori alb si trandafiriu, le simte cum vin spre el, ca un va ls de fete pe care le va iubi. Ce e cu nepotul? E tinere a descoperit nu n dragoste, ci n oglinda timpului vechi din casa bunicilor. Noapte bun, copiilor. Noapte bun, bunicilor. 10

Noapte bun, noapte. Noapte bun, somn. Eu nu mai dorm. ncep. "Bun-diminea a, tinere . BU ICII AU NEPOT CU FIRMAN DE LA MOTAN NEPOTUL E ASCULTTOR ca o nepoat. Gura nu i se aude. Chiar si motanul bunicului s-a alintat de piciorul lui, de la mustea pn-n vrful cozii, sfrind ca un titirez. "Ai vzut, Elencule? art bunicul zmbind." "Am vzut," zi e bunica. "Se scarpin trntorii unul de altul." Diminea a, nepotul se desteapt mai spr inten. Nu mai ntrzie la scoal. De la scoal, trece pe-acas dup vesti, si vine de-a drep tul la bunici. "S nu-mi umbli lelea pe uli i, haimana" i-a spus bunica. Ai bani de tramvai? Are. Si tata si mama i-au dat la despr ire. ntr-o zi a venit cu sania de l a scoal. "Lene cu clopo ei"i-a spus bunica. Numai ciubuc i mai lipseste. "Nu-i asa, bunic. Nu mai merg tramvaiele. S-au nzpezit." "Da' picioare n-ai? Bietu' tat-tu tra ge la jug, si voi..." Iar a doua zi: "Na, hodorogule, s vii cu sania, c ti-i mpotm oli si tu de nuc ce esti!" a spus bunica dndu-i o bncu de argint din pungu a ei de piel e rosie. Bunica nu stie c bunicul i-a dat decusear bani de sanie, ntr-ascuns. * Bun icii se scoal la patru diminea . Bunicul tuseste. Bunica zice: "Nu-i fi rcit, Alecul e? "Zici si mata, Elencu! Asta-i tusa me." Aprinde fiecare lampa cu abajur de mt ase verde de pe cpti. Bunicul citeste din nou gazeta pe care a citit-o si cu o zi na inte. Cu glas tare. Dar bunica nu-l ascult de dou ori. Ea se d degrab jos din pat si se iu este la treab. Dinti aprinde focurile n sobe, cu surceluse uscate si hrtii pregt ite de cu sear de Mriuca. Un strin din odaia de alturi ar crede c Mriuca"o proast de l ar", e lng bunica. Nepotul ns a nv at s stie ca bunica si cnd i singur parc-ar f e care-l ocrste. Bunica e ca un ceasornic suprat. Dup ce odile s-au nclzit, bunica spu e: "Alecule, da' mata nu te mai scoli? "Si dac m scol, ce s fac? "S- i iei linguri a cu miere, s- i bei paharul cu ap, sa le plimbi frumusel"spune bunica cu ln-n glas, mui ndu-si sunetul convingtor la substantivele "miere" si "ap ". Dar imediat blnde a d n clocot: "Hai, Alecule, comand ea. Si bunicul se scoal, ia linguri a cu miere de tei , bea un pahar cu ap nu prea rece, si se plimb frumusel. Parc recit pe de rost vorbe le bunicii. Acas, la patru diminea a, nepotul dormea dus. 11

Doarme si la bunici. Dar de la patru diminea a somnul nepotului ncepe s zmbeasc. l vede pe bunicul. O aude pe bunica, simte cum se aprind focurile rumenind noaptea cu cte-o gur de zori din fiecare sob"si-ncet cu-ncetul somnul nepotului e parc transpar ent. E somn si nu e somn. Stie c doarme, dar nu doarme. Motanul bunicului si isprve ste somnul pe canapeaua nepotului. Apoi vine usurel ca o clugri mirosul de pine prjit e bunica la gura sobei cu furculi a cea lung. Motanul pleac mieunnd: e ceasul alb al laptelui din farfurioar. "Scoal- i zic. Doar n-ai s dormi pn poimni. "Bun diminea a, c. Srut mna. "Cum po i s vorbesti cu bunic-ta nesplat? Hait. Deasupra ligheanului e o romolitografie cu cadr de lemn negru. Trei feti e cu obraji dolofani si rumeni, una cu ochi albastri, alta cu ochi castanii, si alta cu ochii negri"sufl balonase de spun. n fiecare diminea nepotul le trimite cte-un balonas de spun, n globul cruia sind curcubee de aur. Si-n fiecare diminea cele trei feti e ntineresc cu nc o diminea . ncepe ziua la bunici: cu noapte la ferestre, foc n sobe si lumini aprinse. Seara, bunicii mnnc la sase. Pe la sase fr cinci bunicul spune: "Elencu, stii ceva? Hai s n e lum de-o grij. "Hai, nu sta, se-ncrunt bunica la nepot; i s-a fcut foame lui buni cu-tu. Bunicul mnnc mai nimic: un ou fiert "bunicii stiu si numele ginii, si ceasul cnd si locul unde ", cteva linguri de sup si un mr cre esc, sau lapte cu orez. Nici l a mas bunica n-are astmpr. Mereu se scoal cu servetul n mn. Apoi ctre nepot: "Unde m servetul? Ca si cum nepotul i l-ar fi ascuns. Dar el e "cavaler" si trebuie s i -l aduc. "Sezi, Elencule, si mnnc"o roag bunicul. "Ei, de asta-mi arde mie! Totusi, bunica mnnc mai bine dect bunicul. La sapte ncepe s fie trziu n casa bunicilor. Buni joac tabinet, n timp ce dou buc ele de zahr, stropite cu melis, asteapt ntr-o farfur tr-o zi, bunica a gresit si a pus trei buc ele. "Na si ie"s-a ncruntat ea la nepot. i place? "D... nu prea... "Iaca, mi! Nu-i fi vrnd s- i plac? Asta-i doftorie pentru dig estia omului, mormolocule. Auzi? Nu-i place. Parc-i de nasul lui? Abe o lepdat bib eronul si se cucoseste! La opt, bunicii se pregtesc de culcare. Cpitanul corbiei ca re pleac pe aripele somnului e bunica. Bunicul ncearc numai dac usile snt ncuiate, si chide obloanele usilor si ferestrelor. "Nu i-i rusine s te ui i la bunicu-tu cum fac e treaba si tu stai? Dar bunicul nu vrea. Numai el singur nchide obloanele. "Las, Elencule... Atta spune. Si bunica nu mai spune nimic: despre asta. Dar ochii ei spun nepotului: "Las tu, las... " Apoi se sting luminile si se aprinde luna cu tr andafiri a nop ii din etac. Motanul se culc la picioarele bunicului. Nepotul srut mna bunicilor. nchide usa. Deschide gura 12

sobei. Aprinde o igar si-i fericit ca si cum tot ce-i fum si abur, si n el si n juru l lui, n-ar fi dect o carte de primvar scris de el cu vorbe de casmir, de rou si de t oporasi. CE A SPUS BUNICA "Ia poftim ncoace. Bunica a venit ca un nour de grindi n. Bunicul umbl n birou, la casa de fier. Gura bunicii s-a ascu it de tcere: ochii ful ger: nasul mpunge. Bate criv ul dinspre bunica. Acolo-i nordul nepotului. Dinti 1-a zm ucit de umr ca pe o haimana; apoi 1-a apucai, de ureche ca pe un nepot. "M rog, c e-i asta? "Asta" e trsnetul"Asta" e trmbi a judec ii de apoi. "Asta-i "... "Un pache t de igri, bunic, rspunde paloarea cu glas alb. "Asa? De igri? "De igri"repet aiur potul, ca si cum deodat ar fi devenit ecou n pestera nprasnic. "Si de unde, m rog, ig i n casa mea? "Stiu eu, bunic? Poate c le-a uitat tata. Bunica tace ca un tun, ast fel privindu-l. "Tat-tu? "Tata, sopteste nepotul blnd ca iedul n gura lupului. "T at-tu? Unghiile bunicii pun fiorul unui cercel n urechea nepotului. "Stiu eu, buni c! "Ba stii. "Stiu? Eu?! "Stii. Tu. "Spune mata: ce stiu? "Ba spune tu. Tace ca un ghe ar. Si creste. Nepotul nghea ca picurul unui uluc. Si scade. "Zi drept: f umezi buruian. mi spurci casa. mi festelesti covoarele. Strici sntatea lui bunicu-tu. Zi: fumez. "Fumez, bunic. "Cine te-a nv at? Ticlosu' de frate-tu? "Eu singur. "Auzi ! Si- i place? "mi place. "Auzi! Tat-tu stie? "Nu. "Nici maic-ta? "Nici. "Numai bunic-ta, sraca. Ea s le poarte pe toate... Ofteaz cu o nclinare din sale si ochii sp re cer. Ce-are s se ntmple? 13

Bunica tresare. S-aude n biroul bunicului zngnit de chei. "Na. Ce? O palm? Palm? Vor b? Nu mai stie. E nuc. "Ia- i buriana dracului, netrebnicule, c-mi frige minile. Am s dau o liturghie la biseric pentru sufletul tu. i d igrile. N-au flfit ngerii, nu s-a icat lespezi, n-au czut paznici n genunchi, acoperindusi cu palmele ochii rni i de lu mina cerului deschis"dar e ca o nviere. Bunicul apare n fund. Bunica l mpinge pe nep ot "cu grab si scrb "spre odaia lui. Dar vine dup el si mai nprasnic, suierndu-i o s apt serpeasc: "Da' s nu afle bunicu-tu c-i prpd. CE A SPUS BUNICUL CE-O FI AVND BUN De vreo dou seri se uit lung la nepot, cnd crede c nu-l vede nimeni, si parc mereu u it ceva n odaia nepotului. Abia se scoal de la tabinet, si dup ce-si zahrul cu melis, si dup ce nepotul i srut mna spunndu-i noapte bun "iar se ntoarce n odaia nepotului uit n dreapta si n stnga, si parc vrea ceva, dar se codeste. "Ce faci acolo, Alecule ? l ntreab de dincolo glasul cu ochelari ai bunicii. "mi caut ochelarii, Elencule. "Nu-i mai cuta, c-s pe nasul matale. Zi c i-ai gsit si pace. Si bunicul pleac biniso r ca fumul luat de vnt, cu ochelarii pe nas. E tare greu s te-ascunzi de bunica, m ai ales cnd esti ca bunicul. Dar se vede c toate lucrurile nu-s numai asa, dar si altfel, chiar si-n casa bunicilor. Nu degeaba st si doarme si s-alint cnd e treaz m otanul la picioarele bunicului. Poate c i-o fi soptit ntr-o noapte cel cu coad si c u "miau", la ureche: "Cucoane Alecule, seara i-i somn, dar cucoana Elencu e gro zav de treaz. Mata n-ai observat, cucoane Alecule, c numai dup dejun... sfrrr... sf rrr... sfrrr... Adevr grit-a. Dup dejun, cucoana Elencu s-aseaz bine n fotoliu "ca p entru drum lung, cu diligen a "si pune ochelarii, deschide o carte veche, cu liter e chirilice, si citeste cu glas tare din Vie ile Sfin ilor"n timp ce bunicul se plimb prin odaie, cu minile la spate, s-un fel de hu a-hu a, n scr itul bujmachiilor broda i de nica. Somnul bunicei vine numai din Vie ile Sfin ilor. Nu-l vd nici ochelarii bunicii . Numai odat-i cade cartea pe bra e, deschide gura, si doarme sfdindu-se cu aghioase le pe limba somnului. "Drgu ... ssss... Bunicul e de fum si soapt ca o nserare de toa mn cu rsrit de lun, lng o biseric veche. Somnul bunicei taie lemne n pdure, voinices "Drgu , stiu"ofteaz bunicul dezmierdnd prul nepotului, ca si cum l-ar consola de-o mare durere. Stiu, drgu , ai patima tutunului. Pcate omenesti... Se opreste. Trage cu ure chea. Somnul bunicei i-o armat a somnului, n mars. "Mie, drgu , mi pare tare ru, pentr sntatea matale. Da' s nu te afle Elencu... "Ce faci mata acolo, Alecule? 14

Bunicul parc a sughi at. I-au tresrit si ochelarii, strmbndu-se. "Ce s facem? Mai pune m si noi ara la cale. "Da, dumneavoastr, holteii"casc lung bunica. CORNETUL CU RSIN AFUM SI BUNICA. n fiecare odaie e un cornet de coaj cu rsin. Cnd afum ea, bunica nha tul, pune un crbune, sufl c-un fel de mnie n nepricopsitul de crbune, si sufl, si sufl si merge, si merge, cnd n dreapta, cnd n stnga, aburind, fumegnd, nce osnd, ca si cu fi Zmeoaic ntr-o poveste, ca si cum ar cuta, ca si cum nu ar gsi, ca si cum cu fum a r fi venit si ntr-un nour se va duce, lucind departe, sngeriu, ca si crbunele arunc at din nou n sob. Dar bunicul cnd afum e blajin ca un sfnt de argint. El ia ncetisor c ornetul de brad, ca si cnd s-ar teme s nu tulbure un somn ntr-nsul. Sim i c se face si mai mare tcere n bunicul... Pune un crbune mic ca o stelu , l descnt usurel, cu cea de in suflare a buzelor. Si stelu a se preface n luceafr care strluceste n ieslele de fum albastru. Astfel, bunicul merge prin odaie, afumnd. Se duce spre fereastr, apoi sp re usa din antret, se opreste n prag, apoi porneste spre odaia nepotului. A fost la rsrit. A fost ia apus. La miazzi. La miaznoapte. E plecat si alb bunicul, dar surd e cu ochi albastri, ca si cum cea a de fum aromitor nar fi dect noaptea de tain cnd u n copil cu ochi albastri a colindat cu Steaua. "Scula i, scula i, boieri mari, Flor ile dalbe..." "Bun miros, bunicule. "Ei, drgu , ofteaz bunicul; eu s de la munte, de la Brusturoasa. Am copilrit ntre brazi. Tare mi-i dor de ei... Si bunicul rmne alb si stins, ca o ferestruic nins, dup ce-au plecat copiii cu Steaua. MRIUCA BUNICUL I S PUNE Mriuca: asa o cheam. Bunica i spune Mari a: asa vrea bunica. "Mriuco"o cheam nepo tul. "Te iei bine cu bunicu-tu"intervine bunica, aruncndu-i o cuttur peste ochelari. "Nu, bunic, dar asa o cheam pe ea, si-i si mai frumos. "Iaca, drace, de unde-o srit priceputul! Si de ce-i mai frumos, m rog, dumitale? " "Mriuca " e de la ar, bun ic; "Mari a " e de la mahala. "Si cucoana Mari a Chiunoaia de unde-i, nepoate? Si c ucoana Mari a Ciuntu de unde-i, nepoate? Si cucoana Mari a Sendrea de unde-i, nepoat e? Si cucoana Mari a Hlceanu de unde-i, nepoate? Si cucoana Mari a Chirniscaia de unde -i, nepoate? Si cucoana Mari a Scobai de unde-i, nepoate? Si cucoana Mari a Bozian d e unde-i, nepoate? Si cucoana Mari a Sacheti de unde-i, nepoate? Si cucoana Mari a Mcdu de unde-i, nepoate? Si 15

cucoana Mari a Turcule de unde-i, nepoate? Si cucoana Mari a Softa de unde-i, nepoate ? Si cucoana Mari a Ghe u de unde-i, nepoate? Plou cu Mari e, si toate cucoane. "Bunic, drzneste nepotul, nu-i pcat s-o pui pe Mari a ntre attea cucoane mari? Bunicul zmbeste de profil, citindu-si gazeta. Ce-ai fcut, bunicule? " i merge gura ca o moar hodorog it"spune bunica, recptndu-si suflarea. Asteapt dinti s- i creasc mustea a, si dup ac dea noi. Si ia m rog s- i cau i de treab si s nu te mai amesteci n treburi femeiesti... ari o"trmbi eaz scurt glasul bunicii. Mriuca vine, zdupa-zdupa. Cnd merge parc-ar avea u n sac n spate. "Cum i spune ie, fato? o cerceteaz bunica. "H-, rde"proasta", lsnd les brbia n gus. E rosie ca o lun rsrit n ppusoaie, si are tulpan tivit cu mrgele a . si ncovrig degetele de flcu, unul ntr-altul, s-o ia de la nceput. "Nie, di la mmuc i zci Mriuca... "Si de la boieri cum i zice? scurteaz bunica. "Mari a, srut mna mata s-a boierului. "Si cum i-i mai bine? o iscodeste bunica. "Ei, nie ni-i bine s-a s, s-as. Da' ni-i mai drag di Mriuca"s-alint cu fa a numai cre uri si lumini, ca gdilat -o mustea . Bunicul zmbeste de profil. Nepotul se uit la bunic. "Si tu ce-ai ncremeni t? Du-te, fat-hi ia treab, c nu te-am poftit la cumtrie. Zdupa-zdupa, zdupa-zdupa. " Stric orzul pe gste! cum spunea biata cucoana Mari a Ciulei"ofteaz bunica cu demnita te, intrnd singur n salonul Mritelor. MOTANUL BUNICULUI DIMINEAA, BUNICA-I d n farfur r lui "m rog "lapte cu miez de pine. Adic bunica numai i pregteste farfurioara. "Ma i pune, Elencule"zice bunicul. "I-ajunge. "Pune-i de la mine, Elencule. E btrn, sracu'! "Si mata esti tinerel, cucoane Alecule? Dac n-o vede bunicul, bunica mai toarn s-un glgit de ap n laptele motanului. Bunicul asaz farfurioara lng soba de fier n antre el, pe musama, binen eles, si spune: "Ps-ps-ps.,. "Miau... Vine alb ca din lun Clip-clip, clip-clip. St si se uit la bunic, nins c-un fulg pe rozul nasului. Bun icul i ntoarce privirea, cu ochi albastri, alb si blnd ca un Dumnezeu al laptelui. "Alecule, i se rceste cafeaua, ofteaz bunica, privindu-l c-o zburlire masiv de dulu. * 16

La mas, motanul st lng scaunul bunicului, ca n genunchi, privind cerul albastru de du p ochelari. Mult se mai uit-n jos bunicul! "i-a czut servetul, Alecule? Bunicul se u it-n farfurie, regsind-o pentru el. S-aud numai furculi ele, si cte-un sughi cu alean, de-al Mriuci. "Miau... "C , mpieli atule! Si la mas m asurzesti? C , se mnie bunic l se strnge sub scaunul bunicului. "Scnceste de foame, sracu'! l apr fostul procuror general. "i chiorie burduhanul de huzur! replic bunica. Am s-l n rc eu. Na, satur-te" unc ea piatra unei buc i de friptur. Dup ce si-a mncat-o, motanul mul umeste bunicului, rcndu-i picioarele cu ln toars din fuiorul lui. Cnd e peste la mas, motanul cade n mi a copiilor. "Numai c nu m trage de mn, spune bunicul. Tare-i destept. "Tare-i neob rzat, rspunde ecoul bunicii. Parc o mbtrnit la grajd, nu n casa noastr. Furculi a bun i d peste la doi: motanului si bunicului. Cnd se duce spre motan "mai pe furis " mna bunicului parc strecoar un bile el de dragoste, pe subt nasul bunicii. "Buntate d e peste! ofteaz bunica. "Tare bun, Elencu, tare bun. "Da' mata de unde-ai aflat ? se mir bunica. Si dup ce-a isprvit de mncat pestele, bunica arunc oasele motanului. "Vai de mine, Elencule, dac se neac? "L-om ngropa cu pop, Alecule. "Asa, glumeste Elencu"o apr bunicul ctre nepot... * Diminea a, dup ce toat noaptea a dormit la picioa rele bunicului, si mai apoi nc pu in la picioarele nepotului, si nc pu in cte pu in n t pr ile, pe lng sobe, pe covor, pe canapele, cdelni nd cu somn prin toat casa"motanul mi la us. "Se cere"zice bunicul, ridicndu-se cu grab. "Duc-se"zice bunica, lepdndu-l n mturile iernii care sterge urmele. Bunicul i deschide usa. "Pune-i sosonii, Alecu le, s nu rceasc la picioare. Bunicul ii asteapt ia us pn ce-si isprveste tabietul lui tnesc, cu ochii int la fereastra aburit. "Iaca vine, anun usurat bunicul. Motanul n-a re nevoie s sune. Bunicul i deschide usa. "Alecule, ct i d pe lun? "Cine? "Cine? St l matale cu coad. Nu vezi ct i de fudul! * 17

ntr-o diminea a, la ceasul laptelui, rsun oarecum rzboinic glasul bunicei. "L-am prin s. "Ce-ai prins, Elencu? "Pe dumnealui, pe dumnealui care-mi bate darabana n nu ci. Tobosarul nucilor bunicii e un soricu prins n capcana din camer. Sare ntre grati i ca o feti cu mingea. up- up, up- up. Nu sti bine dac se joac, sau se teme. I-att de are un mr isor la gtul spaimei. "Acuma-i acuma, zice bunica devenind urias cu capcan a n mn. Pune capcana alturi de farfurioara cu lapte. "Cheam- i fiara, Alecule. "Ps-p ps-ps... Vine agale ca un boier n papuci. Bunica se uit cu ntrebare la muste ile motanu lui, dar numai ale bunicii se zburlesc. Motanul se alint de piciorul bunicului " ca si cum dinti s-ar fi grbit s dea o scrisoare la cutie ", vede laptele, vede cap cana, nu clipeste, ochii nu i s-aprind, coada n-are sfrl-n vrf, ci se trie ca o teac f sabie. Se uit cu ochii n capcan, se uit si prin ochelarii nrilor. Parc cearc s-si adu inte un cntecel din tinere , de pe vremea zaiafeturilor, N-are s se scarpine cu laban cap? Soricu ul plpie cenusiu, cu ace-n ochi. Dar motanul bunicului, dup ce s-a uita t la amintirea cu codit, s-a ntors c-un fel de "nu cunosc, nu stiu, nu-mi apar ine" n expresia fe ii de lun veche. Si s-a dus la farfurioara dimine ilor lui albe. Clip-c lip, clip-clip. "Tare-i bun"exclam bunicul din toat inima. "Pap-lapte! spune cu nd uf cucoana Elencu. Mari o, caut o pisic pentru soarece. CEASCA ROSIE LA PATRU SI UN SFERT dup-amiaz, bunica si nepotul, fa n fa la msu a rotund, beau cte-un pahar de c m vrei? "Dac vrei mata, bunic. "Iaca nu vreu. "Bine. Cum vrei mata, bunic. "Da- i place ceaiul cu rom? "De plcut mi place. "D s i-l aghezmuiesc, moar de vnt. Nu-i de nasul tu, da' face bine la stomah. Bunica soarbe cu zbrnitoare de zmeu mare ceaiul clocotit, si dup fiecare sorbitur face "haaa". Ceaiul fumeg. Paharul frige. Nepotu l clatin n pahar linguri a cu ini ialele bunicei. Sun lin, cu cling sub ire, o linguri d estre ntr-un pahar de ceai, cnd la fereastr cad fulgi mari si esti n casa bunicilor. "Faci muzic, politakia, zice bunica. "Rcoresc ceaiul; e prea fierbinte. "Mi c vi teaz mai esti, soldane. Da' eu de ce nu l-oi fi rcorind? 18

"Stiu eu? "Tu nu stii nici ct a uitat puricele. Bea ceaiul fierbinte, c de astai ceai, si de asta-l bei. ntre timp, bunicul se plimb prin odaie, bndu-si laptele d in ceasc. O nghi itur de lapte, face c iva pasi, parc meditnd, se ntoarce si iar mai b n. Ceasca e oval si rosie. Si mai rosie, fiindc laptele e alb, ca si bunicul. E pl in si sprinten. Parc respir adnc, dup fug, abia oprit. "Si matale- i place, zmbeste l. Asta-i ceasca me. Am cumprat-o eu odat cu fragi... A fost la cules fragi ceasca bunicului. Cnd va iubi ntia oar, inima nepotului si va aduce aminte de ceasca cu fra gi din casa bunicilor, dac fata va avea obrajii rotunzi ca ceasca si zmbet alb ca laptele. POPA PDURE "N IORDAN BOTEZNDU-TE TU, DOAMNE... S-a ntunecat antretul, de mth s ce-i popa Pdure venit la bunici cu zi-nti. Popa Pdure ar putea fi pop si la ursi: la cei negri. Zbrnie ca furtuna glasul lui de bas, n stare s cutremure si o mitropol ie. Dasclul e un fel de r holbat lng mna popii. Si el are nasul ros. Nu numai ochii si urechea au aflat nprasnic c-a venit popa Pdure, dar si nasul. Parc s-au descrcat po loboace cu vin n casa bunicilor, parc au trecut recru i n mars prin odile motanului. L a picioarele cu cizme ale cuviosiei-sale s-au fcut dou bltoace mari, si mai ncolo al te dou mai sfioase, cci si apele cerului stiu c una-i popa Pdure, si alta dasclul Nic ulae Pup-Lumnare. Cnd aghezmuieste, popa Pdure parc d cu buzduganul n ceva cumplit ca i cuviosia-sa. Sar ndri pe fruntea bunicilor si-n ochii nepotului. "Ai luat-o de d iminea , prin ele"zice bunica venind din cmar cu dou phrele de rachiu. "Ceasu' cel bu an Elencule"zice printele dnd dusc aghiazma dimine ii harnice. Nepotu' dumneavoastr "m ai zice el cu foc. S v triasc. Bun rachiu. M ine un junghi n sale, coan Elencule. "P pahare, printele, l ndeamn bunica, lundu-le pe cele desertate. "mi pune el Blgeanu, fteaz cuviosia-sa, cu ochii dup sticla cu rachiu. "Nu-i mai mester nevasta lui Blge anu, prin ele? l iscodeste bunica, aruncndu-i niste ochi. "Ei, lume r, coan Elencule. Te potrivesti mata? Da' conu Alecu cum o mai duce cu sntatea? Dup ce plec popa Pdure, usa antretului rmne deschis, usa etacului se-nchide, iar Mriuca mtur, sterge si freac de zor, n timp ce bunica afum cu rsin. "Auzi haram... "Cu cine-o fi vorbind? Bunic a simte privirea nepotului. "Pgnule! se o rste ea, de ce n-ai srutat mna sfin iei-sale UMINIC 19

"TRAI, NINEAC, zice bunica de cu smbt seara. Mni, ai s te umfli de lene. Dar l destea t ca si luni, mar i, miercuri, joi, vineri si smbt. "Hait, scoal. Du-te la Hal cu buni u-tu. Duminic dis-de-diminea bunicul trguieste la Hal. Numai viscolul l-ar putea opri, adic bunica. Dar afar ninge linistit. Bunica asist la pregtirile de duc. "nchide sos onii lui bunicu-tu. Bunicul are blan de niurc. "Ajut lui bunic-tu s-si puie blana. Bu icul are fular de mtas ecosez, cciuli de lutru si guler la fel. "Mi ce frumos te-ai f t"l admir bunica. Cavaler gndac, sapte la pitac: asta-i pentru tine, mi terchea-berc hea. "se-ntoarce ea ctre nepot, examinndu-l din cap pn-n picioare. Trage cciula pest e urechi, urechiatule. Afar-i asteapt cu panerul brbatul buctresei, domnul Bu irchi car e-a fost mereu aprodul bunicului: pe vremuri vechi. Domnul Bu irchi a mbtrnit deschizn d usi solemne, cu spinarea plecat. Btrne ea lui parc e roas de soareci ca hr oagele arh lor. Acuma car lemne la bunici, bea cafea, rsuceste o igar, d grun e la psri, stie c u ginele, si trguieste la Hal singur n timpul sptmnii, iar duminica i nso este pe b uminic. O duminic n fiecare fulg care cade pe cciuli a de lutru a bunicului. Ninge ves el. Au venit Floriile iernii. Bunicul si nepotul apar zmbind alturi printre fulgi, ca bunicul si nepotul ntr-o fotografie veche, de pe care sufli colbul ndesit. Pan erul lui Bu irchi e usor si vesel ca si cum ar fi zburat din el hulubii iernii, fu lguind. Merg pe uli i de omt. "Bun diminea a, coane Alecule. "Cu plecciune, coane Ale cule. Numai oameni btrni. Cei tineri trec tineri, fr s se uite la conu' Alecu. Dar co nu' Alecu se duce cu nepotul la Hal. Niste copii se bat cu bulgri de omt. Au glas d e vrbii si miscri de vrbii. Mini sau aripi? nc pu in si zboar. Acolo iarna-i zurglu. o vezi, ci o auzi chiar si cu ochii. La Hal, precupe ii si precupe ele l cunosc de mul t pe conu' Alecu. l ntreab de coana Elencu, de sntate, i spun necazurile lor, i cer sf turi. Conu' Alecu nu se tocmeste, si-i mul umit mereu ca si cum ar cpta numai daruri de la negustori. Panerul s-a umplut. Conu' Alecu si freac minile si zmbeste: "Ce o ameni de isprav! Apoi ctre Bu irchi: "Du-te mata acas, c te asteapt Elencu. "Noi nu m ergem, bunicule? "Cu-ncetu', drgu , cu-ncetisorul... Si-l duce pe nepot la un negus tor cu fes. "S triesti, coane Alecule, de mult n-ai mai dat pe la Iancu... Nepo elu ' matale? Bunicul d din cap, si pune mna pe umrul nepotului. "S- i triasc. 20

Pe masa negustorului fr dughean, dar cu sob "pe care se coc castanele ", st halvi to it ca o cucoan mare pe-o blan de urs alb, sclipesc rubinele iepurasilor de caramel ros, se zburlesc numai zulufi de floricele ndulcite cu sirop, si-s trase-n eap cte t rei smochine cu glazur si cte cinci miezuri de nuc n pojghi de zahr. Nepotul nu mai ar de-ajuns vrsta acestor bucurii. Dar dndu-i-le bunicul i d si vrsta lor naiv. "Mata a i din i, drgu , spune bunicul oarecum scuzndu-se ca si cum l-ar fi pus la treab. Asteapt coana Elencu. Si tot nu merg acas. "Slobod? ntreab bunicul, ridicnd n sus bastonul c u baltag. E un baston strvechi, de pe cnd drumurile Moldovei erau negre de tlhari, si bunicul, procuror tnr, umbla dup ei. "Slobod, coane Alecule"rspunde cel de sus, dintre aripile ninsorii. Si sania porneste cu bunicul si nepotul la plimbare. E o duminic n fiecare fulg, si un bunic; e o duminic n fiecare zurglu, si un nepot. Si s e tot duc, si se tot duc, pn cnd casele rmn n urm, si nu mai e nimic dect alb, alb si t alb. botinele, si pune bujmachii broda i, se ntinde pe canapeaua din etac si ncepe s citeas c gazeta cu glas tare. Deodat tace. Gazeta cade. Bunica se ridic din fotoliu, fcnd o strmbtur "o dor salele ", se duce spre bunic, alung pe motan care s-a si suit, cu o plmu "hait "si scoale salul si nveleste somnul bunicului. "Si tu ce stai ca pest ele-n pro ap? "Ce s fac, bunic? "Citeste bunic-ta gazeta, c doar atta carte i fi stii d tu si fr ochelarii mei. * Si-n sufragerie e duminic. Podelele sunt ceruite. Mriuca are pestelc alb, ciubo ele cu scr si glan , si mrgele rosii la gt. De obicei bunicii m musama. Astzi ns bunica a pus fa de mas cu broderii. "Nu cumva s mi-o festelesti c vr n sob"l anun pe nepot. Bunicul ns a vrsat vin rosu pe fa a de mas. 21

"Pune sare, Alecule, repede"spune bunica. Vezi, dac nu bga i de seam! O p este si bunic a, tot cu vin rosu. "Si mata, Elencule"zmbeste bunicul. "Las, Alecule, c-i de nor oc. Si de ptat tot era ptat nainte. "Bunic, s nu picur si eu din paharul meu? "Tuu? se uit lung bunica la nepot. Tu s nu te-amesteci n vorba oamenilor btrni. Nu-i de-aju ns c- i dau vin la mas? Acuma vrei s-l si versi? De ce-o fi adus bunica la mas sticla cu rom? Rspunsul soseste cu Mriuca. Vine din buctrie cu budinca. O pune pe mas, la ta cmul bunicii si se pregteste de privit ca la panoram. "D-te mai ncolo, fat hi, c-mi li n obraz. Bunica toarn rom pe budinc si-i d foc. Flcrile danseaz cu arome pe zahrul nilat, topindu-l. Din gura Mriuci ar putea s scoat capul patru pui de vrabie. Bunicu l d din cap cu veselie. Bunica se uit ncruntat, si umbl cu lingura printre flcri, mp reptate budincii de orez. "S- i lingi buzele"spune bunicul dup prima nghi itur rcorit suflarea. "Si tu ce taci? i place, mi? Vorbeste"se rsteste bunica la nepot. "E groza v, bunic. "Hm-hm-hm! ofteaz hurducat bunica. S spui si tu, mi, cnd i fi mare si i-o Dumnezeu un dram de minte: "Sraca bunic-mea, Dumnezeu s-o ierte, bun budinc mai fcea ". "Ia las, Elencule, spune bunicul. "Mata mnnc pentru mata, Alecule, si nu mai st rica buntate de budinc pe-o hait de motan. NNOAIA A VENIT NNOAIA "cea cu gutuile "n vizit la bunici. Nnoaia e mai btrn dect btrne ea. De aceea, sania Nnoaiei intr n o cul, si trage la scar. "Nnoaia"zice bunica ctre bunicul. "Las c- i mai ine de urt, E cule"zice bunicul, si se duce la birou, nchiznd usa dup el. "Da' tu unde-mi pleci, potaie? "M duc s-mi fac lec iile, bunic. "Ia, m rog, nu-mi mai umbla cu tertipuri. Stai si deschide Nnoaiei. Deprinde-te s te por i ca lumea. Hait! Trece timp pn cnd serv itoarea Nnoaiei s-o dee jos din sanie si s-o urce pe scar. "Iaca, am mai venit pe la tine, Elencule "zice Nnoaia. oc. oc. oc. oc. Se pup cu rsunet una pe alta, pe obraz. Nepotul srut mna Nnoaiei, care e mai cu piele dect a moastelor Sfintei Parasch iva, si vnoas. "Aista care-i? zice Nnoaia privindu-l cu ochi de curc, splci i, lcrmo clipiciosi. 22

"Cel mijlociu"rspunde bunica. "Aha, cel mare"zice Nnoaia. Da parc era mai mare? C e-o p it? Bunica d din cap. Nu zmbeste. "Ha? zice Nnoaia. Bunica o ia de min si o cond uce "ferind-o la prag "n etac, aseznd-o n fotoliul ei, dup ce i-a potrivit pernu a l a scobitura mijlocului. Sufer de ficat Nnoaia. "Mersi. Sd bini. si potriveste sacul de catifea pe genunchi, ia din el o hrtiu de mtas, si scoate din fiecare ureche cte-u ghemotoc de vat si le nfsoar n hrtiu cu grij ca pe niste nestemate. "Elencule, si aminte s nu uit vata. Da' aista care-i? "Cel mijlociu. "Ahaaa! Acuma stiu. Cnd l-o fcut m-sa, eu eram cu crmid cald pentru maiu meu. Of! tare m mai dure! Da' cum n "Bine"zice bunica. "Da' nu-i strengar? "Nu"zice bunica. "Da' ce cat la tine? "St la bunicii lui. "Da di ci? "S-au mbolnvit fra ii lui. "Asaa! Si di ci s-o mbolnv it numai ii? "Rceal. "N-au astmpr, zise Nnoaia. Aista-i mai cuminte. "Asa-s copiii , zice bunica. "i stric prin ii, zice Nnoaia. Iaca i-am prins zvrlind cu chetre n gutu li meli. "I-auzi! zice bunica. Da' matale ce s- i dau, coan Catinc? "Ce mi-i da, d-m i, da' moale si bun s fie. Auzi, Elencu? "O cafelu ? "Da, o ceasc mare, si cu dulce a de caise, si c-o linguri a de rom, da di cel bun, Elencu, nu di cel cu zahr ars. A dracului Nnoaia! Bunica se duce la cmar. Nepotul rmne singur cu Nnoaia. Dar Nnoaia l-a uitat. si ia ochelarii din sacul de catifea, mai scoate un col un de ln cu andrele n e l, se pune la mpletit, murmurnd nu stiu ce; nume? numere? rugciuni? Cnd se ntoarce bu nica, Nnoaia n-a murit cu brbia n piept: doarme galben. Bunica numai se uit la ea, f ace cafeaua, o toarn, acoper c-o farfurioar filigeana Nnoaiei, si pune ochelarii si d eschide Vie ile Sfin ilor. "Si tu de ce stai! Adu- i buchile si pune-te la nv at. Vorbest e numai ceasul din prete. Ninge. Ninge. Ninge. Parc nici n-ar fi Nnoaia, dac n-ar fi att de galben somnul ei. De la o vreme se trezeste. si ia dulcea a cu lcomie, o rume g cu toat fa a, bea cafeaua "o fi avnd rom? si de care? "st ce mai st, l descoper pe pot, si-ncepe: "Da' aista care-i? Noroc c-i iarn, si noaptea vine mai degrab. Sose ste si servitoarea Nnoaiei, cu sania. 23

La despr ire, nepotul srut mna Nnoaiei. "Da' parc erai mai mare? N-a uitat s-si puie a n urechi. oc. oc. oc. oc. "Mersi. Tari bini am petrecut. Am s mai vin, Elencu. D eac Nnoaia, bunica face o cruce mare. "Fereste-m, Doamne... Nepotul zmbeste. Dar gnd ul lui spune la fel: Fereste-o, Doamne... PASIENA BUNICULUI BUNICUL FACE O PASIEN pe canapea, cu motanul la spate. Bunica-i prin cas. Aici. Dincolo. Vine. Pleac. Face. Drege. Nici un copil bolnav n pat cu jucriile nu-i mai cuminte dect bunicul cu pas ien a si motanul. Nu se grbeste. A pornit la drum lung, ca ranii cu carul cu boi. si p otriveste cr ile una cte una, le asaz frumos, cu grij si evlavie, st, se uit, se socoat , pune o carte peste alta, iar poposeste, se uit la ninsoare "pasien a alb a ferest relor ", se uit peste umr s vad ce face motanul "doarme "si iar rmne cu pasien a. Un ori parc se supr, abia, o suprare care nu-i un nour, ci un abur care trece peste fa a lui. Alteori d din cap, ca si cum ar spune: "Te-am prins, ho omane, aici mi te-asc undeai!" Asa vorbesc si copiii cnd snt singuri cu ppusile lor. Vine bunica. l vede p e bunic. Se uit la pasien , vultureste. "Nu asa, Alecule. Nu vezi mata ce-ai fcut? S i iute-iute, degetele bunicii descoper, acoper, potrivesc, asaz, rnduiesc, combin, de zleag. "De-acum te ls, c nu-mi vd capul de treab. Te-am descurcat. Bunicul nu spune nimic. Dar se vede bine c amestecul bunicei i-a zpcit si mintea si bucuria de a se juca linistit. O dat. De dou ori. De trei ori. "M rog, Elencule. Bunicul s-a scula t cam ros la fat. S-a ridicat si motanul cu coada-n sus. "... f mata pasien a. "La s, Alecule, nu te supra mata, c m duc. Bunica pleac. Bunicul rmne. "Tare-i uite Elenc ! o explic bunicul ctre nepot. Dar nu-si mai continu pasien a. St ngndurat, trgnd cu ea la zgomotele "cam cu sfici "pe care le face bunica n camer. "Elencu! Bunica, dintre zgomotele ei, nu rspunde. "Elencu, ai s rcesti n cmar. Zgomotele continu. Bun cul ofteaz, se uit la motan, la nepot, la fulgi, st ce mai st, si se duce spre cmar. 24

"Elencu"ncepe bunicul de pe prag, cu dojana n glas. Dar bunica nu-i d timp s isprvea sc. "M rog, Alecule, f mata gospodrie, c de pasien vd c te-ai sturat. SPIERIA BU MRIUCA CU broboada strmb s-un sughi n piept. "Coni , a a trage s moar. "a a"-i b lui Bu irchi. Bunicul se ridic n picioare, gata s se clatine si s cad din nou n fotoli . Bunica nici nu se clinteste. "De unde-i vine? ntreab bunica. "I-o chicat vtmturi. "De unde-i vine? repet bunica, tios. "S vait di inim"zice Mriuca, apsndu-si mult m e pe burt. "O mncat mult curechi? ntreab bunica. "Zci c numai o gustat, zci a a, da ni-o rmas o nica tt. "Ad un pahar cu ap"porunceste bunica. Vine Mriuca cu paharul " zdupa-zdupa "de parc-ar aduce cofele de la fntn. ntre timp, bunica a descuiat dulpas ul de lemn auriu, cu medalion pictat, de lng fereastr. Nepotul vine ncetisor la spat ele bunicii care umbl n dulap. Trei rafturi pline de sticle, sticlu e, sipuri, flaco ane, flaconase, ploscu e, albastre, verzi, trandafirii; cutii, cutiu e, pachete, pac he ele, gavanosele... Mare lucru nu-i de vzut. Dar mirosul dulpasului e tulburtor. Ca si minile bunicei, miroas a turte de migdale cu ap de flori, si nc a ceva. A ce? Nep otul caut, caut"parc prin amintiri... Bunica a gsit pache elul cu sare-amar. "Hop si t u ca musca la arat"zice ca, dnd cu ochii de nepot. "Ce e n dulap, bunic? "Spi eria mea. Am de toate"amenin ea; si pentru tine. "a a" a nviat cu sare-amar. Odat si Mriu a vetat c moare, chemnd-o pe mmuca. Bunica iar a umblat la spi erie, si iar nepotul a fost ca musca la arat. N-a mai murit nici Mriuca. Altdat nepotul s-a plns c-l supr un os. "Hai la spi erie, bubosule. i ies pcatele. nchide ochii s te dreg. I-a pus bunica eva, cu vrful unui dop de sticl; o pecete rece, din ce n ce mai rece. Si cosul s-a uscat. "Cum se cheam, bunic, doctoria matale? Bunica nu i-a rspuns ndat. S-a uitat l a nepot cu ncruntare si adncire, vrnd parc s se ncredin eze dac-i vrednic de un astfel secret. Apoi a spus scurt: "Afion. Nepotul nu stie dac "Afion" e numele unei d octorii, sau o glum de-a bunicei. Dar a pstrat cuvntul care-i va aduce aminte ca o vorb magic, dup ani si ani, de mirosul acela de turte de migdale cu ap de flori, poa te si de bomboane englezesti, si de mai ce? si de mai ce? al spi eriei bunicei"mir os pe care niciodat nu-l va regsi printre parfumurile pmntului. 25

O VORB DE-A BUNICEI "I-AUZI! Bunicul s-a oprit cu gazeta n mijlocul etacului. ncep e sa citeasc din nou, cu glas si mai tare, articolul despre Vasile Alecsandri. Bu nica si bunicul l-au cunoscut pe "Conu' Vasile". Vorbesc despre el numai cu pre amrire. "Auzi, Elencu? "Aud. .,Tinerelul'' de la gazet l ia foarte de sus pe Vasi le Alecsandri. A fost "zice el ", ia trecut vremea, nu mai este. "Auzi, Elenc u? "Aud. Bunicul citeste c-un tremur n glas. Nu poate isprvi. "Cum de rabd pmntul p e-un astfel de ticlos? "Stai binisor, Alecule"l potoleste bunica. Ia s v spun eu un a. O stiu de la babaca. Era pe vremea ceea un doctor mare la Iesi, da' foarte be i v. ntr-o noapte l ia la un bolnav, chiar de la crsm. Se duce doctorul de voie, de ne voie, si cum d cu ochii de bolnav, d s-i ia pulsul. "Mi", i spune el "n-ai nimica. Te-ai mbtat ca un porc". Si d s plece. "Stai, domnule doctor", i spune omul"c nici nai pus mna pe mine. i-ai luat pulsul dumitale"... Asa-i si cu condeierul tu de la ga zet, Alecule. El i prost, nu Conu' Vasile... Bunicul respir adnc si zmbeste mpcat. "D steapt mai esti mata, Elencule. O FIL VECHE ARE BUNICA n etac, chiar lng patul ei, un scrin cu trei saltare. Deasupra scrinului e icoana Maicii Domnului, cu candela mereu aprins. Nepotul n-a vzut-o niciodat pe bunica umblnd la vreun saltar. n schimb, ea singur, cu mna ei, ngrijeste straiul de nuc al scrinului. l sterge de colb, i lus truieste ncuietorile, si o dat pe sptmn i d luciu proaspt, frecndu-l cu o petic pl gus de miez de nuc. "Bunic, nu vrei s- i ajut? Nu-i rspunde. Parc nici nu 1-a auzit de -acolo unde-i ea, departe. Freac bunica, d si d si d si d, suflnd si dnd, pn ce-i pi untea. "Bunic, nu mai po i. Las-m pe mine. Bunica si ndreapt trupul, se uit la nepot, oi la scrin, si scoate ochelarii, nchide ochii, si-si trece dosul palmei peste fa , a psat, ca ranii dup ce-au prsit n arsi . "Ce ii mata n scrin, bunic? Nu-i rspunde. l lustruiasc. Dup ce-a isprvit, se asaz pe marginea patului. Scrinul luceste ca o vi olin atunci scoas din culcusul ei de catifea si piele de cprioar. Ar vrea parc s cnte emnul scrinului. Bunica potriveste mucul candelii si ofteaz. * 26

Bunica face pine la buctrie. Bunicul st si tace. Nepotul st si tace. Azi-noapte a fos t senin de ger, cu un tius de lun nou. Ferestrele au ars alb, cu scntei. Au scr it n t strvezie pasii "cui? "pe omtul Cii Laptelui. Ca s nu uite soba c afar-i ger, etacul a fcut din motan nod alb la picioarele bunicului. Dar diminea a s-a nnourat. Zborul ciorilor a desfrunzit parc-o pdure de mangal, pe cer, pe brazi si pe acoperisuri . S-a nceput s ning vechi. Bunicul si nepotul se uit pe fereastr. Nu-i vnt deloc. Trec e cte-o cioar cu fust neagr, rsnind. E lene. Somn n fiecare fulg. Bunicul si scoate ve igheta de pe deget, o priveste n lumin, citeste inscrip ia, pune verigheta la loc pe deget si iar se uit la fulgi. Dar astzi minile bunicului si-au pierdut linistea lo r blajin. Asteapt ceva? Caut ceva? Doresc ceva? Bunicul nici nu citeste gazeta, nic i nu face pasien ferit de amestecul bunicei, nici nu umbl la casa de fier, nici nu d ezmiard blana motanului. Bunicul e si nu e n etac la fereastra cu fulgi. Se uit si vede altceva dect ce vede nepotul. Minile bunicului parc s-ar hotr s zboare. Se ridic e genunchi, pornesc, cad, iar se ridic. Bunicul se scoal, se duce la scrinul bunic ei, care luceste castaniu, si st ca n fa a unei usi nchise. "Ce-i acolo, bunicule? "Jucriile ei, cr ile ei, papucasii ei, de ln... "Papucasii ei de ln"? Dar bunicii n-au avut dect un copil, pe tata. Nepotul si aduce aminte de Nnoaia, privindu-l pe bunic , si i se strnge altfel inima. "Eu o pieptnam"spune bunicul. Avea pr dulce si mtsos cum ai mata, drgu . "Cine, bunicule? "Fala noastr. "Sora tatei? "Da, drgu . Era mai are dect bie elul. Avea nou ani. Iarna o duceam la fereastr si desena cu degetul ei csu ca la ar... Minile bunicului piaptn luciul lemnului mort. Nepotul, care seamn la pr fata bunicilor, simte c-i o oglindire a celor care nu-s. Fereastra cu ninsoare e o fil veche din cartea ngerilor. MUSCA BUNICUL A AIPIT PE canapeaua din etac, cu mot anul la picioare, si gazeta pe covor, la cpti. Bunica 1-a acoperit cu salul cenusiu si a vrut s alunge motanul c-o plmu , hait, dar s-a rzgndit. Si motanul i ine cald bu ului. Las-l, cucoan Elencule. Bunicul e mai palid ca de obicei. Mai alb, nu mai pa lid. Cnd doarme ziua, parc e de argint. Si somnul bunicului e cuminte astzi, ca si pasien a lui. Nu face miscri. Nu sforie. Nu tresare. Abia i se aude respira ia. Parc nce pe s apar o lumin n somnul bunicului. 27

Bunica s-a asezat n fotoliul ei, innd n mini Vie ile Sfin ilor. Citeste ct citeste, si dat st, cu ochii dincolo de carte. Parc ascult somnul bunicului. Iar citeste, iar st, iar ascult. Dar deodat nu se mai aude nimic dect tcerea. Bunica tresare si se uit cu fruntea ncre it spre canapeaua bunicului. Doarme. Doarme? I-att de alb s-att de stins , c nu mai stii. Si deodat se aude: bzzz. O musc. O musc n casa bunicilor! Si nc n t iernii! Dar bunica nu ascult dect tcerea de icoan a bunicului. Bzzz... Musca se asaz c hiar pe nasul bunicului, cntnd din drmba ei. Bunicul tresare. Bunica respir cu tot p ieptul. Musca zboar rznd gdilicios, si intr n urechea bunicului. Prin somn, bunicul o alung cu un deget. Dar musca nu se las. E o musc ntre muste, e cu vitejie musc. Cldura sobei i-a redat temperamentul. Se afirm deci, pe fruntea somnului bunicului, mus c n numele mustelor: pecete. Bunicul se strmb, deschide ochii, o vede, o aude, o urst e, se scoal, pune mna pe gazet, d, n-o nimereste, si scoate papucul, l ridic... "Las, Alecule, mi-i drag s-o ascult. "Zu, Elencule, nu te mai n eleg"ofteaz bunicul ncl nd pucul cu care era s omoare o musc. Bunica nu-i rspunde, dar surde, ca si cum ntr-adevr ar asculta o muzic. HRUBA BUNICII SE COBOAR n sufragerie, fiindc sufrageria e dedes ubt. Prin fa a ferestruicilor ei trec numai picioarele celor de-afar, pn la genunchi, fr de trup. Din antretul de dindos pn la coridorul sufrageriei, porneste o scar cu b alustrad de fier, care coteste, rsucindu-se. Plafonul e boltit. Zidul gros. Trepte le scr iie a vechi. Vorba rsun cavernos, pndit de ecouri. Si scara si coridorul sufrage riei snt bisericeste ntunecate. Parc au fost sfin i cu aureol pe acolo, acum posomori i, de fum si de funingini. Cnd pleac la mas, bunicul si pune paltonul si cciulit, bunica se acoper cu salul, iar nepotul aprinde lumnarea anume pregtit n antret, cu chibritu rile alturi, fcnd lumin pentru pogorrea bunicilor "Bag de seam, Alecule, s nu luneci une bunica. Prea o iei mata fugu a la vale. Nepotul, cu lumnarea ndreptat n urm, vede c u aur zmbetul bunicului si ridicarea lui din umeri. Cci bunicul si la vale, tot ca brazii de pe munte vine, nins; iar bunica si la deal, tot ca o veveri vrea s fie. Merg, merg, merg, treapt cu treapt, pas cu pas. Au ajuns. 28

Fa -n fa cu flacra luminrii rsare ca de os lepros usa taini ei din zid. Ce-o fi acolo? si cum ai spune: cine-o fi acolo? Bunicii l ajung. Se d deci la o parte, stingnd lu minarea care fumeg, si intr n sufragerie dup bunici. Dar secunda de ntuneric n coridor ul privit de usa taini ei cu orbite negre, n coridorul care miroas a pnd de guzgan si a piatr sihastr, desteapt-n el vechimile copilriei mici, de-acolo de unde nc n-au plec at balaurii, strigoii, zmeii, iadul, vrcolacii si vampirii. Zim de spaim i-ar ating e inima, dac ndat "cam pripit si cu-n fior n spate "nar intra dup bunici, cu motanu l "ptiu, satan! "strecurat printre picioare, fr "miau". "Ce-o fi acolo? Cmara bu nicilor e sus. Beciul e tocmai n fundul grdinii. De-afar se vd, la picioare, ferestr ele sufrageriei scufundate n pmnt; dar alt ochi de fereastr, deschiztur sau rsufltoar u s-arat. De dou ori pe zi, la dejun si la mas, plpie semne de-ntrebare, cu aur si cu fumegri de lumnare stins, n sufletul nepotului. N-are s stie niciodat ce-i acolo, fii ndc cel-si-mai-mic din el se teme si se roag: "Nu ntreba. Asa-i mai bine. Altfel m pierzi". L-a ascultat pe cel mai mic, si n-a ntrebat. "Ce-o fi acolo? ...Acolo e clopotni a de subt pmnt, n care numai amintirea va intra, sunnd ultima spaim a copilri i, lng bunicii ei, adusi cu umbrele de-o flacr de luminare dintre umbre. LECIA DE ISTO RIE CU CEAI, CU LAPTE si cu rom "o linguri "a trecut si ora ceaiului. Bunica cit este Vie ile Sfin ilor; bunicul, gazeta; nepotul, lec ia de istorie. "Ce-mi faci acol o tolnit ca un bey? "nv , bunic. "Zici tu, fariseule. "Las-l s nve e, Elencu. To i au n etacul bunicilor. Fireste, si motanul. Dar motanul nu e al patrulea, ci tot al treilea, n numrul bunicului, desi-i pe canapea la picioarele nepotului. Focul d in sob-i ca octombrie: numai de aur si miere. Flfie fosnind gazeta bunicului. Nepot ul ridic ochii dintre regi si mpra i, mitropoli i, papi, generali si sfetnici. To i snt s pra i unii pe al ii, zburli i de armate si noroade. S-acum to i au murit si stau cumin i cu osul lor ncununat si miruit. Dar cartea de istorie i supr din nou unii pe al ii n fraz e lungi si nclcite, cu zngnit de ani. "U! "Nu stiu pe unde-o fi intrnd nv tura, t are pe unde"zice bunica. Nepotul duce un zmbet regilor si mpra ilor, dar, dup ce bun ica nu-l mai vede, iar se uit la bunici. "Mi ca aoane, pe unde- i umbl ochii? "Repet lec ia, bunic. "Cu ochii pe pre i? "Uite cartea, bunic. "Hait! 29

Ochii bunicei se duc ntre sfin i. Afar e senin. Soarele apune. Zarea asfin itului arde portocaliu, suflnd un trandafir pe ferestre, pe obraji si pe filele cr ii de istori e. Nepotul suspin. n cartea de istorie stau zeci de regi si mpra i ncrucisnd fierul rz ului. n etac snt numai doi bunici si pacea lor cu pecetea motanului. A nceput s-i st ie pe bunici. Pe fiecare-n parte, si pe-amndoi laolalt. i vede cum stau n cte-un foto liu, lumina i de floarea ferestrelor, si simte c fiecare dintre ei e litera cu care -ncepe o poveste... Bunicul... Bunica... Cnd va veni povestea? Nu stie. Dar e-n e l. Bunicul e asa... Bunica e asa... Zmbeste. Mijeste aur vechi n umbra etacului. S i lec ia de istorie st. N-au dect s-astepte regii si mpra ii. "Nu pot. Sunt cu bunicii. Si tocmai mini l ascult la istorie. Are un patru. Profesorul vrea s-l mai ncerce nain te de-al pecetlui sub cinci. Parc trec aburi prin lumin, ndulcind-o albstrui. Ca si cum un alt bunic si mai vechi dect acesta, vechi de cnd nu era nici lumea, mai strv echi dect lumina care-i btrne ea lui, ar veni din ceruri afumnd cu brad, cu pasii albi ai lunii dup el. Dar lec ia? Iar o ia de la nceput, cu fruntea ncre it. Si deodat simte c din cer i-a strlucit aur pe gene. Gene-n gene cu luceafrul. Etacul s-a ntunecat. "Aprinde lampa"spune bunica nepotului. "Mai las, Elencule, asa se vede mai bine Luceafrul. "Vezi mata luceafrul, cucoane Alecule, da' ntreab-l pe dumnealui de colo : vede lec ia? "Am isprvit-o, bunic. Nepotul a mai luat un patru la istorie "patru sau trei: cam tot pe-acolo ", dar a pstrat luceafrul de-atunci, ca s-l aprind-n ca ndel pentru bunici, din viitor spre trecut. DESAGUL CLTORULUI DE CND E LA BUNICI, nep otul trieste pe alt lume. Se duce la scoal, ca si cnd era acas. Are note proaste, tot ca atunci. Cnd se ntoarce de la scoal, trece pe-acas s vad ce mai fac fra ii lui. N-ar voie s intre n cas: boal molipsitoare. St la fereastr, cu Blansa lng el, si de acolo himb semne cu mama. Fra ii si mama sunt subt sticl. E ca la panopticum. Fra ii slabi, mama si mai tras dect ei, fereastra plin de flacoane, sticle, portocale, mandarine, almii. Fra ii clipesc, scot limba si fac schime. Apoi mama i ia de gt, ca pe dou ppuse cu resort, si-i nchide n cutie. Rmne mama la fereastr. i trimite o srutare, i face s s plece c nghea stnd afar, si buzele ei mute spun: "s nu..." Mama nu stie c bunici Fiul pleac zmbind, s-ajunge iar nepot, la casa bunicilor. 30

Tata vine uneori la bunici, cu sania cu doi cai. Apare, srut, d "ntotdeauna d ", si pleac risipind pe urma lui argint de zurgli. Vra s zic numai atta e schimbat; n loc s ie fiu acas, e nepot la bunici. Scoala a rmas aceeasi, catalogul la fel, orasul to t asa, prin ii asemenea, fra ii acusi-acusi s sntosi. Si totusi nu-i la fel. Toate-i apa r altminteri. E mult mai mic si mult mai mare dect cel ce-a venit s stea la bunici . n loc s fie tnr, pierzndu-si copilria, ntinereste cu copilria-n el. Nu-i tulbure. E ansparent. Att de transparent nct bunicii nici nu-l vd, privind prin el numai nepotu l cam blegu , care, cu toate c fumeaz, tot copil e. Ninge naiv pe casa bunicilor. Ne potul simte c acus ncepe via a: drumul printre al ii. Inima lui e grea ca un desag pe umr, n care-si va purta bunicii, iarna veche si copilria lui. DIALOG FRAII S-AU SATUR AT s fie doi. Mama s-a sturat s n-aib trei. E ultimul somn n casa bunicilor. Nepotul a scobort geamandanul de pe dulap. Bunica i-a dat o petic, punndu-l s-l stearg de col b. Apoi 1-a priveghiat cum si adun calabalcul. "M rog, si de ce-ai s te-apuci tu cnd fi mare? "Stiu eu, bunic? "Te-i pomeni c te tocmesti nepot la bunici"zice bunic a, c-un zmbet urzicat de har ag. Nepotul zmbeste. "Rzi tu, rzi, harapule si haramule, da bietu' tat-tu ce zice? "Tata nu spune nimic. "Munceste, sireacu'! Ce s spue tatu-tu? Tu s spui. Toate s le fac tatu-tu? "Am s m mai gndesc, bunic. "Da' pn a i tot fcut? "Ce-am fcut? Ce-am fcut? se socoteste nepotul, ncordndu-si fruntea ca la matematic. "Ce tot dai din plisc ca cocostrcul pe cas? N-ai fcut nimic. "Cum, bun ic? N-am nv at la scoal? Bra ele bunicei zboar... "nve i tu, pe dracu'! Dormi n banc vd. "Citesc, mi fac lec iile"nsir nepotul. "Csti, te freci la ochi, dai din buze, te duci, te ntorci, te foiesti"continu bunica. Mi terchea-berchea, bunic-ta te-ntreab ce faci cu scfrlia ta de cap, nu cu gogeamite picioarele tale de trntor. "Gndesc, bun ic. "Iaca drace, de unde sare iepurele! Si la ce te gndesti, m rog? "Ei, e greu d e spus... "Da' vorba pentru ce-i fcut? S-o ii ascuns-n sn ca busuiocul? "Parc mata, bunic, spui tot ce gndesti? 31

"Ba bine c nu! Nu-i crede c m-oi pierde cu firea pentru unul ca tine? Iaca- i spun verde: gndesc c esti un neisprvit, un pap-lapte, un "da' muie i i-s posmagii?" Iaca, d ac vrei s stii. "Las-l Elencule, e mititel"vine si bunicul cu motanul dup el. "Cum mititel? Ce vorb-i aiasta? Esti mititel? l ntreab bunica nsurubndu-i o privire, care ajunge pn la pcatul tutunului. "Nu mai sunt, bunic. "Bine c spui mcar"ofteaz bunica. Esti mare, mi. La vrsta ta nvrteam lumea pe degete. "S-acuma, Elencule"zmbeste bunicu . "Las mata, Alecule, c nu-mi arde de suguit. Bunicul se retrage. "Ei, ia spune" revine bunica. "Ce s mai spun, bunic? "Ce nu mi-ai spus. De ce-ai s te apuci cnd i fi mare? Nu uit bunica de unde-a plecat si pace! "Poate c-am s scriu, bunic. "S sc rii? Tu? Ce s scrii, m rog? "Cr i. "Iaca mi! Cr i! Si cu ce-ai s le umpli? Nepotul z e, si se bate cu vrful degetului pe frunte. "Nu- i sun a gol, nepoate? "Mie nu, bu nic. "Si ce-i, m rog, acolo? "Mata, bunicul, motanul bunicului, casa bunicilor, vorbele bunicei, cnd voiau s intre n gndurile nepotului, fr s bat la us... Bunica as ascult. Apoi priveste departe, pe fereastr. Iar ninge alb n noapte. Vin fulgii Crciu nului. "Mai stii"ofteaz ea. Se apropie de nepot. Se privesc ochi n ochi, adnc. Se vede c-a zrit ceva bunica. Face o cruce mare spre icoana lui Iisus, frngndu-se din sale: "D. Doamne. Apoi si trece, pentru ntia oar, degetele cu miros de floare de mig dal prin prul nepotului, care seamn cu prul fetei bunicilor si ntreab cu glas sczut: Si ce-ai s scrii, m rog, despre bunic-ta? * Ani si morminte dorm ntre ntrebare si rspu ns. O nou iarn ncepe la fereastr, cu copaci, mosnegi si al i copii. "Si ce-ai s scrii, m rog, despre bunic-ta? Ninge naiv. "Ce-am scris, bunic. 32