#t NEW YORK TIMES BESTSELLER

q.
ffiBJ
li ''

W&,,,

Acurn,
intr-o
ecranizare
de excep{ie
aa

JoJo moyes

n'
inatnte
si [e
CUNOSC

Traducere din limba englezi

GABRIEL TUDOR / GRAAL SOFT

**
 Capitolul 1

2009

Sunt exact 158 de pagi intre sta(ia de autobuz Ei casi, dar poli face
gi 180, daci nu te gribegti sau daci eqti pe tocuri. Am trecut de
intersecfie, intrind pe strada noastri (68 de pagi) qi am vdzut casa -
o jumitate de duplex cu patru dormitoare intr-un qir de duplexuri
identice cu trei sau patru dormitoare. Magina tatei era afard, ceea ce
insemna c[ el nu plecase inci la lucru.
in spatele meu, soarele apunea dincolo de castelul Stortfold, a
cirui umbri intunecatd se libdrla peste deal ca o uriag[ pati de ceari
topiti, gata s[ m[ cuprindi. intr-o altfel de zi,v-aq fi putut spune
toate lucrurile care mi se lntAmplaseri pe acest drum: locul unde
tata mi invilase si merg pe bicicletd fbri roli ajutitoare, casa in care
doamna Doherty, cea care purta. o peruci mereu strdmbi, ne ficea
fursecuri cu stafide, sau gardul viu unde Treena dobordse cdndva un
cuib de viespi, gi amAndoui fugiserim, fipdnd, inapoi spre castel.
Tricicleta lui Thomas zicea intoarsi cu rofile in sus in mijlocul
aleii de la intrare, gi, inchizAnd poarta dupd mine, am tras-o sub
verandi gi am deschis uqa. Cildura mi izbi cu forfa unui airbag;
mama nu suporti frigul gi line centrala deschisd tot timpul anului.
Din cauza asta, tata deschide mereu ferestrele, bodoginind ci iar o
si ne coste incilzirea o avere. Spune ci facturile noastre la cilduri
sunt mai mari decAt PIB-ul unei tiri africane mici.
-Tu egti, drigulo?
 l4 lojo Moyes

-Da!
Mi-am agi\atjacheta in cuier, chinuindu-ml sd gisesc un locgor
liber intre celelalte haine.
- Cine anume? Lou? Treena?
- Lou.
Din ugi, am aruncat o privire in living. Tata era lungit pe canapea,
cu fafa in jos qi mdna infipti intre perne, ca qi cum acestea i-ar fi
inghilit tot bralul. Thomas, nepofelul meu in vdrstl de cinci ani, sti-
tea pe vine, privindu-l atent.
- Lego, mormii tata, intorcdnd spre mine o fafi rogie de efort.
De ce-or face afurisitele astea de piese atit de mici habar n-am!
-Unde e mami?
- E sus. Ce zici de piesa asta? E de-a dreptul microscopici!
Am ridicat privirea gi am auzit slab scdrlditul familiar al mesei de
cilcat. fosie clark, mama mea, nu se odihnea niciodati. Era un motiv
de mdndrie pentru ea. Se gtia ci, intr-un rlnd,
flnuse morliE si se urce
pe o scard gi si vopseasci, pe dinafara casei, ramele ferestrelor, in we_
me ce noi, ceilalfl, mdncam cina.
-Vrei, te rog, si gisegti afurisitul ila de braf al figurinei? il caut
de o jumitate de orrEi acum trebuie s6 md pregdtesc si plec ra serviciu.
-Lucrezi de noapte?
- Da. $i e deja cinci gi jumdtate.
Mi-am aruncat privirea citre ceas.
- De fapt, e patru gi jumitate
Tata igi scoase mdna dintre perne 9i se zgii la ceasul lui.
- Hm, gi atunci de ce ai venit aqa devreme acasi?
Am dat ugor din cap, ca gi cum n-ag fi in{eles intrebarea, qi am
luat-o spre bucdtirie.
Bunicul stdtea in scaunul siu de la fereastra bucit[riei, studiind
un careu de sudoku. Medicul ne spusese ci-i face bine la memorie,
ajutindu-l si se concentreze dupi atacurile cerebrale. Binuiam ci
eram singura care observase ci, de fapt, umplea pltri{elele cu orice
numir ii trecea prin minte.
- Salut, bunicule!
Mi privi bldnd gi-mi zdmbi.
 inainte sd te cunosc 15

-Vrei o ceaqce de ceai?

El scuturi din cap, apoi deschise gura ca gi cum ar fi vrut sd
spuni ceva.
- Dar un suc rece?
Bunicul incuviinfiL, migcind incet birbia in jos. Am deschis
frigiderul.
- Nu mai avem suc de mere.
Sucul de mere, mi-am amintit eu, era prea scump.
- Vrei api?
El inclini fruntea, murmurdnd, pe cdnd ii intindeam paharul,
ceva ce ar fi putut si fie un ,,multumesc".
Mama intr[ in camer6, purtAnd un cog uriag cu lenjerie frumos
impituriti.
- Astea-s ale tale? mi intrebi ea, intinzindu-mi o pereche de gosete.
- Nu, ale Treenei, cred.
- Mi gdndeam eu. Fistichie culoare! Cred ci au cipitat culoarea
prunei de la pijamaua tatei. Te-ai intors devreme. Ieqi undeva?
-Nu, i-am rispuns eu, dupd care mi-am umplut un pahar cu api
qi l-am biut.
- Vine Patrick mai tirziu pe aici? A sunat ceya mai devreme.
Aveai telefonul inchis?
- Hm...
-A spus c6-fi cautd o rezervare pentru vacanld. Taici-tiu spune
cd a vdztt ceva la televizor despre locul unde vrei si mergi. Unde
!i-ar pl6cea? Ipsos? Kalypsos?
- Skiathos.
- Agu, asta e. Trebuie si suni la hotel gi si verifici, si fie totul in
reguli. Cautd pe internet. El gi cu taicd-tdu au vdzut ceva la gtiri, pe
la prdnz. Se pare ci tipii iia construiesc hoteluri cam de mdntuiali,
gi nu-fi dai seama de asta decit dupi ce ajungi acolo. Titicule, n-ai
vrea o ceagcd de ceai? Lou nu fi-a oferit una? Mama puse ceainicul
pe foc gi apoi imi arunci o privire intrebitoare. Probabil observase,
in sfdrgit, cd eram suspect de ticuti. Egti bine, draga mea? Pari
groaznic de palidi.
intinse palma spre fruntea mea ca gi cum ag fi fost un copil, nu o
fatl de douizeci qi gase de ani.
 16 Jojo Moyes

- Nu cred ci mai plecim in nici o vacanfi.

Mama incremeni, cu mdna pe fruntea mea. privirea ei era mai
.scrutitoare decAt un aparat cu raze X o sim{isem de
- atdtea ori in
copilirie.
- Te-ai certat cu Pat cumva?
-Mami, gtii... eu...
- Nu vreau si mi amestec intre voi. Doar ci suntefi impreund de
atdta timp... e normal ca uneori lucrurile si mai scir{Aie, cAnd gi
cdnd... Vreau s5,zic, eu gi cu taici-tdu... noi...
-Mami, mi-am pierdut slujba.
Vocea mea rlsuni in linigtea care se a$ternuse. Cuvintele plutiri,
ldsdndu-se apoi incet peste mica incipere mult timp dupi ce sunetele
se stinseseri.
- Ce-ai flcut?
- Frank inchide cafeneaua. incepAnd de mdine.
I-am intins plicul umed pe care-l frdmdntasem in palme, qocatd,
pe tot drumul spre cas[. Toli cei 180 de pagi de la stalia de autobuz.
- Mi-a dat salariu compensatoriu pe trei luni.

Ziua incepuse ca oricare alta. Toli cei pe care-i cunogteam urau

diminelile de luni, dar pe mine nu mi deranjau. imi pldcea si ajung
devreme la cafeneaua Buttered Bun, sd pregitesc uriagul termos
pentru ceai, sd aduc cutiile cu lapte gi cornuri din magazia din spate
gi si stau la taifas cu Frank pe clnd ne pregiteam de deschidere.
imi pliceau nespus cdldura cafenelei, incircatd de mirosul imbie-
tor de quncd, gi aerul rece care intra iniuntru in reprize de cdte ori
uqa se deschidea, murmurul scizut al conversafiilor gi, cdnd era liniste,
radioul lui Frank, cintind in surdini, in collul lui. Nu era un loc
prea modern - perelii erau acoperifi cu imagini ale castelului de pe
deal, mesele aveau tiblii ingilbenite de vreme, iar meniul era ne-
schimbat de cind se deschisese localul -, doar negresele cu ciocolati
fuseseri adiugate la lista de dulciuri.
Dar, mai mult decdt orice, imi pliceau clienfii. imi plicea de
Kev gi de Angelo, instalatorii, care veneau in majoritatea diminelilor
gi-l tachinau pe Frank, inchipuindu-qi tot felul de locuri ciudate din
care ar fi putut proveni carnea gdtitd de el. imi plicea de ,,doamna
 Inainte sd te cunosc 17

Pipidie", porecliti astfel din caazapdmltufului ei de pir alb; femeia

comanda, de luni pani joi, oui cu cartofi prnji{i gi cltea ziarele in timp
ce dddea gata doul cegti mari de ceai. intotdeauna mi striduiam si
vorbesc cu ea. Bdnuiam ci erau singurele cuvinte pe care sirmana
femeie le schimba cu cineva, toati ziua.
imi pliceau gi turiqtii, care se opreau in drumul lor spre gi dinspre
castel, gcolarii giligiogi, care veneau la cafenea dupi orele de curs,
funclionarii din birourile de peste drum. $i-mi mai pliceau Nina gi
Cherie, coafezele, care gtiau pe de rost conlinutul caloric al fiecirui
preparat pe care-l puteai minca la Buttered Bun. Nici micar clienlii
enervanfi, precum femeia cu pir ro$u care avea magazinul de jucirii
Ei mi acuza cel pulin o dati pe slptimdn[ ci nu i-am dat restul
corect, nu mi deranjau.
Priveam cum, pe la mese, se infiripd 9i se destrami relafii, cum
cupluri divor(ate igi impart copiii, vedeam sentimentul de ugurare,
dar gi de vinovllie al acelor pirinli care nu suportau si giteasci gi
veneau s[ mindnce la noi qi plicerea secreti a pensionarilor in fala
unui mic dejun cu prijeli. Toati existenla uman[ se scurgea prin
cafeneaua noastrd, gi majoritatea clienlilor schimbau cdteva cuvinte
cu mine, ficeau glume sau comentau diverse lucruri in fala ceqtilor
aburinde cu ceai. Tata intotdeauna spusese ci nu se gtie niciodatl ce
mi-ar putea ieEi pe guri, dar in cafenea nu conta.
Frank m[ plicea aga cum eram. Avea o fire domoali gi spunea ci
prezen\amea inviora acel loc linigtit. Eram un fel de chelnerili, doar
ci, spre ugurarea mea, n-aveam de-a face cu tofi befivanii.
$i apoi, in dupl-amiaza aceea, cAnd agitalia prlnzului se potolise
gi cafeneaua rdmisese aproape goali, Frank iegise de dupi cupto-
rul incins gi, gtergdndu-gi miinile ude de gor!, intorsese semnul
,,INCHIS" de pe ugd cu fala spre stradi.
StrAngea, spasmodic, un prosop de bucitirie intre palme 9i plrea
mai stAnjenit decdt il vlzusem vreodati. M-am intrebat, in gind,
daci i se pldnsese cineva de mine. Firi o vorbi, mi indemni, cu un
gest scurt, si mi agez.
- imi pare r[u, Louisa, spuse el, dupi ce-mi dddu vestea. Eu mi intorc
in Australia. Tata nu se simte prea bine gi, din cAte am auzit, o si se
 18 lojo Moyes
infiin{eze o cafenea chiar la castel. pentru mine, viitorul
nu aratd
prea roz...
Cred ci am rimas cu gura ciscati, privindu_l frrd si fiu in stare
si rostesc vreun cuvint. Apoi Frank imi dddu plicul gi imi rispunse
la intrebarea care-mi stitea pe buze:
* $tiu ci n-am avut niciodati vreun
contract de muncd oficial sau
ceva de genul ista, dar nu vreau sd te ras acum ftri
nici un ban. Ai aici
leafa pe urmdtoarele trei luni. MAine inchidem.

- Trei luni! izbucni tata, in timp ce mama imi puse in mdini o ceagci
de ceai dulce. Ei, asta e generos din partea lui, daci
ne gdndim cir fata
a muncit ca o sclavi acolo, sase ani bituli pe muchie.
- Bernard! ii aruncd mama o privire mustritoare, ardtind spre
micul Thomas.
Pirinlii mei aveau gnjn de el dupd ce venea de la gcoald pAni
c6nd Treena se intorcea de la munci.
- $i ce naiba o si facd ea acum? Ar fi trebuit s-o anunte mai din
vreme, afurisitul.
-Ei, bine... o si-gi gbseascd alt6 sluibd.
- N-o si giseascd nici o brestemati de srujbd, fosie!
$tii asta la fer
de bine ca si mine. Suntem in plind recesiune, fir_ar
si fie!
Mama inchise ochii pentru o cripd, ca si cum ar fi vrut
sd-si adune
gdndurile inainte de a vorbi.
-E o fati descurcireali. O si_gi giseasci ea ceya. $i are un CV
excelent, nu-i aga? Frank o s6-i dea referinle bune.
- O, grozave referin{e, n-am ce zice! . . . ,,Louisa Clark e foarte bund
la uns feliile de pdine cu unt gi e experti in fdcut ceai...
- i1i mulpmesc pentru incredere, tati.
-Nu, doar ziceam qi eu...
De fapt, gtiam adevdratul motiv al temerilor tatei.
Ei se bazau pe
leafa mea' Treena nu cdqtiga mare rucru ra flordria
unde era angajatd,.
Mama nu putea lucra, cici ingrijea de bunicul, iar
bunicul u'rr"u o
pensie de nimic. Tata trdia gi er cu spaima in
suflet c-o si-qi piardi
slujba de la fabrica de mobil6. De lunide zireil auzeap"
g"furi,ri *or-
mdind ceva despre posibire concedieri. Acasi auzeam
disculii despre
datorii gi despre probleme cu cirlile de credit. Tata avusese
-urirru
 Inainte sd te cunosc 19

loviti cu dauni totali de un gofer neasigurat, in urmi cu doi ani, qi

iucidentul ista fusese, cumva, suficient pentru ca finanfele pirinfilor
mei s[ se prdbuqeasci, asemenea unei cl[diri gubrezite. Salariul meu
modest fusese, in aceste condi$i, un balon de oxigen, indeajuns ca
s[ putem supraviefui, mulfumiti lui, siptimdni dupi sdptimdni.
- S[ nu ne speriem degeaba! Poate merge chiar mdine la Oficiul
l,orfelor de Muncl, si vadd ce oferte sunt. A primit destul cdt si se
clescurce deocamdatl.
Vorbeau de parci nici n-ag fi fost acolo.
- $i apoi, e o fati istea{i. Egti o fati deqteapti, nu-i aga, scumpete?
Poate o si facl un curs de calculator. O si aibi o slujbi de birou.
Am stat si-i ascult pe pirinfii mei discutAnd despre ce alte posi-
bile slujbe ag fi putut primi cu calificarea mea limitatl. Muncitoare
in fabricl, maginisti, bucitireas5. Pentru prima oari in dupi-amiaza
aceea,mi-a venit si pldng. Thomas mi privea cu ochii lui mari si
rotunzi gi imi intinse, tlcut, o jumitate de biscuit inmuiat.
-Mulpmesc, Tommo, am goptit abia auzit gi am mAncat-o.

El era la clubul sportiv, acolo unde gtiam c[-l voi gisi. De luni
pdni joi, cu regularitatea unui orar de trenuri, Patrick se afla la sali
sau fhcea ture de alergare pe pista de atletism intens luminati'
- Aleargi cu mine! pufii el, apropiindu-se gi scoldnd norigori de
abur la fiecare risuflare. Mai am patru ture de pisti...
Am ezitat o clipi, apoi am inceput sd alerg allturi de el. Era unicul
mod in care gtiam c-am si-i pot vorbi. Purtam adidaqii mei roz cu
qireturi turcaaz, singurele incilflri in care ag fi putut alerga.
imi petrecusem ziua acasi, incercdLnd sd mi fac utill. Dar cred
cd, dupl o ori, incepusem deja s-o calc pe nervi pe mama. Ea qi buni-
cul aveau tabieturile lot iar eu eram o intrusdL. Tata dormea, intrucAt
lucra de noapte toati luna, gi nu trebuia deranjat. Mi-am fbcut curat
prin cameri 9i apoi m-am uitat la televizor cu sonorul oprit; din
cind in cind, imi aminteam c[ sunt acasi in miezul zilei si sim[eam
o aplsare grozavd in piept.
- Nu mi agteptam si vii aici.
- M-am siturat si tot stau acasl. M-am gindit ci am putea face
ceva impreuni.
 20 fujo Moyes
El mi privi piezig. Chipul ii era acoperit cu
o peliculi subfre de
sudoare.
- Iubito, cu cdt ili gisegti mai repede o altd slujbd, cu atdt mai
bine.
- Sunt doar douitzeci gi patru de ore de cdnd u_ pi"rJ.rt_o
p"
Crezi citpot si-mi permit sd md simt pulin
"111-1 nefericitd gi dez_
niddjduitd? Md,car azi!
- Dar trebuie si privegti partea pozitivir a rucruriror.
poli rimdne in cafeneaua aia toatd viala. Trebuie $tiai ci nu
si mergi inainte,
sd avansezi.
Patrick fusese ales, in urmi cu doi ani,
,,Tinirul antreprenor al
anului" in Stortfold 9i incd nu-si revenise
din grorie. De atunci isi
luase un partener de afaceri, Ginger pete,
oferind consiliere;;;i,
unor oameni afla{i pe o razd, de gaptezeci
de kilometri, gi cumpdrase
gi doui furgonete pe credit.
Faptul cd-gi pierd slujbere ii poate schimba
- - zise el privindu-gi
Lou,
radicar pe oameni,
ceasul, ca ii verifice daci se afli i'
grufi. .r,
alergarea' ce-ai vrea sd faci acum?
Ai putea si te recalifici. srrnt sigur
cd se acordi sprijin unor oameni ca
tine.
- Oameni ca mine?
- Oameni care cauti noi oportunitd{i. Ce-ai vrea si devii?
Ai putea
si te faci cosmeticiani. Egti destul de dragule pentru
asta, zise el
gi-mi dddu un ghiont scurt, ca si cum
ar fi treburt sd_i fiu ,a..rror_
cdtoare pentru compliment.
- $tii doar ce inseamnd cosmetica pentru mine: api, sipun
gi un
pachet de gerve{ele.
Patrick imi arunci o privire exasperati.
incepeam si rdm6n irurmd. Urasi ul"rgatul
gi il uram gi pe el pen_
tru cd nu incetinea.
- Uite, ai putea fi... v|tnzitoare. Secretard. Agent imobiliar. Nu
gtiu... Trebuie sI existe ceva ce
!i_ai dori sd faci.
Dar nu exista nimic. Mie imi pldcuse la
cafenea. imi pldcuse si gtiu
tot ce era de gtiut in legdturi cu Buttered
Bun 9i sd aflu despr" rrielile
oamenilor care treceau pe acolo. Mi simtisem
confortabil.
-Nu trebuie si te laqi cuprinsit de d,ezndd,ejde, iubitol Trebuie
s-o invingi. Toli antreprenorii de top
reuqesc sd_gi revini gi sd ajungd
 Inainte sd te cunosc 2l

iariqi in vArf. Asta a fdcut leffrey Archer. La fel, Richard Branson,

zise el, bitdndu-mi incetigor peste mAn[ ca si md inc:'trajeze.
- M[ indoiesc ci feffrey Archer a fost vreodati concediat dintr-o
cafenea in care servea prdjituri pentru ceai, am qoptit eu.
Rdmdsesem fir[ suflare. $i imi luasem gi un sutien prea strdmt.
M-am oprit, cu palmele infipte in genunchi.
El se intoarse, continuAnd sd alerge cu spatele, gi vocea lui destri-
m[ aerul liniqtit gi inghefat:
-Ziceamgi eu. Oricum, noaptea e un sfetnic bun. Scoali-te miine,
pune-fi nigte haine frumoase gi du-te direct la Oficiul Forlelor de
Munci! Sau, daci vrei, te pregdtesc si lucrezi cu mine. $tii ci ies bani
frumogi din asta. $i nu-!i face griji in privinfa vacanlei! Plitesc eu tot!
I-am zAmbit, iar el imi trimise obezea gi vocea i se auzi, stArnind
ecouri peste stadionul pustiu:
- imi dai banii cind ili mai revii financiar.

Am depus prima mea cerere la Oficiul pentru $omaj. Am fost

chemati la un interviu care a durat aproape o orl gi apoi la un in-
terviu de grup, unde m-am trezit alituri de o ceati pestrili de vreo
doulzeci de birbali gi femei, dintre care jumitate aveau pe chip
aceeagi expresie de uimire pe care binuiam ci o am gi eu, iar ceilalli
pdreau total blazali, probabil pentru ci mai fuseseri aici de nenu-
mirate ori. Am purtat la ambele interviuri ceea ce tata numea,,hai-
nele tale civile".
Ca urmare a acestor eforturi, am indurat o scurtd experienld in
schimbul de noapte al unei fabrici care'procesa carnea de pui (expe-
rienfi care mi-a dat cogmaruri vreo doui siptimini) gi am mers
doui zile la un curs de calificare in meseria de ,,consilier pe probleme
de energie electrici", dAndu-mi seama destul de repede ci, in esenli,
eram instruiti si-i conving pe oamenii in vArsti si-Ei schimbe furni-
zorul de electricitate. De aceea, i-am zis consilierului de la Forlele
de Munci, un tip pe nume Syed, ci nu puteam face aga ceva. A insis-
tat si continui totuEi, aga ci i-am enumerat cAteva dintre tehnicile
de convingere pe care instructorii mei voiau si le folosesc, moment
in care el a devenit dintr-odati ticut gi mi-a sugerat ci noi (vorbea
intotdeauna cu ,,noi", degi era cdt se poate de clar ci unul dintre noi
avea o slujbn) ar trebui sI incercim altceva.
 Capitolul 2

Nu sunt inceati la minte gi as vrea si limuresc

aspectur dsta de la
bun inceput Dar e greu si, nu te simfi in dezavantaj
la capitolul neu_
roni atunci cand creqti arituri de o sord mezindcaie
a rzugit si pro-
moveze doi ani gcolari intr-unul singur.
Dacd un lucru presupunea ra{iune sau inteligenti,
.in mod sigur prima, degi e cu un an gi jumdtate mai
Katrina il ftcea
mici decdt mine.
orice carte pe care o citeam fusese deja cititd mai
inainte de ea, orice
spuneam la cini era deja gtiut. De fapt, e singura
persoani din cdte
cunosc cdreia ii plac examenele. Uneori cred cd
_i i_bru. aga cum
mi imbrac doar fiindci singurur rucru pe care Treena nu-l poute
fa.e
e sd-gi asorteze hainele. E genul de fate care
s-ar imbrica
mereu
numai in blugi gi pulover. Ideea ei de haine eregante
este sa-f catci,
inainte de toate, blugii.
Tatdl meu spune ci sunt,,o figurd,,,fiindcd am tendinla
de a spune
imediat tot ce-mi trece prin minte. Mama mi
numegte,,individua_
listi" * acesta este ferul ei poriticos de a,mi da de inlere,
la pri
cepe deloc de ce mi imbrac aga. ",
Dar, in afara unei scurte perioade din adolescenfd,
nu mi_am
dorit niciodati si arit ca Treena sau ca vreo artd fat6
din qcoali;
am preferat hainele bdiefegti p'nd pe la paisprezece
ani, #;;;_
nu fac altceva decat si mi imbracium imi ptu..
starea de spirit
- funclie de
in
in care md trezesc diminea{a. N-are rost si incerc
sd
arit conventional. Sunt_mirunti, cu pirul n"gru gi,
dupd cum crede
tata, cu o feqigoard de elf, Bine, asta nu inseamnd
ci am o frumusete
 inainte sd te cunosc 27

rlc zAni. Nu sunt insipidi, dar nu cred ci m-ar considera vreodatd

cirreva o frumusefe. Nu am gralie feminini, ca sd spun aga. Atunci
r'ilnd vrea sex, Patrick susfine ci sunt superbi, dar imi dau seama ci
rrtr crede o iotl din ce spune. Doar ne cunoagtem de aproape Eapte ani.
Aveam doadzecigi gase de ani gi nu eram siguri cine sunt, de fapt.
l'ini siL-mi pierd slujba, cred ci nici nu mi gdndisem vreodati la
irsta. Presupuneam ci o si mi mirit cu Patrick, o si torn cAliva copii,
o si trliesc la cdteva strizi distanli de locul unde am triit intotdeau-
rra. in afara unor gusturi exotice in materie de imbrdciminte gi a fap-
trrlui ci sunt cam mici de staturi, nu e nici o diferenfd intre mine gi
rrricare altdfatd pe lAngi care ai putea trece pe stradi. Probabil ci
rr-ati intoarce capul dup6 mine. Sunt o fati obignuiti, ducdnd o exis-
tcn![ banali. Care mi se potrivegte de minune.

- Trebuie si porfi costum dacd mergi la interviu, insistase mama.

'l'inerii se imbraci mult prea comod in zi,aa de azi.
- Sigur, fiindci si porli nigte pantaloni in dungi e esenlial atunci
t:ind trebuie s[ hrinegti cu lingurila un octogenar.
- Nu face pe degteapta!
- Nu-mi permit si-mi cumpir un costum. $i ce mi fac daci nu
primesc slujba?
- Poli lua costumul meu. $i o s6-!i calc o bluz[ driguf[ si, te rog,
nrlcar o dati in viafd nu-!i mai pieptina pirul aga! zise ea, aritind
spre coafura mea, care in mod normal era formati din doui cocuri
negre, cite unul de fiecare parte a capului. Aga ceva purta doar
prinlesa Leia, in Rdzboiul Stelelor. Te rog, incearcl si arifi ca o per-
soani normall.
$tiam cd n-are rost s-o contrazic pe mama. $i puteam paria cd
tata fusese mugtruluit si nu comenteze nimic in legituri cu finuta
rnea, atunci cAnd am ieqit din casi cu un mers deformat de fusta
prea str6mti.
- La revedere, drigufo! zise el, cu un zArnbet in collul gurii. Mult
noroc! Pari o adevirati... femeie de afaceri.
Stdnjenitor nu era ci purtam costumul mamei sau ci acesta avea
o croiali la modi prin anii'80, ci ci mi-era cam strdmt. Simleam cusi-
turile fustei intrdndu-mi ln burti qi aveam impresia ci sacoul croit
 28 lojo Moyes
la doui rinduri o sd presneasci pe mine. Mama era o femeie
foarte
slabi, gi adesea tata ii spunea cd e mai murtd grisime pe o agraf[
de
par decdt pe ea.
in scurta cdldtorie pe care am ftcut-o cu autobuzur am simtit cd
mi ia cu legin. Niciodatd nu fusesem ra un interviu de slujbd in ioati
puterea cuvintului. Mi angajasem la Buttered Bun
dupi ceTieena pu_
sese pariu cu mine ci nu-s in stare si-mi gdsesc
de lucru intr-o sin-
gurd zi.Intrasem in cafenea gi pur gi similo il intrebasern
p" rrurrk
dacd n-are nevoie de cineva care si-l aluL. rt deschisese
.uf.rr.u.ru
chiar in ziua aceea gi mi privise aproape coplegit de recunogtinfi.
Acum, privind inapoi, nu-mi puteam nici micar aminti
daci
avusesem cu el vreo discufie despre bani. imi propusese
un salariu
sdptiminal, eu fusesem de acord, gi o datd pe an imi spunea
ci o si_l
mai creasci purin, de obicei chiar cu ceva mai mult decat
ag fi vrut
eu si-i cer.
$i-n definitiv, ce te pot intreba oamenii la un interviu? Syed imi
spusese cd exista un ingrijitor de sex masculin
care se ocupa d" ,,rr._
cesitdfile intime" (mi cutremurasem auzind exprimarea
asta) ale
bolnawlui. Sarcina celui de-al doilea ingrijitor.ru, ,p.rrr"u el,
,,pufin
neclari in momentul de fafd". Mn imaginam gtergdndu-i
bitrdnului
saliva care i se scurgea din guri s; poate strigand d
el, ca si fiu siguri
ci mi aude: ,VRETI o CEA$CA DE CEAI?..
cdnd bunicul iqi revenise dupi accidentul cerebral, nu
-
de absolut nimic. Mama ficea totul pentru el.
era in stare
,,Maici-ta e o sfdnti",
imi spunea tata, ceea ce imi ddduse de inleles cd ea il gtergea pe
bitrdn la fund ftrd si {ipe isteric prin toatd casa. sunt convinsi
cd
nimeni nu m-ar descrie pe mine drept o sfinti. ir tdiam
bunicului
mdncarea din farfurie gi ii pregiteam ceaiul, dar in
alte privinfe nu
gtiu daci ci ag fi putut face treabi buni.
Granta House se afla de cealalti parte a castelurui Stortfold,
in apro-
pierea zidurilor medievale, pe o alee lungi, nepavati,
pe care seLai
aflau doar alte trei case gi un magazin dJsorr"rrire,
drept in mijlocul
zonei turistice. Trecusem pe langd aceastd clidire de
miioane ie ori
in viala mea, fbri s-o vdd, de fapt, niciodatd prea bine.
Acum, mer_
ga1{ re ldngd parcarea de masini gi calea ferati miniaturari, ambele
la fel de pustii gi de dezolante cum numai o atracfie
turistici poate
 inainte sd te cunosc 29

li in luna februarie, mi-am dat seama cd era o vili mai mare decdt
inri imaginasem. O clidire din cir[mid[ rogie, cu uqi dubli la in-
lnrre, genul de case pe care le vezi prin revistele deco vechi, in timp
r c agtepli la doctor.
Am stribitut aleea lungi de la intrare, incercind si nu mi gAn-
tlesc daci eram sau nu spionati de dupi perdele. CAnd trebuie sd
rucrgi pe o asemenea alee parci interminabild ai un mare dezavantaj:
rrtrtomat, drumul te face si te simfi inferior. Tocmai md intrebam
tlaci nu e caztl s[-mi dau intr-o parte cdrlionfii de pe frunte, cAnd
rrq;a se deschise; am tresirit.

O femeie, nu cu mult mai in vArsti decdt mine, ieqi pe verandi.

l)trrta pantaloni largi, albi gi o bluzd ca de asistenti medicali gi finea
sub braf o jacheti gi un dosar. Trecdnd pe lingi mine, schili un
zirrnbet politicos.
- $i vd mullumesc foarte mult ci afi venit, se auzi o voce din casi.
Nc auzim la telefon. Ah!
Chipul unei alte femei apiru in uqi. intre dou[ virste, dar inci
li'umoasi, cu o coafuri complicati qi extrem de ingrijiti. Purta un
tlcux-pidces care costase, probabil, cAt leafa tatei pe o lun5.
- Dumneata trebuie si fii domnigoara Clark.
- Louisa, am spus eu, intinzdnd mAna, aga cum mi didicise
nrama si fac.
ln zilele noastre, tinerii nu mai intind niciodatd mdna, ceea ce e
lirarte gregit, se puseser[ de acord pirinlii mei. Odinioarl, nici nu
puteai visa si saluli pe cineva cu ,,Bun[!" sau, mai riu, si mimezi
cii-l sdrufi pe obraz.Iar aceasti femeie nu pirea deloc genul care ar
li apreciat un asemenea gest.
- Da, bine. Te rog, intri! mormii ea, retrdgdndu-gi cit mai repede
pirlma dintr-a mea, dar am simlit ci ochii ei continuau si md stu-
tlicze, ca gi cum deja mi cAntirea din priviri.
- Pe aici, te rog! Vom discuta in salon. Mi numesc Camilla
'l'raynor.
Plrea plictisiti, poate fiindci mai rostise aceleagi cuvinte de cel
lrutin cAteva ori in ziua aceea.
Am urmat-o intr-o incipere vastl, cu ferestre inalte din podea
;i pAni la tavan. Draperii grele se revirsau cu eleganll de pe galerii
 30 lojo Moyes
groase din lemn de mahon, iar podeaua era acoperitd
cu covoare
persane superb decorate. Mirosea a ceard de parchet gi
a mobilier
vechi. Pretutindeni se aflau misufe elegante, pe ale ciror tdblii
lustru-
ite tronau cutii ornamentale. M-am intrebat in gand unde Dum-
nezev igi mai puneau membrii familiei Traynor ceEtile de
ceai.
-Deci ai venit dupi ce aivitzut anunlul de la Centrul de $omaj,
nu? Te rog, ia loc!
Pe cdnd ea risfoia prin dosarul plin cu hdrtii, am aruncat
o pri-
vire furigati prin camerd. Casa, crezusem eu, ar putea fi un fel de
azil, unde totul lucegte de curifenie. Dar pirea mai curdnd unur
dintre hotelurile acelea groaznicde scumpe, cu obiecte de pret,
mog-
tenite din generafie in generatie si care costau in sine o avere. pe
o
misufi am zirit nigte fotografii in rame de argint, dar erau prea
departe de mine ca si disting vreun chip in ele. pe cdnd femeia
isi
studia foile, m-am aplecat pulin pe scaun, sd vid mai bine.
$i atunci am auzit zgomotul inconfundabir al unei cusituri care
se sfAgie. M-am uitat in jos gi am virzut cd,bucilile de
material ce se
uneau pe pulpa mea dreaptl se rupseseri, imprigtiind in
toate pir_
{ile gtraifuri din fire de mitase. Am sim{it ci tot sangele imi nivi-
legte in obraji.
- Agadar... domnigoard Clark... ai mai lucrat pAnd acum cu per_
soane tetraplegice?
Am ridicat ochii spre doamna Traynor, contorsiondu-md pe scaun,
in aga fel incdt jacheta
sd-mi acopere cdt mai murt fusta sfasiate.
*Nu.
-Egti de mult timp ingrijitoare?
-
-Aee... De fapt, n-am mai fdcut niciodatd munca asta, am zis,
addugdnd, ca gi cum ag fi auzit vocea lui Syed in ureche:
Dar sunt
siguri ci ag putea invifa.
- $tii ce este un tetraplegic?
- Cineva imobilizat in scaunul cu rotile? am ingiimat eu.
, - Da, s-ar putea spune qi aga. Existd diverse grade de paralizie,
dar in acest caz vorbim despre imposibilitatea totali a folosirii
picioa-
relor gi despre folosirea limitati a brafelor s-i a mdinilor. Te
derinjeaz|t
lucrul dsta?
 inainte sd te cunosc 3l

- Desigur, nu atat de mult cdt il deranjeaze pe el, am zimbit eu,

rlnr chipul doamnei Traynor rS.mase impietrit. imi pare riu, doamni,
tt itrn vrut si...
- Ai permis de conducere, domnigoari Clark?
- Da.
- Ai avut vreodati vreo contravenlie?
Am clitinat din cap in semn ci nu, iar Camilla Traynor bifi ceva
1rc lista ei.
l)espicitura fustei se lirgea. Vedeam crdpltaraurcAnd spre coaps6.
Lr ritmul ista, pAni si ple-c, aveam si arit ca o stripteuzi din Las Vegas.
- EEti bine?
Doamna Traynor mi scruta cu privirea.
- Da... doar ci mi-e pulin cald. Vi supirafi dacd-mi dau jos
j;rcheta? inainte sd apuce si spunl ceva, mi-am scos jacheta cu o
rrigcare rapidi gi mi-am legat-o in jurul goldurilor, ascunzdnd cri-
griitura de la fusti. E aga de cald cAnd vii de afari in cas[! am goptit,
ziinrbindu-i.
I)upi o scurti pauzd, doamna Traynor igi cobori iar privirea in hdrtii:
- CAli ani ai?
- Douizeci gi s,ase.
- $i ai lucrat la precedentul loc de munci timp de qase ani.
- Da, ar trebui sd aveli pe acolo o copie a referin{elor mele...
- Mmm, murmuri doamna Traynor, ridicdnd o foaie. Fostul tiu
prrtron spune ci egti ,,prietenoase, deschisi gi plini de optimism'.
- Da, l-am plitit pentru asta.
Pe chipul ei nu se clinti nici un mugchi.
,,Ah, la naiba!" mi-am zis in gAnd.
Mi simfeam studiatd. $i nu neaplrat intr-un rnod favorabil. Am
;rvut impresia, deodati, ci fusta mamei e ieftini, ci firele sintetice
Iucesc lipitor in lumina diafani. Trebuia si-mi fi luat cei mai simpli
prntaloni qi o bluzl oarecare. Orice, dar nu costumul ista.
- Atunci de ce ai abandonat aceasti slujbi unde in mod clar erai
irtit de apreciati?
-Frank, patronul, a vdndut cafeneaua. E cea de la poalele caste-
Iului. Buttered Bun. De fapt, a fost, m-am corectat eu. Ag fi rimas
ircolo bucuroasi, credeti-mi!
 32 Jojo Moyes

Doamna Traynor incuviin{d, tlcutd, din cap,

.
simfea nevoia si mai adauge ceva, fie pentru
fie pentru ci nu
ci gi ea ai fi fost bucu-
roasi ca eu sd fi rimas la cafenea.
- $i ce-ai de gdnd, mai precis, si faci cu viata ta?
-poftim?
- Ai vreo aspiratie, vizezi o anumiti carieri? Slujba asta
ar putea
fi.un-inceput pentru altceva? Ai vreun vis profesionut
p. .ur. uiur.u
sd {i-l indeplinegti?
M-am uitat la ea buimicitd. Era cumya o intrebare_capcand?
-Iu... de fapt, eu nu m_am gdndit atAt de departe.
nufa.. _i
pierdut slujba, am vrut doar... Am inghilit "_
in sec. ... am vrut doar
si lucrez din nou.
Vocea abia mi se auzea. Ce fel de persoani
vine la un interviu
fhrd ca micar sd gtie ce-ar vrea si
facii Expresia intipdritd pe figura
doamnei frynor de inleres cd gi ea gandea .ro u..lugi lu.r.r.
lmi.dddu
Igi puse jos stiloul.
- Prin urmare, domnigoari Clark, de ce te_ag angajape dumneata
in locul candidatei precedente, de pildi, care
are cdliva ani de expe_
rienld cu tetraplegici?
Am privit-o nedumeritd.
-Aea... sincer? Habar n-am. Fiindcd ea nu_mi rdspunse nimic,
am continuat: Presupun ci asta trebuie
si fie decizia drr*rr"urrourt.a.
- Nu poli si-mi dai nici micar un singur motiv pentrucare meriti
sd te angajez?
Brusc, chipul mamei imi apdru in fa{a
ochilor. Nici nu puteam
concepe si md intorc acasi cu costumul
ei cel mai Uu",mgiut, a,rpa
inci.ln interviu eguat. Iar pentru aceasti slujbi u9 fi pritiip.rt.
noud lire sterline pe ori.
M-am indreptat de spate gi am zis dintr_o suflare:
--Pei... invd( repede, nu mi imbolndvesc niciodatd, locuiesc
aproa_
p.: {. cealalti parte acastelului, gi sunt mai solidi decat par. _;;"_
babil suficient de solidi ca sd-l pot ajuta pe
solul dumneavoastrd.
- So{ul meu? Nu cu so{ul *.u u"i lucia. Cu fiul meu.
-Fiul dumneavoastrd? am bdiguit eu. Aed...
nu mi-e frici sd mun-
cesc din greu. Mi pricep si stau de vorbi cu tot
felul a. ou_Jgi...
fac un ceai grozav' incepusem sd indrug
verzi gi uscate. Gdndur ci era
 inainte sdte cunosc 33

vullra despre fiul ei mi gocase. Vreau si spun... tatapare inclinat sd

r rcirtll ci asta nu e cea mai bunl referinfi, dar, din experienfa mea,
glitr ci nu e nimic care si nu poat[ fi rezolvat cdnd ai o ceagci de
r ciri bun alituri.

I)oamna Traynor ml privea intr-un mod ciudat.

- Mi scuzafi, am goptit, dindu-mi seama ce prostii debitasem.

N am vrut sd spun c[ paraplegia... tetraplegia... fiului dumnea-

voirstr5... ar putea fi vindecati cu o ceagci de ceai.
- Trebuie si te informez, domnigoari Clark, cd acesta nu este un
r onlract permanent. Va fi de maximum gase luni. Iati de ce salariul

cslc... corespunzitor. Vrem si atragem persoana potriviti.

- Credeli-md, dupi ce ai muncit in schimburi la o fabrici de pro-
r (,sirre a c[rnii de pui, chiar gi si lucrezi gase luni la inchisoarea din
( irrirntanamo sund minunat.

,,Ah, taci, Louisa!" m-am dojenit in gdnd, mugcdndu-mi buza.

Dar doamna Traynor pirea sd nu md bage in seami. igi inchise
rlosarul.
* Fiul meu, Will, a fost rinit grav intr-un accident rutier in urmi
( u aproape doi ani. Necesiti ingrijire non-stop, dar in cea mai mare

l)irrte a timpului se ocupd de el un asistent special pregdtit. Eu m-am

intors recent la serviciu. ingrijitoarea va trebui s[ fie aici toati ziua,
t ir sl-i fini companie, sd-l ajute si minAnce si si bea, in general, s6-l
irsiste cAnd are nevoie gi sb aibi griji s[ nu pileasci ceva. Camilla
'l'raynor igi l6sd privirea in jos. Este extrem de important ca Will si
lib[ aici pe cineva care igi infelege responsabilitdgile.
Tot ce spusese, chiar gi felul cum accentuase cuvintele, pirea sd
fi putut s-o fac.
lrrcd aluzie la cine gtie ce eventuald prostie pe care ag
- Da, inleleg, am zis eu, incepdnd sl-mi strAng lucrurile in geantd.
- Agadar, !i-ar pllcea slujba asta?
intrebarea veni intr-un mod atAt de neagteptat, incdt, inifial, am
crenJt ci nu auzisem bine.
- Poftim?
- Am avea nevoie sd incepi cAt mai curind posibil. Vei fi pldtiti
slptimdnal.
Timp de cdteva clipe, n-am fost ln stare si rostesc nici un cuvdnt.