MONA

de Victor Cilinca

PRIMA FLACĂRĂ - Şcolăriţa cu brichetă

Mona poartă sarafan şi o cunună de şcoală în păr. Stă ghemuită într-un colţ plânge
fără vorbe. Aprinde din când în când o brichetă privind cu spaimă sălbatică - care
poate părea comică unor cinici - în jur şi o stinge când se frige. Vorbeşte cu o
păpuşă fără cap.

MONA: - Când ai să fii mare am să-ţi cumpăr un cap. La copiii pe unde-ai fost ai avut
cap nu? Sau te-au cumpărat aşa mai ieftin... Cred că erai o păpuşă-prinţesă cred eu. Ştii la
păpuşi contează rochiţele, că contează! La păpuşi nici nu contează capul decât pentru păr
cel mult - că e foarte bun la mângâiat. Tăticu zice că nici la femei nu face bine prea mult
cap că pe urmă „au ce pierde”! Dacă aveai cap mama nici nu mă lăsa cu tine. Zice că-s
prea mare pentru păpuşi cu cap zice că de-acum sunt elevă. Aşa fără cap îi zic că fac
anatomie. Ştie ea ceva ce-i aia anatomie. Cică a făcut şi ea la vremea ei anatomie pe
broaşte. Pe vremea ei era obligatoriu să te duci la şcoală să-ţi arate oase de oameni şi să
laşi broaştele fără cap şi să împungi fluturi cu acul! Împungi adică fluturele în burtă şi el
mai dă de multe ori din aripi. El prostu´ crede că o să poată zbura cu tot cu ac, cu tot cu
poliesteru-n care-i înfipt cu masă, cu Pământ cu tot – cu străzi cu tramvaie cu
semafoare! Pe urmă fluturele se usucă şi devine o coajă tare ca pâinea veche. Ceva ca un
monument mic de fluture. Da´ nu miroase ca la animăluţe când mor... Şi ei sunt săracii to
t frumoşi, doar că la un moment dat se tot satură să încerce să zboare de-acolo cu bold cu
masă şi cu Pământ cu semafoare cu tot...

Vai cum poţi să spui păpuşico că vorbesc singură de frică?! Vorbesc cu tine. Ce tu
credeai că numai păpuşile vorbesc, că oamenii nu pot vorbi doar se prefac ei asa săracii,
se prefac dau numai din buze aşa ca să păcălească păpuşile să nu plângă de frică?

Auzi ai fi avut acum nişte buze vinete de frig dacă aveai cap şi nişte buze la cap. Şi
de frică ar fi fost vinete. Sau verzi. Norocu´ tău că n-ai căpşor! Vezi e mai bine fără cap.
Nici nu te mai ascultă la mate ,că n-au ce asculta... Dacă te-ntreabă cât fac opt plus nouă
spui că nu auzi, dacă scrie pe tablă zici că n-ai văzut. Şi nici n-o să-ţi spună că răspunzi
obraznic că n-ai gură să răspunzi deloc...Ţie ţi-e frică pe întuneric? Mie nu. Ştiu că ţi-e
frică nu fi mincinoasă ca o proastă! Să mai aprind o dată bricheta lu´ tăticu? Ce caldă
flacără face! Poţi să prăjeşti păpuşi la ea, să le faci să ţipe. Să le faci să se roage. Cum îl
rog eu pe tăticu. Îi spun că nu mai fac. Parcă ce, fac ceva rău? Auzi zice că de la jocul cu
focul copiii mici fac pișu în pat. Da´ faci pișu în pat şi de frică ! te rog să mă crezi.
Parcă bricheta asta face mai mult întuneric decât lumină!

Or fi oprit ăştia lumina în tot blocul? Uite pe fereastră nu se vede nici luna! Or fi oprit şi
luna dacă n-au plătit nici ăştia de jos factura. Ştii ce-nseamnă „factură”? O să-ţi spun….î
n clasa a cincea...

Şi uite ce plouă... Da nu plouă pe factură că ăştia ar opri şi ploaia... Ce târziu e! Și nu

mi-am facut tema…Oare să fac tema la brichetă? O să mă frigă degetele. De la brichetă...
Tăticu o să zică că de la matematică mă frige. Dacă mă prinde cu bricheta mă pocneşte.
Dacă nu fac tema doamna o să mă dea la şcoală cu capu´ de tablă. Prefer tabla că tabla
nu înjură... Hai să mai aprind. De n-o vedea tăticu că-i lipseşte gazul! Are aşa un nas că
simte şi mirosul de gaz ars demult. Cred că depistează şi brichete aprinse pe vremea
romanilor! Ştii ce înseamnă „depistează”? Îţi spun anul viitor,dar numai dacă înveţi tabla
înmulţirii cu unu. Chiar sunt curioasă: o să fie prea obosit să mă bată azi? Oricum mă bat
e că deja miroase a gaz... O să zică: „Ce tu eşti aia plodoaica cu chibrite?! Aia a mierlit d
e proastă ce era. Da´ măcar n-a dat foc la casă c-a aprins chibitele-n stradă! Că dacă le
aprindea-n casă îi învineţea tat-su...” Nu-ti spun cuvântu´ ăla ce-i învineţea că doamna sp
une că numai oamenii mari au dreptu´ la „expresii” – noi „ghiaurii ăştia mici” folosim
numai propoziţii.

Uite se aprinde luna. Or fi plătit între timp ăştia factura? Oare se poate plăti şi
noaptea? Aşteaptă şi noaptea să plătim?! Or fi plătit fetiţele cu chibrituri de pe stradă ălea
care n-au îngheţat încă. Şi ălea cu brichete, și ălea care fumează, și fetele cu blană. Toate
de pe stradă, că doar pentru ele arde luna când arde! Nu pentru noi: noi stăm în casă une
ori la lumină alteori la brichetă şi luăm scatoalce bune ce la tăticu - „de leac” zice el urec
heli lungi de la mămica şi păzim ceaiul şi mămăliga să fiarbă – că gazul nu ni-l taie încă.
Cum să taie gazul?Sa taie gazul… Trebuie să fie vreo vrăjitorie cu un farmec de tăiat
capete la păpuşi. Mămica zice că nicio grijă într- o zi o să ne ia şi aeru´ că prea respirăm
în interes personal şi de plătit cotu´! Tăticu cam are ciudă ciudată pe mine că deja sunt
mare şi nu aduc nimic-nimic acasă. Că „nu mi se lipeşte nimic de mână” că „oamenii
mai uită oamenii mai lasă” şi că „n-o să omoare nimni un copil pentru un cartof căzut
oricum de pe tarabă”. Şi mămica are ciudă pe tăticu că n-aduce mai nimica acasă. Că
„toţi bărbaţii are câte două – cinci servicii şi mai munceşte ş-acasă şi duce şi gunoiu´ la
gunoi!” Şi eu am ceva ciudă pe ei că nu-mi aduc un frăţior …așa. ca să am şi eu pe cine
să urăsc.

Oare flac ăra asta a lunii n-o fi tot dintr-o brichetă? Cine-o ţine în mână să nu se stingă
cred că se frige mai tare. De aia o mai şi închide din când în când că n-o vezi tot timpul
strălucind. Cum adoarme copilul ce să mai ţină luna arzând dacă tot frige? Pentru păpuşi
care oricum n-au nici ochi nici măcar cap fără ochi?! Ei na!

Se aud b ătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un halat larg peste sarafan
şi aruncă panglica. Bate un gong.

A DOUA FLACĂRĂ - Fetiţa cu brichetă

Mona st ă pe un scaun înalt. Tatal st ape jos beat.

TATA : Pe mă-ta !
MONA : - Iar mă întrebi de mama ? De-un an din chef în chef mă tot întrebi de afurisita
de mama! Parcă ziceai că „în casa asta nu se mai întreabă de mama!”. ”Tată, în casa asta
copilul are numai tată! ” Aşa ai spus cu mândrie nu ?... A domnu´ a depăşit acum puţin
marginea de sus la sticlă şi cam amestecă epocile: epoca fierului cu tata tare ca fieru´ iute
ca oţelu´ epoca sclavagistă când s-a însurat prima oară cu mama şi munceam ca sclavele
epoca Renaşterii când s-au împăcat prima dată mama cu tine: atunci când ţi-au dat ăia de
la servici casa asta jegoasă. Mă rog acum e jegoasă... Epoca următoare: Revoluţia. Adică
mama a întors armele şi a plecat cu „ăla”. Şi epoca umedă cea actuală când corpu´
matale conţine mai mult lichid decât media pe economie. Mirosi a alcool... de se simte
pân-aici! Tot coniac de ăla prost´ la halbă?! D-ăla făcut din şubă din izmene cum ziceai
pe vremea Renaşterii când tu beai „cu măsură”. Cu măsură mare ce-i drept, da´ mestecai
gumă după- aia să nu se prindă cică „scorpia”. De parcă nu vedea tot cartierul că te
legănai! Ziceai că strada a intrat în furtună şi se balansează...
TATA : NU MAI VORBI DE MĂ-TA !
MONA : Gata tata nu mai zic de mama, nu mai zic de tine; oricum zic degeaba! Mai
bine discut cu caloriferul. Măcar el mai icneşte iarna aşa câte-un răspuns. Pe acolo unde
curge-n casă şi-ai îndesat păpuşa aia mea fără cap, să nu mai curgă tare. Da´ până la iarnă
cine să-mi icnească un răspuns?
TATA : Acu’ ma judeci …judeca-ma…
MONA : Nu nu te judec, ziceam şi eu aşa de mama, că mai sunt fete care au şi mamă.
Nu-i obligatoriu, nu-i prevăzut în Constituţie dar merge şi cu mame. Măcar suntem două
la dus gunoiul...
TATA : AR TREBUI SA TE RIDICI IN PICIOARE CAND VORBESTI CU MINE, RE
SPECTU… !
MONA : OK mă scol în picioare în faţa ta! (nu se dă jos de pe scaun) Daaa daaaa „nu te
respect”! eu nu te respect… ? Nu te respect! Nu te respect!!! Nu te respect cică, doar
pentru că nu te primeasc în picioare când binevoieşti să vii! Că nu fac frumos, nu fac
sluj! Păi cum să-ţi întâmpini unicul tătic în picioare când dumnealui intră în casă în patru
labe?!
TATA : EXAGEREZI…
MONA : Exagerez? Uite: unu doi trei patru! Patru labe transpirate hainele udate prin
cine ştie ce mizerii năsucu´ roşu – şi nu-i decembrie afară e iulie...
TATA : GURA !
MONA : Gata tac. Chiar că tac! O să tac până am să mor! Şi-am să mor până-n clasa a
noua că nu vreau să îmbătrânesc ca mama! Până-ntr-a noua o să mierlesc cum zice priete
nu meu Juju: „Cum dracu să trăieşti cu profii ăia cu moace de Gestapo?” Cum să
suporţi toanele profilor când mai ai ai şi acasă un tată care nu te ajută la matematică, nu
te ajută la franceză, nu-ţi desenează ,nu te întreabă, nu te scoate la munte, nu te scoate la
balcon măcar?! Iar mama, mămica – de care nici nu vrem să vorbim acum şi nu vorbim,
ni se pare că vorbim, că tăticu´ nu ne dă voie să ne amintim – nu m-ar fi ajutat nici cu
gătitul...
TATA : EI LAS CA ȘTIA SĂ GĂTEASCĂ…
MONA : Dacă ar fi ştiut ce ştie o mămică n-ar fi dispărut cu cel mai bun prieten al lui
tata. Vezi ce buni sunt prietenii la casa omului? Te ajută ei să duci gunoiul... Rămâi
numai cu tata fără alte gunoaie...
TATA : TACI DRACULUI ,CA TI-O IEI !
MONA : Biiine tata o să tac. Ştiu „am sa mi-o iau” când te trezeşti pentru că-ţi
vorbesc « ca un closet vechi. » Ştiu şi că tu uiţi întotdeauna, pentru că nu mă cafteşti
niciodată pentru ce-ţi spun când eşti mort ca acu´. Tu oricum mă baţi de plăcere,din
orice. Mă baţi din obligaţie de tată fără motiv. E contribuţia ta la educaţie pentru că nu
ştii engleză.
TATA : MĂI….(O AMENITA CU MANA) N-AI TACUT ?
MONA : Gata tata am tăcut!
TATA : DA-MI O TIGARA
MONA: (Tace. Scate o brichetă din buzunarul capotului prea lung – evident a fost al
mamei.) Ce să-ţi dau? Parcă dormeai acum vrei ţigară.
TATA : (SE CAUTA DE TIGARI) - UNDE-S?
MONA: De unde să ştiu eu unde ţii tu ţigările când nu le ţii în buzunar?
TATA : STII TU…
MONA: Cum „ştiu eu”? Adică îţi fur eu ţigările?
TATA : DA !
Ce să fac eu cu duhnitoarele alea?
TATA : ( GASESTE TIGARILE IN BUZUNARUL PANTALONULUI ,UN PACHET
UD LEOARCA)
MONA A ! ai găsit aşa „rănit” cum eşti? Eu n-aş fuma ţigară aia udă până n-aş şti în ce
s-a udat... N-aş fuma, adică dacă aş fuma. Fata ta e cuminte nu seamănă cu mama.
TATA : STIU, STIU…(IRONIC)
MONA : Da´ ştii? Nici mama nu fuma. Nu-i dădeai voie să fumeze şi n-a fumat, când
erai tu. Nu i-ai dat voie nici să plece cu ăla... Sigur nu-ţi convine: era pretenaru´ tău tu ni
l-ai băgat pe gât! Cu el fumai acasă! Cu el pileai acasă; acasă da.
TATA : DA-MI SI UN CHIBRIT, UNDE DRACU SUNT ?(SE CAUTA DE FOC)
MONA : De unde să ştiu eu unde-ai pus chibriturile? Ce sunt fetiţa cu chibrituri?
TATA : CAUTA LA ARAGAZ,PROASTO !
MONA : Eu nu aprind aragazul cu chibrituri avem aprinzător rămas de pe vremea
mamei. (scoate din buzunarul capotului o brichetă şi aprinde o ţigară invizibilă aproape
de podea. Încearcă de mai multe ori.) Păi ţigara nu se aprinde singură trebuie să tragi din
ea.
TATA : NU POT…(SE ENERVEAZA SI DA CU PUMNUL IN PODEA)
MONA : Nu ai putere? Da´ să mă ameninţi ai?.
MONA : Vezi că-ţi umpli naibii pumnul ăla de sânge. Nu mai da cu pumnu-n ciment că
eu nu-s acolo! Dă să ţi-o aprind eu! (Pune între dinţi ţigara invizibil’ cu silă) Scârboasă!
Udă...
TATA : DE UNDE STII SĂ APRINZI ?
MONA : Cum de unde ştiu să aprind? Am văzut asta la televizor. În toate filmele e
cineva care aprinde ţigări după ce-a terminat cu sexu´. Cineva care bea cineva care
fumează cineva care... ştii tu. Adică ştiai când se mai uita careva la tine...
TATA : BRICHETA (ARATĂ SPRE BRICHETĂ) …. DE UNDE O AI ???
MONA : Bricheta? Cum de unde-o am?
TATA : PENTRU CE-TI TRBE ?
MONA : Pentru una pentru alta... Uite-aşa te faci folositori oamenilor.
TATA : JURA-TE CA NU FUMEZI !
MONA : Să mă jur că nu fumez? (Ridică din umeri şi încrucişează arătorul şi mijlociul
la spate.) Nu fumez şi fii antenă: n-am să fumez în viaţa-vieţilor mele!(Isi aprinde țigara
si i-o întinde )
TATA :(TRAGE DIN TIGARA PE SPATE)
MONA :Dacă fumezi pe spate crăpi cu fumu-n gât şi mă dă la cămin şi nici acolo nu se
fumează legal. Hai tată stai şi fumează ca băieţii în fund. Pe urmă faci nani şi eu nu te
urc hopa sus că tu faci oricum hopa jos da? Am să ţin minte să-ţi amintesc tot ce ţi-am
zis acum.
TATA: (INCEPE SA PLANGA)
MONA: Când o să fii treaz o să te doară capul: crezi că-i bine să-ţi amintesc ce prostii
mai spune o ploadă la nervi? Hai relaxează-te! (Tace) Hai să începem ora de Istorie ca să
mai treacă timpu´ până faci dracului nani şi pot pleca şi eu în oraş! Aşa... Epoca
contemporană : Când eram fericiţi toţi şi puţin bătuţi între noi: eu mama tata şi prietenul
lu´ tata... Seara mai ales duminica dădeaţi paharele pe gât toţi trei! Ştii că eraţi nostimi!
După a doua sticlă nici nu mai era cazu´ să mă uit la „Stan şi Bran”. E drept Stan şi Bran
nu mai aveau încă un Bran sau încă un Stan şi nici o plodoaică nu aveau ca s-o înveţe să
bea cu ei „la păhăruţ”! Că asta-i „haraşo la sănătate” că „aşa s-a căcălit oţelu´!”
TATA : TACI DRACULUI ODATA SI URCA-MA PE CANAPEA !
MONA :Da´ de ce să tac dracului şi să te urc pe canapea? Tac şi nu te ridic. Eşti greu de
ridicat la opt ani! De la opt ani ai mei când te ridicam în pat cu mama;
TATA : CURVA !
MONA : Da ! aşa cum era ea – „curvă”da? - da´ nu te lăsa cu şoriciul pe ciment să nu
înţepeneşti. Făcuseşi deja burtă de la bere şi abia puteam să te împing – mama te trăgea.
Uneori te scăpa între pat şi preretecă patu´ era uşor şi se depătrta şi făceai buf. Pe atunci
regretam că aveam acolo perete. Fără perete te duceai direct la gunoi în stradă.
Dimineaţa veneau ăia cu gunoiul te încărcau în maşină – harşşşşti pac! – şi nu te mai
vedea nimeni! Rămâneam cu mama și mama nu se-ar fi întâlnit cu prietenul tău, care n-
o bate, că-l bate mama pe el. Cică-i pămpălău nu ca tine! Ştiu că dacă era sfântă mă lua
şi pe mine cu ei. Dar probabil că plozii se dau numai la pachet cu casă. Mama şi
prietenul tău n-au casă. Stau la fosta lui nevastă între hol şi bucătărie...
TATA : DE UNDE DRACU STII TU ?
MONA : Nu mă-ntreba de unde ştiu eu că ştii şi tu. Hai, te-ai culcat ca să mă car şi eu?
Să-ţi pun vreo două cărămizi sub cap ca să nu-ţi vină sângele prea jos şi să scrie ziarele
că s-au chinuit să te dezlipească din băltoaca de sânge...

Se aud b ătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. TATAL DISPARE. Devine Juju . Mona
îşi scoate halatul şi îşi pune o rochie vaporoasă dar cuminte. Bate un gong.

A TREIA FLACĂRĂ - Romantica şi bricheta

Mo na se aşează lângă Juju pe o bancă .

JUJU : HAI TE ROG MAI STAI !

MONA: - Ai mei nu mă lasă Juju,pe bune , nu mă fandosesc, dar ai văzut vânătaia aia
când am zis că m-am lovit în autobuz! E de când ai zis să mai stăm şi tata s-a supărat... S-
a supărat c-am ajuns la miezul nopţii Juju. Tata, e el băiat bun, cel mai bun tată din UE d
ar e stresat acolo la minister...
JUJU : (LA MISTO) AVETI SI MASINA NU ?
MONA : Sigur că avem maşină dar e la reparat. Nu vin cu ea la şcoală că...
JUJU : E LA REPARAT
MONA : Da e la reparat!
JUJU :SI SAPTAMANA TRECUTA ?
MONA : Şi săptămâna trecută… A, tot la reparat! Se repară greu aşa-i cu maşinile ăstea
naşpa făcute la comandă...
JUJU : SI ZICI CA MAICA-TA A FOST FOTOMODEL NU ?
MAICA-TA A FOST FOTOMODEL NU ?MONA : Da şi mama a fost fotomodel ca şi
sora aia a ta.
JUJU : DA N-AM VAZUT-O LA TV…
MONA : N-ai văzut-o pe mama la tv ? păi are nume de artistă acolo la tv.
JUJU : DA LA SCOALA, DE CE NU VINE NICIODATA ?
MONA :NU ! N-o aduc la şcoală! Sinceră să fiu... S-a cam îngrăşat pentru un fotomodel
aşa că joacă numai în filme româneşti.
JUJU : N-AM VAZUT-O IN NICI UN FILM…
MONA : Sigur ca n-ai văzut-o, sunt filme care joacă numai în Germania. Şi mama ta a
făcut teatru?
JUJU : DA. DA’ E CONTABILA LA BAZA…L-A ASCULTAT PE TAICA-MIU…
MONA : Sigur ca contabilă la bază, ce-i trebuia să rămână la teatru? Eu zic că a
procedat bine că l-a ascultat pe tatăl tău. Ca artistă trebuie să te şi săruţi cu toţi. Ai văzut
în filme trebuie să faci alea-alea că nu te pui cu regizoru´!
JUJU : PAI SI MAICA-TA NU E IN ORAS ?
MONA : Nuuu, mama nu-i în oraş, filmează în munţi.
JUJU : AHA, SI TAICA-TU E IN STRAINATATE…
MONA : Da tata-i în străinătate.
JUJU : (SE DA LA EA)… PAI SI…SI DORMI SIGURA ?
MONA : Nu ! tata vine zilnic din străinătate, aşa-i el patriot… Da´ vine numai noaptea c
a să nu mă incomodeze la lecţii...
JUJU : POATE MA ADUCI PE LA TINE…
MONA : Cum să te duc la noi ?nu ţi-am zis că noaptea vine?
JUJU : AVETI UN TV.ENORM NU ?
MONA : Sigur că e enorm. Doar sunt fată de adjunct de ministru. Pe adjuncţi nu-i dă la
televizor. Da´ nici nu-i schimbă ca pe miniştri una-două!
JUJU : DA’ DE CE SPUNE DESPINA CA TAICA-TU E SOMER ?
MONA : Cine? Despina a spus ASTA?! Cum să spună tocmai ea că tata-i şomer când
tatăl ei e şomer? Sigur, şi al meu mai e din când în când şomer, ca toată lumea. Ştii Juju,
la minister nu-i lasă să-şi ia concediu.
Şi tata vine atunci fiert acasă ca atunci când am întârziat cu tine se enervează pe mine şi-
mi rupe o mână pe urmă-şi ia puţin şomaj ca să se mai odihnească şi el. Cât să devină
normal ş-atuncea nu mă mai bate mă mângâie şi plânge ca un bărbat. Şi-mi explică: „Măi
fata tatălui tău de pardon îmi mai manifest şi eu nervii pe tine da´ asta numai şi numai
ca să nu mă manifestez acolo la minister adică să ţip pe popor. Cu poporu´ n-ai voie să
fii nervos că-ndată iese în stradă şi rămâi şomer stradal! Scuză-mă dragă!”îmi zice... Sau
ceva pe-acolo... (JUJU INCEPE SA SE DEA LA EA ,INCEARCA S-O ATINGA , SO
SARUTE) Şi atunci îmi ia păpuşi mari ca să-mi treacă. Păpuşi mari cu cap. Am unele cu
două sau chiar cu câte trei capete că tata a vrut să fie sigur! Mă rog eu sunt prea mare
pentru păpuşi da´ pot să mă pun cu tata? De mică mă răsfaţă cu păpuşi am tone de
păpuşi! Dorm pe păpuşi. Mă gândesc la bietele fete care n-au păpuşi sau au câte-o
zdreanţă de păpuşă fără cap...
(MONA , INCEARCA SA-L POTOLEASCA, SE OPRESTE DIN POVESTIT)
(MONA , INCEARCA SA-L POTOLEASCA, SE OPRESTE DIN POVESTIT)- Eu
adică îţi spun toate secretele noastre ascunse şi tu...
JUJU : DAR CE-AM FACUT ?
MONA : Vezi prostii la fime cu acordul părinţilor şi... Nu! Nu pune mâna ACOLO!
JUJU : (IRONIC SI INCERCAND SA PARA CUCERITOR) : CĂ CE ? CE FACI, STR
IGI ?
MONA : Nu strig dar te muşc! Odată am muşcat o stradă întreagă că erau toţi ca tine proş
ti şi se uitau la filme!
JUJU : DA CE , NU STII SA SARUTI ?
MONA : Cum nu ştiu să sărut? Ştiu da´ nu vreau da?!
JUJU (II IA GEANTA PE CARE MONA O STRANGEA IN BRATE SI CU CARE SE
ACOPEREA)
MONA : Mă rog asta poţi. Poţi să-mi ţii geanta. Mângâie geanta dacă vrei să-mi arăţi
tandreţe cum zicea tata de mama să nu arate tandreţe pe la alţii.
JUJU : DA LASA-MA SA TE MANGAI UMPIC…(RUGATOR) UMPIC ?
MONA : Bine te las, un pic da´ numai pe mână.(O MANGAIE PE MANA) Ce plăcere-i
asta să mângâi mâini?!(IL RESPINGE) Mângâie-te şi singur! Tu n-ai mâini? Te mângâi
aşa cu stânga pe dreapta şi când oboseşti cu dreapta pe stânga(II ARATA) şi te gândeşti
numai la mine.
JUJU : DA MÂNGÂIE-MA TU …
MONA : Eu nu mângâi băieţi doar pentru că-mi plac, trebuie să fie serioşi să ştie judo şi
să aibă tata lor maşină. Adică nu-i obligator da´ nici nu strică...
(JUJU O SARUTA USOR PE GAT SI MONEI INCEPE SA-I PLACA)
MONA :Sau… ar putea… să-mi placă! (IL IMPINGE)Juju! Stai la doi metri! Te-ai
liniştit?
JUJU : DA AM SA MOR MONA, !,
MONA : N-am auzit ca băieţii să moară dacă stau la doi metrii de gagica lor.
JUJU : FAC EXPLOZIE !
MONA : Fac explozie?
JUJU : DA !... AI O TIGARA ?
MONA : Da am ţigări.
JUJU : DINASTEA… ??
MONA :Da ce voiai ?…bine că au si ăstea filtru. Tata câştigă mult dar nu-mi lasă bani, z
ice ca să mă las şi eu de fumat. Azi nu fumez am ceva în gât... Ia una (se întinde spre el)!
Dă-mi drumu´! Strig dacă nu-mi dai drumu´!
JUJU : DA ,DAR Strigi frumos…
MONA : DA ? Şi tu. SI eşti dintre băieţii care s-ar putea să-mi placă. Da´ nu merge pe
ideea asta.
JUJU :Vrei să luăm Diazepam cu votcă ?
MONA : Diazepam cu vodca ? Ca Romeo si Julieta ? De ce ?? pe ce chestie? Eu sunt
fericită-n dragoste. Am un aviator care mă iubeşte la Kogălniceanu da´ încă nu i-am dat
mâna. Ai mei vor să încerc mai întâi cu un american apoi cu cineva din UE chiar şi
român.da numa´ dacă nu merge cu americanul... Dacă nu mă crezi că tata e adjunct de
ministru şi mama e artistă mă crezi măcar cu americanul?
JUJU :NU.
MONA :Nu? Nuuu?
JUJU :DA’ ZI…NU STII SA SARUTI NU ?
JUJU :DA’ ZI…NU STII SA SARUTI NU ?MONA : Hai sictir nu mă face proastă! Nu
ştiu? Pot oricând să-ţi dau lecţii: cum se sărută funcţie de temperatură ,de cum bate vântul
de ora din zi...
JUJU :DIN NOAPTE…
MONA : A… ! tu vrei noaptea? Păi acum nu-i noapte? E chiar prea noapte şi eu nu am
ajuns acasă. Să vezi ce-mi face iar tata când o veni matol de la minister!

Se aud b ătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un sutien,o bluză stridentă
foarte decoltată peste rochia de voal. Bate un gong.

FLACĂRA A PATRA – Fetiţa prea mică

Mona se învârte în jurul patului in care sta iubitul ei.

MONA: - Nici ieri n-ai venit! Ştii ceva? Îmi aminteşti de unul Juju,un gagiu de-al meu d
intr-a șasea,el era a 10-a,mă mințea întruna. Îmi făcea mereu curte dar nu era deloc
sincer cu mine. Tu mă minţi şi când nu spui nimic! De ce mai vii dacă tot te dai fără chef.
La disco nu vrei... Nu vrei cu mine! De parcă dansezi cu taică-miu!
IUBITUL : TAICA-TU E UN DOBITOC !
MONA : Şi ce, vrei să-l părăsesc?
IUBITUL :MI-A DAT UN PUMN !
MONA : Ţi-a dat şi el aşa … că şi tu ai făcut mişto de el! Păi te prinde la noi în lipsa lui
oricât...
IUBITUL : DA CUM MĂ VEDE ,CU MĂ INJURĂ , DIRECT !
MONA : Și ce vrei ? doar nu-i ministru să te înjure prin alţii, e şi el un şomer acolo...
Auzi lui Juju ăsta îi spusesem că tata-i ministru şi mama artistă – mi-era ruşine să-i spun
că-s divorţaţi şi că tata-i alcoolic. M-am întâlnit cu el vara treecută: el e deja însurat are
şi copii... Le luase păpuşi avea un braţ plin! Credeam că-s fructe aşa cum le ţinea... Auzi
am stat puţin de vorbă: cică m-a lăsat pentru că nu corespundeam! Nu putea să se cupleze
auzi cu fată de adjunct de ministru cu maşină scumpă cu fiţe... Boul!
MONA (SE URCA PE EL)
IUBITUL : AU !!!STAI CA M-AI CURENTAT !
MONA : Hai că nu te-am curentat! Înainte te urcai pe mine unde găseai puţină umbră pu
ţină răcoare doar în frigider mă „iertai”! Şi ziceai că sunt frumuşică, că salivezi la gândul
c-ai să-mi cumperi cândva desuuri roşii...- Acum mă întrebi când o fi meciul dacă am
ceva de haleală, dacă n-am ţigări... Acuma ai migrene... De ce n-ai avut migrene când ave
am eu migrene, până m-ai pus-o atunci?
IUBITUL : ESTI VULGARA !
MONA :Eu sunt vulgară? Domnu´ a devenit poetic. Zi măcar că sunt frumuşică! Sau... zi
că-mi vine bine bluza asta! Nu-i sexy? Vânzătoarea s-a uitat mult după mine. Şi a dat din
cap... Aici era chiar scandaloasă de dezgolită i-am mai pus un petec colorat dar mic.
Aveam o rochiţă de la o păpusă veche. Ştii una fără cap. Şi l-a pierdut după vreun golan c
are s-a ţinut după ea cu limba scoasă de cinci centimetri şi pe urmă a avut migrene.Hai …
Vreau şi eu ce m-ai pisat o lună să-ţi dau, şi tu...
IUBITUL : POTI SA STAI LA DOI METRII DE MINE ?, MA SUFOCI…
MONA : Cum ? „te sufoc”?
IUBITUL : N-AM AER.IMI IEI AERU”
MONA : A… din lipsa aerului, nu că-ţi prea reproşez... Bine, uite stau jos. (Se aşează pe
podea cu cotul în aer ca sprijinit de o canapea.) Păcat că nu ţii măcar un pic la mine!
Cum o să stăm noi la doi metri şi ceva toată viaţa până ce moartea amantele sau părinţii n
e vor despăţi?
IUBITUL : ADICĂ ?? ?(RAMANE MASCA)
MONA : Voiam să-ţi fac o surpriză… dar în mod sigur n-o să-i iei măcar o păpuşă!... Ce
te-ai albit aşa de la aer? Mă iei dacă-ţi spun c-o să avem un plod ?

BAIATUL DISPARE , Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un şorţ
ia de pe bar o sticlă de coniac şi un pachet de ţigări. Aprinde una şi o lasă să ardă singură
ţinând-o ca pe o lumânare. Bate un gong.

FLACĂRA A CINCEA – Fetiţa tatălui ei

Mona bea din sticl ă. ARE O CĂCIULĂ PE CAP ȘI MACHIAJUL TOT ȘTERS , A
PLANS. Se opreşte cu ochii închişi.

MONA: - Iar vorbesc singură Doamne-iartă-mă! Dar altfel uit ce-am de făcut. Trebuie
să mă duc la tata să-l scot pe terasă. Pe urmă trebuie să-i iau din pensie şi să pun la poştă.
Ca şomeră n-aş avea cum să plătesc pensia aia alimentară! Şi vreau s-o plătesc măcar de-
al dracului să nu-mi reproşeze cândva aia mică! Normal fetiţa mea trebuia să rămână la
mine. Ai lui cu avocaţii lor cu minciunile lor! Eu beţivă? (Ascunde sticla la spate.) Dar
într-un fel e mai bine. Tat´ su e ceva pe la un minister acolo mă-sa-i artistă la
televiziunea locală. Rahat! Doar dragostea se pune. Şi ea micuţa (plânge) acolo printre
străini printre păpuşi... Socru-meu – fostul meu drag socru un bou! – o îngroapă-n
păpuşi! O dată m-am dus în lipsa lor şi ea mi-a dat o păpuşă. A ei! Draga de ea cum s-a
îndurat ea să-mi dea o păpuşă întreagă! Am plâns! Şi acuma-i udă păpuşa! Draga mea
fetiţă! Dragă... Cum o fi chemând-o? Se poate eu mama ei să nu mai ţin minte? Beau ca
să uit! Mă uit la păpuşa aia frumoasă şi mă văd pe mine cu păpuşa aia fără cap. (Îşi
ridică şorţul astfel încât nu-i mai vedem capul.) Dar oare eu mai am cap? Sunt o păpuşă
fără cap!

Da am cap! (Lasă şorţul încet jos şi se pipăie atent.) Dacă visez complet înseamnă că
am cap. Ce visez? Nu visez visurile altora. Îi visez tot pe ei pe socri. Dacă e visul meu în
seamnă nu-i aşa că e şi capul meu cu care visez. Sau păpuşa mea fără cap s-a îmbătat şi
visează visurile din capul meu?

Nu mai port numele t ău bărbate! Dar tot nu scap... Mă visez mereu judecată de ai tăi.
Eu stau într-o boxă şi ei mă tot acuză. Mă întreabă dacă l-aş fi omorât pe tata în caz că
era voie. Eu – că m-au pus înainte să jur – zic „da” ca proasta. „Nu eşti bună pentru fiul
nostru” spune mama ta cu o sprânceană ceva mai sus. „Se vedea şi de la distanţă că nu
corespunzi” spunea şi tatăl tău în robă neagră de minister cu o perucă flocoasă din alea c
a la tribunalele englezeşti...

„Condamnat ă!” – aud vocea ta. Apoi mă lega bine la ochi da´ eu vedeam tot tot! Mă
împingeau la zid. Iar eu aşa de-al dracului mă întorceam cu fundu´ la plutonul de
execuţie. Se-nţelege plutonul era format tot din ai tăi: mai era şi mătuşa Clara care ţine la
mine dar se vede că nu putea să se opună. Şi era şi vără-tău ăla cu ceva obligaţii de când
cu împrumutul... Tu stăteai pitit după ei îţi tremura puşca... Îmi zic: n-au curajul ca laşii s
ă tragă pe la spate. Şi aud cum îşi încearcă armele dar nu cred să tragă aşa pe la spate. N-
am văzut asta în niciun film! Strâng păpuşa aia veche în mâini. Păpuşa plânge fără cap.
Am mâinile ude... Îmi sprijin fruntea de zid să mă răcoresc măcar şi ce să vezi: era un
zid cu totul şi cu totul de turtă dulce. Da´ cu totu´! Şi încep să ling măcar că era bun
mortarul... Era ca la „Eugenia” bunuţ ca pe vremuri şi nu prea scump... Apoi văd acolo
unde am lins mai mult zidu´ văd totu´ ca prin sticlă. De partea cealaltă a zidului în faţa
mea adică era un alt pluton de cecxecuţie – ăia oameni serioşi îmbrăcaţi militar. Unu
chiar zice: „Hai să tragem în zidul ăsta că-i Zidul de Turtă Dulce al Berlinului! Hai să-l
dărâmăm dracului ca să putem trece dincolo şi ăia de dincolo să poată veni la noi!” „Şi
noi ce dracu´ mai crăpăm?” întreabă altul. „Că noi mai veneam când ne era foame şi mai
lingeam zidu´ ne mai făceam că ne frecăm de el că ne interesează...” „Lasă mă că mai
rămân ele bucăţi de zid ca să avem ce hali! Totu´ e să tragem în zid să-l dărâmăm odată s
ă vedem cum e fără să fim liberi să lingem zidul şi de pe partea ailaltă!” Apoi am văzut c-
au tras... Normal cred c-am murit dar tot atunci m-am trezit din somn cu vis cu tot şi-am
văzut zidul de la camera mea şi un gândac pe el. Era negru şi cred că visa c-am să-l
execut ca să-i mănânc zidul...

Se stinge lumina. Când se reaprinde vedem doar o păpuşă cu cap spânzurată de

plafon cu un ştreang mic.

Cel de-al doilea spectacol s-a distins printr-o cu totul altă abordare a vieţii şi anume prin

trăirile unei tinere ( o interpretare de excepţie) supusă violenţelor casnice de un tată abuziv şi

alcoolic, părăsită de mamă , nevoită să -şi însuşească responsabilităţile unui adult. Evadarea

din umila sa condiţie umană se soldează cum era de aşteptat cu un eşec, în lipsa oricărui

sprijin din interior sau exterior. Este o piesă emoţionantă şi atât de tristă încât – dacă nu ar

exista cu adevărat astfel de situaţii- ţi-ai dori să nu fie decât rodul unei imaginaţii exacerbate.

Spectacolul este gândit şi regizat de Dan Mirea care are ca atuu important, experienţa scenei,

şi deşi există unele momente împinse spre grotesc, impresionează publicul tânăr sau mai în

vârstă în egală măsură.

Draga domnisoara... cu bricheta

Draga domnisoara... cu brichetaMa misca asa frumoase cuvinte, multumesc mult, si autorii au

nevoie de cuvinte bune - sunt, sincer, exagerate in privinta mea, dar textul ma emotioneaza si pe

mine, desi eu l-am scris. Ma bucur ca ati avut curajul sa il jucati, caci sunt 5 roluri intr-unul, un fel

de matrioska de suflete, incat ma gandeam ca va fi greu sa vad vreodata pe cineva care sa

reuseasca sa se simta in rol/uri si sa le accepte. Doar lamentari pe scena nu emotioneaza, ci jocul

masurat... Ma bucur ca am aflat atat de tarziu ca se joaca, altfel as fi avut prea mari emotii. Am

vazut acum fotografii postate si, daca imaginile din public nu m-au lamurit, daca solutia cu trei

actori, asa cum vedeam si eu lucrurile - doi sustinatori, fizic - mi-a placut, am vazut o fotografie in

care aveati exact privirea personajului meu, tulburatoare, o disperare diurna ascunzand putina

speranta. M-a emotionat pana la lacrimi imaginea, chiar daca n-am vazut scena filmata, si mi-am zis:

EA e! .

misca asa frumoase cuvinte, multumesc mult, si autorii au nevoie de cuvinte bune - sunt, sincer,

exagerate in privinta mea, dar textul ma emotioneaza si pe mine, desi eu l-am scris. Ma bucur ca ati

avut curajul sa il jucati, caci sunt 5 roluri intr-unul, un fel de matrioska de suflete, incat ma

gandeam ca va fi greu sa vad vreodata pe cineva care sa reuseasca sa se simta in rol/uri si sa le

accepte. Doar lamentari pe scena nu emotioneaza, ci jocul masurat... Ma bucur ca am aflat atat de

tarziu ca se joaca, altfel as fi avut prea mari emotii. Am vazut acum fotografii postate si, daca

imaginile din public nu m-au lamurit, daca solutia cu trei actori, asa cum vedeam si eu lucrurile - doi

sustinatori, fizic - mi-a placut, am vazut o fotografie in care aveati exact privirea personajului meu,

tulburatoare, o disperare diurna ascunzand putina speranta. M-a emotionat pana la lacrimi imaginea,

chiar daca n-am vazut scena filmata, si mi-am zis: EA e! .Inchei, ca sa nu fiu prea patetic. Mai trimit

maine cateva texte - cine stie la ce vor fi bune... :)

Victor Cilinca

(autorul( )