Fetita cu bricheta, de Victor Cilinca

PRIMA FLACĂRĂ - Şcolăriţa cu brichetă

Mona poartă sarafan şi o cunună de şcoală în păr. Stă ghemuită într-un colţ plânge
fără vorbe. Aprinde din când în când o brichetă privind cu spaimă sălbatică - care
poate părea comică unor cinici - în jur şi o stinge când se frige. Vorbeşte cu o păpuşă
fără cap.

MONA: - Când ai să fii mare am să-ţi cumpăr un cap. La copiii pe unde-ai fost ai
avut capnu? Sau te-au cumpărat aşa mai ieftin... Cred că erai o păpuşă-prinţesă cred
eu. Ştii la păpuşi contează rochiţele că contează! La păpuşi nici nu contează
capul decât pentru păr cel mult - că e foarte bun la mângâiat. Tăticu zice că nici la
femei nu face bine prea mult cap că pe urmă „au ce pierde”! Dacă aveai cap mama
nici nu mă lăsa cu tine. Zice că-s prea mare pentru păpuşi cu cap zice că de-acum
sunt elevă. Aşa fără cap îi zic că fac anatomie. Ştie ea ceva ce-i aia anatomie. Cică a
făcut şi ea la vremea ei anatomie pe broaşte. Pe vremea ei era obligatoriu să te duci
la şcoală să-ţi arate oase de oameni şi să laşi broaştele fără cap şi să împungi fluturi
cu acul! Împungi adică fluturele în burtă şi el mai dă de multe ori din aripi.
El prostu´ crede că o să poată zbura cu tot cu ac cu tot cu poliesteru-n care-i înfipt cu
masă. Cu Pământ cu tot – cu străzi cu tramvaie cu semafoare! Pe urmă fluturele se
usucă şi devine o coajă tare ca pâinea veche. Ceva ca un monument mic de fluture.
Da´ nu miroase ca la animăluţe când mor... Şi ei sunt săracii tot frumoşi doar că la
un moment dat se tot satură să încerce să zboare de-acolo cu bold cu masă şi cu
Pământ cu semafoare cu tot...

Vai cum poţi să spui păpuşico că vorbesc singură de frică?! Vorbesc cu tine. Ce şi
tu credeai că numai păpuşele vorbesc că oamenii nu pot vorbi dar se prefac ei săracii
se prefac dau numai din buze aşa ca să păcălească păpuşile să nu plângă de frică?

Auzi ai fi avut acum nişte buze vinete de frig dacă aveai cap şi nişte buze la cap. Şi
de frică ar fi fost vinete. Sau verzi. Norocu´ tău că n-ai căpşor! Vezi e mai bine fără
cap. Nici nu te mai ascultă la mate că n-au ce asculta... Dacă te-ntreabă de cât fac
opt ori nouă spui că nu auzi dacă scrie pe tablă zici că n-ai văzut. Şi nici n-o să-ţi
spună că răspunzi obraznic că n-ai gură să răspunzi deloc...Ţie ţi-e frică pe întuneric?
Mie nu. Ştiu căţi-e frică nu fi mincinoasă ca o proastă! Să mai aprind o dată bricheta
lu´ tăticu? Ce caldă flacără face! Poţi să prăjeşti păpuşi la ea să le faci să ţipe. Să le
faci să se roage. Cum îl rog eu pe tăticu. Îi spun că nu mai fac. Parcă ce fac ceva rău?
Auzi zice că de la jocul cu focul copiii mici fac în pat. Da´ faci în pat şi de frică te
rog să mă crezi. Parcă bricheta asta face mai mult întuneric decât lumină!

Or fi oprit ăştia lumina în tot blocul? Uite pe fereastră nu se vede nici luna! Or fi
oprit şi lunadacă n-au plătit nici ăştia de jos factura. Ştii ce-nseamnă „factură”? O
să-ţi spun în clasa a cincea...

Şi plouă... Nu plouă pe factură că ăştia ar opri şi ploaia... Ce târziu e! Oare să fac

lecţiile la brichetă? O să mă frigă degetele. De la brichetă... Tăticu o să zică că de la
matematică mă frige. Dacă mă prinde cu bricheta mă pocneşte. Dacă nu fac
tema doamna o să mă dea la şcoală cu capu´ de tablă. Prefer tabla că tabla nu înjură...
Mă ustură palma! M-a bătut şi doamna cu linia la palmă la meditaţie. Ca să ne vadă
alţii cât suntem de „intime” – spune doamna... Cică dacă tăticu n-are toţi banii pentru
meditaţiile din martie o să mă mai usture! Da´ ce vreau eu meditaţie? Hai să mai
aprind. De n-o vedea tăticu că-i lipseşte gazul! Are aşa un nas că simte şi mirosul de
gaz ars demult. Cred că depistează şi brichete aprinse pe vremea romanilor! Ştii ce
înseamnă „depistează”? Îţi spun anul viitor dacă înveţi tabla înmulţirii cu unu. Chiar
sunt curioasă: o să fie prea obosit să mă bată azi? Tot o să mă batăcă deja miroase a
gaz... O să zică: „Ce tu eşti aia plodoaica cu chibrite?! Aia a mierlit de proastă ce
era. Da´ măcar n-a dat foc la casă c-a aprins chibitele-n stradă! Că dacă le aprindea-
n casă îi învineţea tat-su...” Nu vă spun cuvântu´ ăla ce-i învineţea adică că doamna
sune că numai oamenii mari au dreptu´ la „expresii” – noi „ghiaurii ăştia
mici”folosim numai propoziţii.

Uite se aprinde luna. Or fi plătit între timp ăştia factura? Se plăteşte adică şi noaptea?
Aşteaptă şi noaptea să plătim?! Or fi plătit fetiţele cu chibrituri de pe stradă ălea care
n-au îngheţat încă. Şi ălea cu brichete. Şi ălea care fumează. Şi fetele cu blană.
Toate de pe stradă că doar pentru ele arde luna când arde! Nu pentru noi: noi stăm
în casă uneori la lumină alteori la brichetă şi luăm scatoalce bune ce la tăticu - „de
leac” zice el urecheli lungi de la mămica şi păzim ceaiul şi mămăliga să fiarbă – că
gazul nu ni-l taie încă. Cum să taie gazul? Trebuie să fie vreo vrăjitorie cu un farmec
de tăiat capete la păpuşi. Mămica zice cănicio grijă într-o zi o să ne ia şi aeru´ că
prea respirăm în interes personal şi de plătit cotu´! Tăticu cam are ciudă ciudată pe
mine că deja sunt mică şi nu aduc nimic-nimic acasă. Că „nu mi se lipeşte nimic de
mână” că „oamenii mai uită oamenii mai lasă” şi că „n-o să omoare nimni un copil
pentru un cartof căzut oricum de pe tarabă”. Şi mămica are ciudă pe tăticu că n-aduce
mai nimica acasă. Că „toţi bărbaţii are câte două – cinci servicii şi mai munceştre ş-
acasă şi duce şi gunoiu´ la gunoi!” Şi eu am ceva ciudă pe ei că nu-mi aduc un
frăţior să am şi eu pe cine să urăsc.

Oare flacăra asta a lunii n-o fi tot dintr-o brichetă? Cine-o ţine în mână să nu se
stingă cred că se frige mai tare. De aia o mai şi închide din când în când că n-o vezi
tot timpul strălucind. Cum adoarme copilul ce să mai ţină luna arzând dacă tot frige?
Pentru păpuşi care oricum n-au nici ochi nici măcar cap fără ochi?! Ei na!

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un halat larg peste sarafan
şi aruncă panglica. Bate un gong.

A DOUA FLACĂRĂ - Fetiţa cu brichetă

Mona stă pe un scaun înalt.

MONA: - Iar mă întrebi de mama! De-un an din chef în chef mă tot întrebi de
afurisita de mama! Parcă ziceai că „în casa asta nu se mai întreabă de mama!”.
Tată în casa asta copilul are numai tată! Aşa ai spus cu mândrie. A domnu´ a depăşit
acum puţin marginea de sus la sticlă şi cam amestecă epocile: epoca fierului cu tata
tare ca fieru´ iute ca oţelu´ epoca scavagistă când s-a însurat prima oară cu mama şi
munceam ca sclavele epoca Renaşteriicând s-au împăcat prima dată mama cu tine:
atunci când ţi-au dat ăia de la servici casa asta jegoasă. Mă rog acum e jegoasă...
Epoca următoare: Revoluţia. Adică mama a întors armele şi a plecat cu „ăla”. Şi
epoca umedă cea actuală când corpu´ matale conţine mai mult lichid decât media pe
economie. Ia să te miros... se simte pân-aici! Tot coniac de ăla prostu´ la halbă?! D-
ăla făcut din şubă din izmene cum ziceai pe vremea Renaşterii când tu beiai „cu
măsură”. Cu măsură mare da´ mestecai izmă după aia să nu se prindă cică „scorpia”.
De parcă nu vedea tot cartierul că te legănai! Ziceai că strada a intrat în furtună şi se
balansează... Gata tata nu mai zic de mama nu mai zic de tine; oricum zic degeaba!
Mai bine discut cu caloriferul. Măcar el mai icneşte iarna aşa câte-un răspuns. Pe
acolo unde curge-n casă şi-ai îndesat păpuşa aia fără cap să nu mai curgă tare. Da´
până la iarnă cine să-mi icnească un răspuns? Nu nu te judec ziceam şi eu aşa de
mama că mai sunt fete care au şi mamă. Nu-i obligatoriu nu-i prevăzut în
Constituţie dar merge şi cu mame. Măcar suntem două la dus gunoiul... OK mă scol
în picioare în faţa ta! (nu se dă jos de pe scaun) Daaa daaaa „nu te respect”! Ia auzi:
cică nu-l eu pe el respect! Nu-l respect! Nu-l respect!!! Nu te respect cică doar pentru
că nu te primeasc în picioare când binevoieşti să vii! Că nu fac adică frumos nu fac
sluj! Păi cum să-ţi întâmpini unicul tătic în picioare când dumnealui intră în casă în
patru labe?! Uite greşesc eu exagerez? Uite: unu doi trei patru! Patru labe
transpirate hainele udate prin cine ştie ce mizerii năsucu´ roşu – şi nu-i decembrie
afară e iulie... Gata tac. Chiar că tac! O să tac până am să mor! Şi-am să mor până-n
clasa a nouacă nu vreau să îmbătrânesc ca mama! Până-ntr-a noua o să mierlesc cum
zice Juju: „Cum dracu să trăieşti cu profesorii ăia cu moace de Gestapo?” Cum să
suporţi toanele profilorcând ai şi acasă un tată care nu te ajută la matematică nu te
ajută la franceză nu-ţi desenează nu te întreabă nu te scoate la munte nu te scoate la
balcon măcar?! Iar mamamămuţa – de care nici nu vrem să vorbim acum şi nu
vorbim ni se pare că vorbim că tăticu´ nu ne dă voie să ne amintim – nu m-ar fi ajutat
nici cu gătitul... Dacă ar fi ştiut ce ştie o mămică n-ar fi dispărut cu cel mai bun
prieten al lui tata. Vezi ce buni sunt prietenii la casa omului? Te ajută ei să duci
gunoiul... Rămâi numai cu tata fără alte gunoaie...

Biiine tata o să tac. Ştiu „am s-o primesc” când ai să te trezeşti pentru că-ţi vorbesc
ca un closet vechi. Ştiu şi că tu uiţi întotdeauna. Pentru că nu mă cafteşti niciodată
pentru ce-ţi spun când eşti mort ca acu´. Tu oricum mă baţi de plăcere. Când eşti
treaz când eu sunt mieroasă. „Ca mă-ta” cum observvi tu... Mă baţi din obligaţie de
tată fără motiv. E contribuţia ta la educaţie pentru că nu ştii engleză. Gata tata am
tăcut! (Tace. Scate o brichetă din buzunarul capotului prea lung – evident a fost al
mamei.) Ce să-ţi dau? Parcă dormeai acum vrei ţigară. De unde să ştiu eu unde ţii
ţigările când nu le ţii în buzunar? Cum„ştiu eu”? Adică îţi fur eu ţigările? Ce să fac
eu cu duhnitoarele alea? A ai găsit aşa „rănit” cum eşti? Eu n-aş fuma ţigară aia udă.
Până n-aş şti în ce s-a udat... N-aş fuma adică dacă aş fuma. Fata ta e cuminte nu
seamănă cu mama. Da´ ştii? Nici mama nu fuma. Nu-i dădeai voie să fumeze şi n-a
fumat când erai tu. Nu i-ai dat voie nici să plece cu ăla... Sigur nu-ţi convine: era
pretenaru´ tău tu ni l-ai băgat pe gât! Cu el fumai acasă! Cu el pileai acasă; şi
acasă da? Nu găseşti chibrituri? De unde să ştiu eu unde-ai pus chibriturile? Ce sunt
fetiţa cu chibrituri? Eu nu aprind aragazul cu chibrituri avem aprinzător rămas de pe
vremea mamei. Ce-s eu fetiţa ta cu chibrituri? (scoate din buzunarul capotului o
brichetă şi aprinde o ţigară invizibilă aproape de podea. Încearcă de mai multe ori.)
Păi ţigara nu se aprinde singură trebuie să tragi din ea. Nu ai putere? Da´ să mă
ameninţi ai? Erai mai simpatic când mă înjurai numa´. Vezi că-ţi umpli naibii
pumnul ăla de sânge. Nu mai da cu pumnu-n ciment eu nu-a acolo! Dă să ţi-o aprind
eu! (Pune între dinţi ţigara invizibil’ cu silă) Scârboasă! Udă... Cum de unde ştiu să
aprind? Am văzut asta la televizor. În toate filmele e cineva care aprinde ţigări după
ce-a terminat cu sexu´. Cineva care bea cineva care fumează cineva care... ştii tu.
Adică ştiai când se mai uita careva la tine... Şi bricheta? Cum de unde-o am? Pentru
una pentru alta... Uite-aşa te faci folositori oamenilor. Să mă jur că nu fumez?
(Ridică din umeri şi încrucişează arătorul şi mijlociul la spate.) Nu fumez şi fii
antenă: n-am să fumez în viaţa-vieţilor mele! Îi întinde ţigara invizibilă) Dacă fumezi
pe spate crăpi cu fumu-n gât şi mă dă la cămin şi nici acolo nu se fumează legal.
Hai tată stai şi fumează ca băieţii în fund. Pe urmă faci nani şi eu nu te urc hopa
sus că tu faci oricum hopa jos da? Am să ţin minte să-ţi amintesc tot ce ţi-am zis
acum. Când o să fii treaz o să te doară capul: crezi că-i bine să-ţi amintesc ce prostii
mai spune o ploadă la nervi? Hairelaxează-te! (Tace) Hai să începem ora de
Istorie ca să mai treacă timpu´ până faci dracului nani şi pot pleca şi eu în oraş! Aşa...
Epoca contemporană. Când eram fericiţi toţi şi puţin bătuţi între noi: eu mama tata
şi prietenul lu´ tata... Seara mai ales duminica dădeaţi paharele pe gât toţi trei! Ştii
că eraţi nostimi! După a doua sticlă nici nu mai era cazu´ să mă uit la „Sran şi Bran”.
E drept Stan şi Bran nu mai aveau încă un Bran sau încă un Stan şi nici o plodoaică
nu aveau ca s-o înveţe să bea cu ei „la păhăruţ”! Că asta-i „haraşo la sănătate” că
„aşa s-a căcălit oţelu´!” Vezi că arde ţigara singură! Te fumează ea! Trage din tine
până nu ţi-o rămâne decât filtrul! Să-ţi pun o scobitoare să-ţi mai ţie ochiul deschis?
Ca să mă auzi? Văd că nu mă mai contrazici.

Da´ de ce să tac dracului şi să te urc pe canapea? Tac şi nu te ridic. Eşti greu de

ridicat la opt ani! De la opt ani ai mei când te ridicam în pat cu mama; aşa cum era
ea – „curvă” da? - da´ nu te lăsa cu şoriciul pe ciment să nu înţepeneşti. Făcuseşi
deja burtă de la bere şi abia puteam să te împing – mama te trăgea. Uneori te scăpa
între pat şi prerete că patu´ era uşor şi se depătrta şi făceai buf. Pe atunci regretam
că aveam acolo perete. Fără peretete duceai direct la gunoi în stradă. Dimineaţa
veneau ăia cu gunoiul te încărcau în maşină – harşşşşti pac! – şi nu te mai vedea
nimeni! Rămâneam cu mama mama nu se întâlnea cu prietenul tău care n-o bate că-
l bate mama pe el. Cică-i pămpălău nu ca tine! Ştiu dacă era sfântă mă lua şi pe mine
cu ei. Dar probabil că plozii se dau numai la pachet cu casă. Mama şi prietenul tău
n-au casă. Stau la fosta lui nevastă între hol şi bucătărie... Nu mă-ntreba de unde ştiu
eu că ştii şi tu. Hei te-ai culcat ca să mă car şi eu? Să-ţi pun vreo două cărămizi sub
cap ca să nu-ţi vină sângele prea jos şi să scrie ziarele că s-au chinuit să te dezlipească
din băltoaca de sânge...

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi scoate halatul şi îşi pune o
rochie vaporoasă dar cuminte. Bate un gong.

A TREIA FLACĂRĂ - Romantica şi bricheta

Mona îşi strânge rochiţa la gât şi se aşează ca pe o bancă pe scaunul răsturnat pe o

parte.

MONA: - Ai mei nu mă lasă Juju. Hai Juju nu mă fandosesc dar ai văzut vânătaia
aia când am zis că m-am lovit în autobuz! E de când ai zis să mai stăm şi tata s-a
supărat... S-a supărat tata c-am ajuns la miezul nopţii Juju. Tata e el băiat bun cel
mai bun tată din UE dar e stresat acolo la minister...

Sigur că avem maşină dar e la reparat. Nu vin cu ea la şcoală că... Da e la reparat! Şi

săptămâna trecută? A tot la reparat! Se repară greu aşa-i cu maşinile ăstea
naşpa făcute la comandă...

Da şi mama a fost fotomodel ca şi sora aia a ta. N-ai văzut-o pe mama la tv păi are
nume de artistă acolo la tv. N-o aduc la şcoală! Sinceră să fiu... S-a cam îngrăşat
pentru un fotomodel aşa că joacă numai în filme româneşti. Sigur n-ai văzut-o sunt
filme care joacă numai în Germania. Şi mama ta a făcut teatru? Sigur ca contabilă la
bază ce-i trebuia să rămână la teatru? Eu zic că a procedat bine că l-a ascultat pe tatăl
tău. Ca artistă trebuie să te şi săruţi cu toţi. Ai văzut în filme trebuie să faci alea-
alea că nu te pui cu regizoru´! Nuuumama nu-i în oraş filmează în munţi. Da şi tata-
i în străinătate. Nu dorm singură tata vine zilnic din străinătate aşa-i el patriot. Da´
vine numai noaptea ca să nu mă incomodeze la lecţii... Cum să te duc la noi nu ţi-
am zis că noaptea vine? Nu nu-ţi arăt televizorul nostru. Sigur că e enorm. Doar sunt
fată de adjunct de ministru. Pe adjuncţi nu-i dă la televizor. Da´ nici nu-i schimbă ca
pe miniştri una-două! Cine? Despina a spus ASTA?! Cum să spună tocmai ea că
tata-i şomer când tatăl ei e şomer? Sigur şi al meu mai e din când în cândşomer ca
toată lumea. Ştii Jojo la minister nu-i lasă să-şi ia concediu. Şi tata vine atunci fiert
acasă ca atunci când am întârziat cu tine se enervează pe mine şi-mi rupe o mână pe
urmă-şi ia puţin şomaj ca să se mai odihnească şi el. Cât să devină normal ş-atuncea
nu mă mai bate mă mângâie şi plânge ca un bărbat. Şi-mi explică: „Măi fata tatălui
tău de pardonîmi mai manifest şi eu nervii pe tine da´ asta numai şi numai ca să nu
mă manifestez acolo la minister adică să ţip pe popor. Cu poporu´ n-ai voie să fii
nervos că-ndată iese în stradă şi rămâi şomer stradal! Scuză-mă dragă!” îmi zice...
Sau ceva pe-acolo... Şi atunci îmi ia păpuşi mari ca să-mi treacă. Păpuşi mari cu cap.
Am unele cu două sau chiar cu câte trei capete că tata a vrut să fie sigur! Mă rog eu
sunt prea mare pentru păpuşi da´ pot să mă pun cu tata? De mică mă răsfaţă cu
păpuşi am tone de păpuşi! Dorm pe păpuşi. Mă gândesc la bietele fete care n-au
păpuşi sau au câte-o zdreanţă de păpuşă fără cap...

Eu adică îţi spun toate secretele noastre ascunse şi tu... Prea vezi prostii la fime cu
acordul părinţilor şi... Nu! Nu pune mâna ACOLO! Nu strig dar te muşc! Odată am
muşcat o stradă întreagă că erau toţi ca tine proşti şi se uitau la filme! Cum nu ştiu
să sărut? Ştiu da´ nu vreau da?!

Mă rog asta poţi. Poţi să-mi ţii geanta. Mângâie geanta dacă vrei să-mi arăţi
tandreţe cum zicea tata de mama să nu arate tandreţe pe la alţii. Bine te las un pic da´
numai pe mână. Ce plăcere-i asta să mângâi mâini?! Mângâie-te şi singur! Tu n-ai
mâini? Te mângâi aşa cu stânga pe dreapta şi când oboseşti cu dreapta pe stânga şi
te gândeşti numai la mine. Eu nu mângâi băieţi doar pentru că-mi plac trebuie să fie
serioşi să ştie judo şi să aibă tata lor maşină. Adică nu-i obligator da´ nici nu strică...

Sau ar putea să-mi placă! Jojo! Stai la doi metri! Te-ai liniştit? N-am auzit ca băieţii
să moară dacă stau la doi metri de gagica lor. Fac explozie? Da am ţigări. Da´ ce
voiai bine că au şi ăstea filtru. Tata câştigă mult dar nu-mi lasă bani zice ca să mă
las şi eu de fumat. Azi nu fumez am ceva în gât... Ia una (se întinde spre el)! Dă-mi
drumu´! Strig dacă nu-mi dai drumu´! Strig frumos? Şi tu. Da eşti dintre băieţii care
s-ar putea să-mi placă. Da´ nu merge pe ideea asta. De ce vrei să luăm Diazepam cu
votcă ca Romeo şi Julieta? Pe ce chestie? Eu sunt fericită-n dragoste. Am un aviator
care mă iubeşte la Kogălniceanu da´ încă nu i-am dat mâna. Ai mei vor să încerc mai
întâi cu un american apoi cu cineva din UEchiar şi român. Numa´ dacă nu merge cu
americanul... Dacă nu mă crezi că tata e adjunct de ministru şi mama e artistă mă
crezi măcar cu americanul? Nu? Nuuu?

Hai sictir nu mă face proastă! Nu ştiu? Pot oricând să-ţi dau lecţii: cum se sărută
funcţie de temperatură de cum bate vântul de ora din zi... Ha tu vrei noaptea? Păi
acum nu-i noapte? E chiar prea noapte şi eu nu am ajuns acasă. Să vezi ce-mi face
iar tata când o veni matol de la minister!

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un sutieo bluză
stridentă foarte decoltată peste rochia de voal. Bate un gong.

FLACĂRA A PATRA – Fetiţa prea mică

Mona se învârte în cerc ca un sculptor împrejurul statuii.

MONA: - Nici ieri n-ai venit! Ştii ceva? Îmi aminteşti de unul Jojo dintr-a cincea.
Îmi făcea mereu curte dar nu era deloc sincer cu mine. Tu mă minţi şi când nu spui
nimic! De ce mai vii dacă tot te dai fără chef. La disco nu vrei... Nu vrei cu mine!
De parcă dansezi cu taică-miu! Şi ce vrei să-l părăsesc? Ţi-a dat şi el aşa un pumn că
şi tu ai făcut mişto de el! Păi te prinde la noi în lipsa lui orşicât... Ce doar nu-i
ministru să te înjure prin alţii e şi el un şomer acolo... Auzi lui Jojo ăsta îi spusesem
că tata-i ministru şi mama artistă – mi-era ruşine să-i spun că-s divorţaţi şi că tata-i
alcoolic. M-am întâlnit cu el vara treecută: el e deja însuratare şi copii... Le luase
păpuşi avea un braţ plin! Credeam că-s fructe aşa cum le ţinea... Auziam stat puţin
de vorbă: cică m-a lăsat pentru că nu corespundeam! Nu putea să se cuplezeauzi cu
fată de adjunct de ministru cu maşină scumpă cu fiţe... Boul!

Hai că nu te-am curentat! Înainte te urcai pe mine unde găseai puţină umbră puţină
răcoaredoar în frigider mă „iertai”! Şi ziceai că sunt frumuşică că salivezi la gândul
meu că ai să-mi cumperi cândva desuuri roşii... Acum mă întrebi când o fi
meciul dacă am ceva de haleală în poşetă dacă n-am ţigări... Acuma ai migrene... De
ce n-ai avut migrene când n-aveam eu migrene până m-ai pus atunci jos? Eu sunt
vulgară? Domnu´ a devenit poetic. Vreau şi eu ce m-ai pisat o lună să-ţi dau şi tu...
Zi măcar că sunt frumuşică! Sau... zi că-mi vine bine bluzaasta! Nu-i sexy?
Vânzătoarea s-a uitat mult după mine. Şi a dat din cap... Aici era chiar scandaloasă
de dezgolită i-am mai pus un petec colorat dar mic. Aveam o rochiţă de la o păpuţă
veche. Ştii una fără cap. Şi l-a pierdut după vreun golan care s-a ţinut după ea cu
limba scoasă de cinci centimetri şi pe urmă a avut migrene.

Pot să stau la doi metri de tine? Cum „te sufoc”? A din lipsa aerului nu că-ţi prea
reproşez şi-ţi prea reproşez... Bine uite stau jos. (Se aşează pe podea cu cotul în
aer ca sprijinit de o canapea.) Păcat că nu ţii măcar un pic la mine! Cum o să stăm
noi la doi metri şi ceva toată viaţa până ce moartea amantele sau părinţii de vor
despăţi? La ce fac aluzie? Voiam să-ţi fac o surpriză dar în mod sigur n-o să-i iei
măcar o păpuşă! Ce te-ai albit aşa de la aer? Mă iei dacă-ţi spun c-o să avem un
plod?
(Către public) Eu mă cam duc să mă plimb. Am să trec pe la câţiva prieteni mai de
caractersă le spun chestia cu plodu´... Primul reflex la un bărbat este să se întrebe
dacă nu-i al lui. Al doilea reflex să se gândească dacă nu putea să se culce şi altul cu
tine. Asta-i din bancurile cu blonzi...

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un şorţ ia de pe bar o
sticlă de coniac şi un pachet de ţigări. Aprinde una şi o lasă să ardă singură ţinând-o
ca pe o lumânare. Bate un gong.

FLACĂRA A CINCEA – Fetiţa tatălui ei

Mona bea din sticlă. Se opreşte cu ochii închişi.

MONA: - Iar vorbesc singură Doamne-iartă-mă! Dar altfel uit ce-am de făcut.
Trebuie să mă duc la tata să-l scot pe terasă. Pe urmă trebuie să-i iau din pensie şi să
pun la poştă. Ca şomeră n-aş avea cum să plătesc pensia aia alimentară! Şi vreau s-
o plătesc măcar de-al dracului să nu-mi reproşeze cândva aia mică! Normal fetiţa
mea trebuia să rămână la mine. Ai lui cu avocaţii lor cu minciunile lor! Eu beţivă?
(Ascunde sticla la spate.) Dar într-un fel e mai bine. Tat´ su e ceva pe la un minister
acolko mă-sa-i artistă la televiziunea locală. Rahat! Doar dragostea se pune. Şi
ea micuţa (plânge) acolo printre străini printre păpuşi... Socru-meu – fostul meu
drag socru un bou! – o îngroapă-n păpuşi! O dată m-am dus în lipsa lor şi ea mi-a
dat o păpuşă. A ei! Draga de ea cum s-a îndurat ea să-mi dea o păpuşă întreagă! Am
plâns! Şi acuma-i udă păpuşa! Draga mea fetiţă! Dragă... Cum o fi chemând-o? Se
poate eu mama ei să nu mai ţin minte? Beau ca să uit! Mă uit la păpuşa aia
frumoasăşi mă văd pe mine cu păpuşa aia fără cap. (Îşi ridică şorţul astfel încât nu-i
mai vedem capul.) Dar oare eu mai am cap? Sunt o păpuşă fără cap!

Da am cap! (Lasă şorţul încet jos şi se pipăie atent.) Dacă visez complet înseamnă
că am cap. Ce visez? Nu visez visurile altora. Îi visez tot pe ei pe socri. Dacă e visul
meu înseamnănu-i aşa că e şi capul meu cu care visez. Sau păpuşa mea fără cap s-a
îmbătat şi visează visurile din capul meu?

Nu mai port numele tău bărbate! Dar tot nu scap... Mă visez mereu judecată de ai
tăi. Eu stau într-o boxă şi ei mă tot acuză. Mă întreabă dacă l-aş fi omorât pe tata în
caz că era voie. Eu – că m-au pus înainte să jur – zic „da” ca proasta. „Nu eşti bună
pentru fiul nostru”spune mama ta cu o sprânceană ceva mai sus. „Se vedea şi de la
distanţă că nu corespunzi”spunea şi tatăl tău în robă neagră de minister cu o perucă
flocoasă din alea ca la tribunalele englezeşti...

„Condamnată!” – aud voceata. Apoi mă lega bine la ochi da´ eu vedeam tot tot! Mă
împingeau la zid. Iar eu aşa de-al dracului mă întorceam cu fundu´ la plutonul de
execuţie. Se-nţelege plutonul era format tot din ai tăi: mai era şi mătuşa Clara care
ţine la mine dar se vede că nu putea să se opună. Şi era şi vără-tău ăla cu ceva
obligaţii de când cu împrumutul... Tu stăteai pitit după ei îţi tremura puşca... Îmi zic:
n-au curajul ca laşii să tragă pe la spate. Şi aud cum îşi încearcă armele dar nu cred
să tragă aşa pe la spate. N-am văzut asta în niciun film! Strâng păpuşa aia veche în
mâini. Păpuşa plânge fără cap. Am mâinile ude... Îmi sprijin fruntea de zid să mă
răcoresc măcar şi ce să vezi: era un zid cu totul şi cu totul de turtă dulce. Da´ cu
totu´! Şi încep să ling măcar că era bun mortarul... Era ca la „Eugenia” bunuţ ca pe
vremuri şi nu prea scump... Apoi văd acolo unde am lins mai mult zidu´ văd totu´ ca
prin sticlă. De partea cealaltă a zidului în faţa mea adică era un alt pluton de
cecxecuţie – ăia oameni serioşi îmbrăcaţi militar. Unu chiar zice: „Hai să tragem în
zidul ăsta că-i Zidul de Turtă Dulce al Berlinului! Hai să-l dărâmăm dracului ca să
putem trece dincolo şi ăia de dincolo să poată veni la noi!” „Şi noi ce dracu´ mai
crăpăm?”întreabă altul. „Că noi mai veneam când ne era foame şi mai lingeam
zidu´ ne mai făceam că ne vfrecăm de el că ne interesează...” „Lasă mă că mai rămân
ele bucăţi de zid ca să avem ce hali! Totu´ e să tragem în zid să-l dărâmăm odată să
vedem cum e fără să fim liberi să lingem zidul şi de pe partea ailaltă!” Apoi am văzut
c-au tras... Normal cred c-am murit dar tot atunci m-am trezit din somn cu vis cu
tot şi-am văzut zidul de la camera mea şi un gândac pe el. Era negru şi cred că visa
c-am să-l execut ca să-i mănânc zidul...

Se stinge lumina. Când se reaprinde vedem doar o păpuşă cu cap spânzurată

de plafon cu un ştreang mic.

Sfârşit