Puslamaua partea 1, scenele 1,2, 3,

Mircea M. IONESCU

PUŞLAMAUA DE LA ETAJUL 13

Comedie amăruie, fireşte, în 13 scene

FATA
*DE REŢINUT. Această piesă se poate juca în trei feluri...

1) Aşa cum este scrisă, cu un singur interpret, care va fi mereu în interacţiune cu imagini de
film şi cu sala.

2) Cu un singur interpret, în rolul Fetei, care va imita din voce şi celelalte personaje,
folosindu-se de păpuşile care simbolizează personajele din piesă.

3) Cu trei interpreţi: Fata, Mama-care va juca şi rolurile Bunicii şi Sorei şefe, Tatăl-totodată
Bunicul, Judecătorul, Medicul, Antrenorul.

Scena 1

... ...O fereastră deschisă, în fundal. Într-o cameră mică, în mare dezordine. Un pat, veritabil târg
de vechituri. Pe el, caiete, cărţi, pahare murdare, farfurii, furculiţe, cutii goale de iaurt, o sticlă
goală de Coca-Cola, un borcan de dulceaţă, două linguriţe nespălate, pixuri, un ghiozdan
desfăcut, cutii de cremă pentru faţă, mingi şi o rachetă de tenis, un laptop etc. Deasupra patului,
raftul unei mici biblioteci. Un aparat de radio pe jos, un mic televizor, fixat în peretele din dreapta,
cu o oglinjoară deasupra. Fereastra este deschisă. Sub pervaz, două păpuşi uriaşe, una care
seamănă cu Fata, alta-un urs. Şase păpuşi de dimensiuni mijlocii şi şase mici, reprezentând
personajele din piesă. O portavoce. Lumină crudă. Pe pervazul ferestrei, Fata, într-o fustiţă, cu o
bluză viu colorată şi în Adidaşi. Are un mobil într-o mână, mestecă gumă. Îşi bălăngăne
picioarele... O pasarelă poate porni din mijlocul scenei, trecând pe deasupra scaunelor din
primele 5-6 rânduri, dacă spectacolul se joacă într-o sală mare. În cazul unei Săli Studio, pasarela
nu-şi mai are sens..
FATA (către sală): Ce vă uitaţi atâta la picioarele mele, domnilor de gen masculin?!... Cum vedeţi
două picioare feminine, care, de fapt, sunt de gen neutru, un picior-două picioare, cum... Măi,
flăcăi, să nu daţi de belea!... Puşcărie grea, dacă vă pune diavolul să... (Ca o ameninţare.) Eu
sunt minoră, domnilor!... Hai, nu vă mai zgâiţi atâta, că mă dor picioarele de la privirile voastre.
(Mândră.) Asta, cu durutul picioarelor, am luat-o de la mama... Eu mereu fur câte o expresie de
la ăia mari... (O clipă tace.) Da’ mai uitaţi-vă, domnilor, şi în altă parte. Aveţi, doar, în camera
mea, atâtea puncte de sprijin pentru ochii voştri... (Priveşte patul.) This is a bed... Wow! A marvel
bed!... Pat cu jucării. Nu de prostii, la ce vă gândiţi mulţi dintre voi, ce, nu m-am prins... (Se uită
şi spre urs.) El e bunul meu prieten, Corcovado! This is a...urs. Cum se zice, frate, urs în
engleză?!... Bear, aşa... Acum, gata cu limbile străine, că n-o să vă învăţ engleza privind prin
cămăruţa mea. (Tăcere. Se uită la păpuşile mijlocii.) Ele reprezintă aşa-zisa mea familie. (Le
prezintă.) Mama, Tata, Bunica, Bunicul.(Spre păpuşile mici.) Diriga, Antrenorul, Judecătorul,
Doctorul, Sora-şefă, Poliţistul... OK?! (Vioaie.) Ce caut eu aici?!... Ia să vedem, ghiciţi? Nu vă mai
forţaţi creieraşul, că n-aveţi de unde ştii! (Cu detaşare.) În această zi de 13, la ora 13, eu am
împlinit... (Se face că ascultă sala.) Câţi ani?... 13?! Pentru poantă, să zicem 13!... Sună cool,
nu?! Ziua 13, ora 13, 13 ani, aici, la etajul... (Ascultă sala.) 13, OK! Şi ce dacă este ziua lui 13,
astăzi?... Vă sperie cifra asta?... Pe mine, nu. Nu trăim, doar, în America. Apropos de cifra 13!...
Ce m-am distrat cu diriga, acum vreun an, când am întrebat-o: de ce un om care zilnic coboară
cu liftul, de la etajul 13, unde se află apartamentul lui, la întoarcere nu urcă, tot cu liftul, decât
până la etajul 7, de unde o ia pe jos?!... Mamă, ce faţă a făcut diriga! (Spre sală.) Voi ştiţi? Hai,
puţină judecată! De ce coboară cu liftul de la 13 şi urcă doar la 7? (Coboară de pe pervaz, vine
în faţa spectatorilor. Ascultă câteva răspunsuri. În funcţie de ele continuă scena. Dacă i se dă
răspunsul bun, felicită persoana respectivă. Dacă nu, va clarifica problema.) Simplu, domnilor,
pentru că omul nostru era pitic şi nu ajungea decât la butonul 7!... Naşpa, nu?!... Să vedeţi cum
se mai strâmba diriga, cu o faţă acră, de parcă strângea în gură trei lămâi crude... Nu ştiu de ce,
dar eu i-am stat mereu în gât. M-a şi făcut, o dată, puşlama! Am luat DEX-ul şi am citit explicaţia
la puşlama. A doua zi m-am dus la ea şi i-am spus (Ia poziţie oficială): „După dicţionar, eu nu
pot fi puşlama, doamnă! Cum, tot după DEX, nici dumneavoastră nu puteţi fi un pescăruş”... Băi,
lovită-n moalele capului, că nu se aștepta să o fac pescărușă, tipa m-a privit nasol de tot și mi-a
zis (Imită diriginta): „Drăguță, tu nu ai limbaj de clasa a VII-a!”(Rănită în orgoliu.) Auzi la ea, n-am
limbaj de-a VII-a?! (Îndârjită, de parcă ar vorbi cu diriginta.) Eu am limbaj de Academie, ma’mare!
Academia străzii, ai auzit mata de ea?! Habar n-aveți de limbajul modern, degeaba vă dați
profesori! (Merge pe pasarelă. Se adresează la doi-trei, cu aceeaşi întrebare.) Diriga ta cum e,
de comitet sau o scorpie?... (Ascultă opinii. Pleacă înapoi spe pervaz.) Acum, că ne-am înveselit
puţin, să vă dau una dură. Da dură rău, frate!... (Cu faţa spre sală.) Ştiţi de ce mă aflu eu aici?
(Ascultă răspunsuri.) Hai, să nu vă mai chinui, vă spun eu! Cred că e foarte mişto să te arunci
fără paraşută de la etajul 13!... Vă sperie o asemenea idee? Ştiu, sunt ginică să vă întreb aşa
ceva, după chestia cu piticul de la etajul 13 şi diriga-mămăliga... Ce e aia ginică?... Nu prea ştiu,
frate! (Ascultă sala.) Aha, cinică, nu ginică! O.K. (Ca o scuză.) Cum să vă spun, eu prind unele
cuvinte din zbor şi nu prea le înţeleg bine. Le folosesc, aşa, să mă dau mare... Că încă sunt mică,
deşi arăt bine dezvoltată fizic... Mamă, şi există atâtea cuvinte pentru cei mici şi atâtea pentru cei
mari... Nu, nu mă abat de la problemă. De ce vreau să mă arunc de la etajul 13?... Păi, ce să fac,
să mă arunc ca atâtea proaste în faţa metroului, să-ţi sfârşeşti viaţa sub fiare ruginite pline de ulei
murdar?... De la etajul 13 zbori, nene! Eşti în natură... Cel mai mişto ar fi să mă arunc de pe
Everest. Ştiţi voi cât timp aş avea să admir natura?... Habar n-aveţi!... Am văzut un material pe
„Travel”, la TV. Super. Un experiment făcut de americani. Băi, ce le mai trece şi americanilor
ăstora prin cap. Au aruncat un porc de pe Everest! Că or fi prea mulţi porci şi pe la ei... Ei bine,
animalul ăla a făcut de pe Everest până pe pământ două minute şi treizecişinouă de secunde!...
Timp să reciţi şi două-trei poezii mişto pe muzică hip-hop... Problema e cum să ajung eu pe
Everest?... Că să devin porc e aproape imposibil... (Se uită pe fereastră. Emoţionată.) Mamă, ce
departe este pământul! Simt că mi s-au înmuiat picioarele... (Se vrea curajoasă. Coboară.) Hai,
fato, fii bărbată! (Vine spre sală.) Despre ce discutam? A, da... Nu, n-am probleme cu şcoala, că
am abandonat-o... Nici nu m-a părăsit vreun Făt Frumos din lacrimă de ceapă... N-am, bre, nicio
boală d-aia nenorocită, Doamne fereşte!... Ăia bolnavi se luptă cu viaţa, nu se aruncă sănătoşi
tun, ca mine, de la etajul 13, fără paraşută... (Ia portavocea, se duce la fereastră. Strigă spre cei
de jos.) Hei, voi cei de jos, ca şi voi (Se uită la spectatori.) cei de sus! Mă voi arunca de aici, de
la etajul 13! Las şi o scrisoare. Nu cred că o va citi cineva, dar eu o las posterităţii... (Arată un
plic, se duce cu el pe pasarelă, în sală. Îl dă unui tânăr.) Cavalere, am încredere în dumneata şi
îţi înmânez acest plic. Ceea ce te rog e să nu-l deschizi până nu dispar eu. (Deodată, violentă.)
Dacă îl desfaci mai devreme, te castrez! Nu glumesc! (Pleacă spre fereastră. Vorbeşte cu o
persoană de afară.) Scuzaţi-mă, pentru întârziere. Am avut de rezolvat câteva formalităţi înainte
de... spectacol! (Ascultă o voce de jos.) Cine sunt eu?!... O puşlama, după vocea dirigintei! Sau
o gacică mişto, mişto... (Ascultă.) Poftim, poftim? S-a mai aruncat o nebună, azi-dimineaţă, de la
blocul vecin? Şi ce-am eu cu ea? Nu-i nici prima şi nici ultima... S-a aruncat tot de la etajul 13?!
(Dezamăgită.) Bine, bă, fato, nu puteai să sari şi tu de la etajul 12 sau 11?! Sau pe altă stradă...
Poftim, poftim?... Nu intrase la facultate, d-aia s-a făcut zburătoare? Dacă a fost proastă, ce să-
i fac eu?... (Abătută.) Să înţeleg că nu vă mai face cu ochiul sinuciderea mea?... Aha, de ce vreau
să mă arunc eu?... Pentru că n-am 1.500 de lei să particip la turneul internaţional de tenis de la
Braşov! (Spre stradă.) Îmi dă cineva banii ăştia? (Sălii.) Nimeni, frate?!... De o săptămână cer în
stânga şi în dreapta. Ioc, ladies and gentlemen!... Ştiu, pentru o chestie ca asta nu se face să
pleci în Rai. Sau în Iad. Dar, dacă nu merg la turneul final, să ies campioană, îmi moare un vis.
(Dezamăgită.) Ştiţi voi de ce atâţia tineri se sinucid? (Dură.) Că nu mai au vise, băi, ăştia mari
care le ştiţi pe toate... (Către sală.) Credeţi că mă puteţi opri pe ultimii centimetrii să fac prostia
asta cu... (Semnifică din gesturi aruncarea în gol. Coboară, merge prin sală.)? Cine îmi dă 1.500
de lei, mă rog de roni, cincisprezece milioane de lei vechi? (Aşteaptă câteva reacţii.) Băi, faza e
că nu cerşesc! Nici nu mă împrumut. Cel care-mi dă banii ăştia face o excelentă investiţie pe
termen lung. (Vioaie.) Lume, lume, grăbiţi-vă, că nu glumesc! (Dacă îi dă cineva 1.500 de roni,
replica va suna: „Dumneavoastră aţi făcut o excelentă investiţie pe termen lung într-un tânăr...”.
Dacă va lua sau nu suma solicitată, va continua uşor maliţioasă.) Chiar credeţi că voi rezolva
toate problemele mele cu 1.500 de lei?!... Nu bănuiţi câte probleme am... Nu-s numai ale mele.
Atâţia alţi tineri ca mine se sufocă, mor de probleme... Ce ştiţi voi, frate, despre problemele
noastre, generaţia asta pierdută, BUG Mafia sau Copy & paste, cum vă place să ne ziceţi? (Se
urcă pe pervaz. Aşteaptă câteva clipe. Se uită în stradă. Ia păpuşa mare, o leagă de pervaz, pe
afară. Ţipă în portavoce.) Hei, voi, cei de jos, mă arunc de la etajul 13! Nu, domne, nu practic
niciun sport extrem. Mă sinucid!... Aşa, simplu... (Aşteaptă un timp.) Nu cred că am fost
convingătoare. Nici dacă voi mai ţipa o dată sau de două ori, nu cred că mai interesează pe cineva
problema mea... Ştiţi voi câţi oameni sunt pe planeta asta?! (Ascultă un timp. Cu superioritate.)
6.892.319.000 miliarde! Am văzut o emisiune pe Discovery, ştiu eu ce vă spun. Mai uitaţi-vă şi pe
canale serioase, lăsaţi telenuvelele, mă rog, telenovelele... Credeţi că există vreunul din astea
aproape 7 miliarde de muritori care să n-aibă problema lui, ca să se gândească la mine? (Ascultă
sala.) Hai, lăsaţi vrăjeala, că eu sunt fată de cartier... Trăim vremuri când nimeni nu mai are timp
de nimeni. Nici de mine. (Unui tânăr din sală.) Nici de tine, colega... Facem pariu?... (Pleacă pe
pasarelă.)
Scena 2

...Cheamă tânărul pe scenă. Insistă să vină. Dacă acesta nu vrea să urce pe scenă, îl ia de mână.
Dacă o refuză, insistă cu un altul, până urcă pe cineva în scenă.

FATA (tânărului): Bine ai venit în camera mea! Hi, eu sunt Linda, sparg oglinda... Cum te
cheamă?... (Îi ascultă numele, pe care îl va folosi.) De ce crezi că te-am adus aici? (Îl ceartă din
priviri.) Băi, băiete, nu te gândi la prostii!... Fii serios şi zii de ce crezi că te-am chemat în... salonul
meu? (Insistă să i se dea un răspuns. Ascultă.) Uite, te-am adus aici să-mi spui ce probleme ai
tu la ora asta? Dar, sincer, nu mă lua cu vrăjeala, că sunt unsă cu multe alifii de mahala... (Îl
ascultă. Va conduce discuţia spre întrebările ei. În fiecare seară vor diferi, în mare.) Cum te
înţelegi cu ai tăi?... Te-au caftit vreodată?... Aha... Gagii, moderni sau damblagi din secolul
trecut?.... Hai, zii, odată!... Cu dragostea, merge, merge?... (Îl ascultă.) Aha... Şi sexul?! Nu al
tău, mă, asta o văd... Sex pe bune, nu cu stânga, cu dreapta, cu Playboy, play-off, play-out... Ce,
nu mi-a zis colegul meu de bancă, Bilă, cum vă antrenaţi voi pentru Bac... (Sec.) Băi, băiete, eu
nu vreau să fac sex cu tine, nu te mai agita! (Îl ascultă.) Ia spune-mi, care-i cea mai cool metodă
de copiat pe care ai folosit-o? (Ascultă.) Aha, aha... Sport faci, că arăţi cam stătut?... (Se plimbă
în jurul lui, şoptit.) Când ai început să fumezi?... Aha... Da’ ai încercat şi ceva „prafuri”?... Ţi-e
târşă să-mi zici adevărul?... Bine, mă, te înţeleg. Acum, pe bune, aud că fac rău eurobotanicele
alea... (Cu nonşalanţă.) Delete, chestia asta!.. Băi, apropos, pentru câte gagici te-ai caftit până
acum?... (Ascultă.) Da’ pentru una ca mine te-ai bate cu vreunul? Cinstit? (Actriţa va conduce cu
abilitate dialogul cu tânărul, atâta timp cât să nu cadă în banal. Deodată, devine imperativă.)
Prietene, vrei să ne aruncăm ambii de la etajul 13, că de-asta te-am chemat aici?... Îţi dai seama
ce mişto va fi? Cum vor scrie ziarele, mâine: Romeo şi Julieta, îndrăgostiţii de la etajul 13!... (Îl
duce aproape cu forţa la fereastră.) Nu vrei să fii îndrăgostit, nu?! De ce mă?! (Se uită afară.) Ţi-
e târşă, băi... Şi dacă eu îţi fac vânt, de la etajul 13? (Vrea să-l sperie că-l împinge. Se uită spre
sală.) Vezi, amigo, n-a sărit nimeni din jur să te salveze de nebunia mea. Cui îi pasă de tine?! Ca
să nu zic de noi... (Îl duce spre sală.) Bye, bye, my friend! Vezi-ţi de viaţa de cacao... (Vine la
fereastră şi agită păpuşa care seamănă cu ea, trecută cu totul în afară. Prin portavoce, spre
stradă.) Băi, n-am găsit un partener de dublu salt de la etajul 13! Aşa că îmi iau adio de la viaţă,
singură, mă auziţi?... Cum, de ce?! Că ăsta, Napoleon Găluşcă sau cum l-o chema, are rău de
înălţime, iar eu n-am bani să continui pasiunea vieţii mele. (Priveşte strada.) Doi au început să
fotografieze cu telefoanele mobile. O să dea imaginea la cine ştie ce post de televiziune! Ca să
ia câţiva leuţi. (Dezleagă păpuşa, o aruncă în gol.) Gata, m-am aruncat... Ia să vedem ce se
întâmplă... Aha, a venit şi unul de la televiziune. Filmează cadavrul... păpuşii. (Se urcă pe pervaz.
În portavoce.) V-am păcălit, fraierilor! S-a aruncat o păpuşă de la etajul la 13. Era dublura mea...
Acum, nu mai aşteptaţi să mă arunc şi eu de-adevăratelea? (Dezamăgită.) Au plecat toţi curioşii.
Nu-i mai atrage subiectul. Îl văd în fiecare oră la TV. (Se aude sirena unei Salvări.) A venit şi
Salvarea... Uite, iau păpuşa, o pun pe targă, o bagă-n maşină. Au plecat... Băi, faza e că ăştia
nici nu mai deosebesc oamenii de lucruri. Şi eu ce sunt?!... (Întuneric.)