PROSTIA OMENEASCA

adaptare de Bogdan Ulmu, dupa povestea lui Ion Creanga

POVESTITOR 1
POVESTITOR 2 / OMUL
POVESTITOR 3 / FEMEIA
MAMA
OMUL CU SOARELE
EL
EA
TARANUL

Acţiunea se petrece în zilele lor.

PROLOG

POVESTITOR 1 : A fost odată…

POVESTITOR 2: A fost o dată?
POVESTITOR 3: Ce-a fost de mai multe ori?
POVESTITOR 1: De unde ştiţi voi de câte ori a fost?
POVESTITOR 3: Pentru că prostia-i nemuritoare…
POVESTITOR 2: Ca şi deşteptăciunea!
POVESTITOR 1 : Da, dar despre deştepţi nu vom vorbi azi… (sălii) Ei nici nu ţin
neapărat să apară pe scenă…
POVESTITOR 2 : Da’ tu, atunci de ce-apari? (râde )
POVESTITOR 1 : (rece): Pentru că eu nu-s nici una, nici alta.
POVESTITOR 3: Da’ ce eşti?
POVESTITOR 1 : Povestitor. Dacă o să mă lăsaţi să vorbesc, fireşte…
POVESTITOR 2: Na, acu’ dai vina pe noi…
POVESTITOR 3: Zi-i mai bine că ai uitat povestea!
POVESTITOR 1 : Mă lăsaţi să vorbesc?
POVESTITOR 2: Nu, nu te lăsăm!
POVESTITOR 3: Nu te lăsăm! (semn cu pumnii: „sâc”)!
POVESTITOR 1 : Bineee!
POVESTITOR 2 (parodiindu-l): Biiiineeeee….
POVESTITOR 3 (parafrazându-l): „Răăăăăăuuuuuu”
POVESTITOR 1 : ...în fine, să continuăm… A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost,
nici nu s-ar povesti.
UN ACTOR (vine din culise ): Intră odată în subiect, vorbă lungă, că ne-apucă somnul în
culise… (toţi ies pentru trei secunde din culise, căscând ostentativ).
POVESTITOR 1 : Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vreo
două-trei zile de pe când se potcovea purecele... cu 99 ocale de fier la un picior şi
tot i se părea că-i uşor.

1
POVESTITOR 3: Câte ai zis?
POVESTITOR 1 : 99!
POVESTITOR 3 : Aha!
POVESTITOR 1 : Cică era odată un om însurat.
POVESTITOR 2 : (zambind ) Eu mi-s ăla!
POVESTITOR 1 : ( apasat): … ÎNSURAT!
POVESTITOR 2 : (încetează să mai zâmbească ).
POVESTITOR 1 : Şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa…
POVESTITOR 2 : ( plange ) …nuuuuuu
POVESTITOR 1 : Nevasta lui care avea un copil mic...nou nascut....…
POVESTITOR 3 : eu...eu...
POVESTITOR 1: ...era cam proastă…
POVESTITOR 2 : De ceeee????
POVESTITOR 3 : De ceeeee ????
POVESTITOR 1 : … dar nici soacră-sa nu era mai deşteaptă . Într-una din zile, omul
nostru iese de acasă după trebi, ca fiecare om… (privindu-l pe
povestitorul 2, care zace prăbuşit si reia, tare)… iese de-acasă după
trebi, ca fiecare om.
( povestitor 2 ofteaza si iese ). Femeia leagana copilul in pune in albie si albia o aseaza
langa soba.

SCENA 1

FEMEIA : Ai mancat ceva, mamă?

MAMA (neînţelegând): S-a uscat, fata mamii, s-a uscat!
FEMEIA (agasată, zbiară): Eu te-ntreb dacă ai mâncat azi ceva?
MAMA: Halva? Nica, maică! N-ar strica să mancam ceva…
FEMEIA : Şi să tragem şi un sfert de răchie, sa mearga bine bucatele …(râd complice)
Ia mamă, ia, că de unde dau, Dumnezeu îmi dă îndoit!
MAMA (care-i cam surdă): Îndoit, îndoit, dă-i bun şi aşa!

(Pe sobă e un bolovan de sare. Un accent muzical beethovenian gen „Ta-ta-ta-

taaaa!” – ne demonstrează că o idee sumbră s-a născut în mintea – şi aşa
pesimistă – a mamei. ):

FEMEIA : Aoleooooo! Copilaşul meu…Copilaşul meu!…… Cum n-ai avut tu noroc!…

Aoleooooo! ( bocesc amandoua)
MAMA (oprindu-se brusc din bocet şi întrebând, sec): Da’ de ce-om boci noi aici, ca
proastele?…
FEMEIA : Mâţa! (şi încep să urle şi să se vaite)
MAMA (idem):Ce-i cu ea ?
FEMEIA : O să-l trântească! (se reia circul).
MAMA : Pe cine?

2
FEMEIA: Pe el! (pauză)
MAMA : Care …el?
FEMEIA : Drobul de sare.
MAMA : asa si ?
FEMEIA : Copilul!
MAMA : Da… E bine!
FEMEIA : Păi nu-i bine! Mâţa o să lovească drobul de sare cel de pe soba , drobul o să se
rostogolească spre copilaşul meu, o să-i cadă direct în cap şi o să mi-l omoare
MAMA (reîncepe să bocească teribil. Apoi se opreşte brusc): Da’ noi n-avem mâţă!
FEMEIA : Ce-are-a face? Poate veni una din vecini.
MAMA : Păi cei mai apropiaţi vecini sunt la 10 km distanţă!
FEMEIA : Ce-s zece km pentru o mâţă?!…
MAMA : Ce bine zici, fata mamei cea deşteaptă … Vai de mine şi de mine…
FEMEIA : Vai de el şi vai de noi!
MAMA: Vai de mine şi de tine!
FEMEIA : Vai de noi vai de voi!

SCENA 2
OMUL : … Ho! Ce-i?! Ce v-a apucat, nebunelor?!
( femeile încep să povestească în acelaşi timp întâmplarea neîntâmplată,
explicând tragedia după posibilităţile improvizaţiei).

OMUL (se ridică, se uită-n copaie, se uită la drobul de sare, se uită la femei ):
Bre… Mulţi proşti am mai văzut la viaţa mea!… da’ de teapa voastră, jur că n-am
mai pomenit până azi! Mă duc în lume!… Şi de-oi mai găsi proşti pe măsura
voastră , mă voi întoarce acasă; de nu, ba… (se duce la leagăn şi-şi ia rămas bun de
la pruncul cel fericit). Dragul tatei… Să fii deştept! (se întoarce spre ele) . Dacă nu
vin curând atât vă spun: daţi băiatul la şcoli. Să nu iasă ca voi…
FEMEIA (aruncă-n el cu bolovanul de sare): Laşule! Ne laşi la greu?
MAMA : tâlharule! Unde pleci , ma? !

SCENA 3
OMUL CU SOARELE : Hai cu tata, hai asa....hai, Soare, Maria-Ta....
OMUL : Hei, bună ziua, om bun!
OMUL CU SOARELE (gâfâind): Bună pe naiba! Sta-i-ar în gât cui a mai scornit-o …
(acelaşi joc; continuă să recite)
OMUL : Da' ce faci aici?
OMUL CU SOARELE : Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare
în bordeiul meu , ca să am lumină, și nici că pot...
OMUL : Pot să te ajut cu ceva?
OMUL CU SOARELE : Poţi, sigur că poţi!
OMUL : Cum?

3
OMUL CU SOARELE : Stinge soarele, poate aşa neaprins, l-oi vârî mai uşor în casă!
Da’ să nu te arzi!…
OMUL (gândind oleacă): Apăi… dacă-i stins, nu-l mai deosebeşti de lună!
OMUL CU SOARELE (râzând): Bă, da’ prost mai eşti! Păi cum să-i confund?!
Soarele-i ca o … roată, luna-i ca o seceră. Ha, ha, ha.
OMUL : Aşaaaaa? Da’ pe toate le ştii….
OMUL CU SOARELE : Păi vezi bine că-i aşa! Şi-apoi, luna n-apare ziua
că doar noaptea străluceşte pe boltă, când soarele doarme. Bă, da’ tu eşti
chiar prost ca ziua .
OMUL : Nu, sunt deştept ca noaptea!
OMUL CU SOARELE : Ha, ha, ha. Păi unde ai mai văzut tu deştept noaptea? Noaptea
dormim !
OMUL : Salutare!
OMUL CU SOARELE : Vrei să pleci?
OMUL : Vezi bine!
OMUL CU SOARELE : Şi cu mine cum rămâne? Cine mă ajută să vâr blestematul ista
de soare in bordei ?!
OMUL (conspirativ): Ştii ceva? Nu ne-aude nimeni? Fă-ţi o pâlnie mare, da’ mare de
tot …
OMUL CU SOARELE : Aşa, aşa…
OMUL : Vâro-n hornul casei
OMUL CU SOARELE : Aşa, aşa…
OMUL : Mută-ţi casa fix sub soare…
OMUL CU SOARELE : Aha, aha…
OMUL : Sparge soarele cu o piatră.
OMUL CU SOARELE : Bun…
OMUL : Şi aşteaptă cioburile lui pe laviţă, înăuntru…
OMUL CU SOARELE (luminat): Să ştii că nu-i rea ideea! … numai că… n-am laviţă!
OMUL (oftând): Apăi… cumpără-ţi!
OMUL CU SOARELE : Tii...stii ca ai dreptate, bre...
OMUL : Omule, ai un topor?
OMUL CU SOARELE : Am.
OMUL : Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru.
OMUL CU SOARELE : Si lavita?
OMUL : Nu-ti mai trebe….
OMUL CU SOARELE : Mare minune ! Multumesc de ajutor, om bun!
OMUL : De tonţi, nu ducem lipsă!
OMUL CU SOARELE : Ai zis ceva?
OMUL : Ramai cu bine
OMUL CU SOARELE : Cu bine, cu bine !

4
SCENA 4
POVESTITOR 1: Merse omul nostru mai departe, până ce ajunsese intr-un alt sat…si
acolo…vazu alta nazbatie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, si trăgea
din răsputeri de funie, să urce vaca in pod. Vaca răgea cumplit, și el nu mai
putea de ostenit...

TARANUL : Dii !...diii Joiana… Dii...animal fara minte !

OMUL: Da’ tu ai minte, omule? Ce vrei să faci?
TARANUL: Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi?
OMUL: Ba văd, numai nu pricep.
TARANUL : Hopa! Musafiri! Ce vrei să spui, drumeţe?
OMUL : Păi bine, om ne-bun, cum te lasă inima să chinui animalul?
TARANUL : Auzi, că o chinui?!…Treci în locul meu şi urc-o tălică in pod .
OMUL : Ba să mă ferească Dumnezeu!
TARANUL : Păi vezi? Critica-i uşoară! Arta este grea!
OMUL : Arta de a fi nătâng.
TARANUL : Vaca-i nătângă! Eu îi vreau binele! Vreau sa ii dau mancare...si fanul e in
pod. Eee...
OMUL : Bre, tu spânzuri animalul nevinovat! Mai bine faci invers!
TARANUL: Cum? (încrucişează braţele la piept).: Arată-ne dacă eşti aşa deştept! .
OMUL (ia nişte fân din vârful şurii şi-l dă vacii, care-l hăpăie cu mare poftă):
Aşa, fata tatei, satură-te şi de fân, că de proşti, cred că ţi s-o fi făcut greaţă!
.
TARANUL : Apăi… aşa ştiam şi eu! Aşa, orice prost ştie să îndoape vita. Da...am
încercat… cum să zic… (face un efort teribil să găsească expresia)…
O metodă “personală”!
OMUL Personală? Fiecare cu personalitatea lui!
TARANUL ( începe să râdă gradat): Băi, să bată clopotele! Ne-a venit un prost în sat!…
.Auzi...ma invata el pe mine cum sa hranesc vaca....

OMUL: Nu te pune cu prostul, că are mintea odihnită si te bate cu experienta !

SCENA 5

EA : Hai, Vasile, hai mai cu spor...ptiuuu....ca greu merge....

EL: Nuci afurisite....
OMUL: Ziua buna!
EA Da’ ce caşti gura măi drumeţe, n-ai mai văzut nuci?…
EL : … Ori n-ai mai văzut oameni?… (râd amândoi ca de o glumă bună).

5
OMUL (scărpinându-se în cap): Apăi… de văzut am mai văzut eu şi una şi alta
– la viaţa mea! Dar mă uimeşte originalitatea procedeului…
EL : pro… ce!
EA : pro-he-he… (familia-şi vede de treabă cu maximum de normalitate).
OMUL : când luaţi o pauză?
EA (oprindu-se): Ce să luăm?
EL (idem): Noi nu luăm nimic din ce nu-i al nostru! Suntem oameni cinstiţi!
EA : Şi dacă ai venit aici să ne batjocureşti, întinde-o cât e treaba pe cinste…
EL : C-acu dăm drumul la pureci şi te vei scărpina viaţa toată.
OMUL : Pureci? Nu-nţeleg…
EA: E-he-he! Parcă omul trebuie să-nţeleagă totul în viaţă!
OMUL: Mai oameni buni, țăpoiul e pentru fan, nu pentru nuci....luati mai bine un
poloboc.
EA: Unde scrie asta?
OMUL : Nu scrie...dar asa e logic.
EL : Logic ? În ograda mea, eu hotărăsc ce e logic şi ce nu e! Hai, cară-te, că pun şi
muştele pe tine!
EA : Ia uite la el, ia...cica poloboc... Hai, Vasile, hai mai cu spor ca acusi se face noapte....

OMUL....Noaptea mintii.... Doamne, apără-mă de proşti, că de deştepţi mă

feresc singur!…

OMUL: Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe soba; dar
să cari soarele în casă cu polobocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi
vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!" Apai…hai mai bine sa ma-ntorc acasa….

POVESTITOR 1 : Ş-am încălecat p-o şa… Şi v-am spus povestea aşa!

Ş-am încălecat pe-o roată…Şi v-am spus povestea toată!
Şi am încălecat pe-o căpşună… Şi v-am spus… Oameni buni, o mare si
gogonata minciună!

TOTI: Oare?