MICUL PRINŢ

PERSONAJELE:

MICUL PRINŢ LAMPAGIUL

AVIATORUL 1/2 GEOGRAFUL
FLOAREA ŞARPELE
REGELE VULPEA
VANITOSUL

SCENA I
( prinţul, aviatorul)

Aviator: De atunci au trecut sase ani. Intamplarea aceasta nu am mai povestit-o

nimanui. Cand m-au vazut camarazii mei au fost nespus de bucurosi ca
mai traiesc….eu eram indurerat dar lor le-am spus doar “sunt ostenit” .
Iata primul meu desen. L-am desenat demult, pe cand aveam 6 ani
si reprezinta un sarpe boa care inghitise un elefant.. L-am aratat
oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca desenul
acesta ii sperie. ( vin geografii din sala , se uita la desen,comenteaza apoi
intra in scena)

Geograf 1: O palarie?

Geograf 2: De ce sa ne speriem de o palarie?

Aviator: Am facut atunci alt desen ca sa priceapa oamenii mari. Ei au intotdeauna

nevoie de lamuriri.

Geograf 1: Lasa-le incolo de desene cu serpi boa !

Geograf 2: Vezi-ti mai degraba de geografie, de istorie, de matematica…

Aviator: Asa s-a facut ca la varsta de 6 ani am parasit o minunata cariera de

pictor. A trebuit sa imi aleg alta meserie si am invatat sa conduc avioane.
Mi-am petrecut multa vreme printre oamenii mari si i-am cunoscut
indeaproape…ceea ce nu mi-a imbunatatit parerea despre ei.

1
 Odata, acum 6 ani, am ramas in pana in pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la
motor. Apa de baut abia daca aveam pentru 8 zile. Ma pregateam sa duc la bun
sfarsit o reparatie anevoioasa…era pentru mine o chestiune de viata si de moarte.

MICUL PRINŢ: Te rog … desenează-mi o oaie!

AVIATORUL: Poftim ???

MICUL PRINŢ: Desenează-mi o oaie…

AVIATORUL: Dar eu..nu prea ştiu să desenez.

MICUL PRINŢ: Nu-i nimic. Desenează-mi o oaie.

( desenul cu şarpele boa)

MICUL PRINŢ: Nu! Nu! Nu vreau un şarpe boa care a mancat un elefant. Un şarpe boa este
foarte periculos, iar un elefant este prea mare şi încurcă. La mine este
foarte puţin loc. Desenează-mi o oaie.
( desenul 1)

MICUL PRINŢ: Nu! Asta este deja foarte bolnavă. Fă alta. ( desenul 2)

MICUL PRINŢ: Vezi bine… asta nu e oaie, e un berbec. Are coarne... (desenul 3)

MICUL PRINŢ: Asta e prea bătrînă. Eu vreau o oaie care să trăiască mult timp.
( desenul 4, cuşca)

AVIATORUL: Asta e cuşca, iar oaia pe care o vrei tu este înăuntru.

MICUL PRINŢ: E exact ce vroiam! Crezi că îi trebuie multă iarbă acestei oi? Pentru că la
mine e mic de tot…

AVIATORUL: Va fi de ajuns, sigur. Ţi-am dat o oaie mică.

MICUL PRINŢ (Îşi aplecă spre desen capul şi zise:) Nu chiar aşa mică… Uite! A adormit…
( cantecel de leagan, aviatorul se apuca de reparat avionul.)

MICUL PRINŢ: Ce este lucrul ăla?

2
AVIATORUL: Nu e un simplu lucru. Zboară. E un avion. E avionul meu.

MICUL PRINŢ: Cum? Ai căzut din cer!?

AVIATORUL: Da, (am spus eu cu falsă modestie.)

MICUL PRINŢ: Aha! Deci şi tu vii din cer! De pe ce planetă eşti tu?

AVIATORUL: Deci tu vii de pe altă planetă? De unde vii tu, omuleţul meu drag? Unde este
“la tine”? Unde vrei să duci oaia mea?

MICUL PRINŢ: E foarte adevărat că oile mănîncă arbuştii?

AVIATORUL: Da. E adevărat.

MICUL PRINŢ: Prin urmare ele mănîncă şi baobabii?

AVIATORUL: Mda…doar că baobabii nu sunt arbuşti, sunt nişte copaci mari cît o biserică

MICUL PRINŢ: Baobabii, înainte de a creşte, încep prin a fi mici.

AVIATORUL: Exact! Dar de ce vrei tu ca oile tale să mănînce arbuştii de baobab?

MICUL PRINŢ: Ei, cum de ce ? ca pe toate planetele şi la mine cresc plante folositoare şi
plante dăunătoare. Prin urmare, seminţe bune, ale plantelor folositoare, şi
seminţe rele, ale plantelor dăunătoare. Dar seminţele sunt invizibile. Ele
dorm în tăcerea pămîntului, pînă ce acesta trezeşte prin magia sa pe una
dintre ele. Atunci dacă este o ridiche ori un trandafir, poate fi
lăsată să crească după cum doreşte. Dacă e vorba însă de o plantă
dăunătoare, aceasta trebuie smulsă imediat ce a fost recunoscută.
Seminţele de baobab sunt teribile. Iar un baobab care a fost lăsat să crească
prea mult nu mai poate fi îndepărtat. El este o pacoste pentru toată planeta.
Iar dacă planeta este prea mică şi baobabii prea numeroşi, în cele din urmă
planeta explodează.
Este o chestiune de disciplină,„…

AVIATORUL: Inţeleg…..

MICUL PRINŢ: Hai să vedem un apus de soare… Îmi plac mult apusurile de soare.

3
AVIATORUL: Dar trebuie să aşteptăm…

MICUL PRINŢ: Ce să aşteptăm?

AVIATORUL: Să aşteptăm ca soarele să apună.

MICUL PRINŢ: Mă cred întotdeauna la mine!( se bate cu palma pe frunte)

O oaie, dacă mănîncă arbuştii, mănîncă şi florile?

AVIATORUL: O oaie mănîncă tot ce întîlneşte în cale.

MICUL PRINŢ: Chiar şi florile care au spini?

AVIATORUL: Da. Chiar şi florile care au spini.

MICUL PRINŢ: Atunci la ce servesc spinii?

AVIATORUL: Spinii nu servesc la nimic, sunt pur şi simplu răutate din partea florilor!

MICUL PRINŢ: Oh! Nu te cred! Florile sunt slabe…. naive. Ele se apără cum pot…..
se cred teribile cu spinii lor…( aviatorul se loveste la reparat) Deci tu
crezi că florile…

AVIATORUL: Nu! Nu! Eu nu cred nimic! Eu mă ocup cu lucruri serioase aici! (El mă privi
stupefiat)

MICUL PRINŢ: Lucruri serioase! Tu vorbeşti ca oamenii mari! Cunosc o planetă unde
este un domn care nu a mirosit niciodată o floare… nu a privit
niciodată o stea… nu a iubit niciodată pe nimeni… nu a făcut nimic altceva
decît adunări. Şi toată ziua repetă ca tine: „Sunt un om serios! ” şi asta îl
face să pleznească de mîndrie. Dar asta nu e un om, asta e o ciupercă!

AVIATORUL: O ce?

MICUL PRINŢ: O ciupercă!

MICUL PRINŢ: Şi dacă eu ştiu o floare unică în lume, ce nu există în altă parte, decît
pe planeta mea, şi mai ştiu că o oiţă ar putea-o face să dispară dintr-o
singură mişcare, aşa, pur si simplu, asta nu e important? Dacă cineva

4
 iubeşte o floare care nu există decât într- un singur exemplar în milioane
de stele, asta e de ajuns pentru ca el să fie fericit cînd le priveşte. El îşi
spune: „Floarea mea este acolo undeva...” Dar dacă oaia mănâncă
floarea, pentru el este ca şi cum, brusc, toate stelele s-ar stinge! Şi tu
crezi că asta nu e important!

SCENA II
( prinţul, floarea)

( muzică pt apariţie floare…înflorire)

FLOAREA: Aaaa… De-abia m-am trezit… pardon….sunt încă răvăşită…

MICUL PRINŢ: Ce frumoasă eşti!

FLOAREA: Nu-i aşa ?… Sunt născută în acelaşi timp cu soarele…E foarte frig aici. E prost
aşezat. Nu aveţi un paravan? (se face că tuşeşte)

MICUL PRINŢ: ( spre aviator) Ar fi trebuit să nu o ascult, nu trebuie niciodată să asculţi

florile. Trebuie să le priveşti şi să le miroşi. Floarea mea parfuma planeta, dar eu
nu ştiam să mă bucur de asta. Nu am ştiut să înţeleg nimic atunci! Ar fi trebuit să
o judec după fapte şi nu după cuvinte.
( spre floare): Trebuie să plec. Adio!

FLOAREA: Să fii fericit!

MICUL PRINŢ: Ar trebui să aduc un paravan, sau un glob de sticlă….Noaptea e destul de

frig…

FLOAREA: Aerul proaspăt al nopţii îmi va face bine. Sunt o floare…

MICUL PRINŢ: Dar animalele…

FLOAREA: Trebuie să suport două sau trei omizi dacă vreau să cunosc şi fluturii. Cât despre
animalele mari, nu mi-e teamă de nimic. Am ghearele mele: 4 ghimpi.
Si-acum acum..gata…ai hotărât să pleci..du-te!

SCENA III
( prinţul, regele)

5
MICUL PRINŢ ( spre aviator): E o floare f. orgolioasă.
Mă aflam în regiunea asteroizilor 325, 326, 327, 328, 329 şi 330. Vorbesc aşa
pentru că ştiu că vouă, oamenilor mari vă plac f mult numerele. Dacă le spui
oamenilor mari: “Am văzut o casă frumoasă din cărămidă roşie, cu flori la
ferestre şi cu porumbei pe acoperiş…”, ei nu vor reuşi să îşi imagineze acea
casă. Trebuie să le spui: “Am văzut o casă de o sută de mii de franci”. Atunci
vor spune“Ce drăguţă!” Copiii trebuie să fie totdeauna indulgenţi cu oamenii
mari.

AVIATORUL: ( zâmbind) Într-adevăr….

MICUL PRINŢ: Pe primul asteroid locuia un rege.

REGELE: Ah, iată un supus, strigă regele cînd îl zări pe micul prinţ.( prinţul cască) Este
contrar protocolului să caşti în prezenţa unui rege. Îţi interzic!

MICUL PRINŢ: Nu pot . Am făcut o călătorie lungă şi nu am dormit…

REGELE: Atunci, îţi ordon să caşti. Nu am văzut pe nimeni căscând de ani de zile. A căsca
e pentru mine o curiozitate. Haide! Mai cască! Este un ordin.

MICUL PRINŢ: Mă intimidez… nu mai pot...

REGELE: Hm…Dacă aş ordona unui general să se schimbe într-o pasăre de mare, generalul
nu m-ar asculta, dar nu ar fi vina lui. Ar fi vina mea.

MICUL PRINŢ: Sire, îi spuse… mă scuzaţi că vă întreb…

REGELE: Îţi ordon să mă întrebi.

MICUL PRINŢ: Sire…peste ce domniţi dumneavoastră?

REGELE: Peste tot, răspunse regele, cu o mare simplitate.

MICUL PRINŢ: Peste tot?

REGELE: Chiar aşa…peste tot.

MICUL PRINŢ: Şi stelele vă ascultă?

6
REGELE: Bineînţeles, Eu nu tolerez indisciplina.

MICUL PRINŢ:Aş vrea să văd un apus de soare… Ordonaţi soarelui să

apună…

REGELE: Dacă aş ordona unui general să zboare din floare în floare precum un fluture şi
generalul nu ar executa ordinul primit, cine, dintre noi doi, ar fi de vină?

MICUL PRINŢ: Dumneavoastră aţi fi.

REGELE: Exact. Trebuie să ceri de la fiecare ceea ce poate da. Autoritatea se

bazează în primul rînd pe raţiune. Eu am dreptul să cer ascultare pentru că ordinele
mele sunt rezonabile.

MICUL PRINŢ: Cum rămîne cu apusul meu de soare?

REGELE: Vei avea apusul tău de soare. Dar trebuie să aşteptăm condiţiile
favorabile. Apusul va fi…. către ora şapte şi un sfert! Şi vei vedea cît de bine sunt
ascultat.

MICUL PRINŢ: Nu mai am nimic de făcut aici. Voi pleca!

REGELE: Nu pleca, te fac ministru!

MICUL PRINŢ: Ministru al cui?

REGELE: Al... justiţiei!

MICUL PRINŢ: Dar nu e nimeni de judecat!

REGELE: Te vei judeca pe tine însuţi. Este mult mai dificil să te judeci pe tine însuţi decît
să judeci pe altul

MICUL PRINŢ: Eu, , pot să mă judec pe mine însumi oriunde. Nu am nevoie să locuiesc
aici.
REGELE: Te fac…. ambasadorul meu

MICUL PRINŢ: Rămâneţi cu bine, maiestate…

7
REGELE: ( plecand) Stai..stai….te fac prim- ministru .

MICUL PRINŢ: (aparte) Oamenii mari sunt tare ciudaţi.

( spre aviator) A doua planetă era locuită de un vanitos.

SCENA IV
( prinţul,vanitosul)

VANITOSUL: Ah! Iată vizita unui admirator!

MICUL PRINŢ: Bună ziua.

VANITOSUL: Loveşte-ţi mîinile una de alta…mai mult..mai mult…. Mă admiri într-adevăr

mult?

MICUL PRINŢ: Ce înseamnă a admira?

VANITOSUL: A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos, cel mai
bine îmbrăcat, cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă.

MICUL PRINŢ: Dar tu eşti singur pe planeta ta!

VANITOSUL: Fă-mi această plăcere. Admiră-mă oricum!

MICUL PRINŢ: Te admir, dar de ce te-ar putea interesa asta?

(Şi micul prinţ plecă.)
Oamenii mari sunt cu siguranţă foarte ciudaţi,

( spre aviator) Planeta următoare era locuită de un om de afaceri

SCENA V
( prinţul, omul de afaceri)

OMUL DE AFACERI: Trei şi cu doi fac cinci. Cinci şi cu şapte doisprezece. Doisprezece şi
cu trei cincisprezece.

MICUL PRINŢ: Bună ziua.

OMUL DE AFACERI: Cincisprezece şi cu şapte douăzeci şi doi. Douăzeci şi doi şi cu

8
 şase douăzeci şi opt. Douăzeci şi şase şi cu cinci sute… Uf! Asta face deci cinci
sute de milioane şase sute douăzeci şi două de mii şapte sute treizeci şi unu.

MICUL PRINŢ: Cinci sute de milioane de ce?

OMUL DE AFACERI: Poftim? Cinci sute de milioane de… nu mai ştiu… Am atât de
lucru! Eu sunt un om serios, nu am timp de baliverne! Doi şi cu cinci fac
şapte...

MICUL PRINŢ: Cinci sute de milioane de ce?

OMUL DE AFACERI: Milioane din aceste lucruri mici care se văd uneori pe cer.

MICUL PRINŢ: Muşte?

OMUL DE AFACERI: Nu, mici lucruri care strălucesc.

MICUL PRINŢ: Albine?

OMUL DE AFACERI: Nu, nu. Acele mici lucruri strălucitoare, care îi fac să viseze pe
leneşi. Dar eu sunt serios! Eu nu am timp să cad în visare.

MICUL PRINŢ: Ah! Stelele?

OMUL DE AFACERI: Da, asta e. Stelele.

MICUL PRINŢ: Şi ce faci tu cu cinci sute de milioane de stele?

OMUL DE AFACERI: Nimic. Le am.

MICUL PRINŢ: Tu ai stelele?

OMUL DE AFACERI: Da.

MICUL PRINŢ: Dar am vazut deja un rege care…

OMUL DE AFACERI: Regii nu posedă. Ei “domnesc peste”. E complet diferit.

MICUL PRINŢ: Şi la ce îţi foloseste să posezi stelele?

9
OMUL DE AFACERI: Ca să fiu bogat.

MICUL PRINŢ: Şi la ce îţi serveşte să fii bogat?

OMUL DE AFACERI: Să cumpăr alte stele, dacă cineva mai găseşte altele.

MICUL PRINŢ: Cum se pot poseda stelele?

OMUL DE AFACERI: Ale cui sunt stelele?

MICUL PRINŢ: Nu ştiu. Ale nimănui.

OMUL DE AFACERI: Atunci sunt ale mele, pentru că eu m-am gîndit primul.

MICUL PRINŢ: Asta e de ajuns?

OMUL DE AFACERI: Bineînţeles. Când găseşti un diamant care nu e al nimănui, atunci e

al tău. Cînd găseşti o insulă care nu e a nimănui, este a ta. Cînd ai primul o idee,
o brevetezi: e a ta. Iar eu posed stelele pentru că nimeni înaintea mea nu s-a
gândit să le posede.

MICUL PRINŢ: Eu, dacă am un fular, pot să îl iau şi să îl pun în jurul gâtului meu. Eu,
dacă am o floare, o pot culege şi o pot lua. Dar tu nu poţi culege stelele!

OMUL DE AFACERI: Nu, dar le pot depune la bancă.

MICUL PRINŢ: Ce înseamnă asta?

OMUL DE AFACERI: Înseamnă că scriu pe o bucată mică de hîrtie numărul stelelor mele.
Şi apoi încui cu cheia într-un sertar acea hîrtie.

MICUL PRINŢ: Asta e tot?

OMUL DE AFACERI: E de ajuns!

MICUL PRINŢ: Eu,am o floare pe care o ud în fiecare zi. Am trei vulcani pe care îi curăţ în
fiecare săptămână. Căci îl curăţ şi pe cel stins. Nu se ştie niciodată. Vulcanilor mei
şi florii mele le este de folos că eu le am. Dar tu nu eşti util stelelor..

10
(Omul de afaceri deschise gura, dar nu găsi nimic de răspuns,)

OMUL DE AFACERI: Trei şi cu doi fac cinci. Cinci şi cu şapte doisprezece. Doisprezece şi
cu trei cincisprezece.

SCENA VI
( prinţul, lampagiul )

MICUL PRINŢ: (spre aviator) A cincea planetă era foarte curioasă. Era cea mai mică din
toate. Acolo era loc numai pentru un felinar şi o persoană care îl aprindea.

MICUL PRINŢ: Bună ziua! De ce tocmai ţi-ai stins felinarul?

LAMPAGIUL: Aşa este consemnul. Bună ziua!

MICUL PRINŢ: De ce tocmai l-ai aprins din nou?

LAMPAGIUL: MICUL PRINŢ: Aşa este consemnul! Bună seara!

MICUL PRINŢ: Nu pricep.

LAMPAGIUL: Nu e nimic de priceput. Consemnul e consemn. Am o meserie

cumplită.Odinioară aveam toată ziua la dispoziţie pentru a mă odihni şi tot
restul nopţii pentru a dormi.

MICUL PRINŢ: Şi s-a schimbat consemnul?

LAMPAGIUL: Consemnul nu s-a schimbat. Planeta s-a învârtit din an în an tot mai repede.
Aprind şi sting o dată pe minut. Bună ziua!E deja o lună de cînd vorbim
împreună.

MICUL PRINŢ: O lună?

LAMPAGIUL: Da. Treizeci de minute. Treizeci de zile! Bună seara!

MICUL PRINŢ: Acesta, ar fi rău privit de toti ceilalţi, de rege, de vanitos, de omul de
afaceri. Totuşi este singurul care nu îmi pare ridicol. Poate, pentru că se ocupă
de altceva decît de sine însuşi. E singurul pe care mi l-aş fi putut face prieten.
Dar planeta sa e prea mică. Nu e loc de doi. Bună seara!!!!

11
 SCENA VII
( prinţul, geograful)

MICUL PRINŢ:(spre aviator) A şasea planetă era o planetă de două ori mai mare. Era
locuită de un domn care scria cărţi imense.

GEOGRAFUL: Iată un explorator!

MICUL PRINŢ: Ce este cartea aceea mare? Ce faceţi dumneavoastră aici?

GEOGRAFUL: Eu sunt geograf.

MICUL PRINŢ: Ce este un geograf?

GEOGRAFUL: Este un savant care ştie unde se găsesc mările, fluviile, oraşele, munţii şi
deşerturile.

MICUL PRINŢ: E interesant. În sfârşit, o meserie adevărată! E foarte frumoasă planeta

dumneavoastră. Are oceane?

GEOGRAFUL: Nu pot să ştiu.

MICUL PRINŢ: Dar munţi?

GEOGRAFUL: Nu pot să ştiu.

MICUL PRINŢ: Dar oraşe şi fluvii şi deşerturi?

GEOGRAFUL: Nu pot să ştiu.

MICUL PRINŢ: Dar sunteţi geograf!

GEOGRAFUL: Aşa e, dar nu sunt explorator. Îmi lipsesc cu desăvîrşire exploratorii.

Geograful este prea important pentru a-şi pierde timpul plimbîndu-se. De unde
vii? Descrie-mi planeta ta! Ei?

MICUL PRINŢ: Ooo! La mine nu e prea interesant, e foarte mic. Am trei vulcani. Doi
vulcani în activitate şi unul stins. Dar nu se ştie niciodată.

12
GEOGRAFUL: Nu se ştie niciodată.

MICUL PRINŢ:Am şi o floare

GEOGRAFUL: Noi nu notăm florile, zise geograful.

MICUL PRINŢ: De ce?

GEOGRAFUL: Pentru că florile sunt efemere.

MICUL PRINŢ: Ce inseamna “efemer”?

GEOGRAFUL: Asta înseamnă “ceva care e ameninţat de dispariţie apropiată”.

MICUL PRINŢ: Floarea mea e ameninţată de dispariţie apropiată?

GEOGRAFUL: Desigur.

MICUL PRINŢ: Floarea mea este efemeră, şi nu are decît patru spini să se apere împotriva
lumii! Şi eu am lăsat-o singură ! Ce mă sfătuiţi să fac?

GEOGRAFUL: Mergi pe Planeta Pământ. Are o bună reputaţie…

MICUL PRINŢ: (gânditor) Floarea mea..e efemeră….

SCENA VIII
( micul prinţ, ecoul )

MICUL PRINŢ: Aşa am ajuns pe Pământ. Am fost surprins să nu văd pe nimeni.

MICUL PRINŢ(strigă) Bună ziua !

ECOUL: ziua... ziua... ziua...

MICUL PRINŢ: Cine sunteţi voi?

ECOUL: voi… voi… voi…

13
MICUL PRINŢ: Fiţi prietenii mei, sunt singur.

ECOUL: singur.. singur… singur…

MICUL PRINŢ: Ce planetă ciudată! Oamenilor le lipseşte imaginaţia. Ei repetă ceea ce li se

spune. La mine aveam o floare care vorbea întotdeauna prima…

( spre aviator) Îmi era deja teamă să nu fi greşit planeta. Când..deodată…

SCENA IX
(micul prinţ, şarpele)

(foxtrot..melodia tine pana la intrarea vulpii inclusiv)

ŞARPELE: Bună seara!

MICUL PRINŢ: Bună seara! Pe ce planetă am nimerit?

ŞARPELE:: Pe Pământ!

MICUL PRINŢ: Mă întreb, spuse el, dacă stelele sunt luminate pentru ca fiecare să
şi-o poată regăsi într-o bună zi pe a sa. Priveşte planeta mea. E chiar
deasupra noastră… Dar ce departe este!

ŞARPELE: Mda….E frumoasă.. Ce faci tu aici?

MICUL PRINŢ: Am probleme cu o floare…

ŞARPELE: Aha

MICUL PRINŢ: Unde sunt oamenii? Eşti cam singur aici.

ŞARPELE: Eşti singur şi printre oameni.

MICUL PRINŢ: Eşti un animal ciudat.

ŞARPELE: Dar sunt puternic. Sunt un şarpe. Pe cel pe care îl ating îl redau ţărânei din
care a venit. Dar tu eşti pur şi vii de pe o stea. Te pot ajuta într-o zi, dacă o

14
 să duci dorul planetei tale.

SCENA X
(micul prinţ, trandafirii)

MICUL PRINŢ: Cine sunteţi voi? îi întrebă el stupefiat.

TRANDAFIRII: Noi suntem trandafiri, spuseră trandafirii.

MICUL PRINŢ: Floarea mea mi-a spus că ea e singura din specia ei în univers. Şi iată!
Ar fi foarte tristă dacă ar vedea asta. Mă credeam în posesia unei flori
unice şi nu am decît un trandafir obişnuit..
( plânge)

SCENA XI
(micul prinţ, vulpea)

VULPEA: Bună ziua, zise vulpea

MICUL PRINŢ: Bună ziua, Cine eşti tu? Eşti foarte drăguţă…

VULPEA: Sunt o vulpe.

MICUL PRINŢ: Vino să te joci cu mine! Sunt aşa de trist…

VULPEA: Nu pot să mă joc cu tine. Nu sunt domesticită.

MICUL PRINŢ: Ah! Pardon.( după ce se gîndi, adăugă) Ce înseamnă "domesticit"?

VULPEA: E un lucru uitat de mult. Înseamnă "a crea legături..

MICUL PRINŢ: A crea legături?

VULPEA: Bineînţeles. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decît un băieţel care se

aseamănă perfect cu oricare altul dintr-o sută de mii de băieţei iar eu nu sunt
pentru tine decît o vulpe ca multe altele. Dar dacă tu mă domesticeşti, vei fi
pentru mine unic în lume iar eu voi fi pentru tine unică pe lume...

15
MICUL PRINŢ: Încep să înţeleg. Este o floare... cred că ea m-a domesticit.

VULPEA: E posibil. Dacă tu mă domesticeşti, viaţa mea va fi cu totul alta, luminoasă.

Aş cunoaşte un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalţi paşi mă fac să intru
sub pământ. Dar al tău mă va chema afară, ca o muzică. Şi încă ceva! Priveşte, vezi
acolo câmpurile cu grîu? Eu nu mănânc pîine. Câmpurile de grâu nu înseamnă nimic
pentru mine. Dar tu ai părul aurit. Atunci când tu mă vei fi domesticit grâul auriu îmi
va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vântului prin grâu… Nu cunoşti decât
lucrurile pe care le domesticeşti. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei
cumpără de la negustori lucruri făcute de-a gata. Dar cum nu există negustori care să
vândă prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, domesticeşte-mă.
(micul prinţ zâmbeşte. Incepe muzica şi prinţul domesticeşte vulpea)…

MICUL PRINŢ: Acum trebuie să plec.

VULPEA: Ah! … voi plînge.

MICUL PRINŢ: E vina ta, eu nu ţi-aş fi dorit răul, dar tu ai vrut să te domesticesc…

VULPEA: Bineânţeles.

MICUL PRINŢ: Dar tu o să plîngi!

VULPEA: Bineânţeles.

MICUL PRINŢ: Atunci nu câştigi nimic din asta!

VULPEA: Ba câştig, gândeşte-te la culoarea grâului. Mergi să revezi trandafirii. Vei

înţelege că al tău este unic pe lume.

MICUL PRINŢ: Voi nu sunteţi deloc la fel ca trandafirul meu, nu reprezentaţi nimic
pentru mine.Voi sunteţi precum era vulpea . Nu era decît o vulpe ca oricare
alta. Dar eu mi-am făcut-o prietenă şi acum este unică în lume.
Pentru un trecător obişnuit, trandafirul meu este la fel ca voi. Dar el singur
este mai important pentru mine decât voi toţi la un loc, pentru că el este cel
pe care l-am udat, pe care l-am adăpostit cu paravanul, cel căruia i-am
omorât omizile (în afară de două-trei cât să aibă şi fluturi). Pentru că el este

16
 trandafirul meu!

VULPEA: Nu poţi vedea bine decât cu inima. Ceea ce este important nu se arată
ochilor.Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău îl face atât de
important. Eşti răspunzător de trandafirul tău…

MICUL PRINŢ: Sunt răspunzător de trandafirul meu...

SCENA XII
(micul prinţ, aviatorul, şarpele)

AVIATORUL: Sunt foarte frumoase amintirile tale, dar eu nu mi-am reparat încă
avionul şi nu mai am nimic de băut şi aş fi fericit dacă aş putea merge
încetişor către o fântână!

MICUL PRINŢ: Prietena mea, vulpea…..

AVIATORUL: Omuleţule drag, aici nu mai e vorba de vulpe!

MICUL PRINŢ: De ce?

AVIATORUL: Pentru că o să murim de sete...

MICUL PRINŢ: Eu sunt foarte mulţumit că am avut-o pe vulpe ca prietenă… Stelele

sunt frumoase datorită unei flori care nu se vede… Ceea ce înfrumuseţează
deşertul este că el ascunde undeva o fântână…
Şi mie mi-e sete…hai să căutăm o fântână…

AVIATORUL: Ti-e şi ţie sete, deci?

MICUL PRINŢ: Ia te uită, are tot ce ne trebuie .

AVIATORUL: Lasă-mă pe mine, e prea greu pentru tine.

(muzică pt fântână)

MICUL PRINŢ: Ce ciudat…noi trezim această fîntînă şi ea cântă…

Mi-e sete de apa aia, dă-mi să beau… (bea) Trebuie să îţi ţii promisiunea.

AVIATORUL: Care promisiune? ( bea şi el)

MICUL PRINŢ: Ştii tu… botniţa pentru oaia mea… sunt răspunzător de această

17
 floare!
(aviatorul scoate din buzunar schiţele. Micul prinţ le zări şi spuse râzând)

MICUL PRINŢ: Baobabii tăi seamănă un pic cu nişte verze...

AVIATORUL: Oh!

MICUL PRINŢ: Uită-te la vulpea ta... urechile ei... seamănă cu nişte coarne… şi sunt
prea lungi! (Şi rîse din nou.)

AVIATORUL: Eşti nedrept, omuleţule, eu nu ştiu să desenez altceva decît şerpi boa
închişi şi deschişi.

MICUL PRINŢ: Totul va fi în ordine, copiii înţeleg.

AVIATORUL: Uite şi botniţa.Tu ai planuri de care eu nu ştiu…

( se aşează amândoi)
MICUL PRINŢ: Ştii... mîine se împlineşte un an de cînd am căzut pe Pământ…
Steaua mea se va afla exact deasupra locului unde am căzut anul trecut… Tu
trebuie să te întorci la avionul tău. Să te întorci acasă … Şi eu mă întorc
astăzi acasă la mine… Am oaia ta… şi cuşca . ..şi botniţa… Dacă iubeşti o
floare care se află pe o stea, este reconfortant să priveşti noaptea cerul. Toate
stelele află pe ele flori.

AVIATORUL: Bineânţeles...

MICUL PRINŢ: Steaua mea este mult prea mică . Dar pentru tine, steaua mea va fi
una dintre stele… Toate îţi vor fi apropiate.
Vreau să îţi fac un cadou… ( râde cristalin pt el)

AVIATORUL: Ah! Omuleţule, omuleţule drag, ce mult îmi place să-ţi aud rîsul!

MICUL PRINŢ: Acesta este va fi cadoul meu… va fi ca şi apa…

MICUL PRINŢ: Cînd vei privi cerul, noaptea, pentru că eu voi locui pe una dintre
stele, şi voi râde acolo, pentru tine va fi ca şi cum toate stelele ar râde.
Tu vei avea stele care vor şti să râdă! …Şi vei avea chef să deschizi
fereastra şi să râzi către cer. Iar pentru mine, toate stelele vor cânta ca
fântâna aceasta. Toate stelele îmi vor da să beau apă… Ştii… Sunt

18
 răspunzător de floarea mea ! Nu are decât patru spini pentru a se apăra
împotriva întregii lumii...

AVIATORUL: Nu pleca, omuleţul meu drag…

MICUL PRINŢ: Pentru tine, toate stelele vor râde…..

( muzică…..Pieta)

Aviator 1 si 2: Priviti ( arata desenul cu steaua) aceasta este pentru mine cea mai
frumoasa si cea mai trista priveliste din lume. Uitati-va, uitati-va cu atentie.
Daca intr-o zi veti calatori in Africa, in pustiu….si daca veti ajunge sa
treceti pe acolo va rog din suflet sa nu va grabiti…sa zaboviti putin in
dreptul stelei. Atunci,dacă vine la voi un copil, dacă rade, dacă are plete de
aur şi nu răspunde la întrebări, veţi ghici prea bine cine este. Atunci fiţi
drăguţi! Nu mă lăsaţi să fiu trist: scrieţi-mi…scrieţi-mi repede că s-a
întors…
( textul e spus intercalat de cei doi aviatori. Aviatorul din Sahara e cel ingrosat)

19