Priveşte dincolo de suprafaţă

În imaginea care reprezintă un şarpe boa digerând un elefant,

toţi oamenii mari au văzut o pălărie. Interpretările lor sunt plictisitoare şi total lipsite de imaginaţie. Simţindu-se învins, autorul
abandonează „o carieră promiţătoare de artist” – din simplul motiv că adulţii nu vor să vadă sau să simtă.

Nu îţi ascunde adevăratele sentimente; vei pierde tot ce este important

De îndată ce micul prinţ îşi anunţa intenţiile de a explora planete noi, floarea sa – pe
care a îngrijit-o – pretinde că nu mai are nevoie de ajutorul lui, că poate fi independenta. Şi astfel, micul prinţ o abandonează,
deşi „ar fi trebuit să îşi dea seama câtă sensibilitate se ascunde în spatele pretenţiilor ei prosteşti”.

Judecă-te pe tine înainte de a-i judeca pe alţii

Pe prima planetă pe care o vizitează, micul prinţ întâlneşte un rege

care deţine întreaga populaţie de pe planetă şi care pretinde că domneşte peste tot. Deşi micul prinţ nu poate pricepe ce face
el cu adevărat, regele îl învaţǎ pe erou că este mult mai dificil să te judeci pe tine însuţi, şi uneori, mult mai important decât să
îi judeci pe ceilalţi. Doar judecând propriile noastre persoane putem deveni oameni.

Să nu râvneşti admiraţia celorlalţi

Pe cea de a doua planetă, micul prinţ întâlneşte un om care îşi petrece timpul admirându-
se şi căutând admiraţia celorlalţi. Dar trăind pentru lauda altora, încetezi să mai trăieşti pentru tine, iar trăind doar pentru tine,
nu îi mai iubeşti pe cei din jurul tău.

Să bei ca să uiţi este un viciu al celor slabi 

Beţivul bea ca să uite că îi este ruşine că bea. Micului prinţ i se pare

foarte ciudat că bărbatul îşi petrece astfel ziua, în loc să facă multe alte lucruri interesante (ca de exemplu să picteze flori).  
Dar adulţilor le aminteşte faptul că este un ciclu vicios, cu un sfârşit trist şi dezolant.

Nu fi prea serios cu tine însuţi

Micul prinţ întâlneşte un om de afaceri care număra toate stelele din

galaxie, ca să poată fi ale sale. „Sunt ale mele. Le număr şi le tot număr. Este o treabă grea. Dar sunt o persoană serioasă”.
Dar faptul că este prea serios i-a oferit o viaţă monotonă, singuratică, în care nu apreciază frumuseţea stelelor care îi aparţin.
Nu uita să te bucuri de viaţă

Lampagiul de pe cea de a cincea planetă câştiga respectul micului prinţ, pornind şi

oprind cu loialitate lampa în timpul zilei. Dar el nu reuşeşte să se odihnească nici o clipă, deoarece planeta sa se învârte în
fiecare minut. O lună trece într-un minut şi o viaţă în câteva zile.

Urmează-ţi instinctul şi explorează

Când micul prinţ se întâlneşte cu geograful care refuză să-şi exploreze

lumea sa proprie pentru că este prea ocupat cu cercetarea ţinuturilor îndepărtate, învăţăm că este mult mai uşor să-ţi doreşti
să explorezi cu totul alte locuri şi de fapt să nu ajungi nicăieri.

Încrede-te în caractere neobişnuite – s-ar putea să ai ce învǎţa

Vulpile sunt adeseori considerate viclene şi răuvoitoare, dar

aceasta vulpe avea pur şi simplu nevoie de companie şi prietenie. Ea îl învaţa pe micul prinţ trei lecţii importante despre viaţǎ:

– „Unii văd cu adevărat doar cu inima. Ochii nu văd esenţialul”.

– „Timpul pe care îl petreci cu trandafirul tău îl face să fie atât de important”.

– ”Devii responsabil pentru ceea ce ai cultivat”.

Ai grijă de lucrurile tale, căci nu pot fi înlocuite

Nici în mijlocul unei grădini cu trandafiri frumoşi, micul prinţ nu

poate uita de trandafirul sǎu – chiar nu îl poate înlocui. „Nu este nimeni care şi-ar da viaţa pentru tine. Desigur, un simplu
trecător ar zice că trandafirul meu seamănă perfect cu tine. Dar trandafirul meu, el singur, este mai important decât voi toţi la
un loc, pentru că el este cel pe care eu l-am udat”.

Uneori trebuie să îi laşi pe cei pe care îi iubeşti să zboare liberi

Chiar dacă naratorul – un pilot singur şi eşuat – îl îndrăgeşte pe micul prinţ, el ştie că pentru a-l păstra pe Pământ, ar trebui
să-şi rănească prietenul. Înainte să plece, micul prinţ îi spune pilotului: „Pe una dintre stele voi locui, pe una voi râde. Si toate
stelele vor părea că râd atunci când te vei uita pe cerul înstelat”. Uneori trebuie să-i laşi pe oameni să plece, căci păstrându-i,
îi vei amăgi. Dar lăsându-i liberi poate fi cea mai adevăratǎ dovadă de iubire.

Dragostea adevărată începe acolo unde nu se așteaptă nimic în schimb.

Într-o zi am privit soarele apunând de 44 de ori… știi… când suntem foarte triști, iubim apusurile…

Vedem clar doar cu inima. Tot ce e esențial e invizibil pentru ochi.

Iubesc să ascult stelele noaptea. E ca și cum ai asculta cinci sute de milioane de mici clopoței.

“Unde sunt oamenii? reîncepu Micul Prinț într-un final. “”Ești cam singur în deșert””
– Ești singur și printre oameni – spuse șarpele.”

Mă întreb dacă stelele sunt luminate în paradis pentru ca fiecare dintre noi să-și găsească steaua din nou.

Nimic nu dispare până când nu ne învață ce trebuia să învățăm.

Pentru călători, stelele sunt ghizi. Pentru ceilalți, nu sunt nimic altceva decât niște luminițe. – Micul Prinț

Dar omul trufaș nu a auzit ce i-a spus. Oamenii trufași nu aud niciodată pe nimeni decât lauda.

Sunt oricine sunt și am nevoie să fiu.

În una dintre stele voi trăi, în una voi râde și așa va fi, ca și cum toate stelele ar râde când privești cerul noaptea.

Adulții nu înțeleg niciodată nimic de unii singuri și e o obositor pentru copii să le explice mereu și mereu cum stau lucrurile.

Acolo unde trăiești oamenii cresc cinci mii de trandafiri într-o grădină…și cu toate astea nu găsesc ce caută…dar totuși ce caută
poate fi găsit chiar și într-un singur trandafir…

Timpul pe care l-ai petrecut împreună cu trandafirul tău îl face atât de important.
Pentru mine, nu ești încă decât un mic băiat care este la fel ca alte sute de mii de alți băieți. Și nu am nevoie de tine. Iar tu, pe
de altă parte, nu ai nevoie de mine. Pentru tine nu sunt decât o vulpe ca alte o sută de mii de vulpi. Dar dacă mă îmblânzești
atunci vom avea nevoie unul de celălalt. Pentru mine vei fi unic în toată lumea. Iar pentru tine eu voi fi unică în toată lumea…

Dacă mergi într-o linie dreaptă nu poți ajunge prea departe…

Toți oamenii au stele..Dar nu sunt aceleași lucruri pentru toți.

Acesta e secretul meu. E destul de simplu. Vedem clar numai cu inima…

Când cineva roșește înseamnă “da”?

Am petrecut mult timp printre adulți. I-am văzut de aproape. Totuși asta nu mi-a îmbunătățit prea mult părerea despre ei.

Dovada că micul prinț exista este că era șarmant, că râdea și că era în căutarea unei oițte.

Dacă cineva vrea o oiță asta e dovadă că există.

E trist să uiți un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten.

Cuvintele sunt sursa neînțelegerilor.

Oamenii nu mai au timp să înțeleagă nimic. Cumpăra lucruri gata făcută din magazine. Dar cum nu există magazine de unde
poți cumpăra prieteni, oamenii nu mai au prieteni.

Câteodată nu e nimic rău în a amâna ceva ce ai de făcut pentru o altă zi.

Bineînțeles că te iubesc. Este vina mea că nu ai știut asta până acum.

Prefer ca ghinioanele să-mi fie luate în serios.

Eram prea tânăr ca să știu cum să o iubesc.

Nimeni nu e satisfăcut de locul unde se află.

Sunt milioane de trandafiri în lume dar tu ești trandafirul meu, unicul meu trandafir.

E un loc atât de secret, tărâmul lacrimilor…

Ceea ce face deșertul frumos este că ascunde undeva o fântână…

Am arătat capodopera mea adulților și i-am întrebat dacă desenul meu îi face să le fie frică. Iar ei mi-au răspuns: Frică? De ce
ar trebui să ne fie frică de o pălărie?

Nu contează că nu ești aici fizic atât timp cât ești cu mine în inima mea.

Grânele, care sunt și ele aurii, îmi vor aminti de tine. Și voi iubi să ascult vântul cum se plimbă prin ele.

Ce contează cel mai mult sunt micile plăceri, atât de multe încât cu toții ne putem bucura de ele… Fericirea nu constă în
obiecte pe care le adunăm în jurul nostru. Pentru a găsi fericirea tot ce trebuie să facem este să ne deschidem ochii.

E mult mai dificil să te judeci pe tine decât pe ceilalți. Dacă reușești să te judeci corect atunci ești cu adevărat un om înțelept.

Toți adulții au fost cândva copii…dar doar câțiva își amintesc asta.

Cele mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute sau atinse, doar simțite cu inima.
Ei bine, trebuie să accept prezența câtorva omizi dacă vreau să cunosc fluturi…

O grămadă de pietre încetează să mai fie o grămadă de pietre imediat ce cineva o contemplă imaginându-și o catedrală…

Dacă vii la mine la 4 după-amiaza, voi începe să fiu fericită de la ora 3. 🙂

Pentru că ai irosit așa de mult timp cu mine, m-ai făcut să mă simt foarte importantă. – Vulpea

Bineînțeles că te voi răni. Bineînțeles că mă vei răni. Bineînțeles că ne vom răni reciproc.Dar asta e însăși condiția existenței.
Pentru a deveni primăvară trebuie să accepți riscul de a trece prin iarnă. Pentru prezență trebuie să accepți riscul absenței.

Și când vei fi găsit alinare (timpul alină toate tristețile), te vei bucura că m-ai cunoscut. Vei fi pentru totdeauna prietenul meu.

Ești frumos, dar gol, nimeni nu ar putea muri pentru tine.

Oamenii au uitat adevărul – spuse vulpea, dar tu nu trebuie să îl uiți. Devii responsabil pentru totdeauna pentru ce ai
îmblânzit. Ești responsabil pentru trandafirul tău.

CONCLUZIA

In intregul ei povestea prezinta un sir de evenimente care trezesc adeseori un zimbet pe fata
cititorului. Dar dincolo de suprafata se gaseste o mare tristete. Povestea nu este o drama de zile mari.
E o poveste simpla, a unui om simplu, o viata traita cum s.a putut mai bine, o viata considerata de cei
mai multi una de succes… si totusi ceva lipeste. Stilul simplist al naratiunii face ca tristetea eroului sa
fie resimtita aproape banal; o viata aproape banala, o istorie simpla ce ascunde un mesaj profund. Si
doar cei care privesc cu inima vor citi cu adevarat povestea… caci ochii nu pot patrunde in miezul
lucrurilor.
1. Povestea incepe simplu cu un sarpele care inghite o fiara si un copil care ramine perplex in fata acestei
imagini, care ii va schimba viata radical.
2.
Pe de alta parte virsta de 6 ani este un prag in sine, si ca orice alt prag poate trezi in fiinta umana curiozitatea cunoasterii la un nivel mai
inalt, si paradoxal mai adinc; Si chiar isi alege o meserie care il ajuta sa calatoreasca in lumea intreaga. Punctul lui forte ca aviator este geografia
si capacitatea de a identifica, recunoaste si sistematiza coordonatele traseului, adica cartografia lumii.

3. conditia umana in general  (voluntara sau involuntara) este tipica procesului de individuare indifere3. nt de grupul etnic, societate
sau cultura de apartenenta eroului. In acest proces de individuare orice erou are nevoie de ajutor; in pustietate e greu sa pentru om sa
se orienteze, indiferent cit de eroic e si cit de bine stie geografie.
4. Micul print este constiinta interioara un fel de umbra a pilotului (poarta in sine cele mai nastrusnice idei ale omului, idei care insa
nu au fost acceptate de intelect)… un micut print…
5. Dar ochii inimii nu se deschid decit daca eroul este in armonie cu el insusi; inima se deschide daca exista legatura EU-SINE
6. Pericolul cel mai mare si mai serios vine de la sarpe, care la inceputul povestii inghite si mistuieste elefantul (intelepciunea) pentru ca
mai apoi la sfirsitul povestii sa inghita micul print (umbra). Trickserul (sarpele) a pacalit intelepciunea (elefantul) si l.a inchis in
mrejele intelectului (geograful). Din aceasta splitare s.a nascut parazitar umbra (micul print) care a preluat toate visele s le.a dus
departe in spatiu. Degeaba umblå persona (aviatorul) in lung si in lat in spatiu, nu reuseste sa localizeze pozitia umbrei (micul print).
Abia cind cade din cer, se intilneste persona cu propria umbra, care plecase deja cu un an de zile in urma in cautarea personei.
7. In procesul de individuare eroul parcurge un drum plin de peripetii. Ceea ce este special in drumul eroului nostru, e ca peripetiile nu
au legatura una cu alta; nu conlucreaza pentru a construi personalitatea eroului; seamana mai mult cu un jurnal de memorii scrise
postmortum. Singura vulpea (marea mama) ce reuseste o conexiune intre ea insasi si umbra (micul print) si „post factum” intre umbra
(micul print) si anima (floarea magnifica). Ea, vulpea trezeste la viata ochii inimii ai eroului. 
8. Umbra (micul print) e capabila sa vada unicitatea relatiei cu anima (floarea magnifica), dar e prea tirziu caci floarea a ramas singura si
neprotejata in fata pericolelor acolo sus in cer, pe asteroidul B612. Umbra trimite mai departe cunstintele asimilate in calatoria sa
personei, iar persona, in pragul mortii umbrei (micul print), vede unicitatea relatiei cu propria umbra. Dar e prea tirziu nu.i asa caci
sarpele isi reclama dreptul de a ucide umbra in numele regelui lampagiu businessmann geograf vanitos si betiv!

9. Intoarcerea la civilizatie desi fizic posibila, nu are sens in pierderea umbrei. Chiar si departe in spatiu, umbra tinea vie speranta transformarii
potentialului in realitate. Trickserul (sarpele) isi duce la indeplinire planul si spliteaza personalitatea eroului iremediabil si irevocabil, mistuind
visele si sperantele pastrate cu sfintenie de nastrusnica umbra. Primim un indiciu important despre starea psihologica a personajului de la instinctele
sale: oaia si baubabii si trandafirul. Micul print ii cere aviatorului o oaie; oaia are nevoie de cutie si botnita si lesa si tarus de priponit pentru ca nu
are constiinta de sine, nu stie unde se aflå si unde trebuie sa mearga si maninca tot ce ii iese in cale si baubabi nesuferiti care gauresc mica planeta
printului cu radacinile lor imense si trandafirul fragil ce trebuie protejati cu paravan si clopot de sticla. Instinctele nu sint adecvate la conditiile
„atmosferice” si la dimensiunile „geografice” ale individului; sint ori prea mari si distrug individul, ori prea firave si consuma multa energie pentru
a fi protejate, ori prea primare devorind fara selectie calitatile individului. Oaia, intruchiparea complexa a instinctelor si a viselor incatusate si
 infometate, arata cel mai bine neadecvarea individului; ea devoreaza atitia baubabi citi ar fi necesari sa hraneasca o turma intreaga de elefanti; totusi
trebuie pazita si priponita ca sa nu fuga; si imbotnitata ca sa nu distruga fericirea individului.
10. Nu asta e important, important este procesul declansat din aceasta criza. Orice criza are potential creator si destructiv in egala masura.
Si mai are ceva, are energie sa se duca la indeplinire; se numeste compulsia stimulului de a se autosatisface. Poti stagna progresul, poti
amina sau accelera efectul, dar nu poti opri procesul; stimulul va impune mai devreme sau mai tirziu realizarea lui. Iar orice incercare
de aminare sau de accelerare va avea ca rezultat perturbarea cursului natural al procesului si prin aceasta fragmentarea si chiar
distrugerea potentialului.
11. Procesul declansat din aceasta criza este o dezvoltare ce impleteste nevoia de cunoastere interioara cu cea exterioara; din pacate este o
evolutie paralela  a relatiei EU-SINE pe de o parte si cea a relatiei EU-LUME pe de alta parte si nu un continuum. Splitarea initiata de
sarpe la virsta de 6 ani a separat periculos de mult inima de intelect si visele de planuri, sperantele de masuratori, spiritualul de
material.
12. Intreg procesul incepe de.a.ndoaselea, si anume cu umbra care isi cauta persona; umbra e cea care incepe procesul de individuare si e
cea care urmeaza sfatul vulpei si cauta sensul vietii cu inima, nu cu mintea. In aceasta lupta a cunoasterii umbra se consuma pe ea
insasi si cade prada tricksterului (sarpele). Murind, umbra elimina orice posibilitate ca eroul sa se realizeze mental si spiritual. Relatia
EU-SINE nu are punte de legatura.  EUL nu poate cunoaste SINELE a priori, nemijlocit de UMBRA.
13. Niciodata in viata lui, printul (umbra) nu renuntase la vreo intrebare; el insusi nu raspunde niciodata la intrebari – aceasta afirmatie
repetata de multe ori in poveste indica natura provocatoare a umbrei; umbra nu vine cu raspunsuri; nu rezolva nici o situatie, ci mai
degraba o incurca;umbra ne stinjeneste cu intrebari provocatoare, incitante, indraznete si chiar deocheate. 
14. Exista un motiv pentru care umbra e umbra. Chiar si numele spune clar ca exista o anumita distanta intre persona si umbra;
continutul umbrei e format din ginduri care ne jeneaza, emotii care ne perturba activitatea, vise pentru care nu avem timp, sperante
pentru care nu avem energie. Nu este necesar si nici indicat sa ne confruntam in fiecare zi, la fiecare pas cu ele. Dar lipsa totala,
uciderea acestor ginduri, emotii, vise, sperante este la fel de periculoasa ca si exacerbarea lor. Umbra incita, suscita si provoaca. Cind
mergi prin noapte, razele lunii iti arata o alta fata a ta; umbra. Si te intorci deseori sa o vezi, numai pentru a-ti da seama ca esti tot tu;
nici un motiv sa te sperii. Daca continui sa mergi cu frica inainte fara sa indraznesti sa te uiti inapoi, nu rezolvi nimic, nu iti este bine.
Daca mergi cu o lanterna agatata de crestetul capului ca sa vezi cu exactitate cum arata umbra ta, nu rezolvi iarasi nimic, caci in
lumina puternica a constiintei se sterg miile de nuante diferite de gri care creeaza umbra si nu mai intelegi nimic. Cel mai periculos
aspect este cind intepenesti de frica umbrei tale si te lipesti cu spatele de perete, si refuzi sa te mai misti. Nu mori, doar umbra ta
moare, dar nici tu nu traiesti, doar respiri.

15. In ciuda faptului ca povestea e una pesimista, cel putin pentru eroul ei, ea vine prin cuvintele
vulpei sa dea un sfat generatiei urmatoare. Si din acest motiv povestea poate fi considerata
una pentru copii, pentru ca pentru adulti vine un pic cam prea tirziu. Sfaturile vulpei sint de
nepretuit. Si ca orice alt dar sau bucurie de nepretuit vine in haine modeste, fara mare taifas si
aproape ca trece neobservata. E mijlocul povestei si vulpea apare printre multe alte personaje
mai mult sau mai putin seci, plictisitoare, vanitoase sau patetice. Si apoi o vulpe, care nu se
gindeste initial decit la gaini nepazite de vinatori. Dar un gind, o reflexie se trezeste in vulpe si
aceasta contempla faptul ca ea vineaza gaini, si vinatorul o vineaza pe ea. Vulpea se simte
prinsa in cercul vicios al agresivitatii. O data stimulul activat, el se va autosatisface (mai
devreme sau mai tirziu si iseal la momentul oportun). In cazul vulpei stimulul e gindul,
reflexia asupra propriei conditii, constientizarea propriei existente, iesirea din starea
vegetativa, letargica, din starea de somambul. Cine sint eu? pare ca se intreaba vulpea. Si cind
nu se recunoaste in acest joc grotesc al sortii, stimulul impinge vulpea spre un alt gind, si
anume: ce imi doresc eu, ce am eu nevoie ca sa fiu fericita? Pai as avea nevoie de un prieten. Si
cum sa recunosc un prieten intre toti regii lampagii businessmanni geografi vanitosi si betivi? Pai
imi ascult inima. Nu vezi limpede decit cu inima, cu inima trebuie sa cauti; ochii sint orbi,
ochiul nu poate sa patrunda in miezul lucrurilor. Si dupa ce imi gasesc un prieten ce fac? Cum
ne imprietenim? Pai ne imblinzim reciproc. A imblinzi insemanå a-ti face conexiuni ceea ce
inseamna a-ti face prieteni ceea ce inseamna a fi pretios pentru cineva prin timpul petrecut
impreuna. Si dupa ce ne imprietenim, cum facem sa ne pretuim la adevarata noastra valoare? „Ne
trebuie rituri. Ritul face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore”.
“Daca tu, de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita.
Si cu cit va trece timpul, cu-atit mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma va cuprinde un
framint si o neliniste: voi descoperi cit pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intimplarii,
niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobesc sufletul.”
16.  
17. Sfirsitul alternativ al povestii ar putea fi scris de la intilnirea dintre vulpe si print…. impreuna
ar pleca in cautarea omului… si l.ar gasi pe eroul nostru reparind avionul… si ar filosofa pe
temele introduse de vulpe si eroul s.ar lumina dintr.o data si s.ar trezi la adevarata viata si ar
restabili legatura cu umbra si astfel puntea dintre EU si SINE ar fi salvata. Dar asta ar fi prea
frumos… si cum bine stim frumosul se pierde repede printre detalii fara a provoca schimbari
durabile; durerea e cea care ne trezeste la realitate.
18.  
19. „Nu exista constientizare fara durere.” CG JUNG
20. 
21. PS: Si daca cineva, citind aceasta analiza se va intreaba daca autorul stia ceva
din toate acestea cind a scris povestea… daca stia ceva despre arhetipuri si
umbra si marea mama s.a.m.d…. raspunsul este afirmativ, da autorul stia dar
cu inima, nu cu mintea!