Micul prinţ” şi lecţiile sale pentru viaţă

026725

Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Pentru un copil, lumea celor mari este uimitoare. Ce înseamnă „treaba” pe care ei o au întotdeauna de
făcut? De ce refuza să alerge pe câmpii sau să descopere forme în nori? Şi de ce consideră ei că cei mici
nu ştiu nimic? Cei care îşi amintesc de propria copilărie, probabil că îşi amintesc că au fost complet
năuciţi de lumea atât de importantă a adulţilor, atât de grandioasă, şi totuşi, atât de plictisitoare.

print 1O foarte bună lecţie despre viaţa ne este predată de Micul prinţ al lui Antoine de Saint Exupery:
cei mici nu înţeleg lumea adulţilor pentru că aceştia sunt confuzi şi ciudaţi şi petrec mult prea mult timp
preocupându-se de cifre, reguli şi imagini.

Cele 80 de pagini ale cărţii, care s-a vândut la timpul său în peste 140 de milioane de exemplare în lumea
largă, conţin lecţii folositoare pentru viaţa de adult. Nu îi învaţǎ doar pe copii cum să devină oameni
mari, ci şi pe oamenii mari cum să devină mai buni.

Priveşte dincolo de suprafaţă

print 2În imaginea care reprezintă un şarpe boa digerând un elefant, toţi oamenii mari au văzut o
pălărie. Interpretările lor sunt plictisitoare şi total lipsite de imaginaţie. Simţindu-se învins, autorul
abandonează „o carieră promiţătoare de artist” – din simplul motiv că adulţii nu vor să vadă sau să
simtă.

Nu îţi ascunde adevăratele sentimente; vei pierde tot ce este important

print 3De îndată ce micul prinţ îşi anunţa intenţiile de a explora planete noi, floarea sa – pe care a
îngrijit-o – pretinde că nu mai are nevoie de ajutorul lui, că poate fi independenta. Şi astfel, micul prinţ o
abandonează, deşi „ar fi trebuit să îşi dea seama câtă sensibilitate se ascunde în spatele pretenţiilor ei
prosteşti”.

Judecă-te pe tine înainte de a-i judeca pe alţii

print 4Pe prima planetă pe care o vizitează, micul prinţ întâlneşte un rege care deţine întreaga populaţie
de pe planetă şi care pretinde că domneşte peste tot. Deşi micul prinţ nu poate pricepe ce face el cu
adevărat, regele îl învaţǎ pe erou că este mult mai dificil să te judeci pe tine însuţi, şi uneori, mult mai
important decât să îi judeci pe ceilalţi. Doar judecând propriile noastre persoane putem deveni oameni.

Să nu râvneşti admiraţia celorlalţi

print 5Pe cea de a doua planetă, micul prinţ întâlneşte un om care îşi petrece timpul admirându-se şi
căutând admiraţia celorlalţi. Dar trăind pentru lauda altora, încetezi să mai trăieşti pentru tine, iar trăind
doar pentru tine, nu îi mai iubeşti pe cei din jurul tău.

Să bei ca să uiţi este un viciu al celor slabi

print 6Beţivul bea ca să uite că îi este ruşine că bea. Micului prinţ i se pare foarte ciudat că bărbatul îşi
petrece astfel ziua, în loc să facă multe alte lucruri interesante (ca de exemplu să picteze flori). Dar
adulţilor le aminteşte faptul că este un ciclu vicios, cu un sfârşit trist şi dezolant.

Nu fi prea serios cu tine însuţi

print 7Micul prinţ întâlneşte un om de afaceri care număra toate stelele din galaxie, ca să poată fi ale
sale. „Sunt ale mele. Le număr şi le tot număr. Este o treabă grea. Dar sunt o persoană serioasă”. Dar
faptul că este prea serios i-a oferit o viaţă monotonă, singuratică, în care nu apreciază frumuseţea
stelelor care îi aparţin.

Nu uita să te bucuri de viaţă

print 8Lampagiul de pe cea de a cincea planetă câştiga respectul micului prinţ, pornind şi oprind cu
loialitate lampa în timpul zilei. Dar el nu reuşeşte să se odihnească nici o clipă, deoarece planeta sa se
învârte în fiecare minut. O lună trece într-un minut şi o viaţă în câteva zile.

Urmează-ţi instinctul şi explorează

print 9Când micul prinţ se întâlneşte cu geograful care refuză să-şi exploreze lumea sa proprie pentru că
este prea ocupat cu cercetarea ţinuturilor îndepărtate, învăţăm că este mult mai uşor să-ţi doreşti să
explorezi cu totul alte locuri şi de fapt să nu ajungi nicăieri.

Încrede-te în caractere neobişnuite – s-ar putea să ai ce învǎţa

print 10Vulpile sunt adeseori considerate viclene şi răuvoitoare, dar aceasta vulpe avea pur şi simplu
nevoie de companie şi prietenie. Ea îl învaţa pe micul prinţ trei lecţii importante despre viaţǎ:

– „Unii văd cu adevărat doar cu inima. Ochii nu văd esenţialul”.

– „Timpul pe care îl petreci cu trandafirul tău îl face să fie atât de important”.

– ”Devii responsabil pentru ceea ce ai cultivat”.

Ai grijă de lucrurile tale, căci nu pot fi înlocuite

print 11Nici în mijlocul unei grădini cu trandafiri frumoşi, micul prinţ nu poate uita de trandafirul sǎu –
chiar nu îl poate înlocui. „Nu este nimeni care şi-ar da viaţa pentru tine. Desigur, un simplu trecător ar
zice că trandafirul meu seamănă perfect cu tine. Dar trandafirul meu, el singur, este mai important decât
voi toţi la un loc, pentru că el este cel pe care eu l-am udat”.

Uneori trebuie să îi laşi pe cei pe care îi iubeşti să zboare liberi

Chiar dacă naratorul – un pilot singur şi eşuat – îl îndrăgeşte pe micul prinţ, el ştie că pentru a-l păstra pe
Pământ, ar trebui să-şi rănească prietenul. Înainte să plece, micul prinţ îi spune pilotului: „Pe una dintre
stele voi locui, pe una voi râde. Si toate stelele vor părea că râd atunci când te vei uita pe cerul înstelat”.
Uneori trebuie să-i laşi pe oameni să plece, căci păstrându-i, îi vei amăgi. Dar lăsându-i liberi poate fi cea
mai adevăratǎ dovadă de iubire.

Sursa: bustle.com

In intregul ei povestea prezinta un sir de evenimente care trezesc adeseori un zimbet pe fata cititorului.
Dar dincolo de suprafata se gaseste o mare tristete. Povestea nu este o drama de zile mari. E o poveste
simpla, a unui om simplu, o viata traita cum s.a putut mai bine, o viata considerata de cei mai multi una
de succes… si totusi ceva lipeste. Stilul simplist al naratiunii face ca tristetea eroului sa fie resimtita
aproape banal; o viata aproape banala, o istorie simpla ce ascunde un mesaj profund. Si doar cei care
privesc cu inima vor citi cu adevarat povestea… caci ochii nu pot patrunde in miezul lucrurilor.

Povestea incepe simplu cu un sarpele care inghite o fiara si un copil care ramine perplex in fata acestei
imagini, care ii va schimba viata radical.

Ce poate activa aceasta imagine arhetipala?

Tema Uroboros.ului – nevoia de cunoastere indreptata spre propria persoana

sau
Teama de a fi acaparat, asimilat. Tipic in acest caz ar fi teama copilului de a fi asimilat, inghitit, devorat
de o fiinta apropiata, care poate fi foarte iubitoare, insa impiedica dezvoltarea naturala a copilului prin
preluarea puterii copilului. In ciuda faptului ca copilul se zbate din toate puterile, se zbate ca o fiara, cu
puteri aproape neomenesti, supranaturale, el/a simte ca pierde lupta si ca este inghitit de cel sau cea
care acapareaza puterea copilului.

Exemplul clasic: mama supraprotectiva, care cocoloseste copilul, care face totul pentru a ajuta copilul
pina cind ajutorul se transforma in control si din control in trauma, impiedicindul in acest fel sa se “zbata
ca o fiara” pentru a gasi propriile solutii la problemele pe care le intimpina; in felul acesta copilul simte
ca nu isi poate pune potentialul in valoare, se simte ingradit si de aceea frustrat; mama pe partea ei nu
poate renunta la complexul de supraom activat cel mai probabil in sarcina si in intarit in primul an de
viata al copilului prin totala dependenta a copilului fata de mama.

Unul din aceste doua motive (sau poate amindoua) a fost activat in contact cu desenul ce insotea
povestile despre „padurile virgine”. Idea de teritoriu virgin, neexplorat se potriveste in ambele ipoteze
prezentate mai sus. Doar ca in cazul uroborosului tarimul ce urmeaza a fi explorat este propriul corp,
propria constiinta de sine, relatia dintre EU si SINE; iar in cazul „inchisorii” create de persoana
supraprotectiva, tarimul ce se doreste explorat este lumea exterioara si relatia dintre EU si LUME.

Care tema e mai probabila?

Cea de.a doua tema e foarte comuna, iar virsta (6 ani) este absolut un prag in fata caruia copilul
supraocrotit va vrea sa se elibereze din lanturile protectiei.

Pe de alta parte virsta de 6 ani este un prag in sine, si ca orice alt prag poate trezi in fiinta umana
curiozitatea cunoasterii la un nivel mai inalt, si paradoxal mai adinc; adica o tendinta puternica spre
introspectie; eventual profunda introversie. Cei drept aceasta tendinta e mai rar intilnita la aceast prag
virsta, fiind de aceea considerata exceptionala, si chiar periculoasa gindindu.ne ca copilul de 6 ani nu are
mecanismele necesare sa inteleaga, sa aprofundeze si sa asimileze arhetipurile SINELUI.

De ce insist totusi ca ar putea fi tema „micului print”? Imaginatia acestui copilul de 6 ani se indeparteaza
de imaginea anexata povestii originale despre padurile virgine citita de copil. In imaginea originala
sarpele inghite o fiara. In imaginatia copilului, sarpele inghite un elefant. Elefantul fiind celebru pentru
memoria sa si pentru eleganta cu care se misca in ciuda masivitatii corpului, ceea ce accentueaza
calitatile intelectuale punindu.le in lumina intelepciunii mitologice si a protectiei divine.
Copilul isi ascunde curiozitatea fireasca fata de elefantul inghitit de sarpe, dar nu se resemneaza; poarta
productul imaginatiei sale cu el in lume si foloseste acest product pentru a testa si autotesta; testeaza
imaginatia oamenilor cu care intra in contact, un fel de cartografie aleatorie a speciei umane; testeaza
unicitatea, dar si autenticitatea, valoarea intrinseca a productului imagienatie sale, un fel de cartografie
a Eului. Si chiar isi alege o meserie care il ajuta sa calatoreasca in lumea intreaga. Punctul lui forte ca
aviator este geografia si capacitatea de a identifica, recunoaste si sistematiza coordonatele traseului,
adica cartografia lumii.

Cum se cupleaza ipotezele definite la punctul 1 cu aceste noi detalii?

Tema uroborosului e sustinuta in continuare de complexitatea psihologica a eroului si de faptul ca eroul

nu se resemneaza, nu abandoneaza curiozitatea copilului de la 6 ani. Eroul are mereu cu sine istoria
padurii virgine si productele imaginitiei sale inspirate de aceasta padure, ceea ce ne spune ca tema a
activat o coordonata importanta pentru erou si intre aceasta coordonata si tema s.a stabilit o conexiune
puternica si profunda.

Pe de alta parte, meseria de aviator poate fi vazuta ca o eliberare de conditia impusa de parintele sau
familia supraprotectiva.

Pustietatea, izolarea fizica si psyhica, frustrarea nevoilor si dorintelor trupesti, separarea de nevoia se
socializare specifica speciei umane, de conditia umana in general (voluntara sau involuntara) este tipica
procesului de individuare indiferent de grupul etnic, societate sau cultura de apartenenta eroului. In
acest proces de individuare orice erou are nevoie de ajutor; in pustietate e greu sa pentru om sa se
orienteze, indiferent cit de eroic e si cit de bine stie geografie.

Primul ajutor vine de la umbra (arhetipul care poarta in sine cele mai nastrusnice idei ale omului, idei
care insa nu au fost acceptate de intelect)… un micut print… care vine cu o idee si mai nastrusnica decit
toate celelate de pina atunci.

Apoi apare binenteles arhetipul marelui intelept (spun binenteles pentru ca acest intelept este nelipsit
din poveestile referitoare la individuare) care nu trebuie neaparat sa fie mare sau celebru sau usor de
acceptat… iar in aceasta poveste e un savant turc cu haine ciudate. Marele intelept (arhetip intruchipat
de savant in aceasta poveste) trezeste la viata ceea ce sta ca potential (fiara) incatusat in pinzele tesute
migalos si meticulos de intelect (a nu se confunda cu intelept). Acest arhetip conecteaza persoana
(aviator) comandata si controlata inca de tiranul intelect la umbra (micul print) inca nastrusnica…
amindoua si persona (atentie nu persoana) si umbra au cazut din cer. Umbra (intotdeauna) accepta mai
usor conexiunea cu persona. Persona se crede independenta… e inflationata.
Uimitor de subtil si de tirziu apare arhetipul marii mame (vulpea), care nu se remarca prin infatisarea
impunatoare sau prin forta argumentelor, ci prin umilinta fata de conditia eroului splitat intre umbra si
persona.

Pericolele sint de obicei multe si serioase si deghizate in minunatii… iar bucuriile sint mici si modeste si
neatragatoare la prima vedere, sau chiar nevazute. Pericolele si bucuriile de cele mai multe ori
convietuiesc in armonie impreuna unele cu celelalte, chiar in aceeasi formå sau obiect sau fiinta…
precum floare magnifica de pe planeta printului. Prin frumusetea ei neasemuita si prin mirosul ei
imbietor floare este magnifica, dar enervanta prin vanitatea ei mai mult decit exagerata si prin egoismul
ei dus la extrem. Iubirea nesprijinita pe o structura armonioasa intre EU-UMBRA-SINE poate fi in egala
masura o sursa de inspiratie si placere, precum si o capcana periculoasa ce frustreaza prin nerealizare.
Anima activata de floarea magnifica nu are pirghiile necesare, nu cunoaste ritualurile prin care poate
„imblinzii” iubirea; adica nu poate transforma o experienta obisnuita intr.una unica. Floarea in sine
indiferent cit de frumoasa si magnifica, nu este unica privita cu ochii mintii; ea devine unica privita cu
ochii inimii. Dar ochii inimii nu se deschid decit daca eroul este in armonie cu el insusi; inima se deschide
daca axa EU-SINE este mediata de nastrusnica umbra.

Pericolul cel mai mare si mai serios vine de la sarpe, care la inceputul povestii inghite si mistuieste
elefantul (intelepciunea) pentru ca mai apoi la sfirsitul povestii sa inghita micul print (umbra). Trickserul
(sarpele) a pacalit intelepciunea (elefantul) si l.a inchis in mrejele intelectului (geograful). Din aceasta
splitare s.a nascut parazitar umbra (micul print) care a preluat toate visele s le.a dus departe in spatiu.
Degeaba umblå persona (aviatorul) in lung si in lat in spatiu, nu reuseste sa localizeze pozitia umbrei
(micul print). Abia cind cade din cer, se intilneste persona cu propria umbra, care plecase deja cu un an
de zile in urma in cautarea personei.

In procesul de individuare eroul parcurge un drum plin de peripetii. Ceea ce este special in drumul
eroului nostru, e ca peripetiile nu au legatura una cu alta; nu conlucreaza pentru a construi
personalitatea eroului; seamana mai mult cu un jurnal de memorii scrise postmortum. Singura vulpea
(marea mama) ce reuseste o conexiune intre ea insasi si umbra (micul print) si „post factum” intre
umbra (micul print) si anima (floarea magnifica). Ea, vulpea trezeste la viata ochii inimii ai eroului.
Splitarea provocata de sarpe la frageda virsta de 6 ani face insa ca atit persona cit si umbra sa ajunga
tirziu la procesul de individualizare. Umbra (micul print) e capabila sa vada unicitatea relatiei cu anima
(floarea magnifica), dar e prea tirziu caci floarea a ramas singura si neprotejata in fata pericolelor acolo
sus in cer, pe asteroidul B612. Umbra trimite mai departe cunstintele asimilate in calatoria sa personei,
iar persona, in pragul mortii umbrei (micul print), vede unicitatea relatiei cu propria umbra. Dar e prea
tirziu nu.i asa caci sarpele isi reclama dreptul de a ucide umbra in numele regelui lampagiu
businessmann geograf vanitos si betiv!

Intoarcerea la civilizatie desi fizic posibila, nu are sens in pierderea umbrei. Chiar si departe in spatiu,
umbra tinea vie speranta transformarii potentialului in realitate. Trickserul (sarpele) isi duce la
indeplinire planul si spliteaza personalitatea eroului iremediabil si irevocabil, mistuind visele si
sperantele pastrate cu sfintenie de nastrusnica umbra. Primim un indiciu important despre starea
psihologica a personajului de la instinctele sale: oaia si baubabii si trandafirul. Micul print ii cere
aviatorului o oaie; oaia are nevoie de cutie si botnita si lesa si tarus de priponit pentru ca nu are
constiinta de sine, nu stie unde se aflå si unde trebuie sa mearga si maninca tot ce ii iese in cale si
baubabi nesuferiti care gauresc mica planeta printului cu radacinile lor imense si trandafirul fragil ce
trebuie protejati cu paravan si clopot de sticla. Instinctele nu sint adecvate la conditiile „atmosferice” si
la dimensiunile „geografice” ale individului; sint ori prea mari si distrug individul, ori prea firave si
consuma multa energie pentru a fi protejate, ori prea primare devorind fara selectie calitatile individului.
Oaia, intruchiparea complexa a instinctelor si a viselor incatusate si infometate, arata cel mai bine
neadecvarea individului; ea devoreaza atitia baubabi citi ar fi necesari sa hraneasca o turma intreaga de
elefanti; totusi trebuie pazita si priponita ca sa nu fuga; si imbotnitata ca sa nu distruga fericirea
individului.

Concluzia mea este ca ambele teme sint actuale pentru aceasta poveste; o tema a nascut-o pe cealalta;
si cealalta a ajutat la desavirsirea primeia. Nu se stie care e prima si care e urmatoarea, si nici nu
conteaza prea tare daca e vorba de un copil cocolosit care s.a razvratit prin incercarea anacronica de a.si
cunoaste sufletului sau despre un copil care isi incepuse precoce calatoria sufletului si a sfirsit prin a fi
cocolosit. Nu asta e important, important este procesul declansat din aceasta criza. Orice criza are
potential creator si destructiv in egala masura. Si mai are ceva, are energie sa se duca la indeplinire; se
numeste compulsia stimulului de a se autosatisface. Poti stagna progresul, poti amina sau accelera
efectul, dar nu poti opri procesul; stimulul va impune mai devreme sau mai tirziu realizarea lui. Iar orice
incercare de aminare sau de accelerare va avea ca rezultat perturbarea cursului natural al procesului si
prin aceasta fragmentarea si chiar distrugerea potentialului.

Procesul declansat din aceasta criza este o dezvoltare ce impleteste nevoia de cunoastere interioara cu
cea exterioara; din pacate este o evolutie paralela a relatiei EU-SINE pe de o parte si cea a relatiei EU-
LUME pe de alta parte si nu un continuum. Splitarea initiata de sarpe la virsta de 6 ani a separat
periculos de mult inima de intelect si visele de planuri, sperantele de masuratori, spiritualul de material.

Intreg procesul incepe de.a.ndoaselea, si anume cu umbra care isi cauta persona; umbra e cea care
incepe procesul de individuare si e cea care urmeaza sfatul vulpei si cauta sensul vietii cu inima, nu cu
mintea. In aceasta lupta a cunoasterii umbra se consuma pe ea insasi si cade prada tricksterului
(sarpele). Murind, umbra elimina orice posibilitate ca eroul sa se realizeze mental si spiritual. Relatia EU-
SINE nu are punte de legatura. EUL nu poate cunoaste SINELE a priori, nemijlocit de UMBRA.

Niciodata in viata lui, printul (umbra) nu renuntase la vreo intrebare; el insusi nu raspunde niciodata la
intrebari – aceasta afirmatie repetata de multe ori in poveste indica natura provocatoare a umbrei;
umbra nu vine cu raspunsuri; nu rezolva nici o situatie, ci mai degraba o incurca;umbra ne stinjeneste cu
intrebari provocatoare, incitante, indraznete si chiar deocheate. Asta ne supara uneori, ne pune i pozitii
jenante, ne da dureri de cap; uneori oamenii isi neaga umbra, o exclud total din viata lor; alteori oamenii
(in special terapeutii) au tendinta sa integreze umbra in personalitatea individului pe acelasi nivel ca si
persona. Exista un motiv pentru care umbra e umbra. Chiar si numele spune clar ca exista o anumita
distanta intre persona si umbra; continutul umbrei e format din ginduri care ne jeneaza, emotii care ne
perturba activitatea, vise pentru care nu avem timp, sperante pentru care nu avem energie. Nu este
necesar si nici indicat sa ne confruntam in fiecare zi, la fiecare pas cu ele. Dar lipsa totala, uciderea
acestor ginduri, emotii, vise, sperante este la fel de periculoasa ca si exacerbarea lor. Umbra incita,
suscita si provoaca. Cind mergi prin noapte, razele lunii iti arata o alta fata a ta; umbra. Si te intorci
deseori sa o vezi, numai pentru a-ti da seama ca esti tot tu; nici un motiv sa te sperii. Daca continui sa
mergi cu frica inainte fara sa indraznesti sa te uiti inapoi, nu rezolvi nimic, nu iti este bine. Daca mergi cu
o lanterna agatata de crestetul capului ca sa vezi cu exactitate cum arata umbra ta, nu rezolvi iarasi
nimic, caci in lumina puternica a constiintei se sterg miile de nuante diferite de gri care creeaza umbra si
nu mai intelegi nimic. Cel mai periculos aspect este cind intepenesti de frica umbrei tale si te lipesti cu
spatele de perete, si refuzi sa te mai misti. Nu mori, doar umbra ta moare, dar nici tu nu traiesti, doar
respiri.

In ciuda faptului ca povestea e una pesimista, cel putin pentru eroul ei, ea vine prin cuvintele vulpei sa
dea un sfat generatiei urmatoare. Si din acest motiv povestea poate fi considerata una pentru copii,
pentru ca pentru adulti vine un pic cam prea tirziu. Sfaturile vulpei sint de nepretuit. Si ca orice alt dar
sau bucurie de nepretuit vine in haine modeste, fara mare taifas si aproape ca trece neobservata. E
mijlocul povestei si vulpea apare printre multe alte personaje mai mult sau mai putin seci, plictisitoare,
vanitoase sau patetice. Si apoi o vulpe, care nu se gindeste initial decit la gaini nepazite de vinatori. Dar
un gind, o reflexie se trezeste in vulpe si aceasta contempla faptul ca ea vineaza gaini, si vinatorul o
vineaza pe ea. Vulpea se simte prinsa in cercul vicios al agresivitatii. O data stimulul activat, el se va
autosatisface (mai devreme sau mai tirziu si iseal la momentul oportun). In cazul vulpei stimulul e gindul,
reflexia asupra propriei conditii, constientizarea propriei existente, iesirea din starea vegetativa,
letargica, din starea de somambul. Cine sint eu? pare ca se intreaba vulpea. Si cind nu se recunoaste in
acest joc grotesc al sortii, stimulul impinge vulpea spre un alt gind, si anume: ce imi doresc eu, ce am eu
nevoie ca sa fiu fericita? Pai as avea nevoie de un prieten. Si cum sa recunosc un prieten intre toti regii
lampagii businessmanni geografi vanitosi si betivi? Pai imi ascult inima. Nu vezi limpede decit cu inima,
cu inima trebuie sa cauti; ochii sint orbi, ochiul nu poate sa patrunda in miezul lucrurilor. Si dupa ce imi
gasesc un prieten ce fac? Cum ne imprietenim? Pai ne imblinzim reciproc. A imblinzi insemanå a-ti face
conexiuni ceea ce inseamna a-ti face prieteni ceea ce inseamna a fi pretios pentru cineva prin timpul
petrecut impreuna. Si dupa ce ne imprietenim, cum facem sa ne pretuim la adevarata noastra valoare?
„Ne trebuie rituri. Ritul face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore”. “Daca tu,
de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita. Si cu cit va trece
timpul, cu-atit mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma va cuprinde un framint si o neliniste: voi
descoperi cit pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intimplarii, niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi
impodobesc sufletul.”

Sfirsitul alternativ al povestii ar putea fi scris de la intilnirea dintre vulpe si print…. impreuna ar pleca in
cautarea omului… si l.ar gasi pe eroul nostru reparind avionul… si ar filosofa pe temele introduse de
vulpe si eroul s.ar lumina dintr.o data si s.ar trezi la adevarata viata si ar restabili legatura cu umbra si
astfel puntea dintre EU si SINE ar fi salvata. Dar asta ar fi prea frumos… si cum bine stim frumosul se
pierde repede printre detalii fara a provoca schimbari durabile; durerea e cea care ne trezeste la
realitate.

„Nu exista constientizare fara durere.” CG JUNG

PS: Si daca cineva, citind aceasta analiza se va intreaba daca autorul stia ceva din toate acestea cind a
scris povestea… daca stia ceva despre arhetipuri si umbra si marea mama s.a.m.d…. raspunsul este
afirmativ, da autorul stia dar cu inima, nu cu mintea!