MICUL PRINŢ

Ramona Mirela DEMIAN

Universitatea din Oradea

Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon -

d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist şi
reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut
unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii "Le Petit Prince"
("Micul Prinţ", 1943), una din cele mai răspândite cărţi din lume, tradusă
în circa 110 limbi.

Micul print" de Antoine de Saint-Exupery este o capodopera a

literaturii universale, destinata atat copiilor cat si adultilor, avand ca
teme principale prietenia, dragostea si frumosul. Cartea are menirea de a
dezlega ,, metaforele vieții’’ în și prin intermediul copiilor.Personajele
înglobează valori simbolice, ilustrând diferite tipologii umane. Micul
Prinț angajat într-o fabuloasă călătorie nu întruchipează altceva decât un
erou al căutărilot, parcurgând un traseu înițiatic, el ajunge să valorifice
expriențele umane văzute prin ochii unui copil.Planeta devine simbolulu
unei lumi distinct zugrăvind atât o realitate exterioară, cosmic cât și una
interioara, dar care diferă de la un individ la altul.
Povestitorul este inca un copil cand se hotaraste sa deseneze un sarpe boa
care inghite un elefant. Mergand la "cei mari" si intrebandu-i daca le este
frica de desenul lui, acestia raspund cu nonsalanta ca nu ar putea sa le fie
frica de o palarie. "Le-am aratat oamenilor mari capodopera mea si i-am
intrebat daca desenul acesta ii sperie." Baiatul dezamagit, deseneaza un
sarpe boa despicat pentru a face mai inteligibil desenul. Atunci adultii ii
spun ca ar fi mai bine sa lase deoparte serpii boa in favoarea altor lucruri
mai importante. Povestitorul alege prin urmare alta meserie decat aceea
de pictor.De aici reiesind incompatibilitatea dintre cele două lumi ( lumea
adulților respectiv lumea copiilor), incompatibilitate care are ca
finalitatea înăbușirea talentelor copiilor precum și descurajarea acestora
spre a-și dezvolta talentele.
O defectiune la motor il obliga pe baiatul devenit acum barbat, sa
aterizeze fortat in desertul african, in una din calatoriile sale. In timp ce
incearca sa-si repare motorul, este surprins de un baietel fermecator care
ii cere un desen cu o oaie.. Singura lui dorinta este sa primeasca desenul
cu oaia. "Bine, dar... ce cauti aici ? Iar el rosti atunci din nou incetisor,
cerandu-mi parca un lucru din cale-afara de insemnat: - Te rog...
deseneaza-mi o oaie ! Astfel, după câteva încercări nereușite de care
copilul a fost nemulțumit, bărbatul a desenat o lădiță spunând că mielul
se află înăuntru, micul prinț părând foarte mulțumit.Uitându-se atent,
acesta constată că mieluțul a adormit în lădiță.De aici deducem faptul că
copilul din noi , iese la iveală în momentele de cumpănă ale vieții tocmai
pentru a ne ajuta să depășim crizele existențiale, găsind chiar un refugiu
în situațiile aparent fără ieșire.
Din cuvintele scapate de copilas, pilotul deduce ca acesta a venit de pe un
asteroid de pe care e plecat pentru a cunoaste lumea. Pe drumul sau a
intalnit tot felul de planete minuscule cu un singur locuitor. Prima era
locuita de un rege care sustinea ca este stapan peste tot universul 1 a doua
de un vanitos2, pe a treia un bețivan, care îl cufunda pe micul prinț într-o
adâncă amărăciune3. Astfel bețivii se învârt într-un cerc vicios: le e rușine
că beau și beau ca să uite de rușinea lor. Pe a patra planeta întâlnește un
om de afaceri care isi petrecea tot timpul numărând stelele și care dupa

1
Căci regele ţinea cu străşnicie ca nimeni să nu-i încalce autoritatea. Nu îngăduia
nesupunerea. Era un monarh absolut. P.
2
- A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos, cel mai bine îmbrăcat,
cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă. p.
3
Ruşine că beau, încheie beţivul, care se ferecă pentru totdeauna în tăcerea lui.
spusele lui ii aparțineau4. Astfel oamenilor care trăiesc în și prin muncă li
se veștejește sufletul iar singurul lucru care le aduce satisfacție sunt banii
și cifrele. Apoi mai intâlnește un lampagiu 5, singurul care îi lasa o
impresie mai placută. Cei care își câștigă pâinea zilnică respectând
anumite reguli și consemne, au o viață plină de constrângeri dar cel puțin
au satisfacția datoriei împlinite.Acesta este singurul care se îngrijește de
altceva decât de sine însuși. În cele din urmă, întâlnește un geograf, care
il indemnă sa viziteze pământul, o planeta foarte mare si populată.
Cea de-a şasea planetă pe care ajunge este locuită de un geograf, un
bătrân savant retras în spatele unor cărţi uriaşe. Întâlnirea Micului Prinţ
cu geograful este reprezentată de autor prin intermediul dialogului.
Naraţiunea devine o scenetă, iar cele două roluri surprind, de fapt, două
vârste: copilul şi maturul. Rolul copilului este în mod dominant
interogativ. Întrebările, pe care le adresează în cascadă, trădează dorinţa
de a afla şi de a înţelege, proprie vârstei inocente. Celălalt rol, al
maturului, este nu numai al unei vârste, deci al altui nivel de cunoaştere,
ci şi al unui mod de a vedea lumea din perspectiva impusă de experienţa
oferită de o anume ocupaţie, în cazul acesta - geografia. Geograful
identifică în copil un explorator - mod simbolic de a echivala copilăria cu
o vârstă a căutării -, prilej de a explica Micului Prinţ, care nu cunoaşte
cuvântul, ce este un explorator şi ce este un geograf. Exploratorul umblă,
caută, vede, înţelege şi transmite informaţiile, pe când geograful le adună,
le verifică, le sistematizează şi le sintetizează.
Nu fără tristeţe, Micul Prinţ mai află un lucru important, şi anume că în
lume există forme eterne şi forme efemere: muntele este etern, dar florile
sunt efemere. Distincţia aceasta îl întristează pe copilul legat de floarea
4
- Şi la ce-ţi foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor? - Îmi foloseşte ca să fiu bogat. Ca să
cumpăr alte stele, când cineva le descoperă.
5
Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod. E totuşi mai puţin nerod decât regele, decât
vanitosul, decât businessmanul şi decât beţivul. Munca lui măcar are o noimă. Când îşi
aprinde felinarul, e ca şi cum ar face să se mai nască o stea sau o floare. Când îşi stinge
felinarul, îşi adoarme floarea sau steaua. O îndeletnicire foarte frumoasă. Cu adevărat
folositoare de vreme ce-i frumoasă.
de pe planeta lui, pentru că îl face să înţeleagă că viaţa este fragilă şi
efemeră, că frumosul, al cărui simbol este floarea, nu durează nici el. 6 Pe
măsură ce află lucruri noi despre lume, pe măsură ce ajunge să înţeleagă
lumea, Micul Prinţ află şi despre sine lucruri noi, între altele faptul că,
fragilă fiind, nu trebuia să îşi părăsească floarea.
Toti acesti oameni i se părura baiatului tare neobisnuitit, ei fiind
izolați in vanitățile si egoismul lor și nepăsători la valorile reale.7
Ultima planetă, Pământul nu este o planetă oarecare. ,,Pământul nu
e o planetă oarecare! Poţi număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i
uita, bineînţeles, pe regii negri), şapte mii de geografi, nouă sute de mii de
businessmani, şapte milioane şi jumătate de beţivi, trei sute unsprezece
milioane de vanitoşi, adică vreo două miliarde de oameni mari.’ Aventura
prințului abia acum începe cu adevărat.
Ajuns pe pamant, incepe să caute oameni. Vorbeste cu un sarpe, mai
incolo cu o floare, dar nu intalneste nici un om.Văzând bogățiile
pământului, cuprins de un moment de slăbiciune Micul Prinț realizează că
spre deosebire de bogățiile pământului acesta deține doar o floare și trei
vulcani.8 Cu toți trecem cel puțin o dată prin greșeală de a contabiliza
lucrurile materiale și a cântări valoarea umana în funcție de acest
criteriu.
Dupa un timp da peste o vulpe, cu care se imprieteneste si din
vorbele si povetele careia descopera ca oamenii pot fi singuri chiar si in
multime. Intelge ca are o responsabilitate fata de floarea naiva si
increzuta, dar vulnerabila, pe care a lasat-o acasa. Realizeaza ca acea
floare este unica, deoarece ea are nevoie de el si el de ea. "Devii
raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator
6
„Floarea mea e efemeră”, îşi zise micul prinţ, „şi nu are decât patru spini, ca să se apere de
lume! Iar eu am lăsat-o singură acasă!”
7
Oamenii mari, de bună seamă, sunt nemaipomenit de ciudaţi, îşi spuse el cu nevinovăţie,
continuându-şi călătoria.
8
Mă credeam înavuţit cu o floare fără seamăn, şi iată că n-am decât o floare de rând. Cu asta
numai şi cu trei vulcani, care-mi vin doar până la genunchi şi dintre care unul e poate stins pe
vecie, nu prea sunt un mare print..
de floarea ta.’’ Micul prinț realizează cât de important e floarea lui pentru
el ,,Floarea mea înmiresma planeta, însă eu n-am știut să mă bucur de
lucrul acesta.’’ Prietenia și iubirea sunt neprețuite, ele dau valoare
oamenilor lângă care trăim.
Totodată cuvintele pline de înțelepciune ale vulpii devin dictonul
întregii opera ,,Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-
n miezul lucrurilor.’’
Prietenia dintre print si aviator ii va lega pentru totdeauna, dar
copilul trebuie sa se intoarca acasa, oricat de grea ar fi despartirea.
Stelele insa vor avea o cu totul alta semnificatie pentru pilot din acel
moment incepand, deoarece pe una dintre ele se afla un baietel cu parul
auriu si cu un zambet fermecator. "Si mi-e drag sa ma uit noaptea sa
ascult stelele. E ca si cum as asculta cinci sute de milioane de clopotei..."
Amintirile ne învăluie ca și stelele chiar dacă uneori sunt acoperite de
nori, ele nu vor dispărea niciodată.
Micul prinț își propune să ne facă să realizăm importanța
conservării unui suflet pur, de copil căci doar privind prin ochi de copil
vom putea aprecia și profita de lucrurile minunate pe care viața ni le
oferă în fiecare zi.