Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PERSONAJE –
MICUL PRINT 1
PILOTUL 2
BETIVUL3
VULPEA 4
GEOGRAFUL 7
OMUL DE AFACERI 6
Scena I
Decorul – trei vulcani mici si o floare. Floarea este deja intinsa pe jos.
Floarea (catre Micul Print): Ah! Abia m-am trezit... Iti cer iertare... sunt tare ciufulita
inca...
Floarea: Nu-i asa? Si m-am nascut odata cu soarele... Cred ca este ora micul dejun, ai
putea fi atat de amabil sa te gandesti la mine...
Micul print: Nu exista tigrii pe planeta mea si apoi tigrii nu mananca iarba.
Floarea: Nu ma tem de nimic din partea tigrilor, dar am oroare de curent. N-ai cumva un
paravan?
Micul print(in soapta catre public):”Are oroare de curent...nu prea bine pentru o planta.
Floarea asta e cam complicata”.
Micul print se intoarse cu un glob pentru a pune floarea la adapost. Cu lacrimi in ochi ii
spuse florii: Adio!
Floarea : Nu-s chiar asa racita… Aerul racoros al noptii imi va face bine. Sunt o floare.
Floarea: trebuie sa cunosc vreo doua- trei omizi daca vrea sa cunosc fluturii. Se pare ca-s
atat de frumosi. Altfel cine imi va mai face vreo vizita? Tu ai sa fii departe. Cat despre
animalele mari, nu ma tem de nimic. Am si eu gheare. (isi arata cu naivitate cei patru
ghimpi). Ai hotarat sa pleci, du-te!
Micul print iese din scena si floarea ramane trista aplecandu-si capul si acoperindu-l cu
petalele in timp ce lumina scade.
Scena II
Într-un deșert, un avion din carton, un butoias cu apa, o trusa cu unelte, o mapa cu foi.
Pilotul (apare pe scenă)- Când aveam sase ani , am văzut odată o minunată poză într-o
carte despre Pădurea Virgină care se numea Povești Trăite. Înfățișa un șarpe boa care
înghițea un animal sălbatic. M-am gândit mult atunci la aventurile din junglă și, la rându-
mi, am izbutit, cu un creion colorat, să fac primul meu desen. El arăta asa: (scoate din
mapa o foaie cu desenul de la pag. 8 și o arată către public). Ce părere aveți? Vă sperie
desenul meu??? Sau seamănă cu o pălărie? Exact așa mi-au zis și ei : ”De ce ne-ar speria
o pălărie”? Am desenat atunci interiorul șarpelui boa, pentru ca oamenii mari să poată
înțelege. (Mai scoate din mapa un desen). Atunci oamenii mari m-au sfatuit să las
deoparte desenele cu serpi boa deschisi sau inchisi si sa ma ocup de geografie, istorie,
artimetică și gramatică. Astfel, la vârsta de sase ani, am abandonat o minunata cariera de
pictor. Am fost asadar nevoit sa aleg alta meserie și am învatat sa pilotez avioane. Si
acum această pană în desertul Sahara m-a facut să traiesc singur, fara sa am pe cineva cu
care sa stau de vorba cu adevarat. (lumina coboara usor în timp ce personajul se aseaza
pe jos si adoarme).
Micul print (cu un ton bland, dar serios): - Te rog... deseneaza-mi o oaie...
Pilotul (scoate din mapa o foaie de hartie si un creion): Dar nu prea stiu sa desenez.
Micul Print: - Nu! Nu! Nu vreau un elefant intr-un sarpe boa. Un boa e foarte periculos,
iar un elefant ocupa prea mult loc. La mine acasa e totul foarte mic. Am nevoie de o
oaie. Deseneaza-mi o oaie!
Micul print ia desenul, se uita cu atentie la el: -Nu! Asta e deja foarte bolnava. Fa alta!
Micul print: - Asta e prea batrana. Vreau o oaie care sa traiasca mult.
Pilotul (in graba deseneaza o cutie): Asta e o lada. Oaia pe care o vrei tu e inauntru.
Micul print (uitandu-se la desen): Nu chiar asa de mica...Poftim! A adormit... Apoi vede
avionul (ori un avion din cutii de carton ori o proiectie):
Micul print: Imi plac mult apusurile de soare. Hai sa mergem sa vedem un apus de
soare...
Micul print: Atunci ghimpii la ce sunt buni? (insistand) Ghimpii la ce sunt buni?
Micul print: Ooo!( cu ranchiuna): Nu te cred! Florile sunt slabe. Sunt naive. Se apara si
ele cum pot. Se cred grozave cu ghimpii lor... Si daca as cunoaste eu o floare unica pe
lume, care nu mai exista nicaieri decat pe planeta mea si pe care o oaie mica o poate
nimici dintr-odata, uite-asa, intr-o dimineata, fara sa-si dea seama ce face, asta nu e un
lucru important!
Dacă iubeste cineva o floare care nu exista decat intr-un singur exemplar in milioane si
milioane de stele, asta ajunge sa-l faca fericit atunci cand o priveste.
(doar pentru el): ”floarea mea e undeva acolo... Dar daca oaia mananca floarea, ar fi ca
si cum dintr-odata pentru mine toate stelele s-ar stinge! (apoi izbucni in plans)
(Lumina incepe sa scada. Pilotul puse deoparte uneltele si se apropie de Micul Print. Il
lua in brate si il legana.)
Scena III
Baloane negre care zboara dintr-o parte si alta a scenei. Un tron simplu si un rege
imbracat in purpura si hermina( de fapt va fi o mantie din ziare care vor inconjura tronul
regelui). Planete din carton si stele.
Intra micul print.
Micul print( spre spectatori) : Oare cum ma poate recunoaste, din moment ce nu m-a
vazut niciodata pana acum?
Micul print cauta un loc unde sa se aseze, dar ramase in picioare si incepu deodata sa
caște.
Regele: Este contrar etichetei sa casti in prezenta regelui. Iti interzic sa o faci.
Regele: Atunci, iti poruncesc sa casti. N-am mai vazut pe nimeni cascand de ani. Cascatul
e pentru mine un lucru curios. Hai! Mai casca. E o porunca.
Regele: Hm! Hm! Atunci iti... iti poruncesc cand sa casti si cand sa...
Micul print: As dori sa vad un apus de soare. Faceti-mi placerea asta. Porunciti soarelui
sa apuna...
Regele: Daca i-as porunci unui general sa zboare din floare in floare in chip de fluture sau
sa scrie o tragedie , sau sa se preschimbe in pasare de mare, iar generalul n-ar executa
porunca regelui, a cui ar fi vina, a mea sau a lui?
Regele: Apusul tau de soare il vei avea. Il voi porunci. Dar voi astepta, cu stiinta mea
despre guvernare, ca sa fie favorabile conditiile.
Regele: Hm! Hm! (cerceteaza un calendar) Va fi, spre...spre... va fi spre seara, cam pe la
ora sapte si patruzeci! Si ai sa vezi cum mi se da ascultare.
Regele: Al...justitiei!
Regele: Atunci te vei judeca pe tine. E cel mai greu. Daca reusesti sa te judeci drept,
inseamna ca esti un adevarat intelept.
Micul print: Eu, ma pot judeca pe mine insumi oriunde. N-am nevoie sa locuiesc aici.
In timp ce pleca micul print spuse „ Oamenii mari sunt tare ciudati”.
Scena IV
In scena se afla un barbat intins pe jos si in jurul lui multe sticle unele goale si altele
pline.
Betivul: Beau!
Betivul: Ca sa uit.
Atunci micul print pleca in timp ce spuse: „ Oamenii mari sunt categoric foarte, foarte
ciudati.
Scena V
Omul de afaceri: Trei si cu doi fac cinci. Cinci cu sapte fac doisprezece. Buna ziua.
Cinsprezece si cu sapte douazeci si doi. 22 si cu 6 fac 28. N-am timp sa o aprind iar.
Douazeci si sase si cu cinci treizeci si unu. Asta face deci cinci sute unu milioane sase sute
douazeci si doua de mii sapte sute treizeci si unu.
Omul de afaceri: Poftim? Esti tot aici? Cinci sute unu milioane de... Nu mai stiu... Am
atata treaba! Eu sunt om serios, nu ma distrez cu baliverne. Doi si cu cinci fac sapte...
Omul de afaceri: Milioane de chestiile alea mici care se vad uneori pe cer.
Omul de afaceri: Nici vorba. Chstiile alea mici aurii care ii fac pe trandavi sa viseze. Eu
sunt om serios. Nu am timp sa visez cu ochii deschisi.
Omul de afaceri: Cinci sute unu milioane sase sute douazeci si doua de mii sapte sute
treizeci si unu. Eu sunt un om serios, sunt precis.
Omul de afaceri: Da
Micul print (aparte cu publicul) : Asta gandeste cam la fel ca betivul meu.... Cum poate
cineva sa posede stelele?
Omul de afaceri: Atunci sunt ale mele, caci eu m-am gandit primul la asta.
Micul print: Oare asta e de ajuns?
Omul de afaceri: Bineinteles. Cand gasesti un diamant care nu e al nimanui, este al tau.
Cand gasesti o insula care nu e a nimanui, este a ta. Cand ai primul o idee, o brevetezi:
este a ta. Iar eu posed stelele, deoarece nimeni, niciodata nu s-a gandit inaintea mea sa
le posede.
Omul de afaceri: Asta inseamna ca scriu pe o hartiuta numarul stelelor mele. Apoi inchid
cu cheita hartiuta intr-un sertar.
Scena VI
Cea mai mare planetă...., pe jos sunt doua harti. In scenă apare un batran cu o carte
mare.
Geograful: Este un savant care stie unde se afla marile, fluviile, orasele, muntii si
deserturile.
Micul print: Asta este foarte interesant! Iaa in sfarsit o adevarata meserie! (si arunca o
privirea in jur peste planeta georgrafului). Este foarte frumoasa planeta dumneavoastra.
Are si oceane?
Geograful: pentru ca un explorator care ar minti ar atrage dupa sine catastrofein cartile
de geografie. Si tot astfel un explorator care ar bea prea mult.
Micul print: De ce?
Geograful: Pentru ca betivii vad dublu. Atunci geograful ar consemna doi munti acolo
unde nu e decat unul singur.
Geograful: Descrie-mi planeta ta. (isi deschide cartea cea mare, isi ia de dupa ureche un
creion si asteapta sa noteze)... Ei???
Micul print: La mine acasa nu e prea interesant, e foarte putin loc. Am trei vulcani. Doi
vulcani in activitate si un vulcan stins. Numai ca nu se stie niciodata.
Geograful: Bineinteles!
Micul print: „ Floarea mea e efemera, nu are decat patru ghimpi ca sa se apere de lume!
Iar eu am lasat-o singura acasa!” Unde mă sfatuiti sa ma duc?
Micul print: Ce planeta ciudata! E foarte uscata, si ascutita si sarata. Iar oamenii
sunt lipsiti de imaginatie.
Apare vulpea.
Micul print: Buna ziua! (se uita in jur dar nu vede nimic)
Micul print: Da
Micul print: Nu
Te rog...imblanzeste-ma!
Vulpea: Trebuie sa ai multa rabdare. Te vei aseza la inceput ceva mai departe de
mine. Ma voi uita la tine cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Limbajul este
sursa de neintelegeri. Dar in fiecare zi te vei putea aseza un pic mai aproape...
Vulpea se uita nerabdatoare prin sala. Deodata din sala coboara micul print.
Vulpea: Ar fi fost mai bine sa te intori la aceeasi ora. Daca vii de pilda la patru
dupa-amiaza, inca de la trei am sa incep sa fiu fericita. La patru deja ma voi agita
si ma voi nelinisti; voi descoperii pretul fericirii! Dar daca vii oricand, nu voi sti
niciodata la ce ora sa-mi imbogatesc inima. E nevoie de un ritual.
Micul print: E din vina ta, eu nu-ti doream raul, dar tu ai vrut sa te imblanzesc....
Vulpea: desigur.
Vulpea: Adio. Iata secretul meu. E foarte simplu: nu poti vedea bine decat cu
inima. Esentialul e invizibil pentru ochi.
Final