CA-N FILME

Comedie într-un act

Un hol — cameră de primire la conacul lui Gruianu. în fund,

ferestre largi, care dau spre grădină şi uşă mare, care dă pe % terasă.
Uşi laterale, dreapta şi stînga. Mobilă de pai. Fotolii, scaune,
masă. Pe masă, un lucru de mînă, jurnale, căr^i etc. La ridicarea cortinei,
scena e goală.

C o n s t a n ţ a (intră din dreapta): N im e n i!... Eram si­

gură că nu s-a sculat nimeni pînă a c u m ... (S e în­
dreaptă către uşa din stingă.) Omul ăsta n-o să fie
niciodată gata la timp. ( A ajuns la uşă.) M atei! M a tei! . .
M a t e i (din odaia de alături) : Ce e, dragă?
C o n s t a n ţ a : Cum ce e ? Nu eşti încă gata pînă a cu m ?
M a t e i : Ba slnt g a t a ... Uite, să-mi pun numai haina
şi sînt gata. . .
C o n s t a n ţ a : Cum eşti gata, dacă nu eşti ? Ptiu I. . . Ce
om, domnule, ce om !
M a t e i ( intră cu haina neimbrăcată b in e): Uite că sînt
gata! . . . Ce vrei ?
C o n s t a n ţ a : Cum ce vreau ? Vreau să fii gata la timp ! . . .
M a t e i : Păi, sînt! Cît e ceasul? (Se uită la ceasul lu i.)
Nu e nici n o u ă .. .
C o n s t a n ţ a : Daa ? . . . (Se uită şi ea tot la ceasul lu i.)
Ba e nouă trecute. Nouă şi un sfert.
M a t e i : Ei, asta e ! Merge înainte. . . (Observă că „s-a
ars“ .) Adică, merg eu în dărăt.. . (încurcat.) Şi, în defi­
nitiv, citeva minute înainte sau înapoi ce con tea ză ...
Sîntem doar în vilegiatură.. . la ţa r ă .. .
C o n s t a n ţ a : Apropo de viligiatură,. . Ştii că plouă ?
M a t e i : Da? Cu atît mai bine 1
C o n s t a n ţ a : Iar mă contrazici 1

109
M a t e i : Eu te contrazic? Cum te con tra zic?...
C o n s t a n ţ a : Păi sigur că mă contrazici! . . . Iţi spun
că p l o u ă !.. .
M a t e i : Păi da! Şi eu îţi răspund: cu atit mai bine.,.
C o n s t a n ţ a : E x a c t! Ca să mă contrazici... Să-mi faci
în necaz.
M a t e i : Nici nu mă g în d e sc... îmi pare însă bine că
plouă.
C o n s t a n ţ a : Tocmai. Fiindcă ştii că mie îmi pare rău.
M a t e i : Nu-mi pare bine, dragă, pentru tine. îmi pare
bine pentru mazăre. Grigore mi-a spus că mazărea
are nevoie de p lo a ie .. . Şi cred că de-aia ne-am cumpă­
rat fermă, ca să mîncăm mazăre nouă din grădină
de la n o i ...
C o n s t a n ţ a : Păi, ieri, cînd ne-am întors din sat şi ţi-am
spus că arde soarele ca-n Sahara, mi-ai răspuns tot
„cu atît mai bine“ .
M a t e i : Păi s ig u r.. . Pentru p ep en i.. . Mi-a spus Grigore
că pepenii au nevoie de s o a r e ... Şi cred că de-aia
ne-am cumpărat fermă, ca să putem să mîncăm pepeni
din grădină de la n o i . .. De-aia am zis „cu atît mai
bineu. . .
C o n s t a n ţ a : La toate zici „cu atît mai binelt. . . M-ai
în n e b u n it!...
M a t e i : Cu atît mai r ă u ... In orice caz, de contrazis,
nu te contrazic niciodată. Nu e firea mea să contrazic
pe nimeni şi cu atît mai mult pe t in e .. .
C o n s t a n ţ a (gata de atac): De ce cu atît mai mult
pe mine ?
M a t e i : Fiindcă tu atîta a şte p ţi... Cauţi contrazicerea
cu lum înarea.. . Şi, în definitiv, cred că de-aia ne-am
cumpărat fe rm ă .. . ca să nu ne contrazicem ... măcar
o lună, vara, cît stăm a ic i.. .
C o n s t a n ţ a (ducindu-se spre fereastră) : Ai tu noroc că
nu vreau să mă supăr astăzi. . . (Uitindu-se pe fereastră.)
Plouă cu b ă ş ic i... Ce se face bietul doctoru pe ploaia
a s t a ...
M a t e i : De ce?
C o n s t a n ţ a : La nouă şi un sfert ajunge trenul în gară.
M a t e i : Adevărat ?
C o n s t a n ţ a : Şi-ai trimis să-l ia de la gară tocmai cu
şareta descoperită...

110
 M a t e i : De ce „tocm ai“ ? E singura pe care o avem.
C o n s t a n ţ a : O să-l facă ploaia ciu ciu lete.. .
M a t e i : Răceşte s ig u r... Norocul lui e că e doctor şi se
are la-ndem înă...
C o n s t a n ţ a : Mă mir că n-ai vrea să facă şi o pneumo­
nie ! . . . Cît eşti de galant cu prietenii! . . . Noroc c-am
avut eu grijă să-i trimit un impermeabil, un pled, un
fular şi amîndouă umbrelele.
M a t e i : De ce amîndouă?
C o n s t a n ţ a : Fiindcă una nu se deschide şi nu ştiu care e-
M a t e i : Cred c-am avut o idee excelentă să-l rog pe doc­
torul Grigorcea să vie pînă la noi, la ţară.
C o n s t a n ţ a : Era şi timpul să o a i . . . Fata mă neliniş­
teşte din ce în ce mai mult. De cînd a venit aici, la
ţară, nu mai are poftă de m în ca re... slă b eşte... e
plictisită...
M a t e i : A d evă ra t... Şi ea care era atît de veselă pînă
a cu m ... E tristă, n ervoa să ...
C o n s t a n ţ a : Cred că e anemică. . .
M a t e i : Cu atît mai b in e .. .
C o n s t a n ţ a : Cum „cu atît mai b in e?“ Cu atît mai bine
că e anemică?
M a t e i : Păi d a . .. Fiindcă ar putea, Doamne fereşte, să
aibă ceva mai g r a v ...
C o n s t a n ţ a : Şi eu care credeam că viaţa la ţară, aerul
curat, soarele o să-i facă mai b in e ...
M a t e i : Poate că se şi plictiseşte.. .Mă r o g ! . . .Ţ ară-ţară.. . ,
soare-soare... ce r -ce r ... dar unei fete tinere îi mai
trebuie şi niţică d istracţie...
C o n s t a n ţ a : Păi, atunci, de ce n-ai vrut să mergem să
ne facem vilegiatura într-un loc unde sînt şi distracţii ?
La Sinaia, de exemplu. La Constanţa, la Călimăneşti.. .
M a t e i : Ei, asta e ! Cum era să mergem în altă parte ? . . .
Eu cred că ne-am cumpărat fermă ca să ne distrăm
a ic i.. .
C o n s t a n ţ a : Tu, aşa ! Tu, aşa! Nu vezi că te contrazici ?
M a t e i : Pardon! . . . Admit să-mi spui că pot să contrazic
pe alţii, dar ca să spui că mă contrazic pe mine, n u ! . . .
Cit priveşte sănătatea lui Lilly, degeaba discutăm n o i . . .
Să vedem ce zice d o cto r u l... Că de-aia e doctor şi
de-aia l-am ch e m a t... Sper că lui Lilly nu i-ai spus
 nimic de venirea d o cto ru lu i... Şi mai ales că i-am
scris noi să vie.
C o n s t a n ţ a : Cum era să-i spun? Ar fi în stare nici să
nu-1 lase s-o exam in eze... Dar tu i-ai explicat docto­
rului, în scrisoare, clar, că fata trebuie să creadă că
el vine numai aşa, să ne facă o vizită la ţară ? Ca prieten,
nu ca d o c t o r .. .
M a t e i : Sigur că i-am s c r is ... Şi ţi-am spus şi ţie să-i
adaugi cîteva cuvinte, în sensul ă s ta ... Le-ai scris?
C o n s t a n ţ a : Le-am scris. Pe ultima pagină a scrisorii
ta le. . .
M a t e i : P e r fe c t.. . Prin urmare, totul e în regulă...
A propo! Ai spus să pregătească un ceai fierbinte?
C o n s t a n ţ a : Pentru cin e?
M a t e i : Pentru răceala d octoru lu i.. . (Se uită pe geam.)
Şi n-ar strica să ai gata şi două aspirine... Ploaia asta
îmi miroase cel puţin a b ro n iştă ...
C o n s t a n ţ a : I-am spus Florichii să pregătească ceaiul.
(Intră L illy ... .
Are un aer plictisitt trist E într-un capot de
diminealây eventual în pijama.)
L i l l y : Bună dim ineaţa!
C o n s t a n ţ a : Bună dimineaţa, păpuşica m am ei... Te-ai
şi sculat ?
M a t e i : De ce n-ai mai stat în pat? Aseară spuneai că
eşti foarte obosită. Să mai fi lenevit n iţe l...
L i l l y : Lenea mă oboseşte te r ib il.. . Şi, pe urmă, nu ştiu
ce am ! N-am chef să stau nici în pat, nici sub pat,
nici în p icioa re... nici pe sca u n ... în nici un fe l...
M a t e i ( căruia Constanţa îi aruncă o privire îngrijorată) :
Trebuie să fie din cauza a eru lu i...
L i l l y : Care aer ?
M a t e i : Aerul ăsta de aici, de la ţa r ă ... Curat, sănătos,
tare. . .
L i l l y : Irespirabil...
C o n s t a n ţ a : Cum irespirabil, draga mea? Aerul de la
ţară e ştiut c ă . ..
L i l l y : Miroase a v iţ e l.. . In sfîrşit.. . (Schimbă tonul, ca
să schimbe conversaţia.) Dar, dumneata, ce-ai păţit să
te scoli atît de dimineaţă? In onoarea cui?
M a t e i : Ghici ?
C o n s t a n ţ a : Aşteptăm pe cineva. . .
L i l l y : Pe c i n e ? ...

112
M a t e i : Costică s-a dus cu şareta la g a r ă ... la trenul
de Bucureşti, care a venit a c u m .. . la nouă şi un s fe r t .. .
L i l l y : Şi de ce s-a dus ?
M a t e i: Ca să i a . . .
C o n s t a n ţ a (care i-a făcut zadarnic semne lui M a te i):
Ca să ia un pachet.
M a t e i (aparte): Nici n-a răcit bine, bietul Grigorcea,
şi l-a şi făcut p a ch et.. .
C o n s t a n ţ a : E o surpriză.. .
L i l l y : Tocmai de-aia! Spune-o!
C o n s t a n ţ a : Păi dacă ţi-o spun, nu mai e su rp riză !
L i l l y : Mă rog! Nu mai in s is t... (S e duce şi se uită pe
fereastră.) Cum plouă! O să vi se ude su rp riza ...
M a t e i : Da, picură niţel.
L i l l y : Ce, picură? Toarnă cu g ă le a ta ... Şi e un frig,
umed, de parc-am fi toamna, nu în mijlocul v e r ii...
(Un timp, contemplă.) Nimic nu e mai îngrozitor ca
o zi de asta, la ţară! N o r o i... m ize rie ... p lo a ie ...
Cerul murdar ca o cîrpă de bucătărie, natura udă ca
o găină p lo u a tă ... Şi burlanele astea pe care urlă,
urlă ploaia! (A re un frison de dezgust şi frig .) B rrr! < ..
C o n s t a n ţ a : O să se schimbe repede vremea, m am ă!
M a t e i : Cucoana de la barometru e aproape gata să iasă
la plim bare... U it e -o !... I s-a agăţat numai un pic
rochia în uşă. (Arată spre barometrul clasic cu „ domn
cu umbrelă'''’ de ploaie, cucoană cu umbrelă colorată, de
soare.)
L i l l y : Şi ce dacă se schimbă vremea, ce e cu asta? Cerul
o să fie albastru ca tulpanul Florichii, iarba leşinată
de căldură şi soarele încins ca maşina de călcat. M ersi!
M a t e i : Păi bine, d ra gă .. . Dacă ţie nu-ţi plaCe nici cînd
plouă, nu-ţi place nici cînd e fru m os.. .
C o n s t a n ţ a : Mai contrazice-o şi tu a cu m .. . Enerveaz-o
şi t u ...
M a t e i : P ardon .. . Eu nu sînt Dumnezeu să fac nici vreme
frumoasă, nici timp u r ît .. . Nici măcar în casa m ea__
dar mite în n atu ră.. . Aşa că n-am de ce s-o en ervez.. .
L i l l y : Dar nu mă enervează deloc, mamă!
C o n s t a n ţ a : Ba te enervează! . . . (L ui M atei.) Sigur c-o
enervezi. . . Fiindcă îi reproşezi că nu-i place nici soarele,
nici ploaia, cînd ştii foarte bine c ă . . .
M a t e i : Eu ştiu foarte bine că Lilly are nevoie să iasă
la aer, indiferent de ce fel de vreme este a fa ră .. .

113
 fiindcă aerul curat este leacul cel mai bun contra
fe te lo r ...
C o n s t a n ţ a : Cum adică contra fetelor?
M a t e i : Contra fetelor anemice. Şi mai ştiu că dacă ne-am
cumpărat fermă, ne-am cumpărat-o ca să respirăm
aer şi să facem plimbări în fiecare zi, în sînul naturii.
C o n s t a n ţ a : Cum o să facă plimbări, dacă mersul pe
jos o oboseşte?
L i l l y : Şi aerul curat îmi dă dureri de c a p ... (Se lasă
plictisită pe un fotoliu.)
M a t e i : Nu e vorba de plimbări mari, de excursii...
Cîţiva paşi în fiecare zi, în aer lib e r ... Să respiri...
să-ţi pătrundă bine aerul în c o r p ... Uite, sîntem de
aproape două săptămîni aici şi n-ai respirat o dată...
nu te-ai plimbat o d a t ă .. . în grădină măcar.
L i l l y : Nu pot s-o sufăr ş i . . . obosesc.
M a t e i : De ce nu ieşi măcar cu şareta prin sat, dacă nu-ţi
place grădina noastră şi oboseşti pe j o s . . .
L i l l y : Ca să ies în sat, înseamnă să m ă-m brac... Să-mi
pun fustă, bluză, p a n to fi... E h e -h e !..., Şi mie mi-e
lene să-mi pun şi capotul ăsta pe m in e ... Nu mi-e
lene, adică! N-am chef, nu mă interesează.
(Se aude şareta intrind in curte.)
C o n s t a n ţ a : A h a ! A venit şareta de la g a ră ...
L i l l y ( aleargă la fereastră să se uite) : E cineva în şaretă. . .
M a t e i : Cu atît mai bine.
L i l l y : Cine e ?
C o n s t a n ţ a : Surpriza. . .
M a t e i : P ach etu l...
,
(Matei şi Constanţa deschid uşa înspre terasă puţin.)
M a t e i : Bine-ai venit, dragul m e u ...
C o n s t a n ţ a : Fuga, fuga înăuntru, c ă . . . te udă p loa ia ..
Bine-ai v e n it ...
(Intră din fund Milică Dumitrescu. Include umbrela şi o lasă
.
pe terasă E înfăşurat cu şalul la gît şi pledul tl are pe spate. Cea­
laltă umbrelă o ţine in mină.)
M i l i c ă (se aruncă în braţele Constanţei şi vrea să-i să­
rute mina. I i cade pledul de pe spate): Sărut mîinile,
doam nă!
C o n s t a n ţ a : A h ! Nu e doctorul. . .
M i l i c ă (se aruncă în braţele lui Gruianu): Domnule Gru-
ian u !

114
M a t e i (se dă de-o parte, surprins) : Contabilul m e u ...
L i l l y (înviorată dintr-o d ată): Domnul Milică I
M i 1 i c ă : Domnişoară L illy ! . . . ( î i ia mtinile amindouă.)
Sărut m înuşiţele.. . Ce mai faceţi?
L i l l y (surlzind)i M u lţu m esc... destul de b i n e ... Dar
dumneata ? Trebuie să fi îngheţat de la gară pînă aici,
pe vremea asta oribilă.
M i l i c ă : Oribilă ? Dar e cea mai splendidă zi din viaţa
m e a ... Cît priveşte frigul, cum era să-l simt, clnd am
fost răsfăţat cu atîtea atenţii, Fular, impermeabil, pled
. . . ( Priveşte, pe rind, la Constanţa şi M atei.) Două
umbrele! Nu ştiu, zău, cum să vă m u lţu m esc... Nu
găsesc cuvinte la-ndemînă ca s ă . . .
F 1 o r i c a ( intră cu, ceaiul aburind, pe o tăviţă) : Am auzit
c-a venit şareta şi-am adus ceaiul, coniţă.
C o n s t a n ţ a ( în cet): Mişcă cu el îndărăt!
F 1 o r i c a: Păi nu mi-aţi spus să-l am gata pentru domnul,
cînd o veni de la gară?
M a t e i : Bine. . . bin e. . .
M i l i c ă : V a i! . . . Sînteţi prea buni, zău a ş a .. . Prea gen­
tili. .. Mulţumesc, fe t iţ o .. . (Ia ceaiul din mtna Flori-
richii şi începe să soarbă.) D elicios.. . E cel mai bun
ceai din viaţa m e a .. . (Soarbe).
(Florica iese.)
C o n s t a n ţ a : Să nu te arzi. . .
M i l i c ă : N-are nici o importanţă, doamnă! Sînt atît de
fericit astăzi, că mă aflu aici, în c ît .. .
M a t e i : Dragă domnule D um itrescu.. .
M i l i c ă (lui Matei, cu subînţeles) : Sînt în culmea fericirii. . .
Arde al dracului, dar azi aş bea şi plumb t o p i t ...
C o n s t a n ţ a : Sper că o să ne spui şi nouă de unde pînă
unde! ? . . .
M i l i c ă : Scrisoarea dumneavoastră m-a zăpăcit de bucu­
rie. . . Un ceas după ce am citit-o, eram la gară, deşi
trenul pleca abia peste două o r e .. . Aş fi vrut să am
aripi, ca să mă prezint mai repede la a p e l... (în cet
Constanţei.) Las-c-o vindecăm n o i .. . Madam G ruianu..
Nici o grijă.
L i l l y : Sper că rămîi la noi cel puţin cîteva zile, domnule
Milică, nu?
M i l i c ă : Sper şi eu, domnişoară L i ll y ... Numai dacă
a fa cerile.. .

115
L i l l y : (cu un gest de dispreţ): E i ! Afacerile! . . .
M i 1 i c ă: Slnt pe planul al doilea, fără îndoială...
M a t e i : îm i dai voie, dragă domnule Dumitrescu, să...
M i i i c ă: Iertaţi-m ă .. . recu n osc... nu trebuia să vor­
besc astfel despre afaceri faţă de patronul m eu...
Fiţi insă fără g r i jă ... domnule G ruianu... Bucuria
nu mă va face totuşi să-mi pierd capul. . . A h! Ce
ceai! N-am să-l uit în viaţa m e a ... (Pune paharul
pe o măsuţă.)
C o n s t a n ţ a (incet lui M a tei): Ce zice?
M a t e i ( acelaşi jo c , ca şi cum ar vorbi de un om nebun) :
Spune proverbe.
M i i i c ă: Şi apropo de afaceri, am dat ordin la birou să
ne trimită toată corespondenţa a ici. . .
C o n s t a n ţ a ( incet lui Matei) : Dar ce ? Ăsta îşi închipuie
c~o să facă mulţi purici la noi?
M a t e i ( acelaşi j o c ) : Ce să mai facă el? N-avem destui?
M i 1 i c ă: Decorul de ţară mi s-a părut — cu toată ploaia
— în cîn tă tor.. . Trebuie să vă simţiţi foarte bine aici,
domnişoară. Şi bănuiesc că profitaţi din belşug de
toate minunile care vă înconjoară.
L i l l y : Să-ţi spun drept, pînă acum, avînd în vedere că
eram numai noi trei, nu prea am profitat de minunile
care ne înconjoară.
M i 1 i c ă: Faceţi, probabil, toată ziua plimbări prin împre­
jurimi.
L i l l y : Nici n-avem nevoie de îm preju rim i... Grădina
noastră singură e o frumuseţe. . .
M i 1 i c ă: Mi-am dat seam a.. . E un parc la toată puterea
cuvîntului. . . Cu alei. . . cu bănci. . . cu flori. . . Şi e
un a e r! . . . Un a er! . . .
M a t e i : Miroase a viţel. . .
M i 1 i c ă: A viţel ? (Reflectează o clipă, rizind.) A, d a ! Pro­
babil că aicea, unde viţeii se hrănesc cu flori, şi par­
fumul pe care îl d e g a jă ....
C o n s t a n ţ a (Incet lui Matei) : Ce zice, frate?
M a t e i : Vorbeşte despre ce degajează viţeii după ce mă-
nîncă flo r i.. .
L i l l y (lui M ilică ): Dacă n-ar ploua afară, ţi-aş arăta
chiar acum „parcul" nostru. . .
M i l i c ă : In ceea ce mă priveşte pe mine, domnişoară
Lilly, fericirea de a mă plimba cu dumneavoastră în

116
 grădina dumneavoastră mă face im perm eabil.. . Şi-apoi
nici nu mai p lo u ă ... E un pic de umezeală şi atîta
tot.
L i l l y : în cazul ăsta, ne îmbrăcăm bine şi g a t a ... Ma
duc cinci minute să mă schimb şi viu să te i a u ...
Trebuie să fie un aer, după p lo a ie !...
M i l i c ă : Dumnezeiesc, pe onoarea m e a .. .
(Lilly iese.)
M a t e i (Inindu-şi un aer important): Ascultă, Dumitres-
c u le ...
M i l i c ă : îmi daţi voie să descurc locul şi să-mi duc valiza. .
C o n s t a n ţ a : Las-o aicea. . . domnule Dumitrescu. . . poa­
te îţi tre b u ie ... im ed ia t...
M i l i c ă : Vai de m ine! Cum vă închipuiţi că mi-aş permite
. . . s-o desfac aici, în faţa dum neavoastră... O duc
repede în camera m e a ...
M a t e i : B in e ... d a r ...
M i l i c ă : Nu vă deranjaţi... Nu vă deranjaţi, vă r o g . ..
O să-mi arate servitoarea unde e . . . (Iesep rin dreapta.)
M a t e i (după ce se priveşte lung cu Constanţa): Ei, ce
zici de-asta ?
C o n s t a n ţ a : L-ai invitat t u ?
M a t e i : Eu ? Nici n-am visa t! . . .
C o n s t a n ţ a : Dar ce? S-a invitat singur, ca nebunul?
M a t e i : Eu mi-am închipuit că l-ai invitat tu.
C o n s t a n ţ a : E -eu ? Cum îţi închipuieşti dumneata că
eu aş putea avea uşurinţa să invit un bărbat tînăr
în casa mea, cînd avem o fa t ă .. .
M a t e i : Tu nu l-ai invitat, eu nu l-am in v ita t.. .
C o n s t a n ţ a : T o cm a i... Cum îţi explici, în cazul ăsta,
că se află aici?
M a t e i : Foarte sim p lu ... Nu-mi explic d e lo c ...
C o n s t a n ţ a : I-ai scris?
M a t e i : D a ... I-am s cr is ... o scrisoare de afaceri, însă
o scrisoare care îl obliga să rămîie în Bucureşti, mai
mult ca niciodată...
C o n s t a n ţ a : Poate te-ai exprimat g re ş it.. .
M a t e i : E, asta e! Cum o sa mă exprim greşit? Cum o sa
scriu cuiva „stai acolo44 şi să înţeleagă „vino încoace44?
C o n s t a n ţ a : Nu m-ar mira, fiindcă ţi se întîmplă foarte
des să te exprimi anapoda...
M a t e i : Mie ? Cînd ?

11?
C o n s t a n ţ a : De cî te o r i! ! !
M a t e i : Dă-mi un e x em p lu .. . Unul singur... Precizează..
C o n s t a n ţ a : Poftim, precizez: Ori de cîte ori nu-nţeleg
ce vrei să s p u i...
Matei: Mersi de e x p lica ţie ... Uite fason de argument!
C o n s t a n ţ a : T o cm a i! Ştii bine că nu-mi plac discuţiile. ..
M a t e i : In doi. îţi place să discuţi numai singură... Tu
întrebi, tu îţi ră sp u n zi... Parc-ai fi ventriloc...
C o n s t a n ţ a : Yentri c e ?
M a t e i : Ventriloc.
C o n s t a n ţ a (repede) : Eu ventriloc ? Eu discut singură?...
Eu întreb, eu îmi răspund, da? Ei bine, acum,
poftim , nu mai vorbesc singură... Vorbesc cu dumnea­
t a . . . Aşa că află că vizita asta a contabilului dumi-
tale, în casa mea, este un lucru inadmisibil, pe care
nu-1 a d m it.. . T a c i! Cum îşi permite un pîrlit de funcţio-
năraş de la fabrica dumitale să vie nepoftit în casa
m ea? Ce e la mine la ţară? Cabană de turişti? Han?
H otel? Birt econom ic? Aicea e un mister la m ijloc...
E un mister pe care te rog să-l lămureşti imediat şi
să-i pui în vedere contabilului să~şi ia catrafusele cit
mai repede Ştiu că dumitale ţi-e simpatic şi că îl
găseşti plin de merite şi de ca lită ţi.. . La fabrică însă,
nu la ferma m e a ... Fiindcă, în definitiv, nu mi-am
cumpărat aer curat ca să mi-1 respire funcţionarii dumi­
t a le ... Şi dacă dumitale îţi e simpatic domnul ăsta,
mie nu-mi e d e lo c ... Nu pot să-l văd în o c h i... Nu
pot să-l su fă r... Fac pielea găinii, cînd îl v ă d ... Aşa
că sper să nu-1 mai v ă d . . . Asta este. . . Şi dacă mai
scoţi un cuvînt şi nu mă laşi să vorbesc. . .
M i l i c ă (intrind): Profit de ocazie că vă găsesc singuri,
pentru ca să-mi daţi voie s ă .. .
C o n s t a n ţ a : Pe mine te rog să mă ierţi, domnule, că
am niţică treabă la bu cătărie.. . Vorbeşte însă cu soţul
meu, care tocmai vrea să-ţi comunice anumite lucruri.
(încet, lui M atei.) Explică-le clar şi urgent. (Iese.)
M a t e i ( după o reflecţie) : Uite ce e, dragă Dumitrescule. . .
M i l i c ă ( ton de funcţionar): Vă r o g !
M a t e i : Deşi de-abia ai sosit la n o i ... şi legile ospătă-
r ie i.. . a s ta .. . ospitalităţii, sînt, nu e aşa, cam fi x e .. .
vreau să întreb. . .
M i l i c ă : Ş t iu ... Ce s-a făcut cu afacerea Sişmanopol,
despre care mi-aţi scris în stimata dumneavoastră din

118
 douăzeci şi cinci c u r e n t... Ei, bine, ce-am putut să
ne frecăm cu firma Sişmanopol, pe chestia bumbacului
pe care nu ni l-a livrat la timp, e in im agin abil...
Douăzeci de scrisori am schimbat în zece zile, plus
patru-cinci sute de telefoane. De altminteri, am adus
cu mine întreaga corespondenţă, ca să vedeţi şi dum­
neavoastră stadiul în care a ajuns chestiunea. Convin­
gerea mea este însă că pînă la urmă va p lă ti.. Şi,
încă, cu vîrf şi îndesat.
M a t e i ’ : Cu atît mai b in e .. . Cu atît mai b in e .. .
M i l i c ă : Cît priveşte comanda de la societatea „Firul“ ,
am telegrafiat că marfa trimeasă este inferioară celei
pe care am comandat-o, conform eşantionului, care se
găseşte în posesia noastră şi că, prin urmare, o refuzăm,
urmînd ca spezele de transport, aller-retour, să le su­
porte e i. . .
M a t e i : Foarte bine. Bravo!
M i l i c ă : Din momentul ce dumnealor ne trimet altceva
decît am comandat, noi nu putem să rămînem cu
cinci sute de kilograme de fir în b r a ţe ...
M a t e i : Sigur că nu putem să ră m în em ...
M i l i c ă : Şi nici să plătim noi speze pentru marfa dumnealor.
M a t e i : Cum o să plătim ? Asta ar fi afară din fire.
M i l i c ă : A ! . . . Dacă ne-ar fi trimes marfa pe care am
comandat-o, ă la bonheur. . .
M a t e i : Â la b o n h eu r!... Dar dacă „Firul“ îşi pierde
firea şi n-o să primească marfa înapoi?
M i l i c ă : Atunci o să ne ieşim şi noi din fire şi-i dăm în
ju d ecată .. .
M a t e i : Fără discuţiune...
M i l i c ă : Dar nu cred s-ajungă a i c i ... Sînt negustori
în toată firea, ce n a ib a .. . Dar, apropo de f i r e .. . Am
expediat la centrala noastră din Craiova, pentru a se
desface la sate, cincizeci de mii de perechi de ciorapi
„Eterna 36“ . Aşa că toată Oltenia o să umble, în
curînd, numai în ciorapi e te r n i... Fiindcă ciorapii se
trimet la sate, adică la desculţi, şi talpa ţării trebuie
să fie, în sfirşit, bine în că lţa tă ... Să aibă şi ea un
ciorap bun, călduros, rezistent, prin care să nu-i mai
iasă d egetele...
M a t e i : Bravo, b ă ia tu le !... Văd că, graţie dumitale, afa­
cerile noastre nu se resimt din cauza lipsei m ele. . .
şi întreprindrea nu suferă.. .

1X9
M i l i c ă : Ba da! E cineva din întreprindere care suferă
din cauza lipsei dumneavoastră. Eu! ( î i ia miinile.)
Dacă aţi şti ce pustiu mi se pare totul fără dum­
neavoastră !
M a t e i : E foarte drăguţ din partea dumitale.
M i l i c ă : Eram atit de fericit cînd o vedeam pe Lilly
(repară ), pe domnişoara Lilly vreau să zic, în faţa
biroului m e u ...
M a t e i : Cum în faţa biroului dumitale ?
M i l i c ă (rep a ră ): Nu în fa ţa ! Prin faţa biroului m eu...
Trecînd adică spre biroul dumneavoastră. Şi în fie­
care zi, cînd venea la dumneavoastră în birou — prin
peretele de lemn care ne separă — o auzeam rîzînd,
glumind. A h ! Dac-aţi şti ce voce dulce şi fermecătoare
a re ! . . . Ce rîs clar şi lum inos! . . . Parcă ar avea privi­
ghetori mici in g îtlej. . .
M a t e i : Mă mir, că i-am operat amigldalele de cînd era
m ic ă .. . Dar poate să-i mai fi rămas vegetaţii cum va...
M i l i c ă (in continuare, pe aceeaşi lin ie): Şi tot timpul,
un ceas, două, cît sta la vizită în biroul dumneavoastră
eu stam alături, aşa, cu tocul în vînt, s-o a scu lt...
M a t e i : Cum ? Cum ?
M i l i c ă : Zadarnic încercam să lu cre z...
M a t e i : Păi, în cazul ă s t a ...
M i l i c ă : N-a fost socoteală să n-o greşesc... N-a fost
calcul să nu-1 în c u r c ...
M a t e i : Dar bine, D um itrescule.. . dacă aşa stau lucru­
rile . . .
M i l i c ă : O adunare nu mi-a ieşit e x a c t .. . Şi nu a şa .. *
c-un leu-doi. Cu sute, cu mii, cu zeci de m ii...
M a t e i : Nefericitule! . . .
M i l i c ă : Din contră! . . . Fericit! Fiindcă cine era
urmă, după ce pleca, mai fericit decît mine, să refacă
tot de la început, să adune şi să calculeze exact, la
centimă? Aveam impresia că muncesc pentru e a .. .
că fac ceva care mă ridică în ochii e i . .. care mă face
să pot să sper că într-o z i . . , Şi, totuşi, n-aş fi putut
să sper că ziua aceea va veni atît de repede. . . Atît de
neaşteptat...
L i l l y (intră. E îmbrăcată într-un costum deschis,de sp ort):
Sînt gata! Te-am făcut să aştepţi m ult?

120
 M i l i c ă : Totdeauna mi se pare mult, cînd te aştept pe
dumneata.
M a t e i : O să te uzi la picioare.
L i l l y : Mi-am pus b o ca n cii...
M a t e i : O s-aluneci prin noroi.
L i l l y : Nu e nim ic. . . domnul Milică o să-mi ofere braţul. . .
M i l i c ă : Cu toată p lă cerea ... Amîndouă chiar . . . (L e
întinde.)
L i l l y (cu înţeles) : Nu cred să alunec atît de tare ca să
am nevoie chiar de am îndouă.. . ( î l ia de braţ şi iese
cu el rizind.)
C o n s t a n ţ a ( intrind) : Am primit o telegramă de la
doctorul Grigorcea. Vine cu trenul de douăsprezece...
Am spus să se ducă şareta la gară să-l i a . ..
M a t e i : Ai dat şi umbrelele?
C o n s t a n ţ a : Nu! Că nu mai plou ă! S-a lum inat. . . So­
seşte tocmai pentru dejun.
M a t e i : Cu atît mai bine.
C o n s t a n ţ a : Iar?
M a t e i : Pentru el, frate, pentru e l !
C o n s t a n ţ a : Ai vorbit cu tînărul?
M a t e i : Da.
C o n s t a n ţ a : Şi ce ţi-a spus?
M a t e i : Că i-a scris lui Suşmanopol douăzeci de scrisori,
pe chestia b u m bacu lu i...
C o n s t a n ţ a : Păi de bumbac îmi arde mie acum ?
M a t e i : Iar în ce priveşte societatea „Firul“ , dacă va fi
nevoie, o să ne judecăm. Şi, în concluzie, Oltenia toată
umblă în cio ra p i.. .
C o n s t a n ţ a : Ascultă, Matei, tu eşti nebun?
M a t e i : De ce ? M-ai întrebat ce mi-a spus, şi îţi răspund. . .
C o n s t a n ţ a : Va să zică, nu v-aţi explicat ?
M a t e i : Nu!
C o n s t a n ţ a : Nu ? B in e! . . . Am să mă explic eu atunci
. . . Unde e domnul ?
M a t e i : Se plimbă în grădină cu L illy ... Şi dacă vrei
să ştii şi detalii, la braţet!
C o n s t a n ţ a : Lasă că le dau eu b ra ţe t.. . (Vrea să iasă,)
F 1 o r i c a ( intră din fund, cu un pepene in braţe) : Cona-
şu ie .. . Ia u ita ţi-vă.. . Pepene de la noi din grădină.. .
M a t e i (în admiraţie): Vai ce frumos şi gras e ! Şi parcă
vorbeşte. . .
F 1 o r i c a: Da, dar a spus nea Gligore că e primul şi ul­

121
 timul pe anul ăsta. Şi că n-o fi nici bun la gust. Că l-a
dogorit soarele prea mult.
M a t e i : N-o să fie bun la gust? Un pepene care mă costă
treizeci de mii de lei?
C o n s t a n ţ a : Da de unde ai scos-o că te costă treizeci
de mii de l e i ? . . . Cum ai socotit?
M a t e i : Atît mă costă munca, sămînţa şi îngrăşămintea
pe care am pus-o în pepenerie...
C o n s t a n ţ a : Ca să faci un singur pepene? Mersi!
M a t e i : A fost sămînţa stea rp ă ... (Privind pepenele.)
Douăzeci de mii de lei m-a costat numai îngrăşămintea
c h im ică ... Ca să vezi cît bălegar a putut să intre
în e l. . .
C o n s t a n ţ a : Cred că ar fi mai bine să renunţi la pepe­
nerie.
M a t e i : Vezi? Vezi? Vezi cum vrei să mă scoţi din pepeni?
Cum o să renunţ la p ep en erie?... Aşa e întotdeauna
în primul a n . .. Anul viitor, mi-a spus Grigore...
F I o r i c a: Anul viitor, a spus nea Gligore, că faceţi cel
puţin cinci, şase.
M a t e i : Tu lasă ce-a spus nea G ligore.. . Spune mai bine
dacă ţi-a dat fasole verde din grădina noastră.
F 1 o r i c a: Tocmai că vream să-i spun coniţii că mi-a spus
nea Gligore că anul ăsta nu s-a făcut nici o păstaie
de fasole v e r d e ...
C o n s t a n ţ a : Să-ţi dea ţucără!
M a t e i : De unde vrei să-i dea ţucără, dacă ţucără n-am
p u s ? ... A greşit ăla pachetul cînd mi-a dat sămînţa
şi în loc de fasole ţucără mi-a dat zorele.
F 1 o r i c a : Şi atunci ce facem coniţă ? C-avem şi musafiri
la m a s ă ... Şi domnişoara mi-a spus adineauri că-i e
foame de m o a re ...
M a t e i : Şi mie mi-e fo a m e ... şi nimic nu e mai bun,
cînd ţi-e foame la ţară, decît o porţie de legume proas­
pete, fragede, din grădina t a . . . Legume cu u n t !...
(Plescăie limba,)
C o n s t a n ţ a : O să-ţi fac nişte zorele „sote“ . . .
M a t e i : Nu e n im ic.. . Dacă n-avem fasole verde, spune-i
lui Grigore să-ţi dea mazăre n o u ă ...
F l o r i c a : Ce nouă, conaşule, că e putrezită toată de
p lo a ie ...
M a t e i : Cine ? Mazărea ?
F l o r i c a : Păi cine ? Mama ?

122
C o n s t a n ţ a : Morcovi n-avem ?
F 1 o r i c a: A fost, dar s-a m o rc o v it.. . I-am gătit pe toţi,
săptămîna trecută, cînd am făcut garnitură la chif­
te le ...
M a t e i : Atunci, roşii, v in e te .. .
F 1 o r i c a : Ie verzi toate. . .
M a t e i : Sparanghel?
F i o r i c a: V-a păcălit la p a ch e t... Că asta de l-aţi pus
în pămint a ieşit h re a n ...
M a t e i : Cum, frate, nu putem să mîncăm o legumă la
masă din grădina noastră?
FI o r i c a: Ba da! Avem con serve.. . Şi fasole, şi mazăre,
şi bam e. . .
C o n s t a n ţ a : Bine. . . Să desfaci o cutie de fasole verde. . .
M a t e i : Extraordinar! . . . Conserve în sînul naturii! . . .
E, să ştii c-o dau dracului de ferm ă! O vînd şi-mi
cumpăr în locul ei o b ă că n ie ... Ca să mănînc tru­
fandale, frate. T ru fa n d a le!...
C o n s t a n ţ a ( Florichii) : Ce mai aştepţi ? Du-te la bucătă­
rie ! . . .
FI o r i c a: Vreau să spui că a întrebat nea Costică, vizi­
tiul, pe care cal să-l puie la şaretă, că să plece la g a r ă .. .
Fiindcă domnişoara a spus că vrea să se plimbe cu şareta
după-prînz şi dacă-1 pune acuma pe Murgu o să fie
şi el o s te n it... că Cezar a fost d im in eaţa ... Aşa că
mai rămîne L iz a ...
C o n s t a n ţ a : Chestia asta îl priveşte pe dom nul. . .
M a t e i : Liza e-nvăţată să meargă la şaretă ?
F l o r i e a: Păi de! Ştiu e u ? . . . Nea Costică zice că nu
prea ar avea coraj s-o înhame.
C o n s t a n ţ a (lui Matei) : Du-te t u . . . Ce mai stai ?
M a t e i : Să mă-nham la şaretă?
C o n s t a n ţ a : N u ! Să vezi dacă poate s-o puie pe L iz a .. .
M a t e i : Aha! B in e ...
F 1 o r i c a : Coniţă, îmi daţi conservele de la cămară ?
C o n s t a n ţ a : Vino-ncoace. Cheile sînt la mine? Nu sînt
la mine. A, ba da, sînt la m in e .. . (Scoate cheile.)U f!
Nu sînt astea! ( Iese urmată de Florica.)
(Lilly intră din fund, cu Milică)
M i l i c ă : Lilly, mă crezi ?
L i l l y : Î m h î!... Te c r e d !...
M i l i c ă : Atunci, de ce nu te uiţi în ochii m ei? De ce nu
vrei să-mi spui un c u v în t ... Eu ţi-am spus t o t . . .

123
L i l l y : Fiindcă inima mea e mai discretă... Şi-apoi, ştie
că n-are voie să vorbească fără permisiunea părinţilor...
M i l i c ă : Ăsta e m otivul? Atunci spune-mi fără* nici o
teamă tot ceea ce ştii. Uite, eu ştiu, dragostea mea,
că, cu toată timiditatea dragostei mele, ai înţeles de
mult că te iubesc. Ştiu că, încet-încet, dragostea asta
a mea, respectuoasă şi puternică, nu te-a lăsat indi­
ferentă. . .
L i l l y : Cum o să ştii dumneata ceea ce eu însămi nu ştiu ?
M i l i c ă : Ştiu, pentru că te-ai trădat.
L i l l y : Im p o s ib il... Eu n-am spus nimănui nim ic...
M i l i c ă : Ce? Că şi tu mă iubeşti? Vezi? Vezi că e ade­
vărat? Vezi că mama ta a înţeles p erfect...
L i l l y : Mama? Ce-a-nţeles mama?
M i l i c ă : A d ev ă ru l.. . A-nţeles că în sufletul dumitale exis­
tă un sentiment pentru mine şi mi l-a destăinuit.
L i l l y : Mama ?
M i l i c ă : D a! Ea mi-a spus to t! Tot, tot, t o t . ..
L i l l y : Atunci nu mai am nici un m otiv să-ţi ascund...
M i l i c ă : Ce ? Spune, dragostea ?
L i l l y : Că mi-eşti d r a g .. . Că te iu b esc.. . N-aş fi crezut
niciodată că părinţii mei au să consimtă să fim unul
al a ltu ia .. . Şi de-aia am tăcut şi-am suferit...
M i l i c ă : Draga mea adorată şi nepreţuită... (Vrea s-o
sărute.)
L i l l y (11 îndepărtează) : Tata, tata, t a t a !... F u g i!...
(S e despart.)
M a t e i : V-aţi plimbat bine, copii ?
L i l l y : Da, t a t ă ! . . . A fost o plimbare minunată! (Pri­
veşte spre M ilică.) M inunată...
M a t e i : Bravo ţ i e ! . . . Vezi, dacă m-asculţi pe mine şi te
mişti în aer şi respiri.. . Uite ce culori ai în obraji.
(L u i M ilică.) Inchipuieşte-ţi că de două săptămîni,
de cînd sîntem aici, n-a respirat n iciod a tă.. . Tot tim­
pul a stat închisă în c a s ă .. . A t în jit .. .
M i l i c ă : Vă r o g .. . spuneţi-mi d re p t.. . domnişoara Lilly
a fost grav bolnavă ?
M a t e i : Doamne fereşte! . . . Nici pom eneală... E un pic
anemică şi atîta t o t . . .
M i l i c ă : M ulţum esc.. . m ulţum esc.. . Mi s-a luat o greu­
tate de pe in im ă ... Doamna Gruianu m-a speriat
groa zn ic.. .

124
M a t e i: Te-a speriat nevastă-mea? Cum? Ai văzut-o cum­
va dimineaţa, nefardată?
M i l i c ă : Nu! Spunîndu-mi că domnişoara Lilly este grav
bolnavă... Dar aşa sînt m a m ele... Exagerează şi
binele şi răul, cînd e vorba de copiii lor. (Cu căldură.)
Iar în ceea ce mă priveşte pe mine, vă rog să credeţi
că aş fi în stare să-mi dau viaţa, ca s-o prelungesc
pe a domnişoarei L ill y ...
M a t e i (m işcat): îţi mulţumesc, dragul m e u ... pentru
devotamentul pe care mi-1 a r ă ţ i...
L i l l y : Domnule Milică, vii să-mi ajuţi?
M i l i c ă : Bucuros! La ce?
L i l l y : La n im ic.. . ! A d ic ă ... să-mi ajuţi să privim Îm­
preună A rg eşu l... Se vede, de sus, de la b a lc o n ...
ca o beteală su b ţire ...
M i l i c ă (privind-o în och i): De m irea să ...
(Milică şi Lilly ies.)
C o n s t a n ţ a ( intră, cînd cei doi ie s ): Iarăşi îm preună.. .
Ascultă, M atei!
M a t e i : Da, dragă!
C o n s t a n ţ a : Ai vorbit cu Milică? I-ai spus, ţi-am spus
să-i spui.
M a t e i : Păi ai spus că-i spui tu ce mi-ai spus să-i spui
şi nu i-am spus.
C o n s t a n ţ a : Nu mai s p u n e !... Dar cine e şeful fami­
liei? Eu?
M a t e i : Tu.
C o n s t a n ţ a : Şi bărbatul cine e ? •
M a t e i : Mă rog! Din care punct de vedere ? . . .
C o n s t a n ţ a : Al cu ra ju lu i... al en ergiei... al bărbă­
ţiei . . .
M a t e i : Era cît p-aci să zic că eu, dacă nu spuneai sub­
stantivul ăsta de la u rm ă ...
C o n s t a n ţ a : Adjectivul, a d ic ă ...
M a t e i : De ce adjectiv? Adjectivul arată însuşirea unui
lucru şi cum eu n-am această însuşire, înseamnă că
sînt un substantiv...
C o n s t a n ţ a : Nici măcar atîta nu eşti! Eşti un pronum e!
Fiindcă ţii locul unui nume. Şi anume al aceluia de
„bărbat“ . (A lt ton, de inchiziţie.) Dumneata îţi dai
seama că domnul ăsta nici nu se gîndeşte să plece
ds aici? Că şi peste zece zile — dacă nu-1 dă nimenea
afară — va fi tot aici?

125
M a t e i : Ei, şi ce rău e cu asta? De ce ţii morţiş să-l dau
afară? în primul rînd, mi-e foarte u t il... Şi-apoi...
E un băiat foarte bun, foarte drăguţ, foarte la locul
Iui.
C o n s t a n ţ a : De unde ştii?
M a t e i : Ce, nu vă d ? Şi mi-e foarte devotat.
C o n s t a n ţ a : S-o crezi t u . . .
M a t e i : Adineauri mi-a spus că ar fi în stare să-şi dea
şi via ţa . . .
C o n s t a n ţ a : Pentru tin e?
M a t e i : Ca s-o scape pe L ill y ... dacă, Doamne fereşte,
ar fi cazul. . .
C o n s t a n ţ a : Păi tu eşti orb? Nu vezi că e amorezat
de L i ll y .. . Că e m ort după e a ? . ..
M a t e i : M ilică?
C o n s t a n ţ a (il Ingină) : Milică, d a ! Şi era natural să
se întîmple a ş a .. . Una-două, îl inviţi la masă la n oi...
îi dădeai n a s ...
M a t e i : Fiindcă este cel mai bun funcţionar al m e u ...
C o n s t a n ţ a : Şi asta n-ar fi nimic, dacă domnul Milică
al dumitale ar fi amorezat de L illy ... Dar şi Lilly
e foarte drăguţă cu e l . .. Foarte drăguţă... O mamă
nu se înşală niciodată, cînd e vorba de lucruri de
astea. Aşa că eu îmi fac datoria să ţi le aduc la cunoş­
tinţă. Aicea se lasă cu a m o r ... Cu amor de film ...
Fata patronului se amorezează de cel mai pîrlit func­
ţionar al lui tat-so. Părinţii se opun, dar dragostea
triumfă.
M a t e i : A, nu, asta nu! N-o să triumfe nici un fel de
d ra g oste... Şi dacă e vorba de filme, la filmul ăsta
eu sînt operator şi-l tai la coadă de nu se ved e...
Nici nu poate fi vorba de aşa ceva. E un băiat foarte
bun, recunosc, dar de-aici şi pînă la fata mea e o
distanţă mai mare ca de la pepenele ăsta, la H ollyw ood..
C o n s t a n ţ a : în cazul ăsta, întreabă-1 imediat cu ce tren
are de gînd să p le c e ...
M a t e i : Im ediat. . . Acum s-a terminat cu substantivele. . .
Sînt adjectiv! (Strigă.) M ilică ... Milică!
M i l i c ă (de afară) : Im ediat!
M a t e i : Substantiv, ai? Las că ştiu eu să fiu bărbat, cînd
tre b u ie ... N-ai grijă. (Se plimbă aferat.)
C o n s t a n ţ a : A şa ! M işcă-te! . . . Agită-te ! . . . Aşa îmi
place să te v ă d ... V e r b ...

126
 M i l i c ă (intră, urmat imediat de L i l l y ) : O rdonaţi! (I a
poziţia de drepţi.)
M a t e i (după o reflecţie): Uite, dragul m eu. . . Am să fiu
foarte scurt şi foarte c la r ... Să nu mai vorbim pe
ocolite.
Mi l i c ă : Da!
M a t e i (se-ntoarce brusc şi grav spre e l): Cum ţi s-a părut
drumul de la Bucureşti pînă aici? Frumos, nu?
M i l i c ă : D a ... în s flr ş it... Era ceaţă şi ploaie şi n-am
putut să observ b in e .. .
M a t e i : Păcat! N-ai idee ce frumos e drumul văzut din
tre n ... Mai ales de aici la Bucureşti!
L i l l y : Eu înclin să cred că e la f e l . ..
M a t e i : Depinde la ce fereastră s t a i... Şi, în orice caz,
chiar dacă nu e un drum prea frumos, nu e lung, nu e
obositor. . .
C o n s t a n ţ a : Poţi să vii şi să te întorci în aceeaşi z i . . .
M i l i c ă : Sigur că d a . . .
M a t e i : Şi cum la fabrică sînt unele afaceri foarte urgente,
m-am g în d it...
M i l i c ă : Foarte bună id e e ... Puteţi să plecaţi mîine
dimineaţă şi mîine seară sînteţi în d ă ră t... Mai ales
că aţi putea vedea, cu ocazia asta, şi cele două răz­
boaie pe care le-am instalat în lipsa dumneavoastră.
M a t e i ( Constantei) : Ei, ce părere ai de asta ?
C o n s t a n ţ a ( tare şi decisă) : L i ll y .. .
L i l l y : Da, m a m ă ...
C o n s t a n ţ a : Du-te, te rog, şi vezi de m asă. . .
L i l l y : E inutil, mamă d ra g ă .. . Ştiu eu ce-nseamnă a s ta ...
C o n s t a n ţ a : Fă, te rog, ce spun e u . . . Şi cînd e gata
masa, te chemăm noi.
L i l l y : Asta înseamnă, în traducere: eu şi cu tată-tău
avem de vorbit cu domnul D um itrescu.. . Şi cum r
de obicei, persoana cea mai interesată la asemenea
conversaţii nu ia parte, ieşi a fa r ă ... (Rizind.) Cara­
ghioşilor ! . . .
C o n s t a n ţ a : Şi acum, domnule Dumitrescu, fiindcă am
rămas între noi, poţi să te explici şi să ne spui sincer,
oricare ar fi motivul, ce te-a adus pe dumneata aici?
M i l i c ă : Cum, ce m~a adus? M-a adus scrisoarea...
M a t e i : Care scrisoare ?
C o n s t a n ţ a : T a c i! Acum vorbesc e u ., . Care scrisoare,
domnule ?

127
M i l i c ă : Scrisoarea dumneavoastră.
C o n s t a n ţ a : Scrisoarea m ea? A m ea?
M i l i c ă : Da. Scrisoarea pe care am primit-o ieri de la
dumneavoastră.
M a t e i : P ardon. . . Aia era de la mine. . .
M i l i c ă : E x a ct. . . Primele trei pagini erau de la dumnea­
voastră, în legătură cu chestia Sişmanopol, iar pe pa­
gina ultimă era un post-scriptum, adăugat de doamna
Gruianu.
C o n s t a n ţ a : Ce post-scriptum, domnule ? Ce, eşti nebun?
Eu nici nu ştiu latineşte. Ce tot vorbeşti dumneata?
M i 1 i c ă : îm i pare rău că vă enervaţi, doamnă, dar am
scrisoarea la m in e .. . (S e caută şi o scoate.) Poftiţi...
(Citeşte.) „Dragul meu prieten, Iţi scriu şi eu, în fugă,
cîteva cuvinte, în scrisoarea lui M a te i... Zadarnic
fata noastră încearcă să se ascundă. îmi dau seama
că suferă. Inima mea de mamă nu se poate înşela.
Ştiu cît o iubeşti pe Lilly şi că la ţipătul meu de alarmă
nu vei întîrzia să vii cu primul tr e n .. . Pe mîine, dar.
Ultima mea nădejde e de la dumneata. Constanţa.11
(Arată scrisoarea Constanţei.) E scrisoarea dumnea­
voastră, nu?
C o n s t a n ţ a : D a ! E ceea ce am scris eu doctorului Gri-
gorcea.
M i l i c ă : Cum ?
M a t e i : Mă-ntreb însă cum a ajuns scrisoarea lui Grigor-
cea în mîinile lui M ilică?
C o n s t a n ţ a : Foarte simplu. Din prostia ta.
M a t e i : D a? Dar aş fi, mă rog, curios să ştiu şi eu cum?
C o n s t a n ţ a : Păi sigur că din prostia ta. Ieri ai scris
două scrisori. Una doctorului Grigorcea şi una conta­
bilului dumitale.
M a t e i : Exact, Şi ?
C o n s t a n ţ a : Şi mi-ai spus să adaog şi eu cîteva cuvinte
pe scrisoarea doctorului. . .
M a t e i : Exact. Şi?
C o n s t a n ţ a : Cum „şi“ ? Tot n-ai înţeles?
M a t e i : Nu !
C o n s t a n ţ a : Şi le-am adăogat, asta este. Insă eu, în
loc să scriu pe scrisoarea doctorului, le-am scris pe
scrisoarea dum nealui... (Arată pe M ilică.)
M a t e i : Din prostia mea, nu?

128
C o n s t a n ţ a : Da. Fiindcă amîndouă scrisorile erau pe
birou şi nu mi-ai spus care e scrisoarea doctorului şi
care e a contabilului
M a t e i : Şi-ai făcut la fel cu umbrelele. Le-ai trimis pe
amîndouă la gară, fiindcă nu ştiai care se deschide
din ele. Şi asta se cheamă „din prostia mea“ .
M i l i c ă (a ascultat zăpăcit discuţia şi îşi revine cu greu)'.
Va să z ic ă ... ăsta este a d ev ă ru l... Cuvintele astea
nu îmi erau adresate m i e ...
C o n s t a n ţ a : Fireşte ca n u . . .
M a t e i : N-ar fi avut nici un r o s t .. .
(Milică iţi ascunde fruntea în palme, copleşit de durere.)
C o n s t a n ţ a : Dar tu, cum ai putut fi atît de aiurit şi
să nu observi greşeala mea, cînd ai pus scrisorile în
p licu ri?... Că tu le-ai pus în plicuri, nu?
M a t e i : Nu m-am mai uitat, că factorul era grăbit şi nu
voiam să scape trenul de c in c i.. .
C o n s t a n ţ a : Şi eu am fost grăbită cînd am scris, că-mi
dădea dulceaţa în f o c . . .
M a t e i : Totdeauna, tu cînd ai vrut să faci dulceaţă, n-ai
făcut nici o treabă şi cînd ai vrut să faci o treabă, ai
făcut o . . . d u lcea ţă ... ( Drăguţ, lui M ilică.) In con ­
cluzie, dragul meu, pe cum vezi, totul n-a fost decît
o eroare. . .
C o n s t a n ţ a : O eroare din greşeală.. .
M i l i c ă ( oarecum dur) : Dar dumneavostră nu vă daţi
seama, doamnă, ce-aţi făcut cu eroarea asta ? Aţi arun­
cat o torţă aprinsă într-un magazin cu praf de puşcă. . .
O iubesc pe L i ll y ... O a d o r ... De ani de zile mă
chinuiesc să-i ascund dragostea mea, tortura m e a ...
De ani de zile mă chinui, şi rabd, şi t a c . . . să nu-mi
omor v is u l... Să cred măcar eu în e l . . . Şi cînd, din-
tr-o dată, din senin, visul meu devine rea lita te...
taina mea rupe lanţurile care o ţineau legată în inima
m e a ... şi iese la lu m in ă ... cînd înnebunit de bucurie
şi uluit de vestea neaşteptată zbor să-mi ajung feri­
cirea mai repede, dumneavoastră îmi spuneţi simplu:
a fost o eroare. . .
C o n s t a n ţ a : Pe care şi eu şi soţul meu o regretăm din
tot sufletul. . .
M a t e i : Şi pentru care şi eu şi soţia mea te rugăm să
primeşti scuzele noastre. . .

129
M i l i c ă : R e g r e t ... s c u z e ... Ce să fac cu e le ?... Visul
m e u ... unicul meu vis a murit brutal, ca un fluture
strivit de p icio ru l...
M a t e i : E-adevărat, dragul meu, că, fără să vrem, ţi-am
făcut un rău mare. Dar şi dumneata trebuie să ne-nţe-
legi pe n o i . ..
C o n s t a n ţ a : Şi să-ţi dai seama că o căsnicie între dum­
neata şi fata noastră ar fi o im posibilitate...
M i l i c ă : Şi de ce ar fi o imposibilitate ?
M a t e i : Vezi, dumneata, sînt anumite considerente... anu­
me m otive. . .
M i l i c ă : Care ? Care ? CARE ?
C o n s t a n ţ a : In primul r în d ... diferenţa de clasă so­
cială. ..
M i l i c ă : Ce e aia clasă so cia lă ? .. , Singura clasă socială
stimată doamnă, este mintea şi m u n ca ... Şi, din
acest punct de vedere, cred că sînt de familie foarte
b u n ă .. .
M a t e i : Bine, dar nimeni nu spune că dumneata nu eşti
un om deştept şi m u n citor...
M i l i c ă : Atunci, ce-mi lispeşte ? Averea ? Nu m-am născut
cu ea de-a gata, ca a lţ ii.. . Şi nu-mi trebuie avere...
Iar dacă ar fi după mine, mie mi-ar ajunge — ca să
trăiesc — o carte, o pîine şi o floare, într-un pahar
po masa la care m u n cesc...
M a t e i : Da, dar dumneata nu vrei să trăieşti singur...
Dumneata vrei să te însori.
M i l i c ă : D a . . . fiindcă vreau să fiu fericit, iar dragostea
adevărată, împărţită cu femeia dragă, face pîinea cozo­
nac, cartea bibliotecă şi floarea gră d in ă ...
C o n s t a n ţ a : Astea sînt v o r b e ... însoară-te dumneata
cu u n a .. . şi dă-i să mănînce numai pîine şi apă de la
flo ri. . . să v ;zi cum îţi dă cu cartea în cap. Fata noastră
e crescută a ltfe l.. . E o fată b o g a tă .. . Nu e de nasul
d u m ita le... Şi omul e bine să-şi cunoască lungul na­
s u lu i... Uite colo! Un funcţionăraş cu cîteva mii de
lei pe lu n ă ... h o! vrea să se-nsoare, nici mai mult,
nici mai puţin, cu milioanele patronului...
M i l i c ă : Nu cu milioanele, doam nă! Cu fata patronului...
Nu cu zestrea, cu dragostea! Cu tot ce-a lăsat Dumne­
zeu mai bun şi mai frumos pe pămînt. D ra gostea!...
Singurul lucru pentru care merită să trăieşti.. . - să te
zbaţi şi sa su feri... (Ca pentru el.) Dragostea! O casă

130
 curată şi cu ferestrele înflorite de p e tu n ii... Cu ziduri
albe, pe care să Ic văruiască soarele ca o c h iv u ţă ...
O masă la care pacea să aburească în fiecare seară —
după munca zilei — ca un castron cu apă fierb in te...
Un pat în care truda să se simtă bine şi din pernele
căruia să surîdă un înger mare, ostenit şi drag
Un leagăn cald, în care un pui, care să-ţi semene, să
gîngure în somn . . . unui ursuleţ de ca tife a ...
M a t e i : Bine, bine, sigur.*, e foarte frumos tot ce spui
dum neata... Dar e frumos de scris într-o carte, sau
de ascultat la te a tru ...
AI i i i c ă : Dar ce e cartea sau o piesă de teatru, decît
viaţa chenărită în pagini, sau strînsă în d e c o r u r i? ...
Spuneţi dumneavoastră drept, domnule G ru ia n u ...
Fiindcă vă ştiu un om sincer şi d r e p t ... Credeţi că
dacă eu aş fi bogat, sau Lilly ar fi fost săracă, nu v-aş
fi cerut-o de mult ?
M a t e i : Evident că dacă Lilly n-ar fi avut zestre.. .
C o n s t a n ţ a : Sau dacă ai fi fost dumneata b o g a t ...
M a t e i : Ar fi fost cu totul a ltce v a ...
M i l i c ă : Atunci n-aş mai fi fost un pîrlit de co n ta b il...
şi n-aş mai fi fost de altă clasă socia lă .. .
C o n s t a n ţ a : Mă r o g ! . . . Dar de vreme ce lucrurile nu
sînt aşa, de ce să mai discutăm de p o m a n ă ,.. Ca
orice părinte, noi vrem să-i asigurăm fetei noastre un
v iit o r ... potrivit, fireşte, cu situaţia şi cu averea ei.
M i l i c ă : Dar ce alt viitor mai asigurat d e c ît .. . fericirea?
M a t e i : Are dreptate nevastă-m ea... Asta e datoria
n oastră... F ericirea... petu n iile... soarele care îţi
zugrăveşte casa pe gratis, astea sînt v o r b e ...
M i l i c ă (definitiv): -D e-acord.. . Asta este datoria dum­
neavoastră. .. Şi datoria mea este să vă rog să-mi
spuneţi la ce oră pleacă primul t r e n ...
M a t e i : Dar nu e nici o g ra b ă .. . Poţi să stai foarte bine
o zi la noi.
C o n s t a n ţ a : Sigur că d a ! . . . Sau măcar să rămîi la
m asă!
M i l i c ă: Vă mulţumesc, doamnă, dar nu voi mai sta nici
o oră, nici un minut măcar şi nu mai pot să accept
de la dumneavoastră nimic. Nici chiar s cu z e ...
L i l l y ( intră) : Vine şareta cu cineva înăuntru. Am văzut-o
de la balcon.
C o n s t a n ţ a : A sosit doctorul. . .

131
M a t e i : G rigorcea. . . C-a telegrafiat că vine să ne vadă.
L i l l y : Nenea d o c t o r u l... Vai ce bine-mi pare c-a venit
tocm ai a z i .. . ( Vrea să iasă după părinţi.) Haide să-i
ieşim în a in t e !...
M i l i c ă : L illy . . .
L i l l y ( se-ntoarce) : D a! . . . Dar ce e cu tin e ?... Ce e
mutra asta?
M i l i c ă : Eu p le c. . .
L i l l y : Cum pleci ? Ce vorbă e asta ?
M i l i c ă : P le c !
L i l l y : Ce-nseamnă asta „plec“ ?
M i l i c ă : înseamnă că fericirea noastră n-a fost decît un
vis, pe care eu l-am crezut realitate.. .
L i l l y : Ce vrei să spui? N u -n ţeleg...
M i l i c ă : Părinţii tăi au să-ţi explice t o t u l... E u ... nu
mai am de spus n im ic .. . A d io .. .
L i l l y : A h ! (Se clatină.)
M i l i c ă : L i ll y .. . te r o g . .. Pentru Dum nezeu... (Oprinde
în braţe şi o culcă p e fotoliu.) A ju tor! A jutor!
,
(Doctorul intră urmat de ceilalţi în goană.)
C o n s t a n ţ a : L i ll y .. . fetiţa m a m ei...
M a t e i : T ă icu ţu le.. . L ill y ...
M i l i c ă : A leşin a t...
D o c t o r u l : Nu e nim ic. . .
M a t e i : C olon ia.. . S-aduc colonia. ( Iese in stingă.)
C o n s t a n ţ a ( ieşind in dreapta) : Repede. . . Oţetul. . .
(S e ciocnesc şi apoi iese unul pe o parte şi altul pe alta.)
D o c t o r u l : Dar din ce cauză a leşinat?
M i l i c ă : Nu ştiu, domnule d o c to r ... în clipa însă cînd
îmi anunţam plecarea m e a ... dintr-o dată s-a simţit
r ă u ... ş i . ..
D o c t o r u l : A ha! Bun!
(Doctorul şi Milică îi freacă mîinile lui Lilly.)
M i l i c ă : D oam n e.. . Nu-şi revine d e lo c .. . (îngenunchează
la picioarele lui L illy.) L illy .. . dragostea m e a ... Hai*
d e . . . deschide o c h ii,. . Uită-te la m in e .. . Spune-mi
un c u v în t.. . ( î i sărută mina pe care i-o ţine intr-a lui.)
Dragostea m e a ... dragostea m e a ... A deschis ochii,
domnule d o c to r .. . îşi revin e.. .
D o c t o r u l (dindu'i lui Milică şi mina pe care o ţinea el) :
Ia şi mîna asta şi continuă tratam entul... E cel mai
e fica ce ...

132
 ,
(Milică sărută amîndouă mtinile cu dragoste cu tandreţe^ cu
.
pasiune Doctorul priveşte scena cu un suris de părintească în­
.
ţelegere Matei şi Constanta intră fiecare cu cite un flacon in mină,
, ,
el de colonie şi ea, (ie , pi
ofet privesc surprinşi scena.)
C o n s t a n ţ a : C e e asta?
M a t e i : Ce-nseamnă asta ?
D o c t o r u l : înseamnă că aceşti doi copii se iubesc groaz­
nic.
C o n s t a n ţ a : Crezi că şi Lilly 11 iubeşte pe e l ?
D o c t o r u l : Sînt co n v in s ... Diagnosticul meu e abso­
lut precis şi dacă vreţi ca fata voastră să se însănă­
toşească. . . măritaţi-o imediat cu băiatul de la picioa­
rele ei. Asta e reţeta mea.
L i l l y (deschide och ii): Mulţumesc, nene doctore.
M a t e i : Constanţa, ce părere ai de reţeta doctorului ?
C o n s t a n ţ a : Dacă şi fata îl iubeşte, fireşte că lucrurile
se schimbă.
M a t e i : Şi atunci?
C o n s t a n ţ a : A tu n c i.. . Dacă aşa a vrut D um nezeu.. .
să ne trăiască!
L i l l y : M a m ă !... (Se aruncă In braţele Constanţei.)
M i l i c ă : T a t ă !... (Se aruncă In braţele lui M atei.)
D o c t o r u l : Şi logodna o serbăm la m a s ă ... Sper că
aveţi un dejun, ca de lo g o d n ă ... In ceea ce mă pri­
veşte, nu mănînc decît legume şi de-abia aştept să le
gust pe-ale voastre, de Ia s u rs ă ...
F l o r i c a ( intră) : Coniţă 1. . . In cutiile de conserve am
găsit numai zacuscă! . . .
M a t e i ( triumfător) : Ei, să ştii c-a greşit şi ăla sămînţa ! . . .
Cortina