De neconceput

Note:
The performance is completely in Romanian.
The director makes no appearance in the performance, or in the
transitions, and there is no mention of the director in the
performance.
The characters are actors in a theater company. Any resemblance
to real people, places, or events is entirely conincidental. This is
a work of fiction.
1
Actorii prupun idei pe Zoom
Sunt în pijamale, în casele lor
Idea lui Paul
Idea Alexandrei
Idea lui Luci
Idea Ralucăi
Cineva: Dar nuţi un pic cam coplicat de făcut pe Zoom?
Pauză
Raluca: Fuck Zoom!
Blackout
Muzică
2
Raluca: Salut! Am o surpriză pentru voi!
Alexandra apare zâmbind super artificial.
Raluca: Da-ţi-mi voie să v-o prezint pe Alexandra!
Alexandra: Salut, tuturor!
Luci (încet): Um, Raluca, cine e domnişoara?
Alexandra: Sunt Alexandra!
Raluca: Alexandra e actriţă şi am angajat-o să ne ajute să ne
distrăm în seara asta.
Luci: Poftim?
Alexandra: Sunt aici să mă distrez cu voi şi să vă ajut să vă
distraţi împreună. Gândiţi-vă la mine ca la noua voastră prietenă.
Paul: Da… nu ştiu… e un pic ciudat, nu?
Raluca: Nu mi se pare! O grămadă de oameni faca sta acum. Am
citit un articol pe net. Pandemia a creat multe job-uri mişto şi
inedite.
Luci: Da, bine, dar chiar trebuie să fie şi ea aici—
Raluca: Şi data trecută când ne-am văzut toţi eraţi tăcuţi, cu
energia la pământ, deprimaţi şi, sinceră să fiu, nu îmi doresc să
am parte de asta de ziua mea, bine?
Alexandra: Gândiţi-vă la mine ca la un guru al distracţiei.
Pauză
Paul: Până la urmă ce avem de pierdut?
Luci: Da. Bine. Hai.
Alexandra: Mă super bucur că aţi luat decizia asta! N-o să vă
pară rău! Eu zic să nu mai pierdem vremea şi să începem.
Raluca mi-a mai povestit câte ceva despre fiecare dintre voi...
Luci: Stai, ce?
Raluca (repede): Am completat un formular.
Alexandra: Cum spuneam, Raluca mi-a zis câte un pic despre
voi, iar eu am pregătit o listă de jocuri şi activităţi pe baza
informaţiilor de la ea şi a dinamicii voastre din trecut.
Paul: Credeam că pur şi simplu o s-o ardem împreună.
Alexandra: Şi prima noastră activitate va fi… un toast! Are toată
lumea câte ceva de băut? Alcool? Ceva cu alcool? Nu?
Luci: Eu am un cooler.
Alexandra: Super? Cine vrea să spună ceva?
Scurtă pauză

Alexandra: Nimeni? E ok, ştiu că traversăm o perioadă dificilă...

Hai că încep eu: Hai să ciocnim în cinstea Ralucăi, dacă tot ne-
am adunat aici, la ziua ei!
Toată lumea bea.
Raluca: Mulţumesc, Alexandra! Eu zic să bem pentru prietenie!
Alexandra: Da, minunat!
Toată lumea bea.
Paul: Hai să bem în cinstea faptului că suntem sănătoşi cu toţii şi
că şi familiile noastre sunt sănătoase şi că nu a murit nimeni
dintre noi.
Alexandra: Hai, noroc pentru asta!
Toată lumea bea.
Luci: Să bem Pentru Zoom! Ce aplicaţie minunată
Toată lumea bea.
Raluca: Să bem pentru că mi s-au prins roşiile în grădină!
Luci: De când ai tu grădină?
Raluca: Eh, nu e pământul meu, dar l-am îngrădit şi am pus roşii
şi nimeni nu mi-a zis nimic, deci poate fi al meu acum, nu?
Paul: Are logică! Să bem pentru roşiile Ralucăi şi pentru noua ei
proprietate!
Toată lumea bea.
Paul: Să bem pentru mama, care a trebuit să se vopsească pentru
prima dată în viaţa ei singură, acasă.
Luci râde.
Luci: Aoleu.
Paul: Arată ca un sconcs.
Luci: Să bem pentru mama lui Paul!
Paul: Pentru mama!
Toată lumea bea. Devin mai dezinhibaţi.
Alexandra: Dacă aveţi paharele goale, vă invit să vi le umpleţi.
Îşi umplu paharele.
Alexandra: Să bem pentru distanţarea socială care îmi pune o
pâine pe masă!
Toată lumea bea.
Paul: Să bem pentru distanţarea socială, datorită căreia, pentru
prima dată în viaţa mea, am reuşit să pun bani deoparte!
Raluca: Nu se poate! Am trăit şi ziua asta!
Luci: Suntem mândri de tine, Paul!
Toată lumea bea.
Raluca: Să bem pentru distanţarea socială care m-a ajutat să nu
mai fiu pupată abuziv de mătuşi!
Luci: Să bem!
Toată lumea bea.
Luci: Să bem pentru distanţarea socială, datorită căreia nu mai
am anxietate socială pentru că... acum am o scuză bună să nu
mai socializez!
Paul: Socializarea e overrated.
Toată lumea: Socializarea e overrated!
Toată lumea bea.
Luci: Socializarea e over-overrated!
Toată lumea: Socializarea e over-overrated.
Toată lumea bea.
Alexandra: Ce faceţi? Cum sunteţi?
Luci: ok.
Paul: Super.
Alexandra: Şi tu, Raluca?
Raluca: Sunt bine. Sunt feririctă.
Alexandra: Super. Sunteţi bine cu toţii.
Paul: Mulţumim.
Alexandra: Cred că ştim cu toţii ce urmează.
Luci: Ştim?
Paul: Alexandra, tu ai pe cineva?
Alexandra pune“Just Dance” by Lady Gaga
Alexandra: Vreau să faceţi cu toţii ce fac eu.

Luci: Jesus.
Alexandra face nişte mişcări de dans, ceilalţi încearcă să o
imite
Alexandra: Acum prin rotaţie. Faceţi ce face Raluca!
Raluca dansează, ceilalţi o imită.
Alexandra: Luci!
Luci se rupe în figuri, ceilalţi încearcă să ţină pasul.
Alexandra: Paul!
Paul iese din cadru, muzica merge în continuare, restul poate
mai iau o gură de ceva.
Alexandra (direct înspre camera): Poate ar fi bine să vă mai
luaţi şi voi ceva de băut.

Paul se întoarce îmbrăcat în boxeri şi o jachetă de frac.

Alexandra pune “I Will Survive”
Paul face un mega show.
Ceilalţi ies din cadru şi se întorc în costume extraordinare,
dansează până nu mai pot, iar la finalul piesei cad în afara
cadrului.
Alexandra îşi aprinde o ţigară, iar Raluca se târăşte înapoi în
cadrul ei.
Raluca (epuizată): Alexandra. A fost minunat. Aveam nevoie de
asta.
Alexandra: Cu plăcere.
Raluca: Acum ce facem?
Alexandra: Păi asta e cam tot ce aveam plănuit.
Raluca: Serios?
Alexandra: Da, mai am o petrecere în jumătate de oră. Ar trebui
să mă schimb şi eu înainte.
Raluca: A, ok. Eşti super ocupată.
Alexandra: Nici nu ţi-ar veni să crezi.
Raluca: Păi ce să zic? Mersi că ai venit şi la noi.
Alexandra: A fost plăcerea mea! La mulţi ani şi îmi pare rău că
nu pot să stau şi la tort.
Raluca zâmbeşte, dă din cap afirmativ şi apoi izbucneşte în
lacrimi.
Raluca: Vai, iartă-mă. Nu ştiu ce m-a apucat!
Alexandra: E ok.
Raluca: Am ieşit numai un pic azi, să ridic tortul. Nenorocitul
ăla de tort! Aşteptam să fac stânga înspre piaţă şi trebuia să dau
prioritate maşinilor care veneau de pe sensul opus. Ce să zic, a
durat un pic… Veneau super multe maşini din faţă. Nici nu mai
condusesem de două uni şi poate că am fost şi eu un pic mai
prudentă decât de obicei. Părea, în sfârşit că pot să fac stânga,
mă pornisem de pe loc, când dintr-odată mă depăşeşte unu’ pe
dreapta şi îmi urlă (Imitând vocea bărbatului) “DU-TE-N
PIZDA MĂ-TII!!” . Am tras imediat pe dreapta şi am stat acolo,
în maşină, jumătate de oră tremurând. Apoi, m-am întors acasă
fără niciun tort.
Pauză
Şi ceilalţi o aud pe Raluca povestind
Alexandra: Vrea cineva să îi spună ceva Ralucăi?
Paul: Um… trebuie?
Alexandra: Nu trebuie—
Raluca: Scuze, Alexandra—Da, ar trebui!
Luci: Şi cam ce ai vrea să-ţi zicem?
Raluca: Nu ştiu. Tocmai v-am povestit acest episode oribil din
ziua mea, sunteţi cei mai apropiaţi prieteni ai mei, sunteţi chiar
aici şi aţi auzit tot… Adică… sunteţi aici!
Paul: Suntem acolo?
Raluca: Sunteţi aici!
Luci: Cred că n-am ştiut ce să-ţi zicem—
Raluca: Poate să mă întrebaţi dacă sunt bine? Ce zici de asta?!
Luci: Eşti bine?
Raluca: NU!
(Pauză)
Paul: Alexandra, tu ce părere ai despre asta?
Raluca: Ea pleacă imediat!
Paul (necăjit): Nu, nu pleca!
Raluca: Du-te-n măta, Paul.
Paul: Avem nevoie de tine, Alexandra.
Raluca: Paul, eşti penibil. Când vorbesc cu tine pe Zoom, abia
dacă te mobilizezi să te ridici din pat. Stai acolo ca o moluscă—
Paul: Sunt deprimat!
Raluca: —dar cum a apărut Alexandra—
Alexandra: Raluca…
Raluca: —te-ai transformat în sufletul petrecerii!
Paul: Şi ce, Raluca? Te deranjează că e, în sfârşit, cineva cool în
grupul nostru?
Raluca: Poftim?! Ce legătură are asta cu ce…
Luci(o întrerupe): Prieteni…
Raluca: Taci, Luci!
Luci: Ba să taci tu, Raluca! Ce căcat e asta? Ne obligi pe
amândoi să participăm la o sedinţă de terapie performativă de
ziua ta pentru că eşti tu plictisită şi nu mai ştii pe ce să cheltui
banii lu’ mă-ta!
Paul: I-ai zis-o!
Luci: Ştii ceva, Paul? Mai du-te şi tu în mă-ta.
Paul: Ce?! Eu ce-am făcut?
Luci: Da, da! Exact aşa! Du-te-n mă-ta pentru că mereu te plângi
şi noi mereu încercăm să te ajutăm şi nu duce nicăieri, pentru că
tu nu ai nicio intenţie să te ajuţi şi singur!
Paul: Ia uite la el! I-au crescut coaie dintr-odată!

Luci: Cum spuneam, du-te-n mă-ta, Paul.

Paul (pregătindu-se să iasă): Vreau să ştiţi că eu am venit cu
inima deschisă la petrecerea asta…
Luci: Minţi!
Paul: Nu mint, dobitocule!
Luci: Când am vorbit la telefon azi dimineaţă ai zis că nu vrei să
fii aici.
Paul: Nu am zis aşa ceva!
Luci: Ai zis că te-ai plictisit data trecută!
Paul: Şi tu ai zis la fel!
Raluca: Ai zis asta?
Luci: Du-te-n mă-ta, Paul.
Paul: Ba, du-te-n mă-ta, Luci, eşti beat.
Luci: Sunt beat?! De la un cooler?!
Paul: La cât eşti de sfrijit, nu m-aş mira.
Luci: Pe cine faci tu sfrijit, mă gorilo?!
Paul: Pe tine. Credeam că era evident.
Luci (ridicându-se să plece): Ştii ceva? N-am nevoie de căcatul
ăsta!

Raluca:Fă ceva, Alexandra!

Alexandra (calmă): Şi cam ce căcat ai vrea să fac, Raluca?
Pauză
Alexandra (calmă): Pe bune, acuma. Cam ce ar trebui să fac eu?
Jobul meu e să fac petrecerea mai antrenantă. Eu nu sunt
echipată să gestionez aşa ceva.
Pauză.
Alexandra (din ce în ce mai nervoasă): Am şi eu problemele
mele, să ştii. Crezi că eu fac asta pentru că e “chemarea” mea?
Crezi că atunci când m-am dus la facultate mi-am zis: “da, boss,
asta vreau să fac cu viaţa mea! Vreau să fiu animatoare de
petreceri pe Zoom!” Nu! După ce că vin aici şi îmi dau tot
interesul să vă simţiţi voi bine, voi vă căcaţi pe munca mea
pentru că voi aveţi “probleme”! Mii de oameni mor peste tot în
timp ce voi staţi comod în apartamentele voastre şi vă beţi
ceiuţurile şi limonadele şi ce căcat mai beţi voi acolo şi angajaţi
OAMENI să facă pe maimuţele pentru voi şi să vă distreze! Şi
sunteţi atât de egocentrici încât nici măcar nu vă puteţi bucura
de tot ce am încercat să fac pentru voi! Bă, voi faceţi mişto de
mine?!
Linişte apăsătoare. Se simt un pic ruşinaţi
Raluca: Alexandra… eşti ok?
Alexandra (din afara cadrului): Da, sunt ok.
Paul: Sigur eşti ok?
Alexandra: Da, sunt ok! Sunt bine! Sunt bine! Sunt bine! Sunt
bine, ok?
Linişte.
Luci: Cred că ar trebui să ne luăm un pic de timp fiecare pentru
el.
Raluca: Am nevoie de-o gură de aer.

Raluca se ridică şi pleacă

Toţi par un pic îngrijoraţi
Blackout
3
O serie de fantezii video home made
Fantezia Ralucăi
Fantezia lui Paul
Fantezia Alexandrei
Fantezia lui Luci
Cut back la Zoom
Vedem cei 4 actori
Paul: Um, asta n-a prea avut feeling de evadare, Luci.
Luci: Da, ştiu. Ai dreptate.
Paul: Da, a fost cam opusul unei evadări.
Luci: Ştiu. Era doar o idee.
Paul: Cred că, de fapt, m-a făcut să mă simt şi mai naşpa. În
legătură cu tot.
Luci: Da…
Paul: S-ar putea să-I facă şi pe alţii să se simtă naşpa…
Luci: Da…
Raluca: Cred că toate video-urile m-au făcut să mă simt şi mai
naşpa.
Alexandra: Poate pentru că nu evadăm cu adevărat… just a
thought.
Apare Radu
Radu: Hey prieteni, poate că vă pot ajuta eu.
Raluca: Hey Radu.
Luci: Ai cumva vreo idee, Radu?
Radu: Păi, mi se părea că aveţi nevoie de o mână de ajutor…
Dintr-odată toată lumea e pe o insula.
All: O, wow! Cât de tare!
Radu: Sau…
 Acum sunt pe un munte
All: Genial! Minunat!
Radu: Sau…
Toată lumea e pe marginea unui lac.
All: Wow! Super!
Radu: Da, şi mai pot să fac şiiiii… asta!
Sunt, dintr-odată, cu toţii pe marginea lacului împreună şi s-au
transformat în avatare.
All: Oh my God! Genial! Putem să şi înnotăm? Poţi să faci
cumva să şi putem simţi apa?
Radu: Nu, din păcate nu am cum să fac asta.
All: Eh, asta e, e ok. Tot e super tare! Mulţumim, Radu!
Radu: Cu plăcere! Din păcate, trebuie să fug. Trebuie să trec pe
la maică-mea.
All: Haha, ok. Mulţumim, Radu!
Luci: Da, mersi, Radu.
Radu: Deci o să îi dau shut down sistemului.
All: Nu, nu, te rugăm, mai lasă-ne să stăm aici! Vrem să mai
stăm aici!
Radu: Sunteţi siguri?
All: Da! E minunat aici!
Radu: ok, dar să nu staţi prea mult. Sistemul o să-şi dea singur
shut down. Pa, pa!
Le face cu ochiul şi dispare
No blackout
Se continua cu partea a IV-a
4
Cu toţii stau pe malul lacului virtual
Soarele pare că o să apună curând
E cu adevărat frumos
Paul: E minunat.
Alexandra: Paradis…
Luci: Asta da viaţă.
Raluca: Sincer, sunt un pic dezamăgită că nu putem înota, dar
altfel…
Paul: Hai, mă Raluca, nu strica vibe-ul!
Raluca: Dar, altfel, trebuie să recunosc că e perfect.
Luci: Ştie cineva ce lac e ăsta?
Raluca: Cui îi pasă…
Paul: Ar fi şi mai tare dacă am avea nişte beri…
Raluca: (imitatându-l pe Paul): “Hai, mă, Paul, nu strica vibe-
ul!”
Luci: Totul e perfect aşa cum e.
Se aud greierii
Cei 4 se bucură de atmosferă
Paul: Mă bucur super tare că suntem cu toţii aici. Că sunt aici cu
voi.
Scurtă pauză
Luci: Vă mai amintiţi când I s-a înfipt tocul Ralucăi între
scânduri, în timpul spectacolului şi nu se mai putea mişca de
acolo?
All: Vai, da! Ce amuzant a fost!
Luci: Şi a tras aşa, subtil, de el, de câteva ori, n-a mers şi după
aia n-a avut de ales şi s-a descălţat şi l-a tras cu mâna de-acolo!
Reacţii din partea celorlalţi.
Raluca: Ce să-ţi spun! Dar mai ştiţi când trebuia să mănânce
Luci puiul ăla într-un alt spectacol şi noi i-am pus boia iute pe
el?
Reacţii din partea celorlalţi
Raluca: Şi a luat o ditamai gura ca fraieru’ şi-apoi se înroşise tot
şi abia mai putea să vorbească!
Reacţii din partea celorlalţi.
Paul: Dar mai ţineţi minte că la grătarul de după primul nostru
spectacol împreună eu m-am făcut atât de varză încât m-am
culcat lângă un tomberon?
Reacţii din partea celorlalţi.
Luci: Şi ziceai că te-ai pus acolo pentru că era “mai umbra”.
Alexandra: Mai ţineţi minte cum ne întâlneam toţi, dimineaţa,
înainte de repetiţii, după ce petrecuserăm toată noaptea şi arătam
ca ultimii distruşi?
Reacţii din partea celorlalţi.
Pauză.
Raluca: Să ştiţi că o să-mi fie dor.
Alexandra: De?
Raluca: Ştii bine de ce.
Alexandra: De ce? Zi-i pe nume.
Raluca: Hai să ne bucurăm de lac şi gata.
Pause
Alexandra: Şi mie o să-mi fie dor. De teatru. N-am nicio
problem să o zic. Şi nu-mi place deloc chestia asta. Orice ar fi
ea. Pentru că nu e teatru (nu e ce trebuie) . Uneori mă trezesc
dimineaţa şi mă ia cu panică. Nu am inspiraţie. Eu aveam
încredere în ideile mele, dar acum, pur şi simplu nu mai am idei.
Aseară mă gândeam să scriu un monolog despre poza mea de
profil. Asta nu-I o idee prea bună. E chiar o idee proastă.
Luci: Cred că e nevoie de un pic de răbdare.
Alexandra: Aşa zici?
Luci: E ca atunci când am avut faţa umflată după ce mi-au dat
drumul la puroiul de la o măsea. Sau ca atunci când a trebuit să
îmi scot un dinte fără să merg la stomatolog. Sau ca atunci când
nu am mai putut să-mi mişc degetele după o operaţie eşuată care
mi-a ciupit un nerv. Sau ca atunci când am fost atât de deprimat
încât nu mai găseam nimic suportabil şi nu mai reuşeam să îmi
găsesc vonţa de-a trăi.
Raluca: Când a fost asta?
Luci: Acum ceva timp.
Raluca: Îmi pare rău.
Luci: Nu trebuie să-ţi pară rău. Mie nu-mi pare. Am învăţat ceva
din asta.
Paul: Nu ştiu dacă poţi să înveţi chestii din depresie.
Luci: Eu am învăţat.
Alexandra: Ce ai învăţat?
Luci: Că problemele şi grijile mele nu sunt atât de importante.
Alexandra: Mersi mult, Luci.
Luci: Ce?
Alexandra: Nimic.
Luci: Nu, pe bune, care-I faza?
Alexandra: Zici că problemele noastre nu contează, nu?
Luci: Am zis problemele MELE şi grijile MELE.
Alexandra: Hai, las-o baltă.
Luci: Vorbeam despre mine, Alexandra.
Raluca: Guys…
Luci: Nu vorbeam despre tine, dacă asta vrei să zici.
Alexandra: Ok.
Luci: Chiar nu vorbeam!
Alexandra: Modul în care ai zis-o m-a făcut să cred că la mine te
refereai.
Paul: Ce zi frumoasă!
Luci: Cum am zis-o?
Alexandra: Nu ştiu.
Luci: Hai, zi!
Alexandra: A fost şi modul în care te-ai uitat la mine.
Luci: Cum m-am uitat la tine? Sunt un fucking avatar,
Alexandra!
Paul râde
Alexandra: Ce căcat facem aici? Teatru online?!… Paul, ce
naiba?
Paul: Hai, mă c-a fost amuzant! “Cum m-am uitat la tine? Sunt
un fucking avatar!” Hahaha.
Alexandra: Ştii ce, îmi bag picioarele.
Raluca: Make peace, not war, guys…
Paul: Ce faci tu acolo, Raluca?
Raluca: Miros a afine şi cartofi, cu o urmă de cannabis.
Paul: Tare. Ai fumat ceva?
Raluca: Dap.
Paul: Tare.
Raluca: Dacă nu e asta, probabil că am un atac cerebral. Poate că
aş fi prima persoană care să de-a ortu’ popii în timpul unei
reprezentaţii online. Credeţi că dacă eu mor, o să moară şi
avatarul meu? Sau o să rămână veşnic aici, pe marginea lacului.
Afine, cartofi, cannabis.
Aşa miroase şi bucăţica mea de pământ. Apuc firele de iarbă şi
le strâng tare de tot ca să nu cad din trenul fericirii. Cu toţii am
ne-am ales câte o bucăţică de pământ şi am luptat din răsputeri
să nu ni se corcească mirosurile cu informaţiile digitale.
Zgomotul a dispărut acum. Nu mai sunt clickuri, rotopercutante,
taste space sau butoane de undo. Muzica e în noi acum. Trebuie
doar s-o gândim.
Paul: Vreau şi eu ce-ai luat tu.
Raluca: Avatarul meu nu e sufficient de avansat să împartă.
Pauză
Luci: Alexandra, ştiu că eşti supărată.
Alexandra: De ce ne purtăm aşa? Noi nu suntem aşa!
Pause
Luci: Poate că, de fapt, suntem aşa. Cine căcat ne credem? Sunt
unii care zic că arta poate schimba lumea. Dar uită-te şi tu cum
arată lumea în momentul ăsta! Putem să salvăm viaţa cuiva cu
ce facem? Putem să punem punct războaielor cu arta noastră?
Nici măcar nu le putem preveni! Nu suntem speciali, suntem
privilegiaţi.
Alexandra: Eu nu încerc să schimb lumea. Încerc doar să-mi
înţeleg locul în ea. Scopul meu. Scopul nostrum, dacă tot suntem
aici împreună.
Paul: Dar nu suntem, Alexandra. Ştii? Nu suntem împreună. Hai
încoace.
Alexandra e necăjită
Avatarul lui Paul o îmbrăţişază
În mometul ăla, sistemul îşi dă shut down
Lacul dispare
Se întorc la izolările lor
Alexandra: FUCK!
Raluca: Asta a fost o scenă de teatru chiar foarte bună..
Paul: Uite, Alexandra. Putem să facem ceva. Să creăm ceva. Ştiu
că tu eşti nervoasă, Raluca e un pic high şi Luci pare deprimat
dintr-odată. Dar întodeauna există o cale. Probabil că n-o să fie
cea mai tare chestie din lume, dar cred că putem fi mai
indulgenţi cu noi înşine. Până la urmă, ne bate Apocalipsa la uşă,
e greu să fim geniali. Suntem super talentaţi. Suntem super
entrtaining. Uite, eu, de exemplu lucram la chestia asta, fii
atentă.
“Şi? Ce faci, Paulică?!” “ Nu ştiu, boss, eu sunt ok. Nu mă
plictisesc, mă uit la filme, dorm, mai dorm un pic, nu mai port
deloc chiloţi, penisul meu e ok.” “Penisul tău e ok?” “Da,
penisul meu e ok. Eu sunt ok. Nu mi-e dor de nimeni pentru că,
apparent, dacă nu te vezi cu nimeni, nu are cum să-ţi fie dor de
cineva. N-am alt job în afară de ăsta, deci pur şi simplu îmi dau
timp şi mă adaptez, îmi dau timp şi mă adaptez. Sincer, nu mi-a
fost prea greu să mă adaptez. S-ar putea să iau izolarea în
considerare ca şi soluţie permanentă. “ Vezi? E entertaining!
Hai, că putem să facem asta. Găsim noi o cale.
Alexandra zâmbeşte
Blackout
5
On video, handheld DOGME style
Some music like Explosions in the Sky
We are in the Reactor space
It is empty
It is late at night
Dim lighting
One by one the actors enter, wearing masks and standing
several meters apart
We feel they’d like to touch each other, but they can’t
Alexandra exits
The others wonder where she’s gone
She reappears in a gorilla suit
She goes to Raluca and touches Raluca’s face
Raluca allows this to happen
Raluca, Paul, and Luci exit
Alexandra hangs out, just another day in a gorilla suit
Raluca, Paul, and Luci re-enter
They are wearing clothes of a bee keeper, scuba diver, and
chemical technician
They all look at each other, remaining distanced
Then they come together and explore each other and have a big
group hug
Then they make a line and look directly out at where the
audience would be
They dance a kick line as the musc explodes triumphantly
behind them
This might sound like a joke of an image, but it’s not
The intention is: creation goes on, art goes on, we go on
These days, that means a lot
<3
Blackout

End