Cazul Lulu

Persoanele:

Prima femeie
A doua femeie
A treia femeie
A patra femeie
A cincea femeie
Lulu

Decorul:
Un scaun.

Timpul actiunii:
Continuu.

ESTE OBLIGATORIU CA REPREZENTATIILE CU ACEST SPECTACOL

SA SE INTAMPLE VINEREA, DOAR VINEREA, SI IN NICIO ALTA ZI A
SAPATAMNII IN AFARA DE VINERI!!!
1

In scena se afla un scaun. Pe scaun nu se afla nimeni. Dupa o vreme, apare

PRIMA FEMEIE. Intra foarte timida, are o carte la ea, sau un ghiozdan sau un
rucsac sau o mapa. Ia act de public. Se aseaza. E foarte, foarte ezitanta, din cauza
hiper-emotivitatii sale.Poarta ochelari demodati sau mari, de vedere.E imbracata
foarte anost si corect. Se aseaza si, o vreme nu zice nimic; doar priveste publicul.
Apoi, decide sa vorbeasca. Deschide gura, dar nu ies sunete. Isi drege glasul.
Incearca din nou. Aceeasi figura.Scoate un pet de litru cu apa plata si bea.
Articuleaza cu greu:
PRIMA FEMEIE: Am niste emotii foarte, foarte mari, niciodata nu am mai vorbit
in public, este prima data azi. Astazi e prima data.
Pauza.
PRIMA FEMEIE: Mi s-a spus sa vin aici si sa povestesc ce-am vazut, adica sa
spun tot ce stiu eu despre cazul Lulu, pentru ca, da, e adevarat s-a-ntamplat sa fiu
oarecum de fatza atunci cand Am fost de fatza cand
Plange.
PRIMA FEMEIE: Iertati-ma, e de la emotii.
Isi sufla mucii intr-un servetel sifonat de prin buzunare.
PRIMA FEMEIE: Numele meu il stiti, dar poate nu stiti ca mi se spune
Tocilara; de ce? deoarece nu am viata sociala. sta este un detaliu important,
daca doriti sa va faceti o impresie corecta. Sunt studenta la Geografie anul III si nu
am iesit niciodata la bere cu colegii mei si nici in liceu nu am iesit niciodata cu
colegii mei de clasa sau cu fetele, la bloc, sau cand eram mica nu ma jucam cu
ceilalti copii de varsta mea Da, sunt o persoana retrasa, ma simt bine singura, nu
am fost in viata mea la o petrecere, sau la un club, sau in vacanta cu prietenii. Nu
am prieten, nu am avut prieten. Imi petrec timpul citind pentru scoala sau citind
carti de dragoste sau studiind despre animale, am vrut sa dau la Veterinara, dar nu
suport sa vad sange, asa ca am dat la Geografie. Tocilara mi se potriveste. Nu ma
deranjeaza. M-am obisnuit. La inceput am plans, o vreme, dar pe urma m-am
obisnuit. Pe urma, nici macar nu e de inteles de ce am plans, pentru ca Tocilara, in
cazul meu, nu este o rautate ori o insulta; este un adevar adevarat, dar nu despre
cazul meu mi s-a spus sa vorbesc aici, ci despre cazul Lulu. Da
2

Pauza.Mai bea niste apa. Isi sterge ochelarii de rochie e foarte mioapa.
PRIMA FEMEIE: Asadar, in ziua respectiva, am iesit de la cursuri pe la pranz si
ma indreptam spre casa, pe jos. Am doua variante: pe jos sau cu metroul. In ziua
aceea am hotarat sa nu iau metroul. Asa ca mergeam pe jos. Varianta cu mersul pe
jos presupune sa traversez cateva cartiere , doua poduri si un parc. Parcul se afl
undeva, la mijlocul drumului, adica, daca merg 20 de minute de la Facultate, ajung
in parc si, dupa inca 20-25 de minute ajung acasa. Prin urmare, era in jur de 2 si
20, poate 2 jumate, cel mult. Uneori, in parc, ma asez pe o banca si mananc un
sendvis. Sendvisul fie il cumpar de la Alimentara din acela in triunghi de plastic
cu sunca si cascaval , fie mi-l pregatesc de acasa, dimineata. In ziua aceea aveam
unul pregatit de acasa, impachetat intr-un servetel dublu, galben. Tin minte acest
detaliu, pentru ca eu nu cumpar decat servetele galbene. Asa. Deci pe la 2 si 20,
poate si jumate, am ajuns in parc. Am luat loc pe o banca de obicei, ma asez pe
aceeasi banca, daca nu este ocupata si mi-am desfacut sendvisul cu branza, unt si
felii de castravete taiate rotund, fara coaja. Am despaturit servetelul, i-am indoit
colturile libere si am luat prima muscatura. Era o temperatura a aerului foarte
placuta; o zi calda de primavara. In timp ce mestecam, ma uitam la trecatori, care
erau foarte rari. La ora aceea sunt rari de obicei. Poate pe la a cincea, cel mult a
sasea muscatura, am auzit un zgomot ciudat, venind din zona tufisurilor de
trandafiri in fata carora se afla banca pe care obisnuiesc sa sed in parc. Cand spun
un zgomot ciudat, va rog sa ma credeti chiar era un zgomot ciudat. Nu
semana cu nimic, sau, cel putin cu nimic din ceva ce as putea descrie. Nu parea o
voce umana, nici un animal nu parea sa fie; mai degraba ceva metalic, ca niste oale
care se ciocnesc unele de altle, dar care cumva nu stiu, parca incep sa rd.
Am presupus ca cineva, pe o alta banca, are un aparat de radio si am continuat sami mananc sendvisul (inghite in sec) cu branza si castravete. Dupa inca doua sau,
poate trei muscaturi, zgomotul s-a auzit din nou. Mai lung si mai tare. M-am ridicat
si m-am uitat in directia de unde venea pe aleea aceea se mai afla inca 4 banci:
toate erau goale! Nimeni, pe nici una. Pustiu, gol, liber absolut. Am privit in toate
celelalte directii: eram numai eu in parc. Parcul nu e mare; este un parculet de
cartier, il poti cuprinde dintr-o privire. Va spun eram singura, eu si sendvisul meu
cu branza. Ar fi trebuit sa plec in secunda aia, pentru ca mi-a aparut si un fel de
sentiment ciudat legat de faza asta, dar mai aveam cateva inghitituri si as fi ispravit
de mancat, asa ca am decis sa ma reasez pe banca si sa-mi termin gustarea. Nu-s o
3

persoana fricoasa. Nu mai sunt. Faptul ca sunt tocilara nu are absolut nicio legatura
cu curajul meu. Deci, m-am asezat din nou pe banca, m-am sprijinit de spatarul
ei si am luat inca o muscatura din sendvis. Atunci, am simtit atingerea in crestetul
capului. Maxilarele au incetat sa mestece si am tresarit usor, spre o paralizare
generala. M-am gandit sa o rup la fuga, asa, cu gura plina. M-am gandit sa tip, dar
asta ar fi fost mult prea greu, din cauza faptului ca aveam gura ocupata, iar ca sa
tip, ar fi trebuit mai intai sa scuip mancarea pe jumatate mestecata, ceea ce ar fi
fost un gest din cale-afara de gretos, pe care m-am decis sa nu-l fac. Apoi m-am
gandit ca poate nu e nimic periculos sau anormal si m-am intors usor, usor si m-am
uitat in spate. In spatele meu nu era nimeni, insa, imediat, zgomotul a revenit intrun mod asurzitor. Tinand bolul alimentar intre masele si falca, m-am ridicat si mam apropiat de tufele de trandafiri, care pareau a fi sursa neindoielnica a acelui
zgomot. Cu multa precautie, ferindu-ma de zgarieturi sau accidente, am pasit intre
tufe. Mai intai nimic. Am inaintat. Pe masura ce ma deplasam in interiorul
rondului cu tufe de trandafiri, zgomotul se stingea. Cand am ajuns exact in mijlocul
lor, a disparut de tot. Si atunci, am vazut-o
O umfla plansul.
PRIMA FEMEIE: Va rog sa ma scuzati, e ceva foarte tulburator pentru mine,
desi au trecut deja 14 luni de-atunci Da, fix paisprezece s-a intamplat pe 15
aprilie, anul trecut. Deci, am vazut-o. Zacea pe jos, pe pamant, chircita intre tufe,
cu fata-n sus, complet goala, cu parul lung si negru despletit in dezordine, cu ochii
intredeschisi si cu dre de sange pe pulpe si pe gambe, care puteau proveni atat de
la spinii tufisului, cat si de la un eventual viol. Despre asta, chiar mi-a fost foarte,
foarte greu sa-mi dau seama. Imi aduc perfect aminte, insa, ca mi-a scapat din
mana ceea ce mai ramasese din sendivs, iar branza cu cele doua feliute de
castravete s-au imprastiat pe jos, precum si bucatile de paine de secara; o felie de
castravete a sarit pe abdomenul ei, chiar in dreptul buricului, acoperindu-l in
totalitate. Nu mai stiu exact daca am tipat sau nu, dar logic ar fi ca da. In astfel de
cazuri, oamenii fie slobozesc un super-urlet, fie raman impietriti, cu sonorul taiat.
Eu fac parte din prima categorie. Da(Spre un spectacor): Poftim?... De unde
stiu?!... Stiu, pentru ca stiu. Deci, am vazut-o zacand acolo goala, violata,
moarta, insangerata si despletita. O vreme nu m-am putut deplasa. Imi trecea prin
minte, obsesiv, gandul sa ma aplec si sa dau la o parte feliuta de castravete de pe
ombilicul ei, numai ca nu puteam misca de nicio culoare. In gura, ultima muscatura
4

de sendvis se amestecase cu saliva, devenise un fel de clisa si mi se lipise de

interiorul obrazului, numai ca nici limba nu mai asculta de comenzi, asa ca mi-era
imposibil sa inghit mancarea sau sa fac ceva cu ea; orice. Prin urmare, am
continuat s-o pastrez acolo, inghesuita intre masele si falca stanga. (Exemplifica cu
limba). Asa. Bun. Ei, si cum stateam acolo, total impietrita, victima, adica duduia
Lulu, adica persoana din tufele de trandafiri, a deschis ochii. Niste ochi limpezi,
albastri. Despre iptul pe care l-am scos atunci, chiar imi aduc aminte, vreau sa
spun ca daca despre primul nu bag mana in foc, pentru ca mi s-a voalat un pic
filmul, cel de-al doilea a fost ceva asa, cam ca o haita de animale injunghiate
simultan. Cazul Lulu m-a privit din pozitia pe care o ocupa - pe pamant, intre
trandafiri si si a inceput sa rada. Apoi mi-a facut cu ochiul. Atunci m-am oprit
brusc din ipat, pentru ca m-a traversat un puternic sentiment de penibil, pe care nas putea sa-l explic niciodata. Imi amintesc perfect am luat in calcul doua
variante: Unu innebunesc si nu-mi dau seama, Doi se intampla ceva iesit din
comun, Trei este o farsa sinistra; probabil ca o echipa de la vreo televiziune
comerciala e pe undeva, cu aparatele de filmat si imediat o sa mi se spuna : Smile!
You are on candid camera! A treia varianta mi-a venit spontan. Asa ca am inceput
si eu sa rad in hohote, nu oricum, adica am avut un fel de reactie paradoxala.
Cazul Lulu s-a ridicat in capul oaselor, cu miscari lente si relativ lascive, in timp
ce bratele si umerii i se sfasiau de spinii tufelor, iar sangele ii tasnea ca din niste
arteziene minuscule, dar asta nu parea s-o deranjeze catusi de putin. As fi luat-o la
fuga, daca as fi putut sa ma misc. Dar nu puteam. Intre timp, amestecul de saliva,
paine, branza si castravete proaspat, fara coaja, imi cam cazuse din gura partial, iar
partial imi ajunsese sub limba, pe cerul gurii si cam in toata cavitatea bucala. A
ramas asezata in fund si a inceput sa-si scarpine nasul cu gesturi oarecum egale.
Apoi s-a uitat amuzata la rondelul de castravete care ii alunecase din buric si se
oprise in parul pubian. A exclamat, textual: Hm!, pe urma l-a cules de acolo si l-a
privit mai de-aproape, ranjind. Pe dinti avea urme de sange, care, probabil
proveneau de la o lovitura. Apoi a ridicat din sprancene si m-a intrebat, simplu, cu
o voce absolut normala: Deci iti plac castravetii!? Da, am spus eu, destul de
socata ca mai pot sa scot sunete. Bine, a mai zis ea, s-a ridicat de tot, a venit spre
mine, si-a apropiat fata de a mea foarte, foarte mult, pe urma a scos limba si mi-a
lins varful nasului, exclamand Miaaau, cu muuulti de a si pe urma a trecut mai
departe si a disparut din rondul de trandafiri, picurand mici stropi de sange pe
frunze, peste tot. Am ramas acolo un timp nu mai stiu exact cat, holbandu-ma-n
5

gol. Cand am auzit sirenele Politiei se-nsera deja. Cadavrul ei a fost gasit intr-un
tufis, ridicat, dus la Morga, iar eu ca singurul martor, cat de cat, am dat declaratii
zi de zi, aproape o luna intreaga. Am aparut in ziare, la televizor am refuzat sa apar,
dar niste jurnalisti m-au mentionat in cateva articole. Nu m-am simtit bine. Nu-mi
place; nu inteleg, in primul rand. Prefer sa raman Tocilara, cu asta m-am obisnuit.
Am capatat un fel de fobie fata de castraveti, evit parcurile si ma gandesc serios sa
dau la Veterinara
Bea ultimul strop de apa.Heblu si muzica. Lumina se reaprinde. Scaunul este gol.
In sala intra A DOUA FEMEIE. Este impetuoasa, in mana are un telefon mobil,
pe umar o geanta mare, din piele; e imbracata in ceva ce poate fi chiar uniforma
sau poate doar evoca o uniforma Spune din usa :
A DOUA FEMEIE: Aici este comisia de validare? Mi s-a spus sa ma prezint. Pot
sa m-asez? Multumesc.
Se duce la scaun, se aseaza, isi pune geanta pe spatar sau jos telefonul il
pastreaza in mana. Este autoritara si precisa in gesturi, voce, atitudine.
A DOUA FEMEIE: Da, bun, asadar, mi s-a spus sa relatez despre cazul Lulu. Se
pare ca sunt cel mai important martor al incidentului, sau asa ceva. S-a petrecut
anul trecut. In aprilie. Profesia mea este aceea de gardian public, prin urmare, imi
desfasor activitatea la locul de munca in locuri publice. De regula lucrez in echipa
cu inca un coleg, numai ca in ziua incidentului cu cazul Lulu colegul meu era
bolnav, asa ca am facut turele singura. Si n-ar fi fost prima oara! Am cerut sa fiu
mutata de pe schimb cu el, cu colegu, dar sefii mei nu au aprobat aceasta cerere.
Asa ca eu fac de serviciu mai mult singura decat insotita. Nu ca m-ar deranja, dar
ma cam deranjeaza. Vreau sa zic, la un moment dat, chestia asta poate deveni
deranjanta. Dar, in fine nu pentru asta ma aflu aici, desi, lucrurile se leaga intr-un
fel, deoarece, din cauza ca acest coleg al meu este, de fapt, un chiulangiu, eu eram
fara echipa in ziua cu cazul Lulu.
Acuma, ca sa intelegeti mai bine ce implica acest lucru sa fii fara echipa, in
calitate de gardian public, in tara asta, la ora asta, in conditiile astea, am sa va fac
un scurt rezumat despre responsabilitatile unui gardian public si am sa va citez
din fisha postului, ca sa fim precisi, exacti si corecti. Deci - in primul rand el
asigur paza la un agent public sau privat, instituie sau asociaie de orice natur;
6

patruleaz n zone industriale sau comerciale pentru a preveni i detecta semnele

de intruziune i pentru a asigura securitatea si paza uilor, ferestrelor i a porilor;
ia toate msurile ce decurg din consemnul postului ncredinat pentru prevenirea
producerii de incendii, explozii, furturi, tlhrii, acte de tulburare a ordinii i linitii
publice, distrugeri sau degradri de bunuri, realiznd supravegherea permanent a
zonei de care rspunde(respinge un apel telefonul e pe vibratii); monitorizeaz i
autorizeaz intrarea i plecarea angajailor, vizitatorilor i a altor persoane pentru a
asigura paza mpotriva furturilor, a prezenei unor persoane neautorizate sau
evenimente neobinuite; permite accesul persoanelor n obiectiv numai n
conformitate cu reglementrile legale i dispoziiile interne; efectueaz controlul la
intrarea i ieirea din incinta unitii a persoanelor, mijloacelor de transport,
materialelor i altor bunuri, conform planului de paz(respinge un apel telefonul
e pe vibratii); pzete obiectivul i bunurile primite n paz asigurnd integritatea
acestora, cunoate locurile i punctele vulnerabile din perimetrul postului, pentru a
preveni producerea oricror fapte de natur s prejudicieze obiectivele pzite,
inspecteaz i ajusteaz sistemele de securitate, pentru a le garanta funcionalitatea
sau pentru a detecta eventuale urme sau dovezi de efracie; rspunde la alarme i
intervine n cazurile de tulburare a ordinii publice(respinge un apel telefonul e pe
vibratii); avertizeaz persoanele care tulbur linitea public i intervine n cazul
unor atacuri, fr abandonarea consemnului postului; sesizeaz organele de poliie
n legtur cu orice fapte de natur a prejudicia avutul sau bunurile beneficiarului,
iar la cerere i d concursul pentru ndeplinirea misiunilor acestora; cheam poliia
sau departamentul de pompieri n cazuri de urgen, precum izbucnirea unui
incendiu sau prezena unor persoane neautorizate; intervine pentru salvarea
persoanelor i bunurilor n cazul unor calamiti sau alte evenimente negative n
zona de care rspunde(respinge un apel telefonul e pe vibratii).
Activitile se desfoar att n interiorul cldirilor, ct i n aer liber, expus
condiiilor de mediu (intemperii, temperaturi sczute sau ridicate etc.).
n general, sarcinile sunt structurate i repetitive, necesitnd exactitate i acuratee.
Programul de lucru este n schimburi, inclusiv n timpul nopii i al srbtorilor
legale. Exist un grad ridicat al libertii de decizie i asumarea responsabilitii in
consecinta, hotrrile sale avnd impact asupra celorlali i/sau instituiei pentru
care lucreaz.
7

Exercitarea ocupaiei de gardian public poate fi realizat cu succes de catre

persoane care se comport politicos, au o atitudine amabil si binevoitoare si au
abilitatea de a-i menine calmul emoional i n situaii de stres, fr a prezenta
manifestri extreme i neconcordante cu situaia(respinge un apel telefonul e pe
vibratii). Consecinele erorilor sunt destul de grave. Ca urmare a specificului
activitilor desfurate, gardianul public poate fi victima unui atac sau accident.
Uneori se poate confrunta cu situaii conflictuale. Activitile desfurate implic o
frecven ridicat a interaciunilor interpersonale: alte persoane, superiori sau
colegi.
Respinge un apel telefonul e pe vibratii.
A DOUA FEMEIE: Acestea fiind zise, va puteti imagina importanta pe care o are
colegul de echipa pentru gardianul public. El este, practic, partenerul sau; omul in
mainile caruia isi poate pune, la rigoare, chiar viata. Ei, bine, pe 14 aprilie, anul
trecut, colegul meu s-a anuntat bolnav de dimineata si s-a invoit. Din nou!... Era a
nu stiu cata oara, asa ca m-am dus resemnata si profund revoltata pe traseu: zonele
A6 A12 din perimetrul central al sectorului 3, pe durata a 8 ore de supraveghere,
paz i asigurare a securittii i linistii publice, conform fiei postului.
In data de vineri,14 aprilie 2011, in jurul orei 14 si 27 de minute, efectuam tura
prin parcul din zona A9, conform graficului zilnic. Parcul era plin de oameni
trecatori care traversau pur si simplu pe alei, parinti cu copii care isi desfasurau
activitatea in perimetrul leaganelor, cateva persoane cu caini de diferite
dimensiuni, un numar relativ restrans de pensionari care se relaxau pe bancile din
areal si doua-trei cupluri de indragostiti, dintre care unul se saruta imbratisat pe
bordura de piatra care margineste fantana din mijlocul parcului infatisand o sirena
cu un recipient din care curge ap. (Pauz). Cteodat. (Pauz). Deci imi efectuam
rondul profesional, cu convingerea ca situatia se afl sub control, cand, mi-a atras
atentia o persoana de gen feminin, asezata pe una din cele patru laturi ale bordurii
de piatra din jurul fantanii. In primul rand, ceea ce era in mod clar suspect la ea,
era faptul ca era imbracata nepotrivit cu sezonul purta o haina de blana lunga, cu
gluga, si cu sosoni, desi, in ziua aceea, termometrele inregistrau intre 26 si 28 de
grade Celsius. In plus, haina persoanei de sex feminin, era de culoare verde intens;
o culoare total nepotrivita pentru o haina de blana naturala. Pe cap avea un fes din
lana, de culoare albastra, care-i acoperea parul complet. Primul imbold si primul
8

instinct au fost acelea de a o observa fara ca ea sa observe ca eu o observ. Asta, cu

scopul de a constata daca persoana in cauza, adica, mai precis: cazul Lulu da
semne de comportament inadecvat si, atunci, sa pot interveni cu maxim de
eficientza si discretie, pentru a nu crea panica sau pentru a impiedica o eventuala
situatie sa escaladeze. Prin urmare, m-am pozitionat strategic fata de obiectiv si am
inceput s-o privesc. Dupa un timp, cuplul de indragostiti care se saruta pe marginea
fantanii, s-a ridicat si a parasit parcul. Astfel, am ocupat o pozitie perfecta in
actiunea mea de observare a cazului. Am constatat ca femeia bombanea ceva, ca
pentru sine, dar nu puteam deslusi ce anume exact bombane, pentru ca vorbea mult
prea incet; in plus zgomotul pe care il facea apa curgand din recipientul sirenei,
era destul de puternic si o acoperea. La un moment dat, mi s-a parut ca incepe sa
planga, si mi-am spus ca atunci ar fi momentul sa intervin si s-o-ntreb, conform
procedurii noastre standard: Doamna, va pot ajuta cu ceva? (Respinge un apel
telefonul e pe vibratii). Deci m-am ridicat si m-am apropiat de ea. In clipa in care
m-a vazut, a tasnit drept in picioare si, intr-o fractiune de secunda, a scos
(Dumnezeu stie de unde!) un pistol. Cu ocazia asta am remarcat ca era deosebit de
inalta; am apreciat ca avea peste 1,85. In mod reflex, am dus o mana la baston si pe
cealalta la sprayul paralizant, caci noi, gardienii publici, nu avem autorizatia sa
purtam arme, ci numai bastoane, sprayuri si, uneori, dispozitive de curentat.
Femeia, insa, nu a indreptat arma spre mine intr-un mod amenintator, ci a
indreptat-o asupra ei insasi, ducand-o la tampla. In acel moment, am avut de ales
intre doua variante: mai intai incerc sa-i vorbesc si apoi sun Politia, sau mai intai
sun Politia si abia pe urma incerc sa-i vorbesc? In timp ce preocuparea mea
numaru unu era luarea acestei decizii, femeia a inceput sa-mi adreseze urmatoarele
cuvinte; vi le reproduc aproximativ, din memorie : Nu incerca sa ma-mpiedici; e
doar o chestiune de timp pana cand am s-o fac. Sunt foarte hotarata s-o fac. Vorbim
in termeni de secunde; poate, cel mult zeci de secunde. Lasa sprayul si lasa
telefonul. Nu te gandi nici sa faci vreo miscare spre mine, pentru ca, in clipa aia am
sa trag. Ramai acolo unde esti si asculta bine ce-ti zic eu acum, pentru ca astea sunt
ultimele mele ganduri, iar tu esti ultimul om cu care stau de vorba. Atunci, fara so pierd din ochi, am ridicat mainile, incet, ca sa-i arat ca ma conformez somatiei ei
si am intrebat-o asa: Nu vrei sa lasi si tu pistolul jos si sa-mi povestesti toate astea
relaxata? Uite eu nu ma misc de-aici. Numai lasa arma, te rog. Nu, a zis ea.
Nu mai pot sa fiu relaxata nu mai pot niciodata sa fiu relaxata; poate ca sta este
unul din motivele pentru care in urmatoarele 10 secunde ai sa vezi niste creier de
9

om imprastiat pe frumoasa sirena-fantana ai mai vazut vreodata creieri zburand

in toate directiile?. Nu, am spus eu, si nu cred ca vreau sa vad nici acum. Nici
acum si nici altadata. N-o sa ai de ales, a zis ea. Tine minte intre momentul
in care luam decizia sa pedepsim raul pe care-l traim si secunda in care ne
razgandim, pentru ca l-am iertat au loc un infnit de sinucideri. Eu nu am inteles
niciodata ce vroia sa spuna de fapt, si cred ca nici dumneavoastra, normal,
deoarece pareti niste oameni seriosi. Dar am profitat de ocazie ca s-o dezarmez.
Distanta dintre noi era cam de aproximativ trei metri. Mi-a luat mai putin de o
secunda sa ma arunc spre mana in care tinea pistolul, doar ca (inghite in sec,
incepe sa-i tremure vocea): doar ca exact in momentul cand am atins-o ea a
apasat pe tragaci.
Pauza. Respinge un apel telefonul e pe vibratii.
A DOUA FEMEIE: Da Intr-adevar, am vazut creieri de om imprastiindu-se in
aer. Apoi au aterizat pe statuia fantanii, pe pietrisul de pe alee Pe uniforma mea
de gardian public; chiar si pe fatza mi-au sarit bucati mici de creier, amestecate cu
sange. Intamplator, una mi-a intrat in gura. Am simtit gustul, normal. M-am uitat la
ea cum cade nu, nu imediat; a mai ramas o vreme in picioare, cu capul explodat
si cu haina de blana verde incremenita asa, in picioare apoi s-a prabusit peste
bordura de piatra care margineste fantana din mijlocul parcului ma scuzati,
trebuie sa dau un semese.
Scrie un sms.
A DOUA FEMEIE: Da. Asta a fost. Pe urma am sunat Politia, Spitalu, Parchetu
ma rog; pe toti pe care-i sunam in cazuri de-astea. Dar, inainte sa-i sun, am facut
ceva, ceva ce nu ar fi trebuit sa fac; ceva pentru care stiam ca o sa dau socoteala,
numai ca nu m-am putut abtine; a fost asa, ceva mai presus de mine: i-am dat jos
fesul de pe cap, pentru ca vroiam sa-i vad parul; daca e blond, sau roscat, sau
brunet; daca e ondulat, sau drept, sau Si - am vazut-o: nu avea par. Nu avea par
deloc. Avea doar un tatuaj pe scalp; un semn de intrebare. Un imens semn de
intrebare Cam atat. A, si, inca ceva, daca va ajuta informatia asta azi dimineata
mi-am prezentat demisia. Intentionez sa-mi caut de lucru in Europa.
Telefonul suna, e pe vibratii. A DOUA FEMEIE raspunde.
10

A DOUA FEMEIE: Ma scuzati alo, da?

Heblu si muzica. Lumina se reaprinde. In camera patrunde A TREIA FEMEIE, o
femeie oarba, cu un baston cu care pipaie drumul pe unde calca. Poarta ochelari
negri. Ajunge la scaun, il pipaie cu bastonul si se aseaza. In mana tine o poseta de
dimensiuni normale, neaparat rosie.
A TREIA FEMEIE : (rade si are un ras cristalin): Pe Smooky l-am lasat afara .
De regula, ma insoteste peste tot, dar, de data asta, l-am lasat afara. A trecut mai
bine de-un an de cand il am pe Smooky si ne intelegem foarte bine. S-ar putea sanceapa sa latre sau sa planga, la un moment dat, pentru ca nu e obisnuit sa stea
singur; practic, suntem nedespartiti. Daca auzim ca face scandal, va trebui sa ies; o
sa va rog sa ma intelegeti. Asa ca intru direct in subiect; sa nu se streseze Smooky!
(Rade cald). Sa stiti ca mi-e un pic cam greu sa-mi aduc aminte detaliile din jurul
povestii, pentru ca s-a scurs ceva vreme de la intamplarea asta, cu cazul Lulu, dar
am sa fac un efort. In primul rand, trebuie sa va spun ca din februarie 98 sunt
oarba. Infirmitatea asta reprezinta o ironie teribila, deoarece, pana la accident, ma
ocupam cu pictura. Da. Artist plastic, asta am fost. Portretista, mai exact. Asta miam dorit dintotdeauna sa fac si asta am si reusit sa fiu, pana la 30 de ani. Prin
urmare, in clipa in care mi-am pierdut vederea, am pierdut si tot restu. Vreau sa
spun nu doar universul meu vizual s-a transformat intr-un mare intuneric, dar si
singurul lucru care-mi ddea un sens a disparut odata cu vazul. (Rade usor trist,
dar senin). Interesant este ca, intr-un fel, uneori, pot simti culorile cu mana. Dar
numai uneori si numai anumite culori. Bunaoara rosul. Da, uneori rosul si,
cateodata culoarea alba, care, de fapt, nu este o culoare, cum bine stim In zilele
caniculare pot simti si negrul si griul. Iar iarna, cel mai adesea, simt culoarea
albastra Mda.
Isi scoate ochelarii.
A TREIA FEMEIE: Smooky este primul caine pentru nevazatori pe care mi l-am
luat. Si asta s-a intamplat la foarte scurt timp dupa ziua cand am fost martor
ocular, daca pot folosi acest termen, (rade) in cazul Lulu. Era primavara, asta stiu
sigur, si-mi faceam plimbarea zilnica prin parcul din cartierul vecin. Locuiam deja
singura; in ultimii trei ani am locuit singura. Lucrurile ar fi putut sta altfel, fara
indoiala, dar eu am ales asa, sa locuiesc singura. Dupa divort. Initial, toata lumea a
11

spus ca e o prostie, ca nu e bine, ca n-am sa ma descurc M-am descurcat!...

Casnicia mea a durat 20 de ani.
Isi pune ochelarii.
A TREIA FEMEIE: Noua au fost normali ma rog : ce inseamna normali cand
vorbim despre o casnicie!? , in sfarsit: noua au fost obsinuiti, iar restul de
unsprezece au fost ani de bezna. Eu nu pot sa-l condamn c-a plecat; nimeni nu
poate. Si-asa a rezistat prea mult! Sa stai unspe ani c-o femeie oarba nu e simplu.
De cate ori il intrebam de ce nu pleaca, imi spunea asa : Draga mea, tu ai un
handicap foarte simpatic. Gandeste-te ca alte femei sunt proaste, sau sunt rele sau,
si mai rau sunt curve! Da, avea un umor teribil. Intr-o buna zi s-a indragostit
de o studenta de-a lui si m-a anuntat ca e gata. Ca relatia noastra s-a consumat. Ca
au fost 20 de ani exceptionali, dar el, acum, e indragostit de alta femeie si trebuie
sa inteleg asta si sa nu dramatizez. Ei, bine, n-am dramatizat. Mi-a parut doar rau
ca nu puteam s-o vad si eu Mi-a descris-o, insa, cu lux de amanunte. Sunt
fericiti, banuiesc. Au un copil impreuna; asta inseamna via. Asta inseamna ca
ceva merge inainte. Asta inseamna ca normalul, pana la urma, si-a facut loc; a
invins. Ceea ce ramasese intre noi, era ceva mort. Era un amestec de compasiune,
datorie si inertie. Da, lucruri frumoase, nimic de zis, dar complet lipsite de viata.
Viata nu inseamna mila, viata nu inseamna obligatii morale; viata vrea sa muste
din carne si sa simta miros de sange si asta e ceva cat se poate de normal. Vorbim
zilnic la telefon. In week-end-uri ma viziteaza. Si de ziua mea. Pentru ca el are
nevoie de asta, nu pentru ca i-as fi cerut-o eu Habar nu am daca e obisnuina
celor 20 de ani impreuna, sau impacarea constiintei, dar nici nu mai conteaza, pe
cuvantul meu!
Isi scoate ochelarii.
A TREIA FEMEIE: Linistea pe care a lasat-o in urma lui, dupa ce-a plecat, nu e
nici pe departe un lucru deprimant, asa cum m-au tot prevenit prietenii si rudele.
Nu. E ceva tamaduitor, ca un fel de balsam. Este in sfarsit: LINISTEA!...
Din geanta scoate o sticluta de picaturi si-si pune in nas.
A TREIA FEMEIE: Am inteles multe lucruri dupa accident. Adica dupa incendiu.
Inainte citeam foarte multa poezie rusa. Boris Pasternac era preferatul meu, asa ca,
12

la un moment dat, am decis sa-i invat toata opera pe de rost. (Rade). N-am mai
apucat. In noaptea aceea, dormeam profund de tot; n-am simtit nici miros de fum;
nimic, nimic, pentru ca ma prinsese 4 dimineata incercand sa memorez din
Pasternac: Ningea, ningea pe-ntreg pamntul, / n toata zarea./ Ardea lumnarea
pe masa, /Ardea lumnarea. (Rade). Fatala ironie, nu-i asa?! Viata face, uneori,
glume proaste Greu de explicat. Si cred ca nici nu e cazul acum. Deci,
primavara trecuta, ma plimbam in parc. Am depistat o banca libera si m-am asezat.
Mi-am scos castile, le-am bagat in urechi si am inceput sa ascult muzica. Ascultam
Los Delinquentes ii descoperisem de curand. Astia sunt o trupa din Andaluzia,
care mie mi se pare bestiala e atata soare in muzica aia a lor, incat, aproape ca-l
simti pe piele cand o asculti In fine aveam castile-n urechi si calatoream
undeva, departe, in lumea mea; era vineri si stiam ca urma sa vina el in vizita, iar
vizitele de vineri sunt luuuungi, lungi, lungi, spre deosebire de cele pe care le face
duminica dimineata, care sunt scurte si pline de zarzavat. La propriu. Zarzavat pe
care mi-l cumpara de la supermaket si mi-l aduce, impachetat in celofan, convins
ca faza asta ma bucura. Nu i-am spus niciodata cat ma enerveaza, de fapt, ca sa nui distrug placerea ca-mi face mie o placere. De ce i-as strica-o, in fond!?... Oamenii
au atat de putine bucurii mici, iar pe cele mari le rateaza sistematic, asa ca In
sfarsit. Era, deci, vineri si ma astepta o vizita interminabila, cu discutii intelectuale
si cu speculatii filozofice si cu dizertatii despre arta si viata care, invariabil,
divagheaza in discursuri pe tema sexului, ceea ce ma face sa cred ca mult mai
tanara lui sotie are deja un amant, iar el a simit asta, refuz s accepte una ca asta
i, categoric, nu va discuta niciodat despre asta. Numai ca pe mine au cam inceput
sa ma plictiseasca angoasele si crampele lui, dar stiu ca n-are pe nimeni, niciun
prieten cu care sa stea de vorba, asa ca ma prefac interesata si empatica o data la 3
saptamani, cand vine randul vizitei de vineri. Deci, iesisem in parc, sa-mi incarc
bateriile si sa ma inarmez cu zambete consolatoare pentru dupa-amiaza aceea si
pentru seara aceea si stateam cu Los Delinquentes in urechi, cand, am simtit pe
cineva asezandu-se alaturi de mine, pe banca. N-am reactionat speram sa plece la
un moment dat, cat mai repede. Numai ca acest lucru nu s-a intamplat. Peste vreo
jumatate de ora, mi-am scos castile din urechi. Mai multe nelinisti mi-au urcat
atunci in creier, dintr-odata; vorba unui personaj dintr-un film cu Johnny Depp, pe
care l-am ascultat recent da, fac acest lucru: ascult filme si incerc sa mi le
imaginez! deci, tipu asta din film zicea ceva gen: Am o neliniste totala
incercand sa-mi adun toate nelinistile intr-o singura neliniste coerenta, ceea ce
13

mie mi se pare o replica geniala; ei, cam asa ceva am simtit si eu atunci, pe banca
aceea. Era un cocktail de nelinisti, venite din nimic. Aparent din nimic. Apropo
de Johnny Depp
Isi pune ochelarii.
A TREIA FEMEIE: faza cea mai haioasa e ca m-am prins ce culoare avea
bandana lui in Piratii din Caraibe rosie, evident. Am simtit asta din felul cum ii
suna vocea. E tare, nu-i asa?... La inceput, ascultam filmele impreuna cu el, cu
barbata-miu, si, din cand in cand, imi povestea imaginile sau imi completa
actiunea. Cu timpul, insa, am incetat sa mai am nevoie de un traducator si acum
prefer sa-mi ascult filmele singura. Ascult un film pe zi. Ma relaxeaza. Dar, sa
revenim la cazul Lulu mi-am pipait ceasul si am decis sa ma car. Doar ca exact
atunci i-am auzit vocea: Esti oarba!? era un amuzament cinic si, prin urmare,
total inadecvat in tonul ei. Insa timbrul, vai, timbrul era ceva ceva care te
putea innebuni; niciodata nu mai auzisem o voce ca aia. Parea de pe alta lume. Mam simtit tintuita de banca. As fi sarit pe ea, s-o pipai, sa-i (face un semn cu
degetele de ghilimele) vad trasaturile; sa ma prind si eu cum poate arata un om
din care iese o asemenea voce. Nu mi-am permis asa ceva, evident. Am spus doar,
sec: Da. Sunt oarba. Si eu, a adaugat ea. Nu stiam daca e nebuna, sau isi bate
joc de mine, sau era doar o figura de stil, asa ca am intrebat, cat am putut eu de
scarbos: Pe bune?!.
Isi scoate ochelarii.
A TREIA FEMEIE: Da, a zis ea. Sunt oarba nu mai vad nimic in oameni.
Si, din cauza asta, am iesit un pic din circuit. Apoi a fost liniste... Un timp s-au
auzit doar rumoarea parcului si zgomotele strazii. Pe urma a zis: Vrei sa vezi cum
arat?. Da, am spus eu. Bine, poti sa ma atingi. Doar sa nu te sperii. De ce,
am zis, esti foarte urata?. Nu, a raspuns ea, dar s-ar putea sa ti se faca frica.
Iar frica nu e buna. Frica e o otrava. Stai linistita, nu ma otravesc, i-am raspuns;
m-am dat mai aproape de ea, am intins mainile si i-am pipait fata. Obrajii, mai
intai, apoi fruntea, ochii, nasul, gura, gatul, parul, urechile Trasaturi extrem de
armonioase, de fine; o piele super-catifelata, gene lungi; parul rebel Parea o
femeie foarte, foarte frumoasa. Un lucru, insa, facea sa-mi umble fiori pe sira
spinarii pielea ei era ingrozitor de rece, iar muschii absolut impietriti. Aveam
14

impresia clara ca pipai un cadavru. Esti foarte rece, i-am spus. Chiar asa!, a
replicat ea, numai ca gura nu i s-a deschis si niciun muschi nu i-a tresarit. Vocea a
venit din fiinta ei, fara ca ea sa articuleze. Mainile mi s-au oprit automat din
miscare, fireste. Ce ti-am zis! Frica, a susurat ea. Ceva sau cineva se juca cu
nervii mei. Bun, mi-am invins toate nelinistile si am continuat s-o citesc, cum
zicem noi, orbii. Am coborat de pe gat, pe umeri si hmmm (rade ciudat)
mi-e dificil sa va explic, dar femeia aia se termina acolo. Era doar un bust. Un
semi-bust, de fapt, care plutea pe o banca. Mai jos de umeri nu mai era nimic.
Era aer! Ce fel de gluma mai e si asta?, m-am gandit. Nu e nicio gluma, a
zis vocea. Lucrurile sunt atat cat sunt. Atunci mi s-a rupt filmu; am lesinat, sau
asa ceva, ceea ce nu-mi sta in fire, sub nicio forma. Pe urma, m-am trezit
inconjurata de tot felul de oameni si de medici, iar cuvantul cadavru parea ca
umple aerul din toate partile. La identificare sau ce-o fi fost aia, m-au pus sa
citesc corpul integral al unei persoane de sex feminin, care avea si maini, si
picioare si tot ce trebuie. Capul era, intr-adevar, al bustului de pe banca si capatase
un zambet inghetat pe figura. Dar trupul nu stiu ce sa zic poate si l-a procurat
intre timp. (Rade). A fost destul de neobisnuit, trebuie sa recunosc.
Isi pune ochelarii.
A TREIA FEMEIE: Faza e ca, dupa intamplarea asta, m-am reintors la tablouri.
Am o pustoaica, o vecina de palier, care vine si-mi pune culorile in ordine pe
paleta, imi pregateste sevaletul Se pare ca ies chestii interesante. Nu, nu mai fac
portrete, evident. Acum pictez ganduri. Nonfigurativ. (Rade dulce). Am si vandut
vreo doua. Si, in plus, il am pe Smooky; e asa de atasat!... Saracu. Da, Lulu asta
a avut dreptate. Pana la urma lucrurile sunt atat cat sunt. (Rade).
Heblu si muzica. Los Delinquentes, neaparat! Lumina se aprinde si in sala intra
A PATRA FEMEIE imbracata, fardata si pieptanata absolut neasortat, usor
tzoapa si cu multe pungi in maini, din care ies cumparaturi de la piatza Rade ca
proasta-n targ. E usor dezorientata. Vede scaunul:
A PATRA FEMEIE: Deci s m-aed acolo?... Da?... Aha.
Se duce la scaun.

15

A PATRA FEMEIE: Si pot s las pungilii acilea?... Da?... Le pun aici-a, jos. E
bine? (Lasa pungile in fata scaunului). S fumeaz?... Nu s fumeaz!!!... S
fumeaz sau nu s fumeaz!?... Cre c mai repede nu s fumeaz (Sta jos).
Bine, nu fumm Acu, pentr-un sfert d or nu moare nimeni. Desi, io, cre c-o
s mor oleac, finc am asta am cum i zice?! nefroz tabagig. Da, serios
am chestia asta, mi-a zis un doctor, mai dmult, cand am fost ca s fac un avort si
m-a consultat mai p mai multe pri dect pentru avort, ca s vaz daca nu cumva
posed alergie la substane. Si iac! mi-a gsit asta cu nefroza. Si daia zic e
greu, neic, sa nu fumezi un sfert d or. Da o sa m-abiu acusi, ce sa facem
Asa Deci, domnii d la compartimentu d Politie mi-a zis ca tre sa mai fac o
procedare si sa ma prezint la dvs. la comisie, deci m-am prezentat, si acu sa va zic
si dvs. ce le-am zis si la domnii polististi, numa ca mi-a zis ei c s fie mai scurt.
Deci era anu trecut, cam p vremea asta Ba nu. Min!... Era mai dvreme dcat
i-acu, sa zicem cam pan aprilie, martie Aprilie, mai degraba. Si, io locuiesc
vizavi d parc. Ma rog, nu chiar vizavi, ca mergi oleaca pe jos, cam o juma d
statie d tranvai, da tot vizavi s pune, nu? Deci daca viu d la pia sau daca m
duc la pia, vrei nu vrei trec pn parc. Si, in ziua aia, finc fusesem d dimineata
cu al meu la dentist, care chit ca e ditamai animalu, face p el d fric daca vine
vorba d dentist, deci a ramas c s fac piaa mai tarziu, c de obicei la 7 jumate
sunt la tarabe, normal, ca orice femeie care tie s-i respecte gospodria. Dect c
atunci, in vinerea-aia, c era o vinere, tiu minte, am ajuns la cumparaturi cam p la
unu si ma intorceam acasa cam p la dou. Deci, o iau io pn parc, ca de obicei, i,
cum mergeam aa, p alee, cu greutate d la pia i niel abtut dn nite motive
familiale, vz aa, o ceat d tineri dtia din zililii noastre, c agresa o fat de sex
feminin, care era mbrcat dect intr-o rochi aa din ceva pnz, sau poate un
inior dla subtire s fi fost; ceva inflorat cu niste floricele si complet dscul.
Acuma, na, era dstul d cald afara, aprile, normal, da nu era chiar asa d cald!
Adica, vreau sa zic lumea in tricouri cu maneca lunga, poate si-o gecu
subtire, ia mai frigurosi, c dimineata nu fusese chair atat d cald, acu, spre prnz
s sltase oleac temperatura. No, da ftuca asta era tare subtirel imbracata si,
cand m-am uitat mai atent, mi-am dat seama c nici nu era o rochitza, era in
camasu d noapte, sarmana. Una daia cu bretelute, asa, ca un capoel, mai
degrab Si sa nu fi avut mai mult de oppe, noupe ani. Maximal douazeci.
Si slabuuuu, slabu d tot. Firav, vai d ea! Acuma, ia s fi fost cam 4-5
derbedei, da treaba era c nu s bga nimeni, c aa e la noi, domne nu se bag!
16

Nu se bag nimeni fiecare isi vede de-ale lui, nimeni nu sare, nimeni nu te bag-n
seam. Io nu-s aa; p mine tata m-a crescut altfel. Mi-a zis d mic: F, capro! Io
am vrut s am biat i m-ta mi-a facut 7 fete. Acu, daca tot n-a fost sa am baiat i
tu eti a mai mare, api mcar p tine s te-nv ce l-as fi invatat p fecior-miu,
daca l-a fi avut!. Si, uite-asa, m-a-nvatat lucruri utile omului: s dau cu pumnu,
s dau cu bta, s beau ca un brbat adevrat, s sar pentru altu la necaz, s iau
viaa-n piept p toate prilii, si alte lucruri care mi-a folosit mai trziu n
esperien. C daia zic io, cand m uit, de ezemplu, la telenovelilii d p micu
ecran si le vz pe toate muierile alea cum sufer-a pagub, si cum toate plange una,
dou, m umfl rsu, s mor io Pi ce fel d femei e alea, b!?... Cacao cu
lapte, nu femei! Deci, vaz io c bagabonii ia s ddea la fat, adica o-mbrancea
si-o ciupea si ii ddea ghionturi, unu chiar i-a tras si-un sut, saraca, si c nimeni nu
srea s le zica ceva, aa c m duc mai aproape si zbier la ei. Zic: B biei, ia,
care-i faza? Ce faceti voi cu fata, ?. Unu, mai gras si mai inalt, face: Tanti, vezi
de treab. Ti-e cald cu dinii-n gur?. Mam!!! Ce m-a inervat chestia asta, nu
pot sa va spun! Si l-am luat tare: Tinere, zic, ocazia d care dai dovad, nu e
tocmai politicoas c-o doamn care e mai mare dct tine. Nu te-a-nvat m-ta s
vorbesti frumos? Poate vrei s chem Politia, ia, hai, valea cu toii i lsai fata, c
v dau p mna la Organe!. S-au sesizat i ilali. A-nceput sa-njure si nu pot sa
reproduc aci care a fost ezact cuvintilii cu care s-a esprimat, deoarece ar insemna
sa folosesc un limbaj care nu e voie. Da pot sa va informez c s-a folosit mai d
mai multe ori cuvntu muie i cuvntu fut, iar altilii mai d puine ori. Nu m-a
impersonat d nicio culoare, aa c am lasat sacoilii jos i cand i-am proptit un ut
in coaie, adic in testicoli, s-a facut ct o nuc. Atunci a sarit si ilali, inca doi, si
io tocmai m pregateam s ip si s mai mpresc si alte uturi, la nimereal, cand,
altu, al patrulea nenorocit, a scos un cuit i l-a bgat n fat. Atia doi a vzut si sa rzgndit s tbare p mine, s-a hotrt imediat s se duce la la cu cuitu, lu
care i-a si zis Ce-ai facut, b? Esti nebun? Tira, repede si a luat-o toti la fug, cu
la lovitu-n testicoli cu tot, care fugea mai incet. Si mai era unu care a stat
deoparte, la cred ca inea de 6 sau aa ceva. Cand m-am dus io lng fat, s-a
apropiat si la si a zis c dac sifonez ceva d ei, imi ia glanda. Huo! I-o iei lu mata, labagiule!, i-am zis, si cred c a vrut s m pocneasc da s-a rzgndit, finc
nu mai avea timp sa fug dupa ilali, sa-i prinz din urm. Acuma, fata era czut
p jos, p-o parte, si sngera ru, da ru d tot. Io n-aveam mobilu la mine, c
niciodata nu-l car dupa mine la pia, c mi-l fur. Nasol d tot, c nu stiam cum s
17

fac sa chem o salvare. Mi, mi-a venit o idee-n cap, s cer la un cetean telefonu
ca s sun la 112. Da pn preajm era dect o batrnic amrt si un copilas de
vreo 10 aniori cu un cine lup, care n-avea telefon. Parc intrase cu totii-n pamant
nu stiu cand s-a golit parcu, zu. Acuma, zic, daca fug p strad s cer telefonu
d la careva, asta mic moare acilea pn gsesc io un generos! Aa c am
rasturnat sacoilii d la pia, care era din pnz, toate, si le-am legat intre ele si am
fcut aa, ca un fel d bandaj din fo ase sacoe. Si i l-am petrecut peste ran.
Domne, cre c-i gurise fun mare vas d snge, fiinc curgea dn ea ca dn porc.
Jur!... Mam, ce-a mai fuma o igrue Da nu e voie, asa-i?... Nu e voie Nu-i
nimic, c nu mai e mult d povestit Asa, deci, norocu meu c pn la oppe ani
am crescut la ar, deci am vzut duium d porci njunghiai, c altfel, musai c ma fi pierdut cu firea, ceea ce nu era n folosul victimei, adic a lu Cazu Lulu, c
aa mi-a zis domnii de la ntre-rogatoriu c s-a denumit cazu, nu tim exact de ce,
c p fata aia nu tie nimeni cum o cheam, din cte mi-a spus si mie unu din
ofierii ia mai cumsecade de la secie. Dac am vazut io ca sacoilii p post d
bandaj nu e cine stie ce ajutor, m-am aplecat ca s iau fata p sus, p brae, s fug
cu ea la strad, c doar o opri fo main, un taxi, ceva, s-o ducem pn la spital.
Numai c surpriz d surpriz fata era atat d grea, c nu putui s-o salt d jos.
Foarte nelalocu ei treaba, finc aa, dac te uitai la ea, nu prea s aive mai mult
d patrujdou, hai, patrucinci d kile. S mor io. Iar pentru mine, asta nu era o
greutate. Vreau sa zic la ct car io zilnic si la ct munc fizic fac acas, sau la
depozit, unde cu asta m ocup, s salt patrucinci d kile nu era o problem. Da
prea ca are o sut patrucinci d kile, aa era d grea. Era d neurnit, frate. M-am
gandit c macar s-o truiesc si s-o ased p iarb, finc toata faza s petrecea fix in
mijlocu drumului, da ce s v zic nici mcar un centimetru n-am putut s-o
mic; parc era lipit d pamant. Atunci i-am spus ceva gen Tu incearca sa nu mai
sangerezi n halu sta, pn m duc io dup ajutoare iar daca trece careva
pacilea o s te vaz, sigur. Porm m-am gandit c s trimit baiatu ala cu
cinilii sa cheme p careva, dect c pn m-am scrpinat io ce sa fac si cum sa fac
mai repede, copchilu dispruse cu tot cu cine. Asa c dau s plec ca s adun un
om d bine, ceva, numai c ea, srcua, zice, cu ultimele ei puteri : Nu, nu
trebuie sa chemati pe nimeni. E prea tarziu, dati-mi un mr. Mi, prima dat am
zis ca n-aud bine, da ea a repetat, amrta; cerea un mr dintre merilii d s
rostogoliser p alee, cnd am vrsat sacoilii, ca sa-i fac bandaju, c pesemne
poftise la ele era niste mere mari, aurii Un mr doresti, papuic? Un
18

mr, da. Va rog.. No, i-am ddut mru, c na, rugamintea la un muribund,
m-ntelegeti io cre c la fel ati fi procedat i matale. Nu?... Acuma, cu mru a
fost cam aa: c ea, sraca, nu prea mai avea putere s mnce dn el, c abia mai
trgea aer si sngera ca la balamuc, aa c l-a molfit un pic, porma a horcit de
doua-trei ori si s-a dus. Sau s-a dus n fo com, ceva, finc d respirat parea
c nc respir. Atunci chiar c m-am desprins dacolo-a, de la locu faptei -am
alergat p strada, urlnd Ajutor, ajutor, cine are un telefon mobil, da s nu
credei c s-a grbit careva s sar! A mai durat pn am reuit s sun la o abulan
dasta, care, pn a venit, fata a murit d tot Porm di i di estemporale la
sectie si m tot suna, cam o dat la 5-6 zile m suna s m duc iar ancheta, cic.
Da Porma s-a oprit, brusc. S-a-nchis cazu, adic. M-a frecat de mi-a srit ochii,
c cic s-i descriu pia, p criminali. Normal c voiam s-i descriu, numa c, nu
pricep d ce mi s-a ters din minte feilii lor chiar din ziua aia. Parc m
hibnotisase la creer, nu altceva D ea da! D ea mi-am adus aminte perfect, tot
timpu; parc-o vaz si-acu: micu, firav, cu fuca aia d oricel, cu cmua aia
d noapte, galbin cu floricele i descul. Ea mi-a ramas n minte foarte clar, da
ia; nemernicii ia parca n-ar fi avut chip d oameni, nu tiu cum Mi-a
aratat domnii de la Politie sute d mii d poze, dn insectaru lor, d la colecie,
vezi bine, doar, doar! Da nimic. Porm nu m-a mai sunat nimeni, pn acu, cnd
mi-a zis c s vin la comisie. Cic tot nu l-a gsit p criminal.
Isi aduna sacosele. Se ridica. Scobeste prin sacose dupa tigari.
A PATRA FEMEIE: Nu stiu ce s v mai zic; v-am zis tot ce era d zis, p scurt.
Dup faza asta, imediat, am ramas gravid, ceea ce la treijnou d ani ct aveam
i dup nc trei plozi, toate fete a fost cam p neateptate, da al meu a zis c sl lsm, c poate-o fi baiat. Parc-l auzeam p tata!... Mi, de gura lui l-am lasat
i asta a fost! acu avem un baiat, si urmeaza sa ne mutam intr-un apartament
d dou camere, finc garsonera aia unde stm, vizavi d parc, chiar c e cam
mica la atatea suflete si, sincer va zic nu-mi pare rau. Nu-mi pare ru dloc!
Isi gaseste tigarile. Extrage pachetul dintre cumparaturi, Scoate una din pachet.
A PATRA FEMEIE: Si acu chiar c m duc s trag o igrue, c mi se d semne
d nefroz deja ia, c am stat nefumat juma d or!( Isi salta o parte din

19

sacose pe umar). Sntate la toi, sru mna (Da sa plece. Se opreste): Io sper
s-i prinz p nenorocii. (Isi baga o tigara-n gura). P toi!
Heblu si muzica. Lumina se reaprinde, usa se redeschide. In camera apare o
femeie. Este machiata si accesorizata excesiv. Are doar o posetuta aurie sau
sclipicoasa, cu paiete. Tocuri. Fusta scurta. Decolteu indraznet, sani mari. Nu este
o parasuta, este un transsexual, deci A CINCEA FEMEIE. Vede sala sincera
surpriza. Are un tic: isi aranjeaza mereu suvita rebela de pe frunte si vocea ii este
groasa. In plus se parfumeaza compulsiv.
A CINCEA FEMEIE (inca de pe drumul spre scaun, pe care se aseaza elegant):
Ooooooo, ce multa lume; m-asteptam la ceva mai intim. Nu-i nimic ne
descurcam si-asa presupun ca aici trebuie sa stau, nu?!... Asadar, astazi vom
vorbi, din nou, despre cazul Lulu Desigur, cu dvs. este cu totul altceva decat a
fost cu autoritatile asta, categoric. In sensul ca ma simt incomparabil mai relaxat
mai relaxat adic, si mai mai capabila sa furnizez detaliile pe care presupun
ca le asteptati. Dumneavoastra faceti o evaluare, nu-i asa?...
Se parfumeaza, cu o micuta sticla din geanta.
A CINCEA FEMEIE: Adica, ma rog, cumva, dvs. stabiliti daca noi, cei cinci
martori in fine: cele cinci martore ale cazului Lulu suntem in toate facultatile
mintale, corect?... Ok. E-n ordine, atata doar trebuie sa va spun desi, presupun ca
aveti deja dosarele noastre c eu sunt un caz aparte; sau, poate ca nu, daca dvs.
priviti problema cu deschidere si fara prejudecati. Treaba e simpla, in fond: inainte
sa fiu femeie, am fost barbat. Practic, sunt numai 2 ani de cand am devenit femeie,
gratie chirurgiei plastice si tratamentelor cu hormoni. Bine, procesul a durat ceva
mai mult, insa, de doi ani incheiati ma prezint sub aceasta forma de ce sa nu
recunoastem!? reusita. Reprezint unul din succesele profesionale ale echipei de
plasticieni care opereaza genul acesta de (rade): fenomene.
Se parfumeaza.
A CINCEA FEMEIE: Da, deci am lucrat ca jurnalist dupa terminarea facultatii,
iar acum sunt reporterita. Profesional cariera mea nu a suferit schimbari majore.
In plan personal, cred ca am avut un parcurs destul de predictibil: am inceput, la 16
ani, cu o heterosexualitate mai drgraba fortata de tabu-urile sociale, la 21 mi-am
20

declarat public bisexualitatea, la 24 am renuntat complet la raporturi cu fete, iar la

30 am inceput tratamentul pentru schimbare de sex. Sincer, de cand ma stiu mi-am
dorit asta, poate chiar dinainte sa stiu ca mi-o doresc. Acum am, in sfarsit, un iubit.
Unul real, adica
Se parfumeaza.
A CINCEA FEMEIE: Pe la jumatatea lui aprilie, anul trecut, faceam o vizita unei
prietene, si, ca sa fim cat se poate de exacti: unica mea prietena. Pe scurt, despre
ea: o femeie singura, care nu s-a casatorit niciodata, nu pentru ca nu si-ar fi dorit
asta, ci pentru ca, pur si simplu, niciuna din relatiile ei n-a rezistat.In concluzie,
vorbim despre o persoana cu un anumit grad de nefericire acela pe care ti-l dau
singuratatea si dragostea neimpartasita. O data pe sapatmana merg la ea si stam de
vorba si comunicam Chestiile obisnuite, ca-ntre fete. De cand s-a mutat intr-un
cartier de blocuri, vizitele sunt, obligatoriu, cu taxiul. Nu suport sa ma deplasez in
cartierele limitrofe, indiferent ca vorbim de capitala, provincie sau strainatate; am o
idiosincrazie si gata. Numai ca in ziua aceea a fost imposibil sa gasesc un taxi, asa
ca am luat un mijloc de transport in comun si m-am grabit sa tai parcul dincolo de
care se afl blocul prietenei mele. Mergeam repede, ca sa evit pe cat posibil
contactul cu oamenii din acea zona. Altminteri, sunt o persoana cat se poate de
sociabila, doar ca inca nu mi-am rezolvat aceasta fobie; aceasta respingere fata de
periferie, cu tot ce implic ea.
Se parfumeaza.
A CINCEA FEMEIE: Poate ar mai trebui precizat faptul ca doamna pe care o
vizitam saptamanal reprezint prima mea experienta cu o femeie, iar eu am ramas,
se pare, marea ei iubire. Asta pana in clipa cand am facut operatia. De atunci
incoace lucrurile s-au schimbat un pic intre noi, deoarece ea si-a recalibrat
sentimentele, iar eu mi le-am descoperit cu adevarat. Stiu ca totul sun ca scos
dintr-un film de Almodovar, ins asta este adevarul; luati-l ca atare.
Se parfumeaza.
A CINCEA FEMEIE: Asadar, treceam grabit (se corecteaza): grabita prin parc,
complet neatent- la ce e-n jur; prin urmare, nu stiu sa descriu ce fel de oameni se
aflau in apropiere sau in departare. Mergeam cu privirea-n jos si cu pasi enormi. La
21

un moment dat, cam pe la capatul aleii, am fost gata-gata sa ma izbesc de o

persoana care statea, pur si simplu, in mijlocul drumului. Acuma, ce sa va spun
aleea, fie ea si principal, a unui parc de cartier limitrof nu e tocmai un bulevard;
practic doi oameni pot trece pe ea lejer, dar nu mai mult. Am pus frana si am
incercat sa ocolesc obstacolul, numai ca nu era loc. Atunci am ridicat ochii. De
jos in sus, am scanat urmatoarele: o pereche de pantofi inalti, o pereche de gambe
zvelte, o rochie neagra, mulata, o silueta impecabila, o pereche de sani perfecti si
naturali, o pereche de buze carnoase, o pereche de ochi negri, imensi si un par
scurt, roscat, carliontat. Sa spun ca pentru o secunda am regretat ca renunatesem la
sexul meu masculin, ar fi o exagerare. Totusi, pret de cateva fractiuni de timp, am
ezitat intre excitatie, invidie si admiratie. Aveam de-a face, deci, cu trei reactii: una
preponderent masculina, una cu precadere feminina si una echidistanta. Ca sa ma
decid careia dintre ele ii dau intaietate, mi-a luat ceva timp in care aparitia (sau
cazul Lulu), a apucat sa etaleze o dantura seducatoare intr-un zambet si mai
seducator si sa degaje un glas absolut sexy, pe care l-a folosit ca sa ma intrebe :
Va grabiti, domnule? Apelativul domnule m-a surprins, evident erau deja
cel putin zece luni de cand domnii intorceau priviri dupa mine, imi faceau curte,
imi cereau numarul de telefon si asa mai departe. Se scursesera peste zece luni de
cand fizicul meu nu mai lasa loc niciunei indoieli. Primul gand a fost ca, probabil,
doamna este tot un transsexual, ca, pesemne, ne cunoscuseram prin spital si ca
acum era ceva de nerecunoscut la ea, asa ca am intrebat: Nu va suparati, ne
cunoastem?!
Se parfumeaza.
A CINCEA FEMEIE: Inca nu, a zis; nc nu, doamn Deja devenea usor
bulversant dialogul. Am vrut sa trec mai departe, sa evit orice continuare a unei
intamplari care nu suna bine din start. Mi-a barat drumul. Cat de tare va grabiti?,
a spus. Ma grabesc foarte tare, am spus. Acordati-mi cateva minute, a spus ea.
Nu am cateva minute, am spus eu. Daca nu mi le dati, o sa mi le iau singura.
Acuma, felul in care a rostit vorbele astea, lasa loc de interpretare. Nu eram sigura
daca este o amenintare sau o insinuare ghidusa. Reflex, am intrebat: Adica cum?.
M-a luat de brat si m-a aproape m-a tarat mai incolo, intr-un loc ferit, intr-un colt
al parcului, unde se afl un rhododendron urias, imprejmuit cu un gardut de fier.
Ce vreti de la mine?, am spus. Nimic deosebit. Vreau sa va privesc. Atata tot.
Sa ma priviti pe mine? Pentru ce? Pentru ca sunteti bogata, a zis. In mod cert
22

nu se putea referi la conditia mea materiala, asa ca tactica a functionat perfect si,
cum aici suferim cu totii de asa-numita nevroz balcanic in cel mai avansat grad,
am picat si eu in plasa unui atat de bine ticluit compliment si am lasat garda jos.
Presupun ca sunteti familiarizati cu notiunea de nevroz balcanic, deci nu
intram in amanunte despre asta, ok?... Fapt este ca, aceasta lauda; aceasta
satisfacere neasteptata a nevoii (permanente) de confirmare, aceasta cursa intinsa
narcisimului personal m-a curentat puternic, de altfel ca pe orice om; ca pe orice
femeie, in speta. Si am facut greseala sa-i intorc zambetul. Ne-am lansat intr-o
conversatie care friza absurdul. Evident, nu mai retin chiar tot, tot ce s-a spus
atunci, insa mi-au ramas pe creier franturi de discutie destul de remarcabile prin
lipsa lor de aderenta la un imediat al subiectului, cum ar fi: Scoicile nu trec prin
dureri cand nasc perle, sau Impacarea dintre un om si adevarul sau, sau De ce
sa cautam frumosul, cand se traieste atat de bine in afara lui? categoric, cu
afirmatia asta nu sunt de acord
Se parfumeaza.
A CINCEA FEMEIE: si, de aici, s-a nascut o un fel de disputa. Intr-un mod
bizar, asteptarea plina de emotie a revederii cu singura mea prietena se topise cu
desavarsire. Odata intrate in polemica, ne-am ambalat amandoua. Treaba a inceput
sa escaladeze. Ea s-a inflamat mult mai tare ca mine, asta e drept. Nu stiu de ce nam plecat, pur si simplu. Probabil pentru ca ea, cazul Lulu, amesteca in discursul
ei provocari brutale si tulburatoare complimente. Era ceva schizofrenic in toata
intamplarea asta; ceva care, ca orice patologie, inainte de a deveni periculoasa, este
irezistibila. Vezi atractia de nereprimat pentru personajele negative si asa mai
departe Bun, la un moment dat, iritata, cred, de unul din raspunsurile mele, m-a
imbrancit. Gestul m-a luat pe neasteptate si m-am clatinat putin. Cred ca
ajunseseram sa ne certam deja, sau, in tot cazul ea se certa cu mine. Undeva, in
planul doi, ma uitam detasat- la toata situatia si ma cam umfla rasul. Asta, pana
cand cazul Lulu a trecut la un tir de invective din care nu se mai oprea. Am tacut si
am lasat-o sa turuie. Lucrul asta probabil ca a scos-o din minti, pentru ca m-a
imbrancit din nou, de data asta mai tare. N-am reactionat; vroiam sa vad pana unde
merge. A mers si mai departe: mi-a tras o palma. Si pe urma mi-a mai tras una si
m-a imbrancit din nou. Nu era neaparat ceva dureros fizic, insa, in plan psihic, un
clopotel incepea sa clincane. I-am spus sa se opreasca din isteria aia ridicola. Drept
raspuns, mi-a mai tras un branci. Atunci, am ridicat vocea la ea. Nu tare, doar cat
23

sa-i arat ca e momentul sa inceteze. Presupun ca nu se astepta, pentru ca, brusc, a

devenit palida, buzele au inceput sa-i tremure si a facut un pas in spate. Tocurile
i s-au dezechilibrat in pietris si a cazut peste gardul de fier din jurul copacului.
Al rhododendronului. Am incercat s-o prind in cadere, dar a fost prea repede. Nam n-am reusit Varfurile de metal ale garduletului i s-au infipt in torace
si i-au strapuns ambii plamani. Totul s-a petrecut foarte, foarte repede
Se parfumeaza, plange si tremura.
A CINCEA FEMEIE: N-a murit pe loc. A murit in salvare. A fost un accident.
Stupid, absurd, ca toata intamplarea asta nefericita. A fost cel mai greu
moment din viata mea A fost In fine.
Se parfumeaza, isi revine treptat.
A CINCEA FEMEIE: Unul din baietii de pe ambulanta Smurd a avut grija sa nu
colapsez Suportul psihiatric, de care oricum beneficiezi la pachet cu operatia
pentru schimbare de sex, a avut si el un aport semnificativ Mama a fost cateva
luni nedezlipita de mine; bref : mi-am revenit destul de repede.
Se parfumeaza.
A CINCEA FEMEIE: Si da, paramedicul de pe Smurd este acum iubitul meu.
Primul meu iubit adevarat. Si da, am acceptat sa-l impart cu prietena mea, pentru
ca ea este atat de singur si pentru ca stim amandoua ca nu se va marita niciodata.
Sunt cateva lucruri, din trecutul meu, pe care incerc sa le uit si altele cu care incerc
sa traiesc. Dar da, viata mea incepe sa arate bine In sfarsit!
Se parfumeaza. Heblu. Muzica. Se aprinde lumina. Pe scaun se afla LULU. Lulu e
cu spatele, asezata... Muzica se stinge. Lulu are o voce perfecta:
LULU : Buna seara.
Lulu se intoarce incet, incet spre sala.Nu are fatza trasaturile ii sunt estompate,
ca si cum si le-ar fi acoperit cu un strat gros si compact de fond de ten.
LULU : Eu sunt Lulu. Pot sa va rapesc o secunda?...
Lulu zambeste larg. Din poala rochiei ei lungi ies aburi. Heblu si muzica
24

THE END
(sau poate ca nu!?!...)

25