Viata CA o Meditatie

VIATA CA O MEDITATIE
December 31, 2014 at 3:12pm
Te invit, in timp ce parcurgi aceste randuri sa asculti si melodia lui Jon Henrik Fjällgren –„Daniel's Joik” -
https://www.youtube.com/watch?v=tCL9FiAuezk&list=PLf850uqjQiW2i1Ji-x2-
iqZmVH77lsRKV&index=1
Stiu ca iti vor zbura si tie gandurile, asa ca te rog sa apesi pe butonul de repeat (seamana cu un simbol de
reciclare :) ), imediat sub descrierea acestui playlist. Te vei bucura astfel de gandurile tale, care, cu siguranta,
nu sunt mult diferite de ale mele .
Hmmm... Inainte de a incepe sa citesti mai mult, ia-ti si un sprit, un pahar cu ceva tarie. Crede-ma, merita sa
plangi. Vei medita impreuna cu mine.
Maine... Vei fi altfel... :)

Poti sa plangi. Mult. Meditatia te ajuta sa plangi. Plansul elibereaza. Asa cum scriam intr-o postare din mai
2013, https://www.facebook.com/cristian.antonescu/posts/3151676489025:
„(...) Sunt doi ani in care am invatat despre mine. Si despre cine sunt eu. Despre cine sunt ceilalti. Despre
faptul ca nu suntem diferiti, desi asa suntem invatati ca am fi. Unul mai bun decat celalalt. Eu, mai prost
decat altul..., desigur... :)
Si, ca si o inlantuire a evenimentelor… Doream sa mentionez cateva persoane… Dar sunt atat de multe,
incat mi-ar lua o viata sale mentionez pe toate. Dar voi mentiona cativa oameni la sfarsit, totusi.
A plange, este normal? Mai ales pentru un “barbat” care face 46? Eu zic ca da. Habar n-am de ce plang, cu
lacrimile curgand siroaie. Nu sunt trist. Nu sunt suparat. Este doar o stare. Poate ca plang de bucurie. Dar
este un plans de parca zici ca s-a intamplat ceva rau, pentru care trebuie sa plangi.
Dar nu! Nu stiu de ce, dar este tare frumos sa plangi. Plansul te elibereaza. Plansul te ridica. Plansul este
frumos. Plansul este pur. Plansul este o stare, fara a avea nevoie de explicatii.
Am plans in taberele si in workshop-urile cu Rune HEIVANG, mai mult decat as fi plans in zece vieti. Dar...
m-am simtit bine, dupa aceea. Si dupa tabere am plans...., cat pentru o suta de vieti.
Oamenii plang. Uneori de tristete. Uneori de bucurie. De cele mai multe ori, nici ei nu stiu de ce. Pentru ca
poate, de multe ori, nu si-aucdat voie. Alteori plansul te clarifica. Elibereaza tot.
Ma doare in cur despre ceea ce ar putea spune unii,ccare vor sa vada sau cred ca sunt un barbat puternic.
Nu! Nu sunt!...
Sunt doar un om cu starile mele, cu trairile mele. Asta simt, asta fac si asta transmit. “Asta sunt eu”, asa cum
spune o prietena draga. (...)
Si poate ca (...), voi intalni oameni in stare sa planga. Si... carora sa le pese, intr-un fel sau altul. Pe unii deja
ii stiu. Pe altii ii intrezaresc. Pot plange pentru asta?! Cu siguranta, DA!
Ma bucur si plang. Sunt fericit si multumit ca sunt asa cum sunt. Sunt fericit ca si altii se descopera. Sunt
fericit ca vor fi din ce in ce mai multi, cei cu care voi avea ce sa vorbesc. (...)”
Hmmm… Dupa ceva vreme, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE

De cand ma stiu, am visat cu ochii deschisi.
De mic copil, ma uitam pe fereastra la gradina din fata blocului. Ma uitam sa vad cum cresc florile din
gradina.
Fiecare zi, de dupa venirea primaverii, si pana toamna tarziu, era o bucurie. Pe zi ce trecea, gradina se
schimba.
Infloreau mai intai zambilele.
Apoi lalelele, apoi bujorii.
Apoi teii.
Apoi trandafirii.
Odata cu apropierea de vara, priveam cum regina noptii isi desface petalele, raspandind mirosul sau specific,
care aduce foarte mult a iasomie.
Urmau apoi, zorelele.
Vedeam viata florilor. Si era o mare bucurie sa le vad desfacandu-si petalele in fata ochilor mei.
Hortensiile incepeau sa se maturizeze. Sa devina roz, rosii sau albastre.
Apoi venea toamna. Adunam castanele pentru a le duce la scoala. Priveam cum se schimba culorile
frunzelor.
Cum ultimii boboci de trandafiri sunt acoperiti de bruma. Vedeam dorinta lor de a inflori, pe de o parte, dar
pe de alta parte, si neputinta lor de a face fata anotimpurilor, legilor naturii.
Hmmm… 40 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.

Intotdeauna, tata ne-a dus la munte.
Priveam culmile ce purtau inca zapada si ma infricosam, gandindu-ma ca pe acolo urmeazasa trecem si noi.
Ma bucuram de ploaia mocaneasca ce curgea de zile intregi, in timp ce noi strabateam muntii.
Iar eu si tata ne bucuram culegand rododendron si muguri de brad. Din care faceam sirop, odata ajunsi acasa.
Priveam cum se cristalizeaza siropul de prad in hexaedre perfecte. Era o minune.
Priveam norii cum alearga grabiti si acopera cerul senin, soarele.
Priveam cum se rasfira norii, lasandu-se strapunsi de o raza magica de soare…

Hmmm…40 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.
Mergeam in parc si priveam insectele cum zboara.
Priveam fluturii.
Priveam si ma minunam de multidtudinea de culori pe care o pot avea. Ma uitam la flori, si ma intrebam ce
le face pe insecte sa le viziteze.
Prindeam cate un bondar si il legam cu ata de un picior, uitandu-ma la miracolul zborului sau. Si era
minunat. Aveam cate 3-4 bondari legati de picior, fiecare zburand in directia lui. Apoi… Ii eliberam. Iar
firele de ata, imi aratau unde se duceau.
Ma uitam la picioarele pline de nectar ale albinelor. Prindeam cate una si o puneam cu partea dorsala (cu
curul :) ) pe un cauciuc, pentru a-si lasa acul in el.
Si... ma uitam cu surprindere la faptul ca acul parea ca este o inima. Care pulseaza. Veninul.
Desigur, am fost si intepat. Si ma uitam mirat cum mi se umfla mana, ca mai apoi sa se dezumfle.
Hmmm… 40 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.
La scoala mi-au placut cativa profesori.
De-abia asteptam sa vina orele lor. De istorie, de geografie, de germana, de biologie, de chimie. Era o
asemenea blandete si pasiune in modul lor de a preda, incat eram prins in povestea lectiei. Acasa ma
gandeam la frumusetea, la vrajile profesorilor, invatatorilor. Nu mai trebuia sa invat. Déjà stiam lectia. Inca
din clasa. De-abia asteptam sa apara harta pentru ora de istorie in clasa, sa pregatim substatele pentru ora de
chimie, sa ma gandesc ce fel de jocuri vom face la ora de geografie, sa o revad pe profesoara de matematica
sau de germana.
Hmmm…40 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.
Ma uitam pe gaura cheii, 3-4 ani avand, pentru a o privi vecina de 30 de ani cum face dus.
Pentru a privi misterul de sub haine. Pentru a privi misterul femeii…
Apoi, multi ani mai tarziu, ma surprindeam mangaind o femeie. Urmarind fiecare reactie a ei, in functie de
intensitatea mangaierii, a atingerii, a zonei. Uneori, desigur, am fost indepartat cu brutalitate.
Dar bucuria ei, generata de atingerea mea… A ramas.
Am fost curios intotdeauna de misterul femeii. De zonele, de punctele care o fac sa tresara… De zambetul,
de satisfactia si de fericirea ei. Indiferent ca a fost o iubita, o prostituata sau o prietena.
Si... astfel ea sa se bucure de bucuria ei.
Si... astfel, sa ma bucur de bucuria ei.
Si... ca mai apoi… sa ma bucur de bucuria noastra.

Si... apoi... sa ne bucuram de bucuria noastra. Fiecare de bucuria celuilalt...
Hmmm….Hmmm… ceva mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.
Mi-a placut, am iubit intotdeauna prezenta mamei si a lui mamaie.
Mamaia mea nu a mai stat cu noi, inca de cand aveam vreo trei ani.
Pe la sapte ani, mama si-a luat o slujba. Era absolut „necesara”. :) Futu-i. Slujba. Hmmm... Visam cu ochii
deschisi, momentul in care MAMA va baga cheia in usa ,iar eu voi auzi sunetul rasucirii cheii.
Stateam de vorba cu mama ore intregi. De obicei, o acompaniam in timp ce gatea. O ajutam si eu, cum
puteam si cum ma pricepeam.
Uneori ma trimitea la piata sa cumpar ceva verdeturi. Sau... ce mai era nevoie. M-ai nvatase deja cum sa
deosebesc leusteanul de patrunjel, cum sa aleg din piata cele mai bune bucate pe care le pot gasi. Pierdeam
ore, in cautarea bucatelor perfecte, rastimp in care nu ramanea taraba nescotocita, sau raft neverificat. Si nu
aveam mai mult de sapte ani.
Apoi, prin clasa a saptea, ma duceam cu manualul de „Constitutie” in bucatarie, cica, ca sa invat. :D
De fapt... Asteptam conversatia cu mama. Despre multe. Exceptand subiectele considerate „tabu”, despre
care parintii nu doreau sa vorbeasca, iar mie mi-era prea rusine sa le aduc in discutie (gen dragoste, iubire,
sex).
Acele conversatii cu mama ma inaltau. Imi dadeau putere si liniste.
Hmmm...Dupa aproape 40 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.
Ma certa tata. De multe ori.
El era un spartan. Un om al armatei. Am fost un rebel de mic. Tot ceea ce „trebuia” sa fac, faceam in ultimul
moment.
Rastimp in care imi vedeam de cititul meu, al cartilor ascunse intre picioare in timp ce ma prefaceam ca imi
fac temele, de iesitul pe strada, la joaca. Iar cand nu citeam sau nu ma jucam... ma uitam pe pereti. Si-mi
fugea gandul la cum ar fi o relatie minunata cu tata.
La cum ar fi o relatie in care sa ma inteleaga si el. In care sa ma intrebe si el ce imi place, ce imi displace, ce
imi doresc.
La cum ar fi sa am o fiinta alaturi de mine, cu care sa ma bucur de frumusetea vietii, de clocotul ei, de
extazul ei, de culorile ei, de simtamintele ei.
Si astfel... ajungeam in lumea mea minunata. In lumea plantelor, a insectelor, a norilor, a profesorilor, a
stelelor, a universului, a extra(intra)terestrilor, a femeilor, a iubitelor, a Pamantului, a Universului, a soarelui,
a copiilor fericiti, a copiilor mei, a mamelor iubitoare, a zavoaielor, a padurilor, a bucuriei, a shamanilor, a
muzicii, a gandurilor care vin si pleaca, a gustului, a planslui, a rasului, a dansului, a lui Fat-Frumos, a Ilenei
Cosinzeana, a minunilor, a vrajilor.
A linistii pline de bucurie.

Si m-am bucurat de fiecare clipa. Am „evadat” mereu din realitatea pe care nu am putut-o intelege vreodata.
Din realitatea noastra, a oamenilor. Cu reguli, cu sisteme de credinte, cu asteptari. A iubirii, de fapt. Doar ca
nu stiam sa o definesc. Nu am putut-o defini pana la un moment dat.
Hmmm...Ani multi mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.
Mi-am dorit copii. Patru la numar. Doua perechi. Doi baieti si doua fete. Speram ca as putea fi pentru ei,
parintele care mi-a lipsit mie.
A venit Andrei.
Cu AUTISM.
In primii noua-zece ani si cu ADHD.

Am inceput sa citesc, sa caut. Raspusuri. Solutii. Sa vad cum il pot aduce eu, in randul copiilor, al oamenilor
„normali”.
Visam cu ochii deschisi la ziua in care vom putea cobora de pe munte impreuna.
Visam la ziua in care vom vorbi despre framantarile adolescentilor. Despre framatarile tinerilor.
Despre fumat, despre sarut, despre dragoste, despre futut, despre betie, despre chiulit de la scoala.
Despre cum sa ne bucuram de fiecare clipa impreuna. Despre cum sa se bucure in fiecare clipa de viata.
Despre cum sa inteleaga sa aprecieze darul vietii si al experimentarii ei, stiind toate "prostiile" pe care le-m
facut eu, tatal lui, la randul meu.
Hmmm...
Hmmm... Aproape 20 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.

Parca ieri, am scris nota. „AM INTELES” - https://www.facebook.com/notes/cristian-n-antonescu/am-
inteles/560255807324893 (esti tare daca ii poti citi si toate comentariile :D )
Plangand. Plangand in hohote (pe care numai eu le stiu), sub teama prabusirii tuturorasteptarilor mele din
acel moment, dar si prin prisma viziunii asupraintregului meu trecut, prezent si viitor (asa cum o fac si in
aceste momente,cand scriu, sau aproape am terminat de scris, aceasta nota).
Sper ca mai ascultati inca melodia lui Jon Henrik Fjällgren – „Daniel's Joik” -
https://www.youtube.com/watch?v=tCL9FiAuezk&list=PLf850uqjQiW2i1Ji-x2-
iqZmVH77lsRKV&index=1
Hei!...Ce credeai ca vei afla ? Tot ceea ce ai citit (sau o buna parte) o stii de inca de cand erai si tu mic(a)!…
Si tu esti la fel. Si… atunci… de ce mai fugi de tine?! Exprima-ti bucuria, tristetea, dragostea, iubirea,
deznadejdea, in fiecare moment, nu doar atunci cand fugi de tine. Nu doar atunci cand esti singur(a).
Vorbeste-o si incearca sa o intelegi.
Mediteaza. Cum??? Asa cum ai facut in fiecare moment al vietii tale. Zboara, pluteste, viseaza. Rumega.
Uita-te. Pentru tine. Nu pentru celalalt.
Uita-te la toata viata ta, si vei vedea ca a fost, si ca este o meditatie. Vei intelege iubirea prin meditatie.
Vei vedea ca toate visurile tale nu erau decat o meditatie in cautarea iubirii. Si ai facut toate acele lucruri
prostesti, pe care le-ai facut toata viata ta, sperand ca vei gasi iubirea.
Doar ca... Ea, iubirea, a fost tot timpul langa tine, cu tine, in tine.
Hmmm... Si asa vei putea realiza ca nu esti mai presus de nimic. Ca esti doar iubire. Ca esti iubit(a). Ca nu
stii sa interpretezi ( ca nu observi) toate evidentele pe care ti le ofera iubirea. Pe care ti le ofera viata.
Si vei tot cauta, pana in momentul in care vei intelege „Viata ca o meditatie”.
Nimeni nu are cum sa mediteze (sa priveasca) in locul tau. Esti singurul/singura care o poate face. Care o
poate intelege. Dintr-o perspectiva, esti unic(a), asa cum ti-au spus si parintii tai. Dintr-o alta perspectiva,
esti nimic. Esti nimeni.
Si... Cand intelegi toate astea... Viata ta devine o meditatie.
P.S.
In urma incurajarilor primite dupa publicarea notei „AM INTELES”

https://www.facebook.com/notes/cristian-n-antonescu/am-inteles/560255807324893, am inteles ca am de
scris o carte.
„VIATA CA O MEDITATIE” cu subtitlul „Sex, Dragoste, Putere”. Probabil.
Sper, ca pe parcursul anului 2015, sa o public. Desigur, in functie de starea de „meditatie” care trebuie sa fie,
pentru a o scrie (termina de scris – sau macar pentru a o contura). :D
P.P.S. Probabil ca o voi completa, cu fiecare aspect al vietii, despre care mi-am dat seama (desigur dupa zeci
de ani) ca de fapt, toata viata mea am meditat. Insa, este atat de mult de scris... Fiecare dintre noi poate scrie
cate o carte despre „VIATA CA O MEDITATIE”.
Probabil ca si tu, cel/cea care citesti aceste randuri, iti dai seama despre acest lucru, si ca ai si tu cartea ta.
Care, chiar daca nu este scrisa, chiar daca nu o vei scrie vreodata... Ea este deja traita si inteleasa.
Acum... Poti intelege meditatia. Poti intelege viata, care se intampla asa cum vrea ea. Ce poti face tu?!...
Pai... doar sa o observi cum curge. Asa cum vrea ea. Si sa te opresti o secunda, sa te uiti la ea si sa te bucuri.
De viata, asa cum este ea.
Toate visurile tale frumoase despre cum va fi viata ta frumoasa, idilica, paradisiaca... Observa-le!
Si... vei intelege, cu uimire, poate, ca ele au trecut pe langa tine. Si ca de-abia acum le vezi si le intelegi.
Uita-te la ele. ACUM! Pentru tine. Si le vei vedea.
Iti vei vedea si iti vei observa viata ta, ca pe o meditatie. Uita-te doar. Vezi-ti viata ca o meditatie. De ce faci
ceea ce faci? De ce nu spui ceea ce faci? Ce astepti? Ce vrei, de fapt? Iubire.
Crezi ca copiii tai ti-o vor aduce? Nu, nu. Daca ai asteptari. Daca doar ii iubesti si ii lasi liberi, si le
povestesti... Vei intelege iubirea. Daca nu ii vei lasa liberi, daca ei iti vor genera frustrari?!... Priveste viata...
Este o meditaie. o curgere...
Viata inseamna reproducere. Transmiterea informatiei pe care o ai tu, urmatoarei generatii. Dar nu a celei
sistemice, generate de catre un sistem artificial de credinte, social. Nu, nu!...
Vei transmite, ai transmis, transmiti... informatia animalului. Intamplator, a acelui animal, OM, care se
exprima, care este creativ, care se uita, care incearca sa inteleaga.
Doar bucura-te de el. Observa-i cresterea. Ca si fiinta. Dar tu? Ce faci?
Ce a facut orice sistem (educational, social, economic, financiar) asupra ta?!

A incercat sa te includa in principiile sale. Asta vrei sa faci si tu, cu copilul tau? Asta vrei sa faci si tu cu
tine? Sa faci parte dintr-un sistem impus din "logica", in urma unui rationamentului altora?
Sau... doar... ai putea fi doar tu?! Animalul rational, logic, care se poate bucura de darul care i-a fost oferit de
catre viata?! Sa te bucuri de fiecare clipa, ca si cum ar fi ultima. Sa te bucuri de viata, ca o medtatie?
Nu este nevoie sa alegi. Nimeni nu alege. Viata, existenta, se manifesta cum vrea ea. Doar observa. Viata ca
o meditatie... Viata ca o curgere... Viata ca o meditatie in miscare.
Viata ca o plimbare printre fulgii de nea
Stii?!... TE IUBESC! Pe cel/cea care parcurgi aceste randuri.

Stii?!... Nu este un eu, care sa iubeasca un alt EU.
Stii?!... Intotdeauna ai fost iubit(a), intotdeauna ai fost in in siguranta, intotdeauna ai fost vazut(a).
Da, este adevaret, uneori simti, crezi ca nu este asa.
Dar.. Daca te uiti la intreaga ta viata de pana acum, dacao poti privi ca pe o meditatie, ca pe o iluzie
(frumoasa, de altfel)... Atunci poate ca o vei intelege. Poate.
Daca nu, nu. Oricum viata ta este o meditatie, o iluzie, vii gol, pleci gol... O poti doar intelege.
Si atunci... Linistea, pacea se asterne.
TE IUBESC!
P.P.P.S.
sI... Pentru ca tot mentionam autovindecarea... Ai avut rabdare, in tipm ce citeai randurile notei, sa "evadezi" in viata
ta, in povestile ei? Ai avut rabdare sa citesti si nota "AM INTELES"?
E misto sa te uiti, pentru tne. Randurile pe care tocmai le-ai citit, nu au fost pantru un like sau vreun share. Au fost
pentru mine.
Tu, daca ai simtit asta, ti-ai dat timp sa te uiti la tine. Sa citesti si sa rumegi. Asta indicam in titlul notei, despre
autovindecare.
Ufff... Asa-i ca nu ai timp pentru tine? Poate ca mai tarziu. Acum... Ai ceva mai important de facut. Pentru altii...
Pentru sistem.
Oricum... Si asta este iubire. Dar nu AUTOVINDECARE.
LikeShow more reactions
CommentShare
98 Dan Mantu, Georgiana Onici and 96 others
28 shares
49 Comments
Comments
Cristian N. Antonescu Nota "AM INTELES” https://www.facebook.com/notes/cristian-n-antonescu/am-

inteles/560255807324893
Cristian N. Antonescu
December 11, 2012 ·
AM INTELES (I UNDERSTOOD)
Se pare ca drumurile mele, deocamdata, m-au condus intr-o cu totul alta directie. In directia de a intelege
cine si ce sunt eu.
Am invatat si am inteles ca schimbarea va aparea o data cu transformarea mea. Si... aceasta s-a produs.
...
Continue Reading
December 31, 2014 at 3:28pm · Like · 6 · Remove Preview
Mihaela Dobre Iti multumesc suflete al meu care te exprimi prin Cristian si prin Andrei! Iti MULTUMESC !
December 31, 2014 at 3:58pm · Unlike · 1

Cristian N. Antonescu <3
December 31, 2014 at 4:03pm · Like
Gabi Gaby Ce frumos...ce adevarat....esti minunat...dar tu stii asta....!
December 31, 2014 at 5:17pm · Like · 1
Aurora Fluerici
Aurora Fluerici
Mihalcea Luxandra MINUNAT! ! ITI MULTUMESC! O lectura mai potrivita pentru acest sfarsit de an cu greu as fi putut
gasi........ care sa ma faca sa reflectez la acest minunat dar numit VIATA. Mii de multumiri!
Layla Carmen multumesc <3 am meditat citindu-te,regasindu-ma :) un alt eu,dincolo <3 La Multi Ani plini de
bucurii suflet frumos <3
December 31, 2014 at 10:06pm · Like · 1
Georgiana Mogos La multi ani
January 1, 2015 at 1:27am · Unlike · 1

Ioana Ionita Multumesc! !!
January 1, 2015 at 2:45pm · Unlike · 1
Arina Arinus (y) <3
January 2, 2015 at 2:12am · Like
Adelina Vilceanu Andrei <3 frumosule la multi ani pup
Ela Stefan multumesc . a venit la momentul potrivit <3
Cornelia Manea multumesc,multumesc......multumesc...
February 12, 2015 at 5:43pm · Unlike · 1

Mellyssa Camy · Friends with Manuela Papalicef
<3
February 20, 2015 at 12:08am · Unlike · 1
Cristian N. Antonescu Va recomand sa urmariti acest filmulet. Veti intelege ce inseamna meditatia, indiferent ca este
sub forma de rugaciune, plimbare in parc, respiratie sau doar sa stai in contemplare.
heart emoticon
http://youtu.be/ZpCjZEikUGs
Spiritual Reality Power Of Meditation
Spiritual Reality Video is the answer to Be Healthy Joyful and Peaceful Be Blissful at all given times and situations…
youtube.com
February 21, 2015 at 12:44pm · Like · 1 · Remove Preview
Cristian N. Antonescu https://www.youtube.com/watch?v=cWhOh4MRWbk&index=1...
Jon Henrik Fjällgren - My Home Is My Heart
youtube.com
February 21, 2015 at 12:47pm · Like · Remove Preview

Cristian N. Antonescu Delta state sounds - muzica care induce starea "delta"
https://www.youtube.com/watch?v=nA-B6v46auw...
Anders Rogg Evig
Evig meaning eternal, by Anders Rogg.
youtube.com|By Cristian N. Antonescu
February 21, 2015 at 12:49pm · Like · 4 · Remove Preview
Ruben Ciobanu http://youtu.be/svabO2ed9fU
Heaven on Earth - with Rune Heivang (USH - Matei Georgescu)
youtube.com
February 21, 2015 at 5:40pm · Unlike · 2 · Remove Preview
Cristian N. Antonescu Redescoperirea inteligenţei prin meditaţie - OSHO
https://www.facebook.com/cristian.antonescu/posts/10200871404785585
July 3, 2015 · Bucharest ·
„Redescoperirea inteligenţei prin meditaţie - Cuvânt de încheiere p219-229
În minte există un întrerupător. Numele întrerupătorului este atenţie, conştientizare.
Când începi să urmăreşti, mintea începe să se oprească. Cu cât intensitatea urmăririi creşte, cu atât mai mult
îţi dai seama că mintea poate fi oprită cu uşurinţă.
Momentul în care poţi să opreşti mintea pentru câteva ore este un moment de eliberare.
Iar când mintea se întoarce, când o rechemi, se întoarce întinerită, proaspătă.
De aceea cei care meditează sunt mai inteligenţi decât alţi oameni. Dacă nu sunt, înseamnă că meditaţia lor e
falsă, nu ştiu ce e meditaţia; ei fac altceva în numele meditaţiei.
Un om care meditează este mai sensibil, mai inteligent, mai creativ, mai iubitor, mai înţelegător.
Aceste calităţi se dezvoltă singure.

Iar tot secretul constă într-un singur lucru: învaţă să opreşti mintea. în clipa în care ştii să opreşti mintea
devii stăpânul, şi atunci mintea e doar un mecanism frumos.
O foloseşti când vrei, când e nevoie, iar când nu e nevoie o opreşti.
Ce este meditaţia?
Este o tehnică ce poate fi practicată? Este un efort pe care trebuie să-l faci? Este ceva ce poate realiza
mintea?
Nu.
Tot ce poate face mintea nu poate fi meditaţie; meditaţia e ceva ce transcende mintea, aici mintea e total
neajutorată.
Mintea nu poate penetra meditaţia; unde se sfârşeşte mintea, începe meditaţia.
Lucrul ăsta trebuie ţinut minte, pentru că, în viaţă, tot ce facem facem prin intermediul minţii, tot ce realizăm
realizăm cu ajutorul minţii.
Iar apoi, când ne întoarcem spre interiorul fiinţei noastre, ne gândim tot la tehnici, metode, fapte, pentru că
experienţa de o viaţă ne arată că totul poate fi făcut de către minte.
Mintea poate să facă tot, în afară de meditaţie.

Pentru că meditaţia nu e o realizare, ea există deja, e natura ta. Ea nu trebuie realizată, trebuie doar
recunoscută, trebuie doar reamintită. Ea te aşteaptă s-o redescoperi. O porţi cu tine mereu.
Meditaţia e natura ta intrinsecă, e fiinţa ta, ea nu are nimic de a face cu faptele tale. Ea nu poate fi posedată,
nu e un lucru. E fiinţa ta. Eşti tu.
Odată ce înţelegi ce e meditaţia, lucrurile devin foarte clare. Altfel, continui să bâjbâi în întuneric.
Meditaţia e o stare de claritate, nu o stare a minţii.

Mintea înseamnă confuzie. Mintea nu e niciodată limpede. Nu poate fi.
Gândurile creează nori - ele sunt nori subtili. Când gândurile dispar, când în jurul tău nu mai sunt nori, când
eşti în fiinţa ta simplă, se produce claritatea; atunci poţi să vezi departe; atunci poţi să vezi chiar capătul
existenţei; atunci privirea ta devine pătrunzătoare, ajunge până la însăşi esenţa fiinţei.
Meditaţia înseamnă claritatea vederii. Nu poţi să te gândeşti la ea.

Trebuie să abandonezi gândirea.
Iar când spun „să abandonezi gândirea“, asta înseamnă să nu faci nimic. Să stai. Să laşi gândurile să se aşeze.
Să laşi mintea să se oprească singură.
Tu doar să stai într-un colţ liniştit şi să te uiţi la perete, nefăcând nimic. Să stai relaxat. Fără efort. De parcă
ai dormi cu ochii deschişi - eşti treaz şi eşti relaxat, dar tot corpul tău adoarme. Rămâi treaz în interior, dar
corpul se cufundă într-o relaxare profundă.
Gândurile se aşază singure, nu e nevoie să te repezi tu să le pui la locul lor.

Este ca şi cum ai încerca să cureţi de mâl şi de frunze uscate un pârâu pentru a-l face iar limpede; n-ai face
decât să-l tulburi şi mai rău. Stai pe mal. Aşteaptă. Uită-te cu indiferenţă.
Pe măsură ce pârâul curge la vale, frunzele uscate sunt duse de apă, iar mâlul se aşază singur.
După un timp, îţi vei da seama dintr-odată că pârâul este iar limpede precum cristalul.
Ori de câte ori prin minte îţi trece o dorinţă, pârâul se tulbură. Aşa că stai pur şi simplu. Nu face nimic.
În Japonia, acest „stat pur şi simplu" se numeşte „ZAZEN”; doar stai şi nu faci nimic.
Şi, într-o zi, se întâmplă meditaţia. Când vine, o recunoşti imediat; a fost tot timpul acolo, dar nu te-ai uitat
în direcţia cea bună.
Comoara a fost cu tine, dar tu erai ocupat cu altceva: cu gânduri, cu dorinţe, cu o mie şi unu de lucruri.
Un singur lucru nu te-a interesat - propria ta fiinţă.
Ţine minte, meditaţia îţi va aduce din ce în ce mai multă inteligenţă, inteligenţă infinită, inteligenţă radioasă.
Meditaţia te va face mai viu şi mai sensibil; viaţa ta va deveni mai bogată.
Poţi intra în meditaţie stând pur şi simplu, dar atunci stai, nu face nimic altceva. Dacă poţi doar să stai, asta
devine meditaţie. Nemişcarea trebuie să fie singura ta mişcare.
De fapt, cuvântul zen vine de la cuvântul zazen, care înseamnă doar să stai, să nu faci nimic. Dacă poţi doar
să stai, fără să faci nimic cu corpul şi cu mintea ta, asta devine meditaţie; însă e greu.
Poţi să stai foarte uşor când faci şi altceva, dar în clipa în care doar stai şi nu faci nimic, statul devine o
problemă.
Fiecare fibră din corp începe să se mişte; fiecare venă, fiecare muşchi încep să se mişte.
Începi să simţi un tremur subtil; devii conştient de multe puncte din corp de care n-ai ştiut înainte. Şi cu cât
te străduieşti mai mult doar să stai, cu atât mai multă mişcare simţi în interiorul tău.
Aşa că statul poate fi folosit numai dacă înainte ai făcut alte lucruri.
Poţi doar să mergi, asta e uşor.

Poţi doar să dansezi, asta e şi mai uşor.
Şi, după ce ai făcut alte lucruri care sunt mai uşoare, poţi şi să stai.
Statul în poziţia de buddha este, de fapt, ultimul lucru care trebuie făcut; el nu trebuie făcut de la început.
Numai după ce ai început să te simţi identificat total cu mişcarea poţi să începi să te simţi identificat total cu
nemişcarea.
Aşa că eu nu le spun niciodată oamenilor să înceapă cu statul pur şi simplu, cu statul şi atât.
Începe de unde începutul e uşor, altfel vei începe să simţi multe lucruri inutile - lucruri care nu există.
Dacă începi cu statul (cu poziţia şezândă în care nu faci nimic), vei simţi mult freamăt înăuntru, multă
tulburare.
Cu cât te străduieşti mai mult doar să stai, cu atât vei simţi mai mult freamăt; vei deveni conştient numai de
mintea ta nebună şi nimic altceva.
Va apărea deprimarea, te vei simţi frustrat. Nu te vei simţi cuprins de fericire, dimpotrivă, vei începe să simţi
că eşti nebun. Şi, uneori, chiar s-ar putea să înnebuneşti.
Dacă faci un efort sincer „doar să stai", chiar s-ar putea să înnebuneşti.
Nebunia nu se produce prea des doar pentru că, de fapt, oamenii nu încearcă în mod sincer doar să stea şi
atât.
În poziţia şezând începi să cunoşti atâta nebunie în tine încât, dacă eşti sincer şi continui să stai şi atât, chiar
s-ar putea să înnebuneşti.
Lucrul ăsta s-a mai întâmplat, şi chiar de foarte multe ori.
De aceea eu nu propun niciodată ceva care poate să genereze frustrare, deprimare, tristeţe - ceva care să-ţi
permită să fii prea conştient de nebunia ta.
S-ar putea să nu fii pregătit să fii la curent cu toată nebunia care există în tine; trebuie să fii lăsat să ajungi
treptat a cunoaşte anumite lucruri.
Cunoaşterea nu e întotdeauna bună; ea trebuie să se dezvăluie încet, pe măsură ce capacitatea ta de a absorbi
creşte.
Eu încep cu nebunia ta, nu cu poziţia şezând. Eu îţi las nebunia să se desfăşoare.

Dacă dansezi nebuneşte, în tine se întâmplă opusul. Printr-un dans nebun, începi să devii conştient de un
punct tăcut din interiorul tău; şezând liniştit, începi să devii conştient de nebunia din tine - eşti liniştit la
exterior, dar în interior eşti nebun.
E mult mai bine să începi cu ceva activ - ceva pozitiv, viu, în mişcare; atunci vei simţi cum creşte o linişte
interioară.
Cu cât creşte ea mai mult, cu atât îţi va fi mai uşor să foloseşti o poziţie şezând sau o poziţie culcat.
Dar atunci lucrurile vor fi diferite, total diferite.
O tehnică de meditaţie care începe cu mişcare, acţiune te ajută şi în alte privinţe.

Ea devine un catharsis.
Când stai şi atât, eşti frustrat; mintea ta vrea să se mişte, iar tu doar stai.
Fiecare muşchi se mişcă, fiecare nerv se mişcă, încerci să-ţi impui ceva care nu e firesc pentru tine; atunci te
scindezi în cel care impune şi cel căruia i se impune.
Şi, în realitate, partea căreia i se impune, partea care e înăbuşită este partea mai autentică; ea deţine
majoritatea minţii tale şi, de regulă, majoritatea învinge.
Ceea ce înăbuşi tu trebuie de fapt aruncat, nu înăbuşit. S-a acumulat în tine din cauza înăbuşirii constante.
Creşterea, civilizaţia, educaţia, toate sunt represive.

Ai înăbuşit multe lucruri care puteau fi aruncate uşor cu o educaţie diferită, cu o educaţie mai conştientă, cu
părinţi mai atenţi.
Cu o mai bună cunoaştere a mecanismului interior al minţii, cultura ţi-ar fi permis să arunci multe lucruri.
De exemplu, când un copil e furios, noi îi spunem: .Nu fi furios“. El începe să-şi înăbuşe furia. Încetul cu
încetul, ceea ce a fost o întâmplare de moment devine permanent. Acum el nu va acţiona cu furie, ci va
rămâne în şinele lui furios.
Noi am acumulat multă mânie din lucruri care la început au fost momentane; nu poţi să fii mânios continuu
decât dacă mânia a fost reprimată.
Mânia e o treabă de moment care vine şi pleacă; dacă o exprimi, nu mai eşti furios. Fii mânios, dezlănţuie-te,
nu reprima mânia.
Bineînţeles, vor fi probleme. Dacă spun „Fii mânios“, ai să-ţi reverşi mânia pe cineva.
Dar un copil poate fi modelat; i se poate da o pernă, spunându-i-se: „Mânie-te pe pernă. Fii violent cu
perna“.
Dintr-un bun început copilul poate fi crescut într-un fel în care mânia să-i fie deviată; i se poate da un obiect
cu care să arunce până îi trece mânia. în câteva secunde, mânia lui se va risipi şi nu o va acumula.
Tu ai acumulat mânie, sex, violenţă, lăcomie, totul! Această acumulare e nebunia din tine.
E acolo, în interiorul tău.
Dacă începi cu o tehnică de meditaţie reprimantă - de exemplu, stând pur şi simplu -, înăbuşi toate acestea,
nu laşi să fie eliberate.
Aşa că eu încep cu un catharsis. Mai întâi, aruncă în aer tot ce e înăbuşit; iar atunci când poţi să-ţi arunci în
aer mânia, te-ai maturizat.
Dacă nu pot fi iubitor singur, dacă pot fi iubitor numai cu cineva pe care îl iubesc, nu sunt încă matur.
Depind de cineva chiar şi prin iubire; ca să pot iubi, trebuie să existe cineva.
Atunci această iubire nu e decât o treabă foarte superficială; nu e natura mea.
Dacă sunt singur în camera pe care n-o iubesc deloc, calitatea de a iubi nu a pătruns adânc în fiinţa mea, nu
face parte din ea.
Te maturizezi din ce în ce mai mult atunci când eşti tot mai puţin dependent. Dacă poţi să fii mânios singur,
eşti mai matur. Nu ai nevoie de vreun obiect ca să fii mânios.
Aşa că, la început, eu fac din catharsis o necesitate. Trebuie să arunci totul din tine, fără să fii conştient de
vreun obiect.
Fii mânios fără prezenţa persoanei pe care ţi-ar plăcea să-ţi verşi mânia. Plângi, fără să cauţi vreun motiv;
râzi, fără să ai de ce râde. Aruncă tot ce ai acumulat, aruncă pur şi simplu şi, după aceea, vei fi despovărat de
tot trecutul.
În câteva clipe te poţi despovăra de toată viaţa - ba chiar de mai multe vieţi.
Dacă eşti gata să arunci totul, dacă poţi să-ţi laşi nebunia să iasă, în câteva momente se produce o curăţenie
profundă.
Acum, eşti curat, eşti proaspăt, inocent, eşti iarăşi copil. Acum, în inocenţa ta, poţi să meditezi stând - doar
stând sau doar culcat -, pentru că acum în tine nu mai există nebunie care să deranjeze statul.
Curăţarea trebuie să fie primul lucru.

Altfel, prin exerciţii de respiraţie, prin statul pur şi simplu, prin practicarea poziţiilor, a asanelor yoga, nu
faci decât să înăbuşi ceva, să reprimi.
Când în tine coboară tăcerea, ea nu e un lucru fals. Nu e ceva cultivat de tine, ci ceva care ţi se întâmplă.
începi s-o simţi crescând înlăuntrul tău, la fel cum o mamă îşi simte copilul crescându-i în pântece.
Numai atunci când tăcerea creşte în interiorul tău există transformare; altfel e doar autoamăgire.
Şi poţi să te amăgeşti aşa vieţi la rând, la infinit chiar.
***
Inteligenţa poate fi redescoperită. Iar singura metodă de a o redescoperi este meditaţia.
Meditaţia face un singur lucru - distruge toate barierele ridicate de societate pentru a te împiedica să fii
inteligent. Ea înlătură pur şi simplu blocajele.
Funcţia ei este negativă: înlătură pietrele care împiedică apele tale să curgă şi lăstarii tăi să prindă viaţă.
Fiecare om poartă în el un mare potenţial, dar societatea pune pietre mari pentru a-l împiedica să se
manifeste. Societatea a creat în jurul omului ziduri chinezeşti; l-a întemniţat.
Dacă eşti creştin, eşti întemniţat de preoţii creştini.

Dacă eşti hindus, eşti întemniţat de preoţii hinduşi, închisorile sunt diferite; arhitectura e diferită, camerele
sunt altfel făcute, din alt material.
Şi s-ar putea ca unele închisori să fie mai confortabile decât altele, mai sofisticate decât altele.
Bineînţeles că închisoarea americană e mai bună decât închisoarea indiană, mult mai bună, mai confortabilă;
acolo deţinutul are la dispoziţie radio şi televizor.
Închisoarea indiană nu are cum să fie altfel decât indiană. Indienii trăiesc într-o lipsă totală de confort. cum
ar putea să li se pună la dispoziţie deţinuţilor radio şi confort? Imposibil. Acolo ei trebuie să fie pedepsiţi; nu
li se permite să se bucure.
Creştinismul poate că e o închisoare puţin mai bună decât mahomedanismul, dar închisoarea e închisoare.
Şi, de fapt, o închisoare mai bună este mult mai periculoasă, pentru că s-ar putea să te agăţi de ea, să nu mai
vrei să ieşi din ea; s-ar putea să începi s-o iubeşti de parcă ar fi casa ta. Dar toate astea sunt închisori.
Şi uneori oamenii se satură de o închisoare şi schimbă închisorile.

Hindusul devine creştin, iar creştinul devine hindus.
Acum există mulţi creştini nătărăi care au devenit Hare Krishna - aceeaşi prostie, dar într-o altă formă.
Există mulţi hinduşi care au devenit creştini, dar persistă aceleaşi superstiţii; nu există nici o diferenţă.
Nu există nici o schimbare nici la hinduşii care au trecut la creştinism, nici la creştinii care au trecut la
hinduism.
Ei au schimbat doar închisorile.
Inteligenţa înseamnă să ştii sa iesi din toate inchisorile şi să nu mai intri niciodată în vreuna. Inteligenţa
poate fi descoperită prin meditaţie, întrucât toate aceste închisori există în mintea oamenilor.
Din fericire, ele nu pot ajunge la fiinţa omului. Nu îi pot polua fiinţa, îi poluează numai mintea, ele
acţionează numai asupra minţii.
Dacă oamenii pot să iasă din minte, vor ieşi din creştinism, din hinduism, din jainism, din budism şi vor
termina cu toate prostiile, vor pune punct.
Aşadar, descoperă-ţi inteligenţa, ieşind din minte; şi când eşti afară, uită-te la ea, fii conştient de ea, fii doar
un privitor, un martor.
Descoperindu-ţi inteligenţa repari răul pe care ţi l-a făcut societatea, distrugi răul, distrugi conspiraţia
preoţilor şi a politicienilor.
Ai scăpat, eşti liber.

Pentru prima dată eşti cu adevărat o fiinţă umană, o fiinţă umană autentică.
Acum tot cerul e al tău."
Acesta a fost un fragment din OSHO - "INTELIGENTA - Reactioneaza creativ la prezent"

Il voi atasa ca si comentariu si sub fotografia copertii din albumul "My Osho Books":
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200421769904994&l=ae566e6f45
Sub fiecare coperta din album, veti regasi fragmente din cartile respective
<3
July 3, 2015 at 8:48pm · Like · 1 · Remove Preview
Cristian N. Antonescu Meditatia - un capitol din OSHO - "Cartea despre femei":

"MEDITAŢIA
Ce este meditaţia?
Ce este meditaţia? Este oare o tehnică ce trebuie practicată? Un efort care trebuie făcut? Un obiectiv pe care
trebuie să-l atingă mintea? Nu. Nu este nimic din toate acestea.
Orice ar face mintea, aceasta nu poate fi meditaţie, căci meditaţia este ceva care transcende mintea. Mintea
este un instrument nefolositor în ceea ce priveşte meditaţia. Ea nu poate pătrunde în meditaţie. Meditaţia
începe acolo unde se termină mintea.
Este important să ţineţi minte acest lucru, căci tot ceea ce faceţi în viaţă, voi faceţi prin intermediul minţii
voastre. De aceea, atunci când vă întoarceţi către interior, voi aveţi tendinţa să continuaţi să gândiţi în
termeni tehnici, metode şi instrumente, căci întreaga voastră experienţă de viaţă v-a arătat că mintea poate
realiza orice. Da, ea poate realiza orice, cu excepţia meditaţiei, căci meditaţia nu este o realizare, nu este
ceva ce poate fi făcut, este deja acolo, este natura voastră. Ea nu trebuie realizată, ci doar recunoscută. Este
suficient să vă amintiţi de ea. Ea se află deja în voi şi aşteaptă să vă întoarceţi către ea, să o recunoaşteţi.
Meditaţia este natura voastră intrinsecă. Voi sunteţi ea, ea este fiinţa voastră, şi nu are nimic de-a face cu
269
acţiunea. Nu o puteţi avea, nu o puteţi fabrica, nu o puteţi poseda. Ea nu este un lucru. Sunteţi chiar voi. Este
fiinţa voastră.
De îndată ce veţi înţelege ce este meditaţia, totul vă va deveni clar. în caz contrar, veţi continua să rătăciţi în
beznă.
Meditaţia este o stare de luciditate, nu o stare mentală. Mintea înseamnă confuzie. Ea nu este niciodată
lucidă. Nici nu are cum să fie. Gândurile creează în jurul vostru o ceaţă, uneori foarte subtilă, iar claritatea se
pierde. Când gândurile dispar, tot ceea ce rămâne este starea de fiinţă, luciditatea, claritatea. Atunci puteţi
vedea până foarte departe. Puteţi ajunge cu privirea până la capătul existenţei. Mai mult, privirea voastră
devine atunci foarte penetrantă, ea poate pătrunde până în miezul lucrurilor, până în esenţa lor ultimă.
Meditaţia este claritate, claritatea supremă a viziunii. Ea nu poate fi gândită. Este necesar să renunţaţi la
gândire. Nu vă grăbiţi însă să trageţi concluzii pripite auzind că trebuie să renunţaţi la gândire, căci eu mă
folosesc încă de cuvinte, Eu afirm: „Renunţaţi la gândire“, dar nici chiar această afirmaţie nu este corectă,
căci şi ea înseamnă tot un fel de acţiune, iar meditaţia nu este o acţiune.
„Renunţaţi la gândire“ înseamnă de fapt să renunţaţi la orice fel de acţiune, să staţi pur şi simplu. Lăsaţi
gândurile voastre să se liniştească singure. Lăsaţi mintea voastră să se calmeze de la sine. Rămâneţi astfel,
complet relaxaţi, perfect liniştiţi, fără să faceţi nimic. Dacă sesizaţi că aveţi tendinţa să adormiţi, treziţi-vă.
Conştientizaţi faptul că sunteţi complet treji, chiar dacă vă relaxaţi, chiar dacă trupul vostru a adormit.
Păstraţi-vă luciditatea interioară, în timp ce corpul fizic pătrunde într-o stare de relaxare totală.
Gândurile se liniştesc singure, nu trebuie să săriţi pe ele, nu trebuie să le puneţi la punct. Este ca şi un canal
care s-a colmatat. Ce faceţi? Săriţi în el şi faceţi valuri? Nu veţi reuşi decât să aduceţi şi mai mult noroi la
suprafaţă. Cel mai bine este să staţi pe mal şi să aşteptaţi. Mâlul se va depunde de la sine. Nu trebuie decât să
staţi liniştiţi pe margine. Nu este nimic de făcut. Orice acţiune nu face decât să tulbure şi mai mult noroiul.
Fluxul de apă va continua astfel să curgă, mâlul se va depune, frunzele moarte de la suprafaţă vor fi duse de
curent, iar apa se va limpezi.
Şi astfel, după o vreme, veţi deveni brusc conştienţi. Apa va deveni clară ca şi cristalul.
Ori de câte ori vă trece o dorinţă prin minte, curentul se tulbură. De aceea, aşteptaţi. Nu faceţi nimic. în
Japonia, această aşteptare fără să faci nimic se numeşte zazen. Şi într-o bună zi, meditaţia apare. Nu
dumneavoastră aţi ajuns la ea; ea vine la dumneavoastră. Iar atunci când apare, o recunoaşteţi imediat. A fost
întotdeauna acolo, dar voi nu priveaţi în direcţia justă. Comoara a fost întotdeauna în voi, dar voi eraţi
preocupaţi de altceva, de gânduri, de dorinţe, de o mie şi una de treburi. Singurul lucru care nu v-a interesat a
fost... chiar fiinţa voastră.
Când energia se întoarce către interior, când ea revine la sursă, claritatea apare subit. Atunci puteţi vedea
norii la o mie de mile distanţă, şi puteţi auzi muzica pinilor din vechime. Atunci, totul devine cu putinţă66.
Meditaţia vă ajută să deveniţi conştienţi de potenţialul vostru, de ceea ce puteţi fi, de ceea ce puteţi face, de
ceea ce nu aţi făcut, de calităţile de care nu v-aţi folosit. Psihologii
“ Străvechea muzică a pinilor, Cap. 7.
afirmă că omul nu îşi foloseşte decât 5% din potenţialul său. 95% se pierde prin nefolosire, iar oamenii îşi
doresc să trăiască foarte mult. Pentru ce?
Dacă v-aţi folosi 100% potenţialul, aţi putea trăi atât de intens în această viaţă scurtă! Ar fi oricum o viaţă
mai bună decât 10.000 de vieţi în care nu vă folosiţi decât de 5% din potenţialul vostru. 70 de ani de viaţă ar
fi suficienţi dacă v-aţi folosi potenţialul la capacitatea lui maximă. Viaţa voastră ar deveni atunci o flacără, o
fericire intensă67.
Atunci când nu faci nimic, pe nici un nivel - nici corporal, nici mental, etc. - când întreaga ta activitate a
încetat, iar tu exişti pur şi simplu, atunci te afli în meditaţie. Meditaţia nu este ceva care poate fi practicat; ea
nu poate fi decât înţeleasă.
Ori de câte ori aveţi timp pentru existenţă, renunţaţi la orice acţiune. Gândirea este şi ea o formă de acţiune,
concentrarea la fel, chiar şi contemplarea este o acţiune, deşi foarte subtilă. Dacă nu faceţi absolut nimic,
chiar şi numai pentru o singură clipă, dacă vă situaţi chiar în centrul fiinţei voastre, complet relaxaţi, atunci
vă aflaţi în meditaţie. După ce îi veţi prinde gustul, veţi putea rămâne în această stare oricât de mult veţi dori.
în cele din urmă, veţi putea rămâne în meditaţie 24 de ore pe zi.
După ce aţi început să înţelegeţi maniera în care fiinţa voastră nu mai poate fi tulburată de nimic, veţi putea
reîncepe - treptat - să acţionaţi, fără să mai pierdeţi din vedere conştientizarea fiinţei dumneavoastră. Aceasta
este cea de-a doua fază a meditaţiei. în prima fază trebuie să învăţaţi să fiţi. în cea de-a doua puteţi trece la
mici acţiuni: să curăţaţi
‘7Aleluia! Cap. 31. 272
podeaua, să faceţi un duş, păstrându-vă însă autocentraţi. Puteţi trece apoi la lucruri mai complicate.
Spre exemplu, eu vă vorbesc, dar meditaţia mea nu este tulburată. Eu continui să vorbesc, dar centrul meu nu
este tulburat de nici un val, cât de mic.
Aşadar, meditaţia nu se opune acţiunii. Nu este o formă de escapism faţă de viaţă, ea vă învaţă pur şi simplu
un nou fel de a trăi. Vă plasează în centrul ciclonului.
Viaţa continuă, chiar cu o intensitate mai mare, cu mai multă bucurie, cu mai multă claritate, cu o creativitate
mai mare, dar voi rămâneţi singuri, un simplu privitor pe vârful colinei, care contemplă ce se petrece în jurul
lui. Nu mai sunteţi acum cel care face, ci cel care contemplă.
Acesta este secretul meditaţiei: transformarea celui care acţionează în cel care contemplă. Acţiunea continuă
fără probleme, pe nivelul ei; puteţi tăia lemne, puteţi extrage apă din fântână. Puteţi face tot felul de lucruri,
mai mari sau mai mici. Singurul lucru care contează este să nu mai pierdeţi din vedere centrul.
Această conştientizare, această contemplativitate, nu mai trebuie să fie niciodată tulburată, ocultată, uitată.
Meditaţia este în realitate ceva foarte simplu .
Ne poţi explica principalii paşi care trebuie jacuţi pentru a ajunge la starea supremă de conştiinţă meditativă?
Primul pas constă în conştientizarea propriului corp. Treptat, omul devine din ce în ce mai conştient de
fiecare gest al său, de fiecare mişcare. Pe măsură ce devine tot mai conştient, încep să se petreacă adevărate
miracole: multe lucruri pe care obişnuia să le facă înainte dispar pur şi
simplu. Corpul devine mai relaxat, prin el începe să pulseze o muzică interioară, şi o pace profundă coboară
asupra lui.
Al doilea pas constă în conştientizarea propriei minţi, a gândurilor. Acestea sunt mai subtile decât corpul,
deci mai periculoase.
Când veţi deveni conştienţi de gândurile voastre, veţi rămâne surprinşi de ceea ce se petrece în interiorul
vostru. Dacă aţi nota în scris tot ceea ce vă trece prin minte, clipă de clipă, aţi rămâne cu gura căscată. Nu v-
ar veni să credeţi că aceste lucruri se petrec în interiorul fiinţei voastre. Este suficient să notaţi timp de zece
minute gândurile care vă trec prin minte. închideţi uşile şi ferestrele, astfel încât nimeni să nu poată intra,
pentru a putea fi absolut sinceri cu voi înşivă. La sfârşit, ardeţi hârtia, pentru ca nimeni să nu afle ce aţi scris
pe ea. Singurul lucru care vă mai rămâne de făcut este să fiţi absolut sinceri, să scrieţi tot ceea ce vă trece
prin minte.
După zece minute, citiţi cele scrise şi veţi face cunoştinţă cu nebunia din interiorul vostru! Nefiind conştienţi
de ea, această nebunie continuă să curgă ca un curent subteran prin mintea voastră. Ea vă influenţează în tot
ceea ce faceţi, vă afectează chiar dacă nu faceţi nimic; ea afectează totul. Iar totalitatea ei va reprezenta viaţa
voastră! De aceea, acest nebun trebuie transformat. Iar miracolul conştiinţei constă în faptul că nu trebuie să
faceţi nimic altceva decât să fiţi conştienţi.
Fenomenul contemplării este atât de puternic, încât poate schimba totul. încetul cu încetul, nebunul dispare.
Treptat, gândurile intră pe un făgaş normal, se structurează; ele nu mai sunt haotice, ci tind să devină un
cosmos. Şi astfel apare pacea. Când corpul şi mintea sunt împăcate, ele încep să comunice, între ele apare o
punte. Ele nu mai aleargă în direcţii diferite, nu mai călăresc pe cai nărăvaşi,
care nu pot fi conduşi în aceeaşi direcţie. Pentru prima oară, în interior apare o anumită armonie, pe baza
căreia puteţi face cei de-al treilea pas necesar: conştientizarea emoţiilor, a sentimentelor, a stărilor lăuntrice.
Acesta este palierul cel mai subtil, şi implicit cel mai dificil de controlat, dar dacă aţi reuşit să deveniţi
conştienţi de gândurile voastre, aţi făcut deja un mare pas înainte. Pentru emoţii, sentimente, stări, este
nevoie doar de o conştientizare ceva mai intensă.
Dacă deveniţi conştienţi de toate aceste trei paliere, ele se unifică într-un fenomen comun. Iar când ele devin
una, funcţionând împreună, la unison, ele se transformă într-un fel de orchestră, într-o armonie simfonică.
Atunci se manifestă cea de-a patra stare, care nu poate fi controlată. Ea apare întotdeauna de la sine. Este un
dar al totalităţii, o răsplată pentru cei care au atins primele trei nivele.
Cea de-a patra stare este conştiinţa ultimă, trezirea sau iluminarea spirituală. Fiinţa devine atunci conştientă
de propria sa conştiinţă pură, devine un buddha, o fiinţă trezită. Abia atunci află ea ce înseamnă beatitudinea.
Corpul experimentează plăcerea, mintea experimentează fericirea, inima trăieşte bucuria, iar cea de-a patra
stare reprezintă beatitudinea. Beatitudinea este scopul tuturor stwMyo-şilor, al tuturor căutătorilor, iar
modalitatea de a atinge acest scop este conştientizarea .
Au femeile nevoie de o meditaţie specială?
Nu. Meditaţia are legătură numai cu conştiinţa voastră, iar conştiinţa nu este nici masculină, nici feminină.
Aceasta este una din premisele fundamentale care trebuie înţelese.
Toate religiile i-au contestat femeii posibilitatea creşterii spirituale, pornind de la ideea că trupul ei este
diferit, că biologia ei este altfel decât cea a bărbatului. De aceea, ea nu ar putea - chipurile - să atingă
înflorirea supremă a conştiinţei. Ciudat este însă faptul că nimeni nu şi-a pus problema: cine atinge înflorirea
supremă, trupul, mintea sau conştiinţa?
Corpul femeilor diferă de cel al bărbaţilor. Dacă trupul ar fi cel care intră în meditaţie, atunci cu siguranţă ar
fi nevoie de meditaţii diferite pentru femei şi pentru bărbaţi. Corpul nefiind implicat însă în meditaţie, nu se
pune problema vreunei diferenţe. Spre exemplu, în Yoga, unde corpul fizic este foarte important - căci toate
posturile yoghine au fost create pornind de la fiziologie - există numeroase posturi care nu sunt potrivite
pentru trupul feminin, şi există altele care sunt mult mai potrivite pentru femei decât pentru bărbaţi, din
cauza flexibilităţii sporite a trupului feminin. De aceea, în Yoga s-ar putea face o distincţie: Yoga pentru
femei şi Yoga pentru bărbaţi.
Mintea celor două sexe este şi ea diferită. Bărbatul gândeşte logic, lingvistic. Femeia este afectată în mai
mare măsură de emoţii, de sentimente, care sunt non-verbale. Aşa se explică de ce femeile nu sunt înclinate
către argumentaţie, preferând să ţipe, să se certe şi să plângă. Aşa au stat dintotdeauna lucrurile, şi femeia
câştigă întotdeauna în faţa bărbatului, care se simte stânjenit de acest fel de manifestare. El poate avea
dreptate din punct de vedere logic, dar mintea femeii nu funcţionează în termenii logicii.
Aşadar, dacă meditaţia ar avea ceva de-a face cu mintea, am putea vorbi de o meditaţie pentru femei şi alta
pentru bărbaţi. Dar meditaţia nu se referă decât la esenţa cea mai
intimă a fiinţei noastre, care nu poate fi divizată într-o jumătate masculină şi alta feminină.
Conştiinţa nu este altceva decât conştiinţă. Oglinda nu este decât o oglindă. Ea nu are sex, sau gen . Rolul ei
este pur şi simplu să reflecte.
Conştiinţa este exact ca o oglindă care reflectă obiectele. Iar meditaţia nu înseamnă altceva decât această
reflectare, a minţii în acţiune, sau a corpului în acţiune. Nu contează dacă trupul celui care meditează este al
unui bărbat sau al unei femei, nu contează felul în care funcţionează mintea sa, emoţional sau logic.
Indiferent care este cazul, conştiinţa nu trebuie decât să fie atentă. Această atenţie, această luciditate, este
meditaţia.
De aceea, nu se poate face vreo diferenţiere între meditaţia pentru bărbaţi şi meditaţia pentru femei .
Se poate spune că meditaţia este un proces de „purificare “?
Meditaţia este un proces de eliminare a întregului trecut, cu toate bolile sale, cu tot acel puroi care s-a adunat
de-a lungul timpului în voi.
Procesul este dureros, dar el este purificator, şi nu există o altă cale pentru a vă purifica .
Orice meditaţie este un instrument de purificare a fiinţei interioare. întreaga ştiinţă a religiei tinde către
acelaşi scop: purificarea fiinţei interioare a omului, renunţarea la trecut, la povară, la ceea ce este mort în el,
la ceea ce este inert, transformarea omului într-o fiinţă vie. Cu cât el devine mai sensibil, cu atât mai profund
va putea pătrunde el în
miezul existenţei. Iar Dumnezeu se află chiar în centrul ultim al existenţei. Până când nu vom reuşi să
pătrundem în propriul nostru centru, va fi imposibil să putem contacta sursa întregii vieţi .
Primul lucru care este necesar este un catharsis, o eliberare a tuturor acelor lucruri din interiorul vostru care
sunt greşite, care sunt reprimate acolo. Este necesar să eliminaţi tot ce aţi reprimat de-a lungul timpului, să
eliberaţi aceste energii. Metodele tradiţionale sunt bune, dar ele au fost inventate cu mii de ani în urmă, aşa
că a apărut un decalaj, şi ele trebuie completate cu multe altele. Iar din perspectiva mea, cel mai important
lucru care trebuie adăugat este acest catharsis. în cazul occidentalilor sunt necesare încă şi mai multe lucruri,
tot felul de experienţe noi. Eu însumi încerc tot felul de lucruri .
De ce pui un accent mai mare pe meditaţia haotică decât pe cea sistematică?
Eu prefer metodele haotice mai degrabă decât pe cele sistematice pentru că o metodă haotică este extrem de
utilă pentru a împinge centrul fiinţei dinspre creier în jos. Centrul nu poate fi împins în jos prin nici o metodă
sistematică, pentru că sistematizarea este o activitate a creierului. Aplicarea unei metode sistematice nu face
decât să întărească poziţia creierului, să trimită mai multă energie la acest nivel.
Metodele haotice permit anularea creierului. Acesta nu mai poate face nimic. Metoda este atât de haotică
încât centrul
este automat împins dinspre creier în jos, către inimă. Dacă veţi aplica viguros, nesistematic, haotic,
Meditaţia Dinamică pe care v-am recomandat-o, centrul vostru se va deplasa în inimă. Atunci se va produce
un catharsis.
Catharsis-u\ este necesar deoarece inima voastră este îngrozitor de reprimată, din cauza creierului vostru.
Creierul a preluat controlul într-o măsură atât de mare încât a ajuns să vă domine complet. în fiinţa voastră
nu mai există loc pentru inimă; de aceea, aspiraţiile ei sunt reprimate. Voi nu aţi râs niciodată din inimă, nu
aţi trăit niciodată din toată inima, nu aţi făcut niciodată nimic din inimă. Creierul s-a impus întotdeauna,
sistematizând lucrurile, ordonându-le într-o manieră matematică. Şi astfel, inima a fost reprimată.
De aceea, voi aveţi nevoie mai întâi de toate de o metodă haotică, pentru a împinge centrul conştiinţei
dinspre creier către inimă. Aveţi apoi nevoie de un catharsis pentru a despovăra inima, pentru a o deschide.
Când inima devine uşoară, centrul de conştiinţă coboară încă şi mai jos; el ajunge la nivelul ombilicului.
Ombilicul este sursa voastră de vitalitate, sămânţa din care s-a născut întreaga voastră fiinţă, inclusiv trupul
şi mintea.
Am motive serioase să aplic această metodă haotică. Metodologia sistematică nu vă poate ajuta prea mult la
ora actuală, căci creierul vostru o va folosi ca un instrument personal. Nici incantarea bhajan-urWor nu vă
poate ajuta prea mult la ora actuală, căci inima voastră este atât de împietrită încât nu se va deschide la auzul
unei simple incantaţii. Incantaţiile, rugăciunile, nu pot fi decât o formă de escapism pentru ea. Inima voastră
nu poate încă înflori în rugăciune, căci este copleşită de reprimări de tot felul. Personal, nu am cunoscut nici
măcar o singură persoană care
să poată pătrunde adânc în rugăciune. Rugăciunea a devenit imposibilă, deoarece iubirea însăşi a devenit
imposibilă.
Aşadar, conştiinţa trebuie împinsă în jos, către sursa ei, către rădăcini. Numai în acest fel poate apărea
posibilitatea unei transformări. De aceea, eu folosesc metodele haotice, pentru a împinge în jos conştiinţa,
pentru a o scoate de sub influenţa creierului.
Ori de câte ori vă aflaţi în haos, mintea voastră se opreşte. Spre exemplu, în cazul în care conduceţi o maşină
şi cineva vă sare în faţă, reacţia voastră este atât de bruscă încât nu poate fi pusă pe seama minţii. Mintea are
nevoie de timp. Ea se gândeşte ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă, ia în consideraţie diferite
argumente. De aceea, atunci când apare posibilitatea unui accident, senzaţia pe care o simţiţi este în
apropierea abdomenului, ca şi cum stomacul vostru ar fi cel care reacţionează. Din cauza accidentului,
conştiinţa voastră este împinsă în jos, către ombilic. Dacă accidentul ar putea fi calculat dinainte, creierul ar
putea să-l prevină, dar atunci când se petrece, el apare fortuit. Ori de câte ori în viaţa noastră se petrece ceva
neobişnuit, ceva necunoscut, conştiinţa se deplasează în zona ombilicului.
Dacă întrebaţi un călugăr Zen: „Cu ce parte a corpului gândeşti?“, el îşi va aşeza mâinile pe burtă. Când
occidentalii au intrat pentru prima oară în contact cu călugării Zen, ei nu au înţeles nimic: „Ce nonsens! Cum
poţi gândi cu burta?“ Dar răspunsul Zenului este cât se poate de semnificativ: conştiinţa se poate folosi de
orice centru al corpului, iar centrul cel mai apropiat de sursa ei este ombilicul. Creierul este centrul cel mai
îndepărtat de sursa conştiinţei, ceea ce explică de ce el devine centrul de manifestare a conştiinţei atunci
când energia vieţii este orientată către exterior. Când
2H0
energia vieţii curge către interior, centrul conştiinţei va cobori până la nivelul ombilicului.
Metodele haotice sunt necesare pentru a putea împinge conştiinţa către rădăcinile ei, căci transformarea nu
este posibilă decât de la acest nivel. în caz contrar, omul nu face altceva decât să teoretizeze şi nu se produce
nici o transformare. Nu este suficient să ştii ce ai de făcut. Ca să te schimbi cu adevărat, este necesar să
umbli la rădăcini...
în viziunea mea, omul modem s-a schimbat atât de mult faţă de strămoşii săi încât are nevoie de metode noi,
de tehnici noi. Metodele haotice pot ajuta mintea modernă, căci aceasta este ea însăşi haotică. Acest haos din
interiorul omului modem se explică prin revolta corpului împotriva minţii şi a represiunii sale. în termeni
yoghini, am putea vorbi de revolta centrului inimii şi al centrului ombilicului împotriva creierului.
Aceşti centri se împotrivesc creierului deoarece creierul a monopolizat întregul teritoriu al sufletului uman.
Situaţia a ajuns atât de departe încât nu mai poate fi tolerată. Nu este deloc întâmplător faptul că
universităţile au devenit de atâtea ori centre ale revoltelor studenţeşti. Dacă privim întreaga societate ca pe
un tot organic, capul ei, creierul, va fi - desigur - universitatea.
Datorită înclinaţiei către revoltă a minţii modeme, omul este predispus astăzi către metodele haotice.
Meditaţia Dinamică vă poate ajuta să vă deplasaţi centrul de conştiinţă mai jos de creier. Persoana care o
aplică îşi va pierde astfel predispoziţia către revoltă, căci însăşi cauza revoltei a fost satisfăcută. Ea va
cunoaşte astfel o uşurare.
De aceea, eu cred că meditaţia nu este utilă numai pentru mântuirea individului, pentru transformarea Iui; ea
poate fi folosită şi ca temelie pentru transformarea întregii societăţi, a tuturor fiinţelor umane. Umanitatea nu
mai poate continua astfel; ea va trebui fie să se sinucidă, fie să îşi transforme energiile75.
Am auzit vorbindu-se despre meditaţie ca fiind ba o artă, ba o ştiinţă. Tu cum o priveşti?
Meditaţia este o capacitate; ea nu este o artă, nu este o ştiinţă, nu este un meşteşug; ea este o capacitate.
Pentru a medita, este necesar să ai capacitatea de a intra într-o tăcere spontană. Tăcerea poate fi cultivată, dar
o tăcere cultivată nu este o tăcere adevărată; ea înseamnă doar reprimarea gândurilor, a agitaţiei tale, o ţinere
a lor sub presiune. Vulcanul rămâne însă activ, chiar dacă reuşeşti să-l ţii cât de cât sub control. Acest gen de
meditaţie nu este foarte profundă, nu are cum să fie. Mulţi oameni practică rugăciunea, dar o numesc
meditaţie; ei îşi reprimă procesul gândirii, care continuă, dar în subteran. Gândurile dispar de la suprafaţă şi
continuă în subteran, dar sunt încă prezente. Este suficient un moment de uitare şi ele revin. Este nevoie de o
energie uriaşă pentru a le reprima, şi întregul proces se dovedeşte inutil.
Adevărata meditaţie reprezintă o capacitate, nu o artă: capacitatea de a intra într-o tăcere spontană. Dacă ai
puterea de a contempla 24 de ore pe zi, apar câteva momente în care intri automat în starea de tăcere de care
vorbesc eu. Ele apar singure, şi în aceste momente, cel care contemplă dispare. Aşadar, primul lucru la care
trebuie să fim conştienţi este apariţia acestor momente... iar când apar, este important să ne oprim complet
din ceea ce facem, să rămânem liniştiţi,
" Psihologia esotericului. Cap. 4. 2H2
să curgem cu ele. Procesul se petrece natural, nu poate fi forţat, aşa că nu poate fi vorba de nici un fel de
reprimare. Lăsaţi această stare să vă învăluie. Aceste momente apar în mod natural; ele reprezintă ferestre
către Realitate, care se deschid singure în viaţa fiecărui om, dar noi suntem de regulă prea ocupaţi pentru a fi
atenţi la ele şi la briza proaspătă care pătrunde în noi, la soarele care ne luminează fiinţa. Noi avem alte
lucruri de făcut.
Aceste deschideri nu pot fi forţate să se petreacă atunci când vrem noi. Oamenii încearcă să mediteze în
anumite perioade, aşa că uneori, foarte rar, se pot produce coincidenţe; în caz contrar, aceste stări nu apar, iar
„meditaţia“ continuă ca un fel de ritual.
De aceea, tot ce aveţi de făcut este să contemplaţi... Dimineaţa devreme, după un somn lung şi odihnitor,
când întreaga natură se trezeşte, păsărelele încep să cânte, iar soarele se ridică pe cer... dacă simţiţi atunci un
moment special, un spaţiu care se deschide în voi, lăsaţi-vă atraşi în el. Rămâneţi tăcuţi sub un copac, pe
malul unui râu, sau pur şi simplu în camera voastră, şi... existaţi. Nu trebuie să faceţi nimic special. Savuraţi
spaţiul respectiv, dar nu încercaţi să prelungiţi momentul dincolo de durata sa naturală. După ce dispare,
ridicaţi-vă şi continuaţi-vă activitatea; nu mai e nimic de făcut. Şi nu tânjiţi după el; când va veni clipa, el se
va întoarce de la sine. El vine întotdeauna neinvitat. Este foarte sfios. Dacă îl invitaţi, nu vine niciodată.
Dacă îl vânaţi, dispare complet.
Această stare pe care o numim meditaţie este foarte delicată şi foarte sfioasă; este extrem de feminină. Dacă
ştiţi să aşteptaţi cu răbdare, ea va veni, şi încă de mai multe ori pe zi.
Uneori, noaptea, când toată lumea tace, veţi constata subit că ea este prezentă. Scufundaţi-vă în ea. Alteori
poate apărea chiar când sunteţi la piaţă, înconjuraţi de zgomote de pretutindeni. Vă simţiţi dintr-o dată
transportaţi. în voi se lasă o tăcere divină. Nu voi sunteţi cei care aţi creat-o, ci este un dar de la Dumnezeu,
prasad\ este graţia divină.
După ce aţi cunoscut această capacitate, veţi constata că ea apare din ce în ce mai des. Intraţi atunci într-un
fel de armonie cu ea. între voi şi acest spaţiu numit tăcere, seninătate, linişte, pace, se naşte un fel de poveste
de iubire. Iar legătura dintre voi devine din ce în ce mai puternică, în final, ea devine supremă, iar starea de
meditaţie nu mai dispare niciodată. Vă veţi putea închide atunci oricând doriţi ochii, pentru a o privi. O veţi
putea aproape atinge; va deveni tangibilă. Dar este o capacitate, nu o artă. Nu o puteţi învăţa. Trebuie doar să
fuzionaţi cu ea76.
Care este maniera corectă de meditaţie?
Primul şi cel mai important pas constă în curăţarea fiinţei voastre interioare de gânduri. Nu se pune problema
să păstraţi gândurile bune şi să eliminaţi gândurile rele. în cazul celui care meditează, toate gândurile sunt un
balast; el nu îşi mai pune problema de bine sau rău. Gândurile ocupă spaţiul din interiorul fiinţei voastre, şi
din cauza lor, voi nu puteţi cunoaşte tăcerea absolută. Aşadar, gândurile bune sunt la fel de nepotrivite ca şi
cele rele; nu trebuie să faceţi nici o discriminare între ele. Nu goliţi cada numai de apă; aruncaţi şi copilul!
Meditaţia are nevoie de o linişte perfectă, de o tăcere atât de profundă încât nimic să nu mai mişte în
interiorul
74 Tao poate fi gustat cu vârful limbii, Cap. 17 284
fiinfei voastre. După ce veţi ajunge să înţelegeţi exact ce

este meditaţia, nu vă va mai fi greu să o atinge{i. Ea este
dreptul vostru prin naştere. Orice om are capacitatea de a o atinge. Dar nu le puteţi avea simultan pe
amândouă: şi mintea şi meditaţia.
Mintea este o turbulenţă. Ea nu este altceva decât o nebunie normală.
Este necesar să pătrundeţi dincolo de minte, într-un spaţiu în care niciodată nu a pătruns vreun gând, în care
imaginaţia nu funcţionează, în care nu se nasc vise, în care
pur şi simplu sunteţi, dar Iară să fiţi cineva anume.
Meditaţia este mai degrabă o înţelegere decât o disciplină. Nu trebuie să faceţi absolut nimic, doar să
înţelegeţi cu claritate ce este meditaţia. Această înţelegere va opri singură funcţionarea minţii. Ea este ca un
stăpân la apariţia căruia servitorii îşi încetează certurile, nu mai îndrăznesc nici măcar să-şi vorbească. Subit,
stăpânul intră în casă şi toată lumea tace. Dintr-o dată, toţi servitorii încep să-şi vadă de treburi. Cu numai o
clipă înainte, ei se certau şi argumentau, şi nimeni nu făcea nimic.
înţelegând ce este meditaţia, voi invitaţi stăpânul în casă. Mintea este servitorul. în momentul în care
stăpânul intră, mintea tace, iar casa se umple de o fericire tăcută şi distinsă.
Dacă aţi cunoscut odată spaţiul meditativ, iluminarea nu mai este decât o chestiune de timp. Nu o puteţi însă
forţa. Trebuie să deveniţi o aşteptare continuă, intensă, aproape la fel ca foamea sau ca setea, nu un simplu
cuvânt...
în meditaţie, aspiraţia devine doar o sete de iluminare şi o aşteptare plină de răbdare, căci ea este un fenomen
atât de măreţ, iar voi sunteţi atât de mici. Mâinile voastre nu o pot cuprinde; nimeni şi nimic nu o poate
poseda. Ea va
veni şi vă va copleşi, dar voi nu puteţi face nimic pentru a o aduce Ia voi. Sunteţi prea mici, energiile voastre
sunt prea neînsemnate. Ori de câte ori o veţi aştepta însă cu răbdare, cu dor şi pasiune, ea va veni. La
momentul potrivit, va sosi. întotdeauna a procedat astfel"
Acesta a fost un fragment din OSHO - "CARTEA DESPRE FEMEI - Cum putem intra în contact cu puterea
spirituală a feminităţii"
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200421770905019&l=45aedd9c37
July 16, 2015 at 2:50pm · Like · 1 · Remove Preview
Cristian N. Antonescu CEL CARE MEDITEAZA

"CEL CARE MEDITEAZA
- "Am auzit că meditaţia este uneori numită ştiinţă, alteori artă. Tu i-ai spus chiar talent. Te rog să explici."
Meditaţia este un mister care se poate numi ştiinţă, artă, talent, fără teamă că ne contrazicem.
Dintr-un punct de vedere e ştiinţă, pentru că e o tehnică foarte precisă care trebuie aplicată.
Nu admite excepţii, e ca o lege a ştiinţei.
Din alt punct de vedere poţi spune că e o artă. Ştiinţa e o extensie a minţii - e matematică, logică, raţională.
Meditaţia aparţine inimii, nu minţii - nu e logică, e mai apropiată de iubire.

Nu seamănă cu alte activităţi ştiinţifice, ci cu muzica, poezia, pictura, dansul, deci se poate numi artă.
Totuşi meditaţia este un mister atât de mare, încât catalogarea ei ca „ştiinţă“ sau ca „artă“ n-ar putea s-o
definească sub toate aspectele.
E ca talentul, pe care ori îl ai, ori nu-l ai.
Talentul nu e ştiinţă, nu se poate învăţa. Nu este nici artă. Talentul este cel mai misterios dintre lucrurile care
se află în faţa înţelegerii umane.
Poate ai întâlnit un om care are talentul de a se împrieteni imediat, îl cunoşti în autobuz, şi după câteva
momente ai impresia că îl ştii dintotdeauna, de mai multe vieţi. Nu-ţi explici ce se întâmplă, pentru că l-ai
întâlnit pentru prima oară... Talentul e un mare mister, şi puţini oameni sunt dăruiţi cu el.
Cunosc un om care îşi poate mişca lobii urechilor! Ca nimeni altul. Cum numeşti asta? Ştiinţă? Eu am
întrebat şi un doctor ce părere are despre asta, şi mi-a răspuns că practic este imposibil. Mi-am dus prietenul
la doctor şi i-am cerut să-i arate cum îşi mişcă lobii urechilor. „Dumnezeule!“ a strigat doctorul. „Uite că
poate! Şi cu ce uşurinţă!“
De fapt, lobii urechilor sunt în imposibilitate biologică de a se mişca, nu poţi avea control asupra lor, orice ai
face. Sunt ai tăi, dar nu-i poţi controla. Şi uite că eu cunosc un om care poate. De multe ori l-am întrebat cum
face, dar mi-a răspuns: „Nu ştiu, doar că o pot face întotdeauna.“ în lobii urechilor nu există muşchi, nu
există nervi, şi totuşi el îi poate mişca la voinţă. Lobii sunt doar came.
Meditaţia, din unghiul acesta, este un astfel de talent.

De aceea, de milioane de ani oamenii care meditează îi învaţă pe alţii, dar foarte puţini au reuşit din şi aşa
foarte puţinii care au încercat.
Marea majoritate a oamenilor nici nu bagă de seamă. E ca o sămânţă cu care te naşti...
Nu ai sămânţa - atunci degeaba te învăluie maestrul cu extaz, că nu ţi se întâmplă nimic.
Ai sămânţa - doar prezenţa maestrului, privirea lui în ochii tăi, şi ceva minunat ţi se va întâmpla, o revoluţie
pe care nu o vei putea explica nimănui.
Dificultatea e că aceia care meditează nu pot explica prietenilor, familiei, ceea ce fac, pentru că pe
majoritatea oamenilor aceasta nu îi interesează. Cei neinteresaţi vor spune despre cei interesaţi că au ceva la
cap, că nu sunt prea bine.
„Stai liniştit. Nu face nimic. Primăvara va veni şi iarba va creşte de la sine“ - dar întâi de toate de ce-ţi pui
problema ierbii?
Acest haiku minunat al lui Basho li se va părea absurd. Iarba creşte de la sine, fie că tu stai liniştit sau nu. De
ce-ţi pierzi vremea? Iarba creşte. Lasă primăvara să vină - şi ea vine de la sine, ca şi iarba. De ce îţi piezi
vremea? Fă altceva în timpul acesta!
Dacă omul nu are deja ceva în inimă - o sămânţă cât de mică - lucrurile acestea sunt imposibile.
Invaţă tehnica, arta, dar talentul îi lipseşte şi nu va reuşi.
Mii de oameni încep să mediteze, dar foarte puţini - atât de puţini, că se pot număra pe degete - ajung
vreodată la iluminare.
Şi dacă meditaţia nu devine iluminare, ţi-ai pierdut timpul.
- "Care ar fi metodele de a merge în profunzime atunci când meditezi?"
De fapt, nu există jaloane, pentru că nu există un drum bătut în cuie. Fiecare se află pe o cale diferită, nu
există aceeaşi cale. Chiar dacă urmezi o anumită tehnică a meditaţiei, nu poţi fi pe aceeaşi cale. Nu există
drumuri publice. Fiecare cale este individuală şi personală. Aşa că nu te ajută pe calea ta experienţa altora;
mai degrabă îţi dăunează.
Cineva găseşte ceva pe acest drum. Dacă ţi-o spune, acesta e un semn de progres, dar nu e obligatoriu ca tu
să găseşti acelaşi drum. Copacii nu vor fi la fel pe drumul tău, nici pietrele, nimic. Nu fi victima acestui
nonsens! Numai unele sentimente interioare au relevanţă.
De exemplu, un semn al progresului in meditatie este că unele lucruri încep să se întâmple spontan. Alt semn
este că vei fi din ce în ce mai mulţumit.
Când meditaţia este complet împlinită, vei fi atât de mulţumit, încât vei uita că meditezi - pentru că meditaţia
e un efort, o stare de disconfort.
Dacă într-o bună zi vei uita să meditezi şi nu vei simţi nici un fel de dependenţă sau un gol interior, dacă vei
avea senzaţia că eşti la fel de împlinit ca înainte, acesta este un semn bun.
Mulţi meditează, şi dacă n-o mai fac li se întâmplă ceva ciudat. Dacă o fac, nu simt nimic. Dacă n-o fac, simt
un gol. O fac şi nu se întâmplă nimic. Nu o fac şi le lipseşte ceva.
E ca un obicei. Ca fumatul, băutul, ca orice altceva.
Să nu laşi meditaţia să devină obicei. N-o împinge până acolo. Meditaţia este vie!
Atunci, cu încetul, va dispărea nemulţumirea şi te vei simţi mulţumit. Şi nu numai când meditezi.
Dacă ţi se întâmplă ceva în timp ce meditezi, acel ceva e fals, e hipnoză.
Poate că îţi face bine, dar nu va fi foarte profund. E bun numai pentru comparaţie.
Dacă nu se întâmplă nimic în meditaţie, nu apare nici un moment de extaz, nu-ţi face probleme. Dacă se
întâmplă ceva, nu te agăţa de acel ceva. Dacă meditaţia merge pe calea cea bună, în profunzime, te vei simţi
transformat pe parcursul întregii zile.
O mulţumire subtilă va fi prezentă în fiecare moment. în orice faci vei simţi un confort interior şi vei fi
mulţumit.
Desigur, vor apărea şi rezultate. Furia va fi tot mai puţin posibilă. Va dispărea. De ce? Pentru că furia
aparţine unei minţi nemeditative, unei minţi care nu se simte bine cu ea însăşi. De aceea te înfurii pe alţii. De
fapt, eşti furios pe tine. Şi te descarci pe alţii.
Ai văzut să te înfurii numai pe cei care îţi sunt apropiaţi? Cu cât mai mare e apropierea, e mai intensă furia.
De ce? Cu cât este mai mare distanţa între tine şi altă persoană, mai puţină va fi furia.
Nu te înfurii pe străini, ci pe soţie, pe fiu, pe fiică, pe mamă. De ce? De ce să te înfurii mai tare pe cei
apropiaţi?
Motivul este că de fapt te înfurii pe tine, şi ori de câte ori cineva îţi este aproape se identifică cu tine, şi îţi
arunci furia pe el. E o parte din tine.
Prin meditaţie vei fi mai fericit cu tine însuţi - atenţie: cu tine însuţi!
E un miracol când cineva se împacă bine cu sine. Noi suntem ori fericiţi, ori nemulţumiţi, cu alţii. A fi fericit
cu tine însuţi înseamnă a te îndrăgosti de tine însuţi, şi atunci îţi va fi greu să fii furios.
Va fi chiar absurd. Furia va dispărea, lăsând locul iubirii, compasiunii. Acestea ar fi nişte semne generale.
Nu te gândi că ai dobândit ceva dacă vezi luminiţe sau culori.

Sunt bune, dar nu trebuie să te satisfacă dacă nu sunt însoţite de alte semne: mai puţină furie, mai multă
iubire, mai puţină cruzime, mai multă compasiune. Dacă nu se întâmplă şi acestea, luminile şi culorile sunt
joacă de copii.
Sunt minunate, joacă-te cu ele, dar nu sunt ele scopul meditaţiei. Se întâmplă, pe cale, dar sunt nişte produse
secundare, cu care nu trebuie să-ţi baţi capul.
Mulţi vin şi spun:, Acum văd o lumină albastră. Ce înseamnă asta? Cât de mult am progresat?“ Lumina
albastră nu înseamnă nimic pe lângă lumina roşie a furiei.
Schimbările psihologice sunt cele mai necesare, nu jucăriile, fie ele şi spirituale. Aceste lucruri nu înseamnă
nimic.
Intr-o relaţie se întâmplă ceva. Cum te porţi acum cu soţia ta?

Observă-te!
E vreo schimbare? Schimbarea contează.
Cum te porţi cu cei care îţi sunt inferiori? E vreo schimbare? Şi aceasta e semnificativă.
Dacă nu se produce nici o schimbare, aruncă lumina albastră, pentru că nu te ajută cu nimic. Te amăgeşti.
Aceste lucruri uşor de atins sunt înşelătoare.
De aceea aşa-zişii oameni religioşi încep să se afirme ca atare, pentru că încep să vadă lucruri. Dar ei rămân
aceiaşi, ba chiar devin mai răi!
Progresul se vede în relaţii. Relaţia este oglinda în care te vezi.

Dacă meditaţia este profundă, relaţiile vor suferi schimbări - schimbări mari!
Iubirea, nu violenţa, va fi nota dominantă a lor. Aşa cum sunt acum, sunt pline de violenţă. Şi numai dacă te
uiţi la cineva, o faci cu o încărcătură de violenţă. Aşa te-ai obişnuit.
Pentru mine, meditaţia nu e ca un joc de copii - este o transformare profundă.

Cum îţi dai seama de ea? Se reflectă în fiecare moment în relaţii. Ai tendinţa de a fi posesiv? Eşti violent?
Cum ai putea să ai pe cineva?
Incerci să domini pe cineva? Iubirea nu domină, iubirea nu posedă.
Orice faci, observă-te, fii atent şi continuă să meditezi. Vei începe curând să simţi schimbarea. Nu mai eşti
posesiv.
Treptat, posesivitatea dispare, şi când aceasta nu mai există relaţiile vor fi minunate.
Când există posesivitate totul este murdar, urât, inuman. Disimulăm atât de bine, încât nu suntem deloc
atenţi la noi în relaţii - atunci ne-am vedea adevărata faţă. închidem ochii la ceea se întâmplă în jurul nostru
şi continuăm să credem că vom vedea ceva în interior.
Nu e nimic de văzut. Mai întâi vei simţi o transformare în relaţiile exterioare, apoi vei merge în profunzime.
Vei începe să simţi ceva înăuntru. Priveşte-te în relaţii şi ai să vezi dacă în meditaţia ta există sau nu progres.
Dacă simţi iubire necondiţionată, compasiune fără cauză, dacă simţi că te priveşte binele celorlalţi, meditaţia
ta progresează.
Uită de toate celelalte. Cu asta, vei observa şi alte lucruri la tine.
Vei fi mai tăcut, cu mai puţin zgomot interior.
Vei vorbi dacă trebuie, dacă nu, vei tăcea. Aşa cum eşti acum, nu ai linişte interioară. Te vei simţi mai
relaxat.
Orice faci, va fi un efort plăcut, fără nici o tensiune. Vei deveni tot mai puţin ambiţios. Chiar şi ambiţia de a
atinge moksha, va slăbi. Vei simţi că şi această dorinţă a dispărut. Eşti liber acum, pentru că dorinţele sunt
lanţuri. Şi dorinţa de a nu avea o dorinţă este o legătură.
Când dorinţele dispar, intri în necunoscut. Meditaţia a ajuns la capăt. Atunci samsara este moksha“ (lumea
aceasta este eliberarea).
Atunci ţărmul acesta este celălalt ţărm."
Acesta a fost un fragment din OSHO - "CARTEA DESPRE BARBATI"

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200421770865018&l=e5975a9bf7
July 19, 2015 at 1:20am · Like · Remove Preview
https://www.facebook.com/cristian.antonescu/videos/3948241042641/?l=3016313112293987514
01:02
July 19, 2014 ·
Here’s my Facebook movie. FB created this movie, describing me perfectely. <3
Find yours at https://facebook.com/lookback/ #FacebookIs10
July 19, 2015 at 1:54am · Like · 1 · Remove Preview
Cristian N. Antonescu Meditaţia este absenţa gândurilor.

August 14, 2015 · Bucharest ·
"Meditaţia este absenţa gândurilor.

Fiinţa ascunsă dincolo de gândurile noastre nu poate fi revelată decât atunci când nu mai există gândire.
Cerul infinit nu devine vizibil decât prin absenţa norilor.
In fiinţa voastră există un asemenea cer. Pentru a-l cunoaşte, norii gândurilor trebuie eliminaţi. Acest lucru
este posibil. Când mintea se odihneşte şi în ea nu mai apar gânduri, în starea de linişte care se lasă, în
profunzimea născută din absenţa gândurilor, adevărul este revelat.
Cum putem realiza acest lucru?

Procedeul este foarte simplu, dar vouă vi se va părea extrem de dificil, căci aţi devenit atât de complecşi.
Ceea ce este posibil pentru un nou-născut a devenit imposibil pentru voi. Copilul nu face decât să privească,
fără să gândească. El nu face decât să vadă. Iar această vedere este miraculoasă. Acesta este
secretul, cheia care poate deschide poarta către adevăr.
Eu vă văd pe voi. Vă privesc şi vă văd. Inţelegeţi?

Atunci când vă privesc, nu gândesc deloc.
Din această absenţă a gândurilor se naşte o incredibilă stare de calm, o tăcere vie care coboară asupra mea, în
care pot vedea şi auzi totul fără ca în fiinţa mea să se nască vreo tulburare, în interiorul meu nu mai apare
nici o reacţie.
Gândurile au dispărut.
Nu mai există decât darshan, vederea.
Metoda meditaţiei este conştientizarea corectă.

Nu aveţi nimic altceva de făcut decât să vedeţi ceea ce se petrece în interiorul şi în exteriorul vostru.
Există obiecte interioare şi obiecte exterioare. Tot ce trebuie să faceţi este să le priviţi fără nici un scop.
Vederea nu are nevoie de justificare. Deveniţi martorul detaşat al manifestării, un simplu observator.
Această luciditate care observă totul cu detaşare conduce la starea de pace, la vid, la absenţa gândurilor.
încercaţi şi veţi vedea.
Toate gândurile se dizolvă, conştiinţa se trezeşte şi devine vie.
Din când în când, opriţi-vă, priviţi şi ascultaţi, deveniţi martorul lumii şi al fiinţei voastre.
Nu gândiţi.
Fiţi un simplu martor şi vedeţi ce se întâmplă.
Apoi, lăsaţi această stare de martor să se dilate, să vă invadeze toate activităţile, fizice şi mentale. Luaţi-o cu
voi, oriunde v-aţi afla.
Când apare starea de martor, egoul dispare şi omul începe să vadă, realizând cine este el cu adevărat. Eul
moare şi sinele se trezeşte.
Prin această sadhana a stării de martor, care constă în observarea propriilor stări mentale, în fiinţă se petrece
o transformare rapidă.
Dacă vă veţi observa gândurile, veţi începe să deveniţi conştienţi de cel care observă.
La început, aceste trăiri vor fi efemere, dar va veni o zi în care observatorul vă va apărea în toată splendoarea
şi măreţia lui, iar din acea zi, suferinţa şi sărăcia voastră interioară vor dispărea definitiv.
Această metodă nu poate fi practicată doar din când în când, dacă doriţi să atingeţi eliberarea. Ea trebuie
practicată continuu, zi şi noapte.
Cu cât omul o practică mai mult, identificându-se din ce în ce mai puternic cu starea de martor, cu atât mai
stabilă devine această stare, care tinde să nu-l mai părăsească niciodată.
Treptat, omul devine tot timpul conştient, deopotrivă în stare de veghe şi atunci când doarme.
Când starea de martor apare inclusiv în timpul somnului, puteţi fi siguri că ea a pătruns adânc în interiorul
fiinţei voastre, că şi-a întins rădăcinile până foarte departe.
La ora actuală, voi sunteţi adormiţi chiar şi atunci când sunteţi treji.
Mâine, veţi fi treji chiar şi în timpul somnului.
Această stare de martor dizolvă gândurile prin trezirea noastră din visele pe care le avem şi din somnul
nostru profund.
Când mintea devine eliberată de gânduri şi de vise, valurile sale se liniştesc. Ea devine calmă, ca o mare fără
valuri, ca flacăra unei lumânări atunci când nu suflă nici o adiere.
Numai în această stare poate fi cunoscut Dumnezeu, şinele, adevărul absolut. Numai atunci se deschid
porţile împărăţiei lui Dumnezeu.
Această poartă, această intrare, - se află la nivelul sinelui. De aceea vă învăţ mereu să nu bateţi la alte porţi,
străine, să bateţi numai la poarta sinelui.
Nu mai rătăciţi inutil. Pătrundeţi în interiorul vostru.

Din lucrarea „Calea perfectă“, capitolul 8"
Acesta a fost un fragment din OSHO - "CARTEA DESPRE EGO - Eliberarea din Iluzie"
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200917788185141&l=7e346a6cf2
August 14, 2015 at 6:06pm · Like · 1 · Remove Preview
Cristian N. Antonescu Care este legătura dintre focalizare, concentrare şi meditaţie?

"Care este legătura dintre focalizare, concentrare şi meditaţie?
- Focalizarea, concentrarea şi meditaţia nu sunt legate în nici un fel. Aceasta este una din marile confuzii
care se fac.
Focalizarea este un alt nume pentru concentrare, dar meditaţia este opusul concentrării.
Din păcate, în majoritatea cărţilor şi a dicţionarelor scrise de aşa-zişii voştri maeştri ele sunt folosite ca
sinonime.
Concentrarea nu înseamnă altceva decât focalizare.

Ea reprezintă o acţiune a minţii. De multe ori, mintea se află într-o stare de haos. în ea se aud tot felul de
voci, şi toate trag în direcţii diferite. Aceasta este mintea obişnuită.
Dacă mintea se află în haos, este imposibil să gândeşti raţional, ştiinţific.
Pentru a gândi în acest fel trebuie să te concentrezi asupra obiectului studiului tău. Indiferent care este
acesta, întreaga energie mentală trebuie concentrată asupra lui.
Numai în acest fel poate fi cunoscut adevărul obiectiv în legătură cu obiectul respectiv de studiu. De aceea,
concentrarea este metoda ştiinţifică.
Meditaţia este însă cu totul altceva.
Mai întâi, ea nu este o activitate mentală.
Meditaţia nu are nimic de-a face cu mintea, nici cu cea focalizată, nici cu
cea împrăştiată.
Pur şi simplu, ea este cu totul altceva. Meditaţia înseamnă să transcenzi mintea şi hotarele sale.
Ea nu poate fi asociată cu concentrarea, fiind chiar opusul acesteia. Concentrarea este un proces mental, în
timp ce meditaţia este o stare de conştiinţă non-mentală.
Occidentalii nu au cunoscut niciodată meditaţia.

Ei au rămas cramponaţi de concentrare, de unde şi progresul lor ştiinţific, toată tehnologia pe care au
inventat-o - dar nu au cunoscut niciodată tăcerea, pacea interioară, lumina sufletului.
Focalizarea poate revela secretele lumii exterioare.
Meditaţia revelează secretele lumii interioare, a propriei tale subiectivităţi.
Intr-un fel, concentrarea poate fi considerată obiectivă, iar meditaţia subiectivă.
Concentrarea se mişcă în exterior, meditaţia în interior.
Concentrarea te duce departe de tine însuţi, meditaţia te apropie de centrul tăi interior.
Mintea, raţiunea, logica - toate sunt orientate către exterior. Pentru ele, interiorul nu există.
Aceasta este una din legile fundamentale ale realităţii interioare: nimic nu poate fi realizat în lumea
interioară de către un om raţional.
Pentru aceasta este nevoie de un om iraţional, sau mai bine zis supraraţional.
Ca să te cunoşti pe tine însuţi nu ai nevoie de minte, ci de tăcere.
Mintea este întotdeauna preocupată de unul sau de mai multe lucruri. In ea se nasc tot felul de gânduri, de
valuri.
Fiinţa interioară nu poate fi reflectată însă decât de către o oglindă perfect plană, fără valuri.
Această oglindă nu poate fi decât absenţa deplină a oricăror gânduri, deci chiar absenţa minţii.
Când omul cunoaşte această stare, în el se produce brusc o explozie de conştiinţă, şi el devine pentru prima
oară conştient de propria sa fiinţă.
Până atunci el a cunoscut numai obiectele lumii exterioare; acum, el îl cunoaşte pe cunoscător.
La acest lucru se referea Socrate atunci când spunea: „Cunoaşte-te pe tine însuţi“.
Eu aş adăuga şi faptul că până când nu te vei cunoaşte pe tine însuţi, nu vei putea fi tu însuţi.
Cunoaşterea de sine este un pas către devenirea de sine, iar până când nu vei fi tu însuţi nu îţi vei găsi
liniştea, nu te vei simţi mulţumit, împlinit, acasă.
Omul simte în permanenţă un anumit disconfort, o suferinţă interioară... fără să o poată identifica
întotdeauna exact.
Ceva esenţial pare să îi lipsească totuşi.
Chiar dacă are tot ce îi trebuie, există ceva care lipseşte şi care ar da sens vieţii sale.
Palatul omului este plin cu toate comorile lumii, dar el se simte gol. împărăţia lui este mare, dar el lipseşte
din ea. Aceasta este starea omului modem. De aici şi sentimentul lui permanent de lipsă de sens, de
anxietate, angoasă, mânie.
Mintea modernă este mintea cea mai tulburată care a existat vreodată, pentru simplul motiv că nu ştie pentru
ce trăieşte.
O vacă nu îşi pune întrebări legate de semnificaţia vieţii. Pentru ea, iarba este semnificaţia vieţii. Este inutil
să ştie mai mult.
Copacii nu sunt interesaţi de sensul vieţii. O ploaie bună, un sol bogat şi soarele deasupra coroanei le sunt
suficiente pentru a le produce o imensă bucurie.
Nu veţi găsi nici un ateu printre copaci. Ei nu au îndoieli.
Cu excepţia omului, îndoiala nu există în creaţie. Cu excepţia lui, nimeni nu este îngrijorat.
Nici chiar măgarii nu sunt îngrijoraţi. Dimpotrivă, par atât de filozofici, atât de relaxaţi... Ei nu se tem de
moarte, nici de necunoscut, nici de ziua de mâine.
Singur omul duce o viaţă dificilă, torturat de propria sa inteligenţă.

El încearcă să uite de această stare de angoasă, refugiindu-se în cele mai variate extreme, dar nu reuşeşte.
Iar acest lucru va continua până la moarte, dacă nu va cunoaşte arta meditaţiei, a orientării către interior, a
cunoaşterii propriei sale lumi lăuntrice. Abia atunci dispare angoasa.
Omul care s-a cunoscut pe sine se simte la fel de relaxat ca şi copacii, dar pe un nivel de conştiinţă mult
superior.
El a devenit la fel de relaxat ca şi existenţa, dar această relaxare are o frumuseţe suplimentară, căci a devenit
conştientă de sine. El ştie că există.
Mai mult decât atât, ştie că în timp ce întreaga existenţă este adormită, el este treaz.
Ce sens are un răsărit splendid, dacă eşti adormit?

în ce constă frumuseţea unui trandafir dacă dormi?
Iar somnul este sinonim cu mintea, concentrată sau nu.
Trezirea este sinonimă cu meditaţia.
In clipa când te trezeşti, somnul dispare, şi o dată cu el dispar toate visele, toate proiecţiile, aşteptările şi
dorinţele. Subit, te afli într-o stare de lipsă a dorinţelor, a ambiţiilor, de tăcere.
Numai în această tăcere poate înflori fiinţa. Numai în ea îşi deschid lotuşii petalele.
!!! Aşadar, reţineţi un lucru important: toţi maeştrii care le spun discipolilor lor că meditaţia este tot una cu
concentrarea comit o mare crimă. !!!
Ei nu numai că îşi conduc discipolii pe o cale greşită, dar îi şi ucid din punct de vedere spiritual, lucru cu
mult mai periculos decât o crimă fizică. Ei le distrug discipolilor conştiinţa, unica posibilitate de a deschide
vreodată porţile misterelor lumii interioare.
Concentrarea nu are nimic de-a face cu meditaţia.
Creştinii, hinduşii, mahomedanii, toate aşa-zisele voastre religii organizate v-au spus că trebuie să vă
concentraţi asupra lui Dumnezeu, asupra unei mantra, asupra statuii lui Buddha...
Acest Dumnezeu este însă ipotetic. Nimeni nu l-a văzut vreodată, nimeni nu l-a întâlnit, nimeni nu a putut
aduce vreodată o dovadă a existenţei sale. Vă puteţi concentra la infinit asupra acestei ipoteze, dar ea nu vă
va revela vreodată şinele vostru.
Vă puteţi concentra asupra unei statuete făcute de mâna omului, dar nu veţi reuşi să vă transformaţi astfel
fiinţa.
Vă puteţi concentra asupra scripturilor, mantra- elor, imnurilor - dar toate aceste eforturi nu vor aduce roade
spirituale.
Dacă doriţi să cunoaşteţi adevărul, transcendeţi mintea, iar calea prin care mintea poate fi transcensă este
foarte simplă: deveniţi observatorul ei.
Observaţia vă va despărţi imediat de obiectul privit.
Când priveşti un film, poţi fi convins că nu eşti un actor care joacă în el.
Când stai pe marginea străzii şi priveşti mulţimea care trece, poţi fi convins că nu faci parte din ea.
Ceea ce priveşti, nu poţi fi.
In clipa în care începi să îţi priveşti mintea se petrece ceva uluitor: îţi dai seama că tu nu eşti una cu ea.
Această primă recunoaştere a faptului că „eu nu sunt mintea“ este începutul stării non-mentale.
Ai transcens atunci mulţimea, vocile, haosul mental, şi ai pătruns în tăcerea inimii.
Aici se află căminul tău, fiinţa ta eternă. Aici se află nemurirea, esenţa existenţei.
- Din lucrarea „Invitaţia", capitolul 7"
Acesta a fost un fragment din OSHO - "CARTEA DESPRE EGO - Eliberarea din Iluzie"
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200917788185141&l=7e346a6cf2
August 14, 2015 at 6:06pm · Like · 2 · Remove Preview
Ionela Aga Iti multumesc, Cristian. Daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit... Viata ca o medidatie... Hm, frumos. Tu
traiesti prin tine, eu prin mine, fiecare prin el insusi; si totusi la fel, ca si cum am avea aceeasi ochi prin care privim
Lumea. Frumosul din orice poate fi privit/gasit de copii; si de cei care nu au aruncat inocenta la codul de gunoi al
existentei. Si eu te iubesc, om frumos, chiar daca nu te-am întâlnit fizic niciodată! ❤
August 14, 2015 at 10:29pm · Edited · Unlike · 1
Victoria-Marinela Berza minunat
August 14, 2015 at 8:28pm · Edited · Unlike · 1
Mirela Stirosu Am ochii rosii de atata plans, inima plina de melodia pe care as ascuta-o la infinit, tristete, bucurie,
trecut, prezent, habar nu am, voi reciti, imi place sa plang...! Multumesc, Cristian!
August 15, 2015 at 8:25am · Like
Cristian N. Antonescu Meditaţia este un mister atât de mare încât a o numi 'știinţă' și 'artă' nu este exhaustiv.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=873572089357364&set=a.497259686988608.1073741826.1000011374
25238&type=1
Gadjo Matto
August 21, 2015 ·
'Meditația este un mister atât de mare încât a o numi 'știință' și 'artă' nu este exhaustiv.
Este un 'șpil' -- ori te prinzi ori nu te prinzi. Un șpil nu e o știință, nu poate fi predat. Un șpil nu este o artă.
Un șpil este cel mai misterios fenomen din înțelegerea umană.
De exemplu, poate ai dat peste oameni... Unii au șpilul de a deveni imediat prieteni; doar întâlnindu-te cu el
în autobuz pentru câteva momente și brusc te simți ca și cum v-ați cunoscut dintotdeauna, poate chiar timp
de multe vieți. Și nu poți indica ce se întâmplă, pentru că e prima dacă când îl vezi pe om.
Am un prieten. E doctor în filozofie. Nu a câștigat niciodată un singur cent în viața lui, dar trăiește precum
un rege. Are un anumit șpil că oricine îi devine prieten; trebuie doar să se uite la tine și ești prietenul lui -- și
te simți de parcă ai fost prietenul lui dintotdeauna. Trăiește din bani împrumutați -- pe care nu-i returnează
niciodată pentru că nu poate, nu există nici o cale să-i returneze, dar nimeni nu se simte afectat din cauza
asta. Chiar daca a împrumutat bani de la tine și nu ți i-a dat niciodată înapoi, are tupeul să îți ceară din nou --
și îi vei da! Omul este atât de drăguț, atât de frumos, încât să ceri bani de la el pur și simplu pare neregulă. Și
nu se simte niciodată stânjenit; nu îi evită niciodată pe oamenii cărora le datorează bani.
L-am întrebat de multe ori, "Cât vei mai continua în stilul ăsta?"
A spus, "Cât?? Populația e în continuă creștere -- chiar dacă trăiesc un milion de ani, voi avea întotdeauna
oameni care să-mi dea bani."
Și frumusețea este că îi dai bani și te simți onorat că a cerut de la tine, și nu de la altcineva. Acum cum vei
numi asta? -- Artă? Știință? Este pur și simplu un șpil.
Călătorește fără bilet; nu a cumpărat niciodată un bilet. Am călatorit de multe ori cu el. Și îmi zicea, "De ce
îți irosești banii pe bilete? Lasă-l pe controlor să vină; până la urmă, și el e tot o ființă umană." Și odată ce
controlorul venea, era prins în pânza acestui om. Îi oferea o țigară, stăteau la gargară, începeau să joace cărți,
și controlorul uita complet pentru ce venise. Și acum era prea târziu să ceară biletul -- deveniseră atât de
prietenoși unul față de altul încât controlorul îl întreba, "Te pot ajuta în vreun fel?"
El zicea, "Trebuie să mă ajuți -- pentru că mi-am pierdut biletul!"
El a spus, "Nu-ți face griji. Voi fi acolo la poartă."
Locuiește în casele prietenilor. Nu are nici o casă a lui. Se mută dintr-un oraș în altul, dar știe tot felul de
trucuri cu cărți de joc, șah, tenis, tot felul de tâmpenii de care oamenii sunt interesați. Și e un geniu. La șah
nu poți să-l bați, la cărți nu poți să-l învingi.
Și e un om atât de vesel încât oamenilor le place ca el să se ducă la ei chiar dacă le va lua banii, chiar dacă le
va lua mașina și nu le-o va returna niciodată -- oamenii tot îl plac, pentru că e pur și simplu "plăcubil". Nu
este plăcut cu anumite condiții, e pur și simplu întreaga sa personalitate.
Odată locuia cu mine. Și chiar la ușa de alături locuia un alt profesor care era indian, însurat cu o
americancă. Americanca era și ea profesoară la universitate. Eu îmi petreceam întreaga zi la universitate, așa
că el a început să-și facă prietenii prin cartier. Americanca picase în plasa lui, și soțul ei de asemenea îi
devenise prieten.
Lucrurile ajunseseră la un asemenea punct că soția profesorului vroia să fugă cu prietenul meu. Dar el a spus,
"Va fi foarte dificil. Eu nu am nici o casă, nici un adăpost nicăieri. Nu știu unde voi fi mâine dimineață. Vei
fi într-o mare dificultate cu mine, și te iubesc atât de mult încât nu vreau să îți creez astfel de probleme. Și îl
iubesc și pe soțul tău; nu vreau să îi deranjez viața."
Dar profesorul era atât de fermecat de el încât a spus, "Dacă vrei, poți să-mi iei nevasta."
I-am spus, "Nu fii prost. Poți lua mașini, asta e în regulă; poți lua casetofoanele oamenilor, asta e în regulă;
le poți lua aparatele de fotografiat, asta e în regulă. Dar dacă începi să le iei soțiile oamenilor, vei fi într-o
mare belea. Așa că stabilește-ți că aceasta este limita. Nu depăși această limită."
A spus, "Ai dreptate. Rațional și eu mă gândesc că așa e corect. Dar nu merită să încerc măcar o dată? Când
soțul e și el pregătit..."
Am spus, "Orice soț va fi pregătit! Ești un idiot. Nu este din cauza farmecului tău, orice soț va fi pregătit. Cu
câte soții te poți descurca? Nu ai nici un ban. Și ține minte, nu poți aduce nici o femeie în casa mea."
El a spus, "Asta nu e bine, că exact la asta mă gândeam -- voi lăsa femeia aici. Încă o femeie ... o voi prinde
și o voi lăsa aici. Poți avea discipoli!"
Am spus, "Eu -- genul acesta de discipoli nu îmi sunt de nici un folos."
Un șpil este ceva misterios; doar câțiva oameni o pot face.

Cunosc un om care își poate face loburile urechilor să se miște. Nu am găsit un alt om care să își poată mișca
loburile urechilor. Acum cum vei numi asta? -- Știință sau ce? Pentru că i-am întrebat pe doctori, "Ce ziceți
de lobii urechilor?"
Ei spun, "E imposibil."
Dar l-am adus pe prietenul meu la un doctor, i-am spus, "Arată-i acestui doctor..."
Și doctorul a zis, "Dumnezeule! Își mișcă lobii urechilor foarte ușor, fără nici o dificultate."
De fapt, lobii urechilor nu au nici o posibilitate biologică pentru mișcare, nu ai nici un control asupra lor --
încearcă. Nu ai nici un control. Sunt lobii urechilor tale, dar nu ai nici un control. Însă cunosc un om care o
poate face. Și l-am întrebat, "Cum reușești?" A spus, "Nu știu. Pur și simplu am tot făcut așa de la bun
început."
Este absolut imposibil, fizic imposibil -- pentru că pentru a mișca acești lobi ai nevoie de un anumit sistem
pervos pentru a-i controla, iar acolo nu este sistem nervos. Lobul este doar carne.
Meditația, în ultimă instanță, este tot un șpil.
De aceea timp de mii de ani oamenii au meditat, i-au învățat pe alții, însă foarte puțini oameni au atins
înălțimi în meditație, și sunt foarte puțini cei care măcar au încercat.
Iar marea majoritate a omenirii nu s-a deranjat nici măcar să se gândească la asta. E ceva... o sămânță cu care
te naști.
Dacă nu ai sămânța, un maestru poate să continue să-și verse toată beatitudinea asupra ta, și totuși nimic nu
ți se va întâmpla.
Iar dacă sămânța este acolo, doar prezența maestrului, doar felul în care se uită în ochii tăi, și ceva de o
importanță extraordinară se petrece în tine -- o revoluție pe care nu o poți explica nimănui.
Este una din dificultățile tuturor meditatorilor, aceea că nu pot explica prietenilor lor, familiilor lor, ce
anume fac ei. Pentru că majoritatea omenirii nu este interesată deloc. Iar aceia care nu sunt interesați deloc,
pur și simplu cred despre acești oameni care sunt interesați, că au ceva la cap, că ceva e neregulă.
Stând tăcut, nefăcând nimic, primăvara vine și iarba crește de la sine -- dar în primul rând, de ce ar trebui să
te preocupe iarba? Frumosul haiku al lui Basho le va părea absurd. Iarba va crește singură indiferent dacă
stai sau nu tăcut, de ce să îți pierzi timpul? -- iarba va crește singură. Lasă primăvara să vină -- primăvara
vine de la sine, iarba crește de la sine. De ce îți pierzi timpul? -- fă ceva între timp.
Dacă un om nu are ceva în inima lui deja -- o sămânță mică -- atunci este pur și simplu imposibil pentru el.
Poate învăța tehnica, poate învăța arta.
Dar dacă șpilul îi lipsește atunci nu va reuși.
Așadar mii de oameni încep să mediteze, dar foarte puțini -- atât de puțini încât pot fi numărați pe 10 degete
-- se iluminează vreodată. Și până când meditația nu a devenit iluminare, doar ți-ai irosit timpul inutil.'
OSHO,
Predici în Pietre, discursul 4, întrebarea 5
August 21, 2015 at 12:50pm · Like · Remove Preview

Nicoleta Nasui Multumesc.Cristian, scrii minunat, Constiinta se exprima prin tine, prin aceasta forma.Niciodata n-am
stiut de ce plang la retreaturile lui Rune, si nici acum nu stiu de ce o fac, dar e minunat felul in care tu ai exprimat
ceea ce simti. Iti multumesc!
October 18, 2015 at 1:32pm · Unlike · 1
Cristian N. Antonescu <3 Multumesc, Nicoleta. E doar viata. Intamplator... Imi exprim gandurile in scris. Altii si le
exprima in interior. Toti scriem frumos inlauntrul nostru. Dar uitam repede ceea ce am scris. De fapt... Uitam ca era
deja scris si ca uneori doar recitim. <3 :)
November 2, 2015 at 11:23am · Like · 1
Cristian N. Antonescu "Meditaţia înseamnă vigilenţă, conştienţă, atenţie.

Deci orice faci, fă-o pur şi simplu conştient, nu o face mecanic." - Osho
https://youtu.be/tEO87hvh8kE?list=PL6547D9C091410C6E
OSHO: Alertness Awareness Mindfulness
OSHO: Alertness Awareness Mindfulness www.osho.com/visit Work and meditation??? -- how could those two areas
of…
youtube.com
November 27, 2015 at 9:37pm · Like · Remove Preview
Cristian N. Antonescu ESENTA

https://www.facebook.com/groups/creatorii.lumii.noi/permalink/1053756947997480
Cristian N. Antonescu shared a link to the group: CREATORII LUMII NOI.
December 16, 2015 · Bucharest ·
ESENTA!
IN SFARSIT! A aparut on-line, dupa aproape cinci ani, esenta.
Puteti asculta si voi esenta vietii, esenta ta. In doar aproape trei ore.
Da, esenta, expusa atat de modest si de simplu de catre Rune Heivang, in cadrul unui eveniment organizat de
catre Fundaţia Esenţa si de catre Rune Heivang Romania
Inregistrarile le puteti vedea in acest playlist.
Va recomand sa le si descarcati. Sa le aveti in fisierele personale, pentru o viata intreaga. Cine stie cat timp
vor fi publice?
Si mai mult, eu zic ca puteti umple si internetul cu ele. Mesajul asta trebuie sa ajunga in fiecare casa, la
fiecare copil, adolescent, adult, ... <3
Este tot ceea ce ai nevoie sa stii.

Desigur, pana cand ajungi sa intelegi... e un drum lung. Sau poate fi foarte rapid. Sau poate ca nu vei intelege
niciodata.
Ehhh... Viata, care se intampla asa cum vrea ea.
Motto-ul lui Rune Heivang: "Nu suntem aici ca sa recrutam studenti, ci ca sa trezim Maestri si Invatatori"
Intamplator sau nu, acesti oameni sunt in Romania, calatoresc prin Romania.
<3 <3 <3

https://youtu.be/I1CltCXP6Pw…
Acesta este desenul din al treilea film al playlist-ului.

Click pe link: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10201309208690409&l=9ad026e148
LINK-UL ACESTEI POSTARI:

https://www.facebook.com/groups/creatorii.lumii.noi/permalink/1053756947997480/
Rune Heivang Live - Partea I
I created this video with the YouTube Video Editor (https://www.youtube.com/editor)
youtube.com
December 16, 2015 at 10:22pm · Like · Remove Preview
Cristian N. Antonescu Ea, dragostea (meditatia :) )... e peste tot si intotdeauna. Nu ai cum sa scapi de ea. Asta e
doar o iluzie, creata de dogmele dupa care ne ghidam si in care am fost crescuti. Doar... deschide ochii si uita-te cu
claritate.
Daca nu vezi... I-ati niste ochelari cu dioptrii mai mari. :P :D <3 https://youtu.be/HUaIdOsJqF8
"Love Is In The Air" {lyrics} by John Paul Young
Love is in the air..everywhere I look around.
youtube.com
May 17, 2016 at 12:24pm · Like · Remove Preview
Cristian N. Antonescu https://www.facebook.com/cristian.antonescu/posts/10201991993319598
October 19, 2015 ·
SEX, DRAGOSTE, PUTERE; BUCURIE, PACE, DUMNEZEU. ADEVARUL - Cuprins
Unii cauta iluminarea. Nu am cautat niciodata “pacea” interioara fortata
Suntem fiinte active, care nu pot sta in retragere, asa cum scriam in nota Saptamana "iluminarii" mele -
https://www.facebook.com/notes/cristian-n-antonescu/saptamana-iluminarii-mele-hmmm-huuu-20131128-
20131214/785869361430202
...
See More
July 21, 2016 at 11:51pm · Like · Remove Preview
Cristian N. Antonescu Tot Osho, vorbind despre meditatie:

"(...) Iar eu adaug: dacă nu semeni nimic, vei culege o meditaţie profundă şi starea de iubire.
Asta înseamnă meditaţia: să nu semeni nimic. Consecinţa ei naturală este iubirea. (...)"
"FITI ATENTI: DOUĂ FEMEI ŞI UN CĂLUGĂR

Să vă spun o poveste zen:
A existat cândva în China o femeie bătrână care a ajutat un călugăr timp de peste 20 de ani.
l-a construit o colibă şi i-a dus zilnic de mâncare, în timp ce acesta medita.
într-o zi, femeia s-a gândit să vadă ce progrese a făcut călugărul în tot acest timp. A apelat la o fată
fermecătoare şi i-a spus:
- Du-te şi îmbrăţişează-l, apoi întreabă-l brusc: „Şi acum, ce facem?“
Fata a făcut ce i s-a spus. S-a dus la călugăr, a început să-l mângâie şi să-l îmbrăţişeze, după care l-a întrebat
ce intenţii are în privinţa poveştii lor de dragoste.
- Copacul bătrân creşte iarna pe o stâncă rece, i-a răspuns călugărul într-o manieră poetică. El nu are parte de
căldură.
Fata s-a întors şi i-a povestit bătrânei ce i-a răspuns călugărul.
- Şi când te gândeşti că i-am dat de mâncare timp de 20 de ani! a exclamat bătrâna, furioasă.
Nu a dat dovadă de nici un respect pentru nevoile tale, nu ţi-a explicat nivelul pe care te afli. Putea să nu
răspundă pasiunii tale, dacă nu dorea, dar cel puţin ar fi trebuit să-ţi arate puţină compasiune.
Şi, fără să mai stea pe gânduri, s-a dus la coliba călugărului şi i-a dat foc.
Un vechi proverb spune:

Atunci când semeni un gând, culegi o acţiune.
Când semeni o acţiune, culegi un obicei.
Când semeni un obicei, culegi un caracter.
Când semeni un caracter, culegi un destin.
Iar eu adaug: dacă nu semeni nimic, vei culege o meditaţie profundă şi starea de iubire.
Asta înseamnă meditaţia: să nu semeni nimic. Consecinţa ei naturală este iubirea.
Dacă la sfârşitul călătoriei iubirea nu a înflorit în inima ta, călătoria a fost în zadar. Undeva, te-ai rătăcit. Ai
pornit la drum, dar nu ai ajuns nicăieri.
Iubirea este testul final pe calea meditaţiei. De fapt, iubirea şi meditaţia sunt cele două feţe ale aceleiaşi
monede, ale aceleiaşi energii.
Dacă una este prezentă, cealaltă trebuie să fie prezentă şi ea. Dacă una lipseşte, este imposibil ca cealaltă să
fie prezentă.
Meditaţia nu înseamnă concentrare.
Unui om care se concentrează poate să-i lipsească iubirea. De altfel, cam aşa se şi întâmplă lucrurile. El
poate deveni violent, căci concentrarea presupune întotdeauna un mare efort, o tensiune, o forţare în
interiorul conştiinţei.
Atunci când eşti violent cu propria ta conştiinţă, este imposibil să nu fii violent şi cu ceilalţi. Orice îţi faci ţie,
le vei face şi altora.
Conştientizaţi acest principiu, căci el reprezintă o regulă fundamentală a vieţii: orice îţi faci ţie, le faci şi
altora.
Dacă te iubeşti pe tine însuţi, îi vei iubi şi pe cei din jur. Dacă energia curge liber prin tine, va curge liber şi
prin relaţia ta de cuplu. Dacă eşti îngheţat în interior, vei fi crispat şi în exterior. Tot ce există în interior are
tendinţa să se manifeste în afară.
Concentrarea nu înseamnă meditaţie.

Ea este doar o metodă ştiinţifică. Orice om de ştiinţă are nevoie de această disciplină. Nimeni nu aşteaptă
însă de la el să dea dovadă de compasiune.
De fapt, progresul ştiinţific se bazează întotdeauna pe violenţa asupra naturii. Este un proces distructiv, căci
omul de ştiinţă este distructiv cu propria sa conştiinţă în expansiune.
în loc să îşi dilate conştiinţa, el şi-o focalizează, reducând-o la un singur punct. Acesta este un act de
constrângere, de violenţă.
Reţineţi aşadar: meditaţia nu înseamnă concentrare, dar nici contemplaţie.

Ea nu are nimic de-a face cu gândirea.
Chiar dacă te gândeşti la Dumnezeu, tot gândire se cheamă.

Dacă te referi „la altcineva“, este un proces de gândire. Te poţi gândi la bani sau la Dumnezeu; în esenţă, nu
există nici o diferenţă.
Gândirea continuă în permanenţă; numai obiectul ei se schimbă.
Dacă te gândeşti la lume, sau la sex, nimeni nu numeşte acest proces contemplaţie.
Dacă te gândeşti la Dumnezeu, la virtute, la Iisus, Krishna, Buddha, oamenii vor spune că te afli în plin
proces de contemplaţie.
Un maestru zen este însă foarte strict în această privinţă: atât timp cât continui să gândeşti, nu meditezi. Eşti
preocupat de altcineva, sau de altceva.
Contemplaţia presupune încă existenţa unui obiect exterior, chiar dacă focalizarea asupra lui nu este la fel de
exclusivă ca în cazul concentrării.
Contemplaţia este mai fluidă decât concentrarea. în timpul concentrării, mintea este focalizată într-un singur
punct. în timpul contemplaţiei, ea este focalizată asupra unui întreg obiect, nu doar asupra unui punct.
Te poţi raporta la diferite calităţi ale obiectului, dar, în ansamblu, subiectul contemplaţiei rămâne acelaşi.
Ce înseamnă atunci meditaţia?

Meditaţia înseamnă să te bucuri de propria ta prezenţă, de fiinţa ta. Este un proces cât se poate de simplu - o
stare de conştiinţă total relaxată, în care nu faci nimic.
Din clipa în care începi să faci ceva, devii tensionat. Anxietatea pătrunde pe loc în conştiinţa ta. Ce trebuie să
fac? Cum să acţionez? Cum aş putea să reuşesc? Oare nu cumva o să eşuez? Mintea a început deja să facă
proiecţii asupra viitorului.
Contemplaţia nu poate avea ca obiect decât ceva cunoscut.
Incognoscibilul nu poate fi contemplat. Cum ai putea să contempli ceea ce nu cunoşti?

Poţi rumega la infinit ceea ce cunoşti, dar nu poţi contempla ceea ce nu cunoşti.
Dacă ştii ceva despre Iisus, te poţi gândi la infinit la acel aspect. Poţi să modifici imaginea respectivă, să o
redecorezi în fel şi chip, dar nu te va conduce niciodată către necunoscut. Iar Dumnezeu nu poate fi
cunoscut.
Meditaţia înseamnă să fii, nu să faci ceva.

Ea exclude orice acţiune, orice gând, orice emoţie. Eşti, pur şi simplu, iar acest lucru îţi provoacă o încântare
fără margini.
De unde apare această încântare, de vreme ce nu faci nimic? Ea nu vine de nicăieri, sau, dacă vreţi, vine de
pretutindeni. Nu are o cauză anumită, căci întreaga existenţă este confecţionată din ea. De aceea, nu are
nevoie de o cauză.
Ori de câte ori eşti nefericit, ai un motiv pentru care te simţi astfel.
Atunci când eşti fericit, poţi fi fericit fără nici un motiv.

Mintea ta va încerca să găsească un motiv, căci ea nu poate crede că există ceva care nu are o cauză. Ştie că
aşa ceva nu ar putea fi controlat de ea şi că puterea ei ar fi redusă la zero.
De aceea, mintea încearcă să descopere o cauză.
în realitate, ori de câte ori eşti fericit, nu există o cauză pentru acest lucru, căci fericirea este însuşi materialul
din care eşti construit, fiinţa ta, esenţa ta ultimă. Nucleul omului este fericirea.
Priviţi copacii, păsările, norii, stelele... Dacă aveţi ochi de văzut, veţi constata că întreaga existenţă se
bucură, întreaga natură este fericită, fără nici un motiv.
Nici un animal nu urmează să devină prim ministru sau preşedinte, să se îmbogăţească sau să-şi mărească
contul în bancă.
Priviţi florile - ele nu au nici un motiv ascuns pentru a fi fericite. Este de necrezut cât de fericite pot fi florile.
întreaga existenţă are la bază fericirea.
Hinduşii numesc această stare satchitananda, sau mai simplu: ananda - fericirea pură, care nu are o cauză.
Dacă te poţi bucura de propria ta fiinţă, fără să faci nimic, doar să fii fericit aşa cum eşti, fericit că respiri,
fericit că asculţi ciripitul păsărilor - atunci, poţi spune că te afli în meditaţie.
Meditaţia înseamnă să fii aici şi acum.
Atunci când eşti fericit fără nici un motiv, fericirea ta devine atât de mare încât se revarsă în afara ta.
Aşa apare comuniunea. Nu poţi păstra această fericire numai pentru tine; este prea multă. Este infinită. Nu o
poţi ţine în pumni, trebuie să îi dai drumul.
Asta înseamnă compasiunea.

Meditaţia înseamnă să te bucuri de tine însuţi, iar compasiunea înseamnă să te reverşi asupra celor din jur.
Compasiunea are la bază aceeaşi energie care se transforma înainte în pasiune, care curgea prin corp şi prin
minte, care se disipa scurgându-se prin tot felul de găuri minore
Ce înseamnă sexul?
Doar o scurgere de energie printr-o mică găurică din corp. Atunci când te reverşi, energia nu se mai scurge
prin găuri. Toate zidurile dispar. Devii una cu totalitatea. Nimic nu te mai poate ţine încătuşat.
Compasiunea nu poate fi practicată.

Atunci când te afli în starea de meditaţie, eşti compasiune.
Este o stare la fel de fierbinte ca şi pasiunea (de aceea, cuvântul compasiune include cuvântul pasiune).
Este o stare pasională, dar fără obiect. Pasiunea nu mai aşteaptă să fie împlinită. Dimpotrivă, procesul s-a
inversat. La început îţi cauţi fericirea în altă parte; acum ai găsit-o şi o manifeşti.
Pasiunea înseamnă o căutare a fericirii; compasiunea este o expresie a fericirii. Rămâne însă la fel de
pasională, de încinsă. De aceea, trebuie înţeleasă, căci include un paradox.
Cu cât un aspect este mai măreţ, mai grandios, cu atât mai paradoxal este el, iar meditaţia şi compasiunea
sunt cele mai înalte culmi. De aceea, este firesc ca ele să fie paradoxale.
Paradoxul constă în faptul că omul aflat în meditaţie este răcoros, nu rece; simultan, el este cald, dar nu
fierbinte.
Pasiunea este fierbinte, la fel ca o stare febrilă.
Compasiunea este răcoroasă, dar caldă. Ea te primeşte la pieptul ei, este receptivă, gata oricând să se
dăruiască, aşteptând chiar acest lucru.
Dacă cel care meditează devine rece, este evident că s-a rătăcit. El îşi reprimă pasiunea. Asta s-a întâmplat
cu umanitatea. A devenit rece, căci şi-a reprimat pasiunea.
încă din copilărie, pasiunea voastră este mutilată şi reprimată.

Ori de câte ori eraţi pe punctul de a deveni pasionali, se găsea cineva - mama, tata, profesorul, poliţistul -
care să vă admonesteze.
Pasiunea creează suspiciune; de aceea, ea trebuie ţinută sub control: „Nu face asta!“ Aceste cuvinte sunt
suficiente pentru a te face să te contractezi, încetul cu încetul, aţi învăţat că pentru a supravieţui, trebuie să îi
asculţi pe cei din jurul tău. Este mai sigur aşa.
Ce poate face copilul când se simte plin de energie, gata să chiuie, să danseze, să alerge pretutindeni prin
casă, când tatăl său citeşte ziarul?
Tatăl său este un om foarte important - este stăpânul casei.
Ce poate face copilul?
în interiorul lui se află Dumnezeu, gata să danseze, dar tatăl citeşte ziarul, aşa că trebuie să păstreze liniştea.
Nu poate dansa, nu poate ţipa, nu poate alerga prin casă.
De aceea, el îşi va reprima energia. Va încerca să şi-o controleze, să o răcească. Autocontrolul a devenit o
valoare supremă în societatea în care trăim. După părerea mea, el nu are nici un fel de valoare.
Un om controlat este un om mort.

Autocontrolul nu este tot una cu disciplina. Aceasta este cu totul altceva.
Ea se naşte din luciditate; controlul se naşte din teamă.
Cei din jur sunt mai puternici decât tine, te pot pedepsi, te pot distruge. Ei au puterea de a controla, de a
corupe, de a reprima.
De aceea, copilul trebuie să înveţe să devină un diplomat.
Când energia sa sexuală începe să înflorească, copilul se trezeşte în dificultate. întreaga societate pare să se
opună sexului. Toţi spun că această energie trebuie ţinută sub control. Copilul simte cum se revarsă din el,
dar ştie că trebuie să şi-o reprime.
Ce se întâmplă la şcoală?
De fapt, şcolile nu sunt atât instrumente pentru răspândirea cunoaşterii, cât instrumente de represiune.
Copiii sunt obligaţi să stea cuminţi în bancă timp de 6-7 ore, să îşi controleze dorinţa de a alerga, de a dansa,
de a ţipa.
Atunci când eşti nevoit să stai nemişcat timp de 6-7 ore într-o atmosferă ca de închisoare, energia moare
treptat. Copiii devin reprimaţi, îngheţaţi.
Energia nu mai curge liber prin ei. Ajung să trăiască la minim, iar noi numim asta autocontrol. Ei nu vor mai
trăi niciodată la maxim.
Psihologii moderni au descoperit că omul obişnuit nu trăieşte decât la 10% din capacitatea sa. Respiră în
această proporţie, iubeşte în această proporţie, se bucură în această proporţie.
90% din viaţa oamenilor nu este trăită. Aceasta este o mare pierdere! Omul ar trebui să trăiască la 100% din
capacitatea sa, căci numai aşa devine posibilă revărsarea.
Aşadar, meditaţia nu înseamnă control, nu înseamnă reprimare.

Dacă nu înţelegeţi acest lucru, veţi deveni foarte controlaţi şi foarte reci. Veţi deveni astfel tot mai
indiferenţi, nu mai detaşaţi, mai lipsiţi de iubire - la limita sinuciderii.
Viaţa este trăită la minim în aceste condiţii. Flacăra voastră va deveni doar o licărire. Lampa va scoate mult
fum, dar foarte puţină lumină.
Mulţi adepţi aflaţi pe calea meditaţiei - catolici, budişti, jainişti - devin reci, căci este mult mai uşor să
practici controlul decât să îţi cultivi luciditatea.
Controlul nu presupune decât cultivarea unor obişnuinţe. Acestea sfârşesc prin a pune stăpânire pe tine, aşa
că nu mai ai nimic de făcut.
Totul devine mecanic, iar viaţa ta începe să semene cu cea a unui robot. Te transformi practic într-o statuie
de piatră, frumoasă, dar moartă.
în lipsa compasiunii, în fiinţă poate apărea apatia.

Aceasta este absenţa pasiunii. Compasiunea înseamnă o transformare a pasiunii, nu o ucidere a ei.
Dacă priveşti un călugăr creştin, budist sau jainist, nu vezi decât o faţă apatică, lipsită de viaţă, îndobitocită,
închisă, temătoare.
Oamenii care se controlează sunt tot timpul nervoşi, căci în adâncul lor se ascunde un vulcan.
Atunci când nu practici controlul, când curgi liber, când eşti viu, nu ai nici un motiv să fii nervos, orice s-ar
întâmpla. Nu ai aşteptări, nu aştepţi nu ştiu ce rezultate.
Ce motive ai avea să fii nervos?
Un călugăr creştin, budist sau jainist este întotdeauna nervos.
Dacă îl vizitezi în mănăstirea lui, poate că nu este chiar atât de nervos, dar dacă îl scoţi în lume, vei
descoperi că devine chiar foarte nervos, căci tentaţiile sunt mari şi el se teme că nu le va face faţă.
Omul care meditează ajunge într-un punct în care orice tentaţie dispare.
încercaţi să înţelegeţi acest lucru.
Tentaţia nu vine niciodată din afară. Ea nu este altceva decât o dorinţă reprimată, o energie reprimată, mânie
reprimată, sex reprimat, lăcomie reprimată - toate acestea creează tentaţiile.
Tentaţia se naşte în interiorul omului; ea nu are nimic de-a face cu planul exterior. Nu se pune problema că
vine diavolul şi vă tentează.
Tentaţia este propria voastră minte reprimată care devine diabolică şi doreşte să se răzbune.
Pentru a-ţi controla mintea, trebuie să rămâi rece şi îngheţat, pentru ca energia vieţii să nu poată circula prin
corpul tău. La cel mai mic dezgheţ, aceste reprimări vor ieşi la suprafaţă.
Oamenii au învăţat să fie reci, să nu îşi atingă semenii şi să nu se lase atinşi de ei, să îi privească fără să-i
vadă. Comunică prin clişee: „Salut! Ce mai faci?“
Nimeni nu doreşte cu adevărat să ştie ce mai face celălalt. Sunt cuvinte rostite doar pentru a evita întâlnirea
reală.
Oamenii nu se privesc în ochi, nu se ţin de mână, nu încearcă să îşi simtă reciproc energiile. Se tem, dar
reuşesc să supravieţuiască cumva. Sunt reci şi morţi.
Omul care meditează plezneşte de energie. El îşi trăieşte viaţa la maxim. Şi-a construit casa pe culme şi
trăieşte acolo.
Corpul său este cald, dar nu febril - este doar căldura vieţii. Nu este fierbinte, ci mai degrabă răcoros, căci nu
se lasă purtat de dorinţe.
Este atât de fericit, încât nu mai caută fericirea. Se simte acasă, în largul lui; de aceea, nu simte nevoia să se
ducă nicăieri, nu aleargă după nimic şi după nimeni...
Există un dicton în limba latină: "agere sequitur esse" - acţiunea urmează fiinţei; a face vine după a fi.
Este o afirmaţie de o mare frumuseţe.

Nu încerca să-ţi modifici acţiunea; încearcă să îţi descoperi fiinţa, iar acţiunea o va urma.
Acţiunea este întotdeauna pe planul doi; cea care primează este fiinţa.
Acţiunea se referă la ceea ce faci; fiinţa la ceea ce eşti.
Acţiunea se naşte din fiinţă, dar nu reprezintă decât un fragment din aceasta.
Chiar adunate la un loc, acţiunile tot nu vor fi una cu fiinţa; cel mult, cu trecutul acesteia.
Ce se întâmplă însă cu viitorul?

Fiinţa conţine în sine trecutul, prezentul şi viitorul, dar în acelaşi timp le transcende.
Ea conţine inclusiv eternitatea.
Chiar dacă ar putea fi adunate laolaltă, acţiunile nu ar da împreună decât trecutul fiinţei. Acesta este limitat
prin natura sa. Viitorul este nelimitat. Ceea ce s-a întâmplat poate fi definit, deci este limitat.
Ceea ce nu s-a întâmplat încă este indefinit, deci infinit. Fiinţa conţine în sine eternitatea; acţiunile nu conţin
decât trecutul.
De aceea, este posibil ca un păcătos în această viaţă să devină un sfânt în viaţa viitoare. Nu judecaţi niciodată
un om după acţiunile lui, ci după fiinţa sa. Sunt cunoscute cazuri de păcătoşi care au devenit sfinţi şi de sfinţi
care au căzut în păcat.
Orice sfânt are un trecut şi orice păcătos are un viitor.
Nu judecaţi niciodată un om după acţiunile sale.

Voi nu puteţi proceda însă altfel, căci nu v-aţi cunoscut niciodată fiinţa.
Cum aţi putea vedea fiinţa altei persoane?
Când vă veţi cunoaşte propria fiinţă, veţi învăţa limbajul acesteia şi veţi şti cum puteţi privi în fiinţa altcuiva.
Nu poţi privi în fiinţa unei alte persoane decât în măsura în care poţi privi în propria ta fiinţă.
Deci, doresc să subliniez câteva lucruri înainte de a trece la analiza acestei poveşti atât de frumoase.
în cazul în care constataţi că meditaţia vă transformă într-o fiinţă rece, păziţi-vă!
Dacă simţiţi că deveniţi mai cald, mai fluid, mai plin de iubire - e foarte bine, continuaţi.
Dacă deveniţi însă mai puţin iubitori, dacă nu mai simţiţi compasiunea, ci o stare de apatie, schimbaţi cât
mai rapid direcţia.
în caz contrar, vă veţi transforma într-un zid.
Nu vă transformaţi în ziduri. Rămâneţi vii, pulsând de energie, fluizi.
Desigur, nu este uşor. De ce şi-au construit oamenii atâtea ziduri?

Pentru că acestea pot fi definite. Ele le oferă o graniţă, o formă bine definită - ceea ce hinduşii numesc "nam
roop", nume şi formă.
Dacă te topeşti tot, nu mai ai graniţe. Nu mai ştii unde te sfârşeşti tu şi unde încep ceilalţi. Graniţele dintre
tine şi ei devin iluzorii, un fel de vis. Şi într-o bună zi, dispar cu desăvârşire.
Exact aşa este realitatea. Ea nu are graniţe.
Unde credeţi că se termină fiinţa dumneavoastră? La nivelul pielii?

Mulţi oameni cred asta: „Noi trăim în interiorul pielii; deci pielea este graniţa noastră exterioară“.
Pielea nu ar putea trăi însă dacă nu ar respira aerul din jur. Ea face un schimb constant de oxigen cu
atmosfera înconjurătoare, fără de care nu ar putea trăi. Dacă atmosfera ar dispărea, omul ar muri pe loc, chiar
dacă pielea sa ar rămâne intactă. Deci ea nu poate fi graniţa fiinţei.
Bun!
Pământul este înconjurat de o atmosferă cu o lăţime de circa 320.000 de kilometri. Să fie aceasta graniţa?
Nu poate fi, căci fără soare, viaţa nu ar putea exista pe pământ. Dacă soarele s-ar stinge, viaţa pe pământ ar
dispărea... Şi acest lucru se va întâmpla cândva.
Oamenii de ştiinţă afirmă că va veni o vreme când soarele se va răci şi se va stinge. Instantaneu, atmosfera
pământului nu va mai putea întreţine viaţa.
Tot ce trăieşte pe pământ va muri.
Să fie atunci soarele graniţa fiinţei? Aceiaşi oameni de ştiinţă moderni au descoperit recent că soarele este el
însuşi conectat la o sursă centrală de energie. Nu au descoperit-o încă, dar îi bănuiesc existenţa, căci în
univers, totul se leagă.
Unde sunt situate atunci graniţele fiinţei noastre?

Atunci când se află pe o creangă, mărul nu este tot una cu tine. Apoi îl mănânci şi devine parte integrantă din
tine. De fapt, nu făcea decât să te aştepte, ca să devină una cu tine. Era una cu tine şi înainte, dar la modul
potenţial. Era viitorul tău. îţi goleşti apoi intestinele şi scoţi în afara fiinţei foarte multă murdărie. Cu numai
câteva secunde înainte aceasta făcea parte integrantă din tine.
Unde se află atunci graniţele fiinţei?

Cu toţii respirăm. Când inspir, aerul intră în mine, dar cu numai câteva secunde înainte poate că făcea parte
din fiinţa ta. Poate că este aerul pe care tocmai l-ai expirat. Oricum, cineva tot l-a expirat, căci atmosfera este
comună. Inspirăm cu toţii aerul expirat de altcineva. Voi inspiraţi expiraţia mea, eu o inspir pe a voastră.
Exact la fel se petrec lucrurile şi cu viaţa.

Alături de anumite persoane te simţi foarte viu. Te întâlneşti cu ele, sunt pline de energie, şi ceva se
întâmplă.
în tine se produce un ecou; devii şi tu plin de energie.
Există alţi oameni... Este suficient să le priveşti faţa palidă ca să îţi vină să leşini! Simpla lor prezenţă este
percepută ca o otravă. Parcă ţi-ar turna-o în vine.
La fel, atunci când te întâlneşti cu cineva care te face să te simţi viu, să pulsezi de energie, parcă ţi-ar
transmite-o personal.
Cu toţii facem schimb de energie. De aceea, în Orient, satsanga a devenit foarte importantă. Simpla prezenţă
a unei persoane cunoscute este suficientă pentru ca schimbul de energie să se producă, indiferent dacă îţi dai
sau nu seama de acest lucru. Cândva, sămânţa semănată acum va încolţi.
Noi facem în permanenţă schimb de energie. Nu suntem insule separate.

Un om rece devine la fel ca o insulă. Este mare păcat, căci ar fi putut fi un continent vast, dar a preferat să
rămână o insulă. S-a decis să rămână sărac, deşi ar fi putut fi foarte bogat.
Nu vă transformaţi în ziduri.
Nu încercaţi să vă reprimaţi energia, căci atunci chiar veţi deveni un zid. Toţi oamenii reprimaţi poartă măşti.
Ei pretind că sunt altcineva.
Un om reprimat poartă în el acelaşi univers ca şi ceilalţi. Este suficientă o ocazie cât de mică, o provocare,
pentru ca realitatea să iasă la suprafaţă.
De aceea preferă călugării să se retragă din lume - căci aceasta conţine prea multe provocări, prea multe
tentaţii. Le-ar fi prea greu să îşi păstreze controlul în lumea exterioară. De aceea, se retrag în Himalaya, în
peşteri, se ascund de lume, astfel încât chiar dacă dorinţele apar, să nu le poată îndeplini.
Nu te poţi transforma însă în acest fel.
Oamenii care devin reci sunt cei care au fost foarte fierbinţi.
Oamenii care fac legământ de castitate sunt cei care erau excesiv de senzuali. Mintea trece cu uşurinţă de la
o extremă la alta. Experienţa m-a învăţat că oamenii obsedaţi de mâncare sunt chiar cei care devin mai târziu
obsedaţi de post.
Este inevitabil, căci nu poţi rămâne pentru totdeauna în aceeaşi extremă. Dacă faci ceva în exces, la un
moment dat te saturi, începi să oboseşti. Singurul lucru care îţi rămâne de făcut este să cazi în extrema opusă.
Oamenii care se călugăresc sunt cei cu înclinaţii lumeşti foarte puternice. Au făcut tot felul de excese, aşa că
acum simt nevoia să se retragă din această lume, căzând în extrema opusă.
Cei care renunţă la lume sunt oamenii lacomi.

Această renunţare nu are nimic de-a face cu înţelegerea. Lăcomia rămâne aceeaşi, dar cu semn schimbat.
La început acumulau tot timpul. La un moment dat, şi-au dat seama de inutilitatea efortului lor, aşa că dau cu
piciorul la tot ce au acumulat.
La început se temeau să piardă chiar şi un singur ban; acum se tem să păstreze chiar şi un singur ban, dar
teama continuă să existe.
La început erau lacomi după bunurile acestei lumi; acum se lăcomesc după cealaltă lume. Lăcomia nu a
dispărut însă.
Mai devreme sau mai târziu, asemenea oameni sunt predestinaţi mănăstirii. Ei devin mari celibatari, renunţă
la tot, dar natura lor nu se schimbă fundamental.
în afara lucidităţii, a conştiinţei de sine, nimic nu poate transforma fiinţa. De aceea, nu încercaţi să pretindeţi
că sunteţi ceea ce nu sunteţi.
Dacă nu sunteţi ceva, nu sunteţi.
încercaţi să înţelegeţi acest lucru şi nu vă puneţi o mască. Nu încercaţi să-i faceţi pe ceilalţi să creadă că
sunteţi altceva decât sunteţi, căci singurii care veţi pierde veţi fi chiar voi.
Oamenii care încearcă să se controleze aleg calea cea mai proastă.

Pe de o parte, nu vor reuşi, iar pe de altă parte, se vor răci de tot. Aceasta este singura cale prin care omul
reuşeşte să se controleze - îngheţarea oricărei energii, astfel încât aceasta să nu mai circule deloc.
Cei care fac legământ de castitate mănâncă foarte puţin. De fapt, ei îşi înfometează trupul.
Explicaţia este foarte simplă: orice hrană se transformă în energie, deci implicit în energie sexuală, iar ei nu
ştiu ce să facă cu aceasta.
De aceea, călugării budişti nu mănâncă decât o singură dată pe zi, şi nici atunci prea mult. Ei mănâncă numai
atât cât să satisfacă nevoile minime ale trupului lor, astfel încât să nu rămână nici cel mai mic surplus de
energie.
Acest tip de celibat nu este autentic.
Brahmacharya, celibatul, nu se petrece decât atunci când plezneşti de energie, iar această energie se
transformă în mod natural în iubire.
Bătrâna doamnă a intrat în magazin şi a cumpărat un spray împotriva moliilor. A doua zi, s-a prezentat şi a
mai cumpărat cinci sprayuri. A treia zi, a cumpărat încă 12 sprayuri.
- Probabil aveţi foarte multe molii, i-a spus vânzătoarea.
- Aşa e, i-a răspuns bătrânica. De trei zile dau cu spray împotriva lor, şi de-abia am reuşit să prind una.
Controlul nu vă va ajuta să prindeţi nici măcar o molie!

Nu aceasta este calea.
Vă luptaţi cu tot felul de frunze, crengi, lăstari, le tăiaţi ici şi acolo, dar nu veţi reuşi astfel să distrugeţi
copacul dorinţei.
Singura cale este să îi tăiaţi rădăcinile, iar acestea nu pot fi tăiate decât dacă ajungeţi la ele.
La suprafaţă nu apar decât crengile şi frunzele - gelozia, mânia, ura, invidia, pasiunea. Rădăcinile se ascund
în adâncuri.
Cu cât săpaţi mai mult după ele, cu atât mai mult ajungeţi să înţelegeţi natura lor. De fapt, dorinţele au o
singură rădăcină, iar aceasta este inconştienţa.
Meditaţia înseamnă conştiinţă de sine. Ea taie dorinţa chiar de la rădăcină.

întregul copac dispare apoi de la sine, iar pasiunea se transformă în compasiune.
Am auzit de un călugăr zen care a ajuns la vârsta de 96 de ani.
Era aproape orb, aşa că nu mai putea preda şi nu mai putea face nimic prin mănăstire. De aceea, el s-a decis
să părăsească această lume, căci nu mai era de folos nimănui. Pe scurt, s-a decis să nu mai mănânce.
întrebat de ceilalţi călugări de ce refuză să mănânce, el le-a răspuns că nu mai este de folos nimănui şi nu
doreşte să fie o povară pentru nimeni.
Aceştia i-au spus:
- Dacă mori acum (era în ianuarie), când este atât de frig, toată lumea va fi îngheţată la înmormântarea ta. De
aceea, te rugăm, mănâncă.
Aşa ceva nu se poate întâmpla decât într-o mănăstire zen, căci discipolii îşi iubesc atât de mult maestrul încât
nu mai simt nevoia să se formalizeze.
Auzi, să-i spui cuiva: „Dacă mori acum (era în ianuarie), când este atât de frig, toată lumea va fi îngheţată la
înmormântarea ta. De aceea, te rugăm, mănâncă“...
Aşadar, omul nostru a reînceput să mănânce, dar când vremea s-a încălzit, a refuzat din nou să mai accepte
mâncare. De altfel, la scurt timp a şi murit.
Câtă compasiune! Cel care trăieşte plin de compasiune, moare la fel de plin. El este dispus chiar să îşi aleagă
momentul morţii, astfel încât nimeni să nu fie deranjat de moartea sa.
Am auzit de un alt maestru zen care se pregătea să moară. El le-a spus discipolilor:
- Unde îmi sunt pantofii? Aduceţi-mi-i.
- Unde vrei să pleci? l-a întrebat cineva. Doctorul spune că dacă ieşi, o să mori.
- Mă duc la cimitir, a răspuns el.
- De ce?
- Nu vreau să fiu o povară pentru nimeni. Dacă nu mă duc singur, veţi fi nevoiţi să mă purtaţi pe umeri.
După care s-a dus la cimitir şi a murit acolo.
Cât de uluitoare poate fi această compasiune!

Ce fel de om poate fi acesta, să nu deranjeze pe nimeni nici chiar prin moartea sa?
Mii de oameni îi datorează recunoştinţă, căci au cunoscut iubirea şi lumina prin intermediul lui, dar el nu
doreşte să deranjeze pe nimeni. Atât timp cât este util, îşi doreşte să trăiască, pentru ca să ajute.
Dacă nu se mai simte util, preferă să moară decât să rămână o povară pentru alţii.
Să revenim însă la povestea noastră.
A existat cândva în China o femeie bătrână care a ajutat un călugăr timp de peste 20 de ani. l-a construit o
colibă şi i-a adus zilnic de mâncare, în timp ce acesta medita.
Acest gen de miracol nu se poate întâmpla decât în Orient. Occidentul nu poate înţelege ce se întâmplă nici
chiar astăzi.
Secole la rând, atunci când cineva alegea calea meditaţiei, societatea îl ajuta, hrănindu-l. Era suficient faptul
că el medita. Nimeni nu îl considera o povară pentru societate - „De ce să muncim noi pentru el?“
Simplul fapt că medita era suficient pentru ceilalţi, căci orientalii au înţeles de multă vreme că dacă un
singur om devine iluminat, energia lui este împărtăşită de toţi ceilalţi.
Dacă un singur om înfloreşte în timpul meditaţiei sale, parfumul său se răspândeşte asupra tuturor,
înmiresmând întreaga societate.
Acest câştig este considerat atât de imens, încât un oriental nu îţi va spune niciodată: „Nu mai sta degeaba.
Cine crezi că te va hrăni? Cine te va îmbrăca şi cine îţi va oferi adăpost?“
Adepţii rătăcitori se numără cu miile. Numai Buddha a avut 10.000 de sannyasin-i, dar oamenii erau
întotdeauna încântaţi să-i hrănească, să le dea haine şi să le ofere adăpost, pentru simplul motiv că meditau.
Unui occidental i-ar fi imposibil să gândească în acest fel. Chiar şi în Orient obiceiul începe să dispară.
în China, mănăstirile au fost închise, saloanele de meditaţie au fost transformate în spitale sau în şcoli. Marii
maeştri au dispărut. Ei au fost forţaţi să muncească în fabrici şi uzine. Nimeni nu mai are voie să mediteze,
din cauza materialismului devenit doctrină oficială, de parcă materia ar fi unicul lucru care există.
Dacă un singur om dintr-un oraş devine iluminat, întregul oraş beneficiază de pe urma lui.
De aceea, nu este deloc o cheltuială inutilă să îl sprijini. De fapt, cheltuieşti atât de puţin şi primeşti atât de
mult în schimb! Pe timpuri, oamenii erau încântaţi să-i ajute pe sannyasin-i.
Aşadar, timp de 20 de ani, femeia noastră l-a ajutat pe călugărul care medita, fără să facă nimic altceva.
Unicul lucru pe care îl făcea era să stea în poziţie zazen.
De aceea, femeia i-a construit o colibă şi a avut grijă de el.
într-o zi, văzând că a îmbătrânit foarte tare şi ştiind că nu mai avea mult de trăit, s-a gândit să vadă dacă
floarea meditaţiei a înflorit în interiorul călugărului, dacă acesta chiar medita, sau doar stătea pur şi simplu.
20 de ani ar trebui să fie suficienţi. Femeia nu mai avea răbdare, aşa că s-a decis să verifice dacă omul chiar
medita, sau doar se prefăcea.
într-o zi, femeia s-a gândit să vadă ce progrese a făcut călugărul în tot acest timp...
Probabil, femeia era foarte înţeleaptă, căci testul la care l-a supus pe călugăr a fost plin de înţelepciune.
Singurul test posibil pentru a verifica progresul pe calea meditaţiei este iubirea, compasiunea.
Nu existau decât următoarele posibilităţi:

- unu - dacă timp de 20 de ani nu se mai atinsese de vreo femeie frumoasă, exista posibilitatea să fie tentat,
să cadă victimă tentaţiei, să uite total de meditaţie şi să facă dragoste cu această fată.
- doi: o altă posibilitate consta în a rămâne rece, în a-şi păstra autocontrolul şi a nu-i arăta nici un fel de
compasiune acestei fete.
Tot ce avea de făcut era să se retragă în lumea sa, plin de duritate, astfel încât să nu poată fi tentat.
- Cea de-a treia posibilitate ar fi fost aceea ca meditaţia să fi dat rezultatele scontate, ca omul nostru să fie
plin de iubire, de compasiune, de înţelegere, încercând să o ajute pe fată.
Dacă prima posibilitate se adeverea, întreaga meditaţie s-ar fi dovedit o simplă pierdere de timp.
Dacă cea de-a doua posibilitate s-ar fi adeverit, omul ar fi dovedit că este într-adevăr un călugăr, dar nu unul
iluminat. Meditaţia sa nu era altceva decât o obişnuinţă, nu o practică vie.
Probabil aţi auzit de Pavlov, celebrul savant rus, expert în ştiinţa comportamentului.
Acesta obişnuia să spună că nu există nici un fel de conştiinţă în om sau în animale, că totul este doar un
mecanism mental.
îţi poţi antrena mintea într-un anumit sens, iar când aceasta începe să funcţioneze în direcţia dorită, totul
devine o chestiune de condiţionare. Mintea ajunge să funcţioneze ca un reflex condiţionat. Dacă pui mâncare
în faţa câinelui, acesta vine imediat, dând din coadă. El începe să saliveze. Pavlov a făcut o experienţă. Ori
de câte ori îi dădea de mâncare câinelui, suna dintr- un clopoţel. Treptat, câinele a început să asocieze
sunetul clopoţelului cu mâncarea.
într-o zi, el a sunat din clopoţel, fără să-i pună de mâncare. Ca de obicei, câinele a venit alergând, dând din
coadă şi salivând.
Pare absurd. Nici un câine nu reacţionează aşa la sunetul unui clopoţel. Clopoţelul nu este tot una cu hrana.
Dar mintea câinelui a fost deja condiţionată de această asociere.
Pavlov afirmă că omul poate fi influenţat în acelaşi fel.
De pildă, pedepsindu-te atunci când simţi un impuls sexual.

Dacă atunci când simţi un impuls sexual ţii un post de şapte zile, te autoflagelezi, stai în frig toată noaptea
etc., corpul învaţă repede trucul. Ori de câte ori apare impulsul, el îl reprimă automat, de teamă să nu fie din
nou pedepsit. Răsplata şi pedeapsa - aceasta este metoda de condiţionare perfectă a minţii, potrivit lui
Pavlov.
Probabil asta făcea călugărul nostru. Foarte mulţi călugări procedează aşa.
Aproape 99% dintre ei îşi condiţionează trupurile şi minţile.
Conştiinţa nu poate fi trezită însă în acest fel. Ea nu reprezintă o nouă obişnuinţă.

Conştiinţa înseamnă să trăieşti lucid, să nu fii limitat de obişnuinţe, să nu te laşi posedat de un mecanism - să
te ridici deasupra mecanismelor.
A apelat la o fată fermecătoare şi i-a spus:
- Du-te şi îmbrăţişează-l, apoi întreabă-l brusc: „Şi acum, ce facem?"
Brusc este secretul acestui test. Dacă îi laşi suficient timp, mintea începe să lucreze în maniera condiţionată
în care s-a antrenat.
De aceea, nu trebuie să-i dai deloc timp: du-te la miezul nopţii, când meditează. Intră în colibă - trăia,
probabil, undeva, în afara oraşului, de unul singur - şi începe brusc să-l mângâi, să-l îmbrăţişezi, să-l săruţi.
Apoi întreabă-l imediat: „Şi acum, ce facem?“
priveşte-i apoi reacţia, ce se întâmplă cu el, ce spune, dacă se înroşeşte, ce îi indică privirea, cum
reacţionează şi în ce fel îţi răspunde.
Fata a făcut ce i s-a spus. S-a dus la călugăr, a început să-l mângâie şi să-l îmbrăţişeze, după care l-a întrebat
ce intenţii are în privinţa poveştii lor de dragoste.
- Copacul bătrân creşte iarna pe o stâncă rece, i-a răspuns călugărul într-o manieră poetică. El nu are parte de
căldură.
Omul şi-a condiţionat perfect mintea. 20 de ani sunt suficienţi pentru a condiţiona orice minte.
Nici chiar atacul subit al fetei nu l-a putut scoate din această condiţionare.
Călugărul şi-a păstrat controlul. Probabil că avea un autocontrol uriaş. Şi-a păstrat răceala. Nici un muşchi
nu i-a tresărit pe faţă când i-a spus fetei: „Copacul bătrân creşte iama pe o stâncă rece“. Nu numai că şi-a
păstrat sângele rece, dar şi-a permis chiar să folosească cuvinte poetice, într-o situaţie cât se poate de
provocatoare, de periculoasă, de seducătoare. Probabil condiţionarea minţii sale devenise foarte profundă.
- Copacul bătrân creşte iama pe o stâncă rece, i-a răspuns călugărul într-o manieră poetică. El nu are parte de
căldură.
Asta e tot ce i-a spus fetei.
Fata s-a întors şi i-a povestit bătrânei ce i-a răspuns călugărul.
- Şi când te gândeşti că i-am dat de mâncare timp de 20 de ani! a exclamat bătrâna, furioasă.
Pentru ea, era evident că meditaţia călugărului nu dăduse roade. Omul a devenit rece şi mort, la fel ca un
cadavru. Nu a atins iluminarea unui buddha.
Nu a dat dovadă de nici un respect pentru nevoile tale...
Un om plin de compasiune se gândeşte întotdeauna la ceilalţi, la nevoile lor. Călugărul nostru a rămas însă
centrat în sine, rece şi indiferent. I-a spus doar câteva cuvinte legate de sine: „Copacul bătrân creşte iama pe
o stâncă rece, i-a răspuns călugărul într-o manieră poetică. El nu are parte de căldură“.
Nu a rostit nici un singur cuvânt despre femeie. Nici măcar nu a întrebat-o: „De ce ai venit la mine? De ce
anume ai nevoie? De ce m-ai ales pe mine dintre atâţia oameni?“
Ar fi trebuit să o poftească să stea şi să-i povestească, să îşi descarce inima. O femeie capabilă de un
asemenea gest trebuie să fie foarte disperată. Nimeni nu vine în miez de noapte la un călugăr care trăieşte ca
un sihastru de 20 de ani. De ce a venit la el? Dar el nu i-a acordat nici o atenţie.
Iubirea se gândeşte întotdeauna la celălalt.

Egoul nu se gândeşte decât la el însuşi. Iubirea ţine întotdeauna cont de părerea celuilalt; egoul nu ţine cont
de nimeni şi de nimic. El nu are decât un singur limbaj: propriile sale nevoi. Egoul se foloseşte întotdeauna
de cei din jur. Iubirea este gata să se lase oricând folosită, să slujească.
Nu a dat dovadă de nici un respect pentru nevoile tale, nu ţi-a explicat nivelul pe care te afli.
Atunci când te duci la un om plin de compasiune, el te priveşte în ochi.
Mai mult, priveşte adânc în inima ta, încercând să afle care este problema care te preocupă, de ce te afli în
această situaţie, de ce faci ceea ce faci.
El uită de sine, focalizându-se exclusiv asupra celui care a venit la el, asupra problemelor sale, a nevoilor
sale, a anxietăţii sale. încearcă apoi să-l ajute. Dacă poate face ceva pentru el, face.
Putea să nu răspundă pasiunii tale, dacă nu dorea...

Acest lucru este corect. Un om plin de compasiune nu trebuie să răspundă neapărat pasional. El nu rămâne
rece, dar este răcoros.
îţi dăruieşte din căldura lui odihnitoare, dar nu îţi transmite o stare febrilă. Nici nu ar putea, căci starea lui nu
este niciodată febrilă.
Cred că ştiţi care este diferenţa dintre un corp cald şi unul care arde din cauza febrei. Primul este sănătos,
celălalt este bolnav.
Atunci când devin pasionali, oamenii încep să ardă; capătă o dispoziţie febrilă.
Aţi studiat vreodată cum reacţionaţi atunci când vă aflaţi într-o dispoziţie pasională?
Deveniţi un fel de maniaci disperaţi, nebuni, sălbatici. Nu mai ştiţi ce faceţi. întregul corp tremură, simţindu-
se străbătut de un ciclon fără centru.
Un om înzestrat cu căldură sufletească este pur şi simplu sănătos. Atunci când mama îşi strânge copilul la
piept, acesta simte căldura trupului ei şi se bucură; se simte hrănit, întâmpinat cu căldură.
Oricine intră în câmpul de forţă al unui om plin de compasiune se simte la fel ca un copil la pieptul mamei;
se hrăneşte cu energia sa.
Mai mult, orice pasiune pare să dispară atât timp cât rămâne în interiorul acestui câmp.
Compasiunea maestrului este atât de puternică, căldura sa este atât de dătătoare de viaţă, iubirea sa se revarsă
atât de abundent în jur, încât nu poţi face altfel decât să te linişteşti.
Putea să nu răspundă pasiunii tale, dacă nu dorea, dar cel puţin ar fi trebuit să-ţi arate puţină compasiune.
Şi, fără să mai stea pe gânduri, s-a dus la coliba călugărului şi i-a dat foc.
A fost doar un gest simbolic, arătând că omul a pierdut în zadar cei 20 de ani în care a meditat, sperând să
progreseze.
Nu este suficient să te călugăreşti, să devii un călugăr reprimat şi rece. Orice stare de răceală indică o
reprimare puternică.
De aceea vă tot spun: atunci când te adânceşti în meditaţie, compasiunea şi iubirea apar automat, de la sine.
Ele urmează meditaţia la fel ca o umbră.
De aceea, nu trebuie decât să vă alegeţi calea.
Puteţi urma calea iubirii, a devoţiunii, a dansului, să vă dizolvaţi în iubirea voastră de Dumnezeu. Aceasta
este calea dizolvării de sine; nu trebuie să deveniţi mai lucizi.
Dimpotrivă, trebuie să vă îmbătaţi de iubire, să vă comportaţi la fel ca un beţiv. Nu veţi fi dependent de
alcool, ci de Dumnezeu, dar comportamentul pare la fel de smintit.
Sau, puteţi alege calea meditaţiei.

Aici, nu vi se cere să vă dizolvaţi în nimic. Dimpotrivă, trebuie să deveniţi din ce în ce mai cristalizaţi, mai
integraţi, mai lucizi.
Dacă veţi urma calea iubirii, veţi constata că într-o bună zi, subit, meditaţia a înflorit în voi, sub forma a mii
de lotuşi albi.
Nu i-aţi cultivat voi, nu i-aţi îngrijit, şi totuşi ei au răsărit şi au înflorit. Când iubirea şi devoţiunea ajung la
apogeu, meditaţia înfloreşte.
La fel se petrec lucrurile şi pe calea meditaţiei. Puteţi uita cu totul de iubire sau devoţiune. Nu trebuie decât
să staţi liniştiţi, să deveniţi mai lucizi, să vă bucuraţi de fiinţa voastră - asta-i tot. Să fiţi voi înşivă.
învăţaţi să fiţi singuri - asta-i tot. Reţineţi însă: cel care ştie să fie singur nu este niciodată un singuratic.
Numai cei care nu ştiu să fie singuri ajung singuratici.
Pe calea meditaţiei, adeptul nu îşi doreşte nimic mai presus decât solitudinea.
Fiţi solitari, atât de solitari încât nici măcar umbra unei alte persoane să nu vă tulbure conştiinţa.
Pe calea iubirii, adeptul se dizolvă atât de puternic încât nu mai există; numai celălalt (Dumnezeu) mai există
pentru el. El nu rămâne decât umbra iubitului său divin.
Pe calea iubirii, adeptul dispare şi nu rămâne decât Dumnezeu.
Pe calea meditaţiei, Dumnezeu dispare şi nu mai rămâne decât adeptul. Rezultatul final este însă întotdeauna
acelaşi. Se produce astfel marea sinteză.
Nu încercaţi niciodată să amestecaţi aceste două căi atunci când vă aflaţi la început de drum. Ele se întâlnesc
oricum în final, pe culme, în templu.
Se spune că unul din discipolii lui Rabbi Moshe era foarte sărac.
El s-a plâns rabinului că sărăcia lucie în care trăieşte reprezintă un obstacol în calea rugăciunii sale.
- In aceste vremuri, i-a răspuns Rabbi Moshe, devoţiunea supremă, mai mare chiar decât rugăciunea, constă
în acceptarea lumii exact aşa cum este.
Dacă acceptă lumea exact aşa cum este, adeptul aflat pe calea meditaţiei sau pe calea iubirii primeşte ajutorul
dorit.
Oamenii de rând nu acceptă niciodată lumea aşa cum este; ei încearcă întotdeauna să o schimbe.
încearcă întotdeauna să facă altceva, să repare lucrurile, să modifice ordinea existentă.
Omul cu adevărat religios acceptă lumea exterioară aşa cum este. El nu se lasă tulburat de ea.
întregul său efort este direcţionat către interior. Adeptul aflat pe calea iubirii se dizolvă în iubirea sa, cel aflat
pe calea meditaţiei se focalizează asupra meditaţiei, dar amândoi îşi direcţionează eforturile către interior.
Lumea religiei este o lume interioară. Iar „în interior“ înseamnă în cazul de faţă transcendenţă.
în limba latină, cuvântul păcat are două semnificaţii: una este „ratarea ţintei“. Cealaltă este încă şi mai
frumoasă: „în afară“. Păcatul înseamnă să fii „în afară“, în afara fiinţei, virtutea înseamnă să fii în interiorul
ei.
La scurt timp după moartea lui Rabbi Moshe, Rabbi Mendel din Kotyk l-a întrebat pe unul din discipolii
acestuia:
- Ce ţi s-a părut cel mai grozav la maestrul tău?
Discipolul s-a gândit puţin, apoi i-a răspuns:
- Exact ce făcea în momentul respectiv.
Momentul prezent este cel mai important lucru. "
Acesta a fost un fragment din OSHO - "IUBIRE, LIBERTATE SI SOLITUDINE - O nouă viziune asupra
relaţiei de cuplu"
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200924160064434&l=942be72196
July 28, 2016 at 7:09pm · Edited · Like · Remove Preview

Cristian N. Antonescu "MEDITAŢIA
Meditaţia este o stare naturală, pe care oamenii au pierdut-o. Ea este paradisul pierdut, dar care poate fi regăsit.
Priviţi în ochii copiilor, şi veţi vedea o stare de pace totală, de inocenţă.

Orice copil se naşte într-o stare meditativă, dar el este iniţiat de societate, este învăţat cum să gândească, cum să
calculeze, cum să raţioneze, cum să argumenteze.
El trebuie să înveţe cuvinte, concepte, o limbă. Treptat, el pierde astfel contactul cu propria inocenţă şi devine
contaminat, poluat de societate. Devine un mecanism eficient, dar nu mai este un om.
Singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să redescoperiţi acest spaţiu, în care aţi trăit cândva. L-aţi mai cunoscut
şi cu alte ocazii; de aceea, atunci când veţi descoperi pentru prima oară meditaţia, veţi fi surprinşi, va fi ca şi cum aţi
regăsi ceva familiar.
Această senzaţie este autentică: aţi cunoscut această stare mai înainte, dar aţi uitat-o. Diamantul a fost ascuns de
noroi. Dacă îl veţi spăla, veţi redescoperi acelaşi diamant pe care l-aţi avut dintotdeauna.
El nu poate fi cu adevărat pierdut, nu poate fi decât cel mult uitat. Noi ne naştem meditând, după care învăţăm căile
minţii.
Dar adevărata noastră natură rămâne ascunsă în profunzimile fiinţei noastre, ca un curent subteran. Săpaţi în fiecare
zi câte puţin, şi veţi descoperi că izvorul mai curge încă, iar apa sa este vie. Iar descoperirea lui reprezintă cea mai
mare fericire posibilă în viaţă.
(din lucrarea Philosophia Peretmis, voi. 2, cap. 5)"
Acesta a fost un fragment din OSHO - "CARTEA DESPRE COPII"

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200924160144436&l=3c6312fbd4
August 12, 2016 at 12:35pm · Like
Cristian N. Antonescu <3 "Orice copil este un mistic.
Pe parcursul aşa-zisei creşteri, el pierde la un moment dat contactul cu misticul dinlăuntrul fiinţei sale şi devine un
om de afaceri, un funcţionar, un preot. El se transformă în cu totul altceva, şi începe să creadă că asta este el. Iar
atunci când crezi, chiar aşa este.
Eu mi-am propus să distrug aceste concepţii de sine greşite şi să eliberez misticul din voi.
Meditaţia este calea de eliberare a misticismului, şi ea se adresează tuturor oamenilor, fără nici o excepţie. Meditaţia
nu cunoaşte excepţii.
Copiii o practică cel mai uşor. Ei sunt nişte mistici naturali. De aceea, cel mai bine ar fi să-i ajutaţi să descopere
meditaţia înainte de a fi distruşi de societate, de alţi roboţi, de alţi oameni corupţi.
Meditaţia nu reprezintă o condiţionare, căci ea nu are nimic de-a face cu îndoctrinarea.
Meditaţia nu reprezintă un crez inoculat din afară.

Dacă învăţaţi copilul să devină un creştin, este necesar să-i daţi o..."
"După părerea mea, meditaţia nu li se potriveşte decât misticilor. De ce o recomanzi oamenilor obişnuiţi şi
copiilor lor?
- Ea li se potriveşte într-adevăr numai misticilor, dar orice om se naşte un mistic, căci orice om poartă în el
un mister care trebuie realizat, un potenţial care trebuie actualizat.
Orice om se naşte cu un viitor. Orice om are o speranţă.
Ce înţelegeţi dumneavoastră prin mistic? Misticul este cel care urmăreşte să realizeze misterul vieţii, care
pătrunde în regatul necunoscut, în care nu există nici o hartă, a cărui viaţă este o aventură, o explorare.
Orice copil îşi începe viaţa în acest fel, minunându-se de toate, dorind să afle toate răspunsurile.
Orice copil este un mistic.
Pe parcursul aşa-zisei creşteri, el pierde la un moment dat contactul cu misticul dinlăuntrul fiinţei sale şi
devine un om de afaceri, un funcţionar, un preot. El se transformă în cu totul altceva, şi începe să creadă că
asta este el. Iar atunci când crezi, chiar aşa este.
Eu mi-am propus să distrug aceste concepţii de sine greşite şi să eliberez misticul din voi.
Meditaţia este calea de eliberare a misticismului, şi ea se adresează tuturor oamenilor, fără nici o excepţie.
Meditaţia nu cunoaşte excepţii.
Copiii o practică cel mai uşor. Ei sunt nişte mistici naturali. De aceea, cel mai bine ar fi să-i ajutaţi să
descopere meditaţia înainte de a fi distruşi de societate, de alţi roboţi, de alţi oameni corupţi.
Meditaţia nu reprezintă o condiţionare, căci ea nu are nimic de-a face cu îndoctrinarea.
Meditaţia nu reprezintă un crez inoculat din afară.
Dacă învăţaţi copilul să devină un creştin, este necesar să-i daţi o doctrină; trebuie să-l forţaţi să creadă în
anumite lucruri care la prima vedere par absurde.
De pildă, trebuie să-i spuneţi copilului că Iisus s-a născut dintr-o mamă fecioară.
în acest fel, nu faceţi altceva decât să distrugeţi inteligenţa naturală a copilului.
în schimb, dacă învăţaţi un copil să mediteze, nu îl îndoctrinaţi. El nu trebuie să creadă în ceva anume,
dimpotrivă, trebuie să experimenteze non-gândirea.
Non-gândirea nu este o doctrină, este o experienţă.

Iar copiilor le este cel mai uşor să o practice, pentru că ei sunt cei mai aproape de sursă. Ei încă îşi mai
amintesc ceva din acel mister. Ei au venit de puţin timp din cealaltă lume, aşa că nu au uitat-o complet.
Mai devreme sau mai târziu o vor uita, dar deocamdată îi mai simt încă parfumul. Aşa se explică de ce copiii
arată atât de frumoşi, de ce au atâta graţie. Aţi văzut vreodată un copil urât?
Ce se întâmplă în continuare cu aceşti copii frumoşi? Unde dispar ei? Foarte rar întâlneşti adulţi frumoşi. Ce
se întâmplă atunci cu toţi aceşti copii frumoşi? De ce se transformă ei în adulţi urâţi? Ce accident se întâmplă
pe parcurs?
Graţia lor începe să dispară din ziua în care încep să- şi piardă inteligenţa.
Ei încep să-şi piardă ritmul natural, eleganţa naturală, şi învaţă comportamentul fals. Nu mai râd spontan, nu
mai plâng spontan, nu mai dansează spontan.
Pasărea a intrat în colivie; nu mai este liberă.
Lanţurile închisorii sunt foarte subtile, nu sunt foarte uşor de remarcat.
Ele sunt lanţurile gândirii creştine, hinduse, mohamedane.

Voi aţi înlănţuit copilul, iar el nu-şi dă seama de acest lucru, dar va suferi întreaga viaţă, căci şi-a pierdut
libertatea.
Situaţia nu poate fi comparată cu aruncarea unui om la închisoare, ci cu construirea unei închisori în jurul
omului, astfel încât oriunde s-ar duce, chiar şi în peşterile Himalayei, această închisoare interioară îl
urmează.
Oriunde s-ar afla, el va rămâne hindus sau creştin, căci îşi va lua gândurile cu el.
Meditaţia reprezintă o cale de interiorizare până la acea profunzime în care gândurile dispar.
De aceea, ea nu reprezintă o îndoctrinare. Ea nu susţine nici o învăţătură.
Vă ajută doar să deveniţi conştienţi de capacitatea voastră naturală de a sta fără gânduri, într-un spaţiu non-
mental.
Iar momentul ideal pentru a medita este acela când copilul nu a fost corupt.
(din lucrarea Sufiţii: poporul aflat pe cale, voi. 1, cap. 10)"

Cristian N. Antonescu "Care ar fi o cale uşoară prin care copiii să poată începe să mediteze?
- Copiii pot intra foarte uşor în meditaţie - dar trebuie să ştiţi să-i ajutaţi să o facă. Ei nu pot fi forţaţi, acest lucru este
imposibil. Nimeni nu poate fi forţat să mediteze, căci orice forţare este un act de violenţă. Cine ar putea forţa
meditaţia? Ea vine atunci când doreşte.
în schimb, îi puteţi convinge.
începeţi prin a trata copilul cu un mare respect.

"Care ar fi o cale uşoară prin care copiii să poată începe să mediteze?
- Copiii pot intra foarte uşor în meditaţie - dar trebuie să ştiţi să-i ajutaţi să o facă. Ei nu pot fi forţaţi, acest
lucru este imposibil. Nimeni nu poate fi forţat să mediteze, căci orice forţare este un act de violenţă. Cine ar
putea forţa meditaţia? Ea vine atunci când doreşte.
în schimb, îi puteţi convinge.
începeţi prin a trata copilul cu un mare respect. Dansaţi cu el, cântaţi cu el, rămâneţi împreună tăcuţi.
Treptat, lui va începe să-i placă această joacă. Nu se pune problema unei munci serioase; de altfel, nimeni nu
ar trebui să abordeze cu seriozitate meditaţia. Ea nu poate fi altceva decât un joc. Aşadar, ajutaţi-l să se joace
de-a meditaţia. F
aceţi din ea un joc, iar lui o să înceapă să-i placă. Va ajunge chiar să vă întrebe: „Când ne mai jucăm de-a
meditaţia?“
Iar când va începe să înveţe calea tăcerii, veţi putea spune că meditaţia a început să opereze asupra lui, iar
într-o bună zi, veţi constata că se afla într-o stare de meditaţie mai profundă decât v-aţi fi imaginat vreodată.
De aceea, creaţi în jurul lui o atmosferă de meditaţie.
Din câte am observat eu, dacă adulţii trăiesc într-o atmosferă de meditaţie, copiii din jurul lor se
impregnează rapid cu ea. Ei sunt extrem de receptivi. învaţă imediat vibraţia care domneşte în atmosferă.
Copiilor nu le pasă ce le spuneţi, dar respectă enorm ceea ce sunteţi. Şi au o receptivitate, o intuiţie, o
claritate cu totul speciale.
Iubiţi-i şi impregnaţi-i cu atmosfera dumneavoastră Meditativă.
(din lucrarea Pasiunea pentru imposibil, cap. 20)
Societatea nu va putea fi transformată în totalitate decât atunci când copiii mici vor începe să mediteze.
Ei nu sunt încă serioşi, aşa că sunt pregătiţi pentru meditaţie. Sunt jucăuşi, iau totul în glumă.
Uneori, când îi spun unui copil să închidă ochii, constat că el îi închide şi se bucură de acest lucru aşa cum
nu am observat niciodată un adult să se bucure. însăşi ideea că este luat în serios îl umple de bucurie. Stă
liniştit şi tăcut. Am văzut de multe ori adulţii deschizând ochii ca să vadă ce se petrece, dar nu şi copiii mici.
Ei îşi strâng tare pleoapele, căci se tem că dacă nu vor face acest lucru, ochii lor se vor deschide. Ei îşi aduc
astfel toată energia în zona ochilor, căci realizează instinctiv că dacă nu o vor face, ochii lor se vor deschide,
iar ei vor privi să vadă ce se petrece. I-am văzut cum îşi închid cu adevărat ochii.
Şi să vezi un copil stând în linişte este unul din cele mai minunate spectacole care pot fi imaginate.
Copiii pot fi învăţaţi mai uşor meditaţia, căci ei nu sunt încă corupţi.
Pentru ca o persoană coruptă să poată învăţa ce este meditaţia, ea trebuie să înceapă mai întâi cu un proces
de dezvăţare.
Am auzit că dacă cineva venea la Mozart ca să înveţe despre muzică, acesta începea prin a-l întreba: , Ai mai
învăţat muzica de la altcineva?“
Dacă persoana respectivă răspundea afirmativ, atunci compozitorul îi cerea o taxă dublă. Dacă era complet
ignorantă, îi spunea: „Bine. în acest caz, nu pot accepta decât jumătate din taxă“.
Oamenii rămâneau şocaţi, căci părea atât de ilogic!

Mozart îi percepea unui om ignorant, care nu ştia nimic despre muzică, jumătate din taxă, în timp ce altuia,
care studiase deja timp de zece ani, îi cerea o taxă dublă!
Dar Mozart le răspundea: „Există o raţiune. Cu voi trebuie să lucrez mai mult, căci trebuie să încep prin a vă
dezvăţa ceea ce ştiţi. Să distrugi prejudecăţile unui om este mult mai dificil decât să-l înveţi ceva nou“.
învăţarea devine foarte uşoară atunci când omul este deschis, când inima lui este curată. Iar cele mai curate
inimi le au copiii.
(din lucrarea Tao: calea de dincolo de cale, voi. 2, cap. 12)"

Cristian N. Antonescu MEDITATII

MEDITAŢIA BOLBOROSELII
MEDITAŢIA RENAŞTERII
MEDITAŢIA PENTRU COPII CU VÂRSTE DE PÂNĂ LA 12 ANI
MEDITAŢIA PENTRU COPII CU VÂRSTE DE PESTE 12 ANI
ÎNTOARCEREA ÎN PÂNTECUL MATERN
TĂCEREA PÂNTECULUI
TRECEREA DE LA NEGATIV LA POZITIV
MEDITAŢIA RÂSULUI
ELIMINAREA TENSIUNILOR DIN ZONA FEŢEI
TRECEREA DE LA CAP LA INIMĂ
RELAXAREA
"MEDITATII
MEDITAŢIA BOLBOROSELII
Aceasta este o metodă cathartică, ce încurajează mişcările corporale expresive.
Singur sau în grup, închideţi ochii şi începeţi să bolborosiţi sunete fără noimă. Cuvântul „bolboroseală“
("gibberish" - in limba engleza) vine de la un cuvânt sufit, jabbar.
Un jabbar nu ştie să vorbească în nici o limbă, el nu face decât să îngaime sunete fără nici o noimă. Aceşti
oameni adună însă mii de discipoli în jurul lor, căci mesajul lor este următorul: „Mintea voastră nu înseamnă
altceva decât o bolboroseală continuă, ea nu are nici o noimă. Renunţaţi la ea şi veţi da de gustul propriei
voastre fiinţe“.
Atunci când bolborosiţi, nu rostiţi nici un cuvânt care are vreo semnificaţie, nu vorbiţi în nici o limbă pe care
o cunoaşteţi.
De pildă, vorbiţi în chineză, dar numai dacă nu cunoaşteţi această limbă. Dacă ştiţi limba germană, nu vorbiţi
în germană, vorbiţi în japoneză.
Simţiţi ce înseamnă libertatea deplină a sunetului - aşa cum o simt păsările. Rostiţi orice sunet vă trece prin
minte, fără a vă preocupa însă de semnificaţia lui raţională sau conceptuală. La fel cum fac păsările.
(din lucrarea Ya-huu! Trandafirul mistic)
- Prima etapă durează 15 minute.
ldentificaţi-vă complet cu bolboroseala dumneavoastră.
Scoateţi orice fel de sunete, dar fără ea ele să fie articulate.
Exprimaţi în acest fel tot ceea ce simte nevoia trupul dumneavoastră.
Aruncaţi totul afară din fiinţa dumneavoastră, înnebuniţi, dar fără să vă pierdeţi conştiinţa, astfel încât să
rămâneţi în centrul acestui ciclon.
Mintea gândeşte întotdeauna în termeni conceptuali.
Bolboroseala vă ajută să spargeţi acest tipar al verbalizării.
Fără să vă suprimaţi în nici un fel gândurile, le puteţi expulza prin intermediul bolboroselii.
Lăsaţi corpul dumneavoastră să fie la fel de expresiv.
- Cea de-a doua etapă durează 15 minute.
Aşezaţi-vă pe burtă şi simţiţi că fuzionaţi cu pământul-mamă.
Simţiţi cum această fuziune se accentuează odată cu fiecare expiraţie.
Vă scufundaţi treptat în pământ.

.
.
MEDITAŢIA RENAŞTERII
Această meditaţie, care durează două ore pe zi, trebuie practicată timp de şapte zile, singur sau în grup.
Fiţi jucăuşi. Nu va fi uşor, căci sunteţi atât de ferm structuraţi. V-aţi creat o armură în jurul vostru, şi va fi
greu să vă relaxaţi.
Renunţaţi timp de câteva zile la cunoaşterea voastră, la seriozitate.
Fiţi cât se poate de jucăuşi.
Chiar dacă nu aţi câştiga nimic, nici nu veţi pierde nimic. Ce aţi putea pierde fiind jucăuşi? Dar eu vă spun:
nu veţi mai fi niciodată aceiaşi.
în acest fel, veţi reveni la acel punct din viaţa voastră când aţi renunţat să mai fiţi naturali şi aţi început să fiţi
„buni“.
Starea de joc permite redescoperirea copilăriei. Nu va fi uşor, căci va trebui să renunţaţi la măşti, la roluri, la
personalitatea voastră.
Dar nu uitaţi: esenţa nu se poate afirma decât atunci când omul renunţă la personalitatea lui, căci
personalitatea este închisoarea esenţei.
Regăsiţi-vă copilăria. Toată lumea tânjeşte după ea, dar nimeni nu face nimic să o regăsească! Oamenii
susţin că această perioadă reprezintă paradisul pierdut, iar poeţii descriu copilăria în poemele lor.
Ce v-ar putea împiedica să o redescoperiţi? Această meditaţie reprezintă o şansă să vă redescoperiţi

copilăria.
(din lucrarea Doctrina supremă, cap. 1)
- Prima etapă durează o oră.
Comportaţi-vă la fel ca un copil. întoarceţi-vă la perioada de copilărie.
Faceţi tot ceea ce vă amintiţi că fâceaţi atunci: dansaţi, cântaţi, săriţi, ţipaţi, plângeţi.
Nimic nu este interzis, cu excepţia atingerii şi interferării cu alte persoane.
- Etapa a doua durează o oră.
Rămâneţi tăcuţi în meditaţie. Vă veţi simţi mai inocenţi, mai vii, iar meditaţia va deveni mai uşoară.
.
.
MEDITAŢIA PENTRU COPII CU VÂRSTE DE PÂNĂ LA 12 ANI
Această meditaţie poate fi practicată deopotrivă de către copii şi de către profesorii lor, la începutul fiecărei
zile de şcoală. Ea nu trebuie să fie însă obligatorie.
- Prima etapă
Se începe cu cinci minute de bolboroseală.
Copiii trebuie să aibă o libertate deplină să ţipe, să zbiere şi să-şi exprime sentimentele prin sunete de orice
fel.
- Etapa a doua
Cinci minute de râs.
Copiii trebuie să aibă libertatea să râdă cât mai deplin. In acest fel, minţile lor vor deveni mai pure şi mai vii.
- Etapa a treia
După bolboroseală şi după râs, copiii se vor întinde la sol timp de cinci minute, zăcând liniştiţi, ca şi cum ar
ii morţi.
.
.
MEDITAŢIA PENTRU COPII CU VÂRSTE DE PESTE 12 ANI
Osho a adăugat ulterior şi o meditaţie pentru adolescenţi, care include şi o perioadă de cinci minute de plâns,
după perioada de râs şi înaintea celei de tăcere deplină.
5 minute bolboroseală
5 minute râs
5 minute plâns
5 minute linişte
.
.
ÎNTOARCEREA ÎN PÂNTECUL MATERN
înainte de a adormi, culcaţi-vă în pat, cât mai relaxaţi şi cu ochii închişi.
Simţiţi cum corpul se relaxează...
Dacă trupul simte nevoia să se îndoaie, luând poziţia specifică fătului, lăsaţi-l.
Simţiţi că sunteţi din nou copil în pântecul mamei dumneavoastră.
Rămâneţi apoi liniştiţi şi ascultaţi-vă respiraţia. Nu faceţi nimic altceva.
Ascultaţi cum pătrunde inspiraţia şi cum iese expiraţia.
Nu vă gândiţi că respiraţi, doar simţiţi.
Sesizaţi imensa tăcere şi pacea care vă cuprinde.
După minimum 10 minute şi maximum 20 de minute, ieşiţi din meditaţie şi culcaţi-vă.

(din lucrarea Dumnezeu nu este de vânzare, cap. 12)
.
.
TĂCEREA PÂNTECULUI
Faceţi din tăcere o meditaţie.
Ori de câte ori aveţi timp, scufundaţi-vă în tăcere.
Este o stare totală, ca un leşin, ca şi cum aţi fi un copilaş în pântecul mamei lui.
Treptat, veţi simţi nevoia să vă aşezaţi capul la sol.
Asumaţi-vă postura fătului, cu corpul îndoit, şi imediat veţi simţi cum tăcerea vă cuprinde — aceeaşi tăcere
pe care aţi simţit-o pe când vă aflaţi în pântecul mamei.
Dacă vă aflaţi în pat, acoperiţi-vă cu o pătură şi îndoiţi-vă cu genunchii la piept; rămâneţi apoi liniştiţi, fară
să faceţi nimic anume.
Dacă vor mai apărea gânduri, lăsaţi-le să treacă, ca şi cum nu v-ar privi pe dumneavoastră; dacă vin, bine,
dacă pleacă, tot bine.
Nu vă luptaţi cu ele, nu le respingeţi.
Dacă vă împotriviţi, acest lucru vă va crea o stare de tulburare, ele vor deveni insistente.
Când se simt respinse, gândurile devin foarte încăpăţânate; ele nu vor să plece cu nici un chip.
Rămâneţi detaşat, lăsaţi-le la periferia fiinţei, ca un zgomot de fond.
Chiar asta reprezintă ele, zgomotul produs de milioanele de celule ale creierului care comunică între ele, de
electronii care sar de la o celulă la alta.
Este zumzetul unei maşinării care merge; nu trebuie să vă preocupe.
Rămâneţi complet detaşaţi; nu este problema dumneavoastră.

Veţi constata cu uimire că vor apărea momente când zgomotul va înceta complet, şi atunci veţi rămâne
singuri.
(din lucrarea Cartea portocalie)

.
.
TRECEREA DE LA NEGATIV LA POZITIV
Negativitatea este o stare foarte naturală la om.

Ea nu ar trebui să fie, dar aşa se petrec lucrurile, căci orice copil trece prin numeroase momente negative.
Pe măsură ce creşte, toată lumea îi spune ce trebuie să facă, ce trebuie să nu facă - ca şi cum el nici nu ar
conta.
Copilul este mic, un pitic într-o lume a uriaşilor, şi toată lumea încearcă să-l manipuleze.
în adâncul fiinţei sale el strigă: „Nu, nu, nu!“, dar în exterior este nevoit să spună: „Da, da, da!“. Devine
astfel un ipocrit.
De aceea, încercaţi această metodă în fiecare seară, timp de o oră.
în primele 40 de minute, deveniţi cât de negativ puteţi. închideţi toate uşile, aşezaţi perne în jurul patului. S
coateţi din priză telefonul, pentru ca nimeni să nu vă poată deranja timp de o oră.
Puneţi un bilet pe uşă în care anunţaţi că timp de o oră doriţi să fiţi lăsat în pace.
Creaţi o atmosferă cât mai negativă, puneţi o muzică tristă şi simţiţi că sunteţi mort.
Repetaţi mantra negativităţii: NU.
Readuceţi-vă în memorie diferite scene din trecut, când vă simţeaţi nefericit şi doreaţi să vă sinucideţi, când
viaţa vi se părea că nu merită să fie trăită.
Exageraţi aceste stări.
Creaţi o întreagă atmosferă în jurul dumneavoastră.
Ca de obicei, mintea va încerca să vă distragă: „Ce faci? Noaptea asta este atât de frumoasă, cu lună plină!“
Nu o ascultaţi. Spuneţi-i să revină mai târziu; deocamdată doriţi să savuraţi

la maximum negaţivitatea, aproape cu religiozitate.
Plângeţi, ţipaţi, gemeţi, dar mai presus de orice, aveţi grijă să evitaţi complet starea de fericire, râsul.
Nu permiteţi nici cea mai mică amintire a fericirii.
Dacă cedaţi, trageţi-vă o palmă!
Reveniţi la negativitate, răfuiţi-vă cu o pernă, luaţi-o la bătaie, muşcaţi-o.
constatati că nu este deloc uşor să fii negativ timp de 40 de minute ia rând.
Aceasta este una din legile de bază ale minţii: ea nu poate face nimic încontinuu, în mod conştient.
Impuneţi-vă însă să reuşiţi. Iar atunci când faceţi ceva în mod conştient, veţi simţi o separare. Nu vă veţi mai
identifica perfect cu acţiunea dumneavoastră; va apărea martorul. D
istanţa dintre martor şi acţiunea dumneavoastră are o mare frumuseţe.
Ea nu trebuie însă creată; reprezintă un produs secundar, nu este treaba dumneavoastră să o creaţi.
După 40 de minute, renunţaţi brusc Ia negativitate.
Aruncaţi pernele, aprindeţi luminile, puneţi-vă o muzică frumoasă şi dansaţi timp de 20 de minute.
Repetaţi încontinuu mantra pozitivităţii: DA.
Faceţi apoi un duş.
Apa va spăla toată negativitatea dumneavoastră.
Veţi savura astfel în mod excepţional plăcerea de a spune DA.
Purificarea va fi completă.
După eliminarea acestor obstacole, curgerea dumneavoastră va deveni minunată şi liberă.
(din lucrarea Fiţi realişti, plănuiţi un miracol, cap. 7)

.
.
MEDITAŢIA RÂSULUI
Dimineaţa şi seara, înainte de culcare, încercaţi această meditaţie timp de 10-40 de minute.
Pornind de la o stare de linişte, creaţi în fiinţa voastră o stare de amuzament, ca şi cum întregul vostru corp s-
ar cutremura de râs.
Lăsaţi această stare să cuprindă întregul corp, inclusiv mâinile şi picioarele.
Indiferent dacă este liniştit sau zgomotos, lăsaţi râsul să vă cuprindă întreaga fiinţă, nu numai buzele şi gâtul.
începeţi cu tălpile picioarelor şi avansaţi până la zona ombilicului.
Vizualizaţi-va ca şi cum aţi fi un copilaş.
Dacă simţiţi nevoia, rostogoliţi-vâ pe covor.
Zgomotul este la fel de important ca şi mişcarea corporală.
Nu rămâneţi rigizi, relaxaţi-vă, cooperaţi cu râsul.

Nu contează dacă exageraţi puţin.
în continuare, aşezaţi-vâ pe podea, cu faţa la sol.
Stabiliţi contactul cu pământul, simţiţi că acesta este mama voastră, iar voi sunteţi copiii lui.
Adânciţi-vă în această senzaţie.
Respiraţi împreună cu pământul, simţiţi-vă una cu el.
Din pământ ne naştem cu toţii, iar într-o bună zi ne vom întoarce în el.
După această perioadă de contact cu solul, calitatea dansului vostru va fi diferită.
Practicaţi tehnica descrisă mai sus seara, înainte de culcare, timp de zece minute.
Reluaţi-o în dimineaţa următoare, imediat după trezire, chiar fără să vă daţi jos din pat.
Meditaţia râsului vă va schimba visele, care vor deveni mai amuzante şi mai vesele, astfel încât râsul de
dimineaţă va deveni mult mai uşor.
La fel, acesta va crea o predispoziţie către amuzament pentru întreaga zi.
Ori de câte ori aveţi ocazia să râdeţi în timpul zilei, nu ezitaţi.
(din lucrarea Marele nimic, cap. 19)

.
.
ELIMINAREA TENSIUNILOR DIN ZONA FEŢEI
în fiecare seară, înainte de culcare, începeţi să vă strâmbaţi în fel şi chip, la fel cum fac copiii mici.
Creaţi-vă tot felul de feţe: urâtă, frumoasă, bună, rea, astfel încât întreaga musculatură a feţei să se pună în
mişcare.
Puteţi scoate şi sunete, iară nici o noimă.
Legănaţi-vă întregul trup.
Practicaţi timp de 15 minute, apoi mergeţi la culcare.
Dimineaţa, înainte de duş, staţi din nou în faţa oglinzii şi strâmbaţi-vă în fel şi chip, timp de 10 minute.
Practicarea în faţa oglinzii este de preferat, întrucât vă puteţi vedea şi puteţi introduce feţe noi, ca răspuns la
cele precedente.
în copilărie v-aţi controlat prea mult faţa.
Aţi reprimat astfel tot felul de emoţii.
Faţa voastră a devenit absolut inexpresivă.
Nimeni nu-şi mai poate da seama ce simţiţi privindu-vă faţa.
De aceea, seara şi dimineaţa, staţi în faţa oglinzii şi faceţi feţe-feţe, scoateţi tot felul de sunete şi bucuraţi-vă
de scenă la fel ca un copil mic.
După 2-3 luni, toate tensiunile acumulate în zona feţei vor dispărea cu desăvârşire.
(din lucrarea Aleluia, cap. 14)

.
.
TRECEREA DE LA CAP LA INIMĂ
Treceţi brusc de la gândire la sentiment.
Calea ideală constă în a conştientiza respiraţia în zona inimii.
Ori de câte ori vă amintiţi acest lucru, respiraţi profund în timpul zilei; simţiţi cum respiraţia se acumulează
chiar în mijlocul pieptului.
Simţiţi că odată cu fiecare inspiraţie, întreaga existenţă pătrunde în inima voastră, chiar în centrul pieptului -
nici în dreapta, nici în stânga - ci chiar în centru.
Acolo este situat centrul inimii.
El nu are nimic de-a face cu inima fizică.
Este ceva complet diferit - aparţine corpului subtil.
Aşadar, respiraţi profund, de cel puţin cinci ori.
Lăsaţi suflul să pătrundă în inimă, să o dinamizeze, să o umple cu vitalitate, cu viaţă, cu bunătate...
în continuare expiraţi profund, tot din inimă, şi conştientizaţi faptul că retumaţi existenţei tot ceea ce v-a
dăruit ea.
Practicaţi tehnica de cât mai multe ori pe zi.
Veţi deveni astfel din ce în ce mai sensibili, din ce în ce mai conştienţi de ceea ce se petrece.
Cele cinci simţuri vor deveni mai intense, totul vi se va părea mai viu. Veţi simţi efectiv că vă treziţi la viaţă.
("din lucrarea Experienţa zero, cap. 4)

.
.
RELAXAREA
Priviţi cât de relaxaţi sunt copiii.

Nu este nevoie de multă înţelepciune pentru a te relaxa; aceasta este o artă simplă, pe care orice om a
cunoscut-o când s-a născut.
Este deja în voi, dar trebuie reactivată, căci a devenit latentă. Trebuie să începeţi prin a o provoca.
Orice metodă de meditaţie este mai întâi de toate o tehnică de relaxare, de renunţare la ataşamente.
Există însă câteva principii de care e bine să nu uitaţi: începeţi întotdeauna cu corpul fizic.
Stând pe pat, înainte să adormiţi, vizualizaţi energia corporală, începând cu tălpile picioarelor.
Important este să priviţi în interiorul corpului.
Există vreo tensiune în zona tălpilor?
Continuaţi în sus, de-a lungul picioarelor, bazinului, stomacului.
Depistaţi vreun blocaj?
Ori de câte ori descoperiţi vreo tensiune, încercaţi să o relaxaţi.
Nu treceţi mai departe până când nu simţiţi că tensiunea a dispărut.
Continuaţi cu mâinile, căci acestea sunt conectate cu mintea voastră.
Dacă simţiţi că mâna dreaptă este mai tensionată, este cert că emisfera stângă a creierului este tensionată.
Invers, dacă simţiţi că mâna stângă este mai tensionată, înseamnă că emisfera dreaptă este tensionată.
De aceea, insistaţi asupra braţelor şi palmelor,
iar în final, ajungeţi la nivelul minţii.
Când întregul corp este relaxat, mintea este deja relaxată în proporţie de 90%, căci corpul nu este altceva
decât o extensie a minţii.
A mai rămas 10% din minte...
Pentru a o relaxa şi pe aceasta, este suficient să o priviţi, până când norii dispar.
După câteva zile, veţi controla perfect acest proces.
Veţi redescoperi astfel o ştiinţă pe care o cunoşteaţi perfect în copilărie.
Este un mic secret, pe care nimeni nu vi-l poate preda, dar care poate fi descoperit cu uşurinţă în interiorul
corpului.
Odată descoperit, vă veţi putea relaxa oricând veţi dori, inclusiv în timpul zilei. Iar aceasta este una dintre
cele mai frumoase experienţe din câte pot exista.
Relaxarea este începutul unei mari călătorii către spiritualitate, căci ea presupune renunţarea la identificarea
cu corpul.
Când întregul corp este relaxat, omul uită complet de acesta.
în această uitare apare prima amintire a unui fenomen nou, care se ascunde undeva dincolo de corp: fiinţa
spirituală.
Relaxarea este începutul amintirii că noi nu suntem una cu corpul fizic, ci suntem o fiinţă etemă,
nemuritoare.
încercaţi să retrăiţi o experienţă naturală de relaxare.
Uneori, ea se poate produce în timpul înotului, atunci când corpul fizic pluteşte pur şi simplu, când curge
împreună cu apa, fără să facă nici o mişcare împotriva curentului, când devine una cu acesta.
Reevocaţi asemenea experienţe din mai multe surse, şi în acest fel veţi descoperi secretul.
(din lucrarea Satyam Shivam Sunderam, cap. 5) "

Cristian N. Antonescu "Descoperirea esenţei primordiale a fiinţei reprezintă pe de o parte o stare de inocenţă pură,
iar pe de altă parte cea mai înaltă înţelepciune posibilă.
Chiar dacă trupul vostru îmbătrâneşte, tăcerea şi pacea interioară, meditaţia şi iubirea vă vor permite să nu
îmbătrâniţi niciodată.
Fiinţa voastră va rămâne la fel de tânără şi de proaspătă ca şi picăturile de...
(...) Eu unul sunt total împotriva seriozităţii, pe care o consider o boală psihică.
Numai un comportament copilăresc, inocent, jucăuş, este corect, este ceea ce am putea numi un comportament
virtuos, religios, spiritual... nu doar uman, ci şi divin.
Când veţi ajunge la fel de inocenţi ca şi copiii, vă veţi transcende umanitatea şi veţi pătrunde în lumea zeilor."
"REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT

In prezenţa ta, mă simt copleşit de multe ori de un sentiment ca de copil. Pare ceva extrem de familiar, dar
îndepărtat. Este ceva semnificativ?
- Toate experienţele pe care ni le propunem aici au drept scop redescoperirea copilăriei pierdute.
Atunci când spun „copilăria pierdută“, mă refer la starea de inocenţă, la acei ochi care se minunează în faţa
tuturor lucrurilor, la acea stare în care nu ştii nimic, nu ai nimic, dar te simţi pe acoperişul lumii.
Aceste momente glorioase de minunare, de bucurie, de lipsă a tensiunilor, a grijilor, a anxietăţilor, trebuie
redescoperite.
Evident, cea de-a doua copilărie este mult mai preţioasă şi mai semnificativă decât prima.
în prima copilărie, inocenţa se datora ignoranţei, aşa că nu era perfect pură, iar omul nu o controla. Era doar
un proces natural, care se petrece în cazul fiecărui copil.
Cea de-a doua copilărie reprezintă însă o mare realizare; ea nu mai este o întâmplare, ci o realizare
personală, căci conduce la inocenţă, dar fără ignoranţă. Este un semn de maturitate, de centrare.
Ar trebui să vă simţiţi binecuvântat pentru că simţiţi astfel.
Cea de-a doua copilărie este adevărata semnificaţie a meditaţiei, căci ea este punctul din care începe
reîntoarcerea acasă, la acel cămin pe care de fapt nu l-aţi părăsit niciodată.
El este imposibil de părăsit, căci este chiar fiinţa voastră. Oriunde v-aţi duce, el va fi acolo.
Există un singur aspect în interiorul vostru care vă poate însoţi pretutindeni, chiar şi în iad sau în rai, iar
acela este fiinţa voastră esenţială.
Descoperirea esenţei primordiale a fiinţei reprezintă pe de o parte o stare de inocenţă pură, iar pe de altă
parte cea mai înaltă înţelepciune posibilă.
Chiar dacă trupul vostru îmbătrâneşte, tăcerea şi pacea interioară, meditaţia şi iubirea vă vor permite să nu
îmbătrâniţi niciodată.
Fiinţa voastră va rămâne la fel de tânără şi de proaspătă ca şi picăturile de rouă care strălucesc dimineaţa în
lumina soarelui care răsare, părând mai preţioase decât orice perle. Bucuraţi-vă şi fiţi fericiţi de această stare
a copilăriei regăsite.
La ea se referea Iisus atunci când a spus: „Când veţi renaşte...“.
Creştinii nu au realizat niciodată semnificaţia acestei expresii. Ei au luat semnificaţia ei literală, care
presupune să mori mai întâi, după care vei renaşte, iar în Ziua Judecăţii Iisus te va duce în paradis.
Nu asta dorea să spună Christos.

EI se referea la moartea chiar în acest moment a personalităţii şi la renaşterea fiinţei ca o individualitate
inocentă, necoruptă, nepoluată de societate şi de oameni... Aceasta este noua naştere, învierea din morţi.
- Aş dori ca fiul dumitale, Emie, să nu mai înoate în bazinul nostru, i-a spus doamna Myer vecinei sale,
doamna Jones.
- Dar ce a făcut bietul meu Emie? a întrebat doamna Jones.
- Tot timpul face pipi în bazin, i-a răspuns mânioasă doamna Myer.
- Nu fiţi atât de aspră cu el, toţi copiii de vârsta lui fac la fel.
- Poate, dar nu de pe marginea bazinului!
Copilăria are frumuseţea ei, căci ea nu cunoaşte etichete, maniere, şi toate celelalte prostii pe care le-au
inventat adulţii. Ea este atât de simplă, de inocentă, de spontană.
Un bărbat a intrat într-un bar şi a rămas uimit să vadă un câine aşezat la o masă, jucând poker alături de alţi
trei bărbaţi. El i-a întrebat pe cei trei:
- Acest câine citeşte cărţile?
- Bineînţeles! i-a răspuns unul din cei trei. Din păcate, nu-i un jucător prea bun. De câte ori are o mână bună,
nu se poate abţine să nu dea din coadă!
Aceasta este inocenţa absolută... Bietul câine nu se poate abţine să nu-şi manifeste bucuria.
Doi gândaci de bucătărie ronţăiau delicatese într-o ghenă de gunoi. Unul dintre ei a început să-i povestească
celuilalt de noii chiriaşi:
- Am auzit că frigiderul lor nu are nici o pată, că podeaua străluceşte de curăţenie şi că nu găseşti un fir de
praf în tot apartamentul.
- Te rog, gemu celălalt, nu în timp ce mănânc!
Ce veşti proaste!...
Ziua în care vom învăţa limbajul păsărilor, al albinelor, al gândacilor, va însemna o mare revoluţie. Orice
animal are propriul său mod de a comunica.
Ştiind acest lucru, inima se întristează, căci noi locuim pe această planetă de milioane de ani, dar nu am
învăţat încă să comunicăm între noi.
Ce prostie incredibilă, să nu realizăm că aparţinem întregii umanităţi şi că întreaga umanitate ne aparţine.
Singurul lucru nou pe care l-a adus omul au fost măcelurile, războaiele, crimele. Folosită altfel, aceeaşi
energie ar fi putut transforma această lume în cel mai mare miracol din univers.
Dar noi nu ne înţelegem unii pe alţii.

Chiar dacă vorbim aceeaşi limbă, neînţelegerile predomină întotdeauna.
Oamenii se ascund, îşi ascund copilăria, inocenţa, se protejează în faţa celorlalţi prin tot felul de mijloace de
apărare...
Dacă lucrurile ar sta altfel, aţi putea vedea copii de toate vârstele jucându-se împreună prin grădinile
pământului, bucurându-se, râzând, chicotind.
De ce atâta seriozitate? Nimeni nu a avut vreodată de câştigat de pe urma seriozităţii. Oamenii au pierdut
totul, dar continuă să fie serioşi.
Eu unul sunt total împotriva seriozităţii, pe care o consider o boală psihică.
Numai un comportament copilăresc, inocent, jucăuş, este corect, este ceea ce am putea numi un
comportament virtuos, religios, spiritual... nu doar uman, ci şi divin.
Când veţi ajunge la fel de inocenţi ca şi copiii, vă veţi transcende umanitatea şi veţi pătrunde în lumea zeilor.
(din lucrarea Marele pelerinaj de aici până Aici, cap. 16)"

Cristian N. Antonescu MEDITATIE - «CAPITOLUL 2 - PREA MULT ZEN (prima parte)

MEDITATIE - «CAPITOLUL 2 - PREA MULT ZEN (prima parte)
„Un maestru zen i-a facut următoarea observaţie laconică unui adept care a vorbit pe larg despre teoria zen:
- Cunoşti prea mult zen.
- Bine, dar nu este natural ca un adept zen să vorbească despre zen? l-a întrebat elevul, încurcat. De ce nu-ţi
place să ţi se vorbească despre zen?
- Pentru că-mi întoarce stomacul pe dos!”
„Nu concepeţi cuvinte”, afirmă fondatorul zenului, Bodhidharma, căci un cuvânt creează o întreagă lume.
Exact acelaşi lucru îl afirmă şi Biblia: „La început a fost cuvântul”. Şi la sfârşit va fi tot cuvântul.
În clipa în care pătrunzi în lumea cuvintelor, începi să te îndepărtezi de ceea ce este (de realitatea pură).
Cu cât pătrunzi mai adânc în această lume a cuvintelor, cu atât mai mult te îndepărtezi de existenţă. Limbajul
reprezintă o mare mistificare. El nu este o punte, un instrument de comunicare, ci o barieră.
Bodhidharma spune: „Nu concepeţi cuvinte”.

Dacă mintea nu creează niciun cuvânt, ea rămâne într-o stare de tăcere deplină, în această tăcere poate fi
găsit Dumnezeu, adevărul sau nirvana.
În clipa în care un cuvânt tulbură această tăcere, omul nu mai este centrat în sinele său.
El s-a rătăcit.
Cuvântul îl duce într-o călătorie care îl îndepărtează de sine.
În realitate, nu te poţi îndepărta cu adevărat de propriul sine, dar poţi visa că faci acest lucru.
Omul rămâne în permanenţă centrat în sinele său, dar el adoarme, visând o mie şi unul de vise.
În acest context, doresc să vă spun din nou una dintre cele mai frumoase legende create vreodată: „legenda
căderii lui Adam”.
Aceasta susţine că Dumnezeu i-a interzis lui Adam să mănânce din fructele Copacului Cunoaşterii.
Orice adept zen este din start de acord cu această interdicţie, căci cea care prosteşte omul este cunoaşterea
sa; ea este cea care nu-i permite să cunoască cu adevărat.
Înainte să mănânce din fructul Copacului Cunoaşterii, Adam cunoştea adevărul.
În clipa în care a început să acumuleze cunoştinţe, devenind astfel un învăţat, el a uitat ce înseamnă
adevărata cunoaştere a realităţii.
Şi-a pierdut inocenţa, devenind viclean şi versatil.
Inteligenţa sa primordială a dispărut, chiar dacă intelectul său a început să crească. Intelectul nu are nimic
de-a face cu inteligenţa. El reprezintă chiar opusul acesteia.
Cu cât eşti mai intelectual, cu atât mai puţin inteligent devii.
Intelectul este un substitut care ascunde lipsa de inteligenţă. El este o contrafacere.
Omul nu mai dispune de inteligenţă, aşa că o înlocuieşte cu intelectul.

Desigur, marfa este de proastă calitate: o poţi cumpăra din orice talcioc, căci este disponibilă pretutindeni.
De fapt, oamenii sunt foarte dispuşi să îşi împărtăşească cunoştinţele cu tine, chiar fără să-ţi ceară nimic în
schimb.
De-abia aşteaptă să îţi verse în cap gunoaiele pe care le-au acumulat.
Aşadar, Adam a devenit un învăţat, căzând astfel din rai.

Căderea nu este altceva decât un sinonim perfect pentru cunoaştere (în sensul de acumulare de cunoştinţe).
Legenda spune că el a mâncat un măr, sau un fruct din Copacul Cunoaşterii.
De fapt, nu poate fi vorba de un măr, căci merele nu cresc în Copacul Cunoaşterii.

Undeva, a intervenit cineva, amestecând lucrurile.
Merele sunt atât de inocente - este imposibil să fii aruncat din Paradis numai pentru că ai mâncat un măr.
Dumnezeu nu se poate supăra pentru atâta lucru.
Nu, mărul nu reprezintă decât o metaforă.
Adevăratul fruct trebuie să fi fost „cuvântul”, limbajul.
Pe crengile Copacului Cunoaşterii nu pot creşte mere, ci cuvinte, concepte, filozofii, sisteme.
Uitaţi de măr. Reţineţi numai cuvântul.
A venit apoi şarpele, care a fost primul învăţător al umanităţii, primul sistem educativ.
El a fost primul demagog, primul academician.
Cunoscând puterea conceptelor, el a convins-o pe Eva să mănânce din ele.
Nu l-a putut convinge direct pe Adam. De ce? De ce a trebuit el să o convingă mai întâi pe Eva?
Eva era mai vulnerabilă. Femeile sunt întotdeauna mai vulnerabile, mai deschise, mai influenţabile. Oricine
le poate convinge de orice. Sunt mult mai uşor de hipnotizat decât bărbaţii.
De aceea, şarpele a convins-o pe femeie.
El nu a fost doar primul academician al umanităţii, ci şi primul ei comis voiajor. Şi trebuie să recunoaştem că
s-a descurcat de minune.
De altfel, el nu a greşit cu nimic.
În tot ceea ce le-a spus celor doi, a avut dreptate.
El le-a spus:
„Veţi deveni nişte învăţaţi. Veţi şti ce este fiecare lucru. Dacă nu veţi mânca din fructele acestui copac, nu
veţi şti nimic”.
Există însă şi un alt tip de cunoaştere: ştii, şi totuşi nu ştii ce sunt lucrurile.
Este o cunoaştere foarte difuză, care nu împarte pe categorii. Este o cunoaştere ne-analitică.
Până atunci, Adam trăise în această inocenţă ne-analitică.
El nu cunoştea ştiinţa, dar trăia în plină religie.
Înainte să fi mâncat din fructele Copacului Cunoaşterii, Adam trebuie să fi fost un mistic.
Orice copil este un mistic înnăscut. El se naşte astfel, dar noi îl târâm şi îl ducem la şcoală, unde primeşte
educaţia şarpelui.
Şarpele este un sinonim al civilizaţiei, al culturii, al condiţionării.
De altfel, şarpele este un animal atât de viclean încât metafora este foarte reuşită.
Este alunecos şi întortocheat, la fel ca şi logica. Nu ştii niciodată încotro se îndreaptă.
Se deplasează fără picioare, dar alunecă foarte rapid, la fel ca şi neadevărul.
Nici acesta nu are picioare, aşa că trebuie să le împrumute de la adevăr (de unde şi proverbul: „Minciuna are
picioare scurte”).
Aşa se explică de ce orice afirmaţie mincinoasă face eforturi disperate să demonstreze că este adevărată. Ea
încearcă să împrumute picioarele adevărului.
În calitatea sa de prim învăţător, de prim academician al umanităţii, şarpele a convins-o pe Eva, căreia nu i-a
fost greu apoi să îl convingă pe Adam.
Femeia are întotdeauna o astfel de putere asupra bărbatului. Ce gândeşte bărbatul este irelevant, oricât de
mare s-ar da el.
Bărbatul pretinde că este mai puternic decât femeia, dar acest lucru este o prostie.
Desigur, femeia îi permite să gândească astfel; nu are nicio problemă, căci asta nu schimbă cu nimic situaţia
de fapt.
Femeia a fost dintotdeauna mai puternică decât bărbatul, iar acest lucru nu este întâmplător...
Principiul feminin este mai puternic decât cel masculin, moliciunea este mai rezistentă decât duritatea.
Apa învinge întotdeauna stânca.
Îl puteţi consulta în această direcţie pe Lao Tse, care ştie multe.

Nu este un om al cunoaşterii, dar ştie foarte multe.
El afirmă că dacă doreşti o putere infinită, trebuie să devii feminin sau pasiv.
Principiul pasiv este întotdeauna mai puternic decât cel activ, mai pregnant; de aceea nu rămâne însărcinat
bărbatul [Joc de cuvinte: în limba engleză, „pregnant” înseamnă deopotrivă pregnant şi însărcinată (gravidă),
(n.tr.)].
El este la fel de uscat (de ne-rodnic) ca un deşert.
Numai femeile au capacitatea de a rămâne însărcinate. Ele conţin în sine potenţialul vieţii. Altfel spus, ele
pot da naştere mai multor vieţi.
Adam a căzut în capcană, devenind dintr-o dată interesat.

Probabil că s-a gândit că dacă va acumula mai multe cunoştinţe, va putea deveni mai activ, va cunoaşte mai
multe. Atunci a cunoscut pentru prima dată ambiţia.
Şarpele le-a spus celor doi:

„Dacă veţi mânca din aceste fructe, veţi deveni precum zeii atotputernici. De aceea nu doreşte Dumnezeu să
mâncaţi din ele, căci se teme de voi. Este gelos”.
Fiecare fiu crede acelaşi lucru despre tatăl său: că acesta este gelos, că se teme de el, că nu doreşte ca acesta
să devină la fel de puternic ca şi el, pentru a nu-şi pierde controlul asupra lui.
Această parabolă biblică are într-adevâr o viziune de o profunzime uluitoare.
Iniţial, Adam se afla într-o stare de cunoaştere pură.

După ce a mâncat din fruct, el a devenit un învăţat.
Aşa a dispărut religia şi a apărut ştiinţa.
Cuvântul ştiinţă înseamnă cunoaştere (acumulare de cunoştinţe).
Fructele copacului erau de fapt fructele ştiinţei. Adam şi-a pierdut astfel inocenţa şi a devenit viclean.
Aşa se întâmplă cu fiecare copil care este dus la şcoală.

El se naşte în Grădina Paradisului, dar apoi este convins de şarpele civilizaţiei, al culturii şi al educaţiei.
Este condiţionat, manipulat şi orientat către ambiţie, către scopurile egoului: să devină precum zeii.
Acesta este principiul care stă la baza întregii ştiinţe. Ea crede că va veni o zi în care va putea cunoaşte toate
misterele şi în care omul va deveni un zeu cu o putere infinită. Această ambiţie este o capcană a egoului.
Noi îi atragem pe copii pe calea egoului, iar acesta nu poate supravieţui fără limbaj.
Cu cât este mai articulat, cu atât mai egoist devine copilul.
Cu cât se exprimă şi comunică mai bine prin intermediul cuvintelor, cu atât mai faimos devine el.
Are toate şansele să devină un lider al oamenilor, un mare autor, un scriitor, un poet - aceştia sunt cei mai
faimoşi oameni din zilele noastre. Are toate şansele să devină nu gânditor, un profesor sau un filozof.
Aceştia sunt oamenii care domină civilizaţia.
De ce domină ei această lume?

Cei aflaţi la putere sunt întotdeauna foarte articulaţi în limbaj.
Este imposibil de conceput un lider prost, incapabil să vorbească şi să se exprime rafinat.
Aceasta este calea care duce către celebritate.
Înţelegând acest lucru, copilul învaţă să se joace din ce în ce mai bine cu cuvintele.
Nu întâmplător spunea Bodhidharma: „Nu concepeţi cuvinte”.
Spuneam mai devreme că şarpele a fost primul învăţător al umanităţii.
Din această perspectivă, întreaga muncă a unui maestru religios constă în a desface munca şarpelui, în a-l
descolăci, în a anihila cunoaşterea predată de el omului, în a-l elibera pe acesta de sistemul educaţional, de
condiţionarea sa, dar mai presus de orice, de cuvinte.
Atunci când omul renunţă la cuvinte, el îşi redobândeşte inocenţa.
Aceasta este esenţa sfinţeniei: inocenţa primordială.
În clipa în care limbajul dispare şi mintea nu-şi mai ţese pânza cuvintelor, în ea apare o mare tăcere... o
tăcere de care omul a uitat aproape cu desăvârşire.
El nu-şi mai aminteşte că a existat o vreme când cunoştea această tăcere, care l-a învăluit în vremea când
trăia în pântecul mamei sale.
Când s-a născut şi când a deschis pentru prima dată ochii, tăcerea era de faţă, îl învăluia, îi penetra întreaga
existenţă. Era cât se poate de vie.
Omul a trăit în ea timp de câteva zile, de câteva săptămâni, de câţiva ani, după care aceasta a început să
dispară treptat.
Oglinda minţii sale a început să se prăfuiască şi nu a mai reflectat corect realitatea.
Când se spune despre un copil că a crescut, sensul este de fapt că el şi-a pierdut inocenţa.
Adulţii l-au corupt, l-au hipnotizat, atrăgându-l în capcana limbajului.

El nu mai vede, ci gândeşte.
Nu mai cunoaşte, ci gândeşte.
Se învârte la infinit în jurul ţintei, dar nu o mai atinge niciodată.
Se învârte practic într-un cerc vicios.
El începe să vorbească despre Dumnezeu, despre iubire, despre cutare şi cutare lucru, dar nu mai cunoaşte
nimic din ceea ce spune, căci iubirea nu poate fi cunoscută vorbind, ci doar iubind.
Este inutil să citeşti despre ea, să te gândeşti la ea. Poţi să devii unul dintre cei mai mari experţi în iubire fără
să cunoşti nimic despre ea.
Iubirea este o experienţă, nu un concept.
Limbajul este foarte alunecos. El substituie realitatea cu descrierea ei.
Odată, cineva mi-a spus:

„Am înţeles aproape totul despre Dumnezeu”.
L-am întrebat:
„De ce despre? De ce nu l-ai înţeles chiar pe el?”
Ce sens are să înţelegi ceva despre Dumnezeu?

În acest fel nu faci decât să acumulezi cunoştinţe legate de el, să devii mai savant, dar acest lucru nu te poate
ajuta în niciun fel, nu te poate transforma, nu te poate conduce către lumina interioară.
Vei continua să trăieşti în acelaşi întuneric ca şi până acum.
Întregul efort al lui Iisus, Buddha sau Bodhidharma a constat în a anihila condiţionarea impusă omului de
către societate.
Ei au fost cei mai antisociali oameni care au trăit vreodată pe pământ.

Astfel de oameni distrug tot ce creează societatea în jurul omului, toate zidurile înălţate de ea, toate pavezele,
toate gardurile. Ei sunt extrem de nihilişti, nu fac altceva decât să distrugă.
Nu au ce să creeze, căci realitatea pură nu mai poate fi creată. Ea există deja.
Nu mai trebuie inventată, ci doar descoperită.
Mai bine zis, ea trebuie redescoperită, căci omul a cunoscut-o cândva.

De aceea tânjeşte el atât de mult după fericire.
El ştie intuitiv că aceasta există, chiar dacă nu ştie cum să exprime în cuvinte acest sentiment.
Rătăceşte prin întuneric în căutarea ei. Dacă nu ar fi cunoscut-o cândva, de ce ar mai căuta-o?
Cu siguranţă, a cunoscut-o cândva.
Ce-i drept, a uitat de ea, dar undeva, în subconştientul său, a rămas o nostalgie, un dor nestins, care îl face să
tânjească după ea.
Chiar aşa s-au petrecut lucrurile.

Omul l-a cunoscut cândva pe Dumnezeu. A trăit la unison cu acesta.
Pe vremea când era doar un copilaş mic, el nu avea un ego, căci nu intrase încă în contact cu şarpele.
El ştia.
Ochii săi erau limpezi şi vedeau realitatea aşa cum este. Trăia la fel ca Dumnezeu, într-o stare de fericire
absolută, între timp a crescut însă şi a uitat ce este fericirea.
Amintirea acesteia a rămas însă undeva în subconştientul său, de unde îi şopteşte la ureche:
„Caută-mă! Continuă să mă cauţi!”
De aceea, omul îl caută pe Dumnezeu, caută meditaţia, iubirea şi continuă să rătăcească.

Uneori o ia în direcţia bună, alteori într-o direcţie greşită, dar continuă să caute ceva ce a avut cândva, dar
care a dispărut.
În ziua în care va descoperi ce este Dumnezeu, el va începe să râdă, spunându-şi:

„Deci, acesta este Dumnezeu? Bine, dar l-am cunoscut dintotdeauna! Acum numai l-am redescoperit”.
Aşa îl recunosc oamenii pe Dumnezeu. Altminteri, cum l-ar putea recunoaşte? Dacă cineva se întâlneşte cu
mine, dar nu m-a cunoscut niciodată, cum m-ar putea recunoaşte?
De-a lungul timpului, mulţi oameni l-au recunoscut pe Dumnezeu.
Când Buddha a trăit momentul iluminării, el l-a recunoscut imediat:
„Da, acesta este el”.
Când Bodhidharma a trăit acelaşi moment, el a început să râdă, spunându-şi:

„Deci, acesta este Dumnezeu? Bine, dar am trăit această stare în copilărie. Mai târziu, ea a fost anihilată,
contaminată.
Ochii mei s-au acoperit cu praf şi mi-am pierdut claritatea vederii.
Acum, ochii mei funcţionează din nou impecabil şi pot vedea clar cu ei”.
Dumnezeu este ceea ce este.

Omul este una cu Dumnezeu, dar este un Dumnezeu adormit.
Şi încă ceva în legătură cu legenda biblică.

Aceasta afirmă că Adam a fost izgonit din Paradis de către Dumnezeu.
Greşit!
Dumnezeu nu poate izgoni pe nimeni; în această privinţă, el este complet neputincios.
Unde l-ar putea izgoni el pe om? Spuneţi-mi: unde? Pentru el, totul este aceeaşi grădină.
Oriunde te-ai afla, te afli practic în Grădina Edenului.

Întreaga creaţie este această grădină, de la un capăt la altul.
Împărăţia lui dumnezeu este infinită; unde te-ar putea izgoni el? Nu există nimic în afara ei. Singura lume
care există este cea creată de Dumnezeu.
Adam nu a fost izgonit de Dumnezeu, căci nu ar fi avut unde să se ducă.
În al doilea rând, Dumnezeu nu l-ar fi putut izgoni pe Adam pentru simplul motiv că Adam era una cu el.
Adam făcea parte integrantă din Dumnezeu.
Cum şi-ar fi putut izgoni acesta propria parte componentă?
Nimeni nu-şi poate izgoni mâna sau piciorul. Este imposibil!
Izgonirea lui Adam ar fi însemnat o automutilare din partea lui Dumnezeu. De aceea, el nu ar fi putut face
niciodată aşa ceva.
Dumnezeu nu este masochist; nu se poate diviza singur în părţi componente.
Dumnezeu este înainte de toate compasiune.

În aceste condiţii, Adam nu a fost izgonit niciodată.
Atunci ce s-a întâmplat?
E simplu: Adam a adormit.
După ce a mâncat din fructul Copacului Cunoaşterii, el a adormit.

La ora actuală, el nu mai priveşte realitatea, ci visează în legătură cu ea.
El are acum propriile sale idei, propriile viziuni, propriile concepte.

A început să inventeze realităţi efemere.
În loc să vadă ceea ce este, el preferă să inventeze.
Se foloseşte de realitate, dar numai ca ecran de proiecţie pentru propria sa lume, creată din cuvinte.
De aceea spunea Bodhidharma: „Nu concepeţi cuvinte”.

Dacă le-aţi conceput deja, anihilaţi-le, renunţaţi la ele.
Acesta este unul dintre cele mai fundamentale mesaje ale zenului.
Chinezii numesc această stare „mo chao” - starea în care mintea nu concepe niciun cuvânt.
„Mo” înseamnă senin sau tăcut, iar „chao” înseamnă reflexie sau luciditate.
În cazul de faţă, reflexia nu echivalează cu contemplarea mentală, ci se referă la acea calitate a oglinzii de a
reflecta pur şi simplu.
Mo chao înseamnă aşadar o reflexie senină. Lacul mental este perfect liniştit; pe suprafaţa lui nu există
valuri.
De aceea, el reflectă perfect realitatea.
Dacă este o noapte cu lună plină, aceasta se reflectă perfect în apa lacului.
Aţi remarcat vreodată?

Atunci când se reflectă în apa lacului, luna pare mult mai frumoasă decât cea de pe cer.
Ea capătă ceva din fascinaţia lacului liniştit, tăcut, senin.
La frumuseţea ei naturală se adaugă şi frumuseţea inerentă a lacului-oglindă. Are un atribut în plus.
Atunci când Dumnezeu se reflectă în om, în „mo chao” al acestuia, el devine chiar mai frumos decât este în
realitate, căci capătă un atribut nou.
Când mintea gândeşte, apa lacului este tulburată de valuri.

Ea devine agitată şi nu mai este capabilă să reflecte.
Reflexia realităţii devine astfel profund distorsionată.
Luna nu mai este reflectată aşa cum este. Imaginea ei este deformată. Cu cât valurile sunt mai mari, cu atât
mai hidoase devin aceste distorsiuni.
Nu numai că lacul mental nu mai este capabil să adauge ceva în plus la frumuseţea lunii, dar el îi răpeşte
chiar şi frumuseţea actuală, pervertind-o.
Luna nu mai pare o lună, ci cu totul altceva. Ea nu mai este autentică, ci devine o minciună.
Acest „mo chao”, reflexia senină, este descris perfect într-un poem faimos al maestrului zen Hung Chin:
„Tăcut şi senin, el uită de cuvinte,
Iar realitatea îi apare clară şi vie în faţa ochilor.
Când el o realizează, ea îi apare vastă şi nelimitată,
Iar el devine conştient de esenţa ei.
Această conştiinţă strălucitoare reflectă perfect realitatea Şi din această reflexie pură se nasc miracolele.
Rouă şi luna,
Stelele şi pâraiele,
Zăpada de pe crengile pinilor,
Şi norii care acoperă vârfurile munţilor - Ies din întuneric şi devin luminoase;
Obscuritatea însăşi se transformă într-o lumină strălucitoare. Această stare de seninătate este înfiorată de
miracol;
Şi orice efort intenţionat se dizolvă în această reflexie. Seninătatea devine astfel întreaga învăţătură.
Adevărul reflexiei senine Este perfect şi desăvârşit.
O, priveşte! O sută de râuri curg In torente tumultuoase Către marele ocean!”
Esenţa zenului este „mo chao”, reflexia senină. Este important să înţelegeţi acest lucru.
Seninătatea nu este totuna cu tăcerea impusă forţat.
Vă puteţi forţa mintea să tacă, dar acest lucru nu vă va ajuta prea mult.
Asta fac majoritatea celor care meditează.

Ei îşi forţează mintea să tacă, apelând la violenţă. Sunt foarte agresivi cu mintea lor.
În faţa acestei atitudini mintea cedează, obosită. Tăcerea ei nu este însă autentică.
Este o tăcere de suprafaţă, superficială; în adâncurile subconştientului agitaţia continuă neabătută.
Seninătatea forţată este o seninătate falsă; ea nu are nimic autentic.
Voinţa nu poate impune această stare.

Ea nu poate fi obţinută prin efort.
Apare singură, dar numai ca urmare a înţelegerii, nu printr-un efort al voinţei.
De aceea, nu încercaţi să înlocuiţi vreodată înţelegerea cu voinţa, deşi tentaţia este foarte mare.
Tentaţia există întotdeauna, căci pare mai uşor să impui cu forţa o stare care nu se lasă convinsă să vină
singură.
O acţiune impusă prin violenţă pare mai uşoară.
Să convingi pe cineva prin puterea iubirii şi a înţelegerii este mult mai dificil; ţi se pare că vor trece milenii
până când vei reuşi.
De aceea, noi avem întotdeauna tentaţia să o luăm pe scurtătură.
În ceea ce priveşte însă creşterea spirituală, nu există scurtături; nu au existat şi nu vor exista niciodată.
Nu cădeţi pradă tentaţiei de a o lua pe scurtături.
Seninătatea trebuie să crească de la sine, nu să fie impusă cu forţa.
Ea trebuie să se nască din inimă, prin puterea înţelegerii.
De aceea, încercaţi să înţelegeţi ce s-a întâmplat cu voi din cauza limbajului, cât de multe a distrus acesta în
fiinţa voastră, încercaţi să înţelegeţi că acumularea de cunoştinţe nu este totuna cu cunoaşterea.
Urmăriţi acest aspect; contemplaţi-l şi sesizaţi în diferite situaţii ale vieţii cât de mult vă distrag cunoştinţele
atenţia de la realitatea propriu-zisă.
Vedeţi un trandafir şi, instantaneu, mintea voastră simte nevoia să comenteze:

„Ce trandafir frumos!”.
Prin aceste cuvinte, ceva a fost distrus.

Frumuseţea trandafirului a dispărut, fiind înlocuită de un cuvânt.
Nu lăsaţi cuvintele să interfereze cu experienţele voastre, cel puţin nu cu toate.
Din când în când, rămâneţi alături de trandafir, fără a spune nimic.
Cuvintele sunt inutile în astfel de situaţii.
Trandafirul nu are un nume; noi suntem cei care dăm nume lucrurilor.
Numele nu este niciodată acelaşi lucru cu obiectul propriu-zis.

De aceea, dacă suntem prea ataşaţi de nume, vom rata în permanenţă realitatea.
În loc să vedem trandafirul, în faţa ochilor ne va apărea numele său, şi odată cu el toţi trandafirii pe care i-am
văzut în trecut.
În momentul în care spunem: „Iată un trandafir”, noi îl clasificăm.
În realitate, niciun trandafir nu poate fi clasificat, căci fiecare dintre ei este unic, având o individualitate
incomparabilă cu a celorlalţi trandafiri.
Nu băgaţi trandafirul într-o categorie. Nu îi puneţi o etichetă.
Bucuraţi-vă pur şi simplu de frumuseţea lui, de culoarea sa, de dansul său.
Mulţumiţi-vă să fiţi de faţă.
Nu spuneţi nimic. Priviţi.
Cultivaţi astfel starea de mo chao, de reflexie senină, tăcută.
Lăsaţi trandafirul să se reflecte în voi, la fel ca într-o oglindă.
Numai cel care se transformă într-o astfel de oglindă devine un meditator adevărat.
Meditaţia nu înseamnă altceva decât arta de a oglindi.

Atunci când oglindeşti realitatea exact aşa cum este, niciun cuvânt nu mai poate pătrunde în minte. De aceea,
aceasta se linişteşte complet.
Cuvintele sunt asociate între ele.

Un cuvânt conduce la altul, apoi la altul, până când ai uitat complet de primul.
În clipa în care spui: „Ce trandafir frumos!”, îţi aminteşti imediat de o iubită din trecut căreia îi plăceau
trandafirii.
Apoi îţi aminteşti tot ce s-a întâmplat în respectiva relaţie, ce fantastică a fost iubirea dintre voi, ce lună de
miere perfectă aţi petrecut, apoi suferinţa care urmează inevitabil în orice relaţie, divorţul, şi aşa mai departe.
Cât despre floare, ai uitat cu totul de ea. Trandafirul a dispărut.
Cuvintele ţi-au distras atenţia, ducându-te în cu totul altă direcţie.
Un cuvânt conduce automat la altul; legătura dintre cuvinte este continuă.
Toate cuvintele sunt legate între ele.
Este suficient să rosteşti un singur cuvânt pentru ca din el să se nască o întreagă ţesătură.
De pildă, dacă spui cuvântul „câine” - un cuvânt atât de banal - şi aştepţi o secundă, vei constata că mintea ta
începe imediat să ţeasă o întreagă istorie în jurul lui.
Mai întâi îşi aminteşte de un câine care te înspăimânta grozav în copilărie.
Era câinele vecinului, şi încă îţi mai aminteşti teama cu care te întorceai de fiecare dată de la şcoală.
Simţi chiar că inima începe să-ţi bată mai repede şi parcă te cuprinde din nou o uşoară senzaţie de panică.
Cumplit mai era acel câine!
Apoi îţi aminteşti de vecin, şi aşa mai departe. Un gând conduce la o mie şi unul de alte gânduri, iar acest
proces nu se termină niciodată.
Da, la început a fost cuvântul.

Celebra afirmaţie biblică este perfect adevărată.
Totul începe de la un simplu cuvânt.

Întreaga lume a început de la un cuvânt. Dacă renunţi la cuvânt, lumea dispare, iar tu devii una cu
Dumnezeu. Fiul rătăcitor s-a întors acasă, s-a trezit la realitate.
De aceea, nu încercaţi niciodată să vă autoimpuneţi cu forţa starea de tăcere.
Mă văd nevoit să insist asupra acestui aspect: nu forţaţi - mai bine cântaţi, dansaţi.
Satisfaceţi-vă nevoia de activitate.

Lăsaţi mintea voastră să alerge oriunde doreşte, până când oboseşte singură.
Săriţi, respiraţi, dansaţi şi înotaţi până când ansamblul corp-minte devine atât de obosit încât nu mai simte
nevoia de activitate.
În acel moment, aşezaţi-vă în tăcere şi priviţi ce se întâmplă.
In acest fel, veţi începe să trăiţi scurte momente de seninătate.

La început, vor veni cu picătura.
Există chiar un cuvânt special pentru acest lucru... Budiştii îl numesc „chitta-kshana”, un moment de
conştiinţă.
Aceste „chitta-kshana”, aceste momente atomice de conştiinţă vor începe să curgă de la sine către voi.
Vor apărea în pauzele dintre cuvinte.
Când un cuvânt a dispărut din minte, dar locul lui nu a fost luat încă de un alt cuvânt, între ele se va deschide
o fereastră.
În acest interval de timp veţi putea percepe realitatea aşa cum este ea, cât se poate de clar şi de luminos.
Veţi începe să vedeţi din nou cu privirea copilăriei, de care aţi uitat complet.
Lumea din jur va deveni din nou psihedelică, extrem de colorată, de vie, de miraculoasă.
La acest lucru se referă Hung Chin atunci când spune:

„Şi din această reflexie pură se nasc miracolele...
Această stare de seninătate este înfiorată de miracol...”
Miracolul nu este altceva decât un parfum al acestei stări de seninătate.
Din păcate, mintea modernă şi-a pierdut complet capacitatea de a se minuna, de a privi în faţă misterul,
miracolul.
Ea şi-a pierdut această capacitate din cauza cunoştinţelor pe care le-a acumulat, a convingerii sale că ştie.
În clipa în care crezi că ştii, miracolul dispare.
În clipa în care îţi pierzi această convingere, miracolul reapare în viaţa ta. Încercaţi.
Dacă ţi se pare că ştii totul despre acest copac, nu mai ai de ce să te minunezi în faţa lui.
Aşa se explică de ce frumuseţea propriei tale soţii nu te mai atrage la fel ca altădată; ţi se pare că o cunoşti
prea bine pentru a o mai privi cu atenţie.
Dacă ar fi fost soţia altcuiva, cu siguranţă ai fi fost fascinat de ea.
Acum ţi se pare însă că o cunoşti, că este o imagine familiară - dar acest lucru nu este adevărat, căci orice
persoană reprezintă un mister unic, care nu poate fi cunoscut.
Nu poţi cunoaşte o femeie numai devenind soţul ei, la fel cum nu poţi cunoaşte un bărbat numai devenind
soţia lui.
Chiar dacă aţi trăit treizeci de ani împreună, nu vă cunoaşteţi unul pe celălalt.
Continuaţi să fiţi doi străini care locuiesc în aceeaşi casă.
Orice om reprezintă un mister, aşa că este imposibil să îl cunoşti pe deplin; în orice moment se poate
produce ceva imprevizibil.
Uneori, astfel de lucruri se întâmplă.

Ai trăit zece ani alături de o femeie şi dintr-o dată ea se înfurie.
Nu ţi-ai fi imaginat niciodată că s-ar putea înfuria atât de tare!
Ai privit-o timp de zece ani şi a fost tot timpul atât de calmă, de gingaşă, de plină de iubire şi de compasiune,
şi dintr-o dată o vezi atât de furioasă încât ar fi în stare să te ucidă!
Omul este imprevizibil!
Tocmai când credeai că o cunoşti perfect şi că nimic nu te-ar mai putea surprinde la ea...
În realitate, nimeni nu cunoaşte pe nimeni. T
u nu o cunoşti, la fel cum nici ea nu te cunoaşte pe tine.
O femeie a dat naştere unui copil. L-a purtat timp de nouă luni în pântecul ei, dar acest lucru nu înseamnă că
îl cunoaşte.
Când copilul apare pe lume, el este la fel de imprevizibil ca şi copilul altei femei.
Renunţaţi la această convingere: că puteţi cunoaşte pe altcineva. Nimeni nu cunoaşte pe nimeni.
La fel se petrec lucrurile cu întreaga existenţă.

Să spunem că ai în faţa casei o curte în care se află mai mulţi copaci. Îi vezi în fiecare zi, aşa că ai încetat să
îi mai priveşti, căci ţi se pare că îi cunoşti - ce rost ar mai avea?
Ascultaţi ce vă spun: priviţi-i din nou şi veţi avea o surpriză!
Nimic nu poate fi cunoscut vreodată.

Acest tip de cunoaştere pur şi simplu nu există. Ea nu este altceva decât cea mai crasă ignoranţă.
Viaţa este şi rămâne misterioasă.

Da, ne putem bucura de ea, putem dansa împreună cu ea, putem cânta cu ea, o putem celebra - dar nu o
putem cunoaşte.
Toţi marii maeştri din lume au afirmat într-un fel sau altul că este imposibil să cunoşti ceva sau pe cineva.
Tot ce ţi se pare că ştii nu există decât în mintea ta.
Din cauza acestei impresii greşite, omul începe să acumuleze cunoştinţe, împovărându-şi mintea cu ele şi
încetând să se mai minuneze.
Atunci când este mic, copilul se minunează tocmai pentru că nu cunoaşte nimic.
Când începe să se familiarizeze cu lucrurile, să înveţe istorie, geografie şi toate celelalte prostii pe care i le
bagă în cap şcoala, el începe să creadă că ştie.
De aceea, florile nu mai miros la fel ca până atunci, fluturii nu îl mai atrag şi nu mai adună scoici de pe
malul mării.
Copilul a devenit un adult...
În realitate, el a încetat să mai crească.
De fapt, chiar a murit.
În clipa în care crezi că ştii, mori - căci în viaţa ta nu mai există miracolul, bucuria şi surpriza.
Ce fel de viaţă este aceasta?
Poţi intra liniştit în mormânt, căci nu vei pierde nimic.
Dacă nu te mai surprinde nimic, ce rost mai are să trăieşti?

Mai bine sinucide-te.
De fapt, chiar asta şi faci. În clipa în care ai început să crezi că ştii, te-ai sinucis.
Starea de „mo chao”, de reflexie senină, îţi permite să redescoperi inocenţa copilăriei, privirea ei candidă,
atât de frumoasă, care nu ştie nimic, dar penetrează totul.
Reţineţi: seninătatea sau tăcerea mentală nu este totuna cu starea de calm sau de linişte.
Ea presupune transcenderea tuturor cuvintelor şi gândurilor.

Este o stare de „dincolo”, de pace omniprezentă.
Nu este vorba de o „minte liniştită”, ci de linişte însăşi.
Nu este o stare de disciplină obţinută printr-un efort personal.
Nu trebuie practicată, ci înţeleasă, iubită.
Trebuie să te joci cu ea, nu să o realizezi.
Este o absenţă a procesului mental.
Intr-adevăr, aceasta este esenţa meditaţiei: absenţa procesului mental.
Atunci când meditează cu adevărat, mintea nu mai gândeşte; rămâne tăcută - o simplă stare de luciditate în
liniştea vidului.
Japonezii au un cuvânt foarte frumos pentru această stare: kokoro.

Kokoro înseamnă nimicul (vidul) absolut, o absenţă deplină, un gol, dar nu unul negativ.
De regulă când spui nimic te gândeşti la o negare. Nu este vorba de aşa ceva.
Într-un fel, kokoro înseamnă negarea tuturor prostiilor mentale, dar după ce acestea sunt respinse, apare
revelaţia naturii interioare.
Este o stare foarte pozitivă.
Când valurile de pe lac dispar, poţi spune că pe suprafaţa lui nu mai există nimic.
Este un nimic absolut, care pluteşte liber.
Nu este însă o stare negativă. Dimpotrivă, abia acum se manifestă lacul în toată frumuseţea lui misterioasă,
prin această tăcere totală.
Natura lui devine în sfârşit vizibilă la suprafaţa apei; valurile nu făceau decât să o ascundă.
Dintr-o dată, poţi vedea lacul, nu valurile lui. Natura lui nu este zgomotoasă, ci liniştită.
El nu îţi declară: „Eu sunt aici”, pentru simplul motiv că nu mai există un „eu”.
„Eul” nu este altceva decât suma tuturor zgomotelor din mintea noastră.
Când aceste zgomote dispar, iar odată cu ele şi mintea (procesul mental), simţi că exişti pentru prima dată în
viaţă; şi totuşi, eul tău a dispărut.
Exişti, dar nu la fel ca până atunci. Ai murit şi te-ai născut a doua oară. Trăieşti practic o a doua copilărie.
La sfârşitul sesiunii de vară, maestrul Suigan a făcut următoarea declaraţie:

„Am vorbit toată această vară, în Occident şi în Orient, pentru fraţii mei. Priviţi dacă sprâncenele mele
continuă să crească”.
Unul dintre discipoli i-a spus: „Şi cât de frumos cresc, domnule”.
Altul a spus: „Cine comite un furt se simte tulburat în inima sa”.

Un al treilea a murmurat simplu: „Kwan!”
„Kwan" este o simplă exclamaţie, fără nicio semnificaţie ataşată ei. Nu este nici măcar un simbol; este
uimirea însăşi.
Maestrul a vorbit...
Ironia sorţii face ca până şi un maestru zen să fie nevoit să vorbească.
Deşi îşi învaţă discipolii să nu mai vorbească, el este nevoit să le spună acest lucru în cuvinte.
Este ca şi cum ai avea o boală care acţionează ca o otravă internă, fiind nevoit să îţi prepari un remediu dintr-
o altă otravă, care să distrugă boala.
Aproape toate medicamentele reprezintă otrăvuri.
Ca să anihilezi o otravă ai nevoie de o altă otravă.
Dacă ţi-a intrat un spin în talpă, eşti nevoit să iei un alt spin ca să îl scoţi pe primul. Spinul nu poate fi scos
decât de un alt spin.
Aşa cum spuneam, ironia sorţii face ca până şi un maestru zen să fie nevoit să vorbească într-una.
Buddha a vorbit timp de 42 de ani: dimineaţa, la amiază, seara şi noaptea.
Mesajul său a fost însă acelaşi: necesitatea de a înceta să mai vorbeşti, de a păstra tăcerea.
„Nu concepeţi cuvinte”.
Să revenim însă la maestrul Suigan.

Acesta a vorbit timp de mai multe luni la rând, după care, la închiderea sesiunii de vară, a spus:
„Am vorbit toată această vară, în Occident şi în Orient, pentru fraţii mei. Priviţi dacă sprâncenele mele
continuă să crească”.
De fapt, el dorea să spună:

„Priviţi, mai trăiesc sau am murit? Am vorbit atât de mult încât s-ar putea să fi murit între timp. Poate că mi-
am încetat creşterea spirituală”.
Primul discipol i-a răspuns:

„Şi cât de frumos cresc, domnule”.
El avea dreptate în proporţie de sută la sută, căci vedea dincolo de faţa maestrului.
Vedea că nenumăratele cuvinte nu i-au tulburat liniştea acestuia, că nu l-au ucis, că el este mai viu ca
oricând.
Cuvintele sale nu au devenit nişte obstacole în calea creşterii sale.
Un adept poate vorbi, dar numai atât timp cât cuvintele sale nu îi tulbură liniştea interioară.
Dacă această stare nu este tulburată de cuvinte, el poate continua să vorbească.
Astfel de cuvinte devin o binecuvântare pentru ceilalţi.
Ele îi pot ajuta pe mulţi să iasă din capcana propriilor lor cuvinte. Astfel de cuvinte reprezintă un remediu.
În schimb, în cazul în care cuvintele tale îţi tulbură propria linişte, dacă atunci când vorbeşti pierzi contactul
cu starea lăuntrică de seninătate, cu „mo chao”, ele sunt otrăvite.
Nu are sens să te adresezi altora; mai bine începe prin a te vindeca pe tine însuţi.
„Doctore, vindecă-te singur”.
Nu încerca să îi vindeci pe alţii, căci vei face mai mult rău decât bine.
Primul discipol a spus:

„Şi cât de frumos cresc, domnule. Constat că tăcerea dumitale a rămas netulburată”.
Al doilea discipol a spus:

„Cine comite un furt se simte tulburat în inima sa”.
El era chiar mai avansat decât primul.
Mesajul său era următorul:
„Maestre, chiar dacă ai transcens noţiunea de furt, atunci când furi te simţi puţin vinovat.
Eu ştiu că vorbitul nu te mai tulbură, dar cuvintele simt o apăsare atât de mare încât te fac să te simţi puţin
vinovat.
Îmi dau seama de acest lucru”.
Eu înţeleg perfect ce a vrut să spună acest discipol.

Da, atunci când vă vorbesc, şi eu mă simt uşor vinovat, căci există în permanenţă pericolul ca voi să nu
ascultaţi ce vă spun eu, ce vreau să spun cu adevărat, şi să începeţi să vorbiţi exact la fel ca mine, cu
cuvintele mele.
Sunt conştient de acest pericol.
Ştiu că în acest fel comit o crimă.
Ea trebuie comisă însă, căci nu există nicio altă modalitate de a vă ajuta. Sunt nevoit să-mi asum acest risc.
Cel de-al doilea discipol a ajuns ceva mai departe decât primul.
Primul a avut sută la sută dreptate, reţineţi, dar cel de-al doilea a avut două sute la sută dreptate.
El a spus:
„Maestre, cine comite un furt se simte tulburat în inima sa, îmi dau seama de acest lucru”.
Cel de-al treilea discipol a avut trei sute la sută dreptate.

El nu a spus nimic, ci s-a mulţumit să murmure simplu:
„Kwan!” - un fel de „Ooh!”
Să încerci să spui ceva în aceste condiţii este inutil.

De aceea, el s-a limitat să scoată un sunet.
Mesajul său era următorul:

„Tot ce ai spus au fost sunete golite de orice conţinut, domnule! Nu fii îngrijorat.
Cuvintele tale au fost simple vibraţii ale aerului, la fel ca şi ,Kwan-ul’ meu.
Ele sunt utile uneori pentru a-i ajuta pe oameni să se trezească, dar altfel nu înseamnă nimic.
Dacă cineva doarme profund şi îi strigi la ureche: ,Kwan!’, el va deschide ochii. Asta-i tot! Ţi-ai îndeplinit
misiunea. Dar ,Kwan!’ nu înseamnă nimic.”.
La atât de rezumă toate cuvintele maeştrilor, la un simplu: „Kwan! ”.
Altminteri, ele nu înseamnă nimic, nu conţin niciun fel de filozofie.

Sunt simple sunete menite să vă trezească. Cel de-al treilea discipol a înţeles perfect adevărul. El trăia în
acelaşi spaţiu ca şi maestrul său.
De unde provine acest „Kwan!”?

Cuvântul derivă din japonezul kokoro, care înseamnă nimic sau vid.
Atunci când te afli în acest vid, totul devine posibil.
Acest nimic este atât de puternic, atât de pozitiv, încât poate fi echivalat cu Dumnezeu.
Budiştii nu folosesc cuvântul „Dumnezeu”, căci el ar limita Divinitatea.

Ei preferă cuvântul „nimic” - kokoro sau shunyata.
Numai în această stare îl poţi descoperi pe Dumnezeu, care este omniprezent.
Acest „nimic” umple întreaga existenţă.
Iată ce spunea în această direcţie John Donne:

„Dumnezeu este atât de omniprezent încât el este îngerul din interiorul îngerului, piatra din interiorul pietrei
şi paiul din interiorul paiului”.
Cine ajunge la acest nimic pătrunde chiar în esenţa lucrurilor. Acesta este scopul spiritualităţii.
El nu devine posibil decât dacă „nu concepem niciun cuvânt”.
Ceea ce rămâne atunci este realitatea-aşa-cum-este.
Ascultaţi cuvintele lui Wordsworth:

„Cocoşul cotcodăceşte,
Pârâul curge,
Păsărelele ciripesc,
Lacul străluceşte în soare,
Iar câmpul doarme sub razele astrului solar.”
Toate lucrurile sunt la locul lor. Cocoşul cotcodăceşte, iar câmpul doarme sub razele astrului solar.
„Dumnezeu este atât de omniprezent încât el este îngerul din interiorul îngerului, piatra din interiorul pietrei
şi paiul din interiorul paiului”.
În această stare de dizolvare, până şi Dumnezeu dispare, lăsând în urmă numai Divinitatea sa.
Nu mai există acum nicio zeitate, ci numai Divinitatea pură, lichidă, care umple întregul spaţiu.
Citeam aseară jurnalul lui Leonardo da Vinci.

Am găsit în el o frază care m-a frapat:
„între toate marile lucruri care ne înconjoară, existenţa nimicului este cea mai mare”.
Kokoro.
Această existenţă a nimicului nu poate fi sesizată prin cuvinte, prin limbaj, prin concepte, cu ajutorul minţii
sau al procesului mental. Doar prin starea de „mo chao”.»
Continuarea o regasiti aici: https://www.facebook.com/cristian.antonescu/posts/10201017694362733
Aceasta a fost prima parte a capitolului "Prea mult zen" din cartea OSHO - "CALEA ZEN" (Tradurea din
engleza ar fi fost "ZEN. CALEA PARADOXULUI" - "Zen. The Path of Paradox"
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200421770825017&l=73cbc5aa3c
Cristian N. Antonescu MEDITATIE - partea a IIa

MEDITATIE -
«Să revenim acum la parabola noastră:

Prima parte o regasiti la acest link: https://www.facebook.com/cristian.antonescu/posts/10201017694362733
„Un maestru zen i-a făcut următoarea observaţie laconică unui adept care a vorbit pe larg despre teoria
zen...”
Mai întâi de toate, trebuie să precizez că zenul nu are nicio teorie.
El reprezintă o abordare ne-teoretică a realităţii.

Nu are o doctrină şi nici o dogmă.
De aceea, nu are biserici, preoţi şi papi.
Zenul este foarte ancorat în realitatea terestră; el nu discută despre concepte abstracte.
Astfel de fenomene sunt foarte rare pe pământ, zenul s-a născut din întâlnirea a două genii: cel indian şi cel
chinez.
Geniul indian este foarte abstract.
Chiar şi Buddha a fost abstract, deşi a încercat din greu să nu fie. Ce putea face însă? Un indian rămâne un
indian.
Geniul indian este foarte abstract.

El discută despre lucruri măreţe, despre teorii sublime, despre idei.
Se înalţă până în cel mai înalt cer, dar nu coboară niciodată cu picioarele pe pământ.
El nu a mai coborât pe pământ de secole.
Se ridică atât de sus încât nu mai ştie cum să coboare pe pământ. Are aripi, dar nu şi rădăcini.
Acesta este marele său defect.
Geniul chinez este mult mai terestru, mai pragmatic, mai ancorat în realitatea fizică.
Chinezii nu se avântă prea mult către cer.
Chiar dacă se înalţă puţin, au grijă să nu îşi desprindă picioarele de pe pământ.
Nu se desprind niciodată complet de pământ, ca o pasăre, ci se înalţă către cer la fel ca un copac.
Preferă să îşi păstreze rădăcinile adânc ancorate în pământ, să păstreze proporţiile.
Lao Tse este foarte pragmatic; la fel şi Confucius.
Când Bodhidharma a adus în China marele mesaj al zenului, s-a produs o întâlnire istorică, o mare sinteză
între geniul indian şi cel chinez.
Zenul nu este nici indian şi nici chinez.

Deşi se trage din ambele genii, nu se identifică cu niciunul.
Dacă îl întrebi pe un budist indian - au mai rămas extrem de puţini - ce crede despre zen, îţi va răspunde că
nu îl ia deloc în serios.
„Numai prostii!” - îţi va spune el.
In toate locurile în care mai predomină încă budismul indian - în Ceylon, în Birmania, în Thailanda - nimeni
nu vorbeşte despre zen.
Oamenii iau în râs această artă, spunând că este o glumă.
Dacă le vorbeşti adepţilor zen chinezi şi japonezi de marile scripturi budiste, ei îţi vor spune:
„Arde-le chiar acum. Orice teorie abstractă este o prostie, care nu face decât să rătăcească omul,
îndepărtându-l de realitate”.
În viziunea mea, zenul reprezintă una din cele mai mari sinteze care s-au produs vreodată pe pământ, un
fenomen de-a dreptul transcendent.
Primul lucru care trebuie precizat aşadar despre el este că nu este un fenomen teoretic, ci unul existenţial.
El nu spune nimic despre adevăr, ci ţi-l oferă pe tavă, aşa cum este.
Nu face altceva decât să te trezească.
Te scutură cu scopul de a te trezi, strigă la tine - dar nu-ţi oferă nicio teorie, nicio doctrină, nici o scriptură.
Zenul este singura religie din lume capabilă să ardă scripturi, să distrugă toţi idolii, dar şi toate idealurile.
„Un maestru zen i-a făcut următoarea observaţie laconică unui adept care a vorbit pe larg despre teoria
zen...”
Zenul nu are nicio teorie.

Acest lucru îl face unic.
În momentul în care începi să vorbeşti despre teoria zen, vorbeşti despre cu totul altceva.
Descrii o teorie, dar una care nu mai are nimic de-a face cu zenul.
Zenul şi teoriile nu pot coexista împreună.

O teorie este prin excelenţă limitată.
Zenul este prin excelenţă o experienţă nelimitată. El poate fi comparat cu iubirea: nimeni nu îl poate defini.
Maestrul i-a spus aşadar discipolului:

- „Cunoşti prea mult zen.”
Ce afirmaţie sublimă!
Maestrul spune:
„Cunoşti prea mult zen”.
Altfel spus:
„în tine nu există nimic din esenţa zenului”.
Maeştrii zen se exprimă întotdeauna prin astfel de paradoxuri.
În loc să spună: „În tine nu există nimic din esenţa zenului”, el spune exact opusul: „Cunoşti prea mult zen”.
Cum poţi cunoaşte „prea mult zen”?
Ori îl cunoşti, ori nu!
„Cunoşti prea mult zen” înseamnă de fapt:

„Ştii prea multă teorie. Ai învăţat prea multe lucruri despre zen, dar nu ai avut nicio revelaţie cât de mică
referitoare la esenţa lui”.
„- Bine, dar nu este natural ca un adept zen să vorbească despre zen? l-a întrebat elevul, încurcat.”
Un al doilea lucru important...
Mai întâi de toate, nu există nicio teorie zen; în al doilea rând, în zen nu există „elevi”.
Este imposibil.
Un elev doreşte să afle o teorie, să acumuleze cunoştinţe noi. El se duce la şarpe, nu la un maestru spiritual.
Se duce la un profesor, la un colegiu, la o universitate, la o academie.
Zenul nu are elevi. Neavând teorii, nu poate avea nici elevi, nici profesori.
Ce-i drept, are maeştri şi are discipoli, dar un maestru nu este totuna cu un profesor.
Munca sa reprezintă exact opusul celei pe care o face profesorul.
Profesorul te învaţă multe lucruri.
Maestrul te „dezvaţă” de ele.

El reprezintă antidotul profesorului.
În dicţionar se afirmă că cele două concepte sunt sinonime, dar reţineţi, cel puţin în lumea zenului ele nu
înseamnă deloc acelaşi lucru.
Eu sunt un maestru, nu un profesor, iar cei care mă urmează cu adevărat nu îmi sunt elevi, ci discipoli.
Nicodim s-a dus să întrebe în toiul nopţii ce nu a îndrăznit să întrebe la lumina zilei:
„Unde se află împărăţia lui Dumnezeu despre care vorbeşti atât de mult? Ce înseamnă ea? Doresc să ştiu mai
multe despre ea”.
Iisus i-a răspuns: „Dacă nu te vei naşte a doua oară, nu vei putea înţelege ce este ea”.
Pentru Nicodim, era prea mult! Să se nască a doua oară? Acesta era preţul? Să moară şi să se mai nască o
dată? I se părea prea mult.
Un elev nu doreşte să plătească niciodată un preţ prea mare.

Un discipol acceptă să îşi dea chiar şi viaţa, dacă acest lucru se dovedeşte necesar.
Elevul are o simplă nedumerire, pe care încearcă să şi-o lămurească.

Discipolul îşi doreşte altceva, a deveni lipsit de dorinţe, de a atinge o libertate atât de mare încât nici chiar
această ultimă dorinţă să nu mai existe.
{În limba engleză nu există un cuvânt potrivit pentru ce vreau să spun.

În limba sanscrită există cuvântul mumuksha.
Pentru dorinţa de a afla ceva nou există un alt cuvânt: jigyasa. Jigyasa înseamnă că vrei să afli mai multe.
Mumuksha înseamnă că vrei să fii mai mult, că doreşti să te eliberezi de orice limitare, că nu mai doreşti să
fii un sclav - al tradiţiilor, al scripturilor, al societăţii, al statului, înseamnă că doreşti să fii complet eliberat,
de orice fel de sclavie posibilă.
Această revoltă interioară, această dorinţă neînfrânată de a fi complet liber este desemnată de cuvântul
mumuksha. Limba engleză nu conţine un cuvânt cu un sens identic. De aceea, l-am putea traduce prin
dorinţa de a deveni lipsit de dorinţe, de a atinge o libertate atât de mare încât nici chiar această ultimă dorinţă
să nu mai existe.}
Confuzia se datorează faptului că avem de-a face cu un elev, nu cu un adept.

Acesta întreabă: „Bine, dar nu este natural?”
Ba da, în cazul unui elev, este natural. Ce altceva ar putea face el?
La fel ca şi profesorul sau savantul, elevul nu cunoaşte decât cuvintele. Toţi aceştia „concep” cuvinte.
Inventează cuvinte noi; se joacă cu ele.
Întreaga lor afacere se învârteşte în jurul cuvintelor, deşi acestea sunt goale şi neputincioase. Acest lucru nu
îi împiedică să se joace cu ele, să inventeze altele noi.
Pentru un elev, pare absolut nefiresc să nu discuţi despre zen.

Atunci de ce ai mai venit la maestru? Ce sens are să vii la o mănăstire zen dacă nu discuţi despre acesta?
Pare natural.
In cazul unui discipol, cuvintele nu mai par însă naturale.

El a venit la maestru pentru a învăţa arta de a rămâne tăcut.
Discipolul ştie că nu cuvintele sunt naturale, ci tăcerea. El îşi ascultă maestrul în linişte.
De fapt, ceea ce contează cu adevărat nu sunt cuvintele maestrului, ci tăcerea care se ascunde în spatele lor.
Discipolul începe întotdeauna prin a-i asculta cuvintele, dar învaţă treptat să asculte tăcerea din spartele lor.
El avansează gradual, învăţând să asculte tăcerea.
Încetul cu încetul, în el se petrece o schimbare: el nu mai este interesat de cuvintele maestrului, ci de esenţa
acestuia.
Care este diferenţa dintre un elev şi un discipol?
Elevul doreşte să afle mai multe, să acumuleze mai multe informaţii, să devină un savant, un învăţat. El
aspiră către Copacul Cunoaşterii. Nu îşi doreşte altceva decât să mănânce cât mai multe fructe din acesta.
Se află într-o călătorie a egoului; este curios, dornic să afle cât mai multe, dar nu se simte pregătit pentru a fi
transformat.
Discipolul reprezintă un fenomen complet diferit.

El nu aspiră către cunoaşterea intelectuală.
Doreşte să înţeleagă, nu să cunoască.
Doreşte să fie.
Nu este interesat de acumularea de noi cunoştinţe, ci de mai multă luciditate.
Orientarea lui este complet diferită. Dacă este nevoit să renunţe la cunoştinţele sale de dragul unei mai mari
lucidităţi, el se simte pregătit.
Este gata să facă orice sacrificiu în acest scop.
Discipolul nu este deloc posesiv; el nu doreşte să acumuleze nimic, nici măcar cunoştinţe.
Elevul doreşte acest lucru.

În cazul lui, acumularea se produce la nivelul memoriei, dar nu al conştiinţei.
Memoria elevului continuă să se încarce, dar luciditatea sa nu sporeşte.
În cazul discipolului, memoria tinde să dispară complet.

El nu mai este dispus să poarte cu el povara amintirilor sale.
Singurele lucruri pe care le cunoaşte sunt principiile fundamentale. Cunoaşterea sa este strict pragmatică.
Acumulează strict cunoştinţele de care are nevoie pentru a trăi.
În schimb, conştiinţa sa începe să se amplifice. Centrul energiei sale se modifică dinspre memorie către
conştiinţă.
Aceasta este marea diferenţă dintre un elev şi un discipol.
Elevul doreşte să ştie mai multe lucruri despre ceva, concentrându-şi întregul efort pentru a gândi mai bine.
Discipolul doreşte să fie.

El îşi concentrează toate eforturile în această direcţie, dorind să se întoarcă acasă, să redobândească
seninătatea şi inocenţa copilăriei, să se nască a doua oară.
La acest lucru se referea Iisus atunci când spunea:

„Până când nu vă veţi naşte a doua oară”.
El se afla în căutare de discipoli.

Mesajul adresat de el lui Nicodim suna astfel:
„Până când nu te vei naşte din nou, nu vei putea înţelege ce spun eu şi nu vei putea intra în împărăţia lui
Dumnezeu”.
Poate nu ştiaţi, dar Nicodim era profesor; el a venit la Iisus în căutarea cunoaşterii intelectuale.
Era un rabin faimos.
Făcea parte din conducerea marelui templu din Ierusalim.
Nu a venit la Iisus în timpul zilei căci se temea ca oamenii să nu râdă de el: cum, un savant atât de mare, un
teolog atât de vestit, cunoscut în întreaga ţară, să se ducă la un om obişnuit, la un fel de hippy...
Da, Iisus era un hippy: se amesteca cu oamenii needucaţi, cu elementele antisociale, se împrietenea cu
prostituatele, cu tot felul de „declasaţi”, cu oameni care nu erau respectabili din punctul de vedere al
standardelor sociale unanim acceptate la acea vreme.
Era el însuşi un om tânăr şi avea o înfăţişare ciudată.
Peste toate, vorbea despre lucruri neobişnuite, despre care numai nevroticii şi buddha-şii discută.
Ori de câte ori se pune problema de a discerne dacă cineva este un buddha sau un nevrotic, oamenii preferă
să creadă că au de-a face cu un nevrotic, căci ideea că ar putea fi vorba de un buddha se împotriveşte egoului
lor.
Tot ce ştiau oamenii din acea vreme era că Iisus era puţin nevrotic, puţin nebun, un excentric, şi că se asocia
cu totul felul de oameni periculoşi.
Un discipol consideră astfel de lucruri absolut naturale.
Elevul nu le consideră însă deloc naturale. Tot ce ştie el este să vorbească.
De aceea, discipolul confuz din parabola noastră a întrebat: „Bine, dar nu este natural ca un adept zen să
vorbească despre zen? De ce nu-ţi place să ţi se vorbească despre zen? ”
Când vorbeşti despre un maestru, nu poţi afirma că „îi place” sau că „îi displace” ceva.
Lui nu-i displace nimic.

Tot ce face el este să constate că anumite lucruri sunt inutile, sau greşite.
Un maestru nu este deloc ataşat de cuvinte.

Nu savurează conversaţia, dar nici nu o detestă.
Voi nu sunteţi eliberaţi de limbaj; sunteţi ataşaţi de el.

Chiar dacă îi impuneţi tăcerea, nu reuşiţi să scăpaţi de el; cuvintele vă preocupă şi vă bântuie.
Un maestru nu se opune limbajului; el este pur şi simplu detaşat de acesta.

Nu cultivă niciun fel de relaţie cu cuvintele sale (nici de dependenţă, nici de respingere).
A rupt de mult puntea de legătură cu acestea.
Maestrul trăieşte fără cuvinte; fără să gândească.
El trăieşte în starea de „mo chao”, de reflexie senină. Este o oglindă perfectă.
„- Pentru că-mi întoarce stomacul pe dos!”
Aceasta este o metaforă zen clasică. De aceea, trebuie corect înţeleasă.
Adepţii zen susţin că între cap şi stomac există o luptă continuă.

Cel care controlează stomacul este capul, care are un efect foarte distructiv asupra acestuia.
Adevăratul sediu al fiinţei este stomacul, nu capul.
În timp, capul a devenit un dictator, ameţit de cuvintele sale, de limbaj, de teorii, de educaţia primită şi de
toate cunoştinţele pe care le-a acumulat. El a devenit sediul conştiinţei, dar este un sediu artificial.
De aceea, omul trebuie să renunţe la el.
Din acest punct de vedere, el nu numai că nu are nimic de pierdut, dar are chiar foarte multe de câştigat.
Cine trăieşte la nivelul capului său, trăieşte practic la nivelul cuvintelor moarte, iar acestea nu îl vor putea
satisface niciodată plenar; nu îl vor putea elibera.
Vorbeam aseară despre un maestru zen care avea tot timpul la el două păpuşi.
Erau aproape identice, dar exista totuşi o diferenţă fundamentală între ele.
Una dintre ele avea capul foarte greu. Probabil că avea ascunsă în interiorul capului o bucată de metal.
Cealaltă era foarte grea în regiunea abdominală (avea şi ea ascunsă o bucată de metal, dar în stomac).
Altminteri, cele două păpuşi arătau la fel; purtau chiar şi aceleaşi haine.
Oriunde se ducea maestrul, îşi aşeza păpuşile alături de el.
Ori de câte ori cineva îl întreba:

„Ce este zenul?”, sau „Ce înseamnă meditaţia şi cum pot să o realizez?”,
maestrul împingea păpuşa cu capul greu.
Aceasta cădea la pământ şi nu se mai putea ridica, căci greutatea din cap o reţinea la sol.
Împingea apoi şi cealaltă păpuşă, dar aceasta începea să oscileze şi revenea rapid în postura iniţială (care era
chiar postura de meditaţie a lui Buddha), căci centrul ei de greutate se afla în stomac.
După această demonstraţie, maestrul spunea:

„Asta înseamnă zenul - stomacul. Aceasta este esenţa Orientului - stomacul”.
În toate ţările orientale, îndeosebi în cele din Extremul Orient, s-a crezut dintotdeauna că centrul vieţii
omului se află la nivelul stomacului.
Nu cu foarte mult timp în urmă, cel mult acum o sută de ani, dacă te duceai în Japonia şi întrebai un trecător
cu ce parte a corpului gândeşte, el ţi-ar fi indicat stomacul.
Din păcate, astfel de oameni au devenit tot mai rari la ora actuală, în special după cel de-al Doilea Război
Mondial.
Japonia a devenit ea însăşi precum prima păpuşă - impactul american a fost prea puternic.
La ora actuală oamenii ar râde de o astfel de întrebare şi nimeni nu ar mai răspunde că gândeşte cu stomacul.
Ar suna atât de prostesc! Oamenii au început să gândească cu capul.
Diferenţa rămâne totuşi foarte importantă.
Adevărata sursă a vieţii este stomacul.
Cât timp s-a aflat în pântecul matern, copilul a fost legat de mama sa prin intermediul ombilicului.
La acest nivel simţea el cum pulsează viaţa.
Capul este graniţa cea mai îndepărtată a existenţei.
Centrul ei este ombilicul.
Întreaga existenţă a fiinţei rezidă aici.
Gândirea este centrată în cap, dar ea nu reprezintă decât o simplă specializare.

La fel cum ne folosim de mâini pentru un anumit scop, de picioare pentru un alt scop, de urechi şi de nas...
noi ne folosim şi de creier pentru a gândi.
Cine este însă cel care se foloseşte de acest mecanism?

Cine se foloseşte de creier, aşa cum se foloseşte de mâini, de picioare, de ochi şi de nas?
La ora actuală, chiar şi psihologii occidentali au început să se îndoiască de vechea lor idee preconcepută,
cum că mintea este identică cu creierul.
În ultima vreme, a apărut suspiciunea că poate mintea nu este totuna cu creierul.
Tot mai mulţi oameni încep să creadă la ora actuală că între cele două există o diferenţă.
Chiar şi oamenii de rând intuiesc uneori acest lucru.

De pildă, ei văd un om pe stradă... îşi amintesc de faţa lui, de faptul că l-au cunoscut cândva, că i-au ştiut
numele, şi simt că acesta le stă pe limbă, dar nu le vine în minte.
Intr-adevăr, creierul lor cunoaşte numele, dar are nevoie de timp pentru a-l găsi.
El le spune:
„Aşteaptă puţin, să îl caut prin dosarele mele”.
Cel care aşteaptă astfel nu este însă creierul; este cineva care ştie deja că a cunoscut cândva acest nume.
Creierul nu este decât un mecanism de care se foloseşte mintea.
Creierul se străduieşte din greu, dar nu reuşeşte să-şi amintească numele.
De aceea, frustrat, el renunţă. Omul se duce apoi în grădină şi îşi aprinde o ţigară, fără să se mai gândească la
nume. Dintr-o dată, numele îi revine în minte...
Mintea şi creierul sunt două lucruri complet diferite.

Creierul este doar o maşinărie, la fel ca şi celelalte componente ale structurii fizice, ca şi mâna sau piciorul.
Omul se foloseşte de aceste maşinării, dar esenţa lui este diferită.
Unde se află în acest caz sediul minţii?

Adepţii zen afirmă că acesta se află în stomac, la nivelul ombilicului, locul în care copilul a primit cândva
prima pulsaţie a vieţii, care s-a răspândit apoi în întregul său trup.
Acesta este centrul pe care trebuie să îl regăsească omul.
Atunci când maestrul afirmă: „Pentru că-mi întoarce stomacul pe dos!”, el vrea să spună că nu este de acord
cu oamenii prea cerebrali.
Aceştia îi creează o tulburare interioară, o neplăcere, îi întorc stomacul pe dos.
Lupta dintre cap şi stomac ia multe înfăţişări.
Ea devine un conflict între:

- intelect şi intuiţie,
- între logică şi iubire,
- între conştienţă şi inconştienţă,
- între parte şi totalitate,
- între acţiune conştientă şi întâmplare,
- între moarte şi viaţă,
- între a avea şi a fi.
Ea poate fi formulată în aceste şapte maniere, şi fiecare dintre ele are propria ei semnificaţie.
- În sine, intelectul este extrem de limitat. Spre deosebire de el, intuiţia este infinită.
Ea provine întotdeauna de la nivelul stomacului.

Ori de câte ori omul are o intuiţie, el percepe un fior la nivelul stomacului său, al intestinelor, al regiunii
abdominale.
Când se îndrăgosteşte, el nu simte acest lucru la nivelul capului; de aceea se spune că îndrăgostiţii sunt orbi.
Într-un fel, ei chiar sunt, căci iubirea lor nu are nimic de-a face cu creierul.
Atunci când te îndrăgosteşti, centrul emoţiei se află în altă parte. Dacă discuţi cu un mare inventator, cu un
poet, cu un om foarte creativ, acesta îţi va spune că ideile noi nu apar niciodată în cap, ci vin din altă parte.
Madame Curie a încercat din greu să rezolve o problemă de matematică timp de trei ani. A făcut tot ce i-a
stat în puteri, dar nu a reuşit, deşi era un geniu al matematicii. Intr-o noapte, ea a renunţat să se mai
gândească la această problemă, convinsă că nu va ajunge nicăieri. Trei ani ca să rezolvi o singură problemă
este foarte mult...
În noaptea respectivă, ea a renunţat să se mai gândească la problema ei. Şi-a propus ca de a doua zi
dimineaţa să înceapă un alt proiect. Chiar în noaptea respectivă, ea a obţinut rezolvarea la problema care o
preocupase atât de mult. S-a trezit în miez de noapte, s-a dus la masa de scris şi a rezolvat problema, după
care s-a culcat la loc.
Dimineaţa, când s-a dezmeticit cu adevărat din somn, s-a dus la masa de scris şi nu i-a venit să îşi creadă
ochilor. Problema era rezolvată, iar în cameră nu intrase decât servitoarea care îi făcuse patul. Era însă
evident că servitoarea nu avea cum să rezolve problema, de vreme ce ea însăşi nu o putuse rezolva. Când a
examinat mai cu atenţie paginile cu rezolvarea problemei, a constatat că era propriul ei scris. Nu era chiar
identic, dar nu putea încăpea vreo îndoială că ea fusese cea care scrisese acele pagini. Scrisul era uşor
tremurat, de parcă ar fi băut, dar era incontestabil al ei. Cum era posibil?
Şi-a adus apoi aminte că peste noapte a visat ceva: a visat că s-a dat jos din pat şi s-a dus la masa de scris. Şi-
a amintit apoi întregul vis: da, a rezolvat problema. Creierul ei a dat greş. Acesta nu a putut găsi soluţia. în
timpul nopţii, când s-a eliberat de creier, mintea ei a preluat comanda şi a rezolvat cu uşurinţă problema.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Buddha.
Timp de şase ani, el a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a atinge starea de iluminare, dar a eşuat.
În final, lucrurile s-au petrecut la fel ca în cazul lui Madame Curie. Buddha a renunţat la întregul proiect.
El şi-a spus: „Nu mai este nimic de făcut. Cel mai bine este să uit de iluminare”.
În noaptea care a urmat el a dormit relaxat, pentru prima oară după multă vreme, şi a experimentat starea de
iluminare.
Dimineaţa, când a deschis ochii, era complet schimbat. Ceva s-a întâmplat peste noapte. Cum a fost posibil?
Reţineţi însă: acest lucru nu se întâmplă decât dacă aţi făcut mai întâi tot ce v-a stat în puteri.
Intuiţia nu începe să funcţioneze plenar decât după ce rezervele creierului sunt complet epuizate.
Energia ei este de un tip superior, dar nu se pune în mişcare decât după ce creierul nu mai ştie ce să facă.
În caz contrar, intuiţia nu funcţionează.

Chiar dacă vă duceţi la Bodh Gaya, locul în care a atins Buddha iluminarea, şi vă aşezaţi sub copacul său
(care mai este încă în viaţă), spunând: „Renunţ la toate”, nu se va întâmpla nimic.
Cei şase ani în care Buddha a renunţat într-adevăr la toate şi care au pregătit terenul pentru iluminarea sa
reprezintă o necesitate absolută. Absenţa efortului nu poate fi obţinută decât în urma unor eforturi ieşite din
comun.
- Intelect versus intuiţie; logică versus iubire...
Avem de-a face cu moduri diferite de a fi.

Logica este liniară; iubirea este totală.
Logica nu se poate deplasa altfel decât liniar, la fel ca şi limbajul.

Aţi remarcat vreodată acest lucru? Cuvintele nu se pot succeda altfel decât liniar. La fel şi ideile.
Existenţa nu este însă liniară, ci simultană.

Este imposibil ca eu să exist, apoi tu să exişti, apoi el să existe, şi aşa mai departe. Cu toţii existăm simultan.
Limbajul falsifică realitatea, căci ordonează lucrurile într-o manieră liniară.

Ca să alcătuim o frază, noi trebuie să începem mai întâi cu un cuvânt, urmat de un altul, apoi de un altul etc.
Gramatica stabileşte reguli precise: ce cuvânt are dreptul să existe la început, ce cuvinte trebuie îi succeadă,
şi aşa mai departe.
Una dintre cele mai frumoase limbi din lume este cea chineză, care nu are un alfabet.
Neavând un alfabet, toate cuvintele chinezeşti există în simultaneitate.
De aceea, această limbă este mai apropiată de realitate decât oricare alta.
Este o limbă fluidă, foarte puţin fixată în canoane.
Seamănă mai degrabă cu iubirea decât cu logica.

Este mai intuitivă; provine mai degrabă din abdomen, decât din cap.
Acelaşi cuvânt poate avea o mie şi una de semnificaţii.
Din acest motiv, mulţi afirmă despre această limbă că este neştiinţifică.
Chiar este, la fel cum sunt iubirea sau existenţa.
Cuvintele pot însemna atâtea lucruri diferite; de aceea, chineza este o limbă foarte poetică.
Limba chineză este astfel alcătuită încât orice simbol poate însemna mai multe lucruri în acelaşi timp. II poţi
aborda din mai multe direcţii.
Limbajul rămâne însă liniar. Cuvintele nu se pot succeda decât unul câte unul.
La fel se petrec lucrurile şi în cazul logicii. Orice raţionament este alcătuit din idei foarte clar ordonate. Dacă
una dintre ele lipseşte, întregul raţionament se prăbuşeşte.
De pildă: dacă afirmi un lucru, nu poţi afirma în acelaşi timp şi contrariul său.
Rostind un anumit cuvânt (sau gândind o anumită idee), ai interzis practic contrariul său.
În cadrul existenţei, contrariile coexistă însă.
Viaţa coexistă cu moartea; iubirea cu ura.
Contrariile nu îşi contestă reciproc existenţa.
Nimeni nu poate spune că există numai iubirea şi că deci ura nu poate exista. Celedouă extreme coexistă.
Lumina coexistă cu întunericul, dar dacă o foloseşti într-o frază, de pildă dacă spui: „în cameră este lumină”,
afirmi automat că: „în cameră nu este întuneric”.
Contrariul luminii a devenit astfel imposibil.
Limbajul nu acceptă paradoxul.
În schimb, existenţa este paradoxală.
În viziunea mea, calea zen este înainte de toate o cale a paradoxului.

Altfel spus, este ea însăşi paradoxală, la fel cum este şi intuiţia. Este o cale neliniară, multidimensională.
- Conştiinţă versus inconştienţă.
Reţineţi: atunci când spun inconştienţă, eu nu mă refer la inconştientul freudian (subconştientul).

Acesta este doar o caricatură a adevăratei inconştienţe, o conştiinţă reprimată, nimic mai mult.
Din perspectiva zenului, inconştienţa este chiar Dumnezeu.

Dimpotrivă, conştiinţa este limitată, o părticică infimă, vârful aisbergului - în timp ce inconştienţa este vastă,
enormă uriaşă, nelimitată.
Conştiinţa este cea care trebuie să se dizolve în inconştienţă nu invers.

Nu se pune problema ca inconştienţa să devină conştientă. Sediul acestei inconştienţe este ombilicul.
Reţineţi însă: în zen cuvântul „inconştienţă” nu are conotaţiile peiorative pe care i le acordăm noi.
El nu înseamnă absenţa conştiinţei, ci un tip diferit de conştiinţă, nu cel pe care îl cunoaştem noi.
Este o conştiinţă intuitivă, nu intelectuală; sintetică, nu analitică; indivizibilă, nu divizibilă.
- Parte versus totalitate.

Capul reprezintă partea, în timp ce abdomenul reprezintă totalitatea.
Capul există la periferia fiinţei, în timp ce abdomenul reprezintă centrul acesteia.
- Acţiune conştientă versus întâmplare.

Din perspectiva capului, lucrurile trebuie executate conştient; el este marele principiu care acţionează. Din
perspectiva abdomenului, lucrurile se petrec pur şi simplu; nu există nimeni care să acţioneze.
- Moarte versus viaţă.

Moartea se acumulează la nivelul capului, căci gândurile sunt moarte. Adevărata viaţă pulsează la nivelul
abdomenului.
- în sfârşit: a avea versus a fi.

Cel care acumulează este capul. El este marele avar, care nu ştie altceva decât să acumuleze. Toate eforturile
lui sunt concentrate pentru a acumula din ce în ce mai mult.
Nu contează dacă este vorba de bani sau de cunoştinţe; important este să continui să acumulezi, să ai din ce
în ce mai multe femei (sau bărbaţi), din ce în ce mai multe case, tot mai mulţi bani, tot mai multă putere, tot
mai multe cunoştinţe...
Important este să ai din ce în ce mai mult.
Capul crede că acumulând din ce în ce mai mult, va deveni mai mult decât este. Acest lucru nu se întâmplă
însă niciodată, căci acumularea nu conduce niciodată la fiinţă.
Centrul existenţei este abdomenul.

Acesta nu gândeşte niciodată în termenii lui a avea, ci din perspectiva lui a fi. Omul există.
El se bucură de acest moment al existenţei, care include totul în sine, întreaga binecuvântare.
Maestrul spune: „Pentru că-mi întoarce stomacul pe dos!”
Prin această frază, el doreşte să spună toate aceste lucruri pe care le-am explicat mai sus.
Capul este distructiv. De aceea, renunţaţi la el.
Asta nu înseamnă că nu îl puteţi folosi. Important este să nu vă lăsaţi folosiţi de el. »
Aceasta a fost partea a doua a capitolului "Prea mult zen" din cartea OSHO - "CALEA ZEN" (Tradurea din
engleza ar fi fost "ZEN. CALEA PARADOXULUI" - "Zen. The Path of Paradox"
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10200421770825017&l=73cbc5aa3c
Cristian N. Antonescu https://www.facebook.com/cristian.antonescu/posts/10202347264921166
September 24, 2016 ·
„Osho te rog să ne vorbeşti despre tensiune şi relaxare.

De obicei, atunci când stau in faţa ta, mă relaxez întru totul. Pierd orice urmă de vigilenţă pe care o am.
Când sunt vigilent, există o tensiune subtilă de care am nevoie ca să menţin vigilenţa aceasta. Mă ţine
încordat ca un arc şi mă simt oribil.
Cum aş putea rămâne lucid fără toată tensiunea aceasta? Cum să găsesc calmul când sunt prins cu treburi?
Te văd cum te mişti şi te aşezi cu atâta bucurie.”
E aceeaşi întrebare la care tocmai am răspuns, doar că e scrisă altfel.

Dacă ai ascultat răspunsul anterior pe care l-am dat, întrebarea ta şi-a găsit şi ea răspunsul.
O să-ţi spun o mică anecdotă.

Într-o zi, un om dintr-un sat de munte vede un turist care îşi conducea maşina cu spatele pe un drum îngust
care urca către vârful muntelui.
Omul îl opreşte şi-l întreabă:

„De ce conduci cu spatele?”
Turistul răspunde:
„Mi s-a spus că nu e loc să întorc maşina pe vârful muntelui.”
Omul îi spune:
„Eu locuiesc acolo de când sunt. Ştiu că e destul spaţiu ca să întorci maşina.”
După o jumătate de oră, îl vede pe turist cum coboară conducând tot cu spatele.
Opreşte maşina şi-l întreabă:
„Acum ce faci?”
Turistul răspunde:
„Ai avut dreptate. Chiar era destul loc ca să întorc maşina.”
Ceea ce am spus e simplu: începe prin a fi conştient în timpul activităţilor de zi cu zi, de rutină, iar în timp ce
le efectuezi pe acestea, rămâi relaxat.
Nu e nevoie să stai încordat.

Când speli podeaua, ce nevoie e să fii încordat? Sau când faci mâncare, ce nevoie e să fii încordat?
Nu există nici măcar un singur lucru în viaţă care să necesite o stare de încordare din partea ta. Numai
inconştienţa şi nerăbdarea ta generează încordarea.
Eu n-am găsit nimic - şi am trăit în toate felurile, cu tot felul de oameni; întotdeauna am fost nedumerit: de
ce sunt încordaţi?
Se pare că încordarea nu are nimic de-a face cu ceva din afara ta, ci are de-a face cu ceva din tine.
Găseşti mereu un pretext din afară deoarece pare atât de stupid să fii încordat fără niciun motiv.
Ca să vii cu o explicaţie logică, găseşti câte un motiv din afara ta ca să-ţi justifici încordarea.
Dar încordarea nu e în afara ta, ea e în modul tău de viaţă greşit.

Trăieşti în competiţie, iar asta va da naştere încordării.
Trăieşti comparându-te în permanenţă, iar asta va da naştere încordării.
Te gândeşti întruna fie la trecut, fie la viitor şi ratezi prezentul care e singura realitate, iar asta va da naştere
încordării.
E o chestiune de simplă înţelegere; nu e nevoie de nicio competiţie cu nimeni. Tu eşti tu şi aşa cum eşti, eşti
cât se poate de bun.
Acceptă-te.
Aşa vrea existenţa să fii.

Unii arbori sunt mai înalţi, alţii sunt mai scunzi. Dar cei scunzi nu sunt încordaţi şi nici cei înalţi nu sunt
plini de ego.
Existenţa are nevoie de varietate.

Cineva e mai puternic decât tine, altcineva e mai inteligent decât tine; însă în ceva anume, şi tu trebuie să fii
mai talentat decât oricine altcineva.
Găseşte-ţi talentul tău.

Natura nu trimite niciodată niciun singur individ fără un dar unic. Doar să cauţi puţin... Poate că poţi să cânţi
la flaut mai bine decât poate preşedintele ţării să fie preşedinte - eşti un flautist mai bun decât e el preşedinte.
Nu se pune problema de vreo comparaţie.

Comparaţia îi duce pe oameni pe drumuri greşite.
Competiţia îi ţine încordaţi în permanenţă, iar din cauză că viaţa lor e goală, ei nu trăiesc niciodată în
moment. Tot ce fac e să se gândească la trecut, care nu mai există, sau să proiecteze în viitor, care nu e încă.
Toată această desfăşurare a lucrurilor îi face pe oameni aproape anormali - nebuni.
Altminteri nu e nicio nevoie: niciun animal nu înnebuneşte, niciun arbore nu are nevoie de psihanaliză.
Întreaga existenţă trăieşte într-o continuă celebrare, cu excepţia omului.
El e înstrăinat, încordat, tensionat.
O viaţă micuţă - şi o iroseşti şi în fiecare zi moartea e tot mai aproape.

Asta dă naştere la şi mai multă nervozitate - „Moartea se apropie, iar eu nici măcar n-am început să trăiesc.”
Majoritatea oamenilor îşi dau seama abia când mor că erau vii, dar atunci e prea târziu.
Trăieşte momentul.
Şi indiferent ce calităţi şi ce talente ai, foloseşte-le la maximum.
Unul dintre misticii din India, Kabir, a fost ţesător.

Avea mii de adepţi, dar el tot continua să ţeasă haine. Chiar şi regi erau discipoli ai lui.
Regele din Varanasi l-a întrebat:

„Maestre, nu dă bine, ne face să ne simţim prost. Putem să avem noi grijă de tine.
Nu e nevoie să ţeşi tu haine şi în fiecare săptămână, în ziua de târg, să te duci să-ţi vinzi hainele.
Gândeşte-te la noi: râde lumea de noi.”
Kabir a zis:
„înţeleg problema ta, dar eu nu am decât un talent, iar acela este să ţes haine frumoase. Dacă eu n-o mai fac,
cine o va face?
Iar Dumnezeu vine sub diverse chipuri, în diverse trupuri, ca să cumpere haine de la piaţă în fiecare
săptămână.”
Obişnuia să se adreseze fiecărui client:

„Doamne, fii cu mare băgare de seamă când umbli cu haina aceasta. Am ţesut-o, nu ca orice alt ţesător -
cântecele mele sunt ţesute în ea şi sufletul meu e în ea. Mi-am revărsat în ea întreaga fiinţă.
Fii cu băgare de seamă, foloseşte-o cu delicateţe şi cu iubire şi adu-ţi aminte: Kabir a ţesut-o special pentru
tine, Doamne.”
Şi nu se adresa astfel numai anumitor persoane, ci oricărui cumpărător!
Aceasta a fost contribuţia lui.

Obişnuia să le spună discipolilor săi:
„Ce altceva pot să fac? Fac tot ce pot eu: pot să ţes, pot să cânt, pot să dansez - şi simt o mulţumire imensă.”
Indiferent ce faci, dacă simţi mulţumire şi ai sentimentul că toată această existenţă nu e altceva decât
manifestarea dumnezeirii, că păşim pe pământ sfânt, că indiferent pe cine întâlnim, îl întâlnim pe Dumnezeu
- nu se poate altfel, doar feţele diferă, dar realitatea interioară e aceeaşi - toate tensiunile tale vor dispărea.
Iar energia investită în tensiuni va începe să devină graţia ta, frumuseţea ta.
Atunci viaţa nu va mai fi numai o existenţă obişnuită, de rutină, ci un dans de la leagăn până la mormânt.
Iar existenţa va fi imens îmbogăţită de graţia ta, de relaxarea ta, de tăcerea ta, de luciditatea ta.
Nu vei părăsi lumea fără să fi contribuit cu ceva preţios.
Dar oamenii se uită mereu la alţii, la ce fac alţii - cineva cântă la flaut, iar tu nu poţi, aşa că imediat apare
nefericirea; cineva pictează, iar tu nu poţi şi eşti nefericit.
Indiferent ce faci, fă-o cu atâta iubire, cu atâta băgare de seamă încât lucrul cel mai mărunt din lume să
devină o lucrare de artă.
Aceasta îţi va aduce o mare bucurie.
Şi va crea o lume fără competiţie, fără comparaţie; va da demnitate tuturor oamenilor; le va reda mândria pe
care religiile au distrus-o.
În toată viaţa mea, n-am judecat niciodată pe nimeni.
Dacă Dumnezeu îl acceptă bucuros, de ce să mă preocupe pe mine că e un hoţ sau un ucigaş?
Poate că aceasta este funcţia pe care vrea existenţa ca el să o îndeplinească.

Un singur lucru e necesar: acela ca el să o facă cu toată inteligenţa şi toată măiestria de care e în stare - cu
totalitatea lui.
Orice act împlinit cu totalitate devine rugăciunea ta.
---
Acesta a fost un fragment din OSHO - "SPLENDOAREA ASCUNSĂ -

Descoperind frumuseţea interioară"
520506&type=3&theater
September 24, 2016 at 8:54pm · Like · Remove Preview
Cristian N. Antonescu CAPITOLUL 25 - PRIVITORUL E ÎNTOTDEAUNA ÎN ACUM - i1

CAPITOLUL 25 - PRIVITORUL E ÎNTOTDEAUNA ÎN ACUM

„Osho, e în mine o confuzie care tot reapare.
Mesajul pe care l-am primit de la tine tot mai mult şi mai mult e să mă relaxez cu mine însumi, să privesc şi
să aştept, dar eu mai simt şi o nevoie imperioasă să mă trezesc acum; iar atunci, o altă parte din mine strigă:
‚Dar cum?’
Ce trebuie să fac? Trebuie oare să mă ,împing’prin zidul ăsta? Ai putea să-mi lămureşti lucrul acesta?”
Mintea este confuzia, nu e vorba că eşti tu în confuzie. Şi nu e chip ca mintea să nu fie în confuzie. întreaga
ei structură e bazată pe confuzie.
Mintea e o dualitate; ea e întotdeauna divizată.

Nu există niciun singur punct în privinţa căruia mintea să fie de acord în totalitate.
Jumătate din minte va aproba, iar cealaltă jumătate va dezaproba şi orice ai alege, alegi numai jumătate.
Cealaltă jumătate se va răzbuna.
Partea nealeasă, partea rămasă va aştepta ocazia să-ţi arate că ceea ce ai ales era greşit.
Dar nu contează ce parte alegi.
Alegerea în sine e greşită.
Deci primul lucru care trebuie înţeles e că nu există minte care să fi fost vreodată lipsită de confuzie.
Un rabin american foarte învăţat, Joshua Leibman, a scris o carte, „Pacea minţii”.
E un best-seller: Liebman e un scriitor bun, iar cartea e bine prezentată.
I-am scris o scrisoare prin care îl întrebam:

„te-ai gândit vreodată că pacea minţii n-a existat niciodată? Pacea minţii e intrinsec imposibilă. Pacea apare
numai când mintea nu mai există. Nu e pace a minţii; e pace dincolo de minte.”
E aproape ca o floare de lotus: creşte în noroi şi apă; e un miracol al naturii faptul că din noroi şi apă natura
dă la iveală una dintre cele mai frumoase flori care există.
Dar noroiul şi apa nu sunt floarea de lotus.
Floarea de lotus înfloreşte numai când planta s-a ridicat deasupra noroiului, deasupra apei, deasupra
amândurora - atunci se deschide către soare, către cer şi-şi răspândeşte parfumul în vânt.
Deşi vine din noroi, ea nu mai e noroi.
E transcendere.
La fel e şi cu pacea.
Mintea e noroioasă; tot felul de gânduri relevante şi irelevante sunt adunate acolo.
E o mulţime, iar atâtea fragmente luptă unele împotriva altora încât o poţi numi un câmp de luptă.
Mintea nu poate să-şi găsească pacea.

Dar te poţi ridica deasupra minţii, fiindcă nu eşti mintea. Poţi transcende şi deveni o floare de lotus. Şi atunci
găseşti pacea, găseşti frumosul, găseşti beatitudinea şi tot ceea ce ai visat mereu, dar n-ai ajuns niciodată să
cunoşti prin experienţă directă.
îţi voi citi întrebarea: „E în mine o confuzie care tot reapare.”
Până când nu-i găseşti soluţie, nu e nevoie să reapară, ea e mereu acolo. Doar că atunci când nu eşti ocupat,
ea iese la suprafaţă. Nu dispare şi reapare, ci e încorporată în mintea ta.
„Mesajul pe care l-am primit de la tine tot mai mult şi mai mult e să mă relaxez cu mine însumi, să privesc şi
să aştept.”
Mesajul rămâne acelaşi, fiindcă e singura cale de a transcende mintea. Privitorul e întotdeauna deasupra
minţii. Privitorul nu face niciodată parte din minte.
Mintea e ca un ecran de televizor pe care gândurile, visele, închipuirile, proiecţiile, dorinţele şi o mie de alte
lucruri se perindă încontinuu.
Privitorul nu e pe ecran, el stă în sala de cinematograf.
Dar problema apare când privitorul se identifică cu ceva de pe ecran.
Poate că v-aţi observat şi voi uneori plângând, alteori râzând, uneori întristându-vă... şi ştiţi cât se poate de
bine că nu e nimic pe ecran.
E gol, iar tot ceea ce vezi e doar o proiecţie, doar un film proiectat prin intermediul luminii.
Am auzit că atunci când au apărut pentru prima dată filmele mute, prima proiecţie a avut loc la Londra, iar
un bărbat a văzut filmul la matineu. Toată lumea a plecat, dar el a rămas.
Directorul a venit la el şi i-a zis: „Filmul a luat sfârşit.”
El a răspuns: „Vreau să-l văd şi a doua oară.”
Directorul l-a întrebat: „Dar ce rost are? L-ai văzut o dată.”
El i-a răspuns: „Nu te priveşte. Poftim banii pentru bilet. N-am să mă clintesc.”
L-a văzut şi a doua oară, iar directorul se gândea: „Oare ce se întâmplă după ce îl vede a doua oară?”
A revenit; mulţimea plecase, dar bărbatul era tot acolo, fiindcă urma o a treia proiecţie. Directorul i-a zis:
„Vrei să-l vezi şi a treia oară?”
El a răspuns: „Da. Poftim banii.”
Directorul i-a zis: „Dar l-ai văzut de două ori!”
Bărbatul i-a răspuns:

„Nu înţelegi nimic. Este o scenă în care o femeie frumoasă se dezbracă. Când e cât pe ce să rămână în pielea
goală şi să sară intr-un lac, ca să înoate, trece un tren pe-acolo şi din cauza lui nu se mai vede nimic; după ce
trenul a trecut, femeia e deja în apă.”
Directorul îi spune: „Dar tot nu înţeleg care e ideea.”
Omul îi spune: „Ideea e că trenul trebuie să întârzie la un moment dat!”
Acum filmul proiectat a devenit realitate în mintea lui. S-a identificat cu el; Nu mai e un simplu film, face
parte din el. Nu aşteaptă, nu priveşte; el participă.
S-a întâmplat ca unul dintre oamenii foarte învăţaţi ai Indiei, Ishwar Chandra Vidyasagar să fie invitat la
inaugurarea unei piese de teatru.
A inaugurat-o şi bineînţeles că era aşezat în primul rând.
în cadrul dramei era un personaj - un om foarte viclean, urât şi dezgustător - care urmărea o femeie
frumoasă, o hărţuia în toate felurile.
Şi într-o zi o întâlneşte pe femeie singură în timp ce trecea pe o cărare dintr-o pădure deasă. Profită de
ocazie, o înşfacă vrând s-o violeze.
Era prea mult: Vidyasagar a uitat complet că era o piesă de teatru. A sărit pe scenă, şi-a scos din picior un
pantof şi a început să-l bată pe bietul actor!
Dar actorul s-a dovedit a fi mult mai înţelept decât Vidyasagar.

A luat pantoful în mână cu mare respect, l-a atins de capul său şi i-a zis lui Vidyasagar:
„Acesta este premiul meu cel mai mare. Am câştigat premii multe în viaţa mea, dar acesta este cel mai mare
dintre ele. N-aş fi crezut niciodată că un om ca dumneata ar putea să ia o piesă de teatru ca şi cum ar fi
reală.”
Vidyasagar s-a trezit ca dintr-un vis şi a zis:

„îmi pare rău, dar m-am aprins din ce în ce mai rău, iar când am văzut că erai pe cale s-o violezi pe femeie
nu m-am putut abţine să intervin şi să te împiedic. Era datoria mea morală şi am uitat cu totul că nu e un viol
real, ci doar teatru.”
Am văzut pantoful. În familia acelui actor, e ţinut într-o frumoasă cutie de sticlă. A devenit un obiect istoric.
Acum probabil că e a patra sau a cincea generaţie, dar ei spun: „E comoara noastră cea mai preţuită. Unul
dintre străbunii noştri a primit premiul acesta din mâinile lui Vidyasagar însuşi.”
Şi fără îndoială că e o dovadă că omul era un actor perfect: a interpretat atât de veridic încât Vidyasagar s-a
identificat cu ceea ce vedea şi a uitat că asista la o piesă de teatru şi că el se afla acolo să privească, nu să
participe la ea.
Lucrul acesta se întâmplă mereu în minte. întreaga confuzie e cauzată de faptul că sari pe scena dramei în
desfăşurare în mintea ta, care nu e decât un ecran.
Ţi-am spus iar şi iar să priveşti numai, fără să faci nimic altceva.
Orice dramă îşi are sfârşitul ei şi niciun gând nu rămâne multă vreme în minte.
Dacă poţi rămâne vigilent aşa încât să nu cazi victimă gândurilor tale, în curând tot mai puţine gânduri vor
trece pe ecran. Iar când privitul devine perfect, ecranul devine gol.
Când eşti pregătit să intri în starea de martor, nu mai e nimic de privit.
Identificarea ta cu gândurile e cea care dă naştere confuziei: ea te trage în jos şi te aduce în minte; altminteri
privitorul e mult deasupra minţii.
Iar a te centra în privit reprezintă singura cale către pace.
Nu există pace a minţii.
Există o singură pace, anume atunci când nu mai există minte.
Când nu mai există decât un privitor şi nimic de privit, brusc totul devine calm şi liniştit.
De aceea repet: relaxează-te, priveşte şi aşteaptă cu răbdare, însă tu spui: „Mai simt şi o nevoie imperioasă să
mă trezesc acum.”
La asta mă refer când vorbesc despre a sări pe scena dramei şi a deveni participant. Privitorul e întotdeauna
în acum. Privitorul nu cunoaşte alt timp - nici trecut, nici viitor, ci numai prezentul.
Numai momentul acesta înseamnă totul pentru privitor.

Imaginaţia e cea care are nevoie de viitor, memoria are nevoie de trecut, dar privitorul nu e nici imaginaţie,
nici memorie. E întotdeauna în acum.
Iar nevoia ta imperioasă nu e decât un alt nume pentru nerăbdare.

îţi ascunzi nerăbdarea în spatele unor cuvinte frumoase, nevoie imperioasă. Ce nevoie imperioasă să fie?
Nu poţi forţa lucrurile să se întâmple înainte de a le fi venit vremea.

Primăvara va veni şi florile vor înflori, dar nu poţi forţa venirea primăverii.
Ploaia va veni, norii vor acoperi cerul, toată setea pământului va fi potolită - dar nu poţi forţa lucrurile,
trebuie să ai răbdare.
Şi în asta stă frumuseţea: cu cât ai mai multă răbdare, cu atât mai repede vine primăvara.
Dacă poţi fi absolut răbdător, în chiar acest moment poate veni primăvara.
Nevoia ta imperioasă îţi face necazuri deoarece te face tot mai confuz, tot mai agitat, grăbit.
înţeleg de ce; întreaga tradiţie vestică te-a învăţat un singur lucru, iar acela e viteza.
Am auzit despre un pilot care era pasionat de zbor. îşi luase cu el prietena în timpul unui zbor şi mergea cu
viteză maximă. Fetei îi era puţin frică.
Până la urmă l-a întrebat: „Unde mergem?”
Pilotul i-a răspuns: nu pune întrebări inutile. Tot ce contează e că mergem cu viteză maximă. Cui îi pasă
unde? E atât de bine că mergem!”
Viteza a devenit o problemă atât de mare deoarece secole la rând, în occident mintea a fost condiţionată să
facă lucrurile repede: „Nu fi leneş, fii eficient.”
Dar toate acestea au creat în minte un tumult.
Toată lumea încearcă să se îmbogăţească repede, cât mai repede cu putinţă şi fireşte că dacă vrei să te
îmbogăţeşti repede, trebuie să găseşti modalităţi imorale - poate să faci bani din heroină.
Toţi conducătorii religioşi din vest sunt împotriva drogurilor, dar ei nu înţeleg că ideea de viteză, ideea că
toată lumea trebuie să se mişte rapid... şi sunt milioane care concurează pentru acelaşi loc; atunci fireşte că ia
naştere întrecerea şi gelozia şi violenţa.
Mijloacele nu contează; scopul e să ajungi repede - fie într-o poziţie de putere, fie la faimă mondială, fie la
toate bogăţiile posibile.
Dar arborii aceştia nu cresc cu nerăbdare.

Ei se mişcă cu o anumită graţie, cu răbdare, cu încredere. Nu există grabă nicăieri altundeva decât în mintea
ta. Dacă chiar vrei să fii într-o stare de pace şi de bucurie, va trebui să te dezveţi de obiceiul tău vechi de a
dobândi lucrurile repede, în grabă.
Chiar zilele trecute mi s-a spus că în Japonia au inventat un tren care merge cu şase sute de kilometri pe oră.
Până acum, recordul era de patru sute de kilometri; au doborât toate recordurile.
Şi pentru că trenul merge cu şase sute de kilometri pe oră, viteza creează o pernă de aer şi ridică trenul cu
treizeci de centimetri deasupra şinelor. Nu mai circulă pe şine. E foarte confortabil deoarece se mişcă prin
aer, aproape ca un avion, cu treizeci de centimetri deasupra pământului.
Şi au uitat cu totul că Japonia e o ţară mică.

Şi-au dat seama abia acum - şi sunt ani de când lucrează la invenţia aceasta. Acum şi-au dat seama - dar noi
unde ne ducem? - pentru că ţara e atât de mică încât poţi să ai cel mult două staţii: una de unde pleacă trenul
şi cealaltă la care se opreşte.
Aşa că trenul e gata, dar ţara nu e suficient de mare ca să poată fi folosit!
Dar te întrebi... ani de zile au lucrat şi nu s-au gândit niciodată la faptul că şase sute de kilometri în Japonia e
ceva absurd. Japonia e formată din două insule mici. Unde ai să te duci cu asemenea viteză?
Spui:
„Iar atunci, o altă parte din mine strigă: ,Dar cum?”’
Nevoia imperioasă creează în mod firesc întrebarea: „Cum?”

Dacă e nevoie de viteză, atunci e nevoie de tehnologie. „Cum” înseamnă tehnologie.
Meditaţia nu e un produs secundar al niciunei tehnologii. Ea nu are nevoie de nicio tehnologie. Nu are
nevoie de niciun „cum”.
Are nevoie doar de acum.
Iar în meditaţie nu te duci nicăieri. Nu faci decât să fii aici, pur şi simplu, relaxat, complet centrat în tine
însuţi. Totul se opreşte. Pentru asta nu e nevoie de niciun „cum”.
Dar fiindcă o întrebare duce la altă întrebare, nevoia imperioasă dă naştere întrebării „cum” şi apoi apare
întrebarea: „Ce trebuie să fac? Trebuie oare să mă împing prin zidul ăsta?”
Nu există niciun zid!

Acestea sunt confuziile noastre inconştiente. Cumva noi le facem să pară raţionale.
într-o noapte, un beţiv se întorsese acasă.

Soţia lui era obosită de atâtea certuri în fiecare noapte şi toţi vecinii se plângeau. Bărbatul nu avea să se
schimbe, aşa că ea îi dăduse cheile, spunându-i:
„Nu mă trezi şi nu face zgomot, fiindcă vecinii se supără foarte rău. Vor să ne dea afară. Deschide uşa încet
şi du-te-n patul tău.”
A venit la miezul nopţii, beat turtă. Mâinile îi tremurau şi nu putea nicicum să bage cheia în broască.
„Ciudat”, şi-a zis el. „Aşa ceva nu s-a mai întâmplat; sigur e un cutremur de se zgâlţâie casa aşa.”
în loc să se uite la mâinile lui, în loc să-şi aducă aminte cât era de beat, el se gândea că pământul se
cutremură, iar casa se mişcă - de aceea se mişca şi broasca.
Un poliţist îl privea din stradă, râzând.
A venit la el şi i-a zis: „Pot să te ajut?”
Omul i-a răspuns: „Ar fi minunat dacă ai putea să mă ajuţi. Ţine pe loc casa, ca să pot şi eu să bag cheia asta
în broască.”
Poliţistul i-a zis: „Mai bine îmi dai mie cheia şi descui eu.”
Nu era cazul să-i explice că de fapt nu casa se mişca şi nu era niciun cutremur, ci de vină era faptul că el era
complet inconştient.
Omul a intrat în casă cât a putut el mai atent, fiindcă soţia îi zisese... şi ori de câte ori un beţiv se apropie de
soţie, jumătate din beţie i se evaporă instantaneu.
Soţia reprezintă un antidot atât de puternic... nimic altceva nu dă rezultat, dar apropierea de soţie e suficientă.
:D
Ea sforăia în camera ei.
Şi-a adus aminte că îi zisese: „Să nu faci niciun zgomot.”

Aşa că s-a dus încet la baie, dar acolo a rămas uimit când şi-a văzut faţa zgâriată peste tot, iar din câteva răni
îi curgea sânge.
Atunci şi-a adus aminte că în drum spre casă se bătuse cu un alt beţiv.
A căutat nişte alifie ca să-şi ungă rănile - altminteri, a doua zi dimineaţa soţia avea să-l ia la trei. Cu mare
grijă şi atenţie, a pus alifie pe fiecare rană. Pe deplin mulţumit, s-a dus încet să se culce.
Dimineaţa, soţia a urlat din baie:

„Cine mi-a mânjit oglinda şi şi-a bătut joc de alifia mea? Cine a pus alifie pe oglindă?”
„Doamne...” şi-a zis bărbatul. El crezuse că pune alifie pe faţă, dar de fapt o punea pe imaginea reflectată în
oglindă.
Mintea inconştientă face tot felul de lucruri şi creează probleme.
Nu există niciun zid prin care să trebuiască să te împingi.

Ceea ce se întâmplă de fapt este că tu vrei să forţezi, eşti grăbit. Şi din cauză că vrei să forţezi, trebuie să-ţi
închipui un zid. E doar în imaginaţia ta.
încearcă să râzi de închipuirile tale, de graba ta, fiindcă nu aşa are loc meditaţia.
Râzi, destinde-te şi fii în momentul prezent, privind tot ceea ce se petrece, în afară şi înăuntru, în lume sau în
minte.
Nu eşti nici lumea, nici mintea. Eşti dincolo de acestea, o conştiinţă pură care priveşte.
Mă întrebi:
„Ai putea să-mi lămureşti lucrul acesta?”
Nu e nimic de lămurit. Un singur lucru îţi dă de furcă: ideea din mintea ta că trebuie să dobândeşti lucrurile
cât mai repede cu putinţă. Dar meditaţia nu trebuie dobândită; ea există deja.
Nu trebuie decât descoperită. Iar descoperirea nu are nevoie decât de un singur lucru: un privitor tăcut - doar
ca să râzi şi astfel să te relaxezi.
Nu fi serios: meditaţia nu e o treabă serioasă.

Nu încerca să fii un sfânt; meditaţia nu are nimic de-a face cu egoismul pios. Meditaţia e la fel de simplă
precum pomii aceştia care cresc, precum păsările acestea care cântă.
Pe când era Nixon preşedinte, într-o noapte a căzut în Washington o ninsoare mare.
Când preşedintele s-a trezit dimineaţa, s-a uitat pe fereastră şi a văzut o frumoasă pătură albă de zăpadă
acoperind pajiştea Casei Albe.
Căzut în visare, Nixon s-a trezit brusc când a observat un scris galben în zăpadă:
„Dick Nixon e un dobitoc.”
Preşedintele s-a înfuriat foarte tare şi a convocat FBI-ul şi CIA-ul.

„Vreau să se facă o analiză a urinei”, a ordonat el. „Şi vreau să aflu chiar acum cine e vinovatul! Fără
întârziere! E o prioritate absolută!”
Spre după-amiază, un reprezentant al celor două agenţii s-a prezentat în faţa lui Nixon.
„Am făcut testul urinei şi ştim a cui este. Dar avem două veşti, una proastă şi una bună. Pe care s-o spun
prima dată?”
„O, nu”, a zis Nixon. „Cred că mai bine mi-ai spune-o pe cea bună mai întâi.”
„Ei bine, domnule,” a zis bărbatul, „analiza urinei arată că aceasta îi aparţine lui Henry Kissinger.”
„O, nu,” a strigat Nixon, după care brusc şi-a dat seama: „Asta e vestea bună? Care-ar mai putea să fie cea
proastă?”
Bărbatul i-a răspuns: „Scrisul de mână e al soţiei dumneavoastră.”
====
Cristian N. Antonescu CAPITOLUL 27 - ARMONIA E REALITATEA TA - i1

CAPITOLUL 27 - ARMONIA E REALITATEA TA

„Osho, noaptea trecută, în timp ce stăteam întinsă în pat, mi-am lăsat mintea să cutreiere culoare creative;
astfel am ajuns la o experienţă pe care nu pot s-o descriu decât ca fiind o tumbă mentală şi am privit, pentru
prima dată, înăuntru.
N-am să încerc să descriu ce am simţit, dar pot să spun că a fost mai extatic decât orice mi-aş putea imagina.
Am simţit cum se topesc uşi care erau înţepenite, iar în inocenţa mea tremurătoare şi uimită, am fost
conştientă de prezenţa ta protectoare, plină de compasiune.
O, preţiosul şi iubitul meu maestru, ce a fost comoara aceasta pe care am descoperit-o?
E ceea ce numeşti tu meditaţie şi va fi uşor de găsit din nou?”
A fost o frumoasă primă licărire a meditaţiei.

Dar prima licărire n-ar trebui să devină obiect al dorinţei, fiindcă altfel o vei distruge.
Tot aşa cum s-a întâmplat de la sine - nu încercai s-o dobândeşti - permite-i să vină şi să plece; nu fi lacomă.
Acesta este unul dintre marile obstacole din calea celor porniţi în căutarea de sine.
Le apare o licărire, e extatică, iar mintea cea veche o înşfacă imediat şi începe să gândească în vechiul ei
tipar: cum s-o dobândească iar.
Mintea nu va avea niciodată parte de ceva din experienţa meditaţiei.

Iar cu cât mai lacomă devine ea, cu atât scade posibilitatea apariţiei acelei stări de relaxare în care înfloreşte
meditaţia.
Deci unul dintre lucrurile cele mai importante care trebuiesc reţinute este să uiţi cu totul de ceea ce ţi s-a
întâmplat. A venit de la sine, va veni tot de la sine.
Nu poţi să transformi experienţa aceasta într-un obiectiv.
Mintea noastră transformă orice într-un obiectiv de atins, fiindcă ea a fost educată numai în spiritul
realizărilor: dacă ai avut o anumită realizare până acum trebuie să o ai din nou şi apoi să o depăşeşti.
Dar însăşi dorinţa de a atinge obiectivul iscă în tine o tulburare, o tensiune, o nelinişte.
Ea apare aproape tuturor celor cărora cerul interior li se deschide pentru prima dată.
N-ai cerut să ţi se întâmple asta; făceai altceva. Dar erai relaxată, calmă şi liniştită. Erai pregătită, dar nu
cereai nimic din partea existenţei.
Existenţa nu ne satisface niciodată cerinţele.

Mintea noastră obişnuită să ceară e cauza întregii noastre nefericiri.
Odată ce ai gustat ceva ce n-ai mai gustat până atunci, pare cât se poate de firesc să ceri iar şi iar lucrul
respectiv.
Dar trebuie să înţelegi că meditaţia nu e ceva ce faci tu.

Nu e înfăptuită de tine. E ceva ce ţi se întâmplă într-un anumit spaţiu.
Spaţiul acela nu e al dorinţei, nu e al cerinţei, ci al unei absolute relaxări şi încrederi în natură.

Dacă aceasta ţi-a oferit o licărire, îţi va mai oferi multe alte licăriri ale unei naturi mai profunde, de calitate
mai înaltă.
Poate că acum nu poţi nici măcar să ţi le imaginezi, fiindcă până când nu ai experienţa unui lucru, nu ţi-l poţi
imagina, nu poţi să visezi la el.
Acesta este chiar începutul călătoriei pe cale, dar un început foarte frumos.
Mult mai multe experienţe vor urma, dacă nu le vei sta tu în cale.
Deci singurul lucru pe care trebuie să-l eviţi este să le stai în cale.
Adu-ţi mereu aminte că e ceva ce se întâmplă, deci doar când nu eşti nerăbdătoare să ajungi la experienţa
aceea va fi ea posibilă.
Neliniştea ta, încordarea ta, lăcomia ta îţi fac mintea foarte confuză şi nu permit apariţia spaţiului relaxat în
care se deschid florile meditaţiei.
Spui:
„Noaptea trecută, în timp ce stăteam întinsă în pat, mi-am lăsat mintea să cutreiere culoare creative; astfel
am ajuns la o experienţă pe care nu pot s-o descriu decât ca fiind o tumbă mentală şi am privit, pentru prima
dată, înăuntru.”
Totul s-a întâmplat de la sine. N-a fost plănuit dinainte. Nu erai în căutarea experienţei aceleia.
„N-am să încerc să descriu ce am simţit.”
Chiar dacă ai încerca, n-ai putea să descrii.

Experienţa, oricât de mică, a fiinţei interioare, e esenţialmente indescriptibilă.
Nu există cuvinte, nu există concepte prin care s-o exprimi în mod raţional. E o experienţă în care limbajul
n-a pătruns niciodată, în care mintea n-a pătruns niciodată.
Nu e o experienţă mentală, altminteri n-ar fi nicio dificultate în a o descrie. Orice poate fi descris are legătură
cu mintea, iar tot ceea ce nu poate fi descris este un lucru de o reală, autentică valoare; e spiritual.
„N-am să încerc să descriu ce am simţit, dar pot să spun că a fost mai extatic decât orice mi-aş putea
imagina. Am simţit cum se topesc uşi care erau înţepenite, iar în inocenţa mea tremurătoare şi uimită...”
Reţine cuvintele acestea.

Ţi s-a întâmplat în „inocenţa ta tremurătoare şi uimită”, „..am fost conştientă de prezenţa ta protectoare, plină
de compasiune. O, preţiosul şi iubitul meu maestru, ce a fost comoara aceasta pe care am descoperit-o?”
Din nou ceri o descriere, o explicaţie. Şi ştii cât se poate de bine că şi în viaţa obişnuită există multe lucruri
care nu pot fi descrise, ci numai trăite.
Guşti ceva - ai cum să descrii în vreun fel gustul?

Ai cum să oferi vreo explicaţie în privinţa lui? Şi e vorba de ceva obişnuit.
Ai gustat ceva, ai mirosit un parfum, ai auzit o muzică... Te-ai înfiorat.

Poţi să spui ce ţi s-a întâmplat, dar nu poţi spune exact despre ce a fost vorba.
Ştii cât se poate de bine ce e, dar nu există limbaj.
Limbajul e creat de oameni pentru chestiunile lumeşti.
Pentru cele sacre nu există decât tăcerea.
Un bărbat a venit la maestrul zen Rinzai, în timp ce acesta stătea pe plajă şi i-a zis:
„Te-am căutat, de multe zile mă gândesc să vin la tine. Vreau să cunosc esenţialul, esenţa însăşi a întregii
tale învăţături religioase - pe scurt, fiindcă eu nu am înclinaţie spre filozofie.
Care este învăţătura ta?”
Rinzai s-a uitat la el şi a rămas tăcut.
S-au scurs câteva momente, iar omul s-a simţit puţin stingherit şi l-a întrebat: „M-ai auzit sau nu?”
Rinzai i-a spus: „Eu te-am auzit, dar tu m-ai auzit sau nu?”
Bărbatul a răspuns: „Dumnezeule, dar n-ai spus niciun cuvânt.”
Rinzai i-a zis:

„Stăteam în tăcere. Aceasta este partea esenţială a învăţăturii mele.
M-am gândit că decât să vorbesc despre ea, ar fi mai bine să ţi-o arăt.
Exprimate în cuvinte lucrurile se deformează; când le auzi în cuvinte, începi să le interpretezi conform
prejudecăţilor tale.”
Bărbatul i-a zis: „Mă depăşeşte. Te rog să-mi dai câteva cuvinte pe care să le pot ţine minte.”
Rinzai i-a răspuns:

„Dacă insişti, voi săvârşi crima de a forţa în cuvinte ceva ce nu e pregătit să intre în ele, ceva ce nu e absolut
deloc dispus să fie pus în cuvinte.”
A scris cu degetul în nisipul pe care stătea: meditaţie.
Bărbatul i-a zis:

„Am venit de foarte departe, iar tu mă laşi şi mai nedumerit. Mai întâi ai rămas tăcut, iar acum
scrii,meditaţie’ şi atât. Eu nu înţeleg nimic din asta. Ce este meditaţia?”
Rinzai i-a răspuns:

„Ce e meditaţia... ce e un trandafir? Un trandafir e un trandafir. îl vezi dansând în vânt şi în ploaie şi în soare.
Te bucuri de dansul lui, de parfumul lui, de frumuseţea lui, dar ce e un trandafir? Nu pune astfel de întebări
prosteşti.”
Celălalt i-a zis: „Dar am venit de atât de departe, cu aşteptări mari... spune-mi încă ceva, ca să pot să înţeleg
şi eu ce e meditaţia.”
Atunci Rinzai a scris cu litere mari: MEDITAŢIE.
Omul i-a zis: „Se schimbă ceva dacă o scrii cu litere mici sau cu litere mari?”
Rinzai i-a spus:
„Nu te preocupă decât dificultatea ta. Dificultatea mea nu te preocupă.
Chiar şi scriind că e meditaţie, săvârşesc o crimă împotriva meditaţiei înseşi, căci e o experienţă, nu o
explicaţie. E floarea tăcerii. Nu poate fi pusă în cuvinte.
Chiar şi cuvântul meditaţie e doar utilitar.
Oamenii întreabă şi se enervează dacă nu li se răspunde, aşa că noi răspundem, dar toate răspunsurile noastre
sunt greşite.
În momentul în care transformăm experienţa într-o explicaţie, ceva se strică. E o stare existenţială lipsită de
cuvinte.
Dacă chiar vrei s-o cunoşti, stai cu mine; rămâi lângă mine câteva zile.
Poate că ceva din tăcerea mea te va atinge, căci e molipsitoare.”
Nu întreba ce e comoara pe care ai descoperit-o.

Ai descoperit numai uşa; nici măcar nu ai intrat încă în templu. Dar eşti pe calea cea bună şi mergi în direcţia
cea bună.
Dacă nu permiţi lăcomiei să intervină, dacă nu începi să te aştepţi în fiecare zi ca ea să apară conform
dorinţelor tale, vei descoperi şi comoara. Ea e înăuntrul tău.
„E ceea ce numeşti tu meditaţie?”
E doar începutul... Meditaţia e atunci când mintea nu mai există. Meditaţia e o stare de nonminte. Mintea ta
nu s-a dizolvat; ea privea, stătea după colţ. Şi ea e cea care vrea să ştie ce s-a întâmplat. Nu e treaba minţii.
Rostul minţii e să se ocupe de lucruri exterioare, de realitatea obiectivă.

în ştiinţă ea îşi găseşte locul perfect, dar în religie, în interioritatea ta, în subiectivitatea ta ea nu-şi are locul
câtuşi de puţin.
„Şi va fi uşor de găsit din nou?”
Depinde cu totul de tine.

Dacă nu încerci s-o găseşti din nou, va fi foarte uşor.
Dacă încerci s-o găseşti din nou, vei îngreuna tot mai mult şi mai mult reapariţia experienţei.
Cu cât încerci mai mult, cu atât sunt mai mici şansele să se întâmple.
Ideea americană de „încearcă şi încearcă şi iar încearcă” nu te va ajuta.

E bună pentru lumea de afară; când e vorba de lumea interioară, nu încerca. Aşteaptă numai şi aşteaptă cu
răbdare.
Dacă se întâmplă, fii recunoscătoare.
Dacă nu se întâmplă, nu fi tristă.
Am auzit despre un mistic sufist, Bayazid, care spunea după fiecare rugăciune, ridicându-şi mâinile către cer:
„Tată, eşti atât de mărinimos. Ai atâta grijă de mine, ca şi cum aş fi singurul de care să ai grijă.”
Discipolii se săturaseră să tot audă asta în fiecare zi, dimineaţa, seara...
Odată s-a întâmplat ca timp de trei zile... Bayazid era fără îndoială un rebel; niciun mistic nu poate fi altfel.
N-am auzit ca un mistic să fie ortodox, tradiţional.
Un mistic e în mod firesc rebel.
Religia lui e răzvrătirea, răzvrătirea împotriva tuturor minciunilor de toate felurile pe care tradiţia le
perpetuează de la o generaţie la alta.
Iar Bayazid îi enervase pe ortodocşi, pe aşa-zişii religioşi, preoţii, toate grupurile de interese care vor ca
omul să rămână sclav al trecutului.
Trei zile la rând trecuseră prin sate în care nu li se dădea nimic de mâncare, uşile li se închideau în faţă, nu li
se dădea nici măcar apă şi se aflau în deşert, fără niciun adăpost.
Dormeau pe nisip în nopţile reci.
Şi totuşi, după fiecare rugăciune, el spunea:

„Cum reuşeşti? Trebuie să ai grijă de un univers atât de vast, dar mie îmi porţi atât de mult de grijă. Nu pot
nici măcar să-ţi răspund cu aceeaşi generozitate; nu am nimic să-ţi ofer.”
Până la urmă discipolii şi-au ieşit din minţi!
I-au zis:
„Ajunge! înainte înţelegeam, dar de trei zile nu primim mâncare, nu primim apă... o să murim!” Nopţi reci în
deşert, zile toride în deşert, iar tu îi spui lui Dumnezeu: „Ne porţi de grijă”?
Bayazid le-a răspuns:

„El ştie ce ne trebuie şi când ne trebuie. Aceste trei zile de flămânzire şi de însetare şi de nopţi reci şi de zile
toride ne-au fost, pesemne, absolut necesare. El are întotdeauna grijă de noi.”
O astfel de încredere în existenţă îţi va aduce tot ceea ce îţi trebuie, oricând vei fi pregătită.
Aşa că fii recunoscătoare dacă se întâmplă şi fii recunoscătoare dacă nu se întâmplă. Aceasta este adevărata
recunoştinţă.
Dar nu începe să întrebi: „Şi va fi uşor de găsit din nou?”
În primul rând, ai găsit-o tu sau te-a găsit ea pe tine?

N-ai găsit-o tu, deci cum ai putea-o găsi din nou?
Ea te-a găsit. Şi te va găsi iar şi iar, dar nu-ţi pierde inocenţa în aşteptări, în dorinţe.
Acesta e unul dintre lucrurile cele mai stupide pe care le fac mereu oamenii religioşi.
Doi polonezi închiriază o barcă cu vâsle şi se duc să pescuiască într-un lac.

Prind peşte după peşte, astfel că până la apus au prins vreo douăzeci.
Unul dintre ei îi zice celuilalt: „Ce-ar fi să ne întoarcem şi mâine tot în locul ăsta?”
„Bună idee,” îi răspunde prietenul său.
Aşa că cel care vorbise primul ia o bucată de cretă şi însemnează cu un X fundul bărcii.
„Nu fi prost!” îi zice prietenul său. „De unde ştii că o să luăm şi mâine aceeaşi barcă?”
Rămâi disponibilă şi recunoscătoare - aşteptând cu o inimă pulsândă, nu cu o minte care râvneşte; aşteptând
cu o inimă deschisă, nu cu o minte închisă, cu ideea că „trebuie să se întâmple; de ce nu se întâmplă?”
Dacă poţi să-ţi aminteşti lucrul acesta simplu, atunci ţi se va întâmpla mai des, ţi se va întâmpla mai profund,
ţi se va întâmpla în forme noi, în bogăţii noi, în culori noi, cu semnificaţii noi, cu înţelesuri mai adânci, cu
zboruri mai înalte.
Dar de fiecare dată ţi se va întâmpla; nu tu o vei înfăptui.

========


Viata CA o Meditatie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viata CA o Meditatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VIATA CA O MEDITATIE

December 31, 2014 at 3:12pm

Maine... Vei fi altfel... :)

Hmmm… Dupa ceva vreme, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE

Infloreau mai intai zambilele.

Apoi lalelele, apoi bujorii.

Hortensiile incepeau sa se maturizeze. Sa devina roz, rosii sau albastre.

Hmmm… 40 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.

Priveam norii cum alearga grabiti si acopera cerul senin, soarele.

Priveam cum se rasfira norii, lasandu-se strapunsi de o raza magica de soare…

Mergeam in parc si priveam insectele cum zboara.

Hmmm… 40 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.

La scoala mi-au placut cativa profesori.

Hmmm…40 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.

Pentru a privi misterul de sub haine. Pentru a privi misterul femeii…

Dar bucuria ei, generata de atingerea mea… A ramas.

Si... ca mai apoi… sa ma bucur de bucuria noastra.

Hmmm….Hmmm… ceva mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.

Mi-a placut, am iubit intotdeauna prezenta mamei si a lui mamaie.

Ma certa tata. De multe ori.

A linistii pline de bucurie.

Hmmm...Ani multi mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.

In primii noua-zece ani si cu ADHD.

Hmmm... Aproape 20 de ani mai tarziu, am inteles ca asta se numeste MEDITATIE.

Vorbeste-o si incearca sa o intelegi.

In urma incurajarilor primite dupa publicarea notei „AM INTELES”

„VIATA CA O MEDITATIE” cu subtitlul „Sex, Dragoste, Putere”. Probabil.

Doar bucura-te de el. Observa-i cresterea. Ca si fiinta. Dar tu? Ce faci?

Ce a facut orice sistem (educational, social, economic, financiar) asupra ta?!

Viata ca o plimbare printre fulgii de nea

Stii?!... TE IUBESC! Pe cel/cea care parcurgi aceste randuri.

Da, este adevaret, uneori simti, crezi ca nu este asa.

Si atunci... Linistea, pacea se asterne.

98 Dan Mantu, Georgiana Onici and 96 others

Cristian N. Antonescu Nota "AM INTELES” https://www.facebook.com/notes/cristian-n-antonescu/am-

December 11, 2012 ·

December 31, 2014 at 3:28pm · Like · 6 · Remove Preview

December 31, 2014 at 3:58pm · Unlike · 1

December 31, 2014 at 4:03pm · Like

Gabi Gaby Ce frumos...ce adevarat....esti minunat...dar tu stii asta....!

December 31, 2014 at 4:55pm · Unlike · 2

Cristian N. Antonescu <3

December 31, 2014 at 5:17pm · Like · 1

December 31, 2014 at 5:28pm · Like

December 31, 2014 at 5:30pm · Like

December 31, 2014 at 6:42pm · Unlike · 1

December 31, 2014 at 7:08pm · Unlike · 2

Cristian N. Antonescu <3

December 31, 2014 at 10:06pm · Like · 1

Georgiana Mogos La multi ani

January 1, 2015 at 1:27am · Unlike · 1

January 1, 2015 at 2:45pm · Unlike · 1

Arina Arinus (y) <3

January 2, 2015 at 12:50am · Unlike · 1

Cristian N. Antonescu <3

January 2, 2015 at 2:12am · Like

Adelina Vilceanu Andrei <3 frumosule la multi ani pup

January 2, 2015 at 2:26am · Unlike · 1

Ela Stefan multumesc . a venit la momentul potrivit <3

January 12, 2015 at 2:49am · Unlike · 1

Cornelia Manea multumesc,multumesc......multumesc...

February 12, 2015 at 5:43pm · Unlike · 1

February 20, 2015 at 12:08am · Unlike · 1

Spiritual Reality Power Of Meditation