Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dar lucrurile nu s-au oprit aici ! Alte sinucideri și crime în masă au fost
realizate în perioada următoare. Toate erau realizate în momente
special alese în preajma echinocțiilor și solstițiilor, potrivit credințelor
inițiatice ale grupului. Astfel în noaptea dintre 15 și 16 decembrie 1995,
16 membri au murit ritualic (doi dintre ei i-au împuscat pe ceilalți și
apoi s-au sinucis). Corpurile au fost găsite după 7 zile, așezate în formă
de stea undeva în munții Vercoros din Franța. Apoi, după mai bine de
un an, în 23 martie 1997, alți 5 membri și-au luat viața în Quebec.
Numărul victimelor a ajuns la 74.
Pentru masoni, Sirius este deci un loc sacru în care toți masonii trebuie
să asceandă, destinația divină a fiecărui om! Este simbolul
omniprezenței și omniscienței (Faimosul ochi de pe piramida de pe
bancnota de un dolar este simbolul masonic al ”Ochiului lui Sirius”).
Există milioane de stele dar, dintre toate, doar steaua Sirius are
legătură directă cu Pământul și cu umanitatea…Tradiția masonică
este astfel organizată astfel încât primele trei grade ale Lojei Albe
sunt echivalente cu primul grad al Masoneriei de pe steaua Sirius.
A medita la implicațiile acestei afirmații devine fascinant pentru că
ridică întregul concept al Masoneriei la nivelul unei căi spirituale
pe un plan mai înalt decât s-a știut vreodată. Oferă semnificație și
profunzime la întrebarea: De ce Masoneria?
Mulți masoni se întreabă: Unde a luat naștere Masoneria? Pentru
că steaua Sirius este mai veche decât Masoneria Terestră, se poate
[ca Masoneria] să fi existat acolo cu mult înainte ca Masoneria
Terestră să înceapă. Prin deducție, există deci viață umană
pe Sirius.
Există șapte căi ale progresului spiritual care sunt deschise
omului…una dintre ele este calea către Sirius. Omul ajunge acolo în
conștiință ca o ființă umană perfectă. Ca urmare, rezultă că
pe Sirius există un tip de viață care include esența vieții
umane terestre. Viața pe Sirius este, prin urmare, destinul
majorității oamenilor care, dacă sunt Masoni, continuă
ca Masoni
scria Foster Bailey (soțul lui Alice Bailey) în cartea sa The Spirit of
Masonry (Spiritul Masoneriei).
iar Joshua David Stone, un alt channeller și ideolog New Age afirmă că
Sirius din planul eteric este Marea Lojă Albă pentru care Shambala
(capitala umanității din planul eteric) este doar un avanpost. Într-
un anumit sens, Marea Lojă Albă de pe Sirius este adevărata
capitală galactică.
Sirius în Antichitate
La o analiză mai atentă putem însă observa natura extrem de
speculativă și fantezistă a acestor afirmații. Pentru egipteni – ca și
pentru alte civilizații ale lumii – Sirius (Alpha Canis Major sau Steaua-
Câine) a fost, întradevăr, o stea foarte importantă. Ei foloseau,
întradevăr, răsăritul heliacal al lui Sirius (adică momentul când devenea
pentru prima dată vizibilă pe cer chiar înainte de răsăritul Soarelui,
după 70 zile de absență – ceea ce prin secolul al 25-lea ÎC se petrecea
cam pe la mijlocul lunii iulie) pentru determinarea calendarului și a
începutului noului an, Sirius fiind cea mai strălucitoare stea de pe cer.
Răsăritul heliacal al lui Sirius
Sirius – numit de egipteni Sopdet- marca deci renașterea lui Isis din
Lumea de Dincolo, după o călătorie de mai multe luni începută în
momentul apusului heliacal al lui Sirius și era adesea reprezentat prin
Isis aflată într-o barcă celestă, având o stea cu 5 colțuri deasupra
capului și privind către Osiris, fratele și soțul său, zeul Lumii de
Dincolo, care era corelat cu constelația Orion.
În timpul celor 70 zile cât Sirius nu era vizibil, morții nu erau îngropați,
pentru că se credea că poarta către lumea de dincolo era închisă, ei erau
doar îmbălsămați. Unele temple erau aliniate într-un mod special cu
Sirius, iar culoarea stelei avea semnificație astrologică pentru preoții
egipteni, vestind recoltă bogată, secetă, război etc.
Este deci ușor de înțeles de ce lui Sirius i-a fost atașată o mitologie
specială, și de ce, mai apoi, o tradiție bazată obsesiv pe anticele mituri
egiptene (cum este Masoneria, cu care OTS se înrudește în plan
ideologic) a integrat această stea în simbolismul său esențial, ca centru
al puterii transcendente.
Totuși ceea ce știm despre rolul lui Sirius în religia Egiptului este însă
mult departe de ceea ce adepții teozofi sau masoni speculează! Nicicând
semnificația dată tradițional stelei Sirius nu a avut astfel de ramificații
ca cele fantazate de ideologia masonică! În plus, masonii uită – sau
poate nu? – că Sirius – Steaua-Câine a fost considerată în multe
civilizații o stea malefică, o stea a morții, fiind corelată cu căldura
ucigătoare a verii, cu febra mortală, cu războiaiele și foametea.
Este limpede că mitologia lui Sirius – ca de altfel a oricărei alte stele sau
planete cu semnificație astrologică sau religioasă s-a construit prin
asociere cu fenomene și procese terestre și nu pe baza vreunei realități
cauzale, mai ales că anotimpurile precesionează de-a lungul timpului
prin raportare la poziția lui Sirius, ca urmare inundațiile produse de Nil
nu au avut dintotdeauna și nu puteau să aibă pentru mult timp în viitor
aceeași conexiune cu Sirius.
__________
Resurse