1.

Istoria organizaţiilor secrete

2. Istorie şi evoluţie
3. Originile societatilor secrete
4. Apariţia francmasoneriei, simbolistică
5. Tipuri de societaţi secrete – nomenclator şi descriere neexaustivă
6. Societaţile secrete în România
- Organizaţii secrete în secolul al XIX-lea în Ţările Române
- rolul lui Vladimirescu, Horea etc…
- descrierea societaţilor secreate pe regiuni istorice
- Eteria, Marea Eladă şi Ţara Românească
- spriritul revoluţiei franceze şi francmasoneria
- Basarabia
- Societatea Carpatii – serviciul secret roman al Daciei Mari
- Rolul Junimii
7. Societăţi secrete (istorice şi actuale) în Franţa
8. Societăţi secrete (istorice şi actuale) în Italia
9. Societaţile secrete în Anglia
10. Societaţile secrete în Grecia
11. Societaţile secrete în Spania
12. Societaţile secrete în Germania

Cap1. …………Cap. 5

Organizaţiile secrete au fost cele care deseori au determinat mersul istoriei. Marea
Revoluţie franceză, ruinarea imperiilor în epoca modernă, provocarea crizelor economice
nu au avut loc fără împlicarea structurilor oculte, care preferă mai mult să-şi spună
„discrete” decât „secrete”.
Mai întîi mileniul al doilea debuteazã prin ruperea Bisericii crestine în douã (Biserica
Romei la anul 1054 se rupe de trupul Bisericii lui Hristos), ca mai pe urmã începînd cu
secolul al XVI-lea sã se pulverizeze în mii si mii de secte.

Ruptura petrecutã la anul 1054 si mai apoi fãrîmitarea Bisericii Catolice în mai multe
grupãri religioase nu au fost întîmplãtoare. Prin toate aceste actiuni s-a urmãrit
distrugerea Bisericii lui Hristos. La anul 1054, orgoliul unui cardinal, Humbert, sfîsie
Biserica în douã. În secolele XIV-XV prereformatorii Jan Hus, John Wiclif, Savanarola,
clatinã Biserica Apuseanã, iar în secolul al XVI-lea Luther, Zwingli si Calvin produc noi
rãni în trupul Bisericii.

Toate aceste evenimente au fost provocate de organizatii oculte anticrestine. Trebuie sã

stim, de pildã, cã Luther era rosicrucian. Frãtiile si ordinul rosicrucienilor, dupã cum
consemneazã istoriografia, sau constituit în secolele XVI- XVII, dar existenta unor
comunitãti de rosicrucieni este atestatã încã din anul 1250, desi denumirea se trage abia

1
de la Christianus Rosecreutz (1378-1484). Unul din telurile lor fusese Reforma, iar marii
reformatori de mai tîrziu s-au inspirat din ideologia lor.
începând cu Conciliul II Vatican, chiar papii ar fi francmasoni. Masoneria este o
organizatie misticã cu scopuri secrete. Primele trei grade reprezintã doar nada si
legitimatia umanistã a francmasoneriei . Abia gradele superioare, cele care descind din
Ordinul Cavalerilor Templieri, devin periculoase. Templul umanist al francmasonilor este
"sinagoga lui Satan", este reuniunea ecumenicã în rebeliune a creaturilor împotriva
Creatorului sub stindardul înselãtor al fraternitãtii, al tolerantei, al umanismului celui fãrã
de Dumnezeu.
La istoria societăţilor secrete

Secretele acestor grupuri sunt atât de profunde, încât numai cei aleşi, care sunt foarte
puţini, au voie să le cunoască şi le pot înţelege.
Astfel, adesea, societăţile secrete sunt însăşi autoritatea în stat. Acest lucru tinde să
contracareze afirmaţiile cum că toate societăţile secrete sunt dedicate "distrugerii
autorităţilor deja constituite", dar este valabil numai pentru societăţile secrete care au ca
membri o mare majoritate a populaţiei. Şi numai câteva dintre cele importante intră în
această categorie.
  De fapt, societăţile secrete oglindesc multe faţete ale vieţii de zi cu zi. Întotdeauna
există grupuri exclusive de persoane care sunt sau din care urmează a fi racolaţi viitorii
membri.Important este motivul, care justifică existenţa societăţii respective. Poate fi
orice, dar caracteristica principală este fraternitatea între membrii aceleiaşi organizaţii.
Camaraderia este foarte importantă. Să împărtăşeşti cu cineva greutăţi, secrete, sunt
sentimente care provoacă stări de febrilitate şi fiori. Nimeni dintre cei care s-au
confruntat cu rigorile unei unităţi militare nu va uita sentimentul special de camaraderie,
de fraternitate chiar, ca victime ale unui sergent isteric sau ale unui comandant de
companie extrem de sever. Este un sentiment aparte. Cea mai de efect armă a oricărei
societăţi secrete este ritualul şi mitul care înconjoară iniţierea. Aceste ceremonii au o
semnificaţie deosebită pentru participanţi.
  Ritualul de iniţiere are un rol esenţial în organizarea unei societăţi secrete. Sunt
luate în considerare aspecte umane importante, fără de care un grup de oameni nu ar
putea opera într-o anumită direcţie, pentru a atinge un scop. În aceste societăţi iniţierea îi
leagă pe membri între ei, fiind primul pas pe calea manipulării religioase a acestora.
  Novicilor li se împărtăşeşte un secret, ceea ce le conferă un statut special. În
antichitate, termenul de novice era definit ca "cel renăscut". O iniţiere superioară este ca
o promovare şi inspiră loialitate şi dorinţa de a urca şi treapta următoare. Schimbarea care
se produce în persoana iniţiată serveşte intereselor liderilor societăţii secrete. Liderii sunt
denumiţi "adepţi". Aceste afirmaţii pot fi ilustrate perfect prin exemplul soldatului care
este antrenat să execute ordinele comandantului, fără să gândească. Rezultatul este
întotdeauna rănirea sau moartea soldatului, în scopul realizării ţelului comandantului,
indiferent dacă acest scop este sau nu în folosul comunităţii.
  Iniţierea reprezintă un mod de a-i răsplăti pe cei ambiţioşi, care inspiră încredere.
Veţi observa că, cu cât este mai înalt gradul de iniţiere, cu atât sunt mai puţini membrii
care au acel grad. Asta nu pentru că ceilalţi membri nu sunt ambiţioşi - motivul este
selecţia atentă.

2
 Majoritatea societăţilor secrete sunt considerate a fi antisociale; se presupune că
ar conţine elemente care pot provoca răul comunităţii. Comunismul şi fascismul sunt în
multe ţări societăţi secrete, unde sunt interzise prin lege. În SUA, partidul nazist şi Ku
Klux Klan-ul sunt societăţi secrete care nu sunt interzise prin lege, dar care, odată ieşite
la lumină, provoacă dezgustul publicului. Însă activităţile lor sunt uneori ilegale, ceea ce
impune păstrarea secretului în ceea ce priveşte numărul şi numele membrilor.
  Druizii şi Yezidis-ii din Siria şi Irak considerau că arabii sunt o societate secretă
care s-a dedicat cuceririi lumii. Astăzi, arabii cred la fel despre evrei.
  Una din cele mai importante societăţi secrete străvechi este Frăţia Şarpelui sau a
Dragonului (dragonul şi şarpele sunt simboluri care reprezintă cunoaşterea limitată,
lipsită de suflet). Părintele acestei cunoaşteri care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu
este Lucifer, cunoscut în cadrul acestei societăţi satanice şi ca “Purtătorul Luminii”.
Cea mai veche societate secretă este Frăţia Şarpelui, denumită şi Frăţia Dragonului, care
mai există şi astăzi sub alte numeroase denumiri. Frăţia Şarpelui este devotată păzirii cu
străşnicie a "secretului timpurilor" şi recunoaşterii lui Lucifer ca fiind, în viziunea lor
diabolică, în mod complet fals, unicul Dumnezeu
Trei dintre cele mai vechi societăţi secrete care pot fi regăsite în lumea de azi
sunt Cultul lui Roshaniya, Cultul lui Mithras şi, echivalentul acestora, Creatorii. Acestea
au multe în comun cu francmasonii, la fel ca şi cu multe alte ramuri ce derivă din
Iluminaţi. De exemplu au în comun cu Frăţia francmasonică renaşterea simbolică într-o
viaţă nouă, fără să mai fie nevoie ca membrii să treacă prin portalul morţii pentru iniţiere;
titlul de Master Mason se obţine după faze de iniţiere cum ar fi "Leul" şi "Muşcătura
Leului"; apoi au mai fost adăugate trei grade care sunt identice cu ritualurile masonice
antice: Scara celor şapte trepte, Numai bărbaţii şi Ochiul atotvăzător.
  De un interes aparte este societatea puternică din Afganistan care în vremurile de
demult era denumită Roshaniya (Luminaţii). În istorie se fac referinţe la acest cult mistic
încă din timpurile Casei Înţelepţilor de la Cairo. Principalele ţeluri ale acestui cult erau:
abolirea proprietăţii particulare; eliminarea religiei; eliminarea statelor; credinţa că
"iluminarea" emană din "Fiinţa Supremă" (care este pentru ei Lucifer), care dorea o clasă
de oameni care să ducă la bun sfârşit misiunea de organizare şi direcţionare a lumii;
credinţa într-un plan prin care să se modeleze sistemul social mondial, mai întâi prin
preluarea controlului asupra celorlalte ţări, una după cealaltă şi credinţa că, după ce
atinge cel de-al patrulea grad, persoana respectivă poate comunica direct cu sfătuitorii
necunoscuţi (entităţile satanice) care, de-a lungul veacurilor, şi-au împărtăşit cunoştinţele
celor iniţiaţi. Nu este greu să se recunoască, din nou, Frăţia francmasonică.
  Membrii cultului Roshaniya îşi mai spun şi Ordinul. Iniţiaţii vor fi nevoiţi să
depună un jurământ. Unii spun că Asasinii erau o ramură a cultului Roshaniya. Şi nu era
singura. Ramuri ale cultului Roshaniya sau "Cei Iluminaţi" sau, simplu - Iluminaţi, există
şi vor exista peste tot. Una dintre reguli era ca membrii să nu folosească acelaşi nume şi
să nu menţioneze niciodată cuvântul "Iluminaţi".
  Adam Weishaupt, un profesor tânăr, specializat în legile canonice, ce profesa la
Universitatea Ingolstadt din Germania, a fost preot iezuit şi iniţiat de “Iluminaţi”. Ramura
Ordinului, înfiinţată de el în 1776, în Germania, era preot iezuit , fiind finanţat de Casa
Rotschild.

3
  Weishaupt cerea: "abolirea tuturor guvernelor naţionale, abolirea moştenirii, a
proprietăţii particulare, a căminului individului, a noţiunii de familie şi a tuturor religiilor
existente, pentru a putea impune omenirii ideologia Luciferică, totalitaristă".
  În acelaşi an (1776) în care a fondat “lluminaţii”, Weishaupt a publicat "Bogăţia
naţiunilor", cartea care a reprezentat baza ideologică a capitalismului şi a Revoluţiei
Industriale.
  Faptul că în acelaşi an a fost scrisă şi “Declaraţia de Independenţă” a SUA, nu
este o coincidenţă. Pe o parte a Marelui Sigiliu al Statelor Unite, cunoscătorii vor
recunoaşte ochiul atotvăzător şi alte semne (masonice) ale “Frăţiei Şarpelui”.
  Comparând datele şi ideologiile, nu este greu să-ţi dai seama că “lluminaţii” lui
Weishaupt reprezintă acelaşi lucru cu “Afghanii- cei luminaţi”, sau cu celelalte culte
existente, care se autointitulează "Iluminaţi". “Alumbrados de Spania” reprezentau
acelaşi lucru (cu “Iluminaţii”), de asemenea “Guerinets de Franţa” iar în Statele Unite
erau cunoscuţi ca fiind “Cluburile Iacobine”. Secrete, secrete şi iar secrete - dar
fundamentul este întotdeauna “frăţia” (organizaţia secretă francmasonică).
 
 
Majoritatea societăţilor secrete moderne şi mai ales cele care practică gradele de
iniţiere - aceasta este cheia - sunt de fapt o singură societate care are un unic scop. Putem
să le spunem cum vrem - “Ordinul Cuceritorilor”, “Societatea JASON”, “Roshaniya”,
“Qabbalah”, “Cavalerii Templului”, “Cavalerii de la Malta”, “Cavalerii lui Columb”,
“Iezuiţii”, “Masonii”, “Ordinul Antic şi Mistic Rosae Crucis”, “lluminaţii”, “Partidul
Nazist”, “Partidul Comunist”, “Membrii Executivi ai Consiliului pentru Relaţii Externe”,
“Grupul”, “Frăţia Dragonului”, “Rosicrucienii”, “Institutul Regal pentru Afaceri
Internaţionale”, “Comisia Trilaterală”, “Grupul Bilderberg”, “Vatican”, “Trustul Russel,
Skull & Bones, Scroll & Key”, “Ordinul” - toate sunt la fel şi toate au acelaşi ţel, Noua
Ordine Mondială.
  Totuşi, multe dintre ele nu sunt de acord cu persoana care va conduce această
Nouă Ordine Mondială şi aceasta este cauza pentru care adoptă metode diferite, în timp
ce, fără nici o îndoială, se îndreaptă către acelaşi ţel.
  Vaticanul, de exemplu, vrea să-l pună pe Papa în fruntea coaliţiei.  
În 1952, s-a format o alianţă, care i-a unit pe toţi, pentru prima dată în istorie:
“Familiile Negre”, “lluminaţii” (Ordinul), Vaticanul şi Francmasoneria lucrează acum
împreună pentru a instaura Noua Ordine Mondială. Cu toţii vor protesta, se vor pretinde a
fi nevinovaţi şi vor face tot ce le stă în putere pentru a-i distruge pe cei care se amestecă
în treburile lor.
bolsevismul rusesc si cu revolutia spaniolã, amîndouã roade ale francmasoneriei. Un alt
ordin secret este si cel al Iluminatilor. A fost întemeiat de iezuitul A.Weishaupt la l mai
1776, ordin care s-a îmbogãtit rapid datorita aderãrii casei Rothschild. Este una din cele
mai puternice organizatii de pe pâmînt care militeazã pentru noua ordine mondialã.
Urmasul lui Weishaupt a fost Giuseppe Mazzini, care a elaborat un plan de instituire a
dominatiei mondiale prin trei mari rãzboaie. Planul poate fi gãsit la Biblioteca Muzeului
Britanic din Londra. Douã rãzboaie mondiale s-au derulat deja: al treilea va fi declansat
în jurul focarelor de beligerantã din Orientul Apropiat, unde s-a instalat inespugnabil
fortãreata intereselor sionismului politic. Pãrintii sionismului politic au fost cu totii
francmasoni: Moses Hess, Lionel Rothschild, Edmond de Rothschild, Theodor Herzl.

4
Religia celor ce-si spun iluminatii este ritul Palladin, adicã închinarea la Lucifer.
Iluminatul suprem Albert Pike, a formulat dogma divinitãtii lui Lucifer la 4 iunie 1889 în
ale sale Instructiuni : "Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da,
Lucifer e Dumnezeu". Acelasi lucru îl mãrturisesc majoritatea formatiilor rock în
cîntecele lor .

Ordinul Templierilor a fost întemeiat în 1118 de Hugo von Payen. Întorcîndu-se din Ţara
Sfîntã în Franta, a devenit aici o importantã fortã politicã, edificatã pe esotericã, pe
cunostintele gnostice aduse din Orient, preluate de la initiatii islamici. Dupã ce puterea
lor a crescut foarte mult, concurînd structurile statornicite, regele francez si papa le-a
zdrobit ordinul, cu neobisnuitã violentã, în 1307. Au reusit însã sã penetreze în ramura
britanicã, respectiv scotianã a francmasoneriei. Gradele Cavalerilor Templieri cuprind
Crucea Rosie, Ordinul Maltez-Ioanit, Ordinul Templier. Henry Dunant, întemeietorul
Crucii Rosii, a fost francmason de gradul Cavalerilor Templieri. Maltezii si Ioanitii sînt
destul de familiari românilor datorita prezentei lor în convoaiele de ajutoare din timpul
Revolutiei.

Umanismul si Renasterea din evul mediu sînt rodul organizatiilor oculte, indiferent cum
s-ar numi ele. Atît Umanismul cît si Renasterea au efectuat schimbãri profunde asupra
modului de gîndire al omului acestei perioade. Cauzele care au nãscut cele douã curente
se regãsesc, pentru ochiul atent, în hermenismul care a început sã intre în Europa crestinã,
începînd cu secolul al XII-lea, prin traducerea unor lucrãri de filosofie si ocultism din
limba arabã , în cadrul diasporei evreiesti, printr-un Maimonide, Avicena, Averoe, s.a.
Prin filiera arabã vechea filosofie anticã pãtrunde în Europa. Putem afirma, de asemenea,
cã scolasticii, întemeietorii ei, au fost cei care au pus început explicãrii pe cale rationalã a
stintelor oculte . Scrierile lui Avicena, Averoe, Maimonide influenteazã gîndirea lui
Albertus Magnus (1207-1280), care a fost învãtãtorul lui Toma d'Aquino, prin care
filosofia pãtrunde în teologia Bisericii Catolice. Secolele XIII-XIV sînt caracterizate de
activitatea miscãrilor pietiste, care manifestau de cele mai multe ori o actiune centrifugã
fatã de Biserica oficialã. Peste secolul al XV-lea si-a pus amprenta agitatia creata de pre-
reformatori: J. Hus, J. Wiclif, Savanarola. care va duce în secolul urmãtor la izbucnirea
Reformei, declansatã de Luther.

Cu epoca umanistã gnosticismul obtine o mare victorie asupra Bisericii. stiintele rationale
nu erau altceva decît o traducere pe întelesul maselor largi a "adevãrurilor" detinute de
stiintele oculte.

Renasterea era rezultatul unor forte oculte care puneau început unei reforme universale a
lumii. In secolul al XVII-lea deja se discuta si se încerca o reformã universalã a lumii. În
aceasta erau implicati membrii Ordinului Rosicrucienilor . Continuînd si dezvoltînd
sperantele si obiectivele neoalchimismului din Renastere, în primul rînd ideea
rãscumpãrãrii Naturii, spirite atît de diferite precum Paracelsius, John Dee , Comenius, J.
V. Andreae, Fludd sau Newton vedeau în alchimie modelul unei întreprinderi nu mai
putin ambitioase, anume desãvîrsirea omului printr-o nouã metodã de cunoastere. Din
perspectiva lor, o asemenea metodã trebuie sã integreze într-un crestinism non-
confesional traditia hermeticã si stiintele naturale, adicã medicina, astronomia si

5
mecanica. Acest tip de "cunoastere" rîvnitã si, în parte, elaboratã în secolul al XVII-lea,
reprezintã ultima încercare înteprinsã în Europa crestinã în vederea dobîndirii "stiintei
totale" .

Lucrãrile de bazã în alchimie erau cele ale lui Hermes Trismegistul si "Fama
Fraternitatis" socotitã de unii istorici a lui Johann Valentin Andreae. Andreae sugera
constituirea unei comunitãti de savanti, care sã elaboreze o noua metod metodã de
educatie educatie, întemeiatã pe "filosofia alchimicã". Între numerosii admiratori ai
reformei învâtâmîntului cerute de "Fama Fraternitatis" se numãrã si Robert Fludd,
membru al Colegiului Regal al Medicilor; el era în acelasi timp si fervent aderent al
alchimiei mistice. El sustinea cã este imposibil sã stãpînesti filosofia naturalã fãrã un
studiu adîncit al stiintelor oculte.

Autorul lucrãrii "Fama Fraternitatis" dezvãluie existenta unei societãti secrete a

Trandafirului si a Crucii, întemeietorul ei, Christianus Rosecreutz, ar fi stãpînit
"adevãratele secrete ale medicinii" si pornind de aici, toate stiintele. Autorul micii cãrti,
mai sus amintite, se adresa tuturor savantilor Europei, cerîndu-le sã se asocieze
confreriei, ca sã se poatã sãvîrsi reforma sistemului de educatie, altfel spus sã grãbeascã
procesul de renovatio al lumii occidentale, în mai putin de zece ani, programul propus de
misterioasa societate a rosicrucienilor era discutatã în cîteva sute de cãrti si brosuri.
Tipãrirea cãrtii "Fama Fraternitatis" a avut loc în anul 1614.

În rîndul umanistilor amintim pe Petrarca (1304-1374), Lorenzo Vallo (1405-1457), Pico

della Mirandola (1463- 1494), Marsilio Ficino (1433-1499), care traduce din latinã din
operele lui Platon si Plotin, Egidio da Viterba (1469- 1532) si Erasmus (1469-1536).
Vreme de douã secole, hermetismul a obsedat pe multi teologi si filosofi, credinciosi ori
necredinciosi. În secolul al XVI-lea, în Franta, ca si în alte pãrti din Europa, valoarea
exemplarã a hermetismului tinea mai ales de universalismul sãu religios, susceptibil sã
restaureze pacea si armonia.

În concluzie, evolutia gîndirii crestine în evul mediu o putem împãrti în douã. si anume
pînã în epoca Renasterii si a doua de la Renastere pînã astãzi. Dacã pînã la Renastere
putem identifica usor sectele de sorginte gnosticã, dupã aceastã datã gîndirea gnosticã
penetreazã pe nesimtite în constiintele crestinilor. Un rol important în acest sens l-au avut
miscãrile pietiste si mistice prin aceea cã au rãspîndit în rîndul maselor largi de
credinciosi ideile gnostice.

O mare influentã asupra gîndirii europene începînd din secolul al XII-lea a avut-o si
opera lui Giacchino da Fiore, personalitate influentã care a avut relatii cu puternicii
vremii. A lãsat o bogatã operã exegeticã si profeticã alcãtuind modelul unei teologii a
istoriei împãrtitã în trei epoci. Propovãduia încheierea celei de a doua etape în anul 1260,
cînd va începe epoca dominatã de Duhul Sfînt. Direct sau indirect, giacchinismul a
influentat comunitãtile fraticellilor, pe begarzi si beguine si schema sã o gãsim si la
Arnauld de Villanova si la discipolii acestuia. Mai tîrziu spre sfîrsitul secolului al XVI-
lea si începutul secolului al XVII-lea importanta conceptiilor giacchiniste este descoperitã
de primele generatii de iezuiti. Giacchino a influentat, se pare, si pe Lessing care la rîndul

6
sãu a influentat si pe Auguste Comte. La fel si pe Fichte, Hegel, Scheling care erau adepti
ai teosofiei.

Ideile gnostice au pãtruns în rîndul maselor mai ales datoritã sectei bogomililor în sud-
estul Europei, iar dupã secolul al XII-lea în Apus, prin urmasii acesteia, în special,
catharii si albigenzii.

Un rol deosebit în formarea francmasoneriei speculative au avut-o Ordinul Templierilor

si rosicrucienii. Afluxul rosicrucienilor cãtre francmasonerie s-a petrecut în Anglia, la
sfîrsitul secolului al XVII-lea. Francmasonii au preluat toate idealurile de la rosicrucieni,
între care si cel al revolutiei morale universale. De pildã, între anii 1771- 1779 prestigiul
francmasoneriei speculative creste atît de vertiginos încît toatã nobilimea, toti oamenii de
stiintã, toti academicienii, toti oamenii politici din Franta devin masoni. Din anul 1791
masoneria europeanã începe edificarea doctrinei sale politice, bazatã pe manipularea
maselor si aplicarea durã a mijloacelor represive. Aceasta doctrinã va fi perfectionatã în
timpul revolutiilor si terorilor comuniste. Unul din idealurile persistente a fost
constituirea Statelor Unite ale Europei. O clipã, masonii au crezut cã Napoleon e menit sã
realizeze acest vis, dar s-au înselat. Se va înfiinta Societatea Natiunilor, apoi ONU -
Europa, însã, rãmînea mereu divizatã. Dar la 12 dec. 1990 Parlamentul european a
adoptat raportul lui Emilio Colombo asupra "bazelor constitutionale ale Uniunii
europene". Astãzi mult visatele State Unite ale Europei sînt pe cale de a se naste .
Efectele imediate ale adoptãrii constitutiei Uniunii sînt: emiterea unei monede europene,
care va înlocui monedele nationale si aparitia notiunii de "cetãtean european".

Cea mai vasta societate secreta – sau discreta – din lume este Francmasoneria. S-a
raspandit mai cu seama datorita extinderii Imperiului Britanic, in secolul al XIX-lea. Prin
definitie, francmasonii sunt o asociatie de oameni liberi si de bune moravuri care
conlucreaza pentru binele si progresul societatii prin perfectionarea morala si intelectuala
a membrilor sai.
Francmasonii au fost unii dintre cei mai controversati, majoritatea oamenilor atribuindu-
le un caracter satanic, ba chiar „acuzati” de diferite conspiratii.
Francmasoneria exista astazi in forme variate, avand aproximativ 5 milioane de membri.
Simbolurile Francmasoneriei
Principalele simboluri masonice sunt cele „Trei Mari Lumini” (Echerul, Compasul si
„Volumul Sfintei Legi”) precum si litera „G” scrisa in interiorul unui echer si al unui
compas, reprezentand initiala cuvintelor God (zeu), geometrice, generare, geniu, gnoza.
Geometria oculta foloseste de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul,
triunghiul, pentagrama, pentru ilustrarea unor idei metafizice si filozofice.
Istoria Francmasoneriei
Francmasoneria a debutat in perioada regelui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus.
In acea perioada, constructorii de temple si monumente se bucurau de anumite privilegii,
printre care si scutirea de contributii publice. Acestia erau impartiti in trei grade: ucenici,
companioni si maistri. Se organizau intruniri, de regula seara dupa terminarea lucrului,
intr-o baraca amenajata in apropierea constructiei, unde se discutau lucrarile pentru a

7
doua zi.
Aceste adunari erau conduse de marele maistrilor, fiind precedate de un ceremonial
magico-religios, mostenit din perioada cand numai preotii se ocupau de amenajarea
templelor.
Unele legende masonice plaseaza formarea organizatiei in vremea construirii Turnului
Babel, si cea a construirii Templului din Ierusalim de catre regele Solomon, despre care
se spune in Bibile. Sau, ca sa-l citam pe Mircea Eliade, „istoria incepe in Sumer”.
Istoria Francmasoneriei este oarecum neclara. Originea ei ramanand un mister, un secret
pastrat cu strasnicie, in ciuda publicarii a numeroase carti si articole referitoare la
Francmasonerie.
Se spune ca multi masoni au pierdut din vedere adevarata origine si scopul organizatiei
insesi. In lucrarea „The Templar Revelation” autorii scriau descriau Francmasoneria:
„Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care si-a pierdut
intelesul originar”.
In secolul al VII-lea, din pricina crestinizarii anglo-saxonilor se aduc modificari in
normele confreriilor de constructuri, iar vechile ritualuri si regulile de initiere au capatat
formulele adecvate ale noii religii dominante. Nu s-au pierdut manoperele oculte,
semnele si procedeele magice, iar secretul si ceremonialul initierilor a ramas de asemenea
neschimbat. S-au pastrat si traditiile de intrajutorare si solidaritate din antichitatea
romana.
In 925 francmasonii isi aleg ca patron pe Sfantul Ioan, deoarece sarbatorirea acestuia
coincidea cu solstitiul de vara, moment astronomic celebrat prin ritualuri magice de catre
membrii confreriilor de zidari inca din antichitate.

Confreriile de zidari „Fratii Sfantului Ioan” s-au raspandit pe continentul european.

Acestia au primit din partea papilor privilegiul de a zidi catedrale. In acea perioada multi
oameni de arta si ganditori au devenit membri ai lojelor masonice, beneficiand de
numeroase facilitati.
La intrunirile acestora se discutau despre idei filozofice si se cautau cai de reformare
politica a societatii. Faptul ca aceste intruniri erau private este de inteles, incercarile lor
inovatoare nu erau vazute bine de Biserica. Biserica catolica era obsedata de ideea
ereziilor pe care le vedea in orice incercare inovatoare. Secretul fiind singura modalitate
de a duce planurile pana la capat.
Unele loje masonice s-au transformat destul de radical. Activau ca asociatii ale zidarilor
desfasurand in aparenta o activitate declarata de cercetare a naturii, dar avand, in secret, o
serie de teluri politice si sociale.
Pana la urma, biserica si-a dat seama de actiunile francmasonilor. In secolul al XV-lea,
lojile masonice au fost persecutate sangeros de Biserica Catolica, fiind acuzati de
propovaduire a ereziei si schismei in Biserica. Multe dintre lojile masonice au fost
destramate. Secolul XVI a fost distrugator pentru francmasoni. Luther a reusit sa
descompuna lojele Francmasoneriei, cu exceptia celor din insulele britanice.
In 1649, dupa decapitarea regelui Carol I, masonii restabilesc tronul si totodata
submineaza autoritatea lui Cromwell, dand francmasoneriei un caracter prin excelenta
politic.
Dupa 1660, francmasoneria se transforma definitiv din confrerie profesionala in societate
oculta.

8
In 1717 s-a format Marea Loja Unita, la Londra, prin unirea a patru loji. Acest Ordin a
aparut dintr-o combinatie de traditii care au evoluat si s-au contopit intr-o perioada mai
lunga de timp. In 1720 se formeaza o Loja in Franta, sub auspiciile Marii Loji Unite din
Anglia.
In aceasta epoca adevarata origine a Francmasoneriei a devenit cunoscuta marelui public.
In 1737, Carol Eduard, care era si membru al Societatii Regale, a rostit un discurs in fata
francmasonilor din Paris, cunoscut drept „Cuvantarea lui Ramsey”. In aceasta declaratie a
spus: „Ordinul nostru a format o uniune de nedespartit cu Cavalerii Sfantului Ioan de la
Ierusalim, un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri.” Ramsey a mai spus
ca Francmasoneria era legata de scolile antice de mistere.
Francmasoneria a continuat sa-si largeasca randurile, astfel, in 1751 masonul german,
baronul Karl Gotlieb von Hund a intemeiat o filiala a Ritului Scotian in Frankfurt,
denumita „Ordinul respectarii stricte a regulilor”. Ordinul a sfarsit prin fuziunea dintre
Iluminati si Francmasoneria germana, in timpul Congresului de la Wilhelmsbad.

Daca lasam la o parte episodul construirii Templului regelui Solomon, la Ierusalim, de

catre arhitectul Hiram-Abif, adus din Tyr, marile secole in care s-a dezvoltat Masoneria
in Europa au fost secolele XII si XIII in Evul Mediu si secolele XVIII si XIX in timpurile
mai noi.
In Evul Mediu, Franc-Masoneria s-a dezvoltat (…) sub forma unor corporatii de zidari-
liberi, adica sustrasi serbiei, care-i lega de brazda pe toti locuitorii care nu faceau parte
din cele trei ordine in care era impartita societatea feudala: oratores, bellatores si
laboratores, adica eclesiasticii, nobilii razboinici si mestesugarii & negutatorii oraselor.
Prin statutul special al corporatiei (breslei) lor, acesti zidari cunosteau numeroase secrete
tehnologice (calculul boltilor, al ogivelor etc.) si le transmiteau pe cale initiatica, la
nivelul a trei trepte: ucenici (discipoli), calfe (companioni) si mesteri (maestri). Ei nu
erau supusi autoritatilor feudale si se puteau deplasa liberi (de aici numele lor de franc-
macons, Frei-Maurer, free-mason) pentru a incheia cu municipalitatile oraselor contracte
in vederea edificarii de catedrale gotice. In niciun caz statutul ordinului nu le ingaduia sa
contracteze zidirea de temnite. Prin zelul si cunostintele lor arhitectonice si ingineresti,
intreaga Europa romano-catolica s-a acoperit, in cateva veacuri, de o padure de catedrale
inaltate spre Cer. (…).
Inaltarea catedralelor gotice ia sfarsit putin dupa desfiintarea Ordinului Templierilor
(1314). In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, corporatiile de constructori capata o
noua inflorire, mai cu seama prin grija marelui arhitect Christopher Wren, restauratorul
maretei catedrale St. Paul din Londra (foto jos), dupa marele incendiu din 1667.

Reorganizarea corporatiei se face sub forma lojelor initiatice, care participa la detronarea
regelui Angliei James al II-lea si sprijina, dupa "Glorioasa Revolutie" din luna noiembrie
1688, edificarea celui dintai model de Stat monarhic parlamentar si liberal din istoria
omenirii (…).
Sir Christopher Wren (1632-1723), matematician, astronom si arhitect, constructor al
Catedralei St. Paul - "ultimul santier masonic traditional" - si a peste 50 de biserici in
Londra, a facut parte din Ordinul Rose-Croix si a fost initiat in Franc-Masonerie in 1691.
Va fi, de altfel, ultimul Mare Maestru al Masoneriei Vechi ("operative"). Cu anul 1703,

9
dispare exclusivitatea "constructorilor", Franc-Masoneria devenind deschisa tuturor
starilor".

"Daca vrei un templu, multumeste-te cu trupul" - spunea Milarepa, poet mistic tibetan
(cunoscut/pretuit de Brancusi)… Se poate, cu drept cuvant, afirma ca intre cele doua
tipuri de masonerie - operativa si speculativa - fiinteaza un raport de analogie inversa:
ceea ce liberii zidari ai catedralelor construiau in afara, ridicandu-se si pe ei pe masura
lucrarilor infaptuite, masonii de astazi ridica in launtru, in interiorul propriului Intelect -
nazuind sa devina (prin auto-cunoastere si auto-slefuire) ceea ce, de fapt, sunt.

Istoria francmasoneriei este considerată de majoritatea cercetătorilor a debuta în perioada

regelui Numa Pompilius, succesorul lui Romulus. Atunci, după tradiţie, constructorii de
temple, ziduri de cetate şi monumente erau grupaţi într-o confrerie care se conducea după
norme riguroase, bucurându-se de o jurisdicţie anume, ca şi de unele privilegii, printre
care scutirea de contribuţii publice.
Aceste confrerii, împărţite în trei grade — ucenici, companioni şi maiştri — se reuneau
de regulă seara, după încetarea lucrului, într-o baracă amenajată în apropierea
construcţiei, unde se discutau lucrările pentru a doua zi, hotărârile fiind luate prin consens
general. Adunările erau conduse de mai marele maiştrilor, fiind precedate de un
ceremonial magico-religios, moştenit din perioada cînd numai preoţii se ocupau de
amenajarea templelor.
Echerul şi cumpăna au fost stabilite drept simboluri ale acestor confrerii cu caracter
magic care s-au răspândit de-a lungul secolelor în întregul imperiu, căpătând mereu noi
norme şi forme oculte de iniţiere. Confreriile romane de constructori, ajunse în Britania,
după anul 43, pentru edificarea de castre, temple, drumuri, poduri, edificii, băi,
monumente etc. au fost completate cu localnici, care s-au supus regulilor şi riturilor
magice ale acestor asociaţii de zidari.
în Anglia creştinismului timpuriu
Creştinizarea anglo-saxonilor şi întemeierea primei episcopii la Canterbury, la sfârşitul
secolului al VII-lea, aduc modificări în normele confreriilor de constructori, vechile
ritualuri ca şi regulile de iniţiere căpătând formule adecvate noii religii dominante, fără ca
prin aceasta să se piardă manoperele oculte – semne şi procedee magice, secretul şi
ceremonialul iniţierilor etc. — şi nici tradiţiile de solidaritate şi întrajutorare etico-
profesională moştenite din antichitatea romană.
După secolul al VII-lea, în confrerii nu mai puteau intra decât oameni liberi, deoarece
doar ei se bucurau de privilegiul circulaţiei nestingherite dintr-o localitate într-alta. Cum
aceştia erau denumiţi freemason, adică ziua liberi, asociaţiile lor au început a se chema
masonerii. Fiecare grupare masonică a căpătat termenul de lojă.
Invazia danezilor în Kent, Anglia de est şi Northumbia aduce ruina oraşelor şi a
bisericilor, astfel încât, după bătălia de la Edington şi alungarea danezilor din Londra de
către Alfred cel Mare, regele Wessex-ului (anul 886), asociaţiile de masoni capătă din
nou amploare şi privilegii, datorită cererii masive de construcţii. În anul 925, regele
Ethelstan confirmă privilegiile lojilor masonice, dându-le un regulament (Constituţia de
la York). În acelaşi timp, constructorii îşi aleg ca patron pe Sfântul Ioan, deoarece
sărbătorirea acestuia coincidea cu solstiţiul de vară, moment astronomic celebrat prin

10
ritualuri magice de către membrii confreriilor de zidari încă din antichitate. Drept urmare,
masonii vor lua numele de fraţi ai Sfântului Ioan.
Confreriile de zidari „Fraţii Sf. Ioan” se răspândesc acum pe continentul european,
căpătând din partea papilor privilegiul de a zidi catedrale, precum şi diploma care le
scoteau de sub jurisdicţia locală şi a edictelor regale. Aceste mari avantaje determină pe
mulţi oameni de artă şi gânditori să ceară a deveni membri asociaţi ai lojilor masonice,
profitând de faptul că legislaţia vremii prevedea obligaţia pentru fiecare burghez de a fi
neapărat înscris într-o breaslă. Intrând în lojile masonice, aceştia au adoptat insignele,
termenii meseriei de zidar şi s-au supus regulilor de breaslă, cu scopul de a putea dezbate
nestingheriţi, în mod secret, în adunările oculte masonice, idei filosofice şi căi de
reformare politică a societăţii. Era o ipostază nouă de exteriorizare a unor năzuinţe care,
exprimate public, deschis, ar fi fost condamnate atât de autoritatea regală, cât mai ales de
Biserica catolică, obsedată de ideea ereziilor pe care le vedea în orice încercare
inovatoare.
Fenomenul are ca urmare transformarea unor loji masonice ce activau ca asociaţii de
breaslă ale zidarilor într-un fel de cluburi desfăşurând în aparenţă o activitate declarată de
cercetare a naturii, dar având, în secret, o serie de ţeluri politice şi sociale.
Prima acţiune politică de succes a masoneriei a fost înscăunarea lui Carol al II-lea după
moartea lui Cromwell. Astfel, decapitarea regelui Carol I (1649) provoacă reactivarea
puternică a masonilor din Anglia şi Scoţia care, în secret, au hotărât să restabilească
tronul şi totodată să submineze autoritatea lui Cromwell, dând conspirativ
francmasoneriei un caracter prin excelenţă politic şi organizînd-o pe mai multe grade.
Acţiunile aşa-zişilor masoni acceptaţi, adică a acelor membri ai confreriilor care nu erau
arhitecţi sau constructori, au ca rezultat proclamarea lui Carol al II-lea ca rege al Angliei
(29 mai 1660) şi batjocorirea mormintelor lui Cromwell şi Ireton.
După 1660, francmasoneria se transformă definitiv din confrerie profesională în societate
ocultă
Carol al II-lea, primit mason în timpul exilului, îşi va arăta, recunoştinţa faţă de loji,
acordându-le graţie şi onoruri, prin el masoneria primind de atunci şi denumirea de „Arta
regală”, deoarece contribuise în mod special la restaurarea tronului. Acesta poate fi
socotit momentul în care masoneria s-a transformat integral într-o societate ocultă cu
caracter strict politic, părăsind definitiv vechiul ei caracter de confrerie profesională.
Crucea de trandafiri, prima organizaţie ocultă masonică cu caracter ocult
La începutul secolului al XVII-lea, masoneria se transformă în organizaţie politică cu
caracter internaţional. Evenimentul, pentru care există unele atestări documentare, s-ar fi
petrecut în anul 1616, fiind marcat de aşa-zisa iniţiativă a alchimistului Valentin Andreea
de a da masoneriei denumirea de „Crucea de trandafiri”. După toate aparenţele acest
nume reprezintă o alegorie, în concepţia masonilor crucea fiind simbolul unirii sacre, iar
trandafirul cel al discreţiei, al tainei, crucea de trandafiri având deci sensul de „confrerie
sacră a tăcerii”.

În secolul al XVIII-lea apare o nouă grupare cu caracter ocult, aşa-zisa „Sectă a

iluminaţilor”, care reunea teosofi, cabalişti şi aristocraţi. Într-un volum intitulat Eseu
asupra Sectei iluminaţilor, Luchet enumera peste treizeci de prinţi şi capete încoronate,
membri ai acestei organizaţii cu caracter de magie.

11
Printre figurile marcante ale aşa-zişilor iluminaţi, cu veleităţi de întemeietori / de secte
oculte, a fost şi suedezul Emmanuel Swedenborg (1688—1772). Fecund autor de
literatură mistică, el a grupat, la un moment dat, admiratori ai săi din Anglia şi S.U.A.,
organizând loji cu caracter ocult, care trebuiau să se transforme într-o Biserică
swedenborgiană, a cărei doctrină era cunoaşterea nemijlocită a esenţei supranaturalului,
prin intermediul unei iluminări sau al unei anumite intuiţii.
Un alt grup ocultist a fost întemeiat spre sfârşitul secolului al XVIII-lea de către Dom
Pernetti, la Avignon. Dom Pernetti, figură tipică de aventurier, călugărit în tinereţe, a
părăsit Ordinul benedictinilor, spre a-l însoţi pe navigatorul Louis Antoine de
Bougainville, la bordul corăbiei „Boudeuse”, în acel memorabil voiaj în jurul lumii (1766
—1769). Grupul denumit „Sainte Parole” era alcătuit din „iluminaţi”, în majoritate nobili,
care practicau magia, cabala şi alchimia.

Loja Iluminaţilor şi “lampa divină” din tavan

La Copenhaga se dezvoltă în aceeaşi perioadă „Loja iluminaţilor” condusă de Carol de
Hessa, a cărei activitate era asemănătoare cu a unui oracol. Adunările lojei aveau loc
periodic, incluzînd un ceremonial inspirat din cele ale preoţilor antici ai templelor lui
Apollo. În tavanul sălii de reuniuni se afla o lampă care sugera Soarele. Uitîndu-se la ea,
membrii lojei puneau diferite întrebări, astfel alcătuite încât răspunsurile să fie „da” sau
„nu”. Afirmaţia era prezentată printr-o puternică şi persistentă iluminare a lămpii.
Negaţia se traducea printr-o lumină slabă, intermitentă. Sigur, acesta era un procedeu
secret de influenţare a conştiinţei, cunoscut doar de câţiva iniţiaţi, având ca scop
realizarea planurilor lor oculte prin intermediul membrilor lojii, în majoritatea persoane
cu responsabilităţi publice.
Unul dintre cei care cunoşteau „secretul” lămpii divinatoare (în realitate un simplu bec cu
gaz de cărbune, a cărui luminozitate putea fi reglată de la distanţă, prin mărirea sau
micşorarea debitului combustibilului) a fost pastorul protestant Lavater, el însuşi
precursor al metodei de ghicit prin analizarea fizionomiei umane (fizionomistică).
Lavater întreţinea o vastă corespondenţă cu capete încoronate, şefi de guverne şi alte
persoane cu mare influenţă, sfaturile sale de ordin politic fiind, de regulă, urmate cu
docilitate. Cât de puternică era forţa lui Lavater o ilustrează Mirabeau : „Am văzut, scrie
marele om politic francez, depeşe ale lui Lavater adresate către suverani, sub acest
protocol «dragul meu !» Am văzut suverani răspunzându-i, admirîndu-l, ascultându-l,
devenind tributarii lui! Am văzut partizanii săi care-l considerau ca pe un Dumnezeu pe
pământ”.
Martiniştii, alt ordin masonic secret
În 1754, Martinez de Pasqualli a fondat în Franţa un ordin masonic particular, denumit
„Aleşii Cohen” (Elus Cohen), având ca loji mai importante pe cele ale iluminaţilor de la
Avignon, ale alchimiştilor de la Philateles şi ale “Academiei veritabililor masoni” din
Montpellier. În activitatea martiniştilor, studiul şi practica magiei juca un rol important.
Pasqualli şi principalii săi discipoli, Willermoz, Claude de Saint Martin, au întreţinut o
vastă corespondenţă, care permite astăzi reconstituirea doctrinei ritului, şi un amestec de
magie, indicaţii mistice şi practici de vindecare a bolilor prin aşa-zisul magnetism animal.
În general, martinismul era inspirat de lucrările lui Swedenborg, ritualul magic avînd
dorinţa de a-şi dezvolta în ei acuităţi misterioase „adormite”, capabile a-i pune în legătură

12
cu spiritele şi, pe această cale, de a afla viitorul. Spre deosebire de masonii obişnuiţi, care
întreţineau ritualurile magice clasice ale lojilor, martiniştii se reuneau în şedinţe spre a
invoca spiritele, având credinţa în mântuirea sufletelor şi obiectelor. Ceremonialul ritual
avea loc în interiorul unui cerc magic, marcat de lumânări aprinse, în centrul acestui
spaţiu fiind arse tămâie, şi mac de grădină, cuişoare şi scorţişoară, ceea ce crea o
atmosferă propice declanşării de stări psihice anormale”.
Ceremoniile de iniţiere aveau, de asemenea, un aspect bizar, fiind inspirate de teoriile
swedenborgiene şi mesmeriene. Astfel, candidatul trebuia să ţină un anumit regim
alimentar, postând în zile stabilite prin calculul astrologic, să recite în fiecare dimineaţă
aşa-zisul „Oficiu al Sfântului Spirit”. După îndeplinirea acestor formalităţi prealabile,
novicele se prezenta în plenul lojii, îmbrăcat în negru, dar fără a avea nimic metalic
asupra sa, nici chiar un simplu ac. El trasa în jurul său un cerc, spunea cuvintele magice
„Rap, lob, Oz, Fa”, indicând cele patru puncte cardinale, aprindea lumânările din jurul
cercului magic şi produsele puternic mirositoare din centrul acestuia, după care pronunţa
solemn o anume frază rituală. Ceremonia se încheia, prin stingerea, pe rând a lumânărilor
de către novice şi prosternarea acestuia pe duşumea, cu faţa în jos şi braţele întinse
lateral, închipuind o cruce.
Martiniştii se recunoşteau după bijuteriile magice pe care le purtau, ca şi după
preocupările lor oculte. Ritul masonic martinist a cunoscut o largă extindere, influenţând
mult ceremonialurile francmasoneriei moderne. El a avut continuu aderenţi recrutaţi din
rîndul marii nobilimi, politicienilor, literaţilor, pregătind noi adepţi care promiteau să
ocupe locuri de frunte în societate.
În tot cursul secolului al XVIII-lea, plin de frământări politice, sociale şi economice, care
au culminat cu Revoluţia franceză, sectele de tip ocult, masonice, se vor dezvolta
necontenit, mai ales în Franţa, Germania, Austria si Rusia, având ca centru Parisul, de
unde emanau ideile doctrinale şi formele rituale.
se opereaza frecvent cu doi termeni. Primul termen, ocultism, care a intrat in limba
engleza in anul 1881 cu intelesul de ascuns si care se folosea in scopul de a descrie magia
si stiintele inrudite cu ea. Al doilea termen este ezoterism, care are intelesul de a
transmite doctrine sau ritualuri unui numar restrans de initiati..

Numărtul societăţilor secrete peste 800 de societati si organizatii secrete, despre care nici
nu ne puteam imagina pana la aparitia ei.

1. Artizanii Dionysieni - sunt o fratie de constructori gasita in inscriptii grecesti provenite

din Asia Mica. Aceasta societate a fost considerata de o serie de istorici ca sursa
potentiala a francmasoneriei moderne.

2. Assassinii - societate fondata in 1078 de Hassan-i-Sabah. Istoricul gruparii se gaseste

in lucrare.

3. Atlantida - societate fondata de scriitorul irlandezo-american Ignatius Donnelly in

1882; sute de societati au pretins si mai pretind ca au origini atlantidice si ca se afla in
posesia unor secrete de aceeasi sorginte in efortul lor de a gasi niste radacini dincolo de
istorie.

13
Atlantida apare pentru prima data in doua dialoguri ale lui Platon (c.428-348 i.Hr.). Cele
doua dialoguri, Timias si Critias, au ramas neterminate, repovestind o realitate care se
presupune ca ar fi impartasita de un preot egiptean. Conform acestei povestiri, in jurul
anului 9600 i. Hr., Atena ar fi luptat impotriva imperiului Atlantida, o uriasa insula din
Oceanul Atlantic. Societatii Atlantida i se atribuie mult spatiu in lucrare, din care mai
reiese ca locuitorii Atlantidei practicau o magie sexuala cu multe ritualuri, isi petreceau
cea mai mare parte a timpului in ritualuri orgiastice, cu scopul de a crea misterioasa
substanta Zro, cu ajutorul careia considerau ca pot evada de pe Pamant.

4. Federatia Biserica Romano-Catolica - fondata la sfarsitul perioadei romane si inceputul

Evului Mediu. Este organizatia religioasa cea mai extinsa in lumea contemporana si se
trage din Petru, unul dintre ucenicii lui Iisus din Nazareth. Biserica Romano-Catolica
este, teoretic, o monarhie religioasa, in cadrul careia Papa de la Roma este ales pe viata si
dispune de o putere aproape nelimitata, in calitate de reprezentant al lui Dumnezeu.

5. Societatea secreta Giordano Bruno - fondata in 1567 de acest personaj magic, care a
devenit membru al Ordinului Dominican la varsta de 15 ani. A fost unul dintre cei mai
apreciati monahi, dar superiorii lui au descoperit ca a studiat si practica magia ritualica,
urmarit de ei, abandoneaza viata monahala. Sfarsitul sau tragic este cunoscut. Esenta
societatii secrete create de Bruno este ca aceasta a avut un impact covarsitor asupra
istoriei societatilor secrete de mai tarziu.

Cartea se gaseste la librariile: Hyperion - Piata Teatrului, Luceafarul - str. infratirii nr. 10,
Ion Creanga - str. 22 Decembrie 1989 nr. 26, Junimea _Targu-Mures, str. Nicolae Iorga,
Junimea - Reghin, str. Scolii nr. 2.
6. Cabala - organizatie masonica oculta, aparuta in cercurile mistice evreiesti din sudul
Frantei pe la mijlocul secolului al XII-lea. Adevarata origine a Cabalei este mult mai
veche. Aceasta organizatie s-a bucurat de mare popularitate si in comunitatea evreiasca
din Spania. Mari intelectuali din intreaga Europa apreciau ca "nicio stiinta nu ne poate
convinge mai bine de divinitatea lui Isus decat magia Cabalei."

7. Cavalerii Templieri - una dintre cele mai importante organizatii francmasonice din care
deriva foarte multe societati oculte. Infiintata in 1119 de catre 9 cavaleri francezi, care se
gaseau la Ierusalim. Acest ordin religios a fost infiintat cu scopul de a proteja pelerinii ce
mergeau sa se inchine la locurile sfinte.

8. Comitetul celor 300 _ o societate secreta fondata in 1909 despre care sustinatorii
conspiratiei presupun ca ar fi stapanii secreti ai lumii.

9. Druizii - sunt informatii plauzibile ca vechii druizi erau stramosii francmasoneriei.

Druizii erau o straveche casta celtica de intelepti si vrajitori, care urmau o pregatire de
pana la 20 de ani, timp in care trebuiau sa memoreze intr-o forma versificata cunostinte
despre teologie, astronomie, divinatie si stiintele naturii.

10. Esenienii - secta mistica si ezoterica a evreilor care au activat in Palestina la inceputul

14
erei noastre, din asezarea Qumran. Cele mai plauzibile marturii despre esenieni le gasim
in manuscrisele din papirus de la Marea Moarta, descoperite intr-o pestera din apropierea
asezarii de mai sus, in 1945.

Daca punem cap la cap informatiile din manuscrisele de la Marea Moarta, precum si ale
marelui istoric de origine ebraica din acea vreme, Flavius Josefus, gruparea a aparut inca
din secolul al II-lea i. Hr, formata din puritani evrei, acestia fiind convinsi ca iudaismul
isi pierduse reperele cu privire la adevaratul Dumnezeu. Din documentele de mai sus,
precum si din Evanghelia lui Iuda la Esenieni, il intalnim pe Iisus Hristos, caruia ii
spuneau "invatatorul Dreptatii".

11. Erele lumii - aceasta organizatie ezoterica a luat fiinta prin secolul al VIII-lea

i. Hr. aflam si din relatarile marelui intelept grec Hesiod. Istoria a inceput cu epoca de
aur, cand oamenii traiau fara suferinte si poveri, ei devenind energii spirituale ale
pamantului, iar epoca lor a luat sfarsit. In epoca de bronz, oamenii erau razboinici care,
exterminandu-se reciproc, au pus capat epocii. In epoca fierului, lucrurile se vor inrautati
intr-atat, incat zeii vor abandona lumea, iar rasa umana va pieri. Despre celelalte epoci
veti gasi informatii in lucrare. 12. Francmasoneria - este cea mai cunoscuta societate
secreta din lumea occidentala moderna, fondata la inceputul secolului al XV-lea in Scotia
si cunoscuta si sub denumirea de Masonerie (care

inseamna mestesug). S-a dezvoltat din breslele lucratorilor in piatra - zidari celebri ai
lumii.

Francmasoneria este divizata in peste 50 de ordine si rituri, dar este controlata de Marea
Loja a Angliei fondata in 1717 si de Loja de Rit Scotian. Este o societate fraterna care
accepta membri doar din randurile barbatilor maturi care cred in Fiinta Suprema
(Dumnezeu), iar ritualurile si invataturile lor se focalizeaza pe morala si pe etica.
Francmasoneria in general are mari realizari in toate domeniile umane din intreaga lume.

13. Fratia pitagoreica - este una dintre cele mai cunoscute societati secrete din lumea
antica.

A fost infiintata prin anul 530 i. Hr. de catre marele filosof si matematician Pitagora in
Crotona, un oras colonie greceasca din sudul Italiei.

Candidatii la initierea in tainele geometriei sacre - o imbinare a matematicii cu

misticismul, parcurgeau o perioada de cel putin 8 ani si trebuiau sa renunte la toate
bunurile lor pamantesti in favoarea Fratiei, sa devina vegetarieni absoluti si sa nu ucida
nici macar o musca, toate vietatile fiind opera marelui creator, Tatal Nostru din Ceruri. In
aceasta societate s-a initiat si zeul dacilor, Zamolxis.

14. Gnosticism - miscare religioasa din lumea mediteraneana antica, de foarte mare
intindere, aparuta prin anii 100 e.n. in centrul cultural elenistic, pe atunci Egiptul, si
raspandindu-se prin anii 200 in toata lumea romana.

15
Invatatii gnostici au combinat elemente din filosofia greaca cu cultele pagane ale
misterelor, cu teologia miturilor iudaice si cu cea crestina, precum si cu elemente preluate
de la misionari budisti, rezultand o serie de perspective religioase radicale.

15. Hiram Abyff - personajul principal din legenda fundamentala a francmasoneriei apare
in Vechiul Testament ca maestru zidar, responsabil de lucrarile de la Templul lui
Solomon. Sa nu uitam ca masoneria isi are originile in cadrul constructorilor zidari de la
Templu, iar mitul uciderii lui Hiram reprezinta tema principala pentru Maestru Mason.

16. Iluminatii bavarezi - cea mai faimoasa societate secreta politica din toate timpurile,
tinta a nenumarate conspiratii paranoice de mai bine de doua secole. A luat fiinta la 1 mai
1776. Iluminatii bavarezi militau pentru drepturi egale in randul membrilor unei societati
date, foloseau modelul masonic ca o unealta pentru promovarea politicii culturale libere.
Credeau in natura buna a fiintei umane, accentuau tot timpul ca numai poverile create de
obscuritatea religioasa si traditia incremenita stateau in calea iluminarii umane
universale.
. Ku Klux Klan - organizatie politica si revolutionara, cea mai notorie dintre societatile
secrete americane, infiintata in 1865, in Tennessee, care a evoluat intr-o organizatie de tip
militar, folosita impotriva trupelor aliate din cadrul razboiului civil din America.
Actiunile Klanului au atras represalii dure in America anilor 1870-1871.

18. Mafia - cea mai cunoscuta societate secreta criminala din lume. Mafia a aparut la
inceputul secolului al XIX-lea si isi are radacinile in clanurile de banditi din tinuturile
deluroase ale Siciliei, inca din Evul Mediu. Mafia moderna a dezvoltat un sistem
organizatoric flexibil si eficient, care mai functioneaza si in zilele noastre.

19. Miscarea New Age - a luat nastere in anii 1970, in Anglia, promovand una din cele
mai recente ramuri ale realitatilor alternative din lumea occidentala. Aceasta grupare se
crede a fi in legatura cu extraterestrii de pe alte planete, contactul cu ei fiind mediat in
starea de transa.

20. Opus Dei - una dintre cele mai controversate organizatii religioase din sanul Bisericii
Catolice de astazi, fondata la Madrid, in anul 1928, de catre un preot catolic conservator.
Organizatia poate fi considerata ca o asociatie pentru laicii catolici, persoane singure,
care traiesc in cladirile reprezentantei Opus Dei si care isi doneaza tot venitul acestei
societati. Opus Dei este foarte respectata de catre multe persoane din ierarhia romano-
catolica, iar in 1982 asociatia a primit din partea Papei Ioan Paul al II-lea statutul de
"prelatura speciala".

21. Ordinul Roza-Cruce de Aur - infiintat in 1750 de francmasonul si alchimistul german

Hermann Fichtuld, cu ajutorul unui cerc de ocultisti foarte influent in lume, iar candidatii
la calitatea de membru trebuie sa fie Maestri Masoni. Membrii acestui ordin i-ar fi initiat
in misterele lor pe Cavalerii Templieri din Palestina.

22. Prioria Sionului - societatea a fost infiintata de Pierre Plantard, fiind considerata cea

16
mai spectaculoasa farsa legata de o societate secreta din istoria contemporana, care avea
pretentia ca va conduce lumea. Farsele lui Plantard le veti gasi in aceasta lucrare.

23. Protocoalele inteleptilor Sionului - organizatia a luat fiinta in Rusia anului 1895. Este
planul de cucerire a lumii adoptat in urma unei intalniri secrete de catre liderii evreilor.
Potrivit celor 24 de "protocoale", inteleptii Sionului detin controlul asupra tuturor
partidelor politice europene si asupra tuturor intereselor financiare si economice.

24. Ritul Scotian Antic Acceptat - este cel mai influent din gruparile masonice din Statele
Unite. Fondat in 1802, in Carolina de Sud, isi are originea in Masoneria Iacobita din
secolul al XVIII-lea. In America Latina, Ritul Scotian este cea mai populara ramura a
masoneriei si majoritatea lojelor masonice sunt afiliate la ea.

25. Rozicrucienii - acestei societati secrete i se rezerva cel mai mare spatiu din aceasta
Enciclopedie, fiind probabil cea mai importanta societate secreta occidentala.
Rozicrucienii apar in izvoarele scrise din Germania datand din 1614; au existat o multime
de societati secrete care, desi nu aveau legatura cu aceasta, au facut din Roza-Cruce
emblema miscarii si sursa numelui acesteia. In esenta, aceasta societate desfasoara o
activitate de ajutorare a cetatenilor nevoiasi, presteaza multe activitati caritabile, in
scopurile cele mai nobile.

26. Satanism - una dintre cele mai nocive societati secrete din aceasta lucrare, fiind
inchinarea la Satan, arhanghelul cazut si duhul rau din gandirea crestina. Miscarea a
aparut in sanul gandirii crestine din secolul al XIV-lea. In riturile acestei organizatii sunt
incluse drogurile foarte puternice, supunerea la presiuni emotionale intense in cadrul
grupurilor.

Noile societati secrete satanice din anii 1990 si inceputul secolului al XXI-lea s-au
constituit intr-o miscare a tinerilor, iar Internetul este principala unealta prin care se
recruteaza noii membri si prin care se disemineaza ideile satanice.

27. Templul Solar - este o societate oculta franceza, fondata la sfarsitul anului 1980 de
catre un adept New Age. Invataturile promovate de Templul Solar se concentreaza pe
ideea unei apocalipse iminente, cand Pamantul va deveni de nelocuit ca urmare a poluarii
foarte mari. Templul Solar a devenit obiectul investigatiilor politiei din Quebec pentru
trafic de arme.

28. Societatea Secreta Ummo - aceasta grupare este strans legata de fenomenul OZN.
Potrivit conceptiilor acestei societati, farfuriile zburatoare ar fi venit de pe Ummo, o
planeta care se afla la 14,5 ani lumina de Pamant. Documentele Ummo cuprindeau o
multime de date filosofice, stiintifice, spirituale si formule matematice in baza 12. In
prezent, mii de oameni studiaza cu devotament aceste documente. Nu se cunoaste inca
identitatea celor ce au pus la cale aceasta farsa.

29. Vechile Porunci - grupare ce studiaza documente ce provin de la breslele de zidari

englezi deveniti francmasoni. Vechile porunci sunt considerate de masoni ca fiind cele

17
mai vechi documente ce atesta existenta masoneriei. Fiecare dintre aceste texte include o
rugaciune incepatoare indreptata spre Dumnezeu.

30. Wicca - cea mai extinsa dintre religiile neopagane din zilele noastre. Fondata in anul
1940 in sudul Angliei, aceasta religie devine o prezenta publica in 1951, imediat dupa
abrogarea legii cu privire la vrajitorie. Se presupune ca aceasta religie deriva din cultele
pagane ale fertilitatii din epoca neolitica.

31. Zos Kia Kultus - este un sistem de filosofie si practica oculta creat de artistul si
magicianul englez Austin Osman Sparre (1886-1956) si preluat din scrierile sale de catre
magicienii haosului si ocultistii avangardisti in anul 1970. Numele sistemului deriva din
cele doua principii ale lui ZOS - trupul si sufletul.

32. Skull and Bones (Craniu si Oase)

Un nume foarte sugestiv... cu siguranta numai oameni de-ai lui Dumnezeu. Aceast ordin
era cunoscut initial ca Fratia Mortii si este o societate „secreta” din cadrul Universitatii
Yale, una dintre cele mai vechi din Statele Unite. Infiintata in 1832, aceasta organizatie
este deschisa numai unei anumite elite.

Membrii folosesc si in ziua de astazi ritualuri inspirate de masonerie. Acestia se intalnesc

in fiecare joi si duminica intr-un loc pe care ei il numesc „Mormantul” (The Tomb).
Ambii presedinti Bush au facut parte din aceasta societate cat au studiat la Yale. Numele
membrilor nu au fost tinute secrete pana in 1970, dar ritualurile au fost intodeauna
confidentiale.
 
Francmasoneria
Marea loja masonica a fost infiintata in 1717 cand patru loje mici s-au alaturat. Pana in
1750 existau masoni de primul si al doilea grad. De atunci membrii pot ajunge pana la cel
de-al treilea grad, cand devin Maestrii Masoni. Intalnirile lor regulate se desfasoara dupa
anumite ritualuri. Acestea includ multe referiri la simboluri arhitecturale, cum ar
compasul sau patratul, iar ei il denumesc pe Dumnezeu: Marele Arhitect al Universului.

Cavalerii Templieri
Templierii (nume intreg: Ordinele Unite ale Templului si ale Sf. Ioan al Ierusalimului,
Palestina, Rhodos si Malta) formeaza o societate exclusiva, moderna a masoneriei si nu
are o legatura directa cu Cavalerii Templieri originali (un grup religios-militar alcatuit in
secolul al XII-lea). Pentru a putea fi membru al Cavalerilor Templieri Masonici trebuie sa
fii deja Maestru Mason crestin. Aceasta organizatie este una distincta, nu doar un grad
mai inalt al masoneriei.

Iluminati
O miscare a ganditorilor liberi, cei mai radicali din intreaga miscare a Iluminismului a
fost infiintata in 1776 in Ingolstadt, Bavaria. Desi pe atunci nu era legal sa activezi in
aceasta societate, multi intelectuali influenti si politicieni se considerau membrii
Iluminati.

18
Se crede ca la sfarsitul anilor 1700 aceasta grupare a incetat sa functioneze din cauza unei
confuzii generale cu privire la, pe atunci, noul conducator al organizatiei. Totusi, multi
teoreticieni ai conspiratiilor cred ca aceasta miscare continua sa activeze si sa conduca
din umbra scena politica mondiala de astazi. De asemenea, a fost sugerat faptul ca
societatea „Skull and Bones” este subsidiara Iluminati.

Opus Dei
Opus Dei este o organizatie a bisericii catolice care accentueaza convingerile catolice
cum ca toata lumea are sansa de a ajunge la sfintenie si ca viata obisnuita este drumul
spre sanctitate. Ordinul a fost creat in Spania in 1928 de preotul romano-catolic
Josemaria Escriva cu acordul lui Papa Pius al XII-lea.

Organizatia a fost inclusa in cartea lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci, in care se spunea
ca Opus Dei incerca sa invinga o alta societate secreta pe nume Prioratul lui Sion si pe
toti cei care incercau sa descopere adevarul despre crestinism.
 
Priory of Sion
Dupa publicarea cartii Codul lui Da Vinci a lui Dan Brown, Prioratul lui Sion a intrat in
vizorul publicului. Din pacate pentru cei care doreau sa gaseasca aceasta societate si sa li
se alature, Prioratul lui Sion nu exista. Aceasta a fost o farsa creata in 1956 de succesorul
la tronul Frantei de pe atunci, Pierre Plantard.

Opus Dei a fost fondată în 1934, în Spania, de către preotul aragonez Jose Maria Escriva
de Balaguer (1902-1975). Doctrina sa spirituală este conţinută în întregime de singura
lucrare scrisă de el, intitulată Camino, care nu este decât o culegere de maxime, fără mare
originalitate, şi unde teologia propriu-zisă este absentă. Găsim însă aici următoarea
maximă, care caracterizează o întreagă morală: „Ştii cum acţionează societăţile secrete;
ele nu au căutat niciodată să câştige masele. E mai bine să rămâi ascuns: nu dezvălui
niciun detaliu al apostolatului tău.”
Societăţile secrete catolice nu sunt o noutate
În lumina acestei recomandări, vedem cât valorează silogismul menţionat mai sus. În
fapt, societăţile secrete catolice n-au lipsit de-a lungul istoriei: în secolul al XVII-lea a
existat Compania Sfintei Taine, specializată în drenarea moştenirilor şi extorcarea
secretelor de familie în umbra confesionalelor, şi împotriva căreia Moliere a scris
Tartuffe; în timpul Papei Pius al X-lea a fiinţat Sodalitium Pianum, societate secretă
integralistă creată de monseniorul Benigni, prelat roman, şi ale cărei denunţuri au
terorizat pe toţi catolicii liberali; a mai existat, mult mai puţin cunoscut, Hieronul din
Val-d’Or, o sectă de catolici ezoterişti creată pe la 1880 de un aristocrat spaniol,
marchizul de Sarachaga, la Paray-le-Monial (Sa ne-et-Loire), leagăn al cultului Sacre-
Coeur.
Fondatorul Opus Dei a fost beatificat

19
Să ne oprim aici cu comparaţia, deoarece Opus Dei a cucerit în cadrul Bisericii catolice o
poziţie cât se poate de oficială. A fost ridicată de Pius al XII-lea la rangul de institut
secular în 1947, apoi la cel de pre-latură, depinzând direct de Sfântul Scaun, de către
Ioan-Paul al II-lea, care are pentru ea o predilecţie evidentă, în aşa măsură încât în 1992 l-
a beatificat pe fondatorul Escriva de Balaguer la numai şaptesprezece ani de la moarte,
fapt fără precedent în istoria Bisericii.
Opus Dei nu este deci o societate secretă; nu este însă mai puţin o societate cu secrete.
Cea mai bună dovadă o constituie faptul că nu şi-a publicat niciodată constituţiile, adică
statutele, al căror text le este necunoscut până şi membrilor ei. Escriva de Balaguer a
scris: „Opus Dei nu urmăreşte niciun scop temporal sau politic; dacă prin absurd acest
fapt s-ar produce, ea ar fi imediat dizolvată.” Spunând acestea, viitorul preafericit profera
o mare minciună.
Opus Dei cucereşte puterea politică în Spania
În 1936, când izbucneşte războiul din Spania, Opus există doar de doi ani, iar Balaguer,
care are 34, se află la Burgos, în zona franchistă. Îl întâlneşte acolo pe Caudillo în
persoană. În 1939, după înfrângerea republicană, Opus controlează Consiliul superior al
cercetării ştiinţifice; în 1956, unul dintre conducătorii ei, Lopez Rodo, este secretar de
stat însărcinat cu reforma administrativă, apoi devine viceprim-ministru; în 1957, Opus
are deja trei miniştri, în 1962 un al patrulea, iar în 1969 numărul lor se ridică la 10.
Odată cucerite poziţiile-cheie ale puterii, Opus face totul pentru a elimina Falanga, cea
mai mare parte a ei fiind sclerozată în spiritul „fost combatant”, şi în care o minoritate
evoluează periculos spre stânga. După ce a infiltrat cu uşurinţă tehnocraţia şi sectoarele
cele mai dinamice ale patronatului, Opus lucrează, nu fără succes, la modernizarea
vechiului capitalism spaniol. Planul este, deoarece Franco e octogenar, să proclame un
rege de paie, după ce va fi instalat la conducere un om cu mână de fier, pe amiralul
Carrero Blanco. Planul se va izbi însă de două evenimente neprevăzute, răsunătoare:
întâi, amiralul, promovat vicepreşedinte al guvernului, este executat de un comando de
antifranchişti basci; apoi, ieşită la lumină, o urâtă afacere zdruncină Opus – afacerea
MATESA.
Afacerea MATESA
Societatea cu această siglă, care are şaptezeci de filiale în toată lumea şi al cărei
preşedinte-di rector general, Juan Vila Reyes, este un fidel al Opus, se ocupă oficial de
exportul războaielor de ţesut şi beneficiază, în acest sens, de importante ajutoare pentru
export, acordate de Banca de credit industrial, ai cărei preşedinte şi vicepreşedinte sunt,
de asemenea, membri ai pioasei instituţii. În realitate, MATESA nu exportă decât puţine
maşini şi converteşte cea mai mare parte a ajutoarelor în cote de participare la societăţi
controlate de Opus.
Cu cei optzeci de mii de membri în toată lumea, din care în jur de două mii în Franţa, cu
numeroase instituţii de învăţământ superior şi reţelele mediatice a căror paternitate n-o
recunoaşte niciodată deschis, Opus Dei a reuşit să ocupe multe pârghii de conducere în
cadrul Biserici şi este în mare parte responsabilă de sabotarea poziţiilor luate de conciliul
Vatican II, de opoziţia faţă de teologia eliberării, de directivele, aberante în epoca SIDA,
în privinţa contracepţiei, pe scurt de neo-fundamentalismul care îşi face din nou apariţia
în ierarhia catolică.
Puterea ei ocultă se face însă simţită în Europa de Est, reconvertită la economia de piaţă,
în ţările lumii a treia, în America Latină, în Irlanda şi, bineînţeles, în locul de origine,

20
adică statul spaniol. Disciplina de tip militar, morala obedienţei pasive, abilitatea în
manipularea spiritelor şi, la nevoie, smulgerea membrilor din mediul lor familial, spiritul
elitist şi cultul secretului fac din această grupare, totuşi, o sectă printre celelalte, dar a
cărei putere o face cu atât mai mult periculoasă.

“Cercul Atlantic” in lupta cu “pata rosie”

Fondata in 1969 de prim-ministrul francez Antonie Pinay, membru fondator al

organizatie “Bilderberg”, “Cercul Pinay” sau “Cercul Atlantic” este o organizatie secreta
de dreapta conceputa ca o aripa conspirativa a organizatiei internationale “Bilderberg”. O
miscare “invizibila” specializata in “lovituri de stat” si “operatiuni sub acoperire”.
Principala misiune a “Cercului” este aceea de conduce la indeplinere, pe linie secreta,
proiectele organizatie sora “Bilderberg”. Printre membrii de marca ai "Cercului Pinay" se
numara Henry Kissinger, Zbigniew Brzezinski si David Rockefeller, care fac parte si din
"Council for Foreign Relation", "Comisia Trilaterala", "Bilderberg" si "Royal Institute of
International Studies".
Pinay, prim-ministru al Franteia in 1951, a luat parte ca membru fondator la reuniunea de
la Oosterbeek (Olanda), din mai 1954, cand a fost creata organizatia "Bilderberg". In
1969 Antoine Pinay impreuna cu Jean Violet (avocat care lucra pentru SDECE) si cu
arhiducele Otto Von Habsburg (mostenitorul tonului Austro-Ungariei), construiesc
organizatia conspirativa denumita simbolic "Cercul" si incep sa recruteze "oameni cu
influenta" din Occident. “Intentia “Crcului”, in 1969, era de a schimba climatul politic
din Europa, favorabil atunci stangii, printr-o campanie de propaganda finantata in secret
de cercurile cu interese petroliere”(Brian Crozier presedinte al "Cercului" intre 1971 si
1985, in "Free Agent",Harper-Collins, 1994)."Cercul" colabora si cu alte structuri
clandestine, ca "Reteaua Gladio", o forta secreta paramilitara a SHAPE (Supreme
Headquarters Allied Powers in Europe) din cadrul NATO, care ar fi urmat sa duca
"razboiul de rezistenta" in cazul unei invazii sovietice in Occident” (Stephen
Dorrill,"Silent Conspiracy",Mandarin,1993).
Rolul "Cercului Pinay" era, totusi, sensibil diferit fata de cel al organizatiei paralele
"Bilderberg". In timp ce "Bilderberg" fixa politica "Noii Ordini Mondiale", fiind mai
mult un grup de discutii, "Cercul" intervenea in transpunerea acestei politici prin "actiuni
directe". Acesta este si motivul pentru care, in "Cerc" prevalau ofiterii de informatii din
diverse tari occidentale, generalii NATO, si bancherii legati de dreapta politica, pe care o
sustineau prin finantari”.(Robert Eringer, "Global Manipulators", Pentacle Book, 1980).

“Fulgerul” de la Berlin

La mijiocul anilor '80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta,

codificata Luci (Fulgerul), care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de
la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu STASI. Singurii care cunosteau
existenta acestei “unitetati” erau cei din Diviziei a IV-a a KGB-ului si cativa din membrii
Statului Major de la Moscova, cum ar fi generalul Anatoli Novikov. Grupul Luci
organiza manifestatii de strada, unele insumand cate 100.000 de oameni, cu, caracter
anticomunist si chiar antisovietic, desigur, pentru o acoperire cat mai buna a

21
operatiunilor. Misiunea grupului Luci era una foarte precisa: “restructurarea peisajului
politic est-german, pentru pregatirea reunificarii” (Raif Georg Reuth, Andrea Bonte "Das
Komplott", Munchen, 1993, p.210 si urmatoarele) Germaniei, negociate de Kohl cu
Gorbaciov prin pactul de la Geneva, din septembrie 1990. Un alt scop al manifestatiilor
era eliminarea din viata politica a liderilor interimari, ca Hans Modrow.

Loja italiană “Propaganda Due”

Un interes special este reprezentat de materialele privind activitatea organizaţiilor secrete

oculte în Rusia.
Ordinul eurasian era activ în Rusia la începuturile secolului XX. Printre reprezentanţii lui,
Pârvulescu aminteşte de doctorul Badmaev din St. Petersburg, baronul von Ungern-
Sternberg, misterioşii custozi suedezi secreţi ai lui Rasputin şi multe alte figuri mai puţin
cunoscute. De asemenea, este important să subliniem rolul deosebit al viitorului ofiţer
Mikhail Tukhachevsky care, conform spuselor lui Pârvulescu a fost iniţiat în Ordinul
polar miserios în timpul şederii sale în lagărul Ingolstadt din Germania, unde în perioada
1916-1918 a cunoscut alte figuri ale istoriei moderne: generalul de Gaulle, generalul von
Ludendorff şi viitorul Papa Pius al XII-lea, monseniorul Eugenio Pacelli.

Ordinul Atlantic secret are o istorie veche. Unii autori tradiţionalişti îl amplasează în
societăţile iniţiatice ale Egiptului antic, în special într-o sectă de adoraţie a zeului Seth,
ale cărui simboluri erau Crocodilul şi Leviatanul (animale acvatice) de asemenea şi
Măgarul Roşu (vezi J. Robin „Societăţile secrete într-un rendez-vous apocaliptic” şi J.M.
Allemand „Rene Guenon şi cele şapte turnuri ale diavolului”).
Mai târziu, secta lui Seth s-a unit cu alte culte feniciene, în special cu sângerosul cult al
lui Moloch. Conform conspirologului francez din secolul al XIX-lea, Claude Grace
d’Ors, această organizaţie secretă a rezistat multe secole după căderea civilizaţiei
feniciene. În Europa Evului Mediu au existat sub numele de „Menestrelii Morganei”, a
căror emblemă era „Moartea Dansând” sau Dansul Macabru. Grace d’Ors a afirmat că
reforma lui Luther a fost sub comanda acestei secte şi că protestanţii (în special cei anglo-
saxoni şi francezii) au rămas încă sub influenţa ei.
Jean Pârvulescu consideră că Joseph Balsamo a fost unul din agenţii importanţi ai acestui
Ordin secret care a ieşit la suprafaţă la sfârşitul secolului XVIII sub masca a masoneriei
neregulare a ritului „egiptean”, masoneria de rit Memphis, mai târziu Memphis-Misraim.
O asemenea preistorie simbolică a atlantiştilor caracterizează substanţa strategiilor
geopolitice şi cultural-economice. Înţelesul său este redus la accentuarea valorilor
„orizontale”, pentru a aduce în prim plan aspectele cele mai de jos ale fiinţei umane şi ale
societăţii ca întreg.
Aceasta nu înseamnă că atlantismul este echivalent cu materialismul obişnuit, dar totuşi,
aspectul „material”, pur economic, comercial al activităţii umane ocupă locul central.
Noţiunea de sistem de valori la un nivel pur uman presupune individualism şi
„antropocentrism” radical, specific pentru atlantism în toate manifestările sale şi paralel
acestei noţiuni, ironia depresivă şi scepticismul tipic „atlantic” ies la suprafaţă în relaţie
cu măsura ideală, supra-umană a vieţii.
De fapt, simbolurile Măgarului Roşu şi ale Morţii Dansând oglindesc substanţa
scepticismului „atlantic” şi conform schemei logice ciudate a istoriei formele sociale şi

22
religioase cele mai radicale ale conştiinţei protestante, individualiste, după reforma lui
Luther, erau atrase ca un magnet către regiunile atlantice – către Anglia şi Vestul
îndepărtat, către America, unde formele extreme ale protestantismului radical,
întruchipate de baptişti, quakeri şi mormoni, şi-au găsit un teren propice.
J.M. Allemand marchează o colaborare simbolică: de la Cadiz – un port istoric de
referinţă al coloniilor feniciene din peninsula iberică – Cristopher Columb a navigat în
expediţia sa atlantică finalizată prin descoperirea Americii.
Dar consolidarea Ordinului Atlantic în Vestul îndepărtat şi crearea unei civilizaţii
exclusiv atlantiste în SUA, conform proiectului acestui Ordin au fost doar o etapă
intermediară în planurile „neo-cartagineze” ale atlantiştilor. Pasul strategic următor a
constat în exportarea modelului atlantic pe alte continente, în colonizarea geopolitică a
întregii planete, în răspândirea Vestului, în sens geopolitic mistic, în toată lumea,
incluzând bineînțeles şi Răsăritul.
Prin urmare, reţeaua de agenți atlantişti din statele eurasiene nu numai că a urmărit un
scop defensiv (slăbind forţele geopolitice alternative), dar au şi amplificat operaţiuni
ofensive. Avangarda „atlantismului” în Eurasia era compusă din „stângişti”, din mișcările
„anarhiste” subversive, deşi în chiar mediul lor, întotdeauna a existat o opoziţie internă de
agenţi eurasieni.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem „socialismul economic” şi „comunismul” din
natura lor teoretică pură ca fiind formă de propagandă „atlantică”, ca fiind masca socio-
politică a Ordinii secrete a Măgarului Roşu. Dacă luăm în calcul doctrinele geopolitice
oculte ale polului atlantic devine evident de ce mişcările subversive „stângiste” au fost
atât de încurajate de puterile anglo-saxone în Europa şi în ţările eurasiene, în timp ce în
Anglia şi mai ales în America, „comuniştii” şi „social democraţii” au reprezentat un
procent nesemnificativ. Pentru curentul „atlantist”, „stângiştii” au fost întotdeauna în
Eurasia cea de-a cincea coloană.
Tocmai de aici derivă acea armonie naturală dintre atlantiştii ruşi de înclinaţie comunistă
şi capitaliştii anglo-saxoni, care adeseori ne conduc pe o pantă incertă, întrebându-ne
despre această înţelegere reciprocă dintre „duşmanii de clasă” – dintre bolşevicii
„mesianici” cu dictatura lor proletară şi bancherii din Wall Street, al căror cult era Viţelul
de Aur.
Societatea secretă a Morţii Dansând, Măgarul Roşu, „Menestrelii Morganei”, „Frăţia
Oceanului” – aceste imagini ne vor ajuta să înţelegem schema logică a curentului
atlantist, ce aspiră nu numai către apărarea „insulelor” lor, dar şi către schimbarea lumii
într-o „Cartagină”.

Răsăritul şi eclipsa soarelui eurasian

războiul ocult al Ordinului eurasian împotriva Ordinului atlantic din interiorul sistemului
sovietic. Aşa cum am spus în capitolele precedente, Lenin a aderat la aspiraţiile
eurasiene. În timpul conducerii sale, a fost creat GRU sub comanda devotatului eurasian
Semion Ivanovich Aralov. Aralov a trecut prin toate nivelele structurii acestei organizaţii
militare secrete cu principii eurasiene continentale, adunând în jurul său cei mai valoroşi
şi eficienţi „fraţi eurasieni” care ca şi el, au fost trimişi printre rândurile roşiilor pentru a
îndeplini misiunea lor specială metapolitică. Este curios faptul că la începuturile anilor 60
Aralov a scos o carte cu un titlu sugestiv: „Lenin ne-a condus către victorie”.
Trebuie să remarcăm aici un amănunt important: acei aşa-zişi „gardieni leninişti”, în

23
ciuda afinităţilor politice faţă de Lenin, aparțineau la nivel geopolitic în majoritate
covârșitoare orientării geopolitice atlantice. Cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Lenin,
nicidecum „ambiţiosul tiran Stalin” (aşa cum consideră unii greşit), au stat în spatele
demisie lui Lenin de la guvernul ţării. Sfârşitul guvernării leniniste marchează transferul
puterii în mâinile atlantiştilor şi de fapt în a doua jumătate a anilor 20 şi în prima parte a
anilor 30 suntem martorii unei îmbunătăţiri semnificative a relaţiilor dintre URSS şi ţările
anglo-saxone şi în primul rând, a relaţiilor cu SUA.
Paralel cu aceasta se observă şi permutările simptomatice de cadre din interiorul GRU.
Atlantistul şi cekistul Berzin, creând o structură de informaţii cu ajutorul Kominternului
şi a comuniştilor fanatici, este numit pentru înlocuirea eurasianului Aralov în fruntea
GRU. Dar nici chiar Berzin nu reuşeşte să schimbe orientarea GRU. Structurile create de
Aralov sunt puternice şi în acelaşi timp, suficient de flexibile pentru a capitula fără luptă.
În ciuda tuturor atacurilor CEKA şi NKVD asupra armatei, militarii au avut suficientă
autoritate şi au conservat elita lor intelectuală geopolitică în rândurile GRU.
Un detaliu interesant merită notat: toţi şefii GRU care l-au înlocuit pe Aralov înainte de
începerea Marelui Război Patriotic au fost executaţi. Le prezentam lista: O.A. Stigga,
A.M. Nikonov, Y.K. Berzin, I.S. Unschlikht, S.P. Uritskiy, N.I. Yezhov, I.I. Proskurov.
Nici unul dintre ei (mai puţin generalul Proskurov) nu erau cadre militare, toţi au luptat
împotriva ideii eurasiene din fruntea GRU, dar asta nu înseamnă că GRU nu a rămas
singura organizaţie eurasiană care acţionează în secret pentru îndeplinirea marelui proiect
continental.
Demiterea lui Berzin în 1934, după ce nouă ani a fost la conducerea GRU a reprezentat o
criză severă pentru războiul ocult dus în spatele scenei guvernului sovietic. Venirea lui
Hitler la putere a întărit extraordinar poziţiile „lobby-ului eurasiatic” din interiorul
guvernului sovietic. În 1934 agenţii GRU au început pregătirile uniunii strategice
germano-ruse, atingând punctul culminant cu pactul Ribbentropp-Molotov.
Stalin îşi afişează în sfârşit deschis susţinerea orientării eurasiene, considerând că
tendinţele anti-atlantiste ale naţional-socialismului vor monopoliza atenţia puterilor
anglo-saxone şi astfel, va fi posibilă distrugerea puternicelor grupuri de influenţă
„atlantice” din interiorul URSS-ului. Începe distrugerea „gărzilor leniniste”. Toate
procesele staliniste, uneori aparent absurde şi fără temei erau, de fapt foarte bine
întemeiate la nivel geopolitic. Toate conspiraţiile „stângiste” şi de „dreapta” erau complet
reale – deşi Stalin nu le-a dizolvat pentru a incrimina întregul „grup de interese atlantist”
care acţiona deja de mult timp în guvernul sovietic. Stalin probabil avea motive să se
teamă de o reacţie nemiloasă, teribilă. Deci a fost constrâns să-şi camufleze şi să-şi
concentreze separat acuzaţiile asupra unuia sau altui grup de cadre de nivel înalt, prin
acuzaţii „relative” şi etichetări alegorice. Rând pe rând, strat cu strat, Stalin a lichidat
toată reţeaua de agenţi de influenţă ai „Noii Cartagine”.
Cu toate acestea, reacţia adversă a fost inevitabilă. Asasinarea mareşalului
Tukhachevsky, capul lojei „Polare” din Armata Roşie, a avut un impact puternic asupra
grupului de interese eurasian. În sens invers, şi în acest caz răzbunarea atlantistă asupra
lui Tukhachevsky şi toate reclamaţiile împotriva lui erau bine întemeiate, acestea fiind
adevărate din perspectiva „atlantică”, în contextul sabotării anti-eurasiene.
 

24
http://www.montreal.ro/viewtopic.php?
t=21524&start=48&postdays=0&postorder=asc&highlight=&sid=45fe953c5f2bef07748f
39a222a8b139

Amenintarea la adresa Bisericii Catolice poarta denumirea de “Iluminatti”, fiind o

organizatie cu caracter secret, care se opune bisericii

“Cavalerii de la Malta” reprezintă una dintre cele mai vechi ramuri ale “Ordinului
Cuceritorilor” (societate francmasonică în care sunt admişi doar cei care au deja un
anumit grad de iniţiere ocultă). Ei au o Constituţie proprie şi au jurat să depună toate
eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale, în care rolul de conducător “oficial” îl
va avea probabil Papa (binenţeles că Papa este şi el o persoană cu un grad înalt în
masonerie, care face însă jocul şefilor săi francmasoni care rămân “în umbră”). Şeful lor
este ales pe viaţă, cu aprobarea Papei, iar toţi membrii “Cavalerilor de la Malta” jură
supunere Papei.
De-a lungul timpului, “Cavalerii de la Malta” a devenit o organizaţie mondială, care şi-a
întins tentaculele peste tot: CIA, Agenţia de Informaţii a Statelor Unite, Naţiunile Unite,
alte organizaţii de informaţii, în afaceri, în sistemul bancar, religie, educaţie, legislaţie,
armată, producţia de armament modern, societăţi de binefacere, etc. Toţi Cavalerii de
Malta deţin funcţii politice care le conferă imunitate diplomatică. Astfel ei au acoperire
pentru foarte multe din activităţile ilegale în care sunt implicaţi şi se sustrag astfel
cercetării autorităţilor statului acolo unde acţionează.
Un alt motiv pentru care “Cavalerii de la Malta” sunt o organizaţie puternică este faptul
că majoritatea membrilor sunt de origine nobilă, având poziţii sociale şi titluri importante.
Aproape jumatate din cei 10.000 de membri aparţin celor mai vechi şi mai puternice
familii europene.
Membrii organizaţiei sunt de asemenea membrii C.R.E. (Consiliul pentru Relaţii Externe
al SUA) şi ai Comisiei Trilaterale (Trilaterala este o grupare planetară ce include
America de Nord, Europa Occidentală şi Japonia, înfiinţată în 1973 la Tokyo).

Vaticanul a fost de-a lungul timpului un alt punct-cheie pe care francmasonii au urmărit
să-l folosească pentru a instaura Noua Ordine Mondială. Francmasoneria s-a infiltrat în
Vatican, pentru a putea manipula opinia publică mondială, folosindu-se de puterea
religioasă şi influenţa politică pe care o are Papa.

La început, această acţiune a lor nu a avut succes deoarece în 1738 Papa Clement al XII-
lea a emis un ordin papal care spunea că orice catolic care va deveni mason va fi
excomunicat - o pedeapsă extrem de serioasă, dar care se impunea având în vedere
pericolul pe care îl reprezintă masoneria. De asemenea, în 1884, Papa Leon al XIII-lea a
emis o proclamaţie în care se afirma că Masoneria este una dintre societăţile secrete care
încearcă să "stabilească regatul lui Satan pe pământ".

În cele din urmă Francmasonii au reuşit în acţiunea lor de a-şi propaga propriile scopuri
prin intermediul Papei. Cea mai bună dovadă a infiltrării masoneriei la Vatican este faptul

25
că pe 27 noiembrie 1983, Papa a retractat toate interdicţiile împotriva Francmasoneriei şi
a permis catolicilor, după câteva sute de ani, să devină din nou membri ai societăţilor
secrete masonice, fără să se teamă că vor fi excomunicaţi. “Iluminaţii” şi-au atins astfel
scopul, reuşind să-şi pună omul lor la cârma Bisericii Catolice.

În cartea sa "Crucea frântă", Piers Compton urmăreşte procesul de infiltrare a

“Iluminaţilor” în Biserica Catolică. El afirmă în cartea sa că Papa Ioan al XXIII-lea avea
încrustat pe crucea personală ochiul “atotvăzător” introdus într-un triunghi, ceea ce arată
apartenenţa sa la Francmasonerie. Ochiul “atotvăzător” din interiorul triunghiului este
folosit de francmasoni pentru a-l reprezenta pe Lucifer (numit de către masoni “Marele
Arhitect”) ca simbol al “înţelepciunii”. Acest simbol a fost folosit de Papalitate ca sigiliu
la “Congresul Împărtăşaniei” de la Philadelphia din 1976 şi pe timbrul emis de Vatican în
1978. În Marele Sigiliu al Statelor Unite se poate vedea acelaşi simbol al piramidei.

O altă conexiune între Vatican şi Francmasoneria mondială este “Grupul Bilderberg”,

organizat în 1952 şi numit astfel după hotelul în care a avut loc prima lor întâlnire
secretă, în 1954; omul care a organizat “Grupul Bilderberg”, prinţul Bernhard de Olanda,
are drept de veto faţă de alegerile papale ale Vaticanului. Pretextul folosit de prinţul
Bernhard pentru a avea această putere de veto este acela că familia lui (Habsburg)
descinde din împăraţii romani. Prinţul Bernhard este şi liderul “Familiilor Negre” (o altă
grupare francmasonică, formată din cele mai bogate 300 de familii ale lumii) şi se
pretinde a fi descendent din Casa lui David, ceea ce înseamnă că poate afirma că este
rudă cu Iisus. Prinţul Bernhard, cu ajutorul CIA, a adus organizaţia francmasonică
“Iluminaţii” în faţa publicului, sub denumirea de “Grupul Bilderberg”.
”Grupul Bilderberg” este constituit din cei mai puternici industriaşi, oameni de stat,
bancheri şi intelectuali, care se întâlnesc în cadrul unei conferinţe pentru a discuta despre
“afacerile” mondiale. Aceste întâlniri cu caracter informativ, reprezintă ocazia liderilor
internaţionali de a se întâlni şi de a pune la cale afaceri importante, care au un caracter
secret. Biroul principal se află în Elveţia, singura ţară europeană care nu a fost invadată şi
bombardată niciodată în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial. Elveţia este
locul unde se află concentrată puterea mondială. Ţelul “Grupului Bilderberg” este o lume
unică cu un guvern totalitarist şi un sistem economic centralizat.
Nucleul organizaţiei “Grupul Bilderberg” este reprezentat de trei comitete, fiecare format
din treisprezece membri. Astfel inima Grupului Bilderberg este constituită din 39 de
membri. Cele trei comitete sunt alcătuite exclusiv din membrii selectaţi din toate
organizaţiile francmasonice. Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi hotărăşte cine este
invitat la conferinţa anuală şi ce fel de politici şi planuri vor fi discutate. Fiecare
propunere sau plan care a fost discutat în cadrul conferinţelor anuale ale “Grupului
Bilderberg” au fost puse în practică în perioade de maximum doi ani. “Grupul
Bilderberg” direcţionează "războiul silenţios" (informaţional) care a fost declanşat pentru
a instaura Noua Ordine Mondială.

...In timpul cruciadelor din secolul al XIII-lea, templierii au săpat sub ruinele Templului
timp de 9 ani, descoperind o întreagă retea de tuneluri în care sacrificatorii evrei îsi
ascunseseră comorile de romani, în anul 70 d.Hr. De asemenea, se crede că si arhivele
originale ale Bisericii primare din Ierusalim ar fi fost îngropate acolo. Ele ar dovedi că

26
crestinismul practicat de Vatican nu corespunde adevăratului crestinism, asa cum a fost el
instituit de fondatorii săi. In particular, în planul lui Dumnezeu n-ar exista nici un loc
pentru un papă ce detine dreptul exclusiv de a interpreta Cuvântul Domnului. Dacă aceste
manuscrise crestine de primă mână ar fi date publicitătii, ele ar pune în mare pericol
legitimitatea Bisericii de la Roma. Este deci esential pentru Vatican ca evreii să fie
îndepărtati de la Muntele Templului, pentru ca ei să nu poată descoperi aceste importante
manuscrise. Autoritatea Palestiniană nu face decât să servească de ,antrepenor de lucrări
publice" în contul Vaticanului, în speranta că Sfântul Scaun îi va ajuta e palestinieni în
conflictul cu Israelul...

In sec. XI, Godefroy a fondat ordinul monahalo-cavaleresc Stăretia Sionului (cu resedinta
într-o veche abatie de pe muntele Sion), al cărei scop (tinut secret) era refacerea
Imperiului Roman (care cuprindea si Israelul de azi). In acest plan (numit planul
merovingian) s-au înscris multele cruciade ce au urmat (aprobate de papi), până ce
cuceritorii otomani i-au linistit pentru multă vreme. Au continuat însă să lucreze în
subteran, stabilind legături strânse cu organizatii opuse doctrinar, dar având acelasi tel:
crearea unui imperiu european (care să cuprindă si Israelul). Aceste organizatii sunt:
Inteleptii Sionului (evrei!), Rozicrucienii (bratul secret al protestantismului! Luther a fost
rozicrucian), ordine cavaleresti si cluburi mondialiste, Francmasoneria, liberalii,
bolsevicii, miscarea sinarhică (fondatoare a U.E.!)...

In 1534, papa fondează (prin Ignatius de Loyola) Ordinul iezuitilor (cel mai mare ordin
romano-catolic), cu scopul de a se opune protestantilor. Ei au ucis în 1572 (de Sf.
Bartolomeu) 70.000 de hughenoti (protestanti francezi). In 1773, papa a desfiintat
Ordinul iezuitilor pentru că era ,imoral si constituie o amenintare la adresa Bisericii si a
Credintei". Iezuitii au activat în continuare, în secret, stabilind legături strânse cu lojile
masonice, asa cum au făcut si cei din Stăretia Sionului. Aceste legături cu masonii au
prins bine Vaticanului. Când Vaticanul o ducea foarte rău din punct de vedere financiar si
nici un bancher crestin nu-l ajuta, a fost ajutat de un mason. In 1835, J.M. Rothschild a
împrumutat Vaticanului 200.000 de dolari. Pentru acest ajutor, familia Rothschild a
primit o decoratie papală si de atunci reprezentantii acestei familii s-au numărat printre
agentii financiari ai Vaticanului. Ordinul iezuitilor a fost reînfiintat în 1814, acum
limitându-se - chipurile! - doar la contracararea ereticilor. In realitate, ei au continuat să
colaboreze cu masonii în realizarea imperiului. Astfel, ei au fost pe baricadele revolutiilor
din 1830 si 1848, si în timpul Comunei din Paris. Ordinul iezuitilor este foarte activ si
astăzi, fiind format numai din elite. Este activ si în România.

In 1776, un iezuit (doctor în teologie, dar si ocultist si fiu de rabin!), Adam Weishaupt, a
întemeiat un ordin strict secret, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi, al cărui scop final
era conducerea lumii, folosind ca mijloc Revolutia Mondială (revolutia socială absolută,
radicală). Printre cei 5 fondatori se afla si un Rothschild si cunoscutul scriitor A.D. de
Sade, de la care am mostenit cuvântul sadism. Doctrina lui era foarte asemănătoare cu
a ,esenienilor", grupare reînviată de Rothschild (care a si finantat ordinul iluminatilor) si
dramaturgul rosicrucian G.E. Lessing. Iluminatii urmăreau anarhia, disparitia oricărei
subordonări (egalitate din toate punctele de vedere), iar acest lucru nu putea fi realizat
decât prin abolirea familiei, a natiunilor si a religiilor (Adam W. vroia cu orice pret

27
distrugerea crestinismului). Pe scurt, vroiau o Nouă Ordine Mondială. Pentru a putea
impune acest lucru iluminatii trebuiau să acapareze toate puterile din stat! Aveau chiar un
plan de împărtire între ei a puterilor. Erau în număr de 300 de personalităti (printre care si
Herder si Goethe!). Iezuitii nu puteau intra în ordin, ei fiind considerati prea fideli papei
si Bisericii Catolice. In 1783 fratii iluminati erau în număr de 600, crestini si evrei,
inclusiv masoni, cu care Adam W. a luat decizii împreună. In 1784 erau deja 3.000 de
frati. In 1786 aveau filiale secrete în toată lumea si erau infiltrati în toate organizatiile
masone. Dar, s-a întâmplat ca tocmai curierul ce ducea lista membrilor si planul
conspiratiei, să fie lovit de trăsnet! Toate actele au ajuns pe mâna politiei. Iezuitul si
iluminatul Adam Weishaupt s-a refugiat la Paris si a fondat loja Marelui Orient! Urmasul
lui Adam W. a fost Giuseppe Mazzini (carbonar), care a elaborat un plan de dominatie
mondială prin 3 războaie mondiale (planul se găseste la Biblioteca Muzeului Britanic din
Londra). Două au avut loc, iar al treilea va fi în Orientul Apropiat, unde s-au concentrat
interesele sionismului politic (părintii sionismului politic sunt masoni: Moses Hess,
Lionel Rothschild, Edmond de Rothschild, Theodor Herzl). Un alt urmas al lui Adam W.
a fost Karl Marx, care participa activ la liturghiile satanice si care a înfiintat Liga
Dreptilor.

Ordinul iluminatilor (si conspiratia lor) a crescut mereu, jucând un rol imens în contextul
Revolutiei Franceze (1789), motorul tuturor miscărilor din secolul XIX. Latura politică si
atee a ordinului a creat Iluminismul, , iar latura mistică a ordinului a creat miscarea Noua
Era (New Age), care, putem spune, este proorocul mincinos.

în 1928, în Spania, s-a născut organizatia secretă Opus Dei, singura organizatie de tip
masonic care a avut într-adevăr un rol pozitiv, dar lumesc, în Biserica Catolică. Arhitectul
ei, preotul de tară Jose Maria Escriva, a preluat tot ce aveau mai bun alte organizatii
secrete si i-a dat o formă bisericească. Totul se făcea în ascuns căci existau dusmani
puternici chiar în interiorul Bisericii Catolice (majoritatea cardinalilor ajunseseră un fel
de slujbasi ai marii finante evreiesti!). Se recrutau doar cei care mai aveau încă o
facultate, de obicei de finante (în afara teologiei), plus doctoratul. In afara
profesionalismului, un alt criteriu era puritatea sufletească. Pentru a nu fi sub ispita vietii
lumesti, ei trăiau lipsiti de confort, masa era frugală, rugăciunile erau prelungi si
întrerupte de dureroase autoflagelări. Acestia formau treapta superioară, a numerarilor.
Treapta inferioară, a supernumerarilor, era formată din civili, dar care, dacă nu erau
căsătoriti erau îndemnati să se preotească, pentru a deveni numerari. Toti acestia au
concurat marea finantă evreiască, au salvat Spania si au revigorat Vaticanul. In 1958
Spania devine membră a Fondului Monetar International si a Băncii Mondiale, agentii
acestor institutii în Spania fiind membri ai Opus Dei. Ministrii Spaniei erau proveniti tot
din rândul Opus Dei. Din 1953 Opus Dei devine activă si în afara Spaniei si în câtiva ani
cuprinde Europa, America Latină, Africa, Filipine, dar având asociatii foarte puternice si
în SUA si Canada. Prin anii '90 existau 80.000 de numerari! Mai este numită si masoneria
albă. Papa Ioan Paul al II-lea, înainte de a multumi cardinalilor care l-au ales papă, el s-a
rugat la mormântul lui Escriva, pe care l-a si beatificat, dar abia la 6 octombrie 2002.
Astăzi, Opus Dei are multi membri în Parlamentul European si în ONU, patronează multe
institutii internationale, bănci elvetiene, fundatii. In România actionează fundatia Hans
Seidel, adeptă a liniei Hungtinton!

28
Dar a avut loc nu numai o separare între masonii evrei si masonii catolici ci, mai apoi, si
o separare între sionisti si iluministi, sionistii fiind masonii evrei (atei) care si-au propus
ca tel refacerea statului Israel, iar iluministii fiind masoni europeni (tot atei). Acum,
interesele sionistilor sunt concentrate în Orientul Apropiat si în SUA (iar prin SUA, în
întreaga lume).
Sionistii politici doresc refacerea statului Israel, dar, în final, îsi propun, mai mult pentru
imagine politică, dar si pentru că mitul fondator al masonilor spune că ei au construit
Templul lui Solomon, să refacă Templul din Ierusalim. Aici se întâlnesc cu
ultraortodocsii evrei, care doresc acelasi lucru, în vederea venirii lui Mesia.

Iluministii doresc refacerea Imperiului Roman (acum Uniunea Europeană), dar, pentru a
putea avea sub control masele, ar dori să unească toate confesiunile si chiar toate religiile
într-o biserică unică, mondială. Aici se întâlnesc îndeosebi cu catolicii, care doresc o
unire a tuturor bisericilor crestine (o turmă si-un păstor - papa), pentru a putea declara că
Mesia a revenit. Dar Imperiul Roman cuprindea si Iudeea. Tot asa, Uniunea Europeană
va cuprinde si Israelul. Deocamdată numai Berlusconi (Italia) a propus ca în U.E. să
poată intra si Israelul.

Propaganda Due (P2), din Italia. Grupul a fost implicat în toate acţiunile negative, de la
mită şi şantaj, la asasinate. P2 are legatură directă cu Vaticanul, cu Cavalerii de la Malta
şi cu Central Informations Agency (C.I.A.) S.U.A.. Este puternică şi periculoasă. Loja
P2 a reuşit să se infiltreze în Vatican, unde a dat o lovitură de o semnificaţie
înfricoşătoare: Papa Clement al V-lea a ridicat interdicţia împotriva francmasoneriei.
Mulţi dintre membrii Vaticanului sunt acum francmasoni.

 
“Skull & Bones” sau “Scrull & Key”. Ambele societăţi sunt ramuri secrete ale
“Frăţiei Morţii”, iar organizaţiile-mamă sunt în Anglia (Grupul Universităţii Oxford şi
mai ales “Colegiul Tuturor Sufletelor”) şi în Germania, (Societatea “Thule”, denumită de
asemenea “Frăţia Morţii”).
 
Comisia Trilaterală este un grup de elită format din 300 de membri, numai
persoane proeminente în domeniile de afaceri, politică, intelectuali cu putere de decizie în
Europa de Vest, în America de Nord si Japonia. Scopul acestei agenţii particulare este
realizarea unei cooperări între cele trei regiuni. Marele scop, pe care nu-l mai ascund, este
Noua Ordine Mondială. Comisia Trilaterală a luat naştere la ideea fondatorului ei,
magnatul bancar american David Rockefeller. Motivul adevărat pentru care a fost
înfiinţată este de a prelua puterea Consiliului pentru Relatii Externe, care a căzut în
dizgraţie odată cu reacţia dezaprobatoare a publicului faţă de războiul din Vietnam.
   
Consiliului pentru Relaţii Externe (C. R. E.).
  C.R.E. este unul dintre cele mai importante grupuri semi-oficiale, care se ocupă
de rolul Americii în chestiunile internaţionale. Este controlat de un grup electoral format
din membri recrutaţi din rândurile societăţilor “Skull&Bones” şi “Scroll & Key”, care fac

29
parte dintr-o ramură secretă a organizaţiei “Iluminaţii”. C.R.E. este organizaţia soră a
Institutului Regal Britanic al Afacerilor Internaţionale. Ţelul lor este Noua Ordine
Mondială.
Familia Rochefeller a fost, este şi va fi întotdeauna beneficiara ambelor organizaţii
(Comisa Trilaterală su CRE).

Noua Ordine Mondială - În 1952, s-a format o alianţă, care i-a unit pe toţi, pentru prima
dată în istorie: “Familiile Negre”, “lluminaţii” (Ordinul), Vaticanul şi Francmasoneria
lucrează acum împreună pentru a instaura Noua Ordine Mondială.

O altă conexiune între Vatican şi Francmasoneria mondială este “Grupul

Bilderberg”, organizat în 1952 şi numit astfel după hotelul în care a avut loc prima lor
întâlnire secretă, în 1954; omul care a organizat “Grupul Bilderberg”, prinţul Bernhard de
Olanda, are drept de veto faţă de alegerile papale ale Vaticanului. Pretextul folosit de
prinţul Bernhard pentru a avea această putere de veto este acela că familia lui (Habsburg)
descinde din împăraţii romani. Prinţul Bernhard este şi liderul “Familiilor Negre” (o altă
grupare francmasonică, formată din cele mai bogate 300 de familii ale lumii) şi se
pretinde a fi descendent din Casa lui David, ceea ce înseamnă că poate afirma că este
rudă cu Iisus. Prinţul Bernhard, cu ajutorul CIA, a adus organizaţia francmasonică
“Iluminaţii” în faţa publicului, sub denumirea de “Grupul Bilderberg”.
  ”Grupul Bilderberg” este constituit din cei mai puternici industriaşi, oameni de
stat, bancheri şi intelectuali, care se întâlnesc în cadrul unei conferinţe pentru a discuta
despre “afacerile” mondiale. Aceste întâlniri cu caracter informativ, reprezintă ocazia
liderilor internaţionali de a se întâlni şi de a pune la cale afaceri importante, care au un
caracter secret. Biroul principal se află în Elveţia, singura ţară europeană care nu a fost
invadată şi bombardată niciodată în timpul primului şi celui de-al doilea război mondial.
Elveţia este locul unde se află concentrată puterea mondială. Ţelul “Grupului Bilderberg”
este o lume unică cu un guvern totalitarist şi un sistem economic centralizat.
  Nucleul organizaţiei “Grupul Bilderberg” este reprezentat de trei comitete, fiecare
format din treisprezece membri. Astfel inima Grupului Bilderberg este constituită din 39
de membri. Cele trei comitete sunt alcătuite exclusiv din membrii selectaţi din toate
organizaţiile francmasonice. Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi hotărăşte cine este
invitat la conferinţa anuală şi ce fel de politici şi planuri vor fi discutate. Fiecare
propunere sau plan care a fost discutat în cadrul conferinţelor anuale ale “Grupului
Bilderberg” au fost puse în practică în perioade de maximum doi ani. “Grupul
Bilderberg” direcţionează "războiul silenţios" (informaţional) care a fost declanşat pentru
a instaura Noua Ordine Mondială.
 
Illuminati
termenul Illuminati duce astăzi cu gândul în două direcţii diferite : prima, la societatea
Iluminaţilor din Bavaria, fondată în 1776, disparută oficial după mai puţin de zece ani şi a
doua, la aşa-zisa organizaţie secretă Illuminati care e identică cu societatea secretă a
francmasonilor despre care am mai scris. Aş vrea să tratez întâi subiectul serios,

30
societatea istorică a Iluminaţilor din Bavaria şi modul în care este privită şi servită astăzi
de către public şi media.
Societatea Iluminaţilor din Bavaria a fost creată în 1776 de către Adam Weishaupt,
profesor de drept canonic la Universitatea din Ingolstadt, Bavaria. Ideea sa era de a forma
o Societate a virtuţilor, în maniera francmasonilor, promovând idei ca libertatea,
egalitatea, sfârşitul dominării ideologice venite din cercurile de sus; aceste idei erau
periculoase în acea perioadă, imediat după Epoca întunecată a Evului Mediu, de aceea
societatea avea un caracter secret. Iluminaţii din Bavaria îşi spuneau Perfectibilis; fiind
marcaţi de curentul iluminist în care Illuminati s-a născut, aveau un puternic caracter
anticlerical, fiind considerat mai apoi, în mod eronat, cult satanic.

Francmasoneria e o societate secretă, reminescenţă a originii medievale. Că în spatele

societăţii şi aşa secrete există o altă societate secretă, malefică nu poate spune nimeni. Şi ,
sincer să fiu, nu cred în aşa-zisele mărturii ale francmasonilor care au părăsit organizaţia
şi care erau destul de înaintaţi în grad, aşa încât să le ştie secretele şi scopul. Nu cred.
Odată ce ai ajuns acolo, încât să afli ceva concret, să îţi fie dezvăluite secrete, nu ieşi
decât cu picioarele inainte.
Societatea există în mod oficial din anul 1717. Francmasonii afirmă că societatea lor se
bazează pe principii ce existau de dinainte de crearea lumii. "Deoarece steaua Sirius este
mai veche decât Pământul, Masoneria ar fi putut exista încă de pe atunci."(Foster Bailey,
The spirit of masonry). Am întâlnit de mai multe ori afirmaţia asta, în tot ce-am citit şi
dacă la început am considerat-o o metaforă, o idee abstractă, parcurgând mai multe
materiale, m-am convins că afirmaţia trebuie luată ca atare şi tratată serios.
Francmasonii îl consideră pe Adam primul lor confrate. el este considerat primul
francmason pentru că a întreprins o acţiune “luciferică”, de răzvrătire împotriva lui
Dumnezeu, similară cu cea a lui Lucifer. Asta nu înseamnă în niciun caz că
Francmasoneria are caracter satanist. Este ştiut faptul că o condiţie care se pune la
iniţierea în francmasonerie este credinţa într-o fiinţă superioară, numită de ei “Marele
Arhitect al Universului”, identificat uneori cu Dumnezeu.
Francmasoneria are, însă ,un caracter Luciferic, răspicat lămurit în Morals and Dogma,
cartea lui Albert Pike,: "Lucifer este Purtătorul Luminii!”
Foarte important este faptul că francmasonii nu pun semnul egal între Lucifer si Satan.
Lucifer este Purtătorul de lumină, Satan (dupa nume, shaitan=duşman) o invenţie palidă,
un duşman creat şi plasat forţat, antagonic lui Dumnezeu.

cele Trei Mari Lumini : echerul, compasul si Volumul Sfintei Legi, precum şi de litera G,
înscrisă în uniunea dintre echer şi compas. Semnificaţia literei dată de profane (cei care
nu sunt iniţiaţi) este ambiguă şi multiplă: God, geniu, gnoză, geometrie. In cadrul
masoneriei, geometria ocupă un loc foarte important şi apare ca “geometria sacră”, care
foloseşte unele simboluri ca cercul, punctul, pentagrama pentru a ilustra anumite principii
primordiale sau filosofice. Aceste idei filosofice le-ar fi fost oferite evreilor de însuşi
Marele Arhitect al Universului, prin Moise, sub forma tăbliţelor legii, conform tradiţiei
masonice. Ulterior, învăţaţii greci le-ar fi adunat sub denumirea de “geometrie”.
Un alt aspect important este organizarea Francmasoneriei pe rituri si grade. Astfel, avem
Ritul de York, mai puţin cunoscut şi Ritul Scoţian Antic si Acceptat, organizat pe 33 de
grade.

31
Secolul al XIX-lea este secolul ofensivei francmasoneriei impotriva crestinismului.
Masonii creeaza scoli laice opuse celor confesionale. Conventul masonic de la Lausanne,
intrunit la 6 septembrie 1875, la care au participat 10 consilii supreme din 22 cate au fost
convocate, neaga credinta in Dumnezeu.
Consiliile supreme ale Scotiei, SUA, Americii Centrale si Irlandei, intrunite in 1877 la
Edinbourgh, denunta deismul declaratiei de la Lausanne. Marele orient al Frantei, intr-un
convent din septembrie 1877, suprima articolul 1 din statutul sau, cel care consfintea
existenta lui Dumnezeu si nemurirea sufletului. Din 1880, Marea Loja Sobolica Scotiana
abandoneaza si ea referinta la Marele Arhitect al Universului. La 20 aprilie 1884, Papa
Leon al XII-lea emite o bula prin care decreteaza francmasoneria ca “sinagoga lui Satan”.
Masoneria este condamnata si de biserica ortodoxa.
Atitudinea crestinismului fata de masonerie
O tendinta constanta a manifestat masoneria in incercarea ei de a penetra in marile
biserici crestine prin impunerea unor inalti prelati masoni. Se pare ca acest lucru i-a reusit
de mai multe ori, insa atitudinea Bisericii fata de masonerie nu s-a schimbat. Declaratia
asupra fracmasoneriei a cardinalului Ratzinger din 1983 spune clar: “S-a pus problema
daca nu cumva judecata Bisericii s-a modificat in privinta masoneriei. Judecata negativa
a Bisericii este neschimbata in privinta societatilor masonice, deoarece principiile lor au
fost totdeauna considerate incompatibile cu doctrina Bisericii, si, prin urmare, aderarea la
ele ramane in continuare interzisa. Credinciosii care apar in societati masonice se afla
intr-o stare grava de pacat”. Miscarea ecumenica contemporana nu este straina de
francmasonerie. Dupa N. Homuth, intreg protestantismul si neoprotestantismul actual,
descompuse din punct de vedere eclesiastic, se afla in mrejele francmasoneriei.
Divizarea protestantilor, opera masoneriei
Faramitarea protestantismului este opera unor francmasoni: Wesley, Chalmers,
Zinzendorf, Brigham Young, Josef Smith, C.T. Russel. Secte precum “stiinta crestina”,
mormonii, martorii lui Iehova, antropozofii, sunt creaturi ale francmasoneriei. Thomas
Chalmers, fondatorul Aliantei Evanghelice in 1846, a fost vicepresedinte al organizatiei
francmasone Royal Society din Edinbourgh. Presedintele Federatiei mondiale baptiste in
1985, Duke McCall, este francmason din Clubul Rotary. Cultul metodist este si el
penetrat de francmasonerie, F.P. Corson, fost presedinte al Congresului Mondial
Metodist, este Mare Maestru al Marii Loje din Pensylvania. Episcopul metodist R.A.
Mueller, fost presedinte al Consiliului National al Bisericilor NCC (organizatia
ecumenica din SUA), este francmason activ. In Suedia, 535 de parohi luterani sunt
francmasoni. In Germania, cluburile francmasonice se impletesc cu organisme
ecumenice. Sa nu uitam ce se ascunde in spatele francmasoneriei.
Albert Pike, aceasta autoritate a masoneriei (era francmason de gradul 33), in secolul al
XIX-lea este cel putin sincer in cartea sa “Morala si dogma” cand recunoaste originea
gnostica a francmasoneriei, marturisind ca il venereaza pe Lucifer. Pentru Albert Pike,
Lucifer era zeul luminii, iar Dumnezeu cel al intunericului. Practicarea ocultismului de
catre unii masoni de grad inalt este un fapt subliniat de multi autori. De exemplu, L.
Pauwels si J. Bergier arata ca Societatea Rozicruciana engleza, infiintata prin 1867 de
Robert Wentworth Little, isi recruta membrii dintre maestri masoni.

“Golden Dawn”, o organizatie masonica satanista

32
Din societatea Rozicruciana apare in 1887 o noua societate, The Golden Dawn, alcatuita
din cateva dintre cele mai stralucite spirite ale Angliei. Societatea The Golden Dawn era
putin numeroasa si era condusa de Wooldman, Mathers si Wynn Wescott. Ea avea ca
scop practicarea magiei ceremoniale si obtinerea de puteri si cunostinte initiatice.
Societatea era in legatura cu organizatii similare germane, din care unii membri se vor
regasi mai tarziu in miscarea antropozofica a lui Rudolph Steiner. Societatea The Golden
Dawn l-a avut dupa aceea maestru pe Aleister Crowley. Mathers, dupa ce a ajuns mare
maestru al Societatii The Golden Dawn, a fost inlocuit cu celebrul poet Yeats, laureat al
Premiului Nobel.
Yeats si-a luat numele de “Fratele Demon este Deus Inversus”. Din societate mai faceau
parte: Arthur Machen, scriitorii Blackwood, Stoker (autorul lui “Dracula”), Sax Rohmer,
astronomul regal al Scotiei, Peck, inginerul Allan Bennett si sir Gerald Kelly, presedinte
la Royal Academy. Dupa marturisirile lor, apartenenta la societate le schimbase felul de-a
vedea lumea, iar practicile carora li se consacrasera n-au incetat sa li se para eficace si
exaltante.

In 1843 este fondat in SUA ritul B’nai Brith (Fiii Aliantei), care este rezervat numai
evreilor.
O filiala a acestei organizatii este loja israelita “Alianta Dreptilor”, din care va face parte
si K. Marx. Marx si Engels confirma In prefata la cea de-a doua editie a Manifestului
Comunist, tiparit la Londra in 1872, ca o societate secreta numita Liga Comunistilor (de
fapt, o noua firma a Aliantei Dreptilor) i-a insarcinat cu redactarea si publicarea unui
program teoretic si practic al partidului. In 1864 se infiinteaza la Londra Intaia
Internationala Comunista. Discutiile preliminare s-au tinut la Londra in Freemasons’
Hall, sediul Marii Loje Unite a Angliei. Liderii primei Internationale erau Marx si
cneazul Bakunin (care era francmason de gradul 32 in ritul Scotian Antic si Acceptat).
Internationalismul proletar sub forma socialismului a dat un nou avant ideilor masonice.
Razboiul franco-german si caderea lui Napoleon al III-lea In 1870 favorizeaza preluarea
puterii in Franta de catre masoni. Din guvernul celor 11, 7 erau francmasoni. La 18
martie 1871 se proclama Comuna din Paris. Victoria finala apartine insa masonilor
conservatori, condusi politic de Adolphe Thiers. Aceasta victorie duce la separarea
comunistilor de masonerie. Comuniotii isi vor crea organizatii proprii, paramasonice. Ei
vor prelua de la masonerie principiul universalismului (internationalismul proletar),
deviza “Libertate, egalitate, fraternitate” si unele simboluri masonice (de exemplu steaua
cu cinci colturi).
Primul razboi mondial a fost declansat de catre masoni
Primul razboi mondial izbucneste tot in urma unui asasinat masonic. Arhiducele Franz
Ferdinand este ucis la Sarajevo in 28 iunie 1914 de catre o societate secreta sarba “Mana
neagra”. Arhiducele fusese condamnat la moarte inca din 1912 de catre tribunalul secret
al masoneriei. Societatea secreta “Mana neagra” era masonica. Ea isi tinea intrunirile in
acelasi local cu al Lojii din Belgrad.
Dupa razboi se infiinteaza, din initiativa preoedintelui american Woodrow Wilson
(francmason), Liga Natiunilor, prima incercare de centralizare a puterii politice in lume
(primul pas spre guvernul mondial visat de masoni). Ea va fi condusa de fracmasonul L.
Boureois. Masoneria a fost implicata si in revolutia din Rusia din 1917.
Revolutia bolsevica din Rusia, condusa si sustinuta de masoni

33
Prima revolutie este opera masoneriei conservatoare. In guvernul provizoriu, portofoliile
cele mai importante sunt ocupate de francmasoni (cneazul Lvov, Kerenski, Tereocenk,
Gucikov). Revolutia bolsevica este opera masoneriei revolutionare. Lenin era sprijinit de
lojele defetiste europene, iar Leiba Braunstein, zis Leon Trotki, era sprijinit de puternicul
ordin masonic evreiesc B’nai Brith, in frunte cu marele bancher Jacob Schiff. Dupa
scenariul revolutiei ruse urma sa se desfasoare revolutia si in Gemania si Ungaria. In
Ungaria, in urma revolutiei din octombrie 1918, se formeaza guvernul masonic al
contelui M. Karolyi. Urmeaza apoi revolutia bolsevica din 1919, condusa de iudeo-
masonul Bela Cohen, zis Kuhn.

Ordinul Templierilor, cunoscut şi sub numele de Cavalerii Săraci ai lui Hristos şi ai

Templului lui Solomon, a fost fondat la Ierusalim, de un oarecare Hugh de Payen, cu
scopul de a veghea siguranţa drumurilor pelerinilor. De Payen şi tovarăşii săi, opt la
număr, au depus jurământul sărăciei şi al castităţii, punându-şi toate bunurile în comun.
Templierii au căpătat recunoaşterea oficială în 1128, în urma Consiliului de la Troyes.
Noul Ordin a câstigat în scurt timp autonomie, beneficiind exclusiv de controlul papal.
La doar cinci decenii de la înfiinţare, Templierii erau o forţă comercială egală cu cea a
mai multor state la un loc, cu interese ce acopereau mai toate domeniile de activitate. La
începutul secolului XIV, bogăţiile lor trezeau interesul regelui francez Filip al IV-lea cel
Frumos. În 1305, acesta a impus o taxă de 10% pe veniturile clerului francez, iar un an
mai târziu a ordonat arestarea şi deportarea tuturor evreilor, bunurile lor fiind confiscate.
Dornic să pună mâna pe bunurile Templierilor, Filip al IV-lea a găsit o metodă infailibilă:
transformarea lor în proscrişi, acuzându-i de erezie şi practici magice. Pe 13 octombrie
1307, aproape 15.000 de templieri, în frunte cu Marele Maestru Jacques de Molay, au
fost ucişi, luaţi captivi sau daţi pe mâna Inchiziţiei. În urma unui proces care a durat şapte
ani, Ordinul a fost excomunicat de către Papa Clement al V-lea.

Universitatea privată americană Yale, localizată în oraşul New Haven, statul Connecticut,
este cunoscută astăzi ca făcând parte din lista celor mai prestigioase universităţi din lume.
Universitatea Yale a fost fondată în 1701 sub numele de Collegiate School of
Connecticut, schimbându-şi în 1718 numele în Yale University, după ce Elihu Yale,
britanic născut în America, donase o sumă însemnată în beneficiul colegiului. Yale este
cea de-a treia instituţie de învăţământ superior din Statele Unite ca vechime şi membră a
IVY League. Studenţii Universităţii Yale sunt antrenaţi în diverse activităţi sportive,
culturale, ştiinţifice, artistice, având posibilitatea de a face parte din diversele organizaţii
studenţeşti, ligi sau fraţii din cadrul Yale. Cea mai veche şi mai controversată frăţie
înfiinţată la yale este „Skull & Bones” (Craniul şi Oasele), cunoscut şi sub numele simplu
de „Ordinul” (The Order). Skull and Bones este cel mai vechi şi mai prestigios dintre cele
şapte frăţii secrete de la Yale. Printre celelalte se numără: „Scroll and Key” (Sulul şi
Cheia), „Book and Snake” (Cartea şi Şarpele), „Wolf`s Head” (Cap de Lup), „Eliahu” şi
„Berzelius”. Aceste grupuri servesc ca bază de recrutare a tinerilor destinaţi unor cariere
în guverne, justiţie, finanţe şi alte sectoare influente ale vieţii americane.
Skull and Bones a fost fondat în 1832 în cadrul Universităţii Yale de către studentul
William Huntington Russel şi Alphonso Taft. William Russel a fost general al Gărzii
Naţionale a Statelor Unite ale Americii în 1862, iar Alphonso Taft, ministru de război în
1876, apoi General locţiitor, iar din 1884 ambasador al Statelor Unite în Rusia.

34
Ce este Francmasoneria?
 
"Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a
avea un scop filosofic şi umanitarist"[1]. Nu vom începe prin a da o definiţie completă
a Francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, organizaţia şi diferitele ei aspecte,
rezumându-le la sfârşit într-o definiţie.
 
Începuturile Francmasoneriei
 
Începuturile Francmasoneriei formează un subiect de interminabile discuţii. În forma de
astăzi ea există din 1717, când 4 loji engleze s-au întrunit la Londra şi au format Marea
Lojă a Angliei2. La 1723 Andersen întocmi Constituţiunile acestei organizaţii pe baza
Constituţiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari rămăseseră cu
timpul numai cu numele de zidari, în ele intrau orice fel de oameni.) Constituţiunile lui
Andersen sunt legea fundamentală a Francmasoneriei[3].
 
Organizaţia Francmasoneriei
 
Membrii Francmasoneriei sunt împărţiţi în grade oculte. Membrii dintrun grad nu ştiu
nici cine face parte dintr- un grad superior, nici cine face parte din acelaşi grad cu ei.
Ştiu numai cine face parte din gradele inferioare.
Din punct de vedere al numărului gradelor, precum şi al altor caracteristici rituale
Francmasoneria se împarte în diferite rituri. Astfel există Francmasonerie ioanită sau
albastră. Membrii acesteia sunt împărţiţi numai în trei grade: ucenic, calfă şi maestru4.
Apoi este ritul scoţian sau roşu şi cuprinde aşa zisele grade înalte, 30 la număr, iar şi
mai sus de acestea sunt gradele invizibile.
De obicei însă Francmasoneria ioanită nu În timpul disputelor pentru ocuparea
scaunului patriarhal s-a vorbit, din nou şi din plin, despre masonerie, despre rolul
acestei organizaţii în luarea deciziilor importante atât în viaţa creştină, cât şi în cea
laică. Acesta, dealtfel, este un subiect tot mai prezent în paginile ziarelor şi pe ecranele
televizoarelor, tonul însă fiind strict informativ, fără profunzime, astfel că imaginea
oferită este statică, deci irelevantă.
Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în Francmasonerie. Toate gradele înalte
şi invizibile au fost create şi sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin,
Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare
din Franţa şi America au fost toţi evrei[8].
În Ungaria majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv
în mâna lor. "Biserica israelită e aliatul nostru firesc, ea ne sprijină şi o mulţime de
iudei sunt în rândurile noastre", se spunea în revista Francmasonilor din Ungaria,
Acacia, 1908, nr. 629. În Germania lojile dependente de Marea Lojă din Hamburg erau
la fel ocupate de o mare majoritate de evrei.
În Turcia conducătorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot aşa în Italia, şeful
Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.
Francmasoneria franceză a fost condusă în trecut de evreii Cremieux şi Gambetta.
În Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei. În lojile

35
Marelui Orient din România, care e o filială a Marelui Orient din Franţa, evreii se află
în majoritate de 90 la sută11.
De altfel, Marea Lojă Naţională Română e întemeiată prin D.I. Pangal, de către
Francmasoneria Rusiei Sovietice. Conducerea întregii Francmasonerii de către evrei se
realizează prin mijlocirea ordinului Francmason pur evreiesc Benai Berith.
Lojile acestui ordin, împrăştiate în toată lumea sunt conduse de un comitet executiv din
Chicago. Membrii acestor loji, exclusiv evrei, sunt cei mai mulţi şi membri ai lojilor
Francmasonice în care intră şi creştinii. Ei mijlocesc astfel sugestiile şi poruncile
comitetului evreiesc de la Chicago lojilor celorlalte Francmasonerii[14].
 
Ceremoniile francmasonice încă dovedesc preponderenţa spiritului iudaic în
Francmasonerie. Toate actele solemne din loji au un caracter simbolic şi aproape toate
obiectele şi noţiunile care sunt uzitate în aceste ceremonii au numiri ebraice.
Întreg complexul ceremoniilor stă întro referinţă mai depărtată sau mai apropiată de
misterul central al Francmasoneriei care este moartea şi învierea lui Hiram, arhitectul
templului lui Solomon, identificat simbolic cu un zeu născut din Isis, adică din natură.
Legenda lui Hiram e luată din Talmud.
Participanţii la ceremoniile Francmasonice repetă simbolic, prin gesturile şi cuvintele
lor, omorârea şi învierea lui Hiram, întocmai ca în misterele sincretiste precreştine.
Avem dea face deci cu un fel de cult misteriacocabalistic.
Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriacă cu totul diferită, separată şi
străină de religia creştină... Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia
învierii în chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoaşterii căsătoriei sau
căsătoria francmasonă, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic, etc".
 
Francmasoneria se prezintă aşadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În
realitate ea nu admite o fiinţă personală la conducerea lumii, precum nu admite un
principiu personal în oameni.
Ea preconizează un panteism naturalist: Hiram simbolizează forţa universală care îşi ia
temporal măşti individuale, prezentându-se sub formă de persoane trecătoare. "Masonul
ştie că personalitatea sa nu e nimic şi se dezinteresează de ea. El urcă până la principiul
interior al iniţiativei, pe care-l bănuieşte, fără a-l putea cunoa şte exact, Dumnezeu
necunoscut în realitatea sa misterioasă: acesta e eul transcendent, identic poate în toate
existenţele cari cugetă".
Aşa zisele persoane omeneşti sunt rolurile pe care le joacă trecător unul şi acelaşi actor.
În ce priveşte pe Marele Arhitect al Universului, trebuie să notăm că această expresie
nu intenţionează să impună o credinţă. Să ne păzim deci a ceda acelei leni a spiritului
care confundă pe Marele Arhitect al iniţierilor cu Dumnezeul credincioşilor"[20].
Francmasoneria este raţionalistă. Ea îndeamnă pe membrii săi să supună totul cugetării
raţionale ca filtru suprem pentru tot ce au să admită21. Iată ce zice un alt francmason:
"Nici forţa statului, nici cerinţa nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul căzut
în dezordine? Nimic altceva decât stăpânirea măsurată a raţiunii... Idealul F. M. constă
în a construi pe nesimţite o republică universală şi democrată a cărei regină va fi
raţiunea, iar consiliul suprem, adunarea înţelepţilor. În virtutea principiului care a
prezidat la naşterea Francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui Oswald
Wirth în lucrarea citată compară pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimând doar

36
acelaşi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoană ce dispare definitiv în alta
ce apare (moartea şi învierea lui Hiram). E acelaşi mit, doar numele e altul[24].
O libertate a voinţei nu admite F. M. Totul în lume, chiar şi viaţa sufletească, decurge
după o lege necesară neschimbabilă. "Simbolismul masonic împinge mai departe
analogia sugerând că microcosmul sau lumea mică, se construie şte ca şi macrocosmul,
lumea mare”.
 
toate statele care recunosc valoarea principiului naţional şi a factorului creştin au
desfiinţat Francmasoneria.
Aşa a făcut şi Italia prin Mussolini şi Germania prin Hitler. În Ungaria a fost
desfiinţată după prăbuşirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu- se că acest
comunism a fost creaţia lojilor

Opus dei

Prima mare loja masonica apare prin unificarea a patru loji londoneze la 24 iunie1717 si
se numea “Gasca la gratar”dupa numele tavernei unde obisnuiau sa se intruneasca.Primul
mare maestru a fost ales Antony Sayer.In 1723 se publica Cartea
Constitutiilor(Constitutiile lui Anderson) opera fundamentala in istoria francmasonilor
redactata de James Anderson.In Franta ia fiinta Amicii Fraternitatii in 1721 la
Dunkerque.In1738 papa Clement al-12-lea condamna Francmasoneria si-i suspecteaza de
erezie.In1772 este create Marea Loja Nationala a Frantei(Marele Orient al Frantei). Cele
mai importante rituri sunt:
- Ritul Scotian, Antic si Acceptat.
- Ritul Francez.
- Ritul Martinist.
- Ritul Memphis-Misraim.
La 1 martie 1923 se infiinteaza Marea Loja Nationala Romana si functioneaza sub forma
ritului scotian . Ritul Scotian, Antic si Acceptat este impartit in 33 de grade:
Cl. I Lojile simbolice
Gradul 1. Discipol
Gradul 2. Companion
Gradul 3. Maestru
Cl. II Loji de perfectionat (grade capitulare)
Gradul 4. Maestru secret
Gradul 5. Maestru perfect
Gradul 6. Secret Intim
Gradul 7. Pretor si Judecator
Gradul 8. Intendent al Cladirilor
Gradul 9. Maestru ales din cei IX
Gradul 10. Ilustru ales din cei XV
Gradul 11. Sublim ales din cei XII
Gradul 12. Mare Maestru Arhitect
Gradul 13. Royal Arche a lui Solomon

37
Gradul 14. Mare Ales, Perfect si Sublim Mason
Cl. III Consiliul printilor de Ierusalim
Gradul 15. Cavaler de Orient sau al Spadei
Gradul 16. Print al Ierusalimului
Cl. IV Consiliul Rosa-Cruce
Gradul 17. Cavaler de Orient si Occident
Gradul 18. Print Roza-Cruce, Cavaler al Vulturului sau al Pelicanului.
Cl. V Consiliul Kadosilor
Gradul 19. Mare Pontif
Gradul 20. Mare Maestru al Lojelor Simbolice
Gradul 21. Noachit, sau Cavaler Prusian
Gradul 22. Cavaler Royal-Hache, Print al Libanului
Gradul 23. sef al Tabernacolului
Gradul 24. Print al Tabernacolului
Gradul 25. Cavaler al ¸arpelui de Arama
Gradul 26. Print al Milei, Scotian Trinitar
Gradul 27. Cavaler Comandor al Templului
Gradul 28. Cavaler al Soarelui, Prim Adept
Gradul 29. Cavaler Scotian al Sfantului Andrei, Mare Scotian, Patriarh
al Cruciadelor, Mare Maestru al Luminii.
Gradul 30. Cavaler Kados, Cavaler al Vulturului Alb si Negru.
Cl. VI Consistoriul sublimilor Printi ai secretului regal
Gradul 31. Mare Inspector Inchizitor Comandor.
Gradul 32. Sublim Print al Secretului regal.
Cl. VII Supremul Consiliu
Gradul 33. Suveran Mare Inspector general
Pentru trecerea de la un grad la altul se cer anumite stagii. Gradele 31, 32 si 33 sunt grade
administrative.
Emblemele gradului 1 sunt uneltele ucenicului:
Ciocanul, simbolizand vointa si dalta, simbolizand judecata.
Emblemele gradului 2 sunt: uneltele arhitectului
Linia, Compasul, Cumpana, Echerul
In gradul al 3-lea devine maestru.
Simboluri :echerul-liniaritate,corectitudine moral,compasul-deschiderea fata de altii sau
reprez limitelor juste in rapot cu semenii,nivela(triunghi cu fir de plumb)-egalitate si
armonie,mistria-unificare ,coarda-reflectie .Obiecte
ritualice:ciocan,sabie.Accesorii:sort,manusi albe,cordoane, stindarede,
coliere ,bijuterii,medalii diplome.Exista diverse ceremonii de initiere sau de intalnire..

Se poate spăune că prima mare organizaţie dizidentă din cadrul masoneriei a fost aşa
numitul Mare Orient din Franţa, care încă din secolul al VIII-lea s-a îndepărtat încetul cu
încetul de masoneria tradiţională, suprimând obligativitatea credinţei în Dumnezeu şi în
nemurirea sufletului, precum şi aceea a contractării jurământului pe Sf. Scriptură, dintr-

38
un aşa zis spirit de liberă cugetare, şi ajungând în anul 1878, la însăşi primirea ateilor în
Ordin. Aceasta a provocat, după cum era şi firesc, o imediată ruptură a relaţiilor între
marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franţa, şi de atunci încoace atât
Marele Orient din Franţa cât şi toate organizaţiile afiliate lui, din lumea întreagă, sunt
socotite ca schismatice, eretice şi orice relaţii sunt interzise între masonii regulaţi şi
membrii acestor organizaţii”.

Fie ca se numesc societati initiatice sau secrete, asocierile intre persoane

care au un set de principii si valori comune in numele carora membrii isi
desavarsesc aspiratiile spirituale sau politice se distanteaza de „lumea profana”
prin dobadandirea unei noi constiinte si o intelegere profunda , multiunghiulara a
intrebarilor fundamentale: Cine suntem, de unde venim si incotro ne
indreptam.

O posibila definitie a initierii este „procesul mental si psihologic prin care

individul trece de la o stare considerata inferioara, a fiintei la una superioara,
respectiv transformarea profanului in initiat”.
Aceasta aventura a cautarii naturii profunde a sinelui incepe printr-o serie
de acte simbolice, probe morale si fizice, urmarindu-se coborarea individului intr-
o stare de „moarte” a vechiului tip pentru a renaste la o a doua viata constienta si
asezata in armonie cu principiile fundamentale inalte. Majoriatatea societatilor
initiatice folosesc expresia „ a doua nastere”.

Societatile initiatice in epoca primitiva

1. Initierea comuna tuturor membrilor tribului.
Riturile de trecere marcheaza mutatia brusca de la copilarie la varsta adulta.
Tinerii sunt supusi unor ceremonii publice marcate de dramatism (tatuaje,
mutilari ritualice,etc.) survenite dupa un post alimentar sever. Nauciti si speriati,
aflati intr-o stare aproape hipnotica, tinerii primesc credintele fundamenatle ale
tribului. Dupa initierea brutala, ei sunt apoi primiti cu bucurie in randul adultilor si
primesc privilegiile omului matur. In unele triburi ei chiar participa la prima noapte
de dragoste, fumeaza plante halucinogene si isi intemiaza propria familie.

Societatile initiatice in antichitate

1. Religia egipteana, caracter profund esoteric
In Egiptul antic templul avea o functie deosebita fata de ulterioarele lacase de
cult. Cei care nu faceau parte din sacerdotiu nu aveau acces in sanctuarul zeului
sau al zeitei, spatiu destinat exclusiv preotilor. Multimea putea patrunde pentru a
lasa ofrande divinitatilor doar in hipostila, curtea coloanelor. Incaperea
urmatoare, sanctuarul era un spatiu destinat doar colegiilor sacerdotale,
singurele depozitare ale simbolurilor, doctrinelor si riturilor. Aici se desfasura un
ritual de initiere a preotului in mistere, pornind de la un mit central: Osiris, ale
carui moarte si inviere simbolizau cadenta si ritmul anotimpurilor. Osiris, are un
caracter bivalent, este zeu, dar si om, iar sotia care era intr-un mod simbolic si
sora sa, Isis reprezenta zeita cu toate aspectele feminine din natura si univers.

39
Dusmanul unitatii primordiale dintre Osiris si Isis, cuplu primordial asemenea lui
Adam si Eva, este Seth, tot un membru al familiei. Sacrificiul pe care Osiris il
face consimtind sa fie rupt in bucati de catre Seth il glorifica pe om
transformandu-l in zeu (adica dobandeste accesul unei cunoasteri extinse,
stapanind misterele si supunand fortele dinamice) Isis prin capacitatile ei magice
il invie pe Osiris simbolizand trinitatea primordiala a fiintei. Viata-Moarte-
Renastere.
Initiatul invata ca dupa moarte omul putea deveni un alt Osiris dobandind
viata vesnica. Insa el nu trebuia sa astepte moartea naturala, ci intrand in
procesul initierii el experimenta o „moarte” simbolica ucigand in el patima umana
si trezindu-si esenta divina. A muri pentru a renaste, aceasta este lectia lui
Osiris.
Initierea suprema in marile mistere era dobandirea cunoasterii zeului-
mintii universale Hermes Mercurius Trismegistus, care il invata pe candidat ca in
el se afla scanteia Divina, ascunsa de patimile umane intretinute de Seth. Odata
dobandita cunoasterea adevarului care ne uneste pe toti intr-o mare fraternitate
sub acelasi cer si pe acelasi pamant, initiatului ii revenea misiunea de a
armoniza existenta individului cu sursa, a poporului cu legea si a umanitatii cu

Thau,ankh sau crucea cu ansa este simbolul vietii

vesnice, circuitul vital raspandit de principiul
descendent spre suprafata, el patrunde in strafunduri
spre infinit, ceea ce este exprimat prin linia verticala.

Fratia alba a esenienilor.

Societate initiatica ermetica, fratia eseniana invaluita intr-o discretie
absoluta pretindea candidatului o viata desavrasita, prin care sa-l celebreze pe
Dumnezeu. Atributele unui esenian erau iubirea, pacea, armoniea si intelegerea
tuturor formelor de viata. Modelul existential deosebit de auster in care postul era
permanent pleda pentru o deschidere spirituala si culturala universale, spre
deosebire de forma rigida si exclusivista a iudeilor. Dupa initiere, fratii invatau ca
daca Cerul este lumea principiilor inalte care au generat toate formele
existentiale, Pamantul este maica grijulie care hraneste si intretine viata din
aceasta dimensiune. Si aici se intalnesc cele doua principii constitutive, purtand
numele de Tatal ceresc si Maica Pamanteana. Omul este copilul chemat sa
celebreze viata si sa lupte cu patimile care au dus la caderea adamica. Pentru
esenieni dezideratul suprem era constructia unei lumi a pacii, libertatii si
fraternitatii. (Din Evanghelia Eseniana, descoperita printre manuscrisele de la
Marea Moarta reiese ca mantuitorul Iisus Hristos din Nazareth avea
cunostiintele initiatice ale grupului).

Societati initiatice in Grecia

Cultul lui Dyonisos se intalneste in aproximativ toate zonele elenistice fiind
celebrat in asociatii secrete prin ritualurin exaltate. Initiatii invatau ca tot ce se
naste, moare si renaste, astfel inacat ei sarbatoreau reinvierea formelor de viata
de la natura la om. Prin betii colective, orgii sexuale, chiar sacrificii sangeroase,

40
adeptii cultului celebrau impreunarea energiilor masculin-feminine in urma careia
se nastea si renastea viata. Societatile se numeau thiase, iar secretele erau
pastrate doar penru cei capabil sa inteleaga relatia dintre macro si micro cosmos.
Initierea se facea prin montarea unor spectacole grandioase incarcate de simbolism.
Natura
se regenera ciclic din aceasta impreunare. Existau doua categorii de mistere:
mici si mari, iar accesul era progresiv, astfel initiatii erau numiti mistii si epoptii.
Orfismul si pitagorismul. Misterele lui Orfeu sunt centrate pe mitul lui Zagreus,
care, ca si Dionysos a fost sfartecat si inviat. Cosmogonia este profund inspirata
de esoterismul egiptean si hindus.
Inspirat de initierile orfice, Pitagora infiinteaza Ordinul Pitagoreic si impune
„regula de aur a tacerii”, prin care adeptii invatau puterea imensa a cuvantului. In
anumite ocazii, aspirantul acestui ordin initiatic, putea sa taca trei ani de zile
pana sa se poata exprima in fata fratiilor sai. Pitagora impartea candidatii in doua
categorii de adepti, impusese vegetarianismul ca o forma de respect pentru toate
formele de viata cu sange, ca vehicol al energiilor superioare.Studiul de baza in
Ordinul Pitagoreic sunt filosofia, studiul comparat al religiilor, matematiciile (in
special aritmologia), dar si muzica, poezia ca expresii ale divinului in uman.

Initierea in Imperiul Roman

Primele patru secole de crestinism oficializat in imperiu sunt pline d
eframanatri si cautari spirituale. Cele doua centre puternice din care se nasc si
se contureaza diferite scoli si doctrine esoterice sunt Alexandria si Roma. Prin
Alexandria, patrund in imperiu culte pagane, orientale: misterele lui
Dionysos, Hecate, Cybelei, Serapis, dar mai ales ale lui Isis. Cultul zeitei
egiptene va dainui in paralel cu noua religie oficiala a imperiului imprumutandu-i
acesteia principii doctrinare importante. Astfel, Roma incepea sa fie penetrata de
societatile initiatice grecesti. Apollonius
din Tyana, initiat al Ordinului Pitagoreic dezvolta un sistem de elevare spirituala a
adeptului prin stiintele secrete: teurgie, ocultism, alchimie, filosofie religioasa.
Dupa parcurgerea unor trepte initiatice in care candidatul invata sa comunice cu
lumile invizibile si sa inteleaga esenta divina a tot ce exista si nu exista, se
ajungea la starea de gratie prin care fatalitatea legilor fizice era invinsa de
puterea fara margini a unirii dintre om si Dumnezeu!
Pana la inceputul prigonirii ereticilor, pas premergator inchizitiei, in
imperiul roman isi gasisera locul cateva curente care aveau sa formeze marea
scoala gnostica, eminamente initiatica. Din Persia, Egipt, Grecia, Palestina, apar
elemente sincretice care i-au convins pe gnostici ca exista o traditie neintrerupta
a descoperirii divinului in uman prin initiere.

Mithra
Religie eminamente solara, adusa in imperiu de catre legionari din Iran,
cultul lui Mithra a fost rivalul crestinismului impus de Constantin. Initierea se
facea in grote, sanctuare naturale sau artificiale, adeptii aveau semne particulare
de recunoastere si se asezau piramidal in sapte grade de dezvoltare:

41
1. corb (corax)
2. ocult (cryptus)
3. soldat (miles)
4. leu (leo)
5. perseu (perseus)
6. curierul Soarelui (hielodromus)
7. parinte (pater)
Femeile nu puteau fi initiate, iar probele la care erau supusi adeptii erau foarte
severe atat fizic cat mai ales psiho-emeotional.

Gnoza si maniheismul
Spre deosebire de indemnul la credinta oarba dat enoriasilor de catre Biserica
oficiala a Romei, gnosticii puneau cunoasterea ratiunii lui Dumnezeu in lume ca
singura cale spre mantuire. Neomogeni, gnosticii isi construisera teosofia pe
intelesurile tainice, adresate initiatilor, sau mai degraba iluminatilor din textele
Evanghelieie Sf. Ioan, epistolele apostolului Pavel, din Apocalispa tradusa in
latina ca Revelatio.
O alta particularitate a credintelor gnostice era pozitionarea entitatilor ostile
evolutiei umane catre Principiul Creator, si chiar existenta unui Demiurg rau.
Iisus Hristos spunea: „Regatul meu nu este din lumea aceasta!” sau „ Il vad pe
stapanitorul acestei lumi apropiindu-se”; ori „Nu poti sluji la doi stapani!”
Initiatii aveau semne de recunoastere, foloseau simboluri in exprimarea
ideilor. (diagramele, gemele, figuri schematizate, personaje simbolice, de ex. O
figura cu cap de cocos, cu bust si brate de om su cu picioare in forma de serpi,
care tine un scut intr-o mana si un bici in cealalta, sau uroborus, sarpele care isi
devoreaza coada, un barbat si o femeie, soarele si luna, etc...).
Gnosticismul a nascut, chiar o forma de religie inspirata de reformistul iranian
Mani. Maniheismul se extinde rapid in occident, in orient, pana in China si
Turkestan. Desi devenita o religie cu caracter universal, maniheismul se
comporta ca o societate initiatica, iar adeptii se imparteau in doua categorii:
a) auditorii, sau catehumenii.
b) alesii.
Impartirea intre simpli credinciosi si puri va fi preluata mai tarziu de catre alte
directii ostile catolicismului roman, ca albigenzii si catarii.

Esoterismul islamic
Coranul, inca de la aparitia sa a impartit lumea musulmana in cel putin trei
mari categorii: misticii, ereticii si ortodoxii. Primul grup de exegeti ai revelatiilor lui
Mohamed, sufistii, au dezvoltat societati secrete, bazate pe trepte ale initierii, prin
intelegerea profunda a perceptelor sutrelor din Coran. Grupati, cu precadere , in
Africa de Nord. Maestrul absolut este seicul, care isi are sediul, de obicei pe
langa mormantul intemeietorului ordinului. El ii calauzeste pe mokademi, care
pleaca prin lume pentru a duce initierea (uerdi), tututror care simt in ei chemarea
lui Allah. Unul dintre scopurile grupurilor de sufisti este: „ Afiliatii trebuie sa se
straduiasca sa respecte tarika-calea care ii duce, pe etape, la perfectiune, gratie
regulilor, practicilor, formulelor si semnelor specifice fiecarei congregatii.”

42
Initiatii constituie Ahl-es-Seleselat (clanul lantului). Prima veriga este
arhanghelul Gabriel, acelasi care i-a revelat profetului stiinta adevarului, a doua
veriga este fondatorul ordinului, continuind cu toti conducatorii pana in ziua de
azi. Uneori, congregatiile pot primi cunoasterea directa a lantului traditiei in urma
revelatiei directe a lui Sidi-el-Kadir, profetul Ilie, care asemenea lui Idris (Enoh) a
ajuns nemuritor!
O alta grupare initiatica are un caracter eretic, fiind infiintata in urma unei
schizme. In 863, iranianul Abdalah, fiul lui Maimun, pune in Siria bazele
doctrinare ale ismailenilor. Ei adauga fata de Coran, un al saptelea profet al
cuvantului: Adam, Noe, Abraham, Moise, Iisus, Mahomed si Ismail, fiul lui Jafar,
„stapanul timpului”, sau „capetenia vremurilor”.Initierea se intinde de-alungul a
sapte grade succesive ( sau chiar noua la alte grupari ismaelite). Nucleul de forta
al ismaelitilor se afla si azi in Pakistan, unde Agha Khan detine puterea spiritului
si a timpului.
Din acest trunchi s-au nascut ulterior trei directii initiatice foarte
influente in intreaga lume musulmana si nu numai.
1. Asasinii. Numiti initial assacini (paznici ai pamantului sfant) si nu,
hashishini (consumatori de hasis), cum eronat au mai fost studiati.
Intemeietorul acestui ordin initiatic legendar a fost persanul
Hassan-ben-Sabbah, care se considera ultimul imam al ismailenilor
de la Rasarit. Cunoascut ca Batranul de pe Munte, acesta a reusit
sa impuna in Iran si Siria ordine ale asasinilor foarte puternice
structurata ierarhic pe palierul a sapte grade. Esoterismul lor se
baza pe unitatea lumii pamantesti cu lumea divina si atribuiau
suveranitatii efemere sprijinul guvernatorilor ceresti, in frunte cu
mediatorul sfant, Arhanghelul Gabriel, cel care l-a initiat pe
Mahomed, transformandu-l in profetul coranului.
2. Druzii. Ramura ismaeleana initiata de catre egipteanul Hakem si
iranianul Hamza aveau ca punct de pornire in elevarea lor
interioara, „Cartea Intelepciunii” (Kitab-al- Hikmet): „ Dumnezeu
este unul; El s-a aratat oamenilor in diferite randuri intrupandu-se
in diferite cicluri evolutive ale pamantului”.Conform credintelor lor,
ultima aparitie a Domnului a fost in persoana lui Hakem Biamr
Allah, care nu a murit niciodata ci a disparut tocmai pentru a pune
la incercarea credinta adeptilor sai si se va intoarce in toata Gloria
pentru a conduce Regatul lui Dumnezeu pe intreg pamantul.
Numarul oamenilor este mereu acelasi, ceea ce inseamna ca
sufletele se incarneaza de-a lungul existentelor temporale pentru a
urca sau cobori in incercarea de a se desavarsi asemeni
Creatorului. Druzii se impart in:
a)
jakilii ( razboinicii)
b)
akilii ( cei vechi), singurii acceptati sa desluseasca marile
mistere. Pentru a ajunge akil, candidatul trebuia sa reziste tentatiei
unei mese copioasa, sa nu bea apa, dupa trei zile petrecute in

43
desert, si sa poata rezista o noapte intraga farmecelor unei cadane.
Doar asa isi putea dovedi taria spiritului care invinge ori ce patima
omeneasca.
3. Ansariehii, sau nosairisii numiti uneori si alauiti si-au concentrat
gruparea in muntii Libanului. Credinciosi unui singur Dumnezeu ei ii
initiau pe adepti in mistere invatandu-i ca Allah s-a intrupat de
sapte ori in persoanele: Abel, Seth, Iosif, Joshua, Asaf, Simon
(Cefas) si Ali. Tributari credintei in reincarnare, ei spuneau ca
spiritele cele mai elevate ajung stelele si sorii. Dumnezeu se
ascunde in imparatia Luminii, dar isi dezvaluie intentile cu ajutorul
vinului, pe care ansariehii il considerau „slujitorul luminii”.

Societatile initiatice in Evul Mediu

Context:
- Papalitatea incepe un razboi total impotriva ereziilor.
- Se organizeaza breselele mestesugaresti
- Cruciadele purtate in Orient permit asimilarea esoterismului ortodox, ebraic si
arab de catre spiritele occidentale ( kabbala, hermetism, traditii gnostice)
- Diferitele ordine cavalaresti si monahale dezvolta si slefuiesc dogme si doctrine
heterodoxe.
1. Ghildele ( corporatiile mestesugaresti). Poate cea mai
elaborata este cea a contructorilor de catedrale, adeptii artei
regale, breasla arhitectilor si zidarilor. Mostenitorii initierilor
din antichitatea egipteana si cea greceasca, acestia invatau
de-a lungul celor trei grade de initiere: ucenic, calfa si
maestru constructor, secrete geometriei pitagoreicene, dar si
ale magiei hermetice ilustrate in rozetele catedralelor (simbol
feminin) si de pentaclele utilizate de alchimisti si adepti ai
Inaltei Magii. Fiecare breasla are semne particulare de
recunoastere, iar constructorii se bucura de libera trecere in
intraga europa,fiind singurii care stiau secretul construirii
catedralelor si al palatelor. Unele traditii spun ca aceasta
cunoastere a fost transmisa prin initiere de-a lungul secolelor
de catre insusi Hiram, constructorul Templului din Ierusalim.

Exista opinia potrivit careia Graalul reprezinta un ordin

initiatic ocult, Masenia Sf. Graal, infiintat de catre Titurel, in
Galia la hotarele Spaniei.Aceasta constructie misterioasa
este condusa de magul Merlin, initiat in constructia
Templului din Ierusalim, ca simbol al regatului lui Dumnezeu
pe pamant, de insusi Iosif din Arimateea. Ordinul devine o
fratie ascetica, amintind de esenieni, care isi propune
dezvaluirea Cunoasterii Planului Divin prin initierea celor
care ajunsi la un nivel de desavarsire spirituala, pot intelege
marile mistere ale lumii si ale universului.

44
Catarii (Cei puri), numiti si albiginezi se opun traditiei
dogmei catolice atragandu-si mania papalitatii si sfarsesc
prin a fi exterminati. Isi concep doctrinele mistice pe opozitia
celor doua Principii, ale Binelui si Raului. Conform
doctrinelor lor, ei priveau universul vizibil, lumea
pamanteana, ca pe o expresie a creatiei Raului, generat de
un demiurg aflat in opozitie cu Creatorul Luminii, astfel ei
condamnau casatoria, procreatia, viata sociala pentru ca in
trup era intemnitata spiritul venit de lumea Primordiala.
Catarii se structurau in doua categorii: desavarsitii si
auditorii. Pentru ei pamantul ii apartinea lui Satan. Aici e
iadul, iar omul nu s epoate elibera decat prin desavarsire si
asceza. Moartea ii aduce pe oamnei la Judecata de Apoi, iar
daca constiinta lor a fost eliberata din chingile inselatorului,
ajungeau in Perfectiunea Principiului, daca nu, urmau sa se

Templierii. Ordin monahal si militar, infiintat in 1117 pentru a

proteja pelerinii de pe pamantul sfant, respecatand regulile
Sfantului Bernard, cavalerii s-au remarcat in luptele cu
sarazinii. Priviti ca un ordin de elita pus in slujba papalitatii,
templerii au ajuns sa domine Europa inventand primul
sistem bancar si ocupandu-se cu inaltarea monumentalelor
catedrale. In parcursul lor prin tarile ocupate de musulmani,
retrasi in Siria dupa cucerirea Ierusalimului de catre Saladin,
acesti minunati cavaleri au inteles ca armonia vietii poate fi
atinsa prin fratietate si prin descoperirea lucrurilor care
unesc semenii si nu prin cele care ii despart, astfel au
incheiat pacte durabile si secrete cu unii musulmani luminati,
care credeau acelasi lucru. De la ismaeliti, au preluat cateva
doctrine gnostice, poate si simbolul lui Baphomet (inspiratia
spiritului), sau dupa unele interpretari, Baphomet era insusi
Mahomed. Ocultismul lor profund religios se baza pe
intelegerea principiilor universale care se concretizeaza prin
impreunarea celor doua energii fundamnetale: masculin si
feminin. Prin unira lor, Androginul facea capabila
reintegrarea lumii in dimensiunea initiala, cea a raiului
pierdut. Sunt teorii care sustin ca Templierii au fost singurii
capabili sa transmita valorile crestinismului pur si
musulmanilor, care il respecta pe Iisus Hristos ca pe cel mai
mare profet al Lumii, mai mare ca insusi Mahomed. Alti
exegeti ai Ordinului considera ca templierii doreau sa redea
rolul in creatie atribuit femeii, Eva primordiala rascumparata
prin credinta si fervoarea Mariei Magdalena. (Oare de ce se
numeste catedrala din Paris Notre Damme- doamna
noastra?). Frustrat ca fost respins de la accederea in ordin,
dator si plin de invidie, regele Filip cel Frumos,

45
instrumenteaza cu ajutorul plapandului papa Clement al V-
lea un proces injust prin care confisca toate bunurile
templierilor si condamna la moarte prin rug pe Marele

Fede Santa
Dante Aligheri-cel mai mare initiat al Evului Mediu. Unul
dintre Marii Maestrii ai societatii secrete de filiatie templiera,
Fede Santa, Dante transpune in „Divina Comedie” alegoriile
metafizice ale doctrinei dobandirii nemuririi prin initieri
succesive. Infernul reprezinta lumea profana, Purgatoriul,
probele initiatice,iar Cerul este regatul desavarsitilor care au
inteles ca viata eterna este nascuta de intelepciune si
dragoste. In opera sa capitala, Dante introduce si amesteca
admirabil doctrine pagane, gnostice, catare, arabe,
hermetice, dar si crestine asa cum au fost ele transmise in
primele secole, pana la oficilizarea acestei religii de catre
Constantin cel Mare. Se intalnesc simboluri care vor fi
preluate apoi de alte societati secrete: Trandafirul, Crucea,
Vulturul, Scara celor sapte arte liberale, pelicanul care isi
sparge pieptul cu ciocul pentru a-si hranii puii. Pentru adeptii
acestei fratietati de inspiratie templiera, Iisus Hristos
reprezinta Mantuitorul omenirii si modelul absolut al
desavarsirii la care trebuie sa tinda toti oamenii care doresc
viata vejnica.

Rozacrucieni
Traditia ordinului vorbeste despre descoperirea mormantului unui nobil
german Christian Rosenkreutz, care ar fi trait intre 1378 si 1485, despre care se
presupune ca ar fi fost initiat in mistere de intelepti musulmani, pe cand se afla in
orient. Cei care au gasit lacasul au fost mirati sa decopere pe langa trupul
maestrului, oglinzi, clopotei, lampi aprinse (care nu se sting niciodata) si masini
care cantau si vorbeau. Primind denumirea simbolica de Chretien Rose-Croix
(crestin al trandafirului pe cruce), ordinul isi face exprima public existenta intre
1614 - 1615 prin trei carti care au circulat si influnetat gandirea esoterica in
Europa, dar si in Lumea Noua: „Reforma universala”, Nasterea Fraternitatii
Roza-Crucii” si „Confesiunea Fraternitatii”.
In 1598, alchimistul Studion infiinteaza la Nurenberg Militia Crucifera
Evanghelica, ordin cavaleresc rozacrucian care anunta reforma generala a
pamantului, ruparea de lumea veche si nasterea societatii conduse de singurul
imparat al oamenilor Iisus Christos. Hranindu-si doctrinele din invataturile lui
Paracelsus, intelegand viziunea unitara a lui Hermes Mercurius Trismegistos,
care spunea in Tabla de Smarald: „Ce e deasupra e la fel cu ce e dedesubt, iar e
e dedesupt e la fel cu ce e deasupra, pentru a implini miracolul unui singur lucru”,
17

rozacrucienii au amestecat armonios ocultismul musulman cu teozofiile

46
Alumbrados (iluminatii spanioli) pentru a crea acea pansofie (cunoastere
universala).
Simbolul ordinului il reprezinta un trandafir rosu fixat in centrul unei cruci
tot de culoarea rosie, caci ea a fost botezata in sangele mistic si divin al lui
Hrsitos. Dupa unii exegeti ai ordinului, Crucea reprezinta intelepciunea si
cunoasterea, iar trandafirul (rosa) simbolizeaza purificarea, ascetismul prin care
omul se transforma din pacatos in desavarsit, piatra filosofala a alchimistilor care
reprezinta trecerea de la muritor la vesnic! Altii cercetatori adauga o noua
dimensiune aratand ca principiul masculin simbolizat de cruce se uneste mistic
cu cel feminin, ilustrat de roza, iar din casatoria lor tainica se naste si renaste
etern viata universului.
Ordinul a capatat grandoare si influenta in tara de origine Germania unde
reprezentantii cei mai ilustrii Andreae , Mynsicht ( Madathanus), Gutman si
Michel Maier, Jacob Boehme si altii au conturat o filosofie, dar si o posibila
teologie a unitatii omenirii in fata aceluiasi Tata, prin invataturile primite de la Fiul
Iisus, fratele cel mare al nostru. Curentul de gandire ajunge repede in Cehia,
unde parintele Comenius pleda pentru: „un Templu al intelepciunii dupa
principiile, regulile si legile Merelui Arhitect, Dumnezeu insusi”, apoi in Olanda,
locul unde libertatea de gandire nu cunoastea oprelisti, nici vicisitudini, pentru a
gasi in Anglia locul desavarsirii sale, cu ajutorul medicului Robert Fludd (1574-
1673). Calatorind prin toata Europa, Fludd asimileaza esoterismul diferitelor
ordine initiatice, iar in 1650 devine Marele Maestru al ramurii britanice roza-
cruciene. Pe la jumatatea sec. Al XVII-lea, rozacrucienii sunt acceptati in breslele
masonice, ei devenind constructorii templului invizibil al lui Dumnezeu pe
pamant. Din unirea esoterismului „zidarilor” care isi extrageau doctrinele pe o
filiera neintrerupta de la insasi initiatii egipteni, trecand prin iudaism si
crestinismul gnostic, cu teo-filosofia rozacrucienilor care credeau ca daca suntem
facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si daca suntem guvernati intru
perfectiune de fratele nostru mai mare Iisus Hristos, atunci trebuie sa aducem
regatul Adevarului si al Dreptatii pe pamant, s-a nascut o noua societate
initiatica.
Ordinul Roza-Crucian a influenatat riturile de
perfectiune din masonerie, mai ales pe cel scotian, insa el a continuat sa existe
si independent sub diferite forme, dintre care cele mai cunoscute sunt: Ordinul
Vechi si Mistic al Rozacrucii, infiintat de H.Spencer Lewis (A.M.O.R.C.), Ordinul
Kabbalistic al Rozacrucii, al lui S. De Guaita, Rozacrucea Catoloica, fratie
infiintata de Peladan, Rozacrucian Fellowship al lui M. Handel si Ordinul
Martinist de adanca inspiratie rozacruciana reabilitat de catre Papus (Gerard
Encausse)

Francmasoneria
Francmasoni („masoni eliberati, emancipati”). Breasla constructorilor a
reprezentat inca din antichitate, un colegiu sacerdotal „aristocratic” datorita
cunostintelor operativ in construirea templelor.Apoi, in evul mediu, constructorii si
arhitectii marilor catedrale si el palatelor cele mai impunatoare ale Europei au
primit numeroase privilegii: scutiri de taxe, permis ede libera trecere, tribunale

47
speciale. Protectorii si comandatarii principali ai lor au fost, in principal,
Templierii.Trecerea de la operativ la speculativ s-a facut firesc, ordinul initiatic
prelund din concretetea construirii templului, ca o casa a Domnului si imaginand
in planul spiritual o constructie a unei lumi mai bune, mai aproape de cea Initila.
Astfel, prin munca, slefuire individuala se putea ajunge la finalizarea unui Templu
ideal universal si infinit.Dupa condamnarea Templierilor in 1314, multi urmasi ai
ordinului condus de Jacques de Molay au gasit adapost in breasla si au influentat
fara doar si poate „filosofia, mistica si politica” a ceea ce va deveni, ulterior
Francmasoneria. Urme ale esoterismului templier sunt vizibile in riturile de
perfectionare, mai ales in „Ritul Scotian, Antic si Acceptat”.
Organizarea speculativa a avut loc in Anglia, unde „constructorii” formau
grupari influente si bogate, beneficiind de protectia si binevointa suveranilor.
Membrilor accepati si trecuti printr-o initiere l-i se cerea sa pastreze secretul
asupra ritului si respectarea „landmarks-urilor” (set de reguli si articole esentiale
ale ordinului) Cand, spre sfarsitul sec al XVI-lea, criza economica si tulburarea
ordinii politice au imputinat comenzile adresate „constructorilor”, maestrii
ordinului au acceptat sa initieze si „frati” care nu erau de meserie! O influenta
covarsitoare la primirea in breasla a masonilor acceptati, au rozacrucienii lui
Robert Fludd. Discipolul sau, alchimistul Elias Ashmole (1617-1692) fuusese
admis ca frate acceptat si si-a infiintat o loja din care faceau parte ilustrii teologi,
savanti, astrologi, alchimisti, mistici, dar si aristocrati cu „greutate” la Curte.
Scopul lor a fost „Construirea Casei lui Solomon, templu ideal al artelor si
stiintelor”. Foarte curand, rozacrucienii au modificat si imbogatit ritualurile de
initiere in francmasonerie. Initial, „breasla cioplitorilor in piatra”, nu avea decat un
grad- calfa! Ucenicii nu faceau parte din „fratie”, iar maestrul nu era decat o calfa
a carei indatorie era conducerea unui santier!
Dupa ce rozacrucienii au devenit „inima si motorul” masoneriei speculative
au aparut alte doua grade: ucenic – aspirant binevoitor dar aflat in negura
ignorantei si a necunoasterii si maestru la a carei initiere se punea in scena mitul
lui Hiram care era seful santierului Templului lui Solomon, iar simbolic devenea
cel care punea in practica planul Marelui Arhitect, constructorul sef al Templului
Ideal, al Ierusalimului Ceresc pe Pamant. Ulterior au aparut si alte trepte initiatice
care au preluat simbolismul ordinelor cavaleresti, mai ales pe cel al Templierilor
care isi gasisera refugiul in Scotia sub protectoratul regelui Robert I, primul
monarh independent recunosctut de Anglia.
Desi ostilitatea dintre catolici si protesatnti capata adeseori caractere
belicoase, in noua masonerie speculativa isi puteau gasi loc „fratii” indiferent de
cult. Pe 24 iunie 1717, patru loji din Londra se unesc in Marea Loja. „Constitutiile”
sale plasmuite de Andersen, au fost publicate in 1723 si au devenit carta
majoritatii lojelor din lumea intreaga. Pastrand doar trei grade de initiere: ucenic,
calfa si maestru, Andersen isi imparte textele in doua directii principale: istoria
fabuloasa a ordinului „Masonry” de la inceputul lumii si pana la sfarsitul ei si
ratiunea de a fi a acestei societati in care „fratii” practica „religia cu care toti
oamenii sunt de acord”. Principalele virtuti ale masonului, erau: dragostea
frateasca „care este temelia si cheia de bolta a Templului, dar si cimentul si
gloria acestei vechi fratii!” Astfel, masoneria isi deschidea portile tuturor celor

48
care credeau in Dumnezeu, indifernet de forma religiei practicate, care doreau sa
serveasca si sa ajute la construirea unei lumi bazate pe morala, dreptate si iubire
frateasca.
Dupa victoria lui Wilhem de Orania miscarea care a urmarit transformarea
francmasoneriei intr-o institurie filantropica si loiala suveranului, a castigat din ce
in ce mai mult teren, astfel incat Marea Loja s-a alipit firesc de famila regala
dvenind la nivelul cel mai inalt „un grup de gentlemani aflati in slujba Coroanei.”
Gradele superioare, lasate oficial deoparte, au fost pastrate in lojile
partizane dinastiei Stuart, invinse de a Doua Revolutie (1668). Dupa victoria
definitiva asupra iacobitilor, cand „catolicismul a apus in Marea Britanie”, Marea
Loja si-a impus programa, la care au aderat ulterior toate lojile masonice din
lume, chiar spunandu-se ca regularitatea unei loji este data de recunoasterea
„Lojei Mama” de la Londra, insa inaltele grade pline de simbolism, magie si
ezoterism au reusit sa se impuna ca „o universitate masonica” si reunite sub
numele de francmasonerie scotiana si-au ocupat locul definitiv in „aceasta fratie
a liberatatii si tolerantei umane”.

Masoneria in Franta si expansiunea gradelor inalte.

Marea Lojă ca societate initiatica patrunde in Franta in 1730 si cunoscand o
rapida inflorire devine curand o pepiniera a desavarsirii umanismului la care
adera atata aristocratii cat si burghezii maguliti ca pot fi astfel „la fel de nobili ca
cei cu sange albastru”. In ciuda ostilitatii bisercii catolice care nu privea cu ochi
buni „acest cal troian al protestantismului britanic”, concretizat chiar de o bula
papala data de Clement al XII-lea, in 1738, parlamentul si justitia regala nu se
constituie in adversarii masoneriei. Insa francmasoneria franceza se va confrunta
cu o profunda criza morala. Desii numarul adeptilor crestea necontenit, calitatea
morala si mistica a „fratilor” lasa de dorit, multi dintre ei fiind interesati doar de
petrecerile care incheiaiu sesiunile lojelor. Vocea cea mai autorizata care a
combatut „mediocritatea in care risca sa se cufunde acest inalt ordin” i-a
apartinut cavalerului Michel de Ramsay. Nascut in Scotia, influentat de
„rafinamentul simbolismului cavaleresc si mai ales de profunzimea si lumina
invataturilor Ordinului Templului transmis prin Charta Transmisionis, redactata de
urmasul lui Jacques de Molay, Marcus Larmenius, a incercat sa promoveze
initial un proiect de reforma in masoneria engleza. Fiind insa catolic, Ramsay nu
a fost acceptat de Marea Loja adanc influentata de protestantii invingatori. Astfel
ca el s-a hotarat sa se intalneasca cu „fratii” francezi.
Dupa 1740 s-au dezvoltat gradele inalte, dezavoate de „masoneria
albastra” tributara crezului ca sunt suficiente gradele „operative”: ucenic, calfa,
maestru. Scopul initierii prin mai multe grade era redescoperirea „cuvantului
pierdut”, numele secret soptit de Dumnezeu creatiei sale in momentul nasterii
omului „ dupa chipul si asemanarea Sa”.

Francmasoneria în Scoţia...........................???????????????????????????

Principalele simboluri masonice

1. Triunghiul echilateral sau delta luminos, cu

49
inscriptia numelui divin YEWE sau ochiul divin.
Simbolizeaza trinitatea absoluta in toate formele sale:
Trecut, Prezent, Viiitor; Intelpciune, Forta,
Frumusete;principiile Marii Lucrari alchimice: Sare,
Sulf, Mercur; manifestarile Naturii: Nastere, Viata,
Moarte. Ochiul reprezinta Soarele ca principiu al
Luminii, Verbul in Actiune, Marele Arhitect care se
face cunoscut numai prin lucrarea Sa-universul!
2. Cele doua coloane: Jachin si Boaz, construite de
Hiram, arhitectul Templului lui Solomon. Prima de
culoare rosie, a doua alba simbolizeaza soarele si
luna, opozitia creativa dintre cele cele doua principii
masculin si feminin, activ si pasiv, luminso si
intunecat, constructiv si destructiv.
3. Pentagrama stralucitoare avand in mijloc litera G,
este simbolul actiunii benefice construita dupa
proportile numarului de aur. Steaua orientata cu varful
in sus are puternice semnificatii mistico-magice
reperzenatnd pentru masoni si idea ca ratiunea
domina instinctele. G-ul are cinci intelesuri: Gravitatie,
Geometrie, Generatie, Geniu si Gnoza. Masonii
englezi, i-au atribuit si semnificatia Marelui Arhitect:
God.
4. Echerul si compasul. Echerul arata actiunea omului
asupra materiei si organizarea haosului de catre
vointa modelatoare a lui Dumnezeu.Compasul este
simbolul relativitatii invatandu-i pe adepti ca domeniul
la care se poate manifesta geniul uman in armonie cu
vointa divina este atat de vast incat devine insondabil,
totodata el reprezinta unirea celor doua principii
5. Pecetea lui Solomon. Steaua in sase colturi este
formata dintr-un triunghi negru care coboara si unul
alb care urca. Ea reprezinta unitatea absoluta intre
divinul care se materializeaza in om si sublimul
spiritului uman care se inalta spre Dumnezeu.
6. Piatra Cubica. Prin initiere, profanul care este „o
piatra bruta” se slefuieste cu ajutorul cunostintelr
dobandite si a vointei sale de a intelege intr-o „piatra
perfecta”. Ciocanul de lemn cu doua capete, foarfeca
perpendiculara, rigla,levierul, mistria, nivela sunt
instrumentele desavarsirii: logica si iubirea in
construirea pietrei perfecte.
7. Spada Stralucitoare. Este imaginea Creatiei prin
intermediul verbului luminos si reprezinta, totodata si
purificarea initiatului prin probe. Intunericul este taiat
de sabia luminoasa.

50
Germania
Vechii Cautatori de Lumina din Bavaria (Ordo Illuminati)

La 1 mai 1776, in Bavaria, un doctor in teologie - Adam Weishaupt - a fondat societatea

"Vechii Cautatori de Lumina din Bavaria", care va deveni in scurt timp cunoscuta sub
denumirea de "Ordo Illuminati" (Ordinul Iluminatilor). Weishaupt a sustinut ca numele
provenea din scrierile mai vechi si insemna "cei care detin Lumina". Nesta Webster, in
"Mondial Revolution", sintetizeaza foarte bine precestele radicale ale "Noii Ordini
Mondiale", asa cum rezulta din scrierile lui Weishaupt:

1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietatii private;

3) Abolirea mostenitorilor;

4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);

6) Abolirea tuturor religiilor.

Fireste ca un asemenea program, atat de radical, a atras imediat atentia autoritatilor din
Bavaria, care au reactionat inca din 1784, interzicand ordinul si condamnandu-i la moarte
pe membrii. Acesta nu numai ca a supravietuit haituielilor, dar a continuat sa se extinda
in lume. Astfel, de la cinci membri, cat avea initial "Ordo Illuminati", curand Ordinul
numara 300 de membri, din toate straturile sociale si profesionale: aristocrati, studenti,
comercianti, doctori, avocati, judecatori, ofiteri, profesori, functionari publici, bancheri,
ba chiar ministri. Printre cele mai notabile personalitati ale timpului care devenisera, in
secret, membri ai "Ordinului Iluminatilor" se numarau ducele de Orleans, contele
Klemens Von Metternich, Ecaterina a II-a a Rusiei, Johann Gottfried von Herder
(filosof), contele Gabriel de Mirabeau (cu un rol esential in Revolutia franceza de la
1789), ducele Ferdinand de Brunswick, Johann Wolfgang von Goethe (marele poet),
Christian al VII-lea al Danemarcei, Gustav al III-lea al Suediei etc. In 1783, numarul
membrilor "Ordo Illuminati" atingea 600 (potrivit lui D. Rivera si Myron Fagan), iar
peste un an acest numar depasea 3000 de membri. In 1786, potrivit lui Fagan,
"Iluminatii" isi constituisera filiale secrete ale ordinului in numeroase state europene:
Germania, Austria, Ungaria, Anglia, Scotia, Polonia, Franta, Belgia, Elvetia, Italia,
Olanda, Spania, Suedia, Transilvania, Rusia si Irlanda. La aceeasi data, "Ordo Illuminati"
se infiltrase in America (in 1785, la New York functiona societatea secreta "Colombia",
care le apartinea), precum si in Africa. Primul profet al "Ordinului", cel care intocmise o
doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente - "Carbonarii"
lui Giuseppe Mazzini, "Liga Dreptilor" lui Karl Marx sau "Decembristii" lui Cernisevski
- a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului
XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in

51
secolul XX.
Adam Weishaupt a "intemeiat" Ordinul Iluminatilor la 1 mai 1776, zi serbata de stanga
din lumea intreaga
Liderul "Iluminatilor", Adam Weishaupt, s-a nascut pe 6 februarie 1748, ca fiu al unui
rabin. Se crede ca ideea distrugerii Bisericii Catolice a fost preluata de el din cartile de
filosofie ale lui Voltaire.
In 1779, bancherul Mayer Amschel Bauer (cunoscut sub numele Mayer Amschel
Rothschild ) il insarcineaza pe Adam Weishaupt cu constituirea unei societati secrete,
care sa ramana la dispozitia sa si a planurilor sale politice. Adam Weishaupt este si un
initiat. Studiase doctrinele anti-crestine ale maniheistilor, care il introdusesera pe
Weishaupt in astrologie, in magie si in medicina oculta. Un anume "negustor Kolmer" din
Iutlanda (teritoriu la granita Germaniei cu Danemarca) il initiase in practicile magice
egiptene inca din 1771. Weishaupt studiase, in acelasi timp, puterea misterelor eleusine si
ale cultului secret al pitagoreicilor. (Pitagora, filosof din secolul al 6-lea i.C., considera ca
oamenii trebuie sa isi uneasca averile si sa traiasca in comun, o idee preluata de "Liga
Dreptilor", apoi, de "Liga Comunistilor"). El se mai initiase in invataturile esenienilor, iar
in biblioteca sa se gaseau carti, precum "Cabala" sau "Misterele lui Solomon". Cercetase
diferite scrieri iezuite, in cautarea unui nou tip de societate secreta . Planuia sa aduca in
aceasta societate secreta oameni cu calitati si talente deosebite in domeniile lor sau care
se bucurau de o mare influenta . Mai intai, Adam Weishaupt - cu sprijinul lui Meyer
Amschell Bauer "Rothschild" - a unit mai multe grupuri oculte intr-o societate secreta
numita "Rasaritul", care s-a pastrat pana in zilele noastre. Timp de cinci ani, el a lucrat la
un plan care sa-i aduca in jurul sau pe cei hotarati sa lupte cu opresiunea religioasa si cu
sistemul social. Incerca si spera sa inlocuiasca crestinismul cu o "religie a ratiunii". Ideea
initiala s-a materializat in "Scoala Intelepciunii", al carei tel era "sa faca rasa umana mai
buna, ca sa devina o mare familie fericita".
"Scoala Intelepciunii" pleda pentru "perfectionism" - au fost numiti si "Perfectibilii" -,
dar era lipsita de aerul de mister si de intriga, pe care urmarea sa-l dea Adam Weishaupt
societatii sale secrete. In 1774, Weishaupt a scris un articol programatic, "Sidonii
Apollinarus Fragment", care trebuia sa pregateasca opinia publica pentru "doctrina
ratiunii". In acest articol, el scrie: "Principii si natiunile vor disparea de pe fata
Pamantului. Rasa umana va deveni o singura familie, iar lumea va apartine oamenilor
rationali". Intre timp, sfatuit de Rothschild , dr. Weishaupt se pregateste sa lanseze in
secret organizatia "Iluminatilor" (adica purtatori de lumina sau ratiune). La 1 mai 1776,
sub conducerea familiei Rotschild, cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati -
Wessely, Moses, Mendelsson - si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt
fondeaza in secret societatea "Vechii cautatori de lumina din Bavaria", care va deveni
mai cunoscuta sub denumirea "Ordinul Iluminatilor". Weishaupt a sustinut ca numele
provenea din vechi scrieri si insemna "cei care detin Lumina". Se referea, asadar, la
persoanele "iluminate", spiritual si intelectual.
Sarbatorirea zilei de 1 Mai de catre toate statele foste comuniste, ca si de catre fortele de
stanga din lumea intreaga celebreaza, de fapt, infiintarea "Ordinului Iluminatilor" din
1776, de catre Adam Weishaupt si Rothschild, desi semnificatia oculta a evenimentului a
fost in permanenta ascunsa.
Ordinul Iluminatilor a avut, initial, cinci membri: Adam Weishaupt, Mayer Amschel
Bauer (Rothschild), Kollmer (cel care l-a initiat in 1771 pe Weishaupt in practicile oculte

52
egiptene), Francis Dashood (initial membru in "Satanic Hellfire Club") si Alphonse
Donatien de Sade (cunoscutul scriitor). Cu acesti cinci oameni a pornit sa schimbe lumea
prin Ordinul Iluminatilor, incepand cu anul 1778.

"iluminatii" au propulsat un model de societate secreta condusa de lideri care isi

ascundeau adevaratele teluri fata de membrii grupului. Cu alte cuvinte, "Ordinul
Iluminatilor" a lansat "doctrina dubla", care implica faptul ca membrii de rand erau pusi
la curent cu obiectivele anodine, in timp ce "necunoscutii din varf" cunosteau adevaratele
si cu totul diferitele scopuri secrete ale "Ordinului". Ulterior, aceasta a condus catre
"dubla gandire" si "dublul limbaj", care au atins proportii paranoice mai tarziu in statele
comuniste: numai membrii biroului politic comunist, un grup restrans de persoane,
cunosteau adevaratele secrete si scopuri politice ale regimului; membrii obisnuiti ai
Partidului (Ordinului) erau familiarizati cu scopuri si lozinci foarte diferite.

Ordinul "iluminatii" a creat prototipul primei societati secrete angrenate in lupta politica.
Obiectiv trasat (cum am vazut mai sus) de Weishaupt. Ei au facut munca de pionierat in
aceasta directie, folosind permanent infiltrarea si subterfugiul, pentru a-si atinge
obiectivele: cucerirea puterii politice si o noua ordine mondiala.

In tot secolul al XIX-lea, "iluminatii" au infiltrat constant francmasoneria, cu deosebire

societatile secrete de tip francmasonic: "Carbonarii" italieni, "Decembristii" rusi ori
"French Philadelphes".

In 1777, Weishaupt insusi se infiltreaza in "Loja Eclectica masonica "Teodor al Bunului

Consiliu"" din Munchen, unde lanseaza ideea fuzionarii cu masonii. Catre mijlocul lui
1779, loja masonica din Munchen se afla deja sub influenta totala a "iluminatilor".

In primii patru ani, Ordinul" recrutase 60 de membri importanti, printr-un comitet numit
"Insinuatorii", iar aproape 1000 de alte persoane se gaseau "afiliate" Ordinului. Curand,
alte trei mari loji "iluminate" au fost stabilite, pentru a cuprinde noi membri.

Desi Ordinul Iluminatilor cuprindea 13 grade prin intermediul "Adeptilor", iluminatii

incepusera sa faca pe "sfetnicii" guvernelor mai importante ale Europei. Evident
tainuindu-si apartenenta la Ordin , in spatele lojilor fracmasonice, in care se infiltrasera.
Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic,
sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa
faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si
umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze
Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este
important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic.
Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze ( NOTA 1 ) care se
va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la
congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: "Nu pot sa-ti
spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu.
Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata,
incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica".

53
La sfarsitul secolului al XVIII-lea, masoneria patrunsese destul de repede si de adanc in
casele regale europene. Revolutia franceza este marcata de Razboiul de Independenta din
America, pe care regele Ludovic al XVI-lea l-a sustinut cu infocare, lucru care i-a adus
moartea, dupa o condamnare a francmasonilor autohtoni.
Anul 1789, care a purtat semnatura idealului devenit slogan “Egalitate, Libertate,
Fraternitate”, a fost caracterizat de o serie de represiuni sau dictaturi sangeroase cauzate
pe de o parte de nemultumirea poporului fata de legea fratilor masoni ajunsi la putere. Se
ajunsese la situatia in care francmasoneria, sub autoritatea Marelui Maestru Filip
Egalitate, domina Franta, tara in care populatia era in mare majoritate analfabeta.
Declansarea revolutiei a fost inevitabila.
Revolutionarii francezi, ai caror lideri au fost masoni, cu exceptia lui Robespierre, au
redactat, in doua variante, Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului si au abolit
privilegiile preotilor catolici, declansand astfel un conflict intre Biserica Romano-
Catolica si Marele Orient al Frantei, conflict care dureaza si astazi.
Despre revolutia din 1848 si idealul sau “Libertate, Egalitate, Fraternitate”, masonii
sustin ca a fost castigata fara greutate, iar regimul lui Ludovic-Filip, schimbat. La putere
este instalat Charles Louis-Napoleon, nepotul imparatului Bonaparte, mason si carbonar
deopotriva.
La inceputul secolului al XX-lea, masoneria cuprinsese mai toate institutiile din Europa si
din America. In Anglia, regele si premierul erau, in mare parte, francmasoni; in Franta,
toti ministrii erau masoni; in SUA, francmasonii controlau toate institutiile statului.
MASONI IN UMBRA A DOUA RAZBOAIE MONDIALE
Dat fiind contextul international de la inceputul secolului trecut si pecetea
francmasoneriei aparuta mai peste tot in lume, exista voci care afirma ca primul razboi
mondial a avut legatura cu aceasta organizatie. Masonii pretind ca arhiducele Franz
Ferdinand, despre care manualele de istorie ne spun ca a fost asasinat la Sarajevo in iunie
1914, ar fi fost condamnat la moarte, cu doi ani mai devreme, de catre francmasoni.
Executia sentintei a fost acordata unei societati secrete sarbesti, numita “Mana neagra”
sau “Unire si moarte”, cu legaturi in francmasonerie.
ATENTATUL. Planul “Mainii negre”, considerat astazi modelul tipic al atentatului
politic mason, avea sa duca la declansarea “razboiului sfant” intre Rusia si Austro-
Ungaria. Desi atentatul a fost pus la punct pana la cele mai mici detalii, iar masonii
implicati direct erau pregatiti sa-si dea viata, otravindu-se cu cianura, ceva nu a mers.

54
Analistii masoni sustin ca trei dintre complotisti au luat o doza insuficienta de substanta
mortala si, astfel, au ajuns pe mainile politiei, marturisind despre implicarea societatii
masonice in atentat. Se spune ca masoneria universala a pus la cale declansarea primei
deflagratii mondiale pentru a desfiinta imperiile autoritare si a le inlocui cu sisteme
democratice.
Desi termenul de “razboi sfant” este o sintagma folosita in contextul conflictelor
religioase, masonii si-au insusit notiunea, denumind-o, prin vocea fratelui Andre Lebey,
“o ocazie unica, ce ni se ofera pentru a reconstrui lumea mai rezonabil”. Prima deflagratie
mondiala urmarea si crearea Ligii Natiunilor, scop realizat cu ajutorul presedintelui
american Thomas Woodrow Wilson. Trei regimuri au fost desfiintate dupa primul razboi
mondial: al kaiserului german Wilhelm al II-lea, al imparatului habsburg Carol I si al
tarului rus Romanov.

EXPERIENTA COMUNISTA. Cu un an inainte de sfarsitul razboiului, unele loji

europene i-au oferit sprijin lui Lenin, in timp ce altele au optat pentru sustinerea lui
Trotki. Desi Lenin nu dispunea de o sustinere financiara deosebita el a promis Germaniei,
si a si reusit, sa scoata Rusia, condusa atunci de avocatul A. F. Kerenski, din razboi, prin
tratatul de la Brest-Litovtk.
Urmeaza doua tentative de insurectie din partea bolsevicilor, ultima dintre acestea
obtinand rezultatul scontat: rasturnarea de la putere a lui Kerenski, reusita revendicata de
masoneria “revolutionara”, din care faceau parte Lenin, Trotki si Stalin. Instalarea
comunismului, care preluase deviza masonica “ex oriente lux” (“lumina vine de la
rasarit”) si adoptase doua unelte – secera si ciocanul, altele decat cele folosite in zidarie, a
adus cu sine sloganul mason al mijlocului de secol al XIX-lea, “Libertate, Egalitate,
Fraternitate”. In fata crancenei perioade in care fratele Stalin masacra in stanga si-n
dreapta, socialistii masoni au inchis ochii, sustinandu-i propaganda.
Si fascismul – sustin masonii – era atat de amestecat in francmasonerie incat, in 1923,
Supremul Consiliu italian a solicitat membrilor sai sa opteze intre apartenta la Partidul
Fascist si activitatea in loji.
Cel mai puternic francmason al secolului trecut, presedintele american Franklin Delano
Roosevelt, a lansat, in 1943, principiul capitularii neconditionate a europenilor care isi
manifestau ura fata de evrei. Atitudinea masonului Roosevelt se fundamenta pe
disperarea milioanelor de evrei ingroziti de exterminarile si persecutiile confratilor lor din
Europa.
Cel care beneficiaza de masurile americanului, “pecetluite” la Yalta, in 1945, este Stalin,
care a acceptat infiintarea Ligii Natiunilor, in schimbul ocuparii Insulelor Kurile si a unei
parti din Insulele Sahalin, dreptul de control asupra cailor ferate din Manciuria si a
bazelor navale de la Dairen si Port Arthur. Miza a fost, si de o parte si de cealalta, mare.
Dupa o serie de rasturnari de situatie in intreaga Europa, fenomen revendicat astazi de
francmasonerie, a luat nastere Liga Natiunilor, organizatia cunoscuta astazi sub
denumirea de Natiunile Unite. Fiind de natura masonica, Liga Natiunilor era considerata
atunci, ca si acum, unul dintre pasii primordiali pentru formarea unui guvern unic
mondial.
In Germania, Adolf Schicklgrubber, alias Adolf Hitler, venise la putere, cu o doctrina
antidemocrata. Se temea insa de bolsevism si de iudaism si lasa sa se intrevada mereu
atitudinea sa anticomunista si antisemita. Era, pentru masoni, exemplul perfect al unui

55
antimason, caci respingea orice principiu al acestei organizatii. Cand Hitler a ocupat
Polonia, al carei regim era net anticomunist, decizia sa fusese alimentata de razboiul din
Spania, din 1936, tara condusa, in acele vremuri, de politicieni masoni.
Pentru dictatorul nazist, razboiul din Spania fusese o repetitie a invaziei Poloniei, invazie
care a dus la declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Nazismul are la origini o
societate secreta numita Gruparea Thule, ale carei radacini sunt regasite, la inceputul
secolului trecut, intr-o grupare afiliata francmasoneriei.

CARBONARII LUI LA FAYETTE

Miscarea Carbonara din Italia, o societate secreta ce credea in emanciparea nationala a
popoarelor europene asuprite, a inspirat Eteria greceasca si revolta lui Tudor
Vladimirescu. Carbonarii si-au gasit repede adepti in Franta, fuzionand cu masoneria
locala si derulandu-si activitatea sub bine cunoscutul La Fayette.
RENASTEREA MASONILOR EUROPENI
Anul 1848 este caracterizat pe de-o parte de o evolutie pozitiva neasteptata in randurile
masonilor englezi, care si-au revenit ulterior de pe urma infrangerii suferite in America,
si, pe de alta parte, de o continua aservire a masonilor francezi fata de autoritati. Deveniti
experti in “confectionarea” revolutiilor si in manipularea opiniei publice, masonii
francezi au atras de partea lor armata si Garda Nationala, reusind sa castige cu usurinta
revolutia de la 1848.
BONAPARTE A FOLOSIT MASONII
Francmasoneria a jucat un rol extrem de important la sfarsitul secolului al XVIII-lea si la
inceputul secolului al XIX-lea. In Olanda, Germania, Austria si Italia, masonii englezi
sau scotieni au creat organizatii puternice in ideea formarii Statelor Unite ale Europei. In
Franta, Napoleon Bonaparte, pe care unii il considera initiat in francmasonerie, si-a dat
seama de forta acestei organizatii si s-a folosit de Marele Orient al Frantei pentru a-si
satisface interesele.

Propaganda Due
Organizaţia secretă „Raggruppamento Gelli Propaganda Due” (sau prescurtat
„Propaganda Due”) a fost creată în 1877, în calitate de anticameră ai „Grande Oriente
d’Italia” (aşa cum este, spre exemplu „Rotary Club” astăzi). În perioada celui de al doilea
război mondial aceasta îşi schimbă denumirea în P2, când „loja mamă” a decis să acorde
câte un număr lojilor sale. În 1960 organizaţia număra în jur de 14 membri. Dar de obicei
în astfel de instituţii nu atât numărul contează, cât calitatea membrilor şi poziţia lor în
societate. În 1966 Giordano Gamberini, Marele Maestru al Marelui Orient de Italia (cea
mai puternică organizaţie masonică din Peninsulă), decide să strângă într-un Atelier unic
elita politică şi economică, pentru a supraveghea hotărârile de înalt nivel şi a elimina
fragmentarea vieţii sociale italiene. Anume organizaţie „Propaganda Due” urma să
servească acestui scop. După ce în 1976 în fruntea lojei vine Licio Gelli, organizaţia
începe să crească simţitor. Mai târziu, listele care vor fi găsite de poliţie în timpul
percheziţiilor la vila lui Licio vor arăta că organizaţia ajunsese să aibă peste 1000 de
membri.
În 1976 P2 se distanţează de „Grande Oriente d’Italia” şi continuă să-şi consolideze
influenţa în societate.
Unul din punctele importante în istoria P2 este considerată capturarea “arhivei SIFAR”,

56
peste 157 de mii de dosare compromiţătoare la adresarea oamenilor politici, militari şi
oamenilor de afaceri. Dosarele au fost alcătuite de poliţia secretă italiană şi urmau să fie
distruse printr-o decizie a parlamentului italian. Prin intermediul generalului De Lorenzo
şi generalului Alvena (şeful serviciilor secrete militare) copiile dosarelor
compromiţătoare au intrat în posesia lui Gelli, permiţându-i acestuia să influenţeze
decisiv viaţa politică italiană timp de aproximativ 15 ani.
În premieră, societatea italiană a aflat despre existenţa P2 în urma unor investigaţii a
poliţiei în cazul asasinării lui Roberto Calvi, supranumit „Bancherul Domnului”, când se
descoperă legătura dintre acesta şi Gelli. Roberto Calvi se afla în legătură cu Vaticanul
fiind membru al consiliului administrativ al „Banco Ambrosiano”, care aparţinea Băncii
Vaticanului. În cadrul investigaţiilor, poliţia a descoperit spălări imense de bani prin
această bancă. Instituţia a falimentat în 1982, provocând unul din cele mai mari
scandaluri politice italiene din secolul XX, când a fost descoperită spălarea şi
redirecţionarea a câteva miliarde de dolari. În context, moartea lui Calvi devine un sfârşit
logic.
Calvi a dispărut la 10 iunie 1982 din unul din apartamentele său din Roma. Mai târziu,
acesta este văzut în Veneţia, de unde pleacă cu un avion privat în Marea Britanie.
Pe 17 iunie 1982, Graziella Corrocher, secretară lui Calvi (cea care ţinuse şi registrele
P2), e aruncată de la etajul patru al Băncii Ambrosiano. La 18 iunie Calvi este găsit
spânzurat sub podul Blackfriars din Londra. În buzunarele acestuia au fost găsite 23.000
de lire sterline, iar în sacoul acestuia, două cărămizi. Ştreangul de care era spânzurat avea
forma lanţului masonic. Moartea acestuia a fost calificată drept suicid. În 1998 acesta a
fost exhumat, iar în 2002 poliţia a recunoscut că Roberto Calvi a fost asasinat.
Existenţa relaţiilor strânse dintre „Bancherul Domnului” şi Licio Gelli au determinat
poliţia să efectueze percheziţii în vila şefului P2, unde au şi fost găsite listele membrilor
organizaţiei masonice. Pe lângă cele 100 de persoane pe care poliţia nu doreşte să-i dea
publicităţii „în interese de anchetă”, se cunoaşte că printre cei 900 se aflau 4 miniştri, 44
deputaţi ai parlamentului italian, 19 judecători, 58 de profesori universitari, generali,
ofiţerii serviciilor secrete italiene, bancheri, oameni de afaceri, directori de televiziune,
jurnalişti etc. În această listă au figurat şi actualul prim-ministru Silvio Berlusconi, chiar
dacă la acel moment, acesta nu era implicat în politică. Poliţia a găsit şi un program al
organizaţiei (”Piano di Rinascita Democratica”) care presupunea instaurarea unui regim
autoritar în Italia sub conducerea organizaţiei „Prapaganda Due”.

Misterele asasinatului prim-ministrului Aldo Moro

Numele P2 este asociat şi cu numeroase acţiuni criminale. Unele din ele au fost
confirmate ulterior de investigaţiile poliţiei, altele au fost trecute sub titlul „Top secret”. 
Comisia specială a parlamentului italian, condusă de Tina Ancelmi din partea Partidului
Creştin Democrat, a învinuit organizaţia P2, în cadrul unui raport, de numeroase afaceri
criminale şi asasinate. În unul din discursurile sale, Tina Ancelmi afirma: „Există încă
multe semne de întrebare nesoluţionate în viaţa acestei ţări. Începând cu moartea lui Aldo
Moro. Nu ştim nici astăzi unde a fost ascuns şi nu ştim din ordinul cui a fost ucis. Că P2
ar fi avut un proiect politic s-a dovedit. Iar faptul că îşi avea printre obiective distrugerea
Democraţiei Creştine şi a lui Moro (aşa cum se poate citi textual într-un document de
notorietate) este un alt fapt cert”. În 1964, Generalul Giovanni de Lorenzo, comandantul
carabinierilor (fost sef SIFAR), conducătorul secret al organizaţiei teroriste “Gladio” şi

57
aşa cum s-a aflat mai târziu, şi un membru al lojii P2, a pus la punct planul loviturii de
stat “Piano Solo”. Planul “Piano Solo” urmarea asasinarea lui Aldo Moro. A fost
abandonat, în urma unui compromis între socialişti şi creştin-democraţi, care au format
guvernul fără comunişti.
În anii ‘70 Aldo Moro a fost unul din liderii care au fost cointeresaţi de „compromisul
istoric” solidaritatea dintre creştin-democraţi şi comunişti pentru depăşirea crizei sociale,
economice şi politice din ţară. În 1978, “Brigăzile roşii” îl răpesc pe premierul italian
Aldo Moro, cel care fusese – în 1964 – “ţinta” puciului “Piano Solo”. “Vina” lui Moro:
“compromisul istoric” cu comuniştii! Papa de la Roma Paul al VI-lea, expediază
teroriştilor o scrisoare prin care cere să fie luat ostatic în locul lui Moro. În ziua de 9 mai
1978, la Roma, în portbagajul unui „Renault” roşu, între sediile a două partide mari, a
fost găsit cadavrul neînsufleţit a lui Aldo Moro.
La 2 august 1980, gruparea teroristă “Gladio”, comite un atentat terorist în Gara de la
Bologna, soldat cu 85 de morţi şi sute de răniţi. Crima este pusă pe seamă „Brigăzilor
roşii”, care declara că acţionează din numele Partidului Comunist din Italia. Mai târziu,
ancheta poliţiei dezvăluie adevăraţii vinovaţi: neofasciştii Valero Fioravanti, soţia sa,
Francesca Mambro, Massimiliano Fachini şi Sergio Pieciafuoco, precum şi alţi nouă
complici în atentat.
Interesant este că Licio Gelli – Marele Maestru al lojii “Propaganda Due” – şi Francesco
Pazienza, un agent secret cu multiple relaţii în Italia, Franţa şi SUA, fiind bănuiţi de
implicare în atentat, au fost achitaţi în proces. (Fiona Leney, “Independent”, 19 iulie
1990).
În afara legii
Comisia creştin-democratei Tina Ancelmi a calificat loja „Propaganda Due”- „organizaţie
criminală secretă” cu relaţii puternice la nivel internaţional, în special cu clasa politică
din Argentina şi preşedintele ei Juan Domingo Perón Sosa. Ca rezultat al acestui scandal,
la 26 mai 1981 guvernul italian este nevoit să-şi dea demisia, iar la 24 iunie aceluiaşi an
parlamentul adoptă o lege prin care este interzisă activitatea organizaţiilor secrete. Mai
târziu, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului va califica această interdicţie drept
„încălcarea flagrantă ai drepturilor omului”.
"Illuminati". Despre ea a scris Andreas Faber-Kaiser en 1993: "Suntem cobaii unui destin
planificat?" Caci asta se desprindea din corespondenta care s-a pastrat la biblioteca
Muzeului Britanic din Londra: este vorba despre un schimb de scrisori, in secolul 19,
intre Albert Pike si Giuseppe Mazzini, doi dintre membrii importanti ai societatii
masonice si satanice a Illuminatilor. In aceste scrisori s-au "desenat" cele trei mari
razboaie mondiale. Astfel, in scrisoarea catre Manzzini din 15 august 1871 - acum mai
bine de un secol - Pike ii comunica ca Primul Razboi Mondial trebuia sa aiba loc pentru a
le permite Illuminatilor sa dea jos puterea tarista din Rusia si sa transforme tara in
fortareata comunismului ateu. Divergentele provocate de agentii Illuminatilor intre
imperiile britanic si german - si deasemeni lupta intre pangermanism si panbolsevism -
trebuiau folosite pentru a incuraja razboiul. Odata terminat, trebuia edificat comunismul
si folosit pentru a distruge alte guverne si debilita religiile.
Al Doilea Razboi Mondial trebuia incurajat folosind divergentele dintre fascisti si
sionistii politici. Lupta trebuia sa se initieze pentru a distruge nazismul si a incrementa
sionismul politic stabilind statul suveran Israel in Palestina. In timpul celui de al Doilea
Razboi Mondial trebuia edificata Internationala comunista suficient de robusta pentru a

58
cuprinde lumea crestina. Obiectivul acestor doua razboaie s-a implinit. Ramâne de vazut
al Treilea Razboi Mondial. Este deja planificat? Acesta trebuie instigat, propulsat,
folosind divergentele - promovate de agentii Illuminatilor - dintre sionismul politic si
liderii lumii musulmane. Razboiul trebuie sa fie orientat de asa maniera ca Islamul si
sionismul politic sa se distruga reciproc, in timp ce alte natiuni se vor vedea obligate sa
intre in lupta pâna la punctul de a fi terminate fizic, mental, spiritual si economic. Albert
Pike i-a scris lui Giuseppe Mazzini, in 15 august 1871, ca la sfârsitul celui de al Treilea
Razboi Mondial, cei care pretind completa dominare mondiala vor provoca cel mai mare
cataclism din lume.
Guvernul mondial invizibil exista. Comisia Trilaterala este formata din persoane ale
inaltei finante, din lumea afacerilor si politicii, din America de Nord, Europa Occidentala
si Japonia, persoane ale elitei masoneriei de diverse orientari care se intalnesc si
colaboreaza in secret hotarând soarta lumii. Obiectivul Comisiei Trilaterale este acelasi
ca al Council for Foreign Relations ( Comisia pentru Relatii Externe ), fundat in 1921 de
catre bancherul american Morgan, si cunoscut deasemeni ca "Guvenul invizibil". Ceea ce
nu se prea cunoaste despre Comisia Trilaterala este faptul ca se ocupa si de puterea
ocultismului, a vrajitoriei si al presupusei puteri a raului si toata astea raspund la rândul
lor de droguri, muzica rock si politica. Sectorul politic este legat de Illuminati care sunt
gradele inalte ale masoneriei. Vrajitoria cuprinde magia neagra si alba. Exista
aproximativ o suta de organizatii care apartin masoneriei. Aceasta explica trama secreta a
planificarii destinului omenirii. Karl Marx a scris operele sale londoneze la cererea lui
Nathan Rothschild si cecurile cu care acesta l-a platit se pot vedea in Muzeul Britanic.
Marx a participat la crearea Primei Internationale in 1864, care a cazut pentru ca
anarhistii doreau anarhia, si o doreau imediat. A Doua si a Treia Internationala - care prin
transformarile lor au dat nastere la Internationala Socialista, Komintern-ului si
Kominform-ului - nu sunt altceva decât confirmarea Iluminatilor, care au facut cu
Revolutia franceza si cu Napoleon prima incercare de guvern mondial. Cine poate vorbi
de coincidente, intâmplari, nu a inteles jocul ce fac Illuminatii cu noi toti.
Obiectivul Illuminatilor a fost si este Noua Ordine Mondiala. Idea evreului german Adam
Weishaupt, care a creat organizatia Illuminatilor la 1 mai 1776, era "drumul" prin
intermediul anarhiei. Faptul ca grupul a fost creat a doua zi dupa "noaptea Walpurgiei", si
faptul ca ziua de 1 mai a fost declarata mondial "Ziua Muncii", lamureste obiectivele pe
termen lung ale Illuminatilor. Apoi nu trebuie uitat ca sigla bancnotei de un dolar a fost
creata la cererea unui Rotschild in anul 1776 si Washington a fost mason la fel ca rivalul
sau Jefferson. Si daca vorbim de putere efectiva, trebuie sa-i mentionam pe
Rockefelleri si - mai importanti inca - pe Rothschilds. In succesiune ascendenta vin
Bilderberger, un club format in mai 1954 si format din 500 dintre persoanele si
organizatiile cele mai bogate si mai influente din lume care si-au propus sa instaureze
"Noua Ordine Mondiala". Mai sus sta "Consiliul celor 33", 33 dintre masonii cei
mai initiati din lume. Pe deasupra lor sta "Marele Consiliu al  celor 13", 13 Mari Druizi,
peste care actioneaza "Tribunalul" si in sfârsit nepronuntabilul nume de gradul 72 al
cabalistilor, care in treacat fie spus inseamna "illuminat". Pentru Illuminati, Lucifer este
Dumnezeu si Iisus este imitatorul, de aceeasi forma cum pentru crestini Satan este
imitatorul lui Iisus. Trebuie sa amintesc ca nu la mult timp dupa ce a scris anumite
"povesti" despre Illuminati, extraterestri, etc, Faber-Kaiser murea in circumstante
suspecte.

59
Francmasoneria este o organizaţie ai cărei membri sunt înfrăţiţi prin idealuri comune de
natură atât morală cât şi metafizică, prin iniţierea conformă unui ritual comun, prin
jurământul depus pe o carte sfântă (în general Biblia sau Coranul) şi, în majoritatea
ramificaţiilor, de credinţa într-o „Fiinţă Supremă”, un „Mare arhitect al universului”.
Această organizaţie prezentă în majoritatea ţărilor cu civilizaţie de origine europeană,
este împărţită în obedienţe, ele însele împărţite în loji (zise şi ateliere) de câte 7-50 de
persoane (uneori chiar mai multe).

otrivit lucrării The New Encyclopedia Britannica, Francmasoneria este cea mai vastă
societate secretă din lume, raspândindu-se mai cu seamă datorită extinderii Imperiului
Britanic, în secolul al XIX-lea (mai corect spus ar fi însă: societate discretă).
Însă definiţia dată de masonii înşişi Francmasoneriei este: O asociaţie de oameni liberi şi
de bune moravuri care conlucreează pentru binele şi progresul societăţii prin
perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi. O dată cu relativ recenta
introducere a învăţământului laic gratuit în statele moderne democratice putem înţelege
scopul francmasoneriei ca fiind parţial împlinit, dar încă în desfăşurare.

francmasoneria în forma ei actuală apare în Marea Britanie în secolul XVIII,

Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „Trei Mari Lumini”: Echerul,
Compasul şi „Volumul Sfintei Legi” (cel mai renumit dintre simbolurile masonice),
precum şi litera „G”, scrisă în interiorul unui echer şi al unui compas, care reprezintă de
fapt iniţiala cuvântelor God (zeu), geometrie, generare, geniu, gnoză… Albert Mackey
considera că masonii au fost învăţaţi că „Masoneria şi geometria sunt sinonime” şi că
„simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile Francmasoneriei moderne pot fi
considerate rămăşiţele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre
care acum se crede că s-au pierdut”. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie
sacră”, foloseşte de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul,
pentagrama, precum şi altele, pentru ilustrarea unor idei metafizice şi filozofice.

Legendele masonice plasează formarea organizaţiei în vremea construirii Turnului Babel,

şi cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se
pomeneşte în Biblie. Ori, ca să-l cităm pe Mircea Eliade “istoria începe în Sumer”.
In secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât
cunoştinţele în materie de construcţii, cât şi modelul de organizare de la „Arhitecţii
Lombardiei”. Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri şi-au asumat
numele de “Francmasoni”, care a devenit prescurtarea pentru „Ordinul frăţesc al
cioplitorilor în piatră liberi şi recunoscuţi ca atare”. Termenul de „recunoscuţi ca atare”
era folosit în cazul membrilor intraţi mai târziu în Ordin şi care nu aveau nici o legătură
cu întemeietorii acestuia, cioplitorii în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomeneşte
în mod expres termenul de „Francmason” poate fi datată în anii ‘50 din secolul al XV-lea.
Alţi cercetători masoni susţin că apariţia Ordinului poate fi datată istoric în perioada
Romei antice, contemporan Colegiului Fabrorum sau Colegiului Muncitorilor - un grup
de constructori şi arhitecţi care a devenit un prototip pentru organizarea ulterioară a
breslelor. Majoritatea scriitorilor plasează apariţia secretelor masonice în epoca existenţei

60
preoţilor războinici, eroi ai cruciadelor, Cavalerii Templieri. Un scriitor din secolul al
XVIII-lea susţinea că Francmasoneria modernă a fost întemeiată de către Godefroi de
Bouillon, liderul Primei Cruciade, care a cucerit Ierusalimul şi despre care se spune că ar
fi întemeietorul misterioasei Stăreţii a Sionului.
.
În epoca în care patru loji londoneze au format o Mare Lojă Unită în 1717,
Francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet întemeietorii acestei organizaţii
- zidarii sau „Masonii Lucrători”. Francmasoneria şi-a dobândit cunoştinţele esoterice
mai ales de la masonii speculativi,filosofi, alchimişti, hermetişti sau rozacrucieni.
Webster afirma: „Originile Francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursă sigură,
dar Ordinul a apărut dintr-o combinaţie de tradiţii care au evoluat şi s-au contopit într-o
perioadă mai lunga de timp. Astfel, Masoneria Lucrătoare ar fi putut proveni din
Colegiile Romane, prin intermediul breslei zidarilor din Evul Mediu - în vreme ce
Masoneria Speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici şi din
misterele păgânilor. Dar sursa de inspiraţie ce nu poate fi negată este Cabala evreiască…
Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul şi statutele Masoneriei în 1717, cu
toate că ele au reţinut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene şi pitagoreice,
versiunea iudaică a tradiţiilor secrete a fost cea aleasă de fondatorii Marii Loji, pentru ca,
pornindu-se de la ea, să îşi construiască propriul sistem”.

Francmasoneria a continuat să îşi lărgească tot mai mult rândurile, iar în 1720, au fost
înfiinţate loji masonice în Franţa, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au
format o Mare Lojă la Paris, în 1735. Marea Lojă era diferită de Lojile Scoţiene, care
fuseseră formate după ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele două
ramuri ale Masoneriei Franceze s-au accentuat în 1746, o dată cu exilarea din Anglia a lui
Carol Eduard, poreclit „Scumpul prinţ Charlie” Stuart, sau „Tânărul Pretendent” şi a
susţinătorilor lui, care au încurajat folosirea Ordinului în scopuri politice.

În această epocă a devenit cunoscută marelui public adevărata origine a Francmasoneriei.

In 1737, profesorul fiilor prinţului Carol Eduard care era şi membru al Societăţii Regale,
Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în faţa francmasonilor din Paris. Acest
discurs a devenit cunoscut drept „Cuvântarea lui Ramsey”, în care acesta declara:
„Ordinul nostru a format o uniune de nedespărţit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim” -
un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri. Ramsey mai spunea că
Francmasoneria era legată de şcolile antice de mistere, patronate de zeiţa greacă Diana şi
de cea egipteană Isis.

Masonul german, baronul Karl Gotlieb von Hund a devenit membru al Lojei din
Frankfurt şi în 1751 a întemeiat aici o filială a Ritului Scoţian, denumită „Ordinul
respectării stricte a regulilor”; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea
necondiţionată faţă de ordinele unor superiori misterioşi şi „nevăzuţi”, aşa cum a fost
descris pe parcursul volumului, Ordinul a sfârşit prin fuziunea dintre Iluminaţi şi
Francmasoneria germană, în timpul Congresului de la Wilhelmsbad.
Hund a recunoscut că ducea mai departe tradiţiile Cavalerilor Templieri care fuseseră
obligaţi să se autoexileze în Scoţia la începutul secolului al XIV-lea. Membrii acestui
Ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului”. El pretindea că ar transpune în viaţă

61
ordinele unor „superiori necunoscuţi” a căror identitate sau loc de reşedinţă nu erau
niciodată precizate, în timp ce alţii au pretins că aceşti „superiori” nu erau oameni,
majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susţinătorii iacobiţi ai Stuarţilor, care
au murit sau şi-au pierdut credinţa după înfrângerea Tânărului Pretendent.

Francmasoneria este organizată în clase, grade şi rituri. Partea aproximativ comună

tuturor riturilor este Clasa lojelor albastre, cu trei grade: ucenic, calfă, meşter (sau ucenic,
companion, maestru). Meşterii Masoni pot face parte, dupa primirea acestor trei grade,
numite şi simbolice, în gradele de perfecţionare a diferitelor rituri. Cele mai cunoscute şi
larg răspândite sunt Ritul de York şi Ritul Scoţian Antic şi Acceptat.
Trecerea de la societăţile secrete sau discrete antice la organizaţiile iniţiatice mai
moderne a fost întărită de introducerea acestei Francmasonerii „iluminate” la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, organizaţie care îmbină legendele esoterice mai vechi cu tradiţiile
cabalistice. Aceste secrete se dezvăluie iniţiaţilor din cercurile mai interioare ale
francmasoneriei, în timp ce ceilalţi membri ai acestei organizaţii, care nu le cunosc,
continuă să se bucure de învăţătura şi de prietenia pe care le găsesc în ea.

Ritul de York este cel mai vechi şi cel mai puternic rit masonic recunoscut, şi care are cel
mai mare număr de membri care activează pe toate continentele lumii. Prima atestare
istorică – REGIUS POEM – document descoperit în secolul XVII, care tratează istoria
masoneriei din sec. X. Prima Mare Lojă a fost înfiinţată în oraşul York în 926, sub
domnia regelui Athlestane (fiul lui Alfred cel Mare), iar primul Mare Maestru a fost
prinţul Edward, fratele regelui.
1725 – Marea Lojă din York, considerată izvorul Masoneriei, se constituie în Marea Lojă
Antică care consideră gradul de Mason al Arcului Regal ca parte necesară a Masoneriei
Antice şi care pe emblema sa are elemente de heraldică specifice acestui grad: cei doi
heruvimi, chivotul legii şi cele patru steaguri ale triburilor israelite.
1813 – se constituie Marea Lojă Unită a Angliei, prin unirea Marilor Loji independente
ale Masoneriei Antice şi moderne de pe teritoriul Angliei. În actul de uniune se
stipulează: „Se declară şi se pronunţă că Masoneria pură se compune din trei grade:
ucenic (discipol), calfă (companion) şi maestru şi include Ordinul Suprem al Holy Royal
Arch, dar acest articol nu interzice ca Lojile să se întâlnească şi să lucreze în Ordinele
cavalereşti în conformitate cu Constituţiile acestor Ordine”.
Ritul de York se compune din Corpurile Masonice Capitulare, Criptice şi Cavalereşti,
alături de corpurile paramasonice reprezentate de Ordinul De Molay pentru tinerii între
12-21 ani şi Ordinul Trandafirului pentru soţiile de masoni.
Prin parcurgerea şi înţelegerea simbolului fiecărui grad, cel ce caută neobosit Lumina,
descoperă adevărurile ferite de accesul profanilor, prin ocultarea voită a întregii
ritualistici masonice. În final, accederea la cele mai înalte grade ale Ritului de York are
drept rezultat desăvârşirea educaţiei masonice şi a spiritualităţii pentru a deveni un
perfect Maestru Mason. Aceasta este exprimată şi de simbolistica fenomenului morţii
care apare ca act iniţiatic final, desigur la scară diferită si progresiv, incepand cu ritualul
gradului trei în masoneria simbolică si continuand cu ritualurile Corpurilor Capitulare,
Criptice si Cavalereşti.

62
Pentru a sublinia importanţa Ritului de York în Francmasoneria universală este suficient
să amintim că Marele Maestru al Marii Loji Unite a Angliei, care conform tradiţiei este
un membru al Casei Regale, este în acelaşi timp şi Înalt Mare Preot al Supremului Mare
Capitul al masonilor Arcului Regal din Anglia.

6. Societaţile secrete în România

România

Dimitrie Cantemir şi Constantin Mavrocordat, reformatorul; angajată, alături de

"revoluţionarii" Horea, Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti; temător discretă, în
spatele domnitorilor Mihail Suţu-bătrânul sau Alexandru Suţu; temerară, braţ la braţ cu
"cărvunarii" şi "confederativii", cu Ion Câmpineanu, Ionică Tăutu, Mitropolitul Leon
Gheuca, Episcopul Gherasim Clipa Barnovschi, Iordake Darie Dărmănescu, Mitiţă
Filipescu, sau "farmazonul" dovedit Iordake Catargiul, cel dus în surghiun la ruşi. O
aflăm fluturând tricolorul, şi însufleţind spiritul şi fapta generaţiei paşoptiste, prin flacăra
Bălcescului, a lui C. A. Rosetti, a lui Heliade Rădulescu şi a fraţilor Goleşti şi Brătieni. O
aducem martoră a înfăptuirii Templului nostru naţional, în 1859 şi 1918, apoi însoţindu-i
în truda ridicării unei naţiuni moderne, pe miniştrii M. Kogălniceanu, Ion Ghika, Ion
Strat, Ion Bălăceanu sau pe vlăstarele Filipeştilor, Cantacuzinilor, Kretzuleştilor,
Sturzeştilor, Filittilor sau Rosetteştilor.

In Romania, francmasoneria a avut un rol important. Au fost cativa domnitori romani

care au aplicat la ideile si principiile „Epocii Luminilor” pe care si francmasoneria le-a
raspandit. In Moldova si Tara Romaneasca, Alexandru Lapusneanu si Radu Serban au
intemeiat Scoli domnesti „pentru invatatura norodului”, in 1561 la Cotnari si in 1603 la
Targoviste.
Serban Cantacuzino a reusit sa construiasca Academia din Bucuresti (1688), Antioh
Cantemir a construit una la Iasi (1707) iar in Transilvania, s-a construit in 1795 la
straduinta invatatului Ioan Piuariu-Molnar.
S-au infaptuit reforme fiscale si juridice de catre Constantin Brancoveanu, Antioh si
Dimitrie Cantemir, s-au deschis scoli si spitale, si s-a popularizat ideea „bunului” sau
„binelui obstesc”. Constantin Mavrocordat a instaurat o Constitutie in Tara Romaneasca
si a desfintat iobagia.
Horea, un alt francmason, a redactat faimosul „Supplex libellus valachorum”, unde era
prezentate revendicari absolut similare cu cele exprimate zece ani mai inainte in America
sau cinci ani mai tarziu in Franta.
Prima loja masonica romaneasca a fost intemeiata la Iasi in 1748, de catre italianul Carri,
secretar a lui Constantin Mavrocordat. A doua loja a aparut in 1749 printre sasii de la
Brasov, iar a treia in 1767 la Sibiu.
Spre deosebire de alte tari, in Romania situatia a stat altfel. Francmasonii erau priviti bine
de catre Biserica Crestina, ba chiar aveau relatii bune pana in 1937, in timp ce biserica
romano-catolica i-a socotit indelunga vreme eretici si apostati.

63
Cativa dintre francmasonii romani cunoscuti sunt: Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu,
Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Radulescu, Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Mihail
Kogalniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila, Spiru Haret, Tudor
Vladimirescu.
Cum se zicea odinioara la Bucuresti: “incepi student, continui farmazon, devii savant sau
ministru, si termini calcat in picioare de multime sub forma de Bulevard”. Intr-adevar
multe din bulevardele din centrul oraselor romanesti au numiri de francmasoni celebri.
In timpul comunismului francmasoneria practic n-a mai existat. Mihail Sadoveanu a avut
o incercare de a impaca francmasoneria cu comunismul, insa fara succese.
S-au intocmit liste de catre legionari si multi francmasoni au fost arestati. In 1948
comunistii hotarasc desfiintarea francmasoneriei in Romania.
In data de 27 decembrie 1989, la Bucuresti, francmasonii care au supravietuit se intalnesc
in fostul Templu din strada Radu de la Afumati si pun la cale renasterea Francmasoneriei
romane. In octombrie 1990 francmasonii romani din exil creeaza Marea Loja Nationala a
Romaniei.

“Masoneria ajunge în Tarile Române relativ repede, uimitor de repede am putea spune
tinînd cont ca în 1717 s-a constituit Marea Loja din Londra, adica prin 1734. În Moldova
apar primele structuri masonice datorate domnului fanariot Constantin Mavrocordat si,
mai ales, lui Anton Maria del Chiaro, un italian care fusese secretarul lui Brâncoveanu si
care devenise secretar al domnilor fanarioti. El este personajul fondator al masoneriei
române si chiar pîna în ziua de azi luminile masoneriei române sînt aprinse de italieni. La
1734 ea îsi mentinea alura de elita a celor buni care doreau sa faca bine oamenilor din
jurul lor. În Tarile Române niste minti masonice au cugetat eliberarea de iobagie si alte
legi cu efecte pozitive asupra conditiei sociale si economice a oamenilor.“

Masoneria era la origini regalista si se obliga sa respecte legile statului. Razboiul de

independenta american este cel care inventeaza republicanismul masonic, adus în Franta
de francezii condusi de La Fayette care luptasera acolo. Francezii fac un pas înainte în
republicanism, care va degenera în teroarea iacobina. În prima jumatate a secolului al 19-
lea creste influenta masoneriei franceze în spatiul românesc. Radu Comanescu:

“La sfîrsitul secolului al 18-lea si începutul secolului al 19-lea, prin influenta franceza a
lojilor L’Athénée des Étrangers, si La Rose du Silence, încep sa se implementeze în
spatiul românesc ideile revolutionare. Acestea presupuneau actiune politica dura si
directa, lupta împotriva puterii identificate cu tronul monarhic. În Franta, ea presupunea
si lupta împotriva Bisericii. La noi, aceasta doctrina revolutionara a aparut ca urmare a
faptului ca boierii masonizati sub fanarioti si-au trimis copiii la studii în Franta. Acesti fii
de masoni au intrat în masoneria franceza care era fabrica de revolutionari ai Europei.
Anul 1848 este anul în care acei revolutionari, în consens, au declansat revolte în întreaga
Europa. Cînd fiii de boieri revin în tara, ei sînt transformati si unii au luptat nu doar pe
frontul revolutiei pasoptiste române, ci si în Polonia, asa cum a fost Ion C. Bratianu. Ei
devenisera deja revolutionari ai Europei.”

A existat totusi si un spirit românesc al masoneriei. Marea miza a masonilor români a fost

64
emanciparea sociala, mai precis dezrobirea: sa fim liberi si sa-i eliberam si pe altii, sa
propasim si sa regeneram patria. Acest mesaj era unul impresionant, el a creat si
literatura. Imnul national de azi al României, “Desteapta-te române!”, este o productie
literara dominata de ideile masonice. S-a vorbit despre faptul ca masoneria româneasca a
fost una speculativa. Despre existenta unei masonerii operative în spatiul românesc ne
vorbeste Radu Comanescu:

“Noi avem balada mesterului Manole. Existenta unei bresle a constructorilor de biserici a
fost consemnata si pe teritoriul României. Mesterul Manole era un zidar ortodox de
biserici. Aceasta legenda este echivalenta mitului fundamental al masoneriei operative.
Acest mit de refera la moartea lui Hiram, arhitectul templului lui Solomon. Sensul
originar al mitului este jerfta maestrului pentru perpetuarea constructiei. În perioadele
vechi exista convingerea ca fiecare zidire importanta are nevoie de un suflet care sa-i
mentina coerenta. Ulterior s-a trecut la jertfa rudelor, si aici avem exemplul mesterului
Manole, si mult mai tîrziu erau momiti copii sau vagabonzi pentru a fi jertfiti. Dar
motivul originar a fost acesta: maestrul care executa o constructie extrarodinara trebuia sa
se jertfeasca. Sub acest aspect înseamna ca a existat masonerie operativa si la noi. În nici
un caz nu s-au constituit bresle sau loji ca în Occident. Au existat asemenea structuri în
Transilvania dar nu în Muntenia si Moldova.”

Revolta taranilor din 1784-1785 din Transilvania condusa de Horea, Closca si Crisan a
fost popularizata în Occident de masonerie. Dupa unele opinii, Horea însusi, liderul
rascoalei, ar fi fost mason. Radu Comanescu:

“Horea a fost probabil mason, ni s-a pastrat un discurs de-al lui în cinstea împaratului
care se termina cu vorbele “foc, foc, foc”. În limbajul masonic al banchetelor, aceasta
însemna noroc. Horea folosea argoul masonic, ceea ce înseamna ca îl cunostea si nu-l
putea cunoaste la acea vreme decît daca era membru. Dupa regulile vremii, era extrem de
improbabil ca un taran sa fie admis în structurile masonice. Existau tot felul de îngradiri
pentru diferite categorii sociale cum ar fi comedianti, prostituate, proprietari de cîrciumi
si altele, inclusiv pentru tarani. Acestia erau exclusi deoarece în majoritate ei erau
analfabeti. Horea trebuie ca a fost si altceva decît un simplu taran, sau a fost un taran cu
totul si cu totul deosebit, cu instructie. Este limpede ca programul rebeliunii sale a fost
unul puternic inspirat de masonerie, el reflecta idei de tip republican si revolutuionar care
circulau în masonerie.”

Francmasoneria româna si-a urmat idealurile cu consecventa si ceea ce se va înfaptui în

secolul al 19-lea în constructia politica a statului român, în economie, în fondarea de
institutii se datoreaza într-o mare masura ideilor si proiectelor sale. (Steliu Lambru)
 

  Începutul secolului al XIX-lea a fost animat de spiritul Revoluţiei Franceze. Aceasta

trezeşte în rândul popoarelor ideea naţională, idee ce va continua să frământe naţiunile
europene atâta timp cât acestea nu îşi vor delimita definitiv conturul lor politico-
geografic.

65
        Ţările Române se găseau sub umilitorul jug al domniilor fanariote. Animaţi de
convingerile unei renaşteri naţionale şi crezând într-o unire a tuturor românilor sub
aceeaşi conducere, majoritatea boierilor români se vor implica în această luptă, care
începe cu Revoluţia lui Tudor Vladimirescu şi culminează cu Revoluţia de la 1848 şi
unirea Principatelor. Programele şi planurile acestor acţiuni au fost făcute în cadrul unor
organizaţii secrete, asemănătoare masoneriei, dar neidentificându-se cu aceasta, chiar
dacă între rândurile lor se găseau şi masoni. Raţiunea pentru care au fost create aceste
societăţi nu era una politică ocultă, ci doar aceea de a oferi o siguranţă faţă de puterea
fanariotă şi un mediu prielnic dezvoltării programelor. Faptul că ele au fost iniţiate sau
organizate de masoni, care aparţineau unei loji francmasonice, ce avea cu totul alt destin
decât organizaţia, politică sau culturală secretă, în sine, precum şi faptul că ei au introdus
anumite ritualuri sau procedee conspirative preluate din regulamentele lojilor, nu le face
echivalentul francmasoneriei. Iată ce scria Ioan Maiorescu într-o scrisoare adresată lui
George Bariţiu: ,,Am copiat în minte un plan de a întemeia o soţietate naţională, a căreia
mădularii să lucreze neîncetat, fără îndeobşte a fi cunoscuţi. Articularii să fie în orice fel
de materie, afară de politică, însă naţionali. Numele să fie Organ Naţional”.
      Prima etapă a acestui plan a fost Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, considerată ca un
preludiu al celei de de la 1848. Importanţa mişcării revoluţionare de la 1821 stă în
mesajele sale politice şi mai ales în caracterul ei naţional. Tudor are meritul de a revela
criza sistemului feudal, marcând începutul statului naţional modern, ştiind să confere
revoluţiei sale, în contextul mişcărilor contemporane din Balcani, o orientare
corespunzătoare situaţiei date, atrăgând atenţia asupra tuturor simbolurilor naţionale:
origini, tradiţii, limbă şi teritoriu. Trecând peste binecunoscutele cauze şi consecinţe, mă
voi referi aici doar la presupusa apartenenţă a lui Tudor la francmasonerie.
        A. D. Xenopol afirmă că Iordache Olimpiotul, aromân de origine şi aflat sub
serviciul Eteriei, ordonă lui Tudor să ridice ţărănimea de peste Olt în sprijinul cauzei
sfinte, sugerând un nivel de subordonare nefiresc şi care şi-ar avea rostul numai printr-o
ascendenţă masonică a lui faţă de Tudor. Într-un interviu acordat de Constantin M.
Moroiu, Marele Maestru al Masoneriei Române, acesta afirma despre eroul oltean că se
pare că ar fi fost francmason. Iar Ion Heliade Rădulescu în lucrarea sa Equilibru între
antithesi (1858-1859) spunea: ,,Scularea lui Tudor a fost produsă din sânul unei societăţi
secrete afiliate la societăţilor grecilor ce aspira la libertatea patriei lor”.
        Dovezi evidente nu există în acestă privinţă, dar în schimb sunt suficiente dovezi
care să afirme contrariul şi cel mai puternic argument ar fi acela că Tudor era un
dreptcredincios ortodox, ctitor de biserici şi permanent slujitor al credinţei, întreaga sa
corespondenţă fiind străbătută de un sentiment creştin curat. Academicianul Andrei
Oţetea respinge posibilitatea ca Tudor să fi fost francmason şi nici membru al vreunei
societăţi secrete iniţiate în vederea răscoalei generalizate din Balcani. De iniţierea lui
Tudor prin Iordache Olimpiotul în Eterie, aşa cum susţinea Nicolae Iorga, nici nu poate fi
vorba.
       Cu privire la originile Eteriei sunt mai multe variante:
  1. a fost creată la Odesa în 1814 de grecul Xanthos de Patmos, francmason, care i-a dat
şi numele de Philike-Hetairia, organizându-i ritualul inspirat după cel al masoneriei.
Scopul declarat al acestei societăţi secrete era unirea armată a tuturor creştinilor din
Imperiul Otoman pentru a face să triumfe Crucea asupra Semilunei;

66
  2. a fost organizată la Viena de prinţul Alexandru Ipsilanti, membru al unei loji
francmasonice din Petersburg şi de câţiva tineri greci;
 3. originea a stat într-un nucleu de greci cultivaţi, care au format o organizaţie inspirată
din Tugenbund-ul german, cu cinci grade: adepţii, bacalaureaţii, preoţii din Eleusius,
prelaţii şi marea arcă.
    
   Proiectul viza renaşterea Greciei sub chipul Marii Elade, care cuprindea şi Ţările
Române, de aceea armata eteristă s-a comportat ca o armată de ocupaţie pe teritoriul
românesc, dedându-se la jafuri şi distrugeri. Trebuie spus că această organizaţie era
formată exclusiv din greci şi că acolo unde găsim indivizi de altă origine etnică, este
vorba doar despre simpatizanţi, sprijinitori, membri ai altor mişcări similare şi agenţi
plătiţi ai mişcării. Ori Tudor nu se încadreză în niciuna dintre aceste categorii. Totodată,
schimbarea atitudinii lui faţă de liderii Eteriei, chiar sub acuzaţia de încălcare a vreunui
jurământ, îl distanţează de obligaţiile stricte ale unei loji masonice active, argumentând
încă o dată neapartenenţa sa la o lojă masonică.
       Subiectul acesta trebuie privit într-un mod piramidal: o lojă masonică putea da
naştere unei organizaţii politice secrete, cum a fost şi Eteria, care la rândul ei constituia
nuclee conspirative la care asocia şi persoane de altă naţionalitate, pentru ca la limita de
jos a ierarhiei să se afle grupuri paramilitare balcanice.
       Tudor nu putea să activeze într-o lojă masonică, deoarece singurele loji de atunci
aflate pe teritoriul românesc erau Ovidiu nr. 25 şi Marte. Loja Ovidiu nr. 25 din Chişinău,
iniţiată de poetul rus Alexandr Puşkin şi pusă sub obedienţa Marii Loji Astrea din Sank
Petersburg, şi-a avut deschiderea în casa boierului Mihalache Gh. Caţiki la 7 iulie 1821 şi
este recunoscută abia la 7 octombrie 1821. La acea dată, Tudor era mort de patru luni.
Aparteneţa la loja Marte, despre care am vorbit anterior, este improbabilă, ţinând cont de
relaţia lui Tudor cu armata ţarului.

         Restabilindu-se domnia pământeană, mulţi dintre aceşti boieri s-au reîntors în Ţara
Românească. Venise timpul ca boierii să lucreze legal, şi nu în societăţi secrete,
formându-se astfel Societatea Literară, în rândurile căreia vor intra numeroşi boieri din
capitală. În sânul acestei organizaţii s-a născut o opinie naţională ce avea ca scop
formarea unei naţiuni. Regulamentul Organic va fi redactat după Comitetul de reforme,
elaborat de Grigore Ghica în mijlocul acestei societăţi. Societatea avea totuşi un caracter
secret, chiar dacă era legală. Avea loc o iniţiere, care se făcea în altarul bisericii de la
moşia lui Golescu, în care se jura obligativitatea îndeplinirii condiţiilor si articolelor
Regulamentului. Se termina prin: Jurăm în cele din urmă că nicio pată de sânge, nicio
violare, nu va întina îndeplinirea datoriilor noastre. După moartea lui Constantin Golescu,
Ion Heliade Rădulescu va transmite programul societăţii secrete lui Ion Câmpineanu, un
alt boier bogat, cu pregătire militară, venerabil al unei loji francmasonice din Bucureşti.
Ei vor înfiinţa Societatea filarmonică, despre care Heliade menţiona: principiile acestei
societăţi fură cu mult mai progresive decât cele precedente. Constituia un progres faţă de
precedenta, accentuându-se revendicările politice în detrimentul celor culturale. Noua
societate se va confunda cu mişcarea lui Câmpineanu şi cu cea radicală din 1840. Actuala
mişcare a urmărit eliberarea naţională, cât şi restructurarea modernă a societăţii,
programele ei demostrând egalitatea românilor, libertatea personală, libertatea tiparului,
responsabilitatea ministerială şi convocarea unei adunări legislative în care toţi românii

67
fără osebire să fie reprezentaţi. Avea un obiectiv idealist în construirea vechii Dacii, adică
unirea tuturor românilor într-un singur stat. Iată ce scria Câmpineanu agentului polonez
Adam Czatorizski: ,,Idealul românilor este să fie un singur popor, unit şi independent, să
constituie un regat ereditar, pentru toţi românii, cu îndepărtarea protectoratului rusesc şi a
suzeranităţii turceşti şi cu libertatea claselor sociale. Acest ideal e scopul nostru suprem”.
      Societatea Filarmonică a fost interzisă de către Curtea Domnească, după ce nişte
străini au fost infiltraţi şi apoi au trădat.
    
În Moldova spiritul revoluţionar naţionalist va fi identificat cu mişcarea cărvunarilor.
Astfel, şi istoria României cunoaşte un episod carbonar autentic, prin acestă mişcare şi
prin Constituţia ei din 1822. Ei încercau să unească ideologia Revoluţiei Franceze cu
concepţia poloneză despre misiunea nobilimii, voind să stabilească egalitatea între nobili.
     Pentru a înţelege cât mai bine fenomenul carvonarismului moldovean, acesta trebuie
prezentat în contextul european. Carbonarismul nu trebuie disociat de masonerie, faţă de
care ar fi urmat un drum paralel plin de similitudini sau ar fi cunoscut un proces de
contopire. Cea mai răspândită versiune în privinţa originii acestei mişcări spune că se
trage din mişcarea naţionalistă italiană declanşată in secolul al X-lea între familiile
Frangipani, Orsini, Gaetani şi Savelli, care îşi împărţiseră Roma în zone de influenţă şi se
luptau pentru controlul asupra papalităţii. Aceste clanuri s-au unit împotriva Imperiului
Romano-German, ducând o luptă lungă de eliberare. Majoritatatea enciclopediilor
masonice plasează apariţia sau reapariţia sa în Italia la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea, ca influenţă venită din Franţa şi în legătură cu
francmasoneria britanică şi iluminismul bavarez. Astfel, carbonarismul italian ar fi o
dezvoltare a francmasoneriei care a găsit în Peninsula Italică o anumită stare de aşteptare
politică şi un mediu favorabil dezvoltării unor societăţi secrete. Diferenţa lojilor italiene
faţă de cele britanice s-a făcut încă de la început, carbonarismul având un pronunţat
caracter politic, fiind dominat de ostilitate împotriva ocupaţiei austriece.
  O problemă importantă privind înţelegerea tipului de francmasonerie în care au intrat
studenţii români de la Paris precum şi originea bipolară francmasonerie-carbonarism a
ideilor sub care au acţionat în ţară, o constituie tipul de carbonarism din primele decenii
ale secolului al XIX-lea. Acesta era caracterizat de infuzia masivă de masoni francezi
refugiaţi după eşecul mişcarii insurgente de la 1820, ce îşi propuneau ca la întoarcerea în
Franţa să producă acolo o adaptare a ideilor napoletane.
        În Moldova, influenţa carbonară a fost primită de către boierii progresişti prin
intermediul refugiaţilor polonezi şi ruşi francofoni, precum şi prin profesorii francezi
veniţi aici. Boierii cărvunari aveau dreptul să se întrunească, să discute şi apoi să
întocmească proiecte de legi. Din această activitate a rezultat Constituţia Moldovei din
1822 atribuită inginerului Ionică Tăutu, act care stă la baza sistemului democratic român.
Ideea principală a acestei constituţii, formată din 77 de articole era principiul conducerii
poporului prin elite, idee din cadrul ideologiei liberale de dreapta. Un alt principiu al
aceleaşi ideologii este enunţat foarte precis: lozinca republicană Libertate şi egalitate este
o anomalie socială şi trebuie respinsă. Noţiunea de egalitate civilă este la fel de extinsă ca
şi în codul napoleonian. Articolele 8, 12, 18, 65 proclamă egalitatea tuturor înaintea
legilor, selecţia urmând a se face după merit. Constituţia cărvunarilor de la 1822 duce
spre concluzia că, dacă a existat o influenţă masonică sau carbonară asupra boierilor ce
au elaborat-o, atunci aceasta a fost una curată, specifică vechii masonerii operative.

68
         În iunie 1841 se mai găsea la Iaşi o societate filarmonică, adesea depăşindu-şi
scopul ei, amestecându-se în politică. Nu e sigur că această societate ar fi avut ceva în
comun cu francmasoneria.

Organizatii secrete s-au fondat in tarile Romane incainaintede 1800. Cam in 1748 de la
Istanbulse iau masuri represive impotriva organizatiilor secrete care se aflau in Marele
Imperiu. In Transilvania in sec xviii existau organizatii secrete cu predominanta sasa si cu
citiva participanti romani. Istoricii numesc ca fondatori ai miscarilor secrete din Romania
pe domnii fanarioti si unii boieri ca : Eliade Radulescu, Constantin Mavrocordat, M.
Sutu, Alex. Moruzi, Sandu Sturdza, Barbu Stirbei.
In efervescenta creata de Revolutia Franceza in ultimul deceniu al sec. XVIII se poate
vorbi despre o orientare a boierilor vremii spre "iluminati" cum se vroiau a se numi
francsomanii atunci.
Din rindul acelor oameni luminati a aparut ideea statului unitar si independent Dacia sau
ValahiaMare ( in 1802-1807).
O organizatie secreta francmasonica apare in 1822 creata de Dinicu Golescu in 1822 , la
Brasov, a doua la Bucuresti cu participarea lui Eliade Radulescu. Aceste miscari
urmareau la inceput eliberarea
nationala, egalitatea romanilor, libertatea presei, a tiparului, etc..
Ajungem la 1848 , moment de rascruce al Istoriei europene...in 1843 se intemeiaza
organizatia Fratia de catre Ion Ghica, Nicolae Balcescu.si Christian Tell ( Tel?).
Ei au alcatuit statutul si regulamentele ...toate influientate ideologic masonic bineinteles
de Marele Orient al Frantei.
La Paris tineri intelectuali romani au infiintat o loja numitaTrandafirul LInistei
Desvirsite, care avea ca membri pe C.A. Rosetti , Ion Bratianu.
Ea apartinea de Marele Orient al Frantei cum reiese din arhivele lojei depuse la
BibliotecaNationala din Paris.
Aceastaloja va avea legaturi tot mai puternice cu romanii si in timp ii va avea ca membri
pe pictorul Rosenthal (pictorul rev de la1848). Membrii unei alte loje masonice din Paris
treceau la loja Trandafirului astfel incit loja numita Ateneul Strainilor a trecut in adormire
un an. Romanii nostri intelectuali:Rosetti, Bratianu, Rosenthal,detineau functii inalte
ierarhice. In 1848 membrii lojei s-au intors in tara .
O alta loja numita Steaua Dunareana care ar fi fost la Bucuresti cuprindeaca membri
strainii stabiliti in Bucuresti ( 1856). Ea l-ar fi cooptat pe artistul Matei Millo. A fost
trecuta in adormire.
Se infiinteaza o noua loja numita Inteleptii de la Heliopolis in 1863 sub aripa Marelui
Orient al Frantei cu membrii romani si straini. Compozitia ei dezvaluia un bogat evantai
social, economic si politic, fiind romanizata cel mai mult.
In aceasta din urma loja s-au adunat opozantii de stinga si dreata ai domnitorul Al I
Cuza.ce urma sa fie rasturnat. Se fac legaturi dintre activitatea lojei si ev. de la 1866.
Ceea ce frapeaza este dezvoltarea lojei inteleptilor atit de repede dupa adormirea celei
existente (steaua dunareana) in 1863 ...evenimentele se precipita si legatura membrilor
sau cu cei care l-au rasturnarea domnitorului Cuza( Inlocuirea lui Cuzacu un domn
strain).Important este faptul acreditarii lui Balaceanu, membru al lojei inteleptilor, care
impreuna cu I.C. Bratianu au fost artizanii aducerii intara a principelui Carol de
Hohenzollern care a devenit reprezentantul lojei bucurestene pentru Marele Orient al

69
Frantei. Deci se poate face legatura activitatilor masonice si evenimentele din acea
incercata perioada cind Romania a trebuit sa convinga marile puteri si sa evite
primejdii....

Inceputurile Franc-Masoneriei romanesti se pierd in legenda si, cum s-a mai zis, in
negura veacurilor… Nu pentru ca aprinderea luminilor s-ar fi petrecut, pe aceste
meleaguri, cu nu se stie cate veacuri in urma – ci dintr-un motiv mult mai prozaic: “marfa
de import” fiind, ca atatea dintre institutiile/atributele modernitatii noastre, Franc-
Masoneria a patruns la noi prin intermediul strainilor: care, stabiliti ori numai in trecere
pe-aici, si-au intocmit ateliere masonice de uz propriu – doar ulterior
atragandu-i/primindu-i in Fratie si pe autohtoni. Or, in atare situatie, “granita” care poate
fixa “inceputurile” se dovedeste extrem de labila – totul depinzand de un nou document,
recent descoperit, de o alta co-relationare cu ceea ce se stia etc.
Cand facem asemenea afirmatii ne referim, bine-nteles, la masoneria speculativa; cea a
carei lucrare - numita, semnificativ, slefuirea pietrei sau Arta regala - se exercita, de catre
mason, asupra lui insusi: pentru a-l transforma, din "piatra bruta" propriei vieti profane,
in "piatra cubica" demna de-a participa la construirea Templului universal… Dar, daca
avem in vedere masoneria operativa, adica acea forma principianta a Fratiei constituita pe
parcursul ridicarii marilor catedrale din Occidentul european, putem merge - ca Romani -
cu gandul la legenda Mesterului Manole: perfect asimilabila, prin anumite elemente,
atestarii (fie si numai din perspectiva mitului) a unei fratii de "liberi zidari" (cum s-ar
traduce, literar, cuvantul franc-mason).

In moldova
"O luminoasa slava de om invatat - afirma Lucian Blaga in Izvoade - si-a facut Cantemir
inca din viata fiind, pretutindeni pe unde a umblat, iar prin legaturile sale si in tari pe
unde n-a umblat. (…). E de presupus apoi ca Dimitrie Cantemir s-a folosit pentru
intemeierea legaturilor sale cu oameni din Occident si de alte mijloace: nu este tocmai
exclus ca asemenea motiv sa-l fi indemnat sa se inscrie intr-un ordin spiritual secret cum
este acela al Roz-Crucienilor care-si aveau, fara indoiala, masoneria lor (Gradul 18 al
Franc-Masoneriei de Rit Scotian Antic si Acceptat poarta numele de gradul Rosa-Cruce).
Cantemir a avut, desigur, ocazia sa cunoasca o doctrina initiatica, ce a exercitat o serioasa
influenta nu numai in veacul al XVIII-lea, ci si mai tarziu. E pacat, in orice caz, ca nu se
stie, asa-zicand, nimic despre activitatea lui Cantemir in calitatea sa de rozi-crucian si
nici despre legaturile cu Ordinul. I-au fost, oare, de vreun folos aceste punti in dobandirea
titlului de principe al "Imperiului Roman" sau atunci cand a fost ales membru al
Academiei din Berlin? Este aici o intrebare la care suntem indreptatiti, dar care
deocamdata nu are nici un raspuns".

Trasand un arc peste timp, sa transcriem aici discursul rostit de Nicola Ursu (zis Horea)
din Albac, in calitate de vizitator a Lojii Adevarata Intelegere din Orientul de Viena:
"Draguti fratii mei,
Ca Soarele care rasareste toate zilele si trece in sus de noi, prin Cer, care lumineste
marea, padurile si dumbrava, cetate si saturi, asa grijeste grija mare a Iosifului intru-un
chip, mari si mici, bogati si saraci.
Si ii grijitor bun, ca izvoara care inmoaie holdele si mosiile noatre si face bine la noi toti.

70
'Zo sa-l ţâie, draguti fratii mei! (Dumnezeu sa-l tina - n.n.).
Sa ii cantam tare si sa sunam tunurile eastea, pentru binele lui. Vant dulce sa sufle vestea
lui peste muntii ai mai nalti, la rasarit si asfintit, ca sa cunoasca lumea norocu' nost.
Luati sama de vorbele mele. Mana sus pe armele. Foc! Mai tare foc! Si al mai tare foc!
Una, doi, tri!"
Evenimentul, punct de rascruce in decizia lui Horea de-a porni rascoala impotriva
asupritorilor maghiari ai romanimii din Transilvania, s-a petrecut in ziua de 23 februarie
1783… Se stie ca, declansata cu consimtamantului "dragutului de imparat", rascoala a
fost inabusita de trupele austriece din ordinul aceluiasi Iosif al II-lea. Important insa, din
unghiul acestei scurte istorii, e faptul ca discursul lui Horea are un continut de esenta
masonica, dupa cum se confirma si "substratul politic de esenta masonica pentru ceea ce
s-a petrecut in Ardeal cu doi ani inainte" - afirmatie facuta de autorul articolului "Frates
de cruce" publicat in nr. 5 din august 1786 al revistei vieneze Provinzialnachrichten aus
den k.k. Staaten.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, tot intr-o publicatie a vremii, apare o efigie a
luptatorului ardelean gardata de inscriptia circulara: Horea Rex Daciae… Ideea unei
posibile unificari a teritoriilor locuite de populatiile etnic majoritare este, categoric, de
sorginte masonica: o vom gasi, ca tema de baza, in ampla monografie a lui Balcescu
despre Mihai Viteazul; si tot aceasta idee, intr-o acceptie mai larga, prefigureaza din
departe principiul nationalitatilorcare va orienta lucrarile Conferintei de pace de la Paris
si, intre altele, va impune - ca realitate statala (auto)constituita - Romania Mare.
In acest arc de timp se petrec, insa, cateva lucruri/lucrari determinante pentru inceputurile
Franc-Masoneriei in Tarile Romane: astfel, la 1734 ia fiinta Loja de Galati; pentru ca, un
an mai tarziu, sa se constituie, la Iasi, Loja "Moldova" - al carei prim Maestru Venerabil
ar fi fost, pare-se, chiar domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat.

in privinta Munteniei,

cea dintai data certa pe care o putem consemna este anul 1750: cand francezul Louis
Dabin infiinteaza, la Iasi si la Bucuresti, loji masonice sub obedienta Marelui Orient al
Frantei… Cat de durabila va fi fost activitatea acestora, si cu ce fermenti va fi
impulsionat lucrarea lor spiritul romanesc, ramane inca de cercetat.

Cat despre Transilvania,

aflata sub stapanirea casei de Habsburg, putem spune doar ca Franc-Masoneria patrunde,
aici, pe "filiera" austriaca - cele dintai loji transilvanene fiind infiintate de etnici maghiari
si germani (sasi)care primisera lumina in lojile vieneze… Intre acestia, elementul
autohton (romanesc) facea figura de "rara avis" - si nu intotdeuna de cea mai buna
calitate. Exempu, pentru aceasta ultima afirmatie, sta gestul carturarului Ioan Piuariu-
Molnar: care, membru al Lojii sibiene "St. Andreas zu den drei Seeblattern", s-a crezut
obligat sa-i mustre pe Horea si pe taranii rasculati.
Iata, in aceasta privinta, opinia lui Nicolae Iorga: "Pe atunci Molnar, ocultist "chesaro-
craiesc", profesa idei filantropice de un caracter nebulos, era un "amic al oamenilor", un
"filosof", dupa moda pretiosului secol al XVIII-lea, si care facea parte din loja curand
intemeiata a francmasonilor din Ardeal. Gasi cu cale - era asa de putin roman acest doftor

71
imparatesc, acest viitor profesor la Cluj, acest adept al francmasoneriei cosmopolite! - sa
faca morala bietilor tarani ce mergeau la omor si la moarte cu un sangeros si obscur crez
de dreptate in mintea lor, nedreptatiti, si, intorcandu-se inapoi, el, fratele Tunsului,
consateanul unui martir si al unui profet al Romanilor, isi ascuti cu ingrijire pana de
contopist medical pentru a face luminatului guvernator si luminatului vladica din Sibiu un
raport in care arata ca numise pe revoltati oameni rai, care nu intelegeau de cuvant si
trebuiau tratati cu asprime. Ce ochi prosti avea pe vremea aceea vestitul ocultist!".
Se mai intampla un eveniment - o lucrare, in termeni masonici - in tot acest rastimp: in
1787, calugarul carturar Gherasim, arhidiacon la Mitropolia Moldovei, traduce din
franceza lucrarea intitulata Taina franc-masonilor; autor era abatele Perau (tot "fata
bisericeasca", si el!), iar lucrarea cuprinde - conform lui Dan Amedeo Lazarescu -
"numeroase date despre ordinul masonic, despre ritualurile lui si despre raspandirea
lojilor masonice in Europa si in America (…)".
In "Prefata" cartii, traducatorul marturiseste ca, "desi poate a-mi pricinui multa
defaimare", traducerea a fost facuta "anume ca toti ce vor ceti sa cunoasca gresita
socoteala ce au de aceasta tagma" a franc-masonilor… E un punct de vedere mai mult
decat interesant, si nu se stie ce efervescenta ar fi provocat - printre Romani - cartea
abatelui Perau; din pacate, desi pregatita pentru tipar, traducerea a ramas in manuscris -
ca Tiganiada lui Budai-Deleanu, ca Istoria Romanilor sub Mihai-Voda Viteazul, ca atatea
alte "proiecte" romanesti… al caror ecou, atunci cand au iesit la iveala, dupa decenii bune
de la conceperea lor, a fost unul strict livresc.

Eteria era, ca sa zic asa, un proiect in trei etape:

ridicarea la lupta a tuturor popoarelor crestine din Imperiul otoman,
alungarea turcilor din Peninsula Balcanica (chiar si din Anatolia)
si re-constituirea Imperiului bizantin - in care urmau a fi incluse si Tarile Romane, desi
acestea nu fusesera, vreodata, sub dominatie bizantina…
Era nu numai un proiect megaloman, fara sanse reale de reusita, ci si unul realmente
sovin - dezavuat categoric de Tudor Vladimirescu, atunci cand i-a inteles adevaratele
resorturi.
Dezastruoasa - la noi - sub aspect militar, cat si in privinta raporturilor cu populatia,
Eteria a avut castig de cauza in Grecia: care, in 1829, reuseste sa-si proclame
independenta fata de Inalta Poarta - la luptele anti-otomane participand, alaturi de greci,
si numerori aromani traitori in peninsula. Eteria se constituie in "cea dintai activitate
masonica pe scara mare desfasurata in Tarile Romane in primul sfert de secol" al XIX-lea
- la Eterie, ca si la lojile (de tip masonic) care au pregatit-o, raliindu-se nu putini dintre
boierii, intelectualii si negutatorii autohtoni.

In sfarsit, zice acelasi distins istoric, "Printr-un concurs de imprejurari, la care eteristii par
a nu se fi gandit nici macar o clipa, in loc ca Tarile Romane sa fie incorporate in Imperiul
bizantin, conceput si condus de fanarioti, sau sa fie integrate imparatiei tarului Alexandru
I, ele au avut neasteptatul si fericitul prilej de a se elibera definitiv de apasatoarea
carmuire fanariota (…), in vara anului 1822, prin stradaniile incununate de succes ale lui
Metternich si ale lordului Strangford, ambasadorul Angliei la Istanbul"… Or, un

72
asemenea "prilej" nu putea fi creat si, mai ales, fructificat fara "deschiderile" europene
practicate (sau numai ocazionate) de participarea romaneasca la Eterie.
Efervescenta deosebita a lucrarilor masonice pe teritoriul romanesc, in cele aproape trei
decenii scurse intre jertfa de sine a Vladimirescului si inflacarata ridicare de la 1848, nu
ingaduie acestui prea succint compendiu sa consemneze atatea si atatea nume - ale unor
personalitati care, in masuri diferite, dar animate de acelasi crez, s-au ilustrat deopotriva
in politica si diplomatie, in literatura si arte, in stiinte si tehnica; sa retina atatea amanunte
- care de care mai interesante, mai spectaculoase, mai semnificative! "Poate ca nici o alta
epoca nu a fost ilustrata de un numar atat de mare de Frati" - afirma istoricul Horia
Nestorescu-Balcesti. "Nu cred ca gresesc prea mult daca spun ca a fost o generatie de
masoni. Este mult mai usor sa spui cine n-a fost mason la '48 decat sa intocmesti o lista a
acestora. Crescuti in societatile secrete, literare si masonice, de la Bucuresti, Iasi, Brasov,
Chisinau si Cernauti, "pasoptistii" s-au desavarsit in lojile pariziene ca Les disciples de
St. Vincent de Paul, Rose du parfait silence, Athenee des Etrangers, Fraternite des
peuples. Aici se nasc si ideile de unitate europeana, precum Statele Unite ale Europei,
ideal deopotriva al lui Giuseppe Mazzini, Nicolae Balcescu sau Kossuth Lajos".

Si, pentru ca tot veni vorba de Balcescu, sa amintim celebra sa (auto)caracterizare:

"Revolutia romana de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fara trecut si viitor,
fara alta cauza decat vointa intamplatoare a unei minoritati sau miscare generala
europeana. Revolutia generala fu ocazia, iar nu cauza revolutiei romane. Cauza ei se
pierde in zilele veacurilor, Uneltitorii ei sunt 18 veacuri de trude, suferinte si lucrare a
poporului roman asupra lui insusi". Sa retina, mai ales cititorul tanar, aceasta ultima
sintagma: lucrare a poporului roman asupra lui insusi.
"Daca principele Alexandru Ioan I a fost sau nu mason nu mai are nici o relevanta" -
spune istoricul citat mai sus -, "atat timp cat toti colaboratorii sai, toti cei care l-au
inspirat si au realizat marile lui reforme, au fost masoni".
Cuvinte similare se pot rosti si despre epoca imediat urmatoare: "Este epoca in care lojile
prolifereaza pana in cele mai mici orase. Este epoca Renasterii Nationale - rod, peste
decenii, al samantei aruncata de generatia pasoptista. Sub regele Carol, nu mai putin de
12 din cei 19 prim-ministri au fost masoni, ca si foarte numerosi alti oameni politici". In
acest climat, Franc-Masoneria romana "a putut sa treaca de la stadiul faramitarii in
obediente straine la cel de Mare Loja Nationala - Putere unica si suverana. (…). Un ofiter
al Armatei Regale, capitanul Constantin Moroiu - nepot al profesorului franc-mason de la
Colegiul National "Sf. Sava" Costache Moroiu, pionier al invatamantului national -,
reuneste cea mai mare parte a lojilor romanesti aflate, pana atunci, in obediente straine:
franceza, italiana, germana, portugheza etc. si, la 8/20 septembrie 1880, constituie Marea
Loja Nationala Romana".
Un alt mare - si ultim - moment care trebuie consemnat aici este recunoasterea, ca entitate
statala, a ceea ce s-a numit Romania Mare… Ii dam, inca o data, cuvantul lui Dan A.
Lazarescu: "Sosit la Paris in luna ianuarie 1919, ca sa-si sustina cu inversunare spiritul si
litera tratatului secret de alianta incheiat cu cele patru puteri ale Antantei la data de 4/17
august 1916", tratat prin care i se recunosteau Romaniei drepturile imprescriptibile asupra
tuturor teritoriilor locuite de Romani, Ion I.C. Bratianu (care nu era mason) "s-a aflat in
fata Celor Patru Mari care, toti, apartineau ordinului masonic: presedintele Statelor Unite
ale Americii, Woodrow Wilson, primul-ministru britanic, David Lloyd George, primul-

73
ministru al Frantei, Georges Clemenceau, si primul-ministru al Italiei, Orlando. Exasperat
de sicanele suferite in timpul discutiilor, Ion I.C. Bratianu (…) s-a inapoiat la Bucuresti si
l-a sfatuit pe regele Ferdinand sa trimita la Conferinta pacii un prim-ministru ardelean
care sa apartina masoneriei. Iuliu Maniu refuzand aceasta sarcina, din pricina
apartenentei sale la confesiunea greco-catolica, l-a propus ca prim-ministru pe dr.
Alexandru Vaida-Voevod, care fusese sfatuit de Bratianu sa se afilieze, inca din
primavara anului 1919, la loja de intelectuali "Ernest Renan", cu sediul chiar la Marele
Orient al Frantei (…), impreuna cu colaboratorii sai apropiati (Caius Brediceanu, Voicu
Nitescu, Traian Vuia, Mihai Serban, Gheorghe Crisan).

Numit presedinte al Consiliului de Ministri dupa alegeri, la data de 1 decembrie 1919,

Vaida Voevod a purtat discutii in calitatea lui de membru al unei loji masonice franceze
cu Clemenceau si mai cu seama cu Lloyd George la Londra, izbutind pe aceasta cale sa
obtina satisfacerea aproape integrala a revendicarilor teritoriale ale Romaniei, inclusiv
Basarabia, in virtutea unei notiuni juridice - prin schimbare de cauza; in speta, in loc ca
toate aceste teritorii sa revina Romaniei in virtutea tratatului secret de alianta de la 4/17
august 1916 - tratat considerat caduc de Clemenceau si nerecunoscut de Statele Unite,
care nu luasera parte la el - reintregirea a avut loc in virtutea marelui principiu al
nationalitatilor".
E cazul, cred, sa punem punct… Nu fara a transcrie, in loc de concluzie, cuvintele lui
Horia Nestorescu-Balcesti: "Romanii datoreaza ideilor franc-masonice si Franc-
masonilor faurirea Romaniei moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national
unitar si suveran".

Alexandru Vaida-Voevod nu a fost niciodata ortodox.Mai mult, a fost innobilat cu titlul

de Principe de Vatican, devenind astfel,doar al doi-lea roman la acest nivel, alaturi de
Brancoveanu.Oare, chiar vom mai crede ca acesta din urma a patit ce a patit doar de
dragul ortodoxiei?
Ion C.Bratianu, tatal, participant la revolutia de la 1848, era venerabilul lojii Steaua
Dunarii din Bucuresti. Dupa caderea lui Napoleon al III-lea, la 1870, Marele Orient
francez a scapat de sub conducerea imparatului si a devenit un cenaclu al puterii
revolutionare, al radicalismului socialist cu multe influente ebraice si in 1873 a luat
hotararea extirparii din ritualul masonic a tuturor simbolurilor crestine. Denumirea de
Marele Arhitect al Universului a fost desfiintata si crestinismului i-a luat locul un
antisemitism de tip socialist, care lui I.C.Bratianu, bun nationalist convins si crestin, nu i-
a fost pe plac. Cum din masonerie nu poti sa te retragi, el a intrat, cum se spune, „in
adormire de bunavoie” si le-a cerut celor trei baieti, care plecau la Paris sa-si faca
studiile, sa nu cumva sa se initieze intr-o loja masonica. Asa ca la Pacea de la Verssailles,
lui Ion Bratianu care nu era mason, marele puteri i-au pus conditii economice foarte
grele. A venit acasa si dupa ce a condus stralucit campania asupra Budapestei i-a cerut
regelui sa trimita la conferinta de pace un prim-ministru ardelean si mason. Regele l-a
propus pe Vaida – Voievod, ortodox, care a facut cerere de initiere. Vaida si-a luat
diploma de maestru masonic si, la Conferinta de Pace din 1920, in discutiile cu Lloyd-
Georges si Clemanceau, amandoi mari masoni, au obtinut mai mult decat se spera.

Basarabia

74
Copilaria si anii de scoala
Ion Pelivan s-a nascut la l aprilie 1876 in satul Razeni (pe atunci judetul Lapusna)..
Inca de la 12-13 ani lui Ion Pelivan ii placea sa citeasca cazaniile bisericesti cu vietile
sfintilor si alte carti, ca de exemplu „Alexandria”. Primele cunostinte le capata in scoala
primara ministeriala din satul sau natal. Prima sa invatatoare a fost Maria Berghitcaia. A
fost trimis la scoala spirituala de baieti din Chisinau, care pe acele timpuri era condusa de
Macarie Epuri, director si P.Sladcopevtev, inspector. Dupa ce termina scoala spirituala
urmeaza Seminarul Teologic din Chisinau, pe care il absolveste in 1 898. Aici si-a facut
un sir de prieteni, care au avut menirea sa joace un rol important in viata politica si
culturala a Basarabiei: Gh.Grosu, viitorul mitropolit Gurie, I. Andronic, viitor consilier
eparhial, N.Murea, Gh.Chicu si V.Oatu.
Ion Pelivan, dupa ce termina seminarul Teologic din Chisinau în 1898, obtine bursa
zemstvei guberniale si pleaca la Iurevsc (Dorpat, in Estonia). Aici se afla un vechi centru
universitar destul de eterogen, alcatuit din studenti estonieni, polonezi, germani, ucraineni
etc. Tot aici si-a facut studiile renumitul basarabean L.A.Casso, profesor universitar la
Moscova si fost ministru de instructie publica al Imperiului tarist, indemnati de Ion
Pelivan, vin dupa dinsul si vechii lui prieteni: Vasile Oatu, Gh. Chicu, V.Manu etc. Sub
conducerea aceluiasi Ion Pelivan aici, la Dorpat, se constituie „Pamantenia basarabeana”,
care reprezenta o societate studenteasca cu un program politic national si academic.
in sanul acestei societati se evidentiaza doua curente distincte: unul national revolutionar
si altul social revolutionar. Curentul national, care era si cel mai puternic, prevedea nu
numai introducerea limbii romane in scoala, biserica, administratie si justitie, dar si
autonomia administrativa pentru Basarabia, ceea ce pe timpurile acelea constituia pentru
stapanirea ruseasca o mare crima, cu toate ca despre separatism pe atunci inca nu era
vorba. Cel de-al doilea curent urmarea inlaturarea regimului tarist si antrenarea
socialismului democratic.
autoritatilor rusesti, in 1902 ii aresteaza pe toti membrii societatii si ii tine inchisi mai
intai la Dorpat, apoi la Wenden. Ion Pelivan a fost tinut inchis pana in ianuarie 1903,
fiind invinuit si de separatism. Ancheta penala a durat mult timp si a fost facuta de
jandarmerie.
In iulie 1905, cand izbucneste revolutia in marina imperiala din Marea Baltica si Marea
Neagra, I.Pelivan isi ia concediu si vine la Chisinau, undea prima grupare moldoveneasca
cu caracter national-revolutionar impreuna cu Gorici, Em.Gavriluta, P.Braga, V.Oatu s.a.,
ducand si o activitate febrila impotriva rusificarii Basarabiei de catre imperiul tarist.
Astfel in „Bessarabscaia jizni” scrie un articol destul de dur impotriva autoritatilor
rusificatoare. Datorita activitatii sale la Bălţi, aici, judetul Balti a fost primul judet din
Basarabia, care in 1918 s-a pronuntat pentru Unirea Basarabiei cu Romania. Tot in acea
perioada I.Pelivan infiinteaza prima grupare nationala din Balti.
Din aceasta grupare faceau parte profesorul Gh.Marinescu, invatatorul P.Fola,
I.A.Buzdugan, notarul public C. Soroceanu, avocatul M.Cateli etc. Mai tarziu aceasta
grupare infiinteaza la biblioteca oraseneasca ruso-evreiasca din Balti o sectie cu carti
romanesti istorice, literare si stiintifice, in afara de aceasta I.Pelivan scoate la sapirograf
un abecedar ruso-roman cu notiuni sumare de ortografie si gramatica, care mai tirziu, pe
timpul revolutiei, a fost tiparit la Odesa. in calitate de membru in Consiliul scolar
bisericesc judetean si presedinte al comisiilor de examinare, I.Pelivan facea si
propaganda printre invatatori ca acestia sa invete copiii in romaneste.

75
La 5 decembrie 1940 Ion Pelivan scria: „Nu as exagera mult, daca as afirma, ca aproape
toate chestiunile mari, care se puneau la ordinea de zi in diferite comisii ale conferintei,
inainte de a capata o solutie definitiva, se discutau si se rezolvau de lojile franco-
masonice, precum si de alte societati oculte din Paris”.
Viata si activitatea lui Ion Pelivan dupa 1920
Intorcandu-se in tara, Ion Pelivan continua sa activeze cu acelasi avant in viata obsteasca
a Basarabiei si a Romaniei Mari, fiind trimis din nou, in 1922, de Guvernul roman la
Conferinta de pace de la Geneva, detinand, apoi, mai multe mandate de deputat, in 1923
intra in Partidul National Taranesc Roman, intre anii 1919-1920 detine functia de
ministru al justitiei in Guvernul lui Vaida-Voievod. in 1927-1936 a condus filiala din
Basarabia a Asociatiei de Cultura „Astra”. Mai multi ani a activat si ca director al revistei
Viata Basarabiei.
istoriei rozicrucienilor din Transilvania. Si iarasi, rozicrucienii sunt o societate foarte
discreta, mult mai discreta decât masoneria si care se pare ca a existat în zona Ardealului
prin secolele XVII-XVIII. Se spune despre Cantemir ca era rozicrucian, si asta era pe la
1710.
A existat o grupare cu o anumita traditie care tinea tot de zona Balcanilor, si anume
Ordinul Dragonului. Acesta era un ordin cavaleresc al nobililor locali cu filiatii si
implicatii în zona germanica, care purtau o mantie, pe fata rosie, pe spate verde, aveau
anumite sigilii, anumite simboluri, iar simbolul principal era dragonul. Dragon tradus în
limba germana înseamna drac în romana. Din punctul asta de vedere, “dracul” este acel
balaur, iar diavolul cu totul altceva.Lui Vlad Dracu nu i s-a spus niciodata Vlad Diavolul,
ci este Vlad Dragonul, pentru ca el facea parte din aceasta grupare. Deci asta era ordinul
cu ramificatii în zona vestului, sa zicem. Cei din rasarit au pastrat un ordin pitagoreic care
se numea Igiptia-Iclizia-Valahia-Ecli. Se pare ca exista pietre tombale, pietre de mormânt
ale unor voievozi, sigilii pe care gasim aceste initiale IIVE, iar acestia semnau cu patru
puncte dupa semnatura, ceilalti cu Dragonul, cu trei puncte dupa semnatura.
Deci putem spune ca acestea doua sunt primele societati secrete, discrete, initiatice de pe
teritoriul României. A fost un razboi foarte interesant intre Matei Basarab si Vasile Lupu,
între munteni si moldoveni, se precizeaza asta în istorie. Cauza era ca unul apartinea
Ordinului Dragonului, iar celalalt ordinului Igiptia-Iclizia-Valahia-Ecli. Se pare ca toata
istoria principatelor romane poate fi citita în cheia asta, în functie de apartenenta
principilor la un ordin sau altul.
erau ordine cu substrat ezoteric?
- Da, vorbim de ordine care erau ezoterice, cu anumite filiatii si aliante. Aceste ordine
erau din familii nobiliare, care pastrau si faceau anumite ritualuri. Eu cunosc anumite
ritualuri care se fac în familii nobiliare din Italia sau din Germania, iar “rolurile” sunt
împartite între membrii familiei respective. Aceste ordine sunt foarte închise si în ziua de
azi. Iar Ordinul Dragonului, ca tot vorbeam de el, s-a pastrat în zona Transilvaniei pana în
al Doilea Razboi Mondial, când foarte multi au emigrat în zona Europei de Vest. Eu îl
cunosc pe detinatorul traditiei respective, este un francez care traieste în Corsica si se
numeste Jampiere Giudicelli de Cressac Pachelerie. Tot el mi-a spus ca Ordinul
Dragonului avea doua ramuri: una pagâna si una crestina. Este si scriitor, a scris o carte
foarte interesanta, “Pour la rose rouge et la croix dore”, “Pentru un trandafir rosu si
crucea de aur”, despre rozicrucieni. El spune ca sunt familii din Transilvania care traiesc
acum în Occident si care au prezervat aceasta traditie.

76
societati cavaleresti, secrete pe teritoriul tarii noastre In Transilvania, masoneria
templiera si cavalerismul au foarte raspândite. Sunt cunoscute loje masonice din secolele
al XVIII-lea, al XIX-lea, cu gradul de cavaler binefacator, ceea ce este un specific clar,
cavaleresc, al masoneriei din Transilvania. Masoneria a ajuns si în Muntenia prin anul
1774, pe timpul lui Moruzi, la curtea sa aflându-se un consilier italian care a facut în zona
Galatiului prima loja masonica. Putina lume stie ca masoneria a existat si în Turcia
undeva dupa anul 1800, fiind cunoscut faptul ca o delegatie a Tarii Romanesti a ajuns la
Istambul, si acolo domnitorul Tarii Romanesti a fost initiat de Memphis Misraim. Cât ar
parea de ciudat, masoneria a intrat în tara si din partea asta, din Turcia. Acest nucleu
masonic s-a dezvoltat ulterior în secolul al XIX-lea, având reprezentanti ca Alecsandri,
Kogalniceanu sau Balcescu. Cam toti pasoptistii au fost initiati mai mult sau mai putin în
loji pariziene sau loji germanice. Mi-am adus aminte ca si celebrul revolutionar Horia era
mason si este cunoscut faptul ca nu era un simplu taran, ci un soi de mic burghez, avea o
fabrica de prelucrare a lemnului, un joagar. Se pare ca Horia era dintr-o loja masonica din
Viena. Exista si un discurs în care se adreseaza împaratului cu termeni masonici.

Organizaţii secrete în secolul al XIX-lea în Ţările Române

        Începutul secolului al XIX-lea a fost animat de spiritul Revoluţiei Franceze. Aceasta
trezeşte în rândul popoarelor ideea naţională, idee ce va continua să frământe naţiunile
europene atâta timp cât acestea nu îşi vor delimita definitiv conturul lor politico-
geografic.
        Ţările Române se găseau sub umilitorul jug al domniilor fanariote. Animaţi de
convingerile unei renaşteri naţionale şi crezând într-o unire a tuturor românilor sub
aceeaşi conducere, majoritatea boierilor români se vor implica în această luptă, care
începe cu Revoluţia lui Tudor Vladimirescu şi culminează cu Revoluţia de la 1848 şi
unirea Principatelor. Programele şi planurile acestor acţiuni au fost făcute în cadrul unor
organizaţii secrete, asemănătoare masoneriei, dar neidentificându-se cu aceasta, chiar
dacă între rândurile lor se găseau şi masoni. Raţiunea pentru care au fost create aceste
societăţi nu era una politică ocultă, ci doar aceea de a oferi o siguranţă faţă de puterea
fanariotă şi un mediu prielnic dezvoltării programelor. Faptul că ele au fost iniţiate sau
organizate de masoni, care aparţineau unei loji francmasonice, ce avea cu totul alt destin
decât organizaţia, politică sau culturală secretă, în sine, precum şi faptul că ei au introdus
anumite ritualuri sau procedee conspirative preluate din regulamentele lojilor, nu le face
echivalentul francmasoneriei. Iată ce scria Ioan Maiorescu într-o scrisoare adresată lui
George Bariţiu: ,,Am copiat în minte un plan de a întemeia o soţietate naţională, a căreia
mădularii să lucreze neîncetat, fără îndeobşte a fi cunoscuţi. Articularii să fie în orice fel
de materie, afară de politică, însă naţionali. Numele să fie Organ Naţional”.
      Prima etapă a acestui plan a fost Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, considerată ca un
preludiu al celei de de la 1848. Importanţa mişcării revoluţionare de la 1821 stă în
mesajele sale politice şi mai ales în caracterul ei naţional. Tudor are meritul de a revela
criza sistemului feudal, marcând începutul statului naţional modern, ştiind să confere
revoluţiei sale, în contextul mişcărilor contemporane din Balcani, o orientare
corespunzătoare situaţiei date, atrăgând atenţia asupra tuturor simbolurilor naţionale:

77
origini, tradiţii, limbă şi teritoriu. Trecând peste binecunoscutele cauze şi consecinţe, mă
voi referi aici doar la presupusa apartenenţă a lui Tudor la francmasonerie.
        A. D. Xenopol afirmă că Iordache Olimpiotul, aromân de origine şi aflat sub
serviciul Eteriei, ordonă lui Tudor să ridice ţărănimea de peste Olt în sprijinul cauzei
sfinte, sugerând un nivel de subordonare nefiresc şi care şi-ar avea rostul numai printr-o
ascendenţă masonică a lui faţă de Tudor. Într-un interviu acordat de Constantin M.
Moroiu, Marele Maestru al Masoneriei Române, acesta afirma despre eroul oltean că se
pare că ar fi fost francmason. Iar Ion Heliade Rădulescu în lucrarea sa Equilibru între
antithesi (1858-1859) spunea: ,,Scularea lui Tudor a fost produsă din sânul unei societăţi
secrete afiliate la societăţilor grecilor ce aspira la libertatea patriei lor”.
        Dovezi evidente nu există în acestă privinţă, dar în schimb sunt suficiente dovezi
care să afirme contrariul şi cel mai puternic argument ar fi acela că Tudor era un
dreptcredincios ortodox, ctitor de biserici şi permanent slujitor al credinţei, întreaga sa
corespondenţă fiind străbătută de un sentiment creştin curat. Academicianul Andrei
Oţetea respinge posibilitatea ca Tudor să fi fost francmason şi nici membru al vreunei
societăţi secrete iniţiate în vederea răscoalei generalizate din Balcani. De iniţierea lui
Tudor prin Iordache Olimpiotul în Eterie, aşa cum susţinea Nicolae Iorga, nici nu poate fi
vorba.
       Cu privire la originile Eteriei sunt mai multe variante:
  1. a fost creată la Odesa în 1814 de grecul Xanthos de Patmos, francmason, care i-a dat
şi numele de Philike-Hetairia, organizându-i ritualul inspirat după cel al masoneriei.
Scopul declarat al acestei societăţi secrete era unirea armată a tuturor creştinilor din
Imperiul Otoman pentru a face să triumfe Crucea asupra Semilunei;
  2. a fost organizată la Viena de prinţul Alexandru Ipsilanti, membru al unei loji
francmasonice din Petersburg şi de câţiva tineri greci;
 3. originea a stat într-un nucleu de greci cultivaţi, care au format o organizaţie inspirată
din Tugenbund-ul german, cu cinci grade: adepţii, bacalaureaţii, preoţii din Eleusius,
prelaţii şi marea arcă.
    
   Proiectul viza renaşterea Greciei sub chipul Marii Elade, care cuprindea şi Ţările
Române, de aceea armata eteristă s-a comportat ca o armată de ocupaţie pe teritoriul
românesc, dedându-se la jafuri şi distrugeri. Trebuie spus că această organizaţie era
formată exclusiv din greci şi că acolo unde găsim indivizi de altă origine etnică, este
vorba doar despre simpatizanţi, sprijinitori, membri ai altor mişcări similare şi agenţi
plătiţi ai mişcării. Ori Tudor nu se încadreză în niciuna dintre aceste categorii. Totodată,
schimbarea atitudinii lui faţă de liderii Eteriei, chiar sub acuzaţia de încălcare a vreunui
jurământ, îl distanţează de obligaţiile stricte ale unei loji masonice active, argumentând
încă o dată neapartenenţa sa la o lojă masonică.
       Subiectul acesta trebuie privit într-un mod piramidal: o lojă masonică putea da
naştere unei organizaţii politice secrete, cum a fost şi Eteria, care la rândul ei constituia
nuclee conspirative la care asocia şi persoane de altă naţionalitate, pentru ca la limita de
jos a ierarhiei să se afle grupuri paramilitare balcanice.
       Tudor nu putea să activeze într-o lojă masonică, deoarece singurele loji de atunci
aflate pe teritoriul românesc erau Ovidiu nr. 25 şi Marte. Loja Ovidiu nr. 25 din Chişinău,
iniţiată de poetul rus Alexandr Puşkin şi pusă sub obedienţa Marii Loji Astrea din Sank
Petersburg, şi-a avut deschiderea în casa boierului Mihalache Gh. Caţiki la 7 iulie 1821 şi

78
este recunoscută abia la 7 octombrie 1821. La acea dată, Tudor era mort de patru luni.
Aparteneţa la loja Marte, despre care am vorbit anterior, este improbabilă, ţinând cont de
relaţia lui Tudor cu armata ţarului.

         Restabilindu-se domnia pământeană, mulţi dintre aceşti boieri s-au reîntors în Ţara
Românească. Venise timpul ca boierii să lucreze legal, şi nu în societăţi secrete,
formându-se astfel Societatea Literară, în rândurile căreia vor intra numeroşi boieri din
capitală. În sânul acestei organizaţii s-a născut o opinie naţională ce avea ca scop
formarea unei naţiuni. Regulamentul Organic va fi redactat după Comitetul de reforme,
elaborat de Grigore Ghica în mijlocul acestei societăţi. Societatea avea totuşi un caracter
secret, chiar dacă era legală. Avea loc o iniţiere, care se făcea în altarul bisericii de la
moşia lui Golescu, în care se jura obligativitatea îndeplinirii condiţiilor si articolelor
Regulamentului. Se termina prin: Jurăm în cele din urmă că nicio pată de sânge, nicio
violare, nu va întina îndeplinirea datoriilor noastre. După moartea lui Constantin Golescu,
Ion Heliade Rădulescu va transmite programul societăţii secrete lui Ion Câmpineanu, un
alt boier bogat, cu pregătire militară, venerabil al unei loji francmasonice din Bucureşti.
Ei vor înfiinţa Societatea filarmonică, despre care Heliade menţiona: principiile acestei
societăţi fură cu mult mai progresive decât cele precedente. Constituia un progres faţă de
precedenta, accentuându-se revendicările politice în detrimentul celor culturale. Noua
societate se va confunda cu mişcarea lui Câmpineanu şi cu cea radicală din 1840. Actuala
mişcare a urmărit eliberarea naţională, cât şi restructurarea modernă a societăţii,
programele ei demostrând egalitatea românilor, libertatea personală, libertatea tiparului,
responsabilitatea ministerială şi convocarea unei adunări legislative în care toţi românii
fără osebire să fie reprezentaţi. Avea un obiectiv idealist în construirea vechii Dacii, adică
unirea tuturor românilor într-un singur stat. Iată ce scria Câmpineanu agentului polonez
Adam Czatorizski: ,,Idealul românilor este să fie un singur popor, unit şi independent, să
constituie un regat ereditar, pentru toţi românii, cu îndepărtarea protectoratului rusesc şi a
suzeranităţii turceşti şi cu libertatea claselor sociale. Acest ideal e scopul nostru suprem”.
      Societatea Filarmonică a fost interzisă de către Curtea Domnească, după ce nişte
străini au fost infiltraţi şi apoi au trădat.
     În Moldova spiritul revoluţionar naţionalist va fi identificat cu mişcarea cărvunarilor.
Astfel, şi istoria României cunoaşte un episod carbonar autentic, prin acestă mişcare şi
prin Constituţia ei din 1822. Ei încercau să unească ideologia Revoluţiei Franceze cu
concepţia poloneză despre misiunea nobilimii, voind să stabilească egalitatea între nobili.
     Pentru a înţelege cât mai bine fenomenul carvonarismului moldovean, acesta trebuie
prezentat în contextul european. Carbonarismul nu trebuie disociat de masonerie, faţă de
care ar fi urmat un drum paralel plin de similitudini sau ar fi cunoscut un proces de
contopire. Cea mai răspândită versiune în privinţa originii acestei mişcări spune că se
trage din mişcarea naţionalistă italiană declanşată in secolul al X-lea între familiile
Frangipani, Orsini, Gaetani şi Savelli, care îşi împărţiseră Roma în zone de influenţă şi se
luptau pentru controlul asupra papalităţii. Aceste clanuri s-au unit împotriva Imperiului
Romano-German, ducând o luptă lungă de eliberare. Majoritatatea enciclopediilor
masonice plasează apariţia sau reapariţia sa în Italia la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea, ca influenţă venită din Franţa şi în legătură cu
francmasoneria britanică şi iluminismul bavarez. Astfel, carbonarismul italian ar fi o
dezvoltare a francmasoneriei care a găsit în Peninsula Italică o anumită stare de aşteptare

79
politică şi un mediu favorabil dezvoltării unor societăţi secrete. Diferenţa lojilor italiene
faţă de cele britanice s-a făcut încă de la început, carbonarismul având un pronunţat
caracter politic, fiind dominat de ostilitate împotriva ocupaţiei austriece.
  O problemă importantă privind înţelegerea tipului de francmasonerie în care au intrat
studenţii români de la Paris precum şi originea bipolară francmasonerie-carbonarism a
ideilor sub care au acţionat în ţară, o constituie tipul de carbonarism din primele decenii
ale secolului al XIX-lea. Acesta era caracterizat de infuzia masivă de masoni francezi
refugiaţi după eşecul mişcarii insurgente de la 1820, ce îşi propuneau ca la întoarcerea în
Franţa să producă acolo o adaptare a ideilor napoletane.
        În Moldova, influenţa carbonară a fost primită de către boierii progresişti prin
intermediul refugiaţilor polonezi şi ruşi francofoni, precum şi prin profesorii francezi
veniţi aici. Boierii cărvunari aveau dreptul să se întrunească, să discute şi apoi să
întocmească proiecte de legi. Din această activitate a rezultat Constituţia Moldovei din
1822 atribuită inginerului Ionică Tăutu, act care stă la baza sistemului democratic român.
Ideea principală a acestei constituţii, formată din 77 de articole era principiul conducerii
poporului prin elite, idee din cadrul ideologiei liberale de dreapta. Un alt principiu al
aceleaşi ideologii este enunţat foarte precis: lozinca republicană Libertate şi egalitate este
o anomalie socială şi trebuie respinsă. Noţiunea de egalitate civilă este la fel de extinsă ca
şi în codul napoleonian. Articolele 8, 12, 18, 65 proclamă egalitatea tuturor înaintea
legilor, selecţia urmând a se face după merit. Constituţia cărvunarilor de la 1822 duce
spre concluzia că, dacă a existat o influenţă masonică sau carbonară asupra boierilor ce
au elaborat-o, atunci aceasta a fost una curată, specifică vechii masonerii operative.
         În iunie 1841 se mai găsea la Iaşi o societate filarmonică, adesea depăşindu-şi
scopul ei, amestecându-se în politică. Nu e sigur că această societate ar fi avut ceva în
comun cu francmasoneria.

Societatea Carpatii – serviciul secret roman al Daciei Mari

In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa

de fatada ca un ONG de azi – Societatea Carpatii. Societatea isi propunea - conform
Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca“. Se avea insa in vedere situatia
romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete
vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt
infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de
„Societatea Carpatii“ ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-
Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii“ era un adevarat partid secret de rezerva, cu
zeci de mii de membri (peste 20.000), care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de
Imperiul Austro-Ungar si alipirea la Tara, dar executa si actiuni conspirative
O nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al
Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul
de Externe din Viena se raporta: „Societatea Carpatii“ a tinut la 4 iunie o sedinta publica,
careia i-a precedat o consfatuire secreta. S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva
Monarhiei austro-ungare. Un alt un raport confidential catre Kalnoky, ministrul de
Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii Carpatii“, din

80
care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt“ si foarte
activ spion austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu.
Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F.
Lauchman in acest sens: "Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent
austro-ungar care avea sub observatie miscarea „iridenta“ a ardelenilor din Bucuresti si
ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute“. O nota informativa a baronului von Mayr
denunta articolul lui Eminescu din „Timpul“, privitor la expansiunea catolicismului in
Romania.
Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpatii“ chiar la cererea reprezentantului Austro-
Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu.
Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si
perchezitii ale sediului „Societatii Carpatii“ au fost devastate sediile unor societati
nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate
procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de
alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia.

JUNIMII

– Junimea, definitoriu pentru întreaga noastră cultură modernă, socotind de la 1840 până
în present
Cei mai proeminenţi oameni politici dintre junimişti au fost, desigur, P.P. Carp şi Titu
Maiorescu; au deţinut de altfel şi înalte funcţii în stat, inclusiv pe cea de prim-
ministru.
Junimea şi masoneria
Este binecunoscut că majoritatea junimiştilor erau masoni. Graţie (şi) apartenenţei la Loja
ieşeană „Steaua României“ care număra la un moment dat aproape 150 de fraţi, în
perioada sa de vârf, „Junimea“, prin unii membri, a deţinut „frâiele puterii, atât la guvern,
în parlament, cât şi pe plan local“, altfel spus, a avut „odominaţie pe toate planurile, care
desigur că a favorizatşi înflorirea revistei «Convorbiri literare» şi a mişcării
culturale junimiste în ansamblu“. A fost o implicarebenefică într-o confrerie secretă care
cuprindea în compo-ziţia sa practic elita, toate elitele capitalei Moldovei, toate
instituţiile şi organizaţiile importante. De aici şi influenţaei enormă, într-o vreme când
francmasoneria era de altfelo putere la nivel european şi mondial. Se cunosc nume,
date, grade, se ştiu multe astăzi despre Loja masonicăde la Iaşi, deşi în Arhiva Marelui
Orient al Franţei, aflatăla Biblioteca Naţională din Paris. Fapt este că eraumasoni – „mai
mulţi medici şi farmacişti, avocaţi, procurorişi judecători (inclusiv preşedintele
ribunalului Iaşi), foştişi viitori prefecţi şi primari, directori de bancă şi comer-
cianţi, consulul şi cancelarul Consulatului francez din Iaşi,cel mai bun croitor, casierul
Băncii Moldovei, dentiştii,directorul Biroului telegrafic, directorul Eforiei Sf. Spiridon,
scriitori, librari şi profesori (inclusiv rectorul Universităţii),un arhitect, ofiţeri, proprietari,
rentieri […] Practic, aproapetot ce însemna ceva în Iaşii timpului făcea parte din Lojă
sau avea rude apropiate şi prieteni în aceasta“. Inauguratăsolemn la 21 august 1868, în
prezenţa plenipotenţiaruluiMarelui Orient, negustorul francez stabilit în România
Auguste Carence, intrată la puţin timp în adormire, Lojaieşeană s-a redeschis la 14 mai
1875. Oricum, despre„Steaua României“ şi masoneria junimistă nu se ştie (încă)totul.

81
În studiul intitulat „Junimea“ – societate secretă,MihailDimitrie Sturdza „forţează nota şi
pune înfiinţarea«Junimii» tot pe seama ocultei masone“. Mai im-portant este că
„junimiştii au văzut în francmasonerie,ca atâţia alţii atunci şi după, o modalitate de a
facilitaprogresul şi prosperitatea, de a-şi impune ideile socialeşi politice – care nu erau
decât benefice pentru ţară“.Deşi secretă, Loja ieşeană ţinea porţile deschise pentru
cei ce doreau să intre în ea, având un puternic caracterinternaţionalist.membrii ei
proveneau din diverse ţări europene: Franţa,Elveţia, Germania, Italia, Cehia, Galiţia,
Polonia, Aus-tria, Macedonia, Rusia, Grecia. Cei mai mulţi erau totuşiboieri autohtoni.
Nu existau bariere privind nu doar etnia,ci şi apartenenţa politică sau religia. Prezenţa
multor evrei,considerată în a doua parte a secolului XIX „o garanţiede umanism şi
toleranţă“, se explică desigur şi prin aceeacă în chiar conducerea Marelui Orient al
Franţei, suboblăduirea căruia se afla Loja de la Iaşi, erau evrei. Printreei, atât la vârful
Marelui Orient, cât şi în Loja de la Iaşi,bancheri, de aportul cărora organizaţia avea mare
nevoie.Cert este, aşa cum aprecia şi Eminescu, că „nu poate fifăcută nici o corelare între
apartenenţa la francmasonerieşi atitudinea naţională, pentru că atât junimiştii, cât şi
liberalii (în frunte cu căpeteniile lor) erau pe vremea aceeamasoni“. apartenenţa
la francmasonerie „pe lângă că era o modă printre tineriiprogresişti (câţi paşoptişti şi
unionişti au rămas în afaraacesteia?), mai avea şi meritul că te putea propulsa
în viaţa politică“.Un document doveditor este „Listei Membrilor din 1866 – fondatorii“,
unde sunt menţionate la fiecare: data şi locul naşterii,precum şi alte date. Din păcate, ceea
ce relevă, princomparaţie, această listă, sunt multele inadvertenţe întabelele şi în alte acte
existente în arhiva de la Paris. Un alt document foarteimportant este diploma de Maestru
a lui Iacob Negruzzi,conferită de Marele Orient al Franţei, la 3 noiembrie 1867
şi semnată de mai mulţi demnitari francezi şi români. .De reţinut, oricum, această
caracterizare a lui MihailDimitrie Sturdza: „Grupare deopoziţie politică, ascunsă sub
aparenţele masonice aleunui cerc cultural, «Steaua României» fusese concepută
de către marii boieri din Iaşi ca un cenaclu mai mult saumai puţin secret, destinat
convorbirilor politice cu somi-tăţile locale ale burgheziei bogate, cu intelectualii de vază
şi cu câţiva funcţionarii atraşi de perspectiva frecventăriiunui cerc din care altfel ar fi
rămas excluşi“.
cavalerii de la malta , care sunt masoni , si care si-au facut propria ceremonie masonica in
catedrala de la timisoara din permisiunea lui nicolae corneanu
Trecând peste părerile forţate ale unor istorici care consideră ca primii masoni pe
meleagurile carpatice ar fi fost Zalmoxis , iniţiat de Pitagora, sau Vlad Dracul , care a fost
primit în Ordinul Dragonului, societate cu caracter secret, se poate admite totuşi teoria
potrivit căreia Dimitrie Cantemir (1637- 1723), domnitor al Moldovei între 1710-1711, ar
fi fost iniţiat într-o societate secretă ezoterică. Marcel Saphira crede că a fost iniţiat
mason într-o perioadă când nu existau loji în Ţările Române, iar Emilian M. Dobrescu îl
considera rozacrucian. De aceeaşi părere este şi Lucian Blaga, care spunea: ,,E de
presupus apoi că Dimitrie Cantemir s-a folosit pentru întemeierea legăturilor sale cu
oamenii din Occident şi de alte mijloace: nu este tocmai exclus ca asemenea motiv să-l fi
îndemnat să se înscrie într-un ordin spiritual secret cum este acela al Roz Crucienilor,
care îşi aveau fără îndoială masoneria lor. Cantemir a avut desigur ocazia să cunoască o
doctrină iniţiatică, ce a exercitat o serioasă influenţă nu numai în veacul al XVIII-lea, ci
şi mai târziu”.

82
         Mulţi masoni afirmă ca francmasoneria a găsit în Ţările Române un teren propice
dezvoltării ei, deoarece spiritul masonic de înţelegere şi toleranţă religioasă se mulează
pe caracteristicile poporului român, în a cărui cultură nu au existat niciodată lupte
religioase. Ei însă trebuie să înţeleagă că principala caracteristică a fost dreapta credinţă,
tot din cultura lui lipsind sectele, iar raţiunea pentru care unii români au aderat la un
moment dat la masonerie, nu a fost nici într-un caz toleranţa, ci strict cauza naţională.
        Termenul de francmason, în forma arhaică de farmason, a intrat în vocabularul
limbii române la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Nicolae Stoica de Haţeg, în Cronica
Banatului (1785) aminteşte de frai-maorii şi frai-gasterii cu lojele lor. În 1787 avem
consacrată forma de francmason în traducerea arhimandritului Gherasim. Iar în întâiul
dicţionar analogic român, Cronica limbii române, manuscris din prima jumătate a
secolului al XIX-lea, datorat boierului Iordache Golescu, găsim definiţia: ,,Farmazon şi
francmason din cuvantul francez franc-maçon. Farmazon se zice o adunare, o soţietate de
zidari ce prin taină chibzuie de ale arşitectoniei, arhitecturii, de ale meşteşugului lor.
Farmazonie sau francmasonerie, adică tainica chibzuire a farmazonilor”.
        Originile francmasoneriei în România sunt incerte. Majoritatea istoricilor sunt de
părere că masoneria a fost introdusă în Moldova de un italian nume Carra, împreună cu
alţi trei marinari compatrioţi, înfiinţând în 1734 la Galaţi loja Loggia Gallazi şi loja
Moldova în 1735 la Iaşi. Ambele se aflau sub obedienţa Marelui Orient de Italia. Primul
venerabil al lojei Moldova a fost domnitorul Constantin Mavrocordat. Ceva mai târziu,
fiind mutat de sultan la Bucureşti, îl va lua cu el pe Carra şi vor înfiinţa alte loji acolo.
Mavrocordat îl va lăsa în locul său pe mitropolitul Leon Gheucă (1735-1789), episcop de
Roman între 1769-1785 şi mitropolit al Moldovei între 1786-1788.
          Cu privire la acest Carra, părerile sunt împărţite. Unii istorici au acreditat ideea
conform căreia cel care a introdus masoneria în Moldova a fost Jean Louis Carra (1743-
1793), francez de origine, pe care îl gasim la Iaşi în deceniul al optulea al secolului al
XVIII-lea, în calitate de publicist şi agitator politic. El îşi va găsi sfârşitul ca girondin în
1793. Această teză nu-şi are acoperirea istorică, deoarece prima lojă se formase deja în
1734, deci cu nouă ani înainte ca acesta să se fi născut.
         După alţii ar fi fost Antonio Maria de Chiaro (1669-1727), secretarul lui Constantin
Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino. Şi această ipoteză este falsă pentru că Antonio del
Chiaro murise în momentul când primele loji iau naştere. Legat de acest subiect ţin să
răspund domnului Viorel Danacu, Mare Maestru al Marii Loje Naţionale a României,
care afirma într-un interviu acum un an, că ,,primul român identificat în istorie ca
aparţinând masoneriei este dreptcredinciosul Constantin Brâncoveanu, canonizat de
Biserica Ortodoxă Română”. Domnia sa încearcă să demonstreze acest lucru prin faptul
că este greu de crezut că Antonio Maria del Chiaro nu l-ar fi iniţiat şi pe Brâncoveanu, de
vreme ce mai târziu a făcut acelaşi lucru cu domnitorul Moldovei. Prin declaraţia lipsită
de documente si mai ales de logică, venerabilul dovedeşte încă o dată, că masonii, ca şi
homosexualii, sunt acele ,,specii”, care în dorinţa de a-şi găsi legitimitatea, denigrează
marile personalităţi.
          Este posibil ca Antonio Maria del Chiaro ca fiind una şi aceeaşi persoană cu
francezul Jean Louis Carra.
         După formarea celor doua loji, masoneria câştigă teren, recrutându-şi membrii din
marile familii boiereşti: Vasile Balş, Iordache Cantacuzino, Sandu şi Petrache Studza,
Neculae şi Iordachi Roset-Roznoveanu, Rosetti, Conachi, Vilara, Dărmănescu , dar şi din

83
rândul clerului ortodox: Meletie al II-lea, episcop de Roman, arhidiaconul Nectarie
Hermez din Iaşi, arhimandritul Filaret Scriban, dar mai ales Prea Sfiţitul Leon Gheucă,
episcop de Roman, ajuns mitropolit al Moldovei şi arhimandritul Gherasim, cel care
traduce L ‘Ordre des Francs-Maçons , cartea abatelui Gabriel Louis Calabre Perau,
tipărită pentru prima oară în 1778 la Amsterdam, titlul manuscrisului românesc, Taina
francmasonilor, reproducând doar prima parte a cărţii. Traducerea cărţii a venit ca recţie
împotriva domnitorului Mavrogheni care în 1787 vorbise cu expresii nu prea frumoase
despre farmazoni, de aceea arhimandritul scrie în prefaţă: ,,Cu toate că materia ei iaste
întrupre rău presupus al obştei şi poate am pricinui multă defăimare, însă cunoscând că ea
iaste predeparte de adevăr am tălmacito, ca toţi cei ce vor ceti să cunoască socotială ce au
despre acestă tagma”.
Istoria masoneriei române are la un capăt sprijinul Bisericii, deoarece în loji, la început,
au intrat de la vladică la opincă şi că în loja Moldova existau mai mulţi membri din cler
decât laici. Dar intrarea ierarhilor în masonerie nu s-a produs decât din motive culturale şi
politice. Masoneria atunci nu avea forma denaturată pe care a căpătat-o mai târziu şi
trebuie făcută în permanenţă distincţia dintre francmasoneria veche şi francmasoneria
actuală, ca putere ocultă. Atunci era percepută ca un curent cultural la care aderau ierarhi
si călugări, într-o epocă în care cultura era prezentă doar în cercurile bisericeşti. Şi dau
aici exemplul exemplul mitropolitului Leon Gheucă, traducatorul unor texte din Platon şi
Aristotel sau cel al mitropolitului Dionisie Lupu, în vremea căruia se tipăresc Apostolul,
Penticostarul, Psaltirea şi Cuvintele depre Preoţie ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi
Grigorie de Nazianz între 1820 şi 1821.
          Lojile îşi vor opri pentru scurt timp activitatea deoarece în Imperiul Otoman, sub a
cărui suzeranitate se găseau Ţările Române, francmasoneria a fost interzisă în 1748, fiind
considerată o nouă sectă religioasă.
        Următoarele date despre activitatea masonică pe pământ românesc le aflăm în
timpul Războiului ruso-turc (1769-1774), când sub ocupaţia rusă, lojile au putut lucra în
libertate. Ofiţerii ruşi, aflaţi în legătură cu masoneria engleză, vor înfiinţa mai multe loji
militare, cele mai cunoscute fiind loja Marte la Iaşi în 1772 şi loja Minerva la Sadagura în
1774, loji aflate sub obedienţa Marelui Orient de Italia. O dată cu ridicarea ocupaţiei,
aceste loji îşi vor încheia activitatea.

         În Transilvania, masoneria începe să funcţioneze în loji din 1740. În 1782 ia fiinţă
prima lojă din Cluj sub conducerea baronului Fritsky Fekete. La Sibiu activează loja St.
Andreas zu den 3 Seebletfern, din arhivele căreia vedem că era în legatură cu diferite loji
din Iaşi şi Bucureşti între anii 1767-1792.
Românii aflaţi în lojile masonice vor duce o luptă energică pentru apărarea identităţii
româneşti, majoritatea celor care vor publica Supplex Libellus Valachorum în 1791, fiind
masoni. Mason se pare că a fost şi Horea (Vasile Nicola, zis Ursu), iniţiator al răscoalei
din 1784. A fost de patru ori la Viena unde a prezentat doleanţele românilor împăratului
Iosif al II-lea, iar la 23 februarie 1783 susţine la loja Adevărata înţelegere din Viena un
discurs în limba română care abundă de înţelesuri francmasonice. Ştefan Mateş susţine
ideea că Horea ar fi făcut parte din loja Frăţia de Cruce de la Viena. Afirmaţiile legăturii
lui cu lojile masonice s-au făcut din 1786, la doi ani după răscoală, de literatura vieneză
vieneză şi mai târziu de cea maghiară (1886) şi cea germană (1908).

84
CARBONARII LUI LA FAYETTE
Miscarea Carbonara din Italia, o societate secreta ce credea in emanciparea nationala a
popoarelor europene asuprite, a inspirat Eteria greceasca si revolta lui Tudor
Vladimirescu. Carbonarii si-au gasit repede adepti in Franta, fuzionand cu masoneria
locala si derulandu-si activitatea sub bine cunoscutul La Fayette.
Cuvintele „francmason”, „francmasonerie” sunt forma românească a cuvintelor englez
free mason, francez franc maçon sau german frei Maurer care înseamnă „liber zidar” şi
reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care
clădeau biserici, bazilici şi catedrale în Evul mediu (vezi mai jos). În secolul XIX, apare
în limba română şi sub forma „farmazon” care provine din cuvântul similar rusesc
însemnând „năzdrăvan” având aceiaşi origine ca şi cuvintele „farmec” şi „farmacie” (în
greceşte „vrăjeală”, „leac”).
Istoria francmasoneriei în România
După D.G.R. Şerbănescu şi Jacques Pierre, România şi francmasoneria sunt strâns legate.
În dicţionarele despre francmasonerie, România are pagini multe, iar în istoria neamului
românesc francmasonii au un rol determinant. Anecdotic, pe vremea “paşoptiştilor”
(astfel porecliţi de la revoluţia din 1848) exista în centrul Bucureştilor, alături de actualul
Muzeu naţional de Istorie, o “stradă Farmazoană”, dispărută odată cu regularizarea
Dâmboviţei şi cu reorganizarea urbanistică de la sfârşitul secolului XIX. Ulterior, actuala
stradă Mircea Vulcănescu (Ştefan Furtună pe vremea comunismului) a fost închinată
“Francmasonilor”, nume pe care îl păstră până în Martie 1938. Caz unic în lume,
francmasoneria avea deci în limba română un termen popular, şi în capitala Ţării
Româneşti o stradă comemorativă.
În secolul XVIII, Constantinopolul era pentru noi românii Şcoala învăţăturii universale,
la care nu puţini Domnitori şi mari boieri şi-au trimis copiii. Acolo se găseau mulţi
învăţători şi dascăli de renume, greci, francezi, englezi sau italieni, printre care
francmasonii erau prezenţi. Dar chiar înainte de apariţia masoneriei contemporane, câţiva
dintre Domnitorii români au aplicat ideile şi principiile “Epocii Luminilor” pe care şi
francmasoneria le-a răspândit. În Moldova şi Ţara Românească, Alexandru Lăpuşneanu
şi Radu Şerban au întemeiat Şcoli domneşti “pentru învăţătura norodului” în 1561 la
Cotnari şi în 1603 la Târgovişte. Academia din Bucureşti apare în 1688 din cheltuiala
domnitorului Şerban Cantacuzino, cea din Iaşi în 1707 din cea a lui Antioh Cantemir, iar
cea din Transilvania în 1795 din străduinţa învăţatului Ioan Piuariu-Molnar. Constantin
Brâncoveanu, Antioh şi Dimitrie Cantemir înfăptuiesc reforme juridice şi fiscale, deschid
şcoli şi spitale, popularizează ideia “bunului” sau “binelui obştesc”. În 1741, Domnitorul
Constantin Mavrocordat instaurează în Ţara Românească o Constituţie (”Marele
Hrisov”), iar în 1746-49 tot dânsul, domnind succesiv la Bucureşti şi la Iaşi, desfiinţează
şerbia (iobăgia) în ambele Principate. “Marele Hrisov” a fost publicat ca model juridic de
Constituţie în gazeta “Mercure de France” din Iulie 1742. În 1780, “Pravilniceasca
Condică”, redactată de Domnitorul Alexandru Ipsilanti, modernizează legislaţia Ţării
Româneşti. În 1784, faimosul “Supplex libellus valachorum”, redactat în principal de
Nicolae Ursu zis “Horea”, prezintă revendicări absolut similare cu cele exprimate zece
ani mai înainte în America sau cinci ani mai târziu în Franţa. În ciuda înfrângerii
răscoalei şi uciderii lui Horia şi lui Cloşca, împăratul austriac Iosif al II-lea este silit să
desfiinţeze iobăgia şi în Transilvania. Astfel, ţările române sunt dotate cu Constituţii iar

85
ţăranii români sunt eliberaţi din şerbie, pe când împărăţiile vecine vor rămâne monarhii
absolute cu ţărani şerbi, timp de încă un veac şi mai bine.
Unii autori anglo-saxoni nu recunosc vechimea francmasoneriei în ţările române, dar
istoricii D.G.R. Şerbănescu şi Jacques Pierre (în Dicţionarul francmasoneriei, Presses
universitaires de France, Paris 1991 sub dir. lui Daniel Ligou), afirmă că prima lojă
masonică românească fost întemeiată la Iaşi în 1748, de către italianul Carri, secretar al
lui Constantin Mavrocordat. Nu ştim dacă şi Domnitorul reformator a făcut parte din lojă.
A doua lojă apare în 1749 printre saşii de la Braşov, a treia în 1767 printre cei de la Sibiu.
A patra lojă în Basarabia, la Chişinău, în 1820. Întemeiată de un medic Alzacian,
Schaller, venit în Rusia cu Napoleon, ea numără printre membrii săi un însemnat
demnitar ortodox: arhimandritul Efremie, care va întemeia la rândul său o a cincea lojă,
“Zorile”, majoritar românească, la Silistra şi apoi încă una, bulgărească, la Ruse, în 1830.
Precizăm aici că francmasonii şi biserica ortodoxă au avut până în 1937 relaţii bune, pe
când biserica romano-catolică i-a socotit îndelungă vreme eretici şi apostaţi. Ca exemplu,
episcopul Dunării de jos şi academicianul Mihail Ştefănescu (1823-1892, cunoscut sub
pseudonimul de “Melchisedec”), a fost şi un însemnat demnitar francmason.
În 1821, numeroşi sunt românii afiliaţi la “Eteria” masonică condusă de Alexandru
Ipsilanti, descendent al Domnitorului cu “Pravilniceasca Condică”, dar devenit general
rus şi demnitar mason. Printre ei, Tudor Vladimirescu, care va fi executat fiindcă îşi
încălcase jurământul faţă de “Eterie”. Scopul “Eteriei”, bazată la Odesa, era internaţional:
dărâmarea puterii religioase şi politice a Sultanului Otoman în întreaga Peninsulă
Balcanică, cu ajutorul Ţarului Alexandru întâiul, şi al Patriarhului de la Constantinopol.
Ori Tudor Vladimirescu dăduse prioritate obiectivelor sale locale din Ţara Românească,
încurcându-i strategia lui Ipsilanti. În 1825, fraţii Golescu, boieri mari, întemeiază la
Bucureşti a şasea lojă din România: “Societatea filarmonică”, la care aderă jumătate din
protipendada politică, economică şi socială din oraş. Dar cea mai mare şi vestită lojă
românească va fi a şaptea : “Steaua Dunării”, întemeiată la… Bruxelles, în Belgia, în
1850, în refugiu, de “fraţii farmazoni”, care făcuseră în 1848 revoluţia “paşoptistă” cu
tricolorul albastru-galben-roşu însemnând “Libertate, Dreptate, Frăţie”, principii de bază
ale francmasonilor.
La aceşti “farmazoni vechi” se adaugă o seamă de studenţi români din Franţa, unii iniţiaţi
în loja “Athénée des Étrangers” (Ateneul străinilor) : printre ei, Vasile Alecsandri,
Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Gheorghe
Magheru, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila, Spiru
Haret… Cum se zicea odinioară la Bucureşti : “începi student, continui farmazon, devii
savant sau ministru, şi termini călcat în picioare de mulţime sub formă de Bulevard”. Într-
adevăr multe din bulevardele din centrul oraşelor româneşti au numiri de francmasoni
celebri.
Doritori de a stabili un stat de drept bazat pe principiile democraţiei parlamentare şi ale
dreptului pământean, francmasonii români au înfiinţat numeroase societăţi şi reviste
literare (Junimea), asociaţii filantropice sau chiar societăţi revoluţionare secrete (Frăţia).
Prin ele sau individual, au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în
consiliile româneşti din Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Ardeal şi Basarabia
(Sfatul Ţării), unde au militat pentru o unire necondiţională cu vechiul Regat, cât şi la
Conferinţa Păcii de la Paris, pentru recunoaşterea noilor graniţe, iar în Parlamentul
României pentru extinderea în Vechiul regat a anumitor noi legi mai democrate, atunci

86
votate în noile teritorii (de exemplu reforma agrară, şcoala peste tot obligatorie şi dreptul
de vot pentru ambele sexe, sau cetăţenia fără discriminări de credinţă sau de limbă). În
aceste dezbateri, în care erau adversari ai naţionaliştilor, ai marxiştilor şi ai partizanilor
dreptului strămoşesc, nu totdeauna francmasonii au avut ultimul cuvânt. Dar într-un
răstimp de 5 ani, mulţumită activităţii lor, România a devenit o monarhie parlamentară
unitară modernă, în care majoritatea problemelor constituţionale, agrare şi de drept erau
rezolvate, şi a cărei imagine pe scena internaţională era deosebit de pozitivă.
Francmasoneria română care luase o mare dezvoltare în perioada interbelică, fiind uneori
implicată şi în câteva afaceri lumeşti, este închisă în 1938 printr-o înţelegere (aprig
contestată, dar motivată de situaţia politică şi de atacurile legionare) între regele Carol al
II-lea şi Marele maistru Jean Pangal. Ea devine clandestină în timpul celui de-al doilea
război mondial, dar masonii, numeroşi în administraţia Serviciului maritim român, au
ajutat refugiaţii şi prigoniţii (majoritar evrei) să fugă de la Constanţa la Istambul între
1940 Si 1944. Aceste nave au salvat mii de persoane, şi ar fi putut salva mai multe fără
torpilele sovietice (episodul tragic al navei „Strume”). Alţi „drepţi-cetăţeni” ca de pildă
farmacistul Beceanu din Iaşi sau primarul Cernăuţilor, Traian Popovici, au salvat
deasemenea mii de evrei, dar numele lor au fost date uitării, fiindcă deşi Traian Popovici
este recunoscut „drept” având o stradă la Bucureşti şi o statuie la Tel-Aviv, nici evreii
nici românii nu au cultivat memoria lor (istorici ca Radu Ioanid sau Carol Iancu le
reproşează că nu i s-au opus făţiş mareşalului Ion Antonescu, iar naţionaliştii îi socotesc
„trădători de neam”).
După război, obedienţele masonice, autorizate din nou, dar ameninţate de partidul
comunist care le socotea „organizaţii burghezo-moşiereşti”, se uniră în 1945 într-o
„Francmasonerie unită a României”, în frunte cu generalul Pandele şi cu scriitorul Mihail
Sadoveanu. Dar în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul,
comuniştii nu puteau tolera o organizaţie pe care să n-o poată controla zi de zi. În 1948,
după arestarea multor francmasoni cunoscuţi sau descoperiţi (în parte mulţumită listelor
întocmite de legionari), comuniştii hotărăsc desfiinţarea francmasoneriei în România.
Mihail Sadoveanu scapă de arestare trecând definitiv în partid şi manifestându-şi făţiş
dispreţul pentru fostele sale principii, dând manifestului său pro-Stalinist titlul Lumina
vine dinspre Răsărit, care în simbolica masonică înseamnă ceva total potrivnic
stalinismului, anume căldura iubirii frăţeşti şi luminarea minţii prin cunoştinţă şi
libertate…
La data de 27 décembre 1989, la Bucureşti, francmasonii supravieţuitori se întâlnesc în
fostul Templu din strada Radu de la Afumaţi şi pun la cale renaşterea Francmasoneriei
române. În Octobrie 1990, la Paris, francmasonii români din exil creează Marea Lojă
Naţională a României. Această mare lojă cuprinde trei loji: Steaua Dunării, România
Unită şi Solidaritatea. Alexandru Paleologu, atunci ambasador al României la Paris, este
ales Mare Maistru. În februarie 1991, se deschide loja Concordia depinzând de Marea
Lojă Naţională Unită din Anglia, prin intermediarul Marelui Orient din Italia, a Marii
Loji naţionale franceze şi a Marii Loji din Austria. În mai 1991, se deschide loja
Humanitas a Marelui Orient (din Franţa). În 1992, deschiderea altor două loji, la 24
ianuarie 1993 face posibilă întemeierea Marii Loji Naţionale din România.
Evident trebuiau să apară şi dezacorduri : 13 loji creează separat un District Transilvania
care, în martie 1996, împreună cu câteva loji de obedienţă franceză, formează Marea Lojă
Naţională Unită din România. În 1997 se unesc cele două Supreme Consilii. În iulie

87
2000, Marea Lojă a României şi Marea Lojă Naţională din România au tentat să se
unească. În 2003, Marea Lojă Naţională a României şi Marea Lojă Naţională din
România s-au federat într-o Confederaţie a Marilor Loji din România de Rit Scoţian
Antic şi Acceptat.
Astăzi există în România nouă grupări masonice :
Marea Lojă Naţională a României.
* Marea Lojă Naţională din România.
* Marea Lojă a României.
* Marea Lojă Naţională Unită din România.
* Marea Lojă Feminină a României.
* Marele Orient al Romaniei.
* Dreptul Uman din România.
* Marea Lojă a Transilvaniei.
* Marea Lojă ,,UMSOI” .

Societăţi secrete (istorice şi actuale) în Franţa

Franţa

Napoleon a intuit rapid importanta Franc-Masoneriei: pe care a redesteptat-o,

indemnandu-si maresalii si generalii sa se lase initiati - dar avand totodata grija sa
controleze Marele Orient al Frantei printr-un om de incredere (principele Regis de
Cambaceres, duce de Parma si arhicancelar al Imperiului, "uns" Mare Maestru al
Ordinului).

Din Franc-Masoneria oficiala - aservita, de Napoleon, intereselor Statului - se desprinde,

foarte repede, un ordin masonic revolutionar: care, adaptand la noua situatie lozincile (ca
si mijloacele de actiune) iacobine, instruindu-si adeptii in loji strict secrete, ce profesau
un necrutator cult al libertatii, isi propune dezlantuirea unor insurectii militare si
nationale in mai toate tarile din Europa si America Latina. Spania si Portugalia,
dimpreuna cu coloniile lor de peste Atlantic, statele italiene, Germania, Ungaria, Imperiul
otoman - iata "tintele" urmarite de membrii acestui ordin care, in functie de "specificul
locului", adopta diverse denumiri si forme de actiune: carbonari in statele italiene, eteristi
in Imperiul Otoman etc.
Philike-Hetairia, dupa numele ei grecesc (adica "Uniunea amicala" sau "Asociatia
prietenilor"), Eteria reprezinta punctul in care destinul istoric al Tarilor Romane
intersecteaza, din nou, Franc-Masoneria… Chiar daca, initial, nu era de sorginte
masonica, "Eteria a luat forma lojilor masonice si le-a imprumutat ritualul, fiind de fapt -
asa cum n-a incetat sa afirme cancelarul imperial al Austriei, principele de Metternich, ca
si legitimistul francez contele de Salaberry - o veriga in lantul masonic revolutionar".

Martiniştii, alt ordin masonic secret

În 1754, Martinez de Pasqualli a fondat în Franţa un ordin masonic particular, denumit
„Aleşii Cohen” (Elus Cohen), având ca loji mai importante pe cele ale iluminaţilor de la

88
Avignon, ale alchimiştilor de la Philateles şi ale “Academiei veritabililor masoni” din
Montpellier. În activitatea martiniştilor, studiul şi practica magiei juca un rol important.
Pasqualli şi principalii săi discipoli, Willermoz, Claude de Saint Martin, au întreţinut o
vastă corespondenţă, care permite astăzi reconstituirea doctrinei ritului, şi un amestec de
magie, indicaţii mistice şi practici de vindecare a bolilor prin aşa-zisul magnetism animal.
În general, martinismul era inspirat de lucrările lui Swedenborg, ritualul magic avînd
dorinţa de a-şi dezvolta în ei acuităţi misterioase „adormite”, capabile a-i pune în legătură
cu spiritele şi, pe această cale, de a afla viitorul. Spre deosebire de masonii obişnuiţi, care
întreţineau ritualurile magice clasice ale lojilor, martiniştii se reuneau în şedinţe spre a
invoca spiritele, având credinţa în mântuirea sufletelor şi obiectelor. Ceremonialul ritual
avea loc în interiorul unui cerc magic, marcat de lumânări aprinse, în centrul acestui
spaţiu fiind arse tămâie, şi mac de grădină, cuişoare şi scorţişoară, ceea ce crea o
atmosferă propice declanşării de stări psihice anormale”.
Ceremoniile de iniţiere aveau, de asemenea, un aspect bizar, fiind inspirate de teoriile
swedenborgiene şi mesmeriene. Astfel, candidatul trebuia să ţină un anumit regim
alimentar, postând în zile stabilite prin calculul astrologic, să recite în fiecare dimineaţă
aşa-zisul „Oficiu al Sfântului Spirit”. După îndeplinirea acestor formalităţi prealabile,
novicele se prezenta în plenul lojii, îmbrăcat în negru, dar fără a avea nimic metalic
asupra sa, nici chiar un simplu ac. El trasa în jurul său un cerc, spunea cuvintele magice
„Rap, lob, Oz, Fa”, indicând cele patru puncte cardinale, aprindea lumânările din jurul
cercului magic şi produsele puternic mirositoare din centrul acestuia, după care pronunţa
solemn o anume frază rituală. Ceremonia se încheia, prin stingerea, pe rând a lumânărilor
de către novice şi prosternarea acestuia pe duşumea, cu faţa în jos şi braţele întinse
lateral, închipuind o cruce.
Martiniştii se recunoşteau după bijuteriile magice pe care le purtau, ca şi după
preocupările lor oculte. Ritul masonic martinist a cunoscut o largă extindere, influenţând
mult ceremonialurile francmasoneriei moderne. El a avut continuu aderenţi recrutaţi din
rîndul marii nobilimi, politicienilor, literaţilor, pregătind noi adepţi care promiteau să
ocupe locuri de frunte în societate.
Ordinul iluminatilor (si conspiratia lor) a crescut mereu, jucând un rol imens în contextul
Revolutiei Franceze (1789), motorul tuturor miscărilor din secolul XIX. Latura politică si
atee a ordinului a creat Iluminismul, , iar latura mistică a ordinului a creat miscarea Noua
Era (New Age), care, putem spune, este proorocul mincinos.

Masoneria in Franta si expansiunea gradelor inalte.

Marea Lojă ca societate initiatica patrunde in Franta in 1730 si cunoscand o
rapida inflorire devine curand o pepiniera a desavarsirii umanismului la care
adera atata aristocratii cat si burghezii maguliti ca pot fi astfel „la fel de nobili ca
cei cu sange albastru”. In ciuda ostilitatii bisercii catolice care nu privea cu ochi
buni „acest cal troian al protestantismului britanic”, concretizat chiar de o bula
papala data de Clement al XII-lea, in 1738, parlamentul si justitia regala nu se
constituie in adversarii masoneriei. Insa francmasoneria franceza se va confrunta
cu o profunda criza morala. Desii numarul adeptilor crestea necontenit, calitatea
morala si mistica a „fratilor” lasa de dorit, multi dintre ei fiind interesati doar de
petrecerile care incheiaiu sesiunile lojelor. Vocea cea mai autorizata care a
combatut „mediocritatea in care risca sa se cufunde acest inalt ordin” i-a

89
apartinut cavalerului Michel de Ramsay. Nascut in Scotia, influentat de
„rafinamentul simbolismului cavaleresc si mai ales de profunzimea si lumina
invataturilor Ordinului Templului transmis prin Charta Transmisionis, redactata de
urmasul lui Jacques de Molay, Marcus Larmenius, a incercat sa promoveze
initial un proiect de reforma in masoneria engleza. Fiind insa catolic, Ramsay nu
a fost acceptat de Marea Loja adanc influentata de protestantii invingatori. Astfel
ca el s-a hotarat sa se intalneasca cu „fratii” francezi.
Dupa 1740 s-au dezvoltat gradele inalte, dezavoate de „masoneria
albastra” tributara crezului ca sunt suficiente gradele „operative”: ucenic, calfa,
maestru. Scopul initierii prin mai multe grade era redescoperirea „cuvantului
pierdut”, numele secret soptit de Dumnezeu creatiei sale in momentul nasterii
omului „ dupa chipul si asemanarea Sa”.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea, masoneria patrunsese destul de repede si de adanc in
casele regale europene. Revolutia franceza este marcata de Razboiul de Independenta din
America, pe care regele Ludovic al XVI-lea l-a sustinut cu infocare, lucru care i-a adus
moartea, dupa o condamnare a francmasonilor autohtoni.
Anul 1789, care a purtat semnatura idealului devenit slogan “Egalitate, Libertate,
Fraternitate”, a fost caracterizat de o serie de represiuni sau dictaturi sangeroase cauzate
pe de o parte de nemultumirea poporului fata de legea fratilor masoni ajunsi la putere. Se
ajunsese la situatia in care francmasoneria, sub autoritatea Marelui Maestru Filip
Egalitate, domina Franta, tara in care populatia era in mare majoritate analfabeta.
Declansarea revolutiei a fost inevitabila.
Revolutionarii francezi, ai caror lideri au fost masoni, cu exceptia lui Robespierre, au
redactat, in doua variante, Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului si au abolit
privilegiile preotilor catolici, declansand astfel un conflict intre Biserica Romano-
Catolica si Marele Orient al Frantei, conflict care dureaza si astazi.
Despre revolutia din 1848 si idealul sau “Libertate, Egalitate, Fraternitate”, masonii
sustin ca a fost castigata fara greutate, iar regimul lui Ludovic-Filip, schimbat. La putere
este instalat Charles Louis-Napoleon, nepotul imparatului Bonaparte, mason si carbonar
deopotriva.
Francmasoneria a continuat să îşi lărgească tot mai mult rândurile, iar în 1720, au fost
înfiinţate loji masonice în Franţa, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au
format o Mare Lojă la Paris, în 1735. Marea Lojă era diferită de Lojile Scoţiene, care
fuseseră formate după ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele două
ramuri ale Masoneriei Franceze s-au accentuat în 1746, o dată cu exilarea din Anglia a lui
Carol Eduard, poreclit „Scumpul prinţ Charlie” Stuart, sau „Tânărul Pretendent” şi a
susţinătorilor lui, care au încurajat folosirea Ordinului în scopuri politice.
În această epocă a devenit cunoscută marelui public adevărata origine a Francmasoneriei.
In 1737, profesorul fiilor prinţului Carol Eduard care era şi membru al Societăţii Regale,
Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în faţa francmasonilor din Paris. Acest
discurs a devenit cunoscut drept „Cuvântarea lui Ramsey”, în care acesta declara:
„Ordinul nostru a format o uniune de nedespărţit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim” -
un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri. Ramsey mai spunea că
Francmasoneria era legată de şcolile antice de mistere, patronate de zeiţa greacă Diana şi
de cea egipteană Isis.

90
Societăţi secrete (istorice şi actuale) în Franţa

Italia

CARBONARII LUI LA FAYETTE

Miscarea Carbonara din Italia, o societate secreta ce credea in emanciparea nationala a
popoarelor europene asuprite, a inspirat Eteria greceasca si revolta lui Tudor
Vladimirescu. Carbonarii si-au gasit repede adepti in Franta, fuzionand cu masoneria
locala si derulandu-si activitatea sub bine cunoscutul La Fayette.

P2
În 1976 P2 se distanţează de „Grande Oriente d’Italia” şi continuă să-şi consolideze
influenţa în societate.
Unul din punctele importante în istoria P2 este considerată capturarea “arhivei SIFAR”,
peste 157 de mii de dosare compromiţătoare la adresarea oamenilor politici, militari şi
oamenilor de afaceri. Dosarele au fost alcătuite de poliţia secretă italiană şi urmau să fie
distruse printr-o decizie a parlamentului italian. Prin intermediul generalului De Lorenzo
şi generalului Alvena (şeful serviciilor secrete militare) copiile dosarelor
compromiţătoare au intrat în posesia lui Gelli, permiţându-i acestuia să influenţeze
decisiv viaţa politică italiană timp de aproximativ 15 ani.
În premieră, societatea italiană a aflat despre existenţa P2 în urma unor investigaţii a
poliţiei în cazul asasinării lui Roberto Calvi, supranumit „Bancherul Domnului”, când se
descoperă legătura dintre acesta şi Gelli. Roberto Calvi se afla în legătură cu Vaticanul
fiind membru al consiliului administrativ al „Banco Ambrosiano”, care aparţinea Băncii
Vaticanului. În cadrul investigaţiilor, poliţia a descoperit spălări imense de bani prin
această bancă. Instituţia a falimentat în 1982, provocând unul din cele mai mari
scandaluri politice italiene din secolul XX, când a fost descoperită spălarea şi
redirecţionarea a câteva miliarde de dolari. În context, moartea lui Calvi devine un sfârşit
logic.
Calvi a dispărut la 10 iunie 1982 din unul din apartamentele său din Roma. Mai târziu,
acesta este văzut în Veneţia, de unde pleacă cu un avion privat în Marea Britanie.
Pe 17 iunie 1982, Graziella Corrocher, secretară lui Calvi (cea care ţinuse şi registrele
P2), e aruncată de la etajul patru al Băncii Ambrosiano. La 18 iunie Calvi este găsit
spânzurat sub podul Blackfriars din Londra. În buzunarele acestuia au fost găsite 23.000
de lire sterline, iar în sacoul acestuia, două cărămizi. Ştreangul de care era spânzurat avea
forma lanţului masonic. Moartea acestuia a fost calificată drept suicid. În 1998 acesta a
fost exhumat, iar în 2002 poliţia a recunoscut că Roberto Calvi a fost asasinat.
Existenţa relaţiilor strânse dintre „Bancherul Domnului” şi Licio Gelli au determinat
poliţia să efectueze percheziţii în vila şefului P2, unde au şi fost găsite listele membrilor
organizaţiei masonice. Pe lângă cele 100 de persoane pe care poliţia nu doreşte să-i dea
publicităţii „în interese de anchetă”, se cunoaşte că printre cei 900 se aflau 4 miniştri, 44
deputaţi ai parlamentului italian, 19 judecători, 58 de profesori universitari, generali,
ofiţerii serviciilor secrete italiene, bancheri, oameni de afaceri, directori de televiziune,
jurnalişti etc. În această listă au figurat şi actualul prim-ministru Silvio Berlusconi, chiar
dacă la acel moment, acesta nu era implicat în politică. Poliţia a găsit şi un program al

91
organizaţiei (”Piano di Rinascita Democratica”) care presupunea instaurarea unui regim
autoritar în Italia sub conducerea organizaţiei „Prapaganda Due”.

Misterele asasinatului prim-ministrului Aldo Moro

Numele P2 este asociat şi cu numeroase acţiuni criminale. Unele din ele au fost
confirmate ulterior de investigaţiile poliţiei, altele au fost trecute sub titlul „Top secret”. 
Comisia specială a parlamentului italian, condusă de Tina Ancelmi din partea Partidului
Creştin Democrat, a învinuit organizaţia P2, în cadrul unui raport, de numeroase afaceri
criminale şi asasinate. În unul din discursurile sale, Tina Ancelmi afirma: „Există încă
multe semne de întrebare nesoluţionate în viaţa acestei ţări. Începând cu moartea lui Aldo
Moro. Nu ştim nici astăzi unde a fost ascuns şi nu ştim din ordinul cui a fost ucis. Că P2
ar fi avut un proiect politic s-a dovedit. Iar faptul că îşi avea printre obiective distrugerea
Democraţiei Creştine şi a lui Moro (aşa cum se poate citi textual într-un document de
notorietate) este un alt fapt cert”. În 1964, Generalul Giovanni de Lorenzo, comandantul
carabinierilor (fost sef SIFAR), conducătorul secret al organizaţiei teroriste “Gladio” şi
aşa cum s-a aflat mai târziu, şi un membru al lojii P2, a pus la punct planul loviturii de
stat “Piano Solo”. Planul “Piano Solo” urmarea asasinarea lui Aldo Moro. A fost
abandonat, în urma unui compromis între socialişti şi creştin-democraţi, care au format
guvernul fără comunişti.
În anii ‘70 Aldo Moro a fost unul din liderii care au fost cointeresaţi de „compromisul
istoric” solidaritatea dintre creştin-democraţi şi comunişti pentru depăşirea crizei sociale,
economice şi politice din ţară. În 1978, “Brigăzile roşii” îl răpesc pe premierul italian
Aldo Moro, cel care fusese – în 1964 – “ţinta” puciului “Piano Solo”. “Vina” lui Moro:
“compromisul istoric” cu comuniştii! Papa de la Roma Paul al VI-lea, expediază
teroriştilor o scrisoare prin care cere să fie luat ostatic în locul lui Moro. În ziua de 9 mai
1978, la Roma, în portbagajul unui „Renault” roşu, între sediile a două partide mari, a
fost găsit cadavrul neînsufleţit a lui Aldo Moro.
La 2 august 1980, gruparea teroristă “Gladio”, comite un atentat terorist în Gara de la
Bologna, soldat cu 85 de morţi şi sute de răniţi. Crima este pusă pe seamă „Brigăzilor
roşii”, care declara că acţionează din numele Partidului Comunist din Italia. Mai târziu,
ancheta poliţiei dezvăluie adevăraţii vinovaţi: neofasciştii Valero Fioravanti, soţia sa,
Francesca Mambro, Massimiliano Fachini şi Sergio Pieciafuoco, precum şi alţi nouă
complici în atentat.
Interesant este că Licio Gelli – Marele Maestru al lojii “Propaganda Due” – şi Francesco
Pazienza, un agent secret cu multiple relaţii în Italia, Franţa şi SUA, fiind bănuiţi de
implicare în atentat, au fost achitaţi în proces. (Fiona Leney, “Independent”, 19 iulie
1990).
În afara legii
Comisia creştin-democratei Tina Ancelmi a calificat loja „Propaganda Due”- „organizaţie
criminală secretă” cu relaţii puternice la nivel internaţional, în special cu clasa politică
din Argentina şi preşedintele ei Juan Domingo Perón Sosa. Ca rezultat al acestui scandal,
la 26 mai 1981 guvernul italian este nevoit să-şi dea demisia, iar la 24 iunie aceluiaşi an
parlamentul adoptă o lege prin care este interzisă activitatea organizaţiilor secrete. Mai
târziu, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului va califica această interdicţie drept
„încălcarea flagrantă ai drepturilor omului”.

92
8. Societăţile secrete în Anglia
în Anglia creştinismului timpuriu

Ritul de York este cel mai vechi şi cel mai puternic rit masonic recunoscut, şi care are cel
mai mare număr de membri care activează pe toate continentele lumii. Prima atestare
istorică – REGIUS POEM – document descoperit în secolul XVII, care tratează istoria
masoneriei din sec. X. Prima Mare Lojă a fost înfiinţată în oraşul York în 926, sub
domnia regelui Athlestane (fiul lui Alfred cel Mare), iar primul Mare Maestru a fost
prinţul Edward, fratele regelui.
1725 – Marea Lojă din York, considerată izvorul Masoneriei, se constituie în Marea Lojă
Antică care consideră gradul de Mason al Arcului Regal ca parte necesară a Masoneriei
Antice şi care pe emblema sa are elemente de heraldică specifice acestui grad: cei doi
heruvimi, chivotul legii şi cele patru steaguri ale triburilor israelite.
1813 – se constituie Marea Lojă Unită a Angliei, prin unirea Marilor Loji independente
ale Masoneriei Antice şi moderne de pe teritoriul Angliei. În actul de uniune se
stipulează: „Se declară şi se pronunţă că Masoneria pură se compune din trei grade:
ucenic (discipol), calfă (companion) şi maestru şi include Ordinul Suprem al Holy Royal
Arch, dar acest articol nu interzice ca Lojile să se întâlnească şi să lucreze în Ordinele
cavalereşti în conformitate cu Constituţiile acestor Ordine”.
Ritul de York se compune din Corpurile Masonice Capitulare, Criptice şi Cavalereşti,
alături de corpurile paramasonice reprezentate de Ordinul De Molay pentru tinerii între
12-21 ani şi Ordinul Trandafirului pentru soţiile de masoni.
Prin parcurgerea şi înţelegerea simbolului fiecărui grad, cel ce caută neobosit Lumina,
descoperă adevărurile ferite de accesul profanilor, prin ocultarea voită a întregii
ritualistici masonice. În final, accederea la cele mai înalte grade ale Ritului de York are
drept rezultat desăvârşirea educaţiei masonice şi a spiritualităţii pentru a deveni un
perfect Maestru Mason. Aceasta este exprimată şi de simbolistica fenomenului morţii
care apare ca act iniţiatic final, desigur la scară diferită si progresiv, incepand cu ritualul
gradului trei în masoneria simbolică si continuand cu ritualurile Corpurilor Capitulare,
Criptice si Cavalereşti.
Pentru a sublinia importanţa Ritului de York în Francmasoneria universală este suficient
să amintim că Marele Maestru al Marii Loji Unite a Angliei, care conform tradiţiei este
un membru al Casei Regale, este în acelaşi timp şi Înalt Mare Preot al Supremului Mare
Capitul al masonilor Arcului Regal din Anglia.

Creştinizarea anglo-saxonilor şi întemeierea primei episcopii la Canterbury, la sfârşitul

secolului al VII-lea, aduc modificări în normele confreriilor de constructori, vechile
ritualuri ca şi regulile de iniţiere căpătând formule adecvate noii religii dominante, fără ca
prin aceasta să se piardă manoperele oculte – semne şi procedee magice, secretul şi
ceremonialul iniţierilor etc. — şi nici tradiţiile de solidaritate şi întrajutorare etico-
profesională moştenite din antichitatea romană.
După secolul al VII-lea, în confrerii nu mai puteau intra decât oameni liberi, deoarece
doar ei se bucurau de privilegiul circulaţiei nestingherite dintr-o localitate într-alta. Cum
aceştia erau denumiţi freemason, adică ziua liberi, asociaţiile lor au început a se chema
masonerii. Fiecare grupare masonică a căpătat termenul de lojă.

93
Invazia danezilor în Kent, Anglia de est şi Northumbia aduce ruina oraşelor şi a
bisericilor, astfel încât, după bătălia de la Edington şi alungarea danezilor din Londra de
către Alfred cel Mare, regele Wessex-ului (anul 886), asociaţiile de masoni capătă din
nou amploare şi privilegii, datorită cererii masive de construcţii. În anul 925, regele
Ethelstan confirmă privilegiile lojilor masonice, dându-le un regulament (Constituţia de
la York). În acelaşi timp, constructorii îşi aleg ca patron pe Sfântul Ioan, deoarece
sărbătorirea acestuia coincidea cu solstiţiul de vară, moment astronomic celebrat prin
ritualuri magice de către membrii confreriilor de zidari încă din antichitate. Drept urmare,
masonii vor lua numele de fraţi ai Sfântului Ioan.
Confreriile de zidari „Fraţii Sf. Ioan” se răspândesc acum pe continentul european,
căpătând din partea papilor privilegiul de a zidi catedrale, precum şi diploma care le
scoteau de sub jurisdicţia locală şi a edictelor regale. Aceste mari avantaje determină pe
mulţi oameni de artă şi gânditori să ceară a deveni membri asociaţi ai lojilor masonice,
profitând de faptul că legislaţia vremii prevedea obligaţia pentru fiecare burghez de a fi
neapărat înscris într-o breaslă. Intrând în lojile masonice, aceştia au adoptat insignele,
termenii meseriei de zidar şi s-au supus regulilor de breaslă, cu scopul de a putea dezbate
nestingheriţi, în mod secret, în adunările oculte masonice, idei filosofice şi căi de
reformare politică a societăţii. Era o ipostază nouă de exteriorizare a unor năzuinţe care,
exprimate public, deschis, ar fi fost condamnate atât de autoritatea regală, cât mai ales de
Biserica catolică, obsedată de ideea ereziilor pe care le vedea în orice încercare
inovatoare.
Fenomenul are ca urmare transformarea unor loji masonice ce activau ca asociaţii de
breaslă ale zidarilor într-un fel de cluburi desfăşurând în aparenţă o activitate declarată de
cercetare a naturii, dar având, în secret, o serie de ţeluri politice şi sociale.
Prima acţiune politică de succes a masoneriei a fost înscăunarea lui Carol al II-lea după
moartea lui Cromwell. Astfel, decapitarea regelui Carol I (1649) provoacă reactivarea
puternică a masonilor din Anglia şi Scoţia care, în secret, au hotărât să restabilească
tronul şi totodată să submineze autoritatea lui Cromwell, dând conspirativ
francmasoneriei un caracter prin excelenţă politic şi organizînd-o pe mai multe grade.
Acţiunile aşa-zişilor masoni acceptaţi, adică a acelor membri ai confreriilor care nu erau
arhitecţi sau constructori, au ca rezultat proclamarea lui Carol al II-lea ca rege al Angliei
(29 mai 1660) şi batjocorirea mormintelor lui Cromwell şi Ireton.
După 1660, francmasoneria se transformă definitiv din confrerie profesională în societate
ocultă
Carol al II-lea, primit mason în timpul exilului, îşi va arăta, recunoştinţa faţă de loji,
acordându-le graţie şi onoruri, prin el masoneria primind de atunci şi denumirea de „Arta
regală”, deoarece contribuise în mod special la restaurarea tronului. Acesta poate fi
socotit momentul în care masoneria s-a transformat integral într-o societate ocultă cu
caracter strict politic, părăsind definitiv vechiul ei caracter de confrerie profesională

francmasoneria în forma ei actuală apare în Marea Britanie în secolul XVIII

94
Societaţile secrete în Grecia

Cu privire la originile Eteriei sunt mai multe variante:

  1. a fost creată la Odesa în 1814 de grecul Xanthos de Patmos, francmason, care i-a dat
şi numele de Philike-Hetairia, organizându-i ritualul inspirat după cel al masoneriei.
Scopul declarat al acestei societăţi secrete era unirea armată a tuturor creştinilor din
Imperiul Otoman pentru a face să triumfe Crucea asupra Semilunei;
  2. a fost organizată la Viena de prinţul Alexandru Ipsilanti, membru al unei loji
francmasonice din Petersburg şi de câţiva tineri greci;
 3. originea a stat într-un nucleu de greci cultivaţi, care au format o organizaţie inspirată
din Tugenbund-ul german, cu cinci grade: adepţii, bacalaureaţii, preoţii din Eleusius,
prelaţii şi marea arcă.
    
   Proiectul viza renaşterea Greciei sub chipul Marii Elade, care cuprindea şi Ţările
Române, de aceea armata eteristă s-a comportat ca o armată de ocupaţie pe teritoriul
românesc, dedându-se la jafuri şi distrugeri. Trebuie spus că această organizaţie era
formată exclusiv din greci şi că acolo unde găsim indivizi de altă origine etnică, este
vorba doar despre simpatizanţi, sprijinitori, membri ai altor mişcări similare şi agenţi
plătiţi ai mişcării

Eteria era un proiect in trei etape:

ridicarea la lupta a tuturor popoarelor crestine din Imperiul otoman,
alungarea turcilor din Peninsula Balcanica (chiar si din Anatolia)
si re-constituirea Imperiului bizantin - in care urmau a fi incluse si Tarile Romane, desi
acestea nu fusesera, vreodata, sub dominatie bizantina…
Eteria a avut castig de cauza in Grecia: care, in 1829, reuseste sa-si proclame
independenta fata de Inalta Poarta - la luptele anti-otomane participand, alaturi de greci,
si numerori aromani traitori in peninsula…
Eteria se constituie, şi in "cea dintai activitate masonica pe scara mare desfasurata in
Tarile Romane in primul sfert de secol" al XIX-lea - la Eterie, ca si la lojile (de tip
masonic) care au pregatit-o, raliindu-se nu putini dintre boierii, intelectualii si negutatorii
autohtoni.

De iniţierea lui Tudor prin Iordache Olimpiotul în Eterie, aşa cum susţinea Nicolae Iorga,
nici nu poate fi vorba.
       Cu privire la originile Eteriei sunt mai multe variante:
  1. a fost creată la Odesa în 1814 de grecul Xanthos de Patmos, francmason, care i-a dat
şi numele de Philike-Hetairia, organizându-i ritualul inspirat după cel al masoneriei.
Scopul declarat al acestei societăţi secrete era unirea armată a tuturor creştinilor din
Imperiul Otoman pentru a face să triumfe Crucea asupra Semilunei;
  2. a fost organizată la Viena de prinţul Alexandru Ipsilanti, membru al unei loji
francmasonice din Petersburg şi de câţiva tineri greci;
 3. originea a stat într-un nucleu de greci cultivaţi, care au format o organizaţie inspirată
din Tugenbund-ul german, cu cinci grade: adepţii, bacalaureaţii, preoţii din Eleusius,
prelaţii şi marea arcă.
    

95
   Proiectul viza renaşterea Greciei sub chipul Marii Elade, care cuprindea şi Ţările
Române, de aceea armata eteristă s-a comportat ca o armată de ocupaţie pe teritoriul
românesc, dedându-se la jafuri şi distrugeri. Trebuie spus că această organizaţie era
formată exclusiv din greci şi că acolo unde găsim indivizi de altă origine etnică, este
vorba doar despre simpatizanţi, sprijinitori, membri ai altor mişcări similare şi agenţi
plătiţi ai mişcării.
Societati initiatice in Grecia
Cultul lui Dyonisos se intalneste in aproximativ toate zonele elenistice fiind
celebrat in asociatii secrete prin ritualurin exaltate. Initiatii invatau ca tot ce se
naste, moare si renaste, astfel inacat ei sarbatoreau reinvierea formelor de viata
de la natura la om. Prin betii colective, orgii sexuale, chiar sacrificii sangeroase,
adeptii cultului celebrau impreunarea energiilor masculin-feminine in urma careia
se nastea si renastea viata. Societatile se numeau thiase, iar secretele erau
pastrate doar penru cei capabil sa inteleaga relatia dintre macro si micro cosmos.
Initierea se facea prin montarea unor spectacole grandioase incarcate de simbolism.
Natura
se regenera ciclic din aceasta impreunare. Existau doua categorii de mistere:
mici si mari, iar accesul era progresiv, astfel initiatii erau numiti mistii si epoptii.
Orfismul si pitagorismul. Misterele lui Orfeu sunt centrate pe mitul lui Zagreus,
care, ca si Dionysos a fost sfartecat si inviat. Cosmogonia este profund inspirata
de esoterismul egiptean si hindus.
Inspirat de initierile orfice, Pitagora infiinteaza Ordinul Pitagoreic si impune
„regula de aur a tacerii”, prin care adeptii invatau puterea imensa a cuvantului. In
anumite ocazii, aspirantul acestui ordin initiatic, putea sa taca trei ani de zile
pana sa se poata exprima in fata fratiilor sai. Pitagora impartea candidatii in doua
categorii de adepti, impusese vegetarianismul ca o forma de respect pentru toate
formele de viata cu sange, ca vehicol al energiilor superioare.Studiul de baza in
Ordinul Pitagoreic sunt filosofia, studiul comparat al religiilor, matematiciile (in
special aritmologia), dar si muzica, poezia ca expresii ale divinului in uman.

Societaţile secrete în Spania

în 1928, în Spania, s-a născut organizatia secretă Opus Dei, singura organizatie de tip
masonic care a avut într-adevăr un rol pozitiv, dar lumesc, în Biserica Catolică. Arhitectul
ei, preotul de tară Jose Maria Escriva, a preluat tot ce aveau mai bun alte organizatii
secrete si i-a dat o formă bisericească. Totul se făcea în ascuns căci existau dusmani
puternici chiar în interiorul Bisericii Catolice (majoritatea cardinalilor ajunseseră un fel
de slujbasi ai marii finante evreiesti!). Se recrutau doar cei care mai aveau încă o
facultate, de obicei de finante (în afara teologiei), plus doctoratul. In afara
profesionalismului, un alt criteriu era puritatea sufletească. Pentru a nu fi sub ispita vietii
lumesti, ei trăiau lipsiti de confort, masa era frugală, rugăciunile erau prelungi si
întrerupte de dureroase autoflagelări. Acestia formau treapta superioară, a numerarilor.
Treapta inferioară, a supernumerarilor, era formată din civili, dar care, dacă nu erau

96
căsătoriti erau îndemnati să se preotească, pentru a deveni numerari. Toti acestia au
concurat marea finantă evreiască, au salvat Spania si au revigorat Vaticanul. In 1958
Spania devine membră a Fondului Monetar International si a Băncii Mondiale, agentii
acestor institutii în Spania fiind membri ai Opus Dei. Ministrii Spaniei erau proveniti tot
din rândul Opus Dei. Din 1953 Opus Dei devine activă si în afara Spaniei si în câtiva ani
cuprinde Europa, America Latină, Africa, Filipine, dar având asociatii foarte puternice si
în SUA si Canada. Prin anii '90 existau 80.000 de numerari! Mai este numită si masoneria
albă. Papa Ioan Paul al II-lea, înainte de a multumi cardinalilor care l-au ales papă, el s-a
rugat la mormântul lui Escriva, pe care l-a si beatificat, dar abia la 6 octombrie 2002.
Astăzi, Opus Dei are multi membri în Parlamentul European si în ONU, patronează multe
institutii internationale, bănci elvetiene, fundatii. In România actionează fundatia Hans
Seidel, adeptă a liniei Hungtinton!

Societaţile secrete în Germania

Masonul german, baronul Karl Gotlieb von Hund a devenit membru al Lojei din
Frankfurt şi în 1751 a întemeiat aici o filială a Ritului Scoţian, denumită „Ordinul
respectării stricte a regulilor”; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea
necondiţionată faţă de ordinele unor superiori misterioşi şi „nevăzuţi”, aşa cum a fost
descris pe parcursul volumului, Ordinul a sfârşit prin fuziunea dintre Iluminaţi şi
Francmasoneria germană, în timpul Congresului de la Wilhelmsbad.
Hund a recunoscut că ducea mai departe tradiţiile Cavalerilor Templieri care fuseseră
obligaţi să se autoexileze în Scoţia la începutul secolului al XIV-lea. Membrii acestui
Ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului”. El pretindea că ar transpune în viaţă
ordinele unor „superiori necunoscuţi” a căror identitate sau loc de reşedinţă nu erau
niciodată precizate, în timp ce alţii au pretins că aceşti „superiori” nu erau oameni,
majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susţinătorii iacobiţi ai Stuarţilor, care
au murit sau şi-au pierdut credinţa după înfrângerea Tânărului Pretendent.

Germania
Vechii Cautatori de Lumina din Bavaria (Ordo Illuminati)

La 1 mai 1776, in Bavaria, un doctor in teologie - Adam Weishaupt - a fondat societatea

"Vechii Cautatori de Lumina din Bavaria", care va deveni in scurt timp cunoscuta sub
denumirea de "Ordo Illuminati" (Ordinul Iluminatilor). Weishaupt a sustinut ca numele
provenea din scrierile mai vechi si insemna "cei care detin Lumina". Nesta Webster, in
"Mondial Revolution", sintetizeaza foarte bine precestele radicale ale "Noii Ordini
Mondiale", asa cum rezulta din scrierile lui Weishaupt:

1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietatii private;

3) Abolirea mostenitorilor;

97
4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);

6) Abolirea tuturor religiilor.

Fireste ca un asemenea program, atat de radical, a atras imediat atentia autoritatilor din
Bavaria, care au reactionat inca din 1784, interzicand ordinul si condamnandu-i la moarte
pe membrii. Acesta nu numai ca a supravietuit haituielilor, dar a continuat sa se extinda
in lume. Astfel, de la cinci membri, cat avea initial "Ordo Illuminati", curand Ordinul
numara 300 de membri, din toate straturile sociale si profesionale: aristocrati, studenti,
comercianti, doctori, avocati, judecatori, ofiteri, profesori, functionari publici, bancheri,
ba chiar ministri. Printre cele mai notabile personalitati ale timpului care devenisera, in
secret, membri ai "Ordinului Iluminatilor" se numarau ducele de Orleans, contele
Klemens Von Metternich, Ecaterina a II-a a Rusiei, Johann Gottfried von Herder
(filosof), contele Gabriel de Mirabeau (cu un rol esential in Revolutia franceza de la
1789), ducele Ferdinand de Brunswick, Johann Wolfgang von Goethe (marele poet),
Christian al VII-lea al Danemarcei, Gustav al III-lea al Suediei etc. In 1783, numarul
membrilor "Ordo Illuminati" atingea 600 (potrivit lui D. Rivera si Myron Fagan), iar
peste un an acest numar depasea 3000 de membri. In 1786, potrivit lui Fagan,
"Iluminatii" isi constituisera filiale secrete ale ordinului in numeroase state europene:
Germania, Austria, Ungaria, Anglia, Scotia, Polonia, Franta, Belgia, Elvetia, Italia,
Olanda, Spania, Suedia, Transilvania, Rusia si Irlanda. La aceeasi data, "Ordo Illuminati"
se infiltrase in America (in 1785, la New York functiona societatea secreta "Colombia",
care le apartinea), precum si in Africa. Primul profet al "Ordinului", cel care intocmise o
doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente - "Carbonarii"
lui Giuseppe Mazzini, "Liga Dreptilor" lui Karl Marx sau "Decembristii" lui Cernisevski
- a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului
XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in
secolul XX.
Adam Weishaupt a "intemeiat" Ordinul Iluminatilor la 1 mai 1776, zi serbata de stanga
din lumea intreaga
Liderul "Iluminatilor", Adam Weishaupt, s-a nascut pe 6 februarie 1748, ca fiu al unui
rabin. Se crede ca ideea distrugerii Bisericii Catolice a fost preluata de el din cartile de
filosofie ale lui Voltaire.
In 1779, bancherul Mayer Amschel Bauer (cunoscut sub numele Mayer Amschel
Rothschild ) il insarcineaza pe Adam Weishaupt cu constituirea unei societati secrete,
care sa ramana la dispozitia sa si a planurilor sale politice. Adam Weishaupt este si un
initiat. Studiase doctrinele anti-crestine ale maniheistilor, care il introdusesera pe
Weishaupt in astrologie, in magie si in medicina oculta. Un anume "negustor Kolmer" din
Iutlanda (teritoriu la granita Germaniei cu Danemarca) il initiase in practicile magice
egiptene inca din 1771. Weishaupt studiase, in acelasi timp, puterea misterelor eleusine si
ale cultului secret al pitagoreicilor. (Pitagora, filosof din secolul al 6-lea i.C., considera ca
oamenii trebuie sa isi uneasca averile si sa traiasca in comun, o idee preluata de "Liga
Dreptilor", apoi, de "Liga Comunistilor"). El se mai initiase in invataturile esenienilor, iar

98
in biblioteca sa se gaseau carti, precum "Cabala" sau "Misterele lui Solomon". Cercetase
diferite scrieri iezuite, in cautarea unui nou tip de societate secreta . Planuia sa aduca in
aceasta societate secreta oameni cu calitati si talente deosebite in domeniile lor sau care
se bucurau de o mare influenta . Mai intai, Adam Weishaupt - cu sprijinul lui Meyer
Amschell Bauer "Rothschild" - a unit mai multe grupuri oculte intr-o societate secreta
numita "Rasaritul", care s-a pastrat pana in zilele noastre. Timp de cinci ani, el a lucrat la
un plan care sa-i aduca in jurul sau pe cei hotarati sa lupte cu opresiunea religioasa si cu
sistemul social. Incerca si spera sa inlocuiasca crestinismul cu o "religie a ratiunii". Ideea
initiala s-a materializat in "Scoala Intelepciunii", al carei tel era "sa faca rasa umana mai
buna, ca sa devina o mare familie fericita".
"Scoala Intelepciunii" pleda pentru "perfectionism" - au fost numiti si "Perfectibilii" -,
dar era lipsita de aerul de mister si de intriga, pe care urmarea sa-l dea Adam Weishaupt
societatii sale secrete. In 1774, Weishaupt a scris un articol programatic, "Sidonii
Apollinarus Fragment", care trebuia sa pregateasca opinia publica pentru "doctrina
ratiunii". In acest articol, el scrie: "Principii si natiunile vor disparea de pe fata
Pamantului. Rasa umana va deveni o singura familie, iar lumea va apartine oamenilor
rationali". Intre timp, sfatuit de Rothschild , dr. Weishaupt se pregateste sa lanseze in
secret organizatia "Iluminatilor" (adica purtatori de lumina sau ratiune). La 1 mai 1776,
sub conducerea familiei Rotschild, cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati -
Wessely, Moses, Mendelsson - si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt
fondeaza in secret societatea "Vechii cautatori de lumina din Bavaria", care va deveni
mai cunoscuta sub denumirea "Ordinul Iluminatilor". Weishaupt a sustinut ca numele
provenea din vechi scrieri si insemna "cei care detin Lumina". Se referea, asadar, la
persoanele "iluminate", spiritual si intelectual.
Sarbatorirea zilei de 1 Mai de catre toate statele foste comuniste, ca si de catre fortele de
stanga din lumea intreaga celebreaza, de fapt, infiintarea "Ordinului Iluminatilor" din
1776, de catre Adam Weishaupt si Rothschild, desi semnificatia oculta a evenimentului a
fost in permanenta ascunsa.
Ordinul Iluminatilor a avut, initial, cinci membri: Adam Weishaupt, Mayer Amschel
Bauer (Rothschild), Kollmer (cel care l-a initiat in 1771 pe Weishaupt in practicile oculte
egiptene), Francis Dashood (initial membru in "Satanic Hellfire Club") si Alphonse
Donatien de Sade (cunoscutul scriitor). Cu acesti cinci oameni a pornit sa schimbe lumea
prin Ordinul Iluminatilor, incepand cu anul 1778.

"iluminatii" au propulsat un model de societate secreta condusa de lideri care isi

ascundeau adevaratele teluri fata de membrii grupului. Cu alte cuvinte, "Ordinul
Iluminatilor" a lansat "doctrina dubla", care implica faptul ca membrii de rand erau pusi
la curent cu obiectivele anodine, in timp ce "necunoscutii din varf" cunosteau adevaratele
si cu totul diferitele scopuri secrete ale "Ordinului". Ulterior, aceasta a condus catre
"dubla gandire" si "dublul limbaj", care au atins proportii paranoice mai tarziu in statele
comuniste: numai membrii biroului politic comunist, un grup restrans de persoane,
cunosteau adevaratele secrete si scopuri politice ale regimului; membrii obisnuiti ai
Partidului (Ordinului) erau familiarizati cu scopuri si lozinci foarte diferite.

Ordinul "iluminatii" a creat prototipul primei societati secrete angrenate in lupta politica.
Obiectiv trasat (cum am vazut mai sus) de Weishaupt. Ei au facut munca de pionierat in

99
aceasta directie, folosind permanent infiltrarea si subterfugiul, pentru a-si atinge
obiectivele: cucerirea puterii politice si o noua ordine mondiala.

In tot secolul al XIX-lea, "iluminatii" au infiltrat constant francmasoneria, cu deosebire

societatile secrete de tip francmasonic: "Carbonarii" italieni, "Decembristii" rusi ori
"French Philadelphes".

In 1777, Weishaupt insusi se infiltreaza in "Loja Eclectica masonica "Teodor al Bunului

Consiliu"" din Munchen, unde lanseaza ideea fuzionarii cu masonii. Catre mijlocul lui
1779, loja masonica din Munchen se afla deja sub influenta totala a "iluminatilor".

In primii patru ani, Ordinul" recrutase 60 de membri importanti, printr-un comitet numit
"Insinuatorii", iar aproape 1000 de alte persoane se gaseau "afiliate" Ordinului. Curand,
alte trei mari loji "iluminate" au fost stabilite, pentru a cuprinde noi membri.

Desi Ordinul Iluminatilor cuprindea 13 grade prin intermediul "Adeptilor", iluminatii

incepusera sa faca pe "sfetnicii" guvernelor mai importante ale Europei. Evident
tainuindu-si apartenenta la Ordin , in spatele lojilor fracmasonice, in care se infiltrasera.
Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic,
sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa
faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si
umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze
Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este
important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic.
Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze ( NOTA 1 ) care se
va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de Virieu, un mason care a participat la
congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit ulterior unui prieten: "Nu pot sa-ti
spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu.
Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata,
incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica".

100