ANTICUL SI PRIMITIVUL RIT DE MEMPHIS SI MISRAIM

DIN ROMÂNIA

PRINCIPII SI METODE
ALE MASONERIEI OPERATIVE

Bucuresti 2007 E V

1
2
 Cuvânt înainte

Nu ºtiu care va fi primirea acestei propuneri operative a mea din

partea marii majoritãþi a publicului Masonilor ºi nu ºtiu nici câþi dintre
aceºtia vor dori sã o experimenteze ºi sã o adopte.
Este sigur cã lucrãrile Lojelor au nevoie sã îºi schimbe direcþia de
la orizontalã la verticalã ºi aceasta este foarte urgentã, astãzi de
neoprit, pentru ultima generaþie de Masoni.
A venit vremea operelor nu a speculaþiilor, de cele mai multe ori
vorbe goale.
Tinerii de astãzi intrã din ce în ce mai mulþi în Masonerie pentru
cã ºtiu cã are o validitate importantã în lumea contemporanã ºi pentru
cã întrevad în aceasta o funcþie de neînlocuit.
Dar dacã Ea vrea sã supravieþuiascã pãstrându-ºi propria esenþã,
trebuie sã se hotãrascã sã opreascã procesul de autoprofanare ce o
transformã într-un lanþ de “întâlniri” socio-mondene într-un “club”
rezervat unui numãr restrans de persoane.
Propunerea mea este una de muncã: reprezintã un aspect al
activitãþii ezoterice care este posibil sã fie pusã în acþiune pentru a
contribui la crearea unei lumi nu diferite, dar cu siguranþã mai bune,
conform vocaþiei seculare a Ordinelor misteriozofice.
ªi dacã ea va avea un consens la scarã largã, ºi mai presus de
toate o aplicare valabilã, sã le mulþumim Maeºtrilor mei, de la care
am adunat cu braþele pline.

31.12.1981

FRANCESCO BRUNELLI
Suveran Mare Maestru al Anticului
si Primitivului Rit din Memphis si Misraim

3
 Metoda Ocultismului

“ Pânã când nu sãrim o treaptã, ulteriorul rãmâne ascuns.

Pâna când teoria unui stadiu nu a devenit o practicã trãitã, stadiul

urmãtor nu este revelat.

Pâna cand o sugestie nu este pe deplin urmata, învãþãtura mai

profundã rãmâne ascunsã.

Pânã cãnd Lumina care ne-a fost acordatã nu este folositã, nu se

obþine o iluminare mai mare.”

4
 OPERA EZOTERICÃ ÎN MASONERIE

“ ... Universul este Templul cosmic.

Loja Masonicã este imaginea Templului cosmic.
Omul arhetip este exprimat de Templul lui Solomon.
Templul este deci un element ezoteric ºi profetic permanent.
Acesta poartã în sine schemele propriului destin relativ,
reflectat în Destinul Etern al Omului ºi al Cosmosului ...
Pentru a inþelege ezoterismul secret al Templului lui Solomon,
pentru a realiza asceza curentelor ideologice ce vehiculeazã
acest cuvânt fatidic, va veni “cuvântul puterii” chiar înaintea erei noastre
ºi pentru a oferi ultima învãþãturã a Iniþiatorului Etern,
trebuie sa fi trait în noi inºine ocult construcþia sa,
ruina ºi reînvierea sa simbolicã.”

Robert Ambelain

Doar înþelegerea ºi meditarea asupra acestei lucrãri face inutilã reeditarea

mult retuºatã a unei lucrari a mea aparutã în 1973 ºi acum practic de negãsit de
ani de zile.
Dar solicitarea fraternã a Prietenilor ºi cererile continue m-au împins sã scriu
din nou despre lucruri cunoscute, fiind intim convins, cum am citit undeva, cã
“sunt prea mulþi Masoni moderni împrãºtiaþi prin lume, care nu ºtiu nici sã
citeascã, nici sã scrie ºi adesea abia ºtiu sã silabiseascã”. De cealaltã parte, lectura
cronicilor jurnalistice din acest ultim deceniu ar putea sã determine sã se ridice
(ºi într-adevãr chiar aºa se ºi întâmplã) convingerea cã în Masonerie se fac
anumite “lucrãri”, ce pot reprezenta o infamie pentru totalitatea Masonilor.
În Masonerie totuºi se vorbeste mult de “opera ezotericã”, se discutã despre
ezoterism, se þin seminarii ºi convenþii (prea numeroase în realitate pentru
concluziile care se trag din acestea ºi pentru realizãrile practice) ºi sunt loje
cãrora le place sã se defineascã ezoterice poate pentru cã vorbesc despre ezoterism
sau îºi impun lucrãrile pe o rigidã observare a formelor rituale, spre care îºi
concentreazã toate eforturile lor.
Nu ar fi deci vreo necesitate aparentã de a interveni asupra acestui argument
dacã nu ar exista dubiul, susþinut de experienþã, cã din pãcate, a þine discursuri
despre ezoterism este în raport invers cu practica ezoterismului insuºi.
5
 În afara deci de polemicile uºoare pe care le-am putea stârni, examinând
validitatea activitãþii desfaºurate pânã în prezent (înþelegând sã vorbim despre o
validitate efectivã ºi nu de o validitate “culturalã”), ne-am propus nu atât sã
continuam discursul asupra ezoterismului, ci sã dãm viaþã unei opere ezoterice,
care sã aibã o validitate a sa specificã ºi care sã fie în armonie cu scopurile reale
urmãrite de Masonerie ºi cu “misiunea” încredinþatã ei.
Nu dorim cu siguranþã sã învãþãm pe nimeni ce este ezoteric ºi ce nu este
(aceasta este în practica masonicã) dar cel care a pãtruns bine “secretul” ne
înþelege cu uºurinþã fiind pe calea autorealizãrii.
Nu vorbim aici în mod evident de secrete politico-financiare legate de
presupusele centre de putere pe care ºi le imagineazã profanii sau vreun mason
rãmas profan în propriile delire de putere. Masoneria trãieste în aceastã lume,
dar nu este din aceastã lume!
Înþelegem în schimb sa ne referim la secretul Artei Regale transmis din timpuri
imemoriale fraþiilor iniþiati si pe care Masoneria îl posedã ºi care se reveleazã
numai celui ce reuºeste sã îl perceapã prin intermediul simbolurilor ºi riturilor:
acel secret ce se descoperã prin munca cu noi înºine pentru propria “divinizare”,
pentru propria transformare.
Dar nu este suficient sã muncim cu noi înºine, deoarece Masoneria cere
membrilor sãi nu doar realizarea propriei reconstrucþii, ci ºi participarea în calitate
de Masoni, la construirea societãþii cãreia îi aparþin afiliaþii, realizând astfel
Templul întregii Umanitãþi.
Lucrarea Masonului este dublã ºi niciunul din cele douã aspecte ale acesteia
nu trebuie sã fie pus în plan secund. Trebuie sã îndeplineascã o lucrare
individualã ezotericã ºi în consecinþã exotericã ºi o lucrare colectivã ezotericã
ºi exotericã.
Nu ne vom opri prea mult asupra celor patru modalitãþi pe care fiecare Mason,
reflectând, le va recunoaºte cu uºurintã fie în istoria trecutã, fie în cea
contemporanã a Fraþiei.
Fiecare, pentru a nu neglija celelalte aspecte, va trebui în mod necesar sã
gãseascã o corectã amplasare pentru lucrarea colectivã, dând drept sigur faptul
cã opera individualã este condiþia “sine qua non” (fãrã de care nu se poate),
nu numai pentru a rãmâne în Masonerie, ci ºi pentru a fi calificat Mason.
Opera dublã masonicã, individualã ºi colectivã în consecinþã, este susþinutã
de orice Autor. Astfel, în mod just, Lessing în cunoscutele sale Dialoguri scrie:
“Mason este cel care îºi organizeazã propria existenþã astfel încât sã contribuie
la perfecþionarea acelei opere de artã care este viaþa întregii umanitãþi. La binele
speciei umane nimeni nu poate contribui dacã nu a facut singur nimic din ceea
ce ar putea sau ar trebui sa fie fãcut.”
ªi în opera lui Lennhoff, publicatã de Gamberini, e scris cã Arta masonicã e
“o construcþie ce necesitã o muncã dublã: ridicarea unui templu de puritate în

6
propria inimã ºi obligaþia de a face lumea mai frumoasã ºi mai luminoasã. O
constructie care necesita:
- cunoaºterea de sine ºi a lumii;
- stãpânirea de sine ºi a progreselor lumii întregi;
- înnobilarea sinelui ºi aspiraþia cãtre o viaþã fericitã pentru comunitate.”
În acest punct este legitim sã ne întrebãm care este scopul ºi programul
Masoneriei. Rãspunsul, atât cât este amintit ºi transmis, este simplu: construirea
Templului.
Dar ce este acest Templu ºi despre ce Templu este vorba?
ªtim cã învãþãtura masonicã urmeazã simbolismul; deci, ritualurile ºi
catehismele vorbesc de Templul lui Solomon, de acel Templu, “minune a
Ierusalimului Antic, realizat la ordinul acestui Rege, dupã schiþele misterioase
primite de David, tatãl sau, de la arhitectul Hiram ºi de la tovarãºii sãi constructorii
breslelor din Tyr, dupã chipul ºi asemanarea omului arhetip al universului”.
Scrie Robert Ambelain: “a studia simbolismul secret al Templului înseamnã
sã studiezi ºi unul ºi celalalt lucru.”
Simbolismul secret care, într-un singur cuvânt, cuprinde trei proiecþii:
a) Masonul ºi Templul sãu Interior,
b) Templul masonic ce se identificã în loja fizicã atunci când lucrãrile
sunt deschise ºi care, în virtutea unei astfel de deschideri, nu este deloc
o realitate materialã, ci metafizicã,
c) întreaga umanitate înþeleasã ºi trãitã ca o unica realitate.
Aici trebuie sã înceapã fratele opera individualã de meditaþie (reflexivã ºi
receptivã) pentru a putea înþelege deplin procesul de identificare ce trebuie
îndeplinit, pentru a putea fi în stare sã realizeze o operã încredinþatã Masoneriei
ºi sã avanseze la propria funcþie ºi misiune de Maestru Ziditor.
De fapt, prin intermediul unei opere pe care o vom defini mai bine în linii
generale ulterior, trebuie sã devinã un centru de conºtiinþã transpersonalã (a se
citi chiar spiritualã pentru a folosi un limbaj mai accesibil), identicã cu cea a
tradiþiei iniþiatice cãreia îi aparþine: centrul constituit de “Sfântul Sfinþilor”
unde sãlãºluieste Shekinah (dacã vrei sã citeºti Sfântul Duh e mai puþin important
deocamdatã), prezenþa realã a divinitãþii, inima ºi centru al Templului lui
Solomon in Ierusalim.
Studiu, compenetrare, iluminare ... operare!
Noi ne vom ocupa doar de operativitatea în sensul ezoteric chiar dacã vom fi
nevoiþi sã vorbim ºi despre opera individualã. Acesta este programul nostru ºi
asta intenþionãm sã realizãm, siguri cã practica lucrãrii noastre, extinsã la
comunitate, va da cu siguranþã modul ºi mijloacele pentru a face ca pereþii
templelor noastre fizice sã se dilate pânã la a ajunge sã îmbrãþiseze întregul glob
ca în dorinþele noastre, pânã la realizarea vie a nedepãºitei trinitãti: Libertate,
Fraternitate, Egalitate.
Jean Reyor scrie: “ Opera proprie iniþiaticã, în Masoneria modernã, se reduce

7
 la deschiderea ºi încheierea lucrãrilor. Este sigur cã la începuturi intervalul
dintre cele doua operaþiuni rituale trebuia sã fie ocupat de ceva de a cãrui naturã
astãzi nu se ºtie nimic, deºi este posibil sã faci câteva supoziþii cu privire la
aceastã chestiune, în analogie cu alte forme de iniþiere. Se înþelege cã o operã
iniþiaticã nu se poate limita la participare, o datã sau de douã ori pe lunã, la
ritualul de deschidere ºi închidere ºi la ascultarea unei conferinþe oricât de
înþeleaptã ar putea fi aceasta.”
Este drept, atât de drept, cã în mod constant auzim repetat acest refren de
cãtre cea mai mare parte a Fraþilor care apoi - lipsiþi de cunoºtinte ºi instruire - cer
sau sfârºesc prin a cere o “acþiune” în lumea profanã! Acþiune pe care o contemplã
fãrã sã ºtie totuºi despre care “acþiune” ar trebui sã fie vorba. ªi atunci, adio
Masonerie, cu ceea ce urmeazã!
În Italia ar trebui sã fim experþi vechi în aceste “adio” ºi deoarece se presupune
cã Masonii Italieni ºtiu câte ceva despre istoria Masoneriei lor, nu este inutil sã
amintim câteva fraze ale lui Frosini publicate în 1911: “ ... nu trebuie sã pierdem
din vedere cã între lumea profanã ºi lumea masonicã existã o imensã diversitate.
Lumea profanã este prezentul cu tot bagajul de prejudecãþi ce-i parvin din
trecut, este prezentul tulburat de luptele interne, de conflictele de interese, de
egoism, de ipocrizia conventionalã, de ignoranþã, de mizeria materialã si moralã,
mai ales moralã.
Lumea masonicã ar trebui sa fie o prefigurare a Umanitãþii la cel mai înalt grad
de progres; a societãþii ce cuprinde corespondenþa ºi ecuaþia tuturor datoriilor ºi
drepturilor, constientã de legãtura existentã între tot ceea ce þine de Cosmos ºi
trãieºte o Viaþã eternã ºi universalþã sigurã de Unitatea fundamentalã a tot ceea
ce existã, de Legea divinã a armoniei ºi iubirii ce conduce lumea; ar trebui sã fie
plãsmuitoare de conºtiinþe, iniþiatoare de viatã nouã, fãuritoare de tot ceea ce
reprezintã Bunul, Adevãratul ºi Dreptul, trinom primitiv ºi etern din care s-au
enunþat „Drepturile Omului” cât ºi aplicaþia lor sociologicã ºi politicã, ca
sancþiune ºi concluzie a Creºtinismului.
În Italia se întâmplã la câþiva ani, ºi este un lucru cunoscut de toþi. ªi ar putea
din nou sã se întâmple.
Pentru toate aceste motive ne încumetãm sã publicãm urmãtoarele note,
pentru a furniza scheme de lucru, pentru a sugera o operã (fragment minim din
posibile alte lucrãri operative) fapt ce va trebui sa conducã la realizarea unei
opere asupra validitãþii cãreia fiecare va putea sa emitã judecaþi în funcþie de
conþinutul sau.
Dar cititorul trebuie sã fie foarte atent la ceea ce spunem la adresa intuiþiei
sale ºi nu raþiunii sale: sã nu se lase de fel amãgit de istoriile pe care le vom
spune, sã ºtie sã citeascã bine „dincolo” de acele istorii, deoarece vom vorbi
despre Ocultul în Masonerie (chiar dacã, deºi poate pãrea un nonsens, prin ocult
se înþelege ceea ce este ezoteric) ºi despre operativitatea ocultã masonicã; care,
cu siguranþã nu se poate identifica nici cu respectarea rigidã a ritualului ºi gata,

8
 nici cu evreizarea înþelegerii rituale (poþi citi chiar ºi despre înþelegerea ritualului
în cheie de cabalã, cabalisticã), ºi cu atât mai puþin cu înþelegerea ºi
„culturalizarea” conþinuturilor Masoneriei. Acest lucru nu înseamnã cã
„vremurile se schimbã” ºi cã trebuie adoptate noi „tehnici”; tehnicile sunt mereu
aceleaºi odatã cu schimbarea timpului, pur ºi simplu acestea sunt fãcute sã
acþioneze la un numãr mai mare de „fraþi”; ºi dacã vor ºti sã le foloseascã,
descoperind ce este micul ºi marele Mister ale cãrui indicaþii sunt copiate în
ritualurile de diverse nivele, aceºtia vor putea ºi sã înþeleagã „secretul” ºi deci sã
contribuie în mod real la construirea Templului umanitãþii, scopul unic pentru
care Masoneria a fost creatã, a existat ºi existã.
Scopul final este important … ºi dacã devine din vreo parte punct de reuniune
ºi de înfrãþire pentru cei care iºi trãiesc propria crizã existenþialã generatã de
lumea moderna, sau daca din alta parte încearcã sa devinã un centru de putere …
ei bine, nici primul, nici al doilea si nici celelalte moduri de a trãi Masoneria nu
corespund „scopului” sau. Templul Umanitãþii nu este un posibil teatru pentru
dilatarea psihodramelor iniþiatice, nici un obiect de cucerire obþinut prin lovituri
de forþã. Este ceva armonios conturat pe natura divinã a omului, ceva vag ºi
descris de persoane „utopiste” pe care le vom cita aici ºi în „istorii”.
Vis, Utopie, Realitate ascunsã în spatele lucrurilor aparente?
Fiecare îºi rezolvã problema pe cont propriu. Problema este personalã: am
avea probleme mari dacã am dori chiar ºi puþin sã încãlcãm libertatea altora de a
gândi, de a simþi ºi de a alege!

9
 O PRIVIRE ÎN ISTORIA MASONERIEI

„Masoneria este o societate tradiþionalã. Are un caracter

atemporal. Am spus adesea ca este imposibil din punct de
vedere istoric sã dai Masoneriei o origine umanã precisã.
Este eternã. A fost întotdeauna vie din momentul în care
oamenii au început sã trãiascã ºi sã gândeascã pe pãmânt.
Masoneria s-a încorporat în lanþul imens al tradiþiilor, vii
cu acelaºi titlu ca ºi celelalte tradiþii valide în mod autentic,
ºi aº relua fraza cardinalului Suhard care definind tradiþia
spuse astfel: tradiþia, de fapt, este cu totul altceva decât
transmisia mecanicã a unui lucru inerent. Este
comunicarea vie ºi manifestarea progresivã a unui adevãr
global cãruia i se descoperã un nou aspect în fiecare noua
era.”
Marius Lepage

Conform „istoriilor”, la Londra, la începutul sec. XVIII, existau patru loje

care se reuneau la taverna „La gâscã ºi la grãtar”, „ La Coroana”, „La Mãr” ºi în
taverna „La Pahar ºi Strugure”.
Acele loje, sau mai bine zis câþiva membrii ai lor, au lucrat în aºa fel încât sã
se nascã un Ordin diferit de Zidãria preexistentã. Se ajunsese astfel la 24 iunie
1717, ziua convocãrii unei adunãri generale în urma cãreia s-a nãscut Marea
Loja de la Londra care a generat Masoneria modernã, care nu are nimic de a face
cu masoneria anticã ºi operativã.
Este clar ca data de 24 iunie 1717 este data istoricã ce semnaleazã aceastã
naºtere, deºi aceasta este pur convenþionalã. Multe puncte demonstreazã cum în
realitate aceasta este pur ºi simplu doar data naºterii unui grup, care, din motive
ce þin de geografie, de politicã ºi de factori istorici ºi economici, profitã de
ocazia de a se prevala peste ceilalþi.
Are astfel posibilitatea de a-ºi impune propriile viziuni ºi structuri ºi în
consecinþã propria „degenerare” de la „schema primarã” (desenul primitiv) ce
favorizase în mai multe puncte din Marea Britanie, procesul pe care îl studiem.
Masoneria era de la început o corporaþie de constructori ºi deci – în sensul
literal al cuvântului – „operativã”; transformarea de la 1717 a fãcut-o
„speculativã”. Acest lucru este cunoscut tuturor, dar referitor la ipotezele ce au
10
determinat o astfel de transformare, existã puncte de vedere diferite ºi astfel
rezuma Alfiero Campagnol cele trei principii. Nici una dintre cele trei ipoteze nu
dã de înþeles cã respectiva trecere a intervenit într-o perioadã scurtã de timp.
Vom vedea mai departe îndelunga ºi lenta activitate a „acceptaþilor” care au
pregãtit momentul 1717.
„ Prima dintre aceste ipoteze doreºte, de fapt, ca o Masonerie Speculativã, în
sensul ce îi este atribuit astãzi acestui termen, sã fi existat mereu în masoneria
operativã. Aceastã ipotezã gãseºte mãrturii sugestive ºi irefutabile în Templele
antice ºi, pentru recunoaºterea unanimã, în catedralele gotice ºi în abaþiile
cistercensilor (noilor benedictini). Aceasta se confundã, de altfel, cu aceea care
vine de la profani numita Legenda Masonicã ce doreºte ca Masoneria, chiar de
la începuturi ºi fãrã soluþie de continuitate, sã fie ªtiinþa Totului. Este evident cã
o astfel de ipotezã se bucurã, în special printre masoni, de cel mai mare grup de
cultivatori.
„ A doua ipoteza despre care vorbim, am apreciat-o pentru prima data în
scrierile lui Frances Yates ºi, prin anumite versuri, este paralelã cu prima dar,
dupã pãrerea noastrã, mult mai raþionalã ºi mai credibilã. Aceasta presupune ca,
ideea de ceea ce vom numi poate ºantier, sa fie desfãºuratã în afara ºantierului; în
desfãºurarea istoricã Ideea si ªantierul vor progresa aproape paralel ºi discontinuu
– atât cât afirmã mãrturiile – ºi periodic se integreazã pânã la a se susþine una pe
alta. Urme constante ale acestui lucru gãsim în numãr mare între cele pe care
astãzi le numim tehnice, dar între care va trebui sa individualizãm operativi
precum Vitruvio, Barbaro ºi Palladio ºi dintre speculativi de la Simonide la
Alberto Magno ºi Comenio; în ambele cazuri doar pentru a cita numai câteva
nume. Conceperea Templului ca Teatru al lumii este, în mod mai mult sau mai
puþin explicit, prezenþa atât în ceea ce numim Opere, cât ºi în ceea ce numim
Speculaþie. Renaºterea, care prin anumite versuri, este consideratã generatoarea
acestei concepþii, nu ar reprezenta nici mãcar un revival, adicã o reînviere, ci ar
favoriza doar, graþie invenþiei tiparului ºi a generalizãrii interschimbului între
popoare, difuzarea în afara canalelor tradiþionale, mai mult sau mai puþin oculte,
de care se servise pânã în prezent pentru transmitere …
„A treia ipotezã este aceea care doreºte ca, odatã cu trecerea de la faza operativã
la cea speculativã, sã fi înþeles sã traducã în ritualul masonic experienþa alchimicã.
Aceastã uniune, care are baze istorice în sensul cã se cunosc personajele ce au
transpus-o în legile Corporaþiei, ce poate sã fi fãcut loc interpretãrii novatoare.
Iniþiatul în Arta care construieºte Templul în analogie cu conceptele ce
informeazã Universul, sau care pretinde, sau sperã sã o facã, devine un tot unic
cu materialul utilizat la construcþie. Piatra ce trebuie marunþitã, ºlefuitã ºi
modelatã cu cheia uneori este identificabilã cu acelaºi adept …”
Oricare ar fi ipoteza istoric validã, iar pentru noi sunt toate trei în acelaºi
timp, Marea Loja din Londra este reþinutã ca Marea Loja Mamã a Masoneriei, nu
numai, ci dupã unii, sunt valide doar acele Masonerii care se recunosc în aceastã

11
Mare Loja sau care sunt recunoscute de aceasta. Faptul este atat de grav încât în
lume existã o prima mare diviziune între Masoni ºi anume între cei recunoscuþi
de Londra ºi cei nerecunoscuþi de Londra.
Diviziune artificialã ºi invalidã din punct de vedere istoric.
Diviziune chiar daunatoare planului general al motivaþiilor ce favorizeazã
naºterea Masoneriei Moderne pentru cã atrage dupã sine un „costum” ºi un
„mod de a fi Mason”, de fapt la antipozi faþã de respectul pentru „alte costume”
ºi „moduri” tradiþionale.
Pe scurt putem afirma cã în faþa subdivizãrii masonice într-o Masonerie de
origine „englezã”, formalistã, moralizatoare, traditionalistã (în sensul formal),
pro benistã, legalistã, dedicatã binefacerii ºi mondenitãþii, existã un alt tip de
Masonerie, continentalã, esenþial dedicatã speculaþiei, pe care o putem defini
„raþionalistã”, ºi un al treilea tip de Masonerie, pe care îl putem defini
„mediteranean”, legat deci de pãstrarea tradiþiei misteriozofice.
Aceastã subdivizare în trei moduri diverse de a practica Masoneria este:
- formalistã;
- raþionalistã;
- iniþiaticã;
în realitate îºi are propriile origini în zonele pe care le-am menþionat anterior,
dar este practic oricum fragmentatã, cu prevalenþa unei forme sau alta în
dependenþã totalã de condiþii de mediu, istorice ºi culturale ºi de figurile majore
ce au ilustrat tipologiile masonice cãrora le aparþineau.
Sus numitele “forme” – cele care se diferenþiazã enorm între ele - pot ºi trebuie sã
îºi gãseascã o încetãþenire liberã în orice Comuniune masonicã, pentru a se
putea fonda pe:
- ritualuri comune bazate pe o simbologie esenþiala comunã;
- rituri comune bazate pe forme rituale cât mai identice;
- legi comune (Landmark-urile);
- norme elementare de practicã fraternã în raporturile interpersonale, care
cer respectul libertãþii celorlalti. Toleranþa care se predicã (ca prima regulã
a Frãþiei) este o virtute ce ar trebui aplicatã oriunde.
Regula esenþialã a Masoneriei, adicã suveranitatea Lojei, acolo unde este
practicatã ºi respectatã, permite nu numai convieþuirea acestor trei forme diferite
de înþelegere a Masoneriei, ci fondeazã (ºi ar trebui sa favorizeze), fecunditatea
unei confruntãri stimulante în mod esenþial.
Realitatea din pãcate nu este întotdeauna aceea doritã. Adesea, în loc sã se
verifice posibilitatea unei comuniuni fraterne, se asistã la o degenerare a
raporturilor ce fragmenteazã în atâtea canale Instituþia cu daunele (bine cunoscute
de noi) ce decurg din acest lucru.
Nu dorim sã aprofundãm discursul ce ne-ar purta dincolo de scopurile
prestabilite ºi care oricum ne-ar face sã pierdem din vedere argumentul despre
care discutãm; dorim pur ºi simplu sã oferim un cadru complet care sã ne permitã

12
 sã focalizam mai bine ceea ce ne propunem.
Punctualizând istoria masonicã, trebuie în mod necesar sã plecãm de la
Corporaþiile (Breslele) de meserie. Dacã în cadrul acestora prevala elementul
material (construcþia vizibilã a templelor), acest lucru nu exclude existenþa unui
element intelectual ºi spiritual, în special acele componente erau introduse în
mod verosimil la începuturile Artei, când s-au creat primele idei despre
construcþia unui templu ca semn exterior spre gloria Inteligenþei constructoare a
Universului, reprezentare simbolicã exterioarã a unor Adevãruri eterne ºi
imateriale;
Esenþa breslelor de constructori reprezenta ºi reprezintã elementul
fundamental pentru ca pe o astfel de esenþã sã fie posibilã ridicarea, astfel încât
aspectul imaterial sã poatã prevala asupra celui empiric ce se manifesta atunci.
Dar de ce Masoneria modernã îºi considera rãdãcinile în Marea Britanie?
Pentru cã acolo se verificã condiþiile ideale potrivite transformãrii de care ne
ocupãm.
În realitate, în sec. XVI, Reforma protestantã opreºte elanul construcþiei de
catedrale în întreaga Europã, iar arta construcþiei, odatã cu Renaºterea, devine o
artã profanã, fãrã catedrale, dar cu castele ºi palate care nu aveau nevoie de
idealuri ºi „mesaje” de transcris în piatrã, cu atât mai puþin de simbolizãri de
realitãþi transpersonale. Noua stare de fapt care s-a instalat, profaneazã breslele,
fãcându-le în mod esenþial „profesionale” (o calificare pur ºi simplu „tehnicã”).
În Scoþia, în Anglia ºi în Irlanda în schimb, acestea subzistã ºi beneficiazã de
avantaje ºi protecþie încã într-o mare masurã ºi în mod verosimil chiar ºi pentru
scopuri politice.
ªi pe aceastã bazã ºi în aceste Þãri, printr-o pãtrundere lentã, unele frãþii
realizeazã transformarea. Putem spune cã aceasta a început atunci când în unele
bresle au fost introduse persoane care nu erau operative ºi care au fost numite
acceptaþi.
Prin împletirea raporturilor dintre Masonerie ºi Trandafir + Cruce, transpare
o nebulozitate mai mult aparentã decât substanþialã, datoratã lipsei de documente
cunoscute. Existã totuºi puncte de referintã ºi chiar putem stabili câteva. E bine
ºtiut cã Masoneria scoþianã a precedat-o pe cea englezã în transformare. În
virtutea unui privilegiu acordat de Giacomo al II-lea, lojele scoþiene au avut din
1439 drept mari maeºtrii ereditari pe seniorii Saint-Clair de Roslin. Sub domnia
succesorului Giacomo al V-lea seniorul de Saint-Clair, dupã o cãlãtorie în Italia,
a chemat în Scoþia mulþi masoni italieni pe care i-a integrat în lojele scoþiene, ºi
care la rândul lor aveau ca model structura Academiei italiene.
Giacomo al VI-lea în 1593 constituie Trandafirul + Crucea Regalã cu Cavaleri
provenind din ordinul Spinul Sf. Andrei.
Giacomo al VI-lea din Scoþia, devenit Giacomo I de Anglia, în 1598 îl confirmã
în poziþia de Mare Maestru al Masoneriei scoþiene pe William Sinclair de Rosalin,
în timp ce în Anglia în 1607, se declarã protector al Masoneriei, numindu-l Mare

13
Maestru pe Inigo Jones. Grupurile Trandafir + Cruce înfloresc în Anglia începând
cu aceste date, luând o amploare notabilã în acest secol.
Nu putem pãtrunde în meandrele Trandafirului + Cruce, cert este ca în Anglia
aceasta era bine dezvoltatã spre sfarºitul sec. XVI. Pe la jumãtatea secolului
adepþii (rozacrucieni) englezi s-au reunit la Londra în Taverna „La Sirena” ºi
prin aceastã tavernã au trecut cei mai importanþi oameni ai timpului în cãutarea
mesajului rozacrucian, un mesaj ce vehicula o reformã, o revoluþie a lumii de
atunci – pentru a putea realiza un mesaj pornit din vremurile lui Gioacchino da
Fiore si ceilalþi – ºi a avut – prin partea practicã – unul din cei mai valoroºi
interpreþi în Comenius. În 1958, UNESCO le-a dedicat o conferinþã generalã.
La începutul sec. XVII existau în Anglia douã ramuri ale Trandafirului +
Cruce. Prima era aceea a „Fraþilor Trandafirului + Crucea de Aur” care devine
ulterior Aureae Crucis (Crucea de Aur). A doua (care îºi consacrã opera cercetãrii
ºtiinþifice) a luat numele de Rosae Crucis ºi s-a transformat ulterior în Colegiul
Invizibil ºi mai târziu în Royal Society (Societatea Regalã). Elia d’Ashmole era
membru al Rosae Crucis ºi multe nume ale adepþilor ne sunt cunoscute. Sunt cei
care la Londra s-au afiliat Masoneriei pentru a putea continua sã lucreze, aºa
cum au fãcut în sediul Companiei la Mason’s Hall.
Încetul cu încetul nebuloasa lucrurilor se ilumineazã. Fãrã sã fie nevoie de
referinþe detaliate, se ºtie cum breslele engleze au apãrut în anul 856 sub domnia
lui Ethelwolf iar breasla din Londra a vãzut lumina în 1220, existã procese
verbale, cum ar fi cele ale loji din Edinburg, ce încep din 1475 pânã în 1599.
Statutele Masoneriei scoþiene au fost publicate în 1598 ºi chiar într-o lojã din
Edinburg a fost „acceptat” pe 8 iunie 1600, John Boswell, senior de Auchinleck,
Trandafir + Cruce, ca ºi generalul scoþian Robert Murray (acceptat în aceeaºi
lojã pe 20 mai 1641).
Maestrul Mason Nicola Stone, în Serviciul Casei Regale ºi preºedinte la
„Companiei” între 1633 – 1634 a fost primit în Acception în 1639.
Într-un al doilea moment chiar ºi „Compania masonilor” ºi-a deschis porþile
acceptaþilor, iar istoricul Gould aminteºte cã au fost gãsite douã documente ,
unul din 1665, o listã de acceptaþi ºi unul din 1676, o carte de regulamente de
acceptaþi.
A fost deci o fazã de tranziþie ºi care a fost urmatã de douã organizaþii masonice
distincte, una care primea doar elementele ce practicau profesia (operativii), ºi
alta care, pe lângã aceºtia, îi primea ºi pe „acceptaþi”. O astfel de situaþie la un
anumit moment devine manifestã datoritã faptului cã începând din 1678,
Acception nu mai este mentionatã în registrele „Companiei” care îºi reluase
vechea fizionomie profesionalã din 1666. În Masoneria de acum profesionalã
pe de o parte, speculativã pe de altã parte, au continuat pentru mulþi ani sã fie
admiºi chiar ºi masoni operativi.
Aceastã anticã masonerie „speculativã” îºi asumase caracteristici particulare
ºi îºi propunea scopuri foarte precise dacã „infiltraþii”, dupã cum se pãrea,

14
 aparþineau grupurilor rozacruciane, ermetiste sau cabaliste.
În 1644 Elia Ashmole este admis în Roza +Cruce, în 1646 este primit în
masonerie ca „acceptat”.
Închei aceastã scurtã prezentare afirmând cã a existat o primã fazã, în Scoþia
ºi Anglia, a Masoneriei speculative sub dinastia Stuarzilor, de obedienþã catolicã,
dar de un catolicism cu totul particular, întrucât era afectat de ideile ºi planurile
Rozei + Cruce, care aspirau la un creºtinism universal fondat pe o reformã
religioasã, socialã ºi politicã.
O astfel de Masonerie, constrânsã sã emigreze datoritã evenimentelor politice,
pe continent ºi în special în Franþa unde s-a rãspândit în mod notabil, este
urmatã de o Masonerie schismaticã de primã, protestantã, anglicanã si organistã.
Aceasta din urmã modificã ritualurile, anuleazã gradele de cavaler ºi mai
mult, distruge toate documentele antice pe care le adunase, în scopul de a elabora
noi constituþii.
Aceasta este masoneria anului 1717.
Aceasta este Masoneria ce dã patentele de „regularitate” celorlalte Masonerii.
Fiecare îºi trage concluziile proprii.
Pentru a nu fi acuzaþi drept vizionari, menþionãm simplu urmãtoarele fapte:
1717 Crearea Marii Loje de la Londra cu Marele Maestru Antony Sayer.
1719 Sub conducerea marelui Maestru Jean Theophille Desaguliers se începe
adunarea tuturor documentelor masonice care au putut fi identificate pentru
completarea noilor constituþii.
1720 Documentele menþionate sunt distruse într-un incendiu premeditat.
1723 Sub conducerea Marelui Maestru Ducele de Warton sunt publicate
Constituþiile lui Anderson pe schema trasatã de Desaguliers.
1738 A doua ediþie a Constituþiilor lui Anderson cu bine cunoscutele modificãri
ale art. 1. Într-o primã perioadã (1723) s-a procedat la decatolicizarea lojelor, în
a doua perioadã s-a redus masoneria la un al „treilea ordin” anglican. Antica
Masonerie stuardistã ramasã în Anglia îºi menþinea totuºi propriile poziþii.
1722 Se publicã „Constituþiile Antice” în care la articolul 1 se evidenþiazã: „Eu
vã cer sã îl onoraþi pe Dumnezeu în Sfânta sa Bisericã, sã nu vã abandonaþi
ereziei, schismei, greºelii, în gândurile voastre sau urmând învãþãtura oamenilor
fãrã valoare”.
1753 Crearea Marii Loje a Masonilor Liberi ºi Acceptaþi dupã vechile Constituþii
sau Marea Lojã a Masonilor Antici.
Numai în 1813, cele douã Mari Loje, fiind de acum decãzute motivaþiile
politico-religioase ºi doctrinale ce le menþinuserã separate înca din 1717, sau
mai mult, ca urmare a schismei din 1717, s-au unit, iar noua obedienþã ºi-a luat
titlul de Marea Lojã a Ziditorilor Antici ºi Liberi din Anglia. În 1815 au fost
publicate noile Constituþii.
Este deci clarã existenþa a douã tipuri de Masonerie, dar mai trebuie sã
adãugãm ºi alte informaþii ce par sã aibã o extremã importanþã. Pãtrunderea în

15
 Europa a Masoneriei este anterioarã anului 1717 iar tipul de Masonerie adus
este cel scoþian ºi stuardist.
Când Henric al VIII-lea (1534) s-a separat de Roma, au început persecuþiile
împotriva catolicilor, care au continuat ºi sub domnia Reginei Elisabeta. Scoþia
a reacþionat la rupturã ºi aceastã reacþie s-a sfârºit cu moartea reginei. Mulþi
catolici englezi au gãsit refugiu în Scoþia iar masonii englezi au fost primiþi cu
braþele deschise în lojele scoþiene.
Rege al Scoþiei ºi Angliei a fost proclamat fiul Mariei Stuart, Giacomo I (care
anterior era Regele Scoþiei cu numele de Giacomo VI ). În aceastã perioadã
Masoneria stuardistã scoþianã se va lega indisolubil de familia regalã ºi o va
urma ºi la bine ºi la rãu.
Pentru exactitate, dãm o schemã a regilor englezi:

HENRIC AL VIII –lea (1509 – 1547) (în 1534: ia naºtere Biserica Anglicanã
separatã de Roma)
ELISABETA I (1558 – 1603) (protestantã)
GIACOMO I STUART (1603 – 1625) (catolic)
CAROL I STUART (1625 – 1648) (catolic)
CROMWELL (1653 – 1658) (protestant)
CAROL AL II –LEA STUART ( 1660 – 1685)
GIACOMO AL II –LEA STUART (1685 – 1688 ) (catolic)
WILHELM DE ORANIA (1688)
ANNA STUART (1702 – 1714)
GEORGE I (1714 – 1727) din casa de Hannovra
GEORGE AL II-LEA (1727 – 1760) din casa de Hannovra.

Carol I este decapitat de Cromwell în 1649, iar vãduva lui Henrietta de

Franþa, fiica lui Henric al IV-lea s-a refugiat în Franþa în Castelul de la Saint
Germain unde a fost urmatã de cei doi fii ºi de mulþi nobili scoþieni pregatiþi sã
începã recucerirea. Pentru a ascunde cât mai mult cu putinþã conspiraþia, aceºtia
au acþionat „ascunºi în spatele lojelor masonice ai caror membrii onorifici erau”.
Sub secretul, numit profesional, puteau astfel, fãrã un pericol prea mare de
indiscreþie, sã comunice cu fraþii lor rãmaºi în Marea Britanie ...”.
Carol al II–lea a organizat în 1660 la Saint Germain un regiment de Gãrzi
Irlandeze care va fi încorporat în 1698 în armata francezã. Într-un astfel de
regiment – caz tipic – exista o lojã militarã a cãrei constituþie oficialã dateazã
din 25 martie 1688. Acelaºi Carol al II-lea, la întoarcerea sa în Anglia din exil, a
protejat lojile; conform scrierilor lui Anderson în Constituþiile din 1738, „Se
afirmã cã Carol al II-lea a prezidat în 1663 o adunare generalã a masonilor
englezi þinutã la York ... Acolo a conferit Masoneriei titlul de Arta Regalã, deoarece
aceasta contribuise în mod valid la restaurare”.
Fratele (de credinþã catolicã) ce i-a succedat în 1685, a fost constrâns din nou

16
sã se refugieze în Franþa în 1688, urmat iarãºi de nobilii stuarzilor care au reactivat
vechile loje ale primului exil din 1649. Deci au apãrut ºi s-au rãspândit în Franþa
un numar considerabil de loje, toate stuardiste ºi scoþiene (lista nu o mai dãm),
iar Masoneria devine la modã. Dar suntem totuºi înainte de 1717.
Tocmai din aceste loje scoþiene se va naºte Masoneria francezã ºi europeanã.
Masoneria stuardistã va genera „celelalte grade” în care se vor regãsi numeroase
filoane ermetice, rozacruciani, alchimiste ºi gnostico-templare. Credem cã aceste
lucruri sunt binecunoscute ºi totuºi evitãm sã discutãm prea mult pe aceastã
temã.
În Franþa vechile loje operative nu mai existau. Invazia lojelor speculative
scoþiene nu a întâmpinat practic obstacole, nici din partea lui Ludovic al XIV-
lea, nici din partea Bisericii Romane, chiar dacã acest catolicism al Masonilor ºi
mai ales al adepþilor Rozei+Cruce era un catolicism „sui generis” care nu avea
nici o legaturã cu amprenta papalã. Foarte curând nobilimea francezã a început
sã se iniþieze în lojele stuardiste iar Masoneria ºi-a început dezvoltarea rapidã în
Europa, favorizatã ºi de succesiunea evenimentelor; de fapt, în Anglia, Wilhelm
de Orania se va sprijini pe loje declarate protestante, iar una dintre acestea,
fondatã la Londra în 1691 a fost St. Paul unde acelaºi rege a fost iniþiat. Lojele
protestante s-au dezvoltat notabil dupã moartea reginei Anna în 1714, prin
favoarea ºi sprijinul deschis al dinastiei de Hannovra.
Aceste loje protestante organiste ºi hanovriene (dar de acum fãrã o diviziune
netã din lipsa motivului fidelitãþii dinastice), care au constituit Marea Lojã de la
Londra ºi succesiv, au început sã patenteze lojele strãine. În Franþa, pânã în 1735
au fost create numai cinci, dar acestea au fost cele ce au susþinut întãrirea lojelor
scoþiene dezorientate de înfrângerea Stuarzilor. Va fi drept ca un catolic (adept al
lui Fenelon, scoþian ºi stuardist) sã creeze Masoneria europeanã: Cavalerul de
Ramsay, iar despre el foarte puþine sunt studiile în limba italianã.
Masoneria europeanã (aceea din zona „mediteraneeanã”, care abia se naºte)
nu putea sã nu accentueze aspectele „tradiþiei ezoterice” pe care o avea în putere;
în timp ce Masoneria schismaticã din 1717 - (derivatã în mare parte din cea
rozacrucianã dedicatã în motto specific studiului ºtiinþelor, aºa cum am vãzut
anterior, ºi privilegiase anumite orientãri profane) – numai în 1813 se va
reunifica în Marea Britanie cu cea stuardistã. Va menþine totuºi mereu caracterul
rigid anglican ºi legalist ce motivase schisma. Toate conþinuturile ezoterice pe
care aceasta le pãstra sunt anterioare datei de 1717, mai puþin cele ale gradului
de Maestru, care sunt consecinþe ale modificãrilor introduse de adepþii Roza +
Cruce.
Este ºtiut cã punctele esenþiale pe care se bazeazã iniþierea masonicã, comune
tuturor ritualurilor, sunt urmatoarele doisprezece:
1) Pregatirea candidatului
2) Alarma
3) Invocarea Marelui Arhitect

17
 4) Cãlãtoriile
5) Jurãmântul
6) Vederea luminii
7) Primii paºi în Lojã
8) Investirea,
9) Comunicarea mijloacelor de recunoaºtere,
10)Instrumentele de lucru,
11)Ocuparea locului propriu de Ucenic,
12)Instruirea.
Aici se opreºte Masoneria de tip anglo-saxon, fãrã nici o dezminþire.
Masoneria europeanã ºi în principal cea de tip mediteranean include alte
ºase puncte fundamentale care sunt:
1) Cabinetul de reflecþie,
2) Cupa ºi bãuturile,
3) Meditaþia asupra pietrei brute,
4) Purificarea prin intermediul elementelor,
5) Proclamarea ritualului,
6) Incinerarea testamentului filozofic.
Este deci evident (ºi dacã n-ar fi, acest lucru ar fi absolut dezolant) cã
diferenþele sunt în aparenþã minime, în realitate acestea includ douã concepþii
mentale diferite ºi douã mãsuri diferite de a finaliza viaþa. Primul (acela anglo-
saxon) implicã o finalizare orizontalã, pe plan moral. Un mason, spun
Constituþiile din 1723, „este obligat sã se supunã legii morale, ºi dacã înþelege
bine Arta, nu va fi niciodatã un ateu stupid, nici un libertin nereligios.”
Dupã prescrierea de a lãsa liber pe fiecare sã îºi urmeze propriile „opinii”, textul
îºi doreste ca Masoneria sã devinã „centrul de uniune ºi mijlocul de a crea o
prietenie sincerã între oameni ce ar fi putut sã fie strãini pentru totdeauna”. Cele
din 1815 insistã asupra unui teism personal. ªi iatã alegerea: denumirea
anglicanã, moralã, prietenia, titlurile, banchetele, decoraþiunile ºi binefacerile
(sã ni se scuze ireverenþa ºi licenþa).
Masoneria mediteraneanã din contrã, nu se limiteazã sã punã la punct
conºtiinþele, crezând pur ºi simplu într-un Dumnezeu ºi fãcând binefaceri (cu
lucrurile mai sus menþionate), dar insistã pe plan vertical, asupra vieþii ca pregãtire
a morþii, asupra morþii ca renasterea ce urmeazã, ºi mai presus de toate printr-o
purificare, printr-o sustragere de la forþele heimarmenice, printr-o reintegrare.
Scopurile ºi mijloacele tuturor iniþierilor din toate timpurile!
Purificãrile prin cele patru elemente, pentru a lua în considerare unul din
cele ºase puncte în plus, reînnoiesc riturile misterelor antice mediteraneene.
Candidatul merge cãtre luminã ghidat de Hermes care conduce sufletele dincolo
de mormânt, dupã moartea intervenitã în cabinetul de meditaþie.
În Masoneria anglo-saxonã cabinetul de meditaþie nu existã, deci nu existã
tot ceea ce acesta simbolizeazã. Candidatul ascende prin intermediul diferitelor

18
 „planuri” de la lumea sublunarã, la lumile celeste (cele ºapte planete ºi stele
fixe), la lumea supracereascã, trecând prin „parþile” supraveghete de Arhonti. La
prima uºã Arhontele îl purificã cu apã, adica îl elibereazã de materie ºi de
senzualitate” apa îl face „lume”, spãlat. La a doua poartã intervine purificarea cu
„aer”, sunt deci purificate conþinuturile de lume intermediarã, credinþele,
condiþionãrile, tabuurile intelectuale, etc. La a treia poartã Arhontele îl purificã
cu „focul” ºi candidatul devine un „purus”, un purificat ºi numai astfel este
admis sã vadã Lumina, drumul de la Tenebre cãtre Luminã este realizarea
iniþiaticã. Dar în sens ascendent unde nu existã moralism, ci acþiune, unde nu
existã tot probenismul din lume, ci luptã ºi sacrificiu, depaºire ºi distrugere... Un
lucru cu totul diferit, pentru cine vrea sã înþeleagã. ªi pentru cine nu vrea sã
înþeleagã ... rãbdare. Agapa fraterna rãmâne mereu cea mai bunã operã masonicã!
Ne oprim aici deoarece divagarea devine apoi excesivã.
Am spus cã asupra breslelor ziditoare au acþionat Fraþii Rozei +Cruce, care
din motive multiple trebuiau sã disparã din atenþia ºi din interesul lumii, pentru
a continua sub alte „haine”, activitatea ºi misiunea lor.
Am vãzut pãtrunderea lentã a „acceptaþilor” ºi vom prezenta ºi câte un raport
ulterior. Plecând de la gradul de Rosa + Cruce masonic (la 18 ...), dorim sã vã
amintim cum în Fama Fraternitatis, una din carþile fundamentale ale R + C,
tipãritã în 1614, este descris mormântul fondatorului mitic al fraþiei Cristian
Rosenkretuz, inspirând în acele vremuri Principiile Secretului Regal (32 ...)
interesaþi de „lucru”, sã facã un studiu comparativ între figura geometricã a
mormântului în cuvânt ºi aceea a campamentului lor (existã ºi alte studii de
fãcut în paralel, despre care nu vom vorbi aici).
În Noua Atlantidã, publicatã în 1642 de Sir Francis Bacon, unul din capii
R + C, gãsim foarte multe simboluri masonice: insule, luna, echipa, cub, literele
J si B, Delta sacrã, etc. ... Ideile lui Bacon erau continuate de alþi adepþi R + C
membrii ai Societãþii Regale succedând Colegiului Invizibil (rozacrucian); Ei
bine, aceºtia, dupã pãrerea lui Lantoine, „erau constrânºi, conform legilor ce
guvernau Londra, sã facã parte, pentru a se putea reuni, dintr-o corporaþie de
meserie (breaslã), masonii i-au acceptat ºi aceºtia au adoptat simbolurile
masonice. Aceºtia sunt masoni acceptaþi ºi în virtutea inteligenþei si cunoºtinþelor
lor, au modificat ritualurile gradelor, prea simpliste pentru oamenii de culturã,
au reintrodus gradul de Ucenic în 1646 ºi acela de Calfã (companion) în 1650...”.
Dar, în afarã de ceea ce s-a spus în paginile precedente (Murray era adept
R + C, la fel ca ºi Boyle, Wren, Locke ºi aºa mai departe), ceea ce au schimbat în
realitate adepþii R + C a fost limbajul. Aceºtia au abandonat limbajul alchimiºtilor
„suflãtori” (care era folosit de ei de câteva secole), pentru a-l asuma pe cel al
contructorilor. Astfel Masonii care pânã atunci construiserã monumente sacre,
dar din piatrã, au început sã construiascã Templul Umanitãþii, devenind ei înºiºi
Temple vii.
Jocurile fiind fãcute R + C dispare!

19
 Dupã o analizã atentã, putem formula câteva cauze care, dacã pe de o parte
determinã decadenþa corporaþiilor de meserii, pe de altã parte creazã necesitatea
unei organizaþii capabile sã rãspundã exigenþelor momentului ca efect al cauzei
ºi ca ºi cauzã a viitoarelor efecte.

În mod evident ne-au scãpat unele particularitãþi, dar ne gândim cum,

urmãtoarelor condiþii fundamentale trebuie sã le fie imputatã transformarea
obiectul studiului nostru:

I GRUP DE CAUZE EFECT

a) divulgarea regulilor arhitectonice DECADENÞA
b) dispariþia factorilor ce au determinat CORPORAÞIILOR
naºterea ºi permanenþa corporaþiilor DE MESERIE
c) reforma protestantã
d) decadenþa artei

II GRUP DE CAUZE EFECT

a) criza spiritualã a lumii NAªTEREA
b) lupte religioase ºi reforme MASONERIEI MODERNE
c) necesitatea unei clarificari a ideilor
prin confruntãri
d) condiþii politice
e) condiþii morale.

III FACTORI CE AU CATALIZAT TRANSFORMAREA

a) Necesitatea dispariþiei Rozei + Cruce
b) Introducerea Masonilor acceptaþi.

Ne vom limita la aceastã listã, lãsând culturii ºi instituþiei Fraþilor sarcina de a

dezvolta ulterior argumentele. Dar vom prezenta ritualurile de iniþiere pentru ca
adepþilor Rozei + Cruce trebuie sã le acordam paternitatea transformãrii de
ceremonial iniþiatic ºi în special aceleia pentru gradul de Ucenic ºi Maestru cu
legenda lui Hiram care constituie astãzi unul din miturile cele mai importante
ale ezoterismului occidental. Fãrã sã lungim prea mult cercetarea, formulãm cu
seninatate douã afirmaþii:
1) Originea Masoneriei moderne, adaptarea, transformarea ritualurilor,
structurarea lor prin introducerea unei simbologii strict iniþiatice, nu poate fi
decât opera unui grup restrâns de Fraþi foarte experimentaþi în ezoterism. Aceºtia
au transformat într-un lucru diferit vechile bresle „bolnave”. Scrie D’Alviella:
„Este nevoie sã notam cã întreg ceremonialul era exclusiv profesional.
Simbolismul nu expunea nimic filozofic ºi mistic în afara vechilor legende care
erau luate ad literam ºi care nu par sã fi tolerat vreodatã o dublã interpretare ...

20
Chargele din sec. XVII continuã sã recomande fidelitatea faþã de Dumnezeu ºi
bisericã. Pânã ºi în ritualurile folosite în sec. XVIII între lojele operative se
explicã faptul cã cele trei lumini reprezintã cele trei persoane ale Trinitãþii, iar
cele douã coloane simbolizeazã „forþa ºi stabilitatea Bisericii în toate epocile”.

2) a – Gradul de Maestru – aºa cum se gaseºte astãzi în Masonerie – nu exista în

breslele engleze, exista însã funcþia de Maestru înþeleasã în sensul de „cap”,
funcþie la care se ajungea fãrã vreo ceremonie.
b – Acelaºi grad începe sã se manifeste în 1725, a fost recunoscut în 1738 ºi
universal acceptat în 1757.
c – D’Alviella afirma – în baza unei importante documentaþii consultatã de
el cã existã numai o ceremonie unicã de iniþiere.
d – Gradul de Ucenic este o parte din unicul grad preexistent.
În realitate ucenicul era primit în ghildele engleze spre vârsta de 14 ani
printr-un jurãmânt fãcut pe Biblie. În aceastã primire îi erau comunicate „cuvântul
mason” ºi legendele cu privire la meserie. Dupã ºapte ani de ucenicie, cu acceptul
maestrului sãu era primit în companie ºi atunci putea sã îºi exercite meseria aºa
cum dorea. Din documente nu rezultau alte ceremonii. Jurãmântul (manuscris,
Sloane) era urmãtorul: „Veþi pãstra secret cuvântul mason ºi tot ceea ce implicã
acesta, nu îl veþi scrie nici direct nici indirect. Veþi pãstra secret tot ceea ce noi
sau vizitatorii noºtri vã vor spune drept secret, fie barbaþilor, fie femeilor, fie
copiilor, fie bastoanelor, fie pietrelor, dar îl puteþi revela unui frate sau într-o
Lojã de Masoni, ºi veþi urma cu fidelitate ceea ce este stabilit în Constituþiile
noastre. Promiteþi ºi juraþi sã respectaþi ºi sã pãstraþi cu fidelitate toate acestea
fãrã echivoc sau rezerve mentale, direct sau indirect. Vã va ajuta în aceasta
Dumnezeu ºi conþinutul acestei cãrþi ...”.
Dar chiar ºi legendele ce le erau transmise erau istorii confuze ºi denaturate.
Este suficient sã ne gândim la legenda Celor Patru Sfinþi Încoronaþi patroni
oficiali ai confrãþiei constructorilor. Era vorba de fapt de cinci zidari care au
refuzat sã construiascã statuia unei divinitãþi pãgâne ºi pentru acest motiv au
fost condamnaþi la moarte, se pare la 18 noiembrie 298. În aceeaºi epocã au fost
judecaþi ºi patru soldaþi romani ce refuzaserã cultul zeilor. Cele nouã cadavre au
fost îngropate împreunã. Papa Melchiade a dat mai târziu celor patru soldaþi
numele de Cei Patru Încoronaþi, în timp ce cenuºa celor nouã a fost transferatã în
848 în Biserica Romanã ce a luat numele Celor Patru Încoronaþi. Astfel cei patru
au luat locul celor cinci zidari dintr-o greºeala evidentã de transmitere a legendei,
devenind protectorii ºi patronii unei categorii care nu era cea militarã.
În afarã de toate astea, se naºte masoneria cu anumite sarcini ºi cu o anumitã
„ereditate”. În parte aºezatã, a fost în fruntea eliberãrii unor popoare de sub
dominaþia altora, eliberãrii unor popoare de tirani, ºi-a jucat rolul sãu ºi îl
pastreazã aºa cum a fost posibil sã-l susþinã în propria dimensiune istoricã.

21
 METODE ÎN CONFRUNTARE

“Nu pare deci un paradox cã Masoneria timpului nostru

trebuie sã ºtie sã gãseascã omul iniþiat – sau adevãratul om
liber ºi de bun gust – care aspirã încã sã gãseascã
„adevarata luminã” ºi care îºi doreºte venirea „Cetãþii
Soarelui”, fãcându-ne sã ne amintim de Bruno – Campanella
– More – Locke – Bacon – dar ºi de Lessing – Herder –
Fichte – Voltaire – Goethe – Mozart – Fermi – Quasimodo –
Jung – Fleming (ºi alþi masoni ai gândirii) ºi nu numai de
masonii activi ºi implicaþi din trecutul mai recent – Frederic
II de Prusia – Franklin – Washington – La Fayette –
Mirabeau – Napoleon – Marat – Louis Philippe – Masena
– Garibaldi – Bixio – Cavour – Mazzini – Costa – Bolivar –
Crispi – Orlando - Roosevelt – Truman – Allende – Ford etc.
pe care îi putem admira, mai mult sau mai puþin, pentru
opera lor politicã – adesea impregnatã de ideile masonice,
dar care nu reprezintã (aºa cum la timpul lor adesea nu au
reprezentat nici ceilalþi) esenþa conceptualã ºi spiritualã a
masoneriei.”
E. Bonvincini

Masoneria, aºa cum s-a vãzut, îi invitã pe Fraþi la construcþia propriului

Templu interior pentru a putea construi apoi Templul exterior al Umanitãþii ºi al
Gloriei Marelui Creator al lumilor.
Dar pentru cã aceasta nu posedã un „corpus” doctrinar propriu, fie el ºi o
învãþãturã simbolicã adresatã intuiþiei (facultate a minþii de care ne vom ocupa
ulterior) ºi legi scrise care sã reglementeze raporturile interpersonale, existã cea
mai amplã liberate de interpretare a acþiunii ºi în consecinþa a modurilor de
operare.
În realitate Masoneria ºi-a jucat rolul sau, l-a jucat bine sau oricum a fãcut tot
posibilul sã fie pe val avansând oriunde noi forme de viaþã ºi raporturi umane.
Acestea sunt istoriile ºi noi le vom vedea în continuare.
Au existat ºi moduri de operare ºi le vom vedea pe scurt.
O „formã”, am mai spus-o, este aceea anglo-saxonã. Am indicat finalul ºi
modul de operare pe orizontalã, cultivând prietenia, morala, respectul reciproc,
22
binefacerea. Este deja probabil o formã mai avansatã faþã de cea simplã operativã
(sau nu?) care îºi concentra atenþia asupra construcþiei materiale, construcþiei
propriu zise de catedrale ºi temple, construcþie oricum mereu precedatã de o
formã particularã de activitate mentalã, aceea a ideii.
Pe lângã toate acestea, considerându-ne trecuþi din planul pur material la un
plan mai subtil, acela al sentimentelor ºi al emotivitãþii, ni se pare cã suntem
pãmânt. Este impresia ce rezultã din acest tip de Masonerie ºi este destul de
dezolant mai ales datoritã conformismului gol, privat de semnificaþii.
Este ca ºi cum acei fraþi ar fi avut o carte ce conþinea toate marile adevãruri
ale universului ºi s-ar fi limitat sã o ºtergã de praf, pãstrând-o ºi adorând-o, fãrã
sã fie în stare sã citeasca un rând sau un cuvânt, ºi deci fãrã sã poatã sã o înþeleagã
ºi în consecinþã sã o foloseascã.
Este un fapt dezolant ºi în acelaºi timp emoþionant.
De aceastã masonerie nu ne vom mai ocupa pentru moment.
Mai existã apoi Masoneria europeanã ºi latinã. Aici lucrurile capãtã un alt
aspect deoarece aceasta se gãsea în condiþii istorice ºi ambientale diferite de cea
englezã care – la timpul sãu – dupa cum am vãzut, a participat activ la miºcãrile
politice pânã la stabilizarea sa definitivã în formele cunoscute ºi de acum
stagnante.
În aceastã masonerie a existat o netã dihotomie: pe de o parte o finalizare
politicã participantã activ conform unor vederi destul de limitate în timp la aºa
numita (în cazul specific) construcþie a Templului Umanitãþii ºi de cealaltã parte
o finalizare verticalã.
Scrie Gamberini: „ faptul de a fi confundat la un anumit moment istoria
Renaºterii cu aceea a Masoneriei a fãcut ca în Italia Instituþia noastrã sã devinã
promotoarea unui razboi, sã desfãºoare o activitate politicã internã ºi
internaþionalã, procedând chiar la înrolãri de voluntari în încercarea de a crea un
„casus belli” pentru motivul cã guvernul italian nu a dorit sau nu a putut sã
supunã parlamentul ºi nu a declarat razboiul salvator. Ipoteca romanticã provenitã
din Renaºtere (oferitã de fapt de convergenþa romanticilor, care refuzau cele
ºapte porunci, cu „clasicii”, care refuzau cele ºapte vãmi) era destinatã sã apese
asupra Masoneriei italiene care, întârziind eliberarea de anumiþi factori esenþiali
strãini de aceasta a vãzut pe scurt în decenii schimbarea progreselor respective,
din straine în inamice. Cu strãlucitul rezultat de a fi acuzaþi pe de o parte de
naþionalism ºi pe de alta parte de cosmopolitism.
Astfel socialismul ajunse în sfârºit la congresul din Ancona din 1914, iar
naþionalismul, care cu câteva luni înainte fabricase ancheta Bodrero,
condiþioneazã din interior Masoneria italianã sã se lupte pentru intervenþia în
primul razboi mondial. Iar Masonii au intervenit în mod serios: în haosul
razboiului s-a spus cã ar fi cãzut 2.000. Cifra enormã pentru o asociaþie de circa
20.000 de membri, în mare parte, mai degraba, în vârstã.

23
 Puþine rânduri pentru exemplificare. Masoneriile latine ºi aceea din Statele
Unite în timpul razboiului de independenþã (ulterior nu) au fost ºi sunt „luate”
orizontal de evenimentele contingente.
Un alt discurs a fost acela francez din perioada prerevoluþionarã când, din
contrã Masoneria a acþionat în planul ideilor aºa cum ar fi trebuit sã acþioneze ...
mai întâi cu Napoleon, ºi apoi, încet încet, acþiunea orizontalã degenerantã a
fost culmea activitãþii Masonilor francezi.
Numeroºi sunt ºi astãzi fraþii care se încãpãtâneazã sã rãmânã legaþi de formele
ºi orientãrile manifestãrilor din afara Masoneriei din secolele trecute, fãrã sã fi
înþeles nimic din Ocultul din Masonerie.
Din contrã, în Masoneria Europeanã, au existat întotdeauna grupuri care au
urmat „tradiþia”, perpetuând-o pânã în zilele noastre; înþelegem sã vorbim despre
unele Ordine ºi Rituri cum ar fi Egiptul din Caliostro, acela al Aleºilor Cohen
din Univers, acela al iluminaþilor din Avignon, Ritul de Swedenborg ºi aºa mai
departe. Rituri dispãrute în manifestarea lor fizicã, dar nu în spiritul care le
anima.
Dacã masoneriei îi este atribuit un „activism” masonic „care a fãcut” marile
evenimente istorico-sociale din ultimele secole (de la crearea Statelor Unite ale
Americii la Revoluþia francezã, la razboaiele de Independenþã Americanã, Italianã,
Germanã, Ungarã ... de la Revoluþia din iulie la Comuna, la Primul Razboi
Mondial etc.), cu atât mai puþin nu trebuie uitate conþinuturile reale ºi scopul
real al Masoneriei; mai ales astãzi când se admite cã „Apologia ºi triumfalismul
masonilor pentru „incidenþa” exercitatã asupra lumii profane, a dobândit aspecte
negative, nu mai puþin grave decât cele ale denigrãrii anti-masonice ºi a tezei
complotului instituþiei.”
Dar dacã pe de o parte existã încã Fraþi legaþi cu obstinaþie de o acþiune
externã vulgarã, sau de vagã aspiraþie la „centre de putere” materialã, pe de altã
parte o certã autocriticã se iveºte din ce în ce mai mult. Pezzati, studiind influenþa
instituþiei asupra vieþii profane, spre exemplu marturiseºte: „mi se pare ca o
privire de ansamblu asupra istoriei Masoneriei în accepþiunea sa universalã
conduce cel puþin la o concluzie validã în orice caz: ºi anume cã Instituþia tinde
mereu sã se poziþioneze faþã de lumea profanã într-un raport care,în afara câtorva
particularitãþi ºi excepþii nesemnificative, nu se concretizeazã în forme operative
organizate cu criterii profane. În ciuda insinuãrilor istoricilor neobiectivi sau
greºit informaþi, mi se pare cã rãmâne încã de demonstrat cã Masoneria ºi-a fãcut
simþitã importanþa în istorie prin intervenþii unitare, directe, explicite sau care
sã fi impus lumii profane alternative programatice de un anumit gen. Nu rezultã
cã masonul ºi-ar fi supus candidatura pentru vreo funcþie hegemonicã în vreun
sector al vieþii de relaþie profanã.
Este adevãrat – ºi este meritul nostru legitim – cã mulþi dintre cei mai mari
protagoniºti ai istoriei moderne a civilizaþiei au fost ºi sunt masoni, dar acest
lucru nu demonstreazã cã activitatea lor dincolo de coloane rãspunde unei

24
strategii unitare ºi preordonate ºi cã li se poate imputa constituirea – fie-mi iertat
calamburul – unui fel de a cincea coloanã a Instituþiei. Mi se pare cã din toate
acestea se poate culege sensul unei lecþii destul de clare ºi anume cã masoneria,
nerenuntând sã se confrunte cu „profanul” cautã cu acesta un dialog constructiv
la nivelul raporturilor individuale, fiind conºtientã cã prezentându-se lumii ca o
structurã organizatã ºi inspiratã de criterii de concurenþialitate profanã, acest
lucru nu este în concordanþã cu propriile scopuri ci, mai mult, le-ar dezminþi în
faþa lumii în modul cel mai rãsunãtor. A influenþa lumea profanã, deci: dar cu
mijloace ºi încercãri masonice. Acesta este, dupã pãrerea mea, spaþiul dialectic
pe care Instituþia trebuie sã ºi-l cucereascã. În caz contrar ºi-ar putea pierde
propria identitate, care este aceea a unui corp viu dotat cu o sarcinã iradiantã de
naturã spiritualã, a cãrei putere ºi continuitate este garantatã tocmai de faptul cã
nu se supune tentaþiilor instrumentante ale istoriei profane.
Dorim sã subliniem punctul în care se vorbeºte despre o „sarcinã iradiantã”
deoarece este un punct fundamental asupra cãruia vom reveni.
Am putea, dacã am dori, cercetând numeroasa literaturã masonicã asupra
acestui subiect, sã prezentãm multe puncte de vedere diferite, dar vom lãsa
aceastã muncã celui ce se simte capabil sã realizeze o sintezã. Discursul nostru
introduce un anumit mod de a vedea ºi a evalua omul, iar discursul este acesta:
Independent de analiza rezultatelor unui proces iniþiatic asupra individului
ºi în paralel asupra umanitãþii, putem afirma cã astãzi omul se afla în faza unei
accentuate dezvoltãri psihologice ce îl determinã sã se ocupe mai întâi de
problema individualizãrii (cine sunt eu?) ºi sã evalueze, sã se edifice asupra
propriilor nivele de conºtiinþã. Astãzi omul începe sã îºi dea seama cã posedã o
minte ºi cã aceasta este un „instrument” al eu-lui, cã gândul este o forþã motrice
ºi o putere ºi cã, în fine, „raþiunea” nu mai este suficientã pentru a înþelege
„lucrurile de dincolo de lucruri”, pe noi înºine, propriile dimensiuni ºi
dimensiunile diferite pe care fiecare om le poate dobândi trãind în adevãr ºi
realizând adevãrul, Libertatea, Fraternitatea ºi Egalitatea în semnificatul deplin
ºi real al acestor termeni.
Este evident cã masonii ºi Masoneria trebuie – cu cunoaºterea ce le derivã
din cunoºtinþele ezoterice pe care le posedã ºi care susþin simbolurile ºi riturile
lor - cu cunoaºterea simbolismului „instrumentelor ziditoare” cu care lucreazã,
sã îºi foloseascã mintea ca un instrument creativ ºi nu numai pentru a raþiona,
specula ºi asa mai departe.
În lumea minþii se nasc primele principii despre tot ceea ce se întâmplã pe
pãmânt, lumea de mâine, fãrã echivoc, se naºte, cu fiecare orã, astãzi, aici, în
mintea oamenilor care ºtiu sã foloseascã instrumentul forþei: gândul creativ.
Nimeni nu va nega masonului calitatea de „constructor”, nimeni nu va nega
Masonului ºi Masoneriei ceea ce istoria civilizaþiei noastre îi datoreazã, dar
Masonii nu trebuie sã îºi nege lor înºiºi posibilitãþile reale pe care le au de a
transforma lumea, realizând Templul Marelui Arhitect al Universului, scop ce

25
 trebuie urmãrit ca finalitate colectivã.
Noua civilizaþie, orice nouã civilizaþie, nu reprezintã numai rodul gândului
inventatorilor, al oamenilor de ºtiinþã, al politicienilor ºi al economiºtilor etc. ...,
ci ºi al puterii aspiraþiilor ce sunt rãspândite printre mase ºi creazã circumstanþele
ºi condiþiile ca aceste aspiraþii sã devinã realitãþi vii.
Acþionând în armonie cu grupul, în Loje, fiecare Mason poate sa fie efectiv
un constructor ºi sã îºi realizeze contribuþia proprie în procesul evolutiv.
În acest punct ni se pare important ºi de datoria noastrã sã amintim – fãrã sã
dezvãluim nimic cititorului neatent – ceea ce Guenon scria în 1914, semnând
„ La Sphinx”: „...Înainte de toate este necesar sã spunem cã existã puteri oculte
de ordine diferitã care îºi exercitã acþiunea în spaþii foarte distincte prin mijloace
adecvate scopurilor lor. Oricare dintre ele poate avea Superiori necunoscuþi
(Incognito). O putere ocultã de ordine politicã sau financiarã nu ar putea fi
confundatã cu o putere de ordine pur iniþiaticã ºi e usor de înþeles cã liderii
acesteia din urmã nu se intereseazã de fapt de problemele politice sau sociale ca
atare ...”.
Aici chiar ºi cititorul neatent, care totuºi a trait puþin din viaþa masonicã,
poate trage niste concluzii. La fel fac ºi prietenii interesaþi de ezoterism ºi de
tehnicile acestuia, care se distrag cu „jocuri de politicã internã” ºi de „putere”,
poate mai gratificante.
Dar continuãm cu Guenon. „... un alt punct ce trebuie reþinut, este cã Superiorii
Incognito, din orice ordin ar fi si independent de spaþiul în care vor sã acþioneze,
nu cautã niciodatã sã creeze miºcãri (legi „curente”) urmând o expresie foarte la
modã în zilele noastre; aceºtia creazã doar stãri de suflet (de spirit); Fapt ce ar fi
eficace ºi dacã s-ar gãsi la îndemana tuturor.
Incontestabil mentalitatea indivizilor ºi a colectivitãþii poate fi modificatã
de un tot sistematizat de sugestii potrivite. Aceastã putere de sugestie cand este
aplicatã numai în câmpul social ºi acþioneazã asupra opiniei, este mai întâi de
toate o chestiune psihologicã: o anumitã stare de spirit necesitã condiþii favorabile
pentru a se instala ºi trebuie sã cunoºti (ºi sã profiþi) de aceste condiþii, dacã
acestea existau deja, sau sã provoci realizarea lor”.
Cu autoritatea lui Guenon putem deci concepe o acþiune practicã ce trebuie
realizatã pentru a uºura creºterea ºi procesul colectivitãþii din care, inseparabil,
facem parte ºi astfel sã înviem învãþãturile ºi stimulii ce ne parvin de la Masonerie.
Este necesar în acest moment sã clarificãm ce înþelegem prin operativ ºi
speculativ. Masonii operativi din cele mai vechi timpuri erau cei care proiectau
ºi construiau edificii ºi în special pe cele sacre, în timp ce alþii, care nu aveau
nimic de a face cu arta de a construi, au fost admiºi în corporaþii fiindu-le dat
numele de speculativi.
Astãzi semnificaþiile s-au schimbat.
Este speculativ acel Mason care odatã ce a primit iniþierea masonicã, se
mulþumeste cu „virtualitatea” sa ºi se implicã poate în studii de naturã orizontalã,
din contrã este operativ acel Mason care cautã sã transforme iniþierea sa din
virtualã în realã. 26
 NOUA ERÃ

“Când fac o afirmaþie în public, cu privire la lucruri divine

ºi prezic ceea ce trebuie sã se întâmple, mã iau în derâdere
ºi mã cred nebun, chiar dacã tot ceea ce am prezis s-a
demonstrat a fi exact. Nu trebuie sã ne îngrijorãm, ci
trebuie sã ne urmãm calea.”
Platon.

Impulsul ce mã determinã sã scriu nu se naºte din prezumþie, ci din conºtiinta

mea de medic ce mã sfãtuieºte sã îmi împlinesc datoria, avertizându-i pe cei
puþini, de cãtre care mã pot face inþeles, cã umanitatea se aflã în pragul unor
evenimente ce corespund sfârºitului unui Eon. Aºa cum ºtim din istoria Egiptului
antic, existã FENOMENE PSIHICE DE MUTAÞIE, care apar la sfârºitul unei
luni platonice sau la începutul urmãtoarei luni. Existã – dupã cât se pare –
MUTAÞII ÎN CONSTELAÞIA DOMINANTELOR PSIHICE ALE
ARHETIPURILOR, A „ZEILOR” CARE PROVOACÃ SAU ÎNSOÞESC
TRANSFORMÃRILE SECULARE ALE PSIHICULUI COLECTIV.
Aceastã transformare a început ºi a lãsat urme în interiorul unei tradiþii istorice,
înainte de trecerea de era Taurului în cea a Berbecului, apoi de la cea a Berbecului
în cea a Peºtilor, al cãrei început coincide cu naºterea Creºtinismului.
NE APROPIEM ACUM DE MAREA TRANSFORMARE PREVIZIBILÃ CU
INTRAREA „PUNCTULUI PRIMAVARATIC” AL VÃRSÃTORULUI.
Ar fi un indiciu de uºurintã din partea mea sã ascund cititorului cã reflecþii de
acest gen sunt nu numai extrem de nepopulare, dar chiar circulã pe un teren
nesigur destul de apropiat de nebuloasele fantezii ce întunecã mintea astrologilor
ºi reformatorilor din univers.
Trebuie sã accept riscul ºi sã-mi pun în joc reputaþia, cu greu dobânditã, de
om al adevãrului, demn de încredere ºi capabil sã judece în mod riguros ºtiinþific.
Pot sã asigur cititorul cã nu o fac cu inima uºoarã. Sincer sã fiu sunt preocupat de
soarta celor ce se lasã surprinºi nepregãtiþi de evenimente ºi se gãsesc, fãrã sã fi
avut nici cel mai mic presentiment, în voia unei lumi ce lor le este de neînþeles.
Deoarece pânã astãzi, din puþinul pe care îl ºtiu, nimeni nu s-a simþit dator sã
examineze în profunzime ºi sã punã în luminã posibilele efecte psihice ale
schimbãrilor previzibile, consider cã este de datoria mea sã fac ce este posibil în
aceastã circumstanþã atât cât îmi permit puterile.
27
Jung. Un om de ºtiinþã (discursul asupra ºtiinþei separat) care fãrã dubiu a marcat
o epocã. Dar ce vrea sã spunã Jung?
Cã se apropie (sau cã intrãm în) o nouã erã a transformãrilor în interiorul psihiclui
ºi în consecinþã a transformãrilor externe. Stã sã se întâmple o mutaþie similarã
celei apãrute odatã cu ridicarea Creºtinismului, acum circa douã mii de ani, când
s-a prãbuºit o lume veche pentru a da viaþã unei civilizaþii diferite. Aceastã Nouã
Erã spre care ne îndreptãm este ERA VARSÃTORULUI. Aceasta se substituie
celei a Peºtilor. De acum – 1981 – lucrul este suficient de bine ºtiut, dar când am
publicat cartea a cãrei refacere este prezentã – 1973 – trebuiau clarificate aceste
probleme lumii masonice prea ocupatã sã mãsoare evenimentele cu metrul
deceniilor ºi nu cu arcul erelor.
Cât s-a reuºit nu ºtiu; acea carte a fost epuizatã în scurta perioadã de unul sau doi
ani ºi acum despre Era Varsãtorului toþi vorbesc ºi pentru cã Autori mult mai
productivi decât mine au încercat sã clarifice lucrurile.
Pe 24 aprilie 1961, la Torino, în Loja Hiram, ce ducea o luptã pentru un aspect
tradiþional mai valid al Masoneriei, Fratele Jansen de Ginevra spunea: „Privim
în jurul nostru. Întreaga lume fizicã se schimbã cu o rapiditate vertiginoasã.
Asistãm la drama unei soluþii faþã de care suntem complet ignoranþi, dar asistãm
la aceastã prabuºire cu un sentiment de stupefacþie ºi perplexitate. ªi totuºi un
lucru e sigur, ºi anume cã, niciodatã în istoria lumii, umanitatea nu a fost pusã în
faþa atâtor schimbãri pe toate planurile ºi nivelele în acelaºi timp ca astãzi. Ne
vorbesc despre naºterea unei noi ere ºi cã vechea lume trebuie sã se prãbuºeascã
cu toate diferitele sisteme mondiale în alcãtuirea ºi aplicaþiile lor actuale. Între
acele sisteme ce trebuie sã se prãbuºeascã înainte ca noua erã sã se nascã printre
noi, putem enumera, de exemplu, religia, politica, educaþia, economia, etc....
Noi chiar de acum asistãm adesea la aceastã schimbare universalã, dramaticã,
alarmantã, dar fãrã sã o putem opri. Cãrþile ezoterice ne vorbesc de faptul cã am
ajuns la sfârºitul unui ciclu astronomic , Peºtii, ºi cã intrãm în semnul
Vãrsãtorului. Imposibil sã aprofundãm aceastã temã demnã de consideraþie....ªi
o datã în plus, în aceastã revoluþie universalã pentru toate marile facultãþi umane,
Masoneria Universalã va putea ºi va trebui sã facã mult, deoarece, sã nu uitãm,
are toate calitãþile pentru a conduce umanitatea actualã în aceastã nouã epocã:
înþelegerea, universalismul, toleranþa absolutã, libertatea, egalitatea ºi
fraternitatea pentru toþi, simbolurile externe, ritualul masonic ºi splendida tradiþie
masonicã.”
Câþi fraþi l-au ascultat ºi l-au urmat?
ªtim bine „evenimentele” Masoneriei în Italia de atunci ºi tãcem: doar pentru a
încerca sã reafirmãm problema în forma scurtã ºi comprehensibilã chiar ºi pentru
fratele care nu este prea implicat în aceste „lucruri”.
Facând aceasta vom insista ca niciodatã deoarece, în calitate de membri ai unei
comuniuni ce spune cã se inspirã din ezoterism avem în consecinþã datoria
absolutã, sã fim pionierii, sã fim constructorii noii Civilizaþii, dacã nu vrem sã

28
abdicãm de la scopul ultim ºi suprem al Masoneriei.
Cã civilizaþia actualã este în fazã crepuscularã ºi cã o noua civilizaþie o va
înlocui este discutabil ºi inteligibil din diferite surse:
a) surse provenind de la oameni de ºtiinþã ºi filozofi (a se vedea pur ºi
simplu diversele probleme ce þin de energie, poluare ºi foamete);
b) surse provenind dintr-o observare inteligentã ºi directã a „faptelor”
politice, sociale ºi religioase pe care le trãim în fiecare zi (din care putem
trage toate „semnele” pe care le dorim dacã suntem în mãsurã sã
interpretãm ºi sã înþelegem asfel de „semne”);
c) învãþãturi tradiþionale provenind din ezoterism ºi din astrologie.

Pe scurt, ºi pentru a nu pierde din vedere scopul practic al acestor note vom
lãsa de o parte primele douã surse în timp ce nu vom vorbi despre o mare parte
din învãþãturile ezoterice ce necesitã o pregatire specificã pentru a fi înþelese ºi
care comportã un efort excesiv de documentare din partea cititorului, având în
vedere discursul nostru simplu.
Ne oprim asupra datelor astrologice întrucât astrologia a intrat de acum în
viaþa tuturor ºi oricum este aplicabilã multora.
Se ºtie ca în astrologie istoria este subdivizatã în perioade de circa 2100 de
ani (pentru exactitate 2160 de ani) ºi fiecare dintre aceste perioade este guvernatã
de un semn zodiacal, ºi anume exprimã care sunt influenþele caracteristice unei
constelaþii aºezate în fâºia cereascã ce se întinde cu opt grade în ambele pãrþi ale
eclipticii (drumul aparent al soarelui).
Astrologii se bazeazã pe faptul cã punctul echinocþiului de iarnã (0° în Berbec)
se mutã uºor cãtre semne ca efect al precesiunii echinocþiilor; ceea ce înseamnã
cã Soarele în echinocþiul de primavarã (21 martie) se gaseºte în aceeaºi constelaþie
în virtutea efectului sus menþionat, pentru circa 2160 de ani, dupã care trece în
constelaþia vecinã.
Sã ne imaginãm acum un orologiu ceresc constituit din constelaþiile
zodiacale. Limba acestui orologiu, adicã axa echinocþiilor îºi completeazã întreg
turul în 25.960 de ani. Un al doisprezecelea tur este realizat în 1260 de ani, iar
acest al doisprezecelea tur corespunde parcursului unui semn zodiacal.
Perioada de 26.000 de ani ce corespunde unui întreg ciclu al unei civilizaþii
umane, este un dar ce poate fi constatat ºi din alte observaþii asupra armoniei
universale. Se ºtie de exemplu cã omul respirã normal de 18 ori pe minut, într-o
orã de 1.080 ori ºi într-o zi de 24 de ore de 25.920 de ori. Acest numãr corespunde
numãrului anilor revoluþiei polare pe bolta cereascã în ciclul precesional.
Tradiþia ne spune cã marele ciclu al unei manifestãri universale numarã douã
precesiuni ºi jumãtate, adicã: (25.920 x 5) : 2 = 64.800 de ani
Acest imens ciclu se divide în varste succesive prin intermediul quadraturii
cercului, adicã prin 1 + 2 + 3 +4 = 10 (sau conform Tetraktisului pitagoreic ....
vezi cazul!). Aceste vârste au 4, 3, 2, 1 zecimi de ciclu întreg ºi sunt conform

29
tradiþiei occidentale:
- Epoca aurului 64.800 x 4 : 10 = 25.920 ani
- Epoca argintului 64.800 x 3 : 10 = 19.440 ani
- Epoca bronzului 64.800 x 2 : 10 = 12.960 ani
- Epoca fierului 64.800 x 1 : 10 = 6.480 ani.
Diferitele cicluri sunt separate unele de alte de distrugeri totale sau parþiale,
de nimiciri, de reforme etc. care în ochiii muritorilor apar ca ºi catastrofice (vezi
de exemplu legendele despre diluvii).
Normal existã numeroase probleme cu privire la începutul ºi durata ciclurilor,
dar îl trimitem pe studiosul interesat la carþile existente pentru a reveni sã ne
ocupãm de era Vãrsãtorului.
Perioada în care trãim este o perioadã dificilã, poate cea mai grea din istoria
umanitãþii, perioadã în care în toate sectoarele umanitãþii domneºte o extremã
confuzie, în timp ce conflictele de orice naturã sunt în continuã creºtere, fãrã
speranþa de a se diminua.
Suntem efectiv într-o perioadã de tranziþie în care, aºa cum am spus, unei ere
i se substituie o alta nouã; într-o perioadã care solicitã omul sã opereze individual
o alegere: fie pentru apãrarea extremã a unui sistem de viaþa fie pentru progresul
cãtre un sistem de viaþã diferit.
ªi într-adevãr multe lucruri din vechime, formele structurile, instituþiile, apar
din ce în ce mai nepotrivite, depãºite, insuficiente, pline de obstacole, atât în
sistemele deschise occidentale cât ºi în sistemele închise orientale. Când scriam
în 1973, poate era de neconceput ceea ce s-a întâmplat în China, în Iran, în
Polonia ºi aºa mai departe. Normal sunt încã mulþi dintre aceia ce sunt încã
legaþi cu încãpãþânare ºi disperare de vechile forme; în timp ce alþii contempelazã
restaurãri imposibile sau creazã miºcãri de reacþie la sosirea acestei noi ere cu
iluzia înºelãtoare de a contrasta noile curente ºi chiar de a putea restabili vechile
condiþii (indiferent de domeniul în care acestea militeazã): plasându-se astfel în
afara realitãþii lucrurilor, ducând lupta acelui om care, cu braþele cãtre soare,
încercã sã-i împiedice cursul pentru a nu ajunge la punctul sãu culminant ºi
pentru a nu mai apune niciodatã!
Sã fie foarte clar cã nu putem subscrie validitatea manifestãrilor rudimentare
prin care noile tendinþe încearcã sã se manifeste, totuºi în acestea, aºa cum scria
ºi Roberto Assagioli, “existã germenul speranþei viitorului”.
ªi dacã este foarte adevarat cã a trai în aceastã perioadã este foarte incomod,
nesigur, periculos, nu este mai puþin adevãrat cã este extrem de interesant ºi
foarte stimulant. ªi mai adevãrat este cã - din partea celor ce sunt, în virtutea
propriilor calificari inþiatice, pe creasta valului evolutiv - se impune o operã de
identificare cu aspectele ºi calitãþile noii ere, o atitudine de cooperare. Pentru
acestã operã de interes extrem sunt chemaþi toti oamenii ce lucreazã la construcþia
Templului Gloriei Marelui Creator al Lumilor.
Toate acestea nu trebuie sã fie doar teorie pentru cã, dacã este adevarat ca

30
trebuie sã fixãm cerinþele ºi directivele dupã care vor evolua modurile noii
civilizaþii ce va succeda prezentei perioade haotice ºi de transformare,
PÃTRUNZÂND ATÂT CÂT ESTE POSIBIL ÎN LUMEA IDEILOR ªI CAUZELOR,
trebuie sã ajutãm ºi la manifestarea acestora în plan fizic, în planul vieþii de
toate zilele printr-o muncã de grup, acea muncã ce, tocmai prin faptul cã aparþine
Masoneriei, ne este mai potrivitã.
ªi de fapt una din caracteristicile principale ale viitorului este transformarea
tuturor activitãþilor în ACTIVITÃÞI DE GRUP. Deja de câteva decenii se observã
simptomele. În domeniul ºtiintific, de exemplu, cercetãtorului solitar, omului în
aºteptarea iluminãrii, i s-a substituit munca de grup, lucrul în echipã este astfel
în toate domeniile în formã mai mult sau mai puþin evidentã.
Natura impersonalã a muncii ºi sarcina sa - în multe domenii - extraterestrã
(astrofizica, astronomia, explorarea spaþiului) duc la actualizarea unui fel de
“fraþie a minþilor”, care gradual se va substitui impulsurilor individuale ºi
naþionale. Aceeaºi înaltã tehnologie dezvoltatã mai ales la anumite naþiuni ºi
bogãþia materiilor prime existente la altele, pune în evidenþã caracteristica
cooperãrii. Acest fapt este evidenþiabil mai ales în spaþiul internaþional ºi dacã
Organizaþia Naþiunilor Unite ºi organismele internaþionale derivate nu apar ca
exemple valide (din cauza insuficienþei realizãrilor lor), aceasta este pentru cã
nu s-a manifestat încã deplin acea nouã erã de care ne ocupãm.
Nu-i cazul sã examinãm aici aceste douã caracteristici, nici sã pornim în
cãutarea altora sau sã întocmim o listã care, ca atare, ar rãmâne sterilã. Ne place
totuºi sã prezentãm un pasaj mai lung din Ugo Poli care confruntã caracteristicile
Erei Peºtilor cu cele ale erei Vãrsatorului.
“ În Peºti - scrie acesta - nota dominantã a fost dezvoltarea individualitãþii
omului pentru a deveni conºtient de capacitãþile sale unice, îndepãrtându-se,
într-un anumit sens, de grupul în care trãia, responsabilizându-ºi capacitãþile
sale de comportament ºi progres individual în exteriorizarea posibilitãþilor ºi
potenþialitãþii sale. Normal, acest obiectiv a dus la exagerarea ºi degenerarea sa
ºi deci a ridicat egoismul ºi egocentrismul. Toate acestea au dus la o accentuare
paroxisticã a sensului de separare în orice domeniu - religios, politic, economic
- ce a dus la observarea intolerantã a oricarui ideal mai sus menþionat”.
Am dorit sã prezentãm oricãrui lucru care se miºcã, oricãrui lucru nou ce se
iveºte, unei realitãþi - acum în spatele celor cinci - cã noi trebuie sa interpretãm
ºi sã manifestãm dacã dorim cu adevãrat sã cooperam la progresul colectivitãþii
cãtre stabilirea, aici pe Terra, a Templului, progres ce în mod necesar va trebui sã
fie bazat pe noi raporturi, pe idei noi cu o umanitate dinamicã, lansatã cãtre
viitor, nu fosilizatã cãtre un trecut absolut agonizat ºi destinat sã moarã mâine cu
siguranþã. Dacã cercetarea, revelaþiile culturale, acþiunea economicã, acþiunea
politicã, sunt elemente de realizare profanã, grupurile ezoterice, masonii,
TREBUIE SÃ CONSTITUIE CENTRUL NATURAL DE IDEI-FORTE, DE IDEI
TRANSFORMATOARE.

31
 La baza tuturor acestora nu stã viziunea omului cã un numãr sau cã un pion
al unor jocuri mai mari decât el, sau ca o oaie în turma sau ca þãrânã ce trebuie sã
se întoarcã în þarânã, lipsit de identitate aºa cum doreºte masa, asa cum îl educã
ºi cum îl creºte, ci SÃ FIE SPRIJIN CUCERIRII DE SINE, a drepturilor sale
divine - aº zice chiar - stãpân al lumii ºi nu sclavul sau condiþionat de mii de
dorinþe, de mii de factori divaganþi, condiþionat artei de cãtre o societate mecanicã
ºi tehnologicã, cãreia din contrã ar trebui sa-i fie stãpân ºi nu sclav.
ªi acest lucru, care dintre noi ar putea sã îl realizeze mai bine, cine altcineva
decât cei ce, dupã ce au murit în lumea profanã, dupã ce au trãit în negru mai
negru decãt negru, în cabinetul de meditaþie, au intrat dinspre Porþile
Occidentului pentru a vedea Lumina, au murit ºi renãscut ca Maeºtrii ai vieþii ºi
înþelepciunii?
Povestea despre modul în care triburile au dobândit statutul de naþiuni prin
agresiune, rãzboi, cucerire, a fost consideratã mereu metoda justã prin care s-a
realizat succesul omului, astfel orice descoperire ºtiinþificã, orice progres
tehnologic a fost prezentat ca o cucerire de teritorii.
Dar de-acum se ajunge la era sintezei, a întoarcerii la unitate, a sensului
grupului, a colectivitãþii, a inclusivitãþii, a înþelegerii. Inaugurarea Erei
Vãrsãtorului stimuleazã în om SPIRITUL UNIVERSALITÃÞII ºi TENDINÞA
CÃTRE FUZIUNE. Aceasta se poate zãri în nevoia crescândã de sintezã ce apare
în lumea afacerilor, a religiei, a ºtiinþei ºi a politicii. Aceastã nevoie de sintezã
necesitã utilizarea cercetãrii, a uniunii, a înþelegerii, a toleranþei. Adevãratul ºi
falsul au dobândit importanþã în conºtiinþa oamenilor: alegerile ce decurg vor
duce la fondarea unui nou ordin ºi deci va ieºi la luminã religia iubirii ºi a frãþiei
ºi atunci conºtiinþa de grup ºi dorinta de bine pentru colectivitate vor fi
dominante. Ura ºi separarea vor fi reduse, iar oamenii vor gãsi o înþelegere realã
ºi o adevaratã uniune.
Ideea de autoritate derivatã din spiritul individualist i-a informat pe Peºti. A
derivat ºi impunerea diverselor forme de paternalism politic, educativ, social ºi
religios. Fie acesta paternalismul benevol al claselor privilegiate îndreptat sã
îmbunãtãþeasca condiþiile supuºilor; sau acela al bisericii ºi al religiilor, care
s-a exprimat ca autoritate ecleziasticã; sau acela al sistemelor de instruire.
Noua notã dominantã este spiritul de grup ºi expresiile sale principale vor fi
ritmul, scopul ºi acþiunea ritualã de grup. Observaþi cum în miºcãrile
contestatarilor din deceniul trecut orice autoritate era amplasatã în adunãri ºi
observaþi cum acest mod s-a transferat apoi în obiceiurile vieþii asociate din
toate zilele în orice sector.
Ideea de valoare anexã a suferinþei a fost o învãþãturã ce a instruit întreaga
Erã a Peºtilor. A fost împãrtãºitã cu scopul de a exalta partea spiritualã din noi
pentru a contracara tendinþa cãtre individualism, ce putea degenera, aºa cum
s-a ºi întâmplat ulterior, în a considera totul în cheie materialistã.
Deci cerceteazã înþelegerea detaºãrii de viaþã ºi formã, dând avant virtuþii

32
durerii ºi valorii formative a suferinþei. Dar înþelegerea limitatã a dus la exagerarea
atitudinii umane din epoca recentã, care a devenit o aºteptare temãtoare cu
palidã speranþã ca orice compensaþie (de obicei în formã materialã sau plãcutã,
cum ar fi paradisul diverselor religii) poate interveni dupã moarte pentru a rãsplãti
ceea ce s-a suferit în timpul vieþii. Popoarele se mistuie în mizerie ºi în nefericita
conºtientizare psihologicã a milei ºi pedepsei.
Lumina clarã a iubirii trebuie sã cureþe toate acestea, iar bucuria va fi notã
distinctivã a noii ere. Va fi depãºitã concepþia separativã care scindeazã net
viaþa în lume de viaþa interioarã, materialul ºi spiritualul. Viaþa va fi consideratã
ca un tot global, sub diversele sale funcþii ºi aspecte. Ceea ce va fi cãutat, va fi
armonia cunoaºterii ºi a credinþei, armonia iubirii ºi a puterii, armonia pasivitãþii
unui suflet cufundat în calmul transcendent ºi a activitãþii continue a manifestãrii
divine.
În Peºti a dominat idealul sacrificiului, în mod clar legat de cel precedent al
suferinþei, care avea ca embelemã cea mai semnificativã, pentru iniþiaþi,
Crucificarea, în timp ce pentru umanitatea evoluatã aceasta s-a tradus prin
filantropie, iar la cei mai puþin evoluaþi s-a exprimat în blândeþea sufletului.
În Vãrsãtor viitorii iniþiaþi vor absorbi în conºtiinþa conceptul sacrificiului
de grup ca act de serviciu spiritual, ce se va exprima ca fraternitate în restul
umanitãþii. Informatoarele timpurilor trecute au fost marile religii idealiste, cu
viziunile ºi constrângerile lor mentale, chiar dacã oportune pentru a proteja
conºtiinþele limitate.
Mâine, dezvoltarea conºtiinþelor va permite înþelegerea ºtiinþificã a hotãrârii
divine. Acest lucru va favoriza viitoarea sintezã a religiilor.
Era Peºtilor a fost mai întâi de toate aceea a producþiei materiale ºi a
expansiunii comerþului, a abilitãþii de a vinde produse ale ingeniozitãþii umane,
iar publicul în general a fost educat sã creadã cã aceste lucruri sunt indispensabile
fericirii.
Simplitatea anticã ºi adevaratele valori au rãmas temporar în plan secund.
Iubirea posesiei ºi luarea agresivã a ceea ce ne dorim s-au demonstrat a fi foarte
inclusive ºi au distins nu numai comportamentul individului, ci al unor naþiuni
ºi rase întregi. Sã agresezi pentru a avea a fost caracteristica civilizaþiei umane
din ultimii 1.500 de ani.
În viitoarea ordine mondialã a Vãrsãtorului, sinele - cu o deliberare spontanã
ºi în deplinã conºtienþã - îºi va subordona propria persoanã binelui unui tot.
Omul tipic al erei Peºtilor este un idealist într-un anumit sector al evoluþiei
umane. Omul erei Vãrsãtorului va adopta cu impetuozitate noile idealuri ºi idei
înfloritoare ºi prin acþiunea grupului, le va concretiza. În epoca Peºtilor idealitatea
ºi viaþa fizicã erau doua expresii umane distincte. Adesea erau divergente ºi
foarte rar se contopeau. Omul Vãrsãtorului va trai în schimb în manifestarea
continuã a propriilor idealuri. Aceasta va sfârºi prin a provoca sinteza
comportamentului ºi expresia autenticã a valorilor ºi realitãþilor spirituale.

33
 În conºtiinþa umanitãþii existã acum o tendinþã ce determinã sinele sã se
contopescã cu totul fãrã a pierde sensul individualitãþii.
Cum în timpul erei Peºtilor s-a dezvoltat în umanitate o responsivitate
colectivã la cunoaºtere ºi la principiul inteligenþei, astfel în era Vãrsãtorului va
fi invocat un raspuns colectiv pentru raporturile umane corecte: nota caracteristicã
a conºtiinþei de masã va fi bunãvoinþa manifestatã.
În Peºti, evoluþia conºtiinþei individuale a dus la alimentarea instinctelor de
separare, religii dogmatice, acurateþe ºtiinþificã bazatã pe fapte, ºcoli de gândire
îngrãdite de bariere doctrinare ºi exclusivism, cultul patriei, etc.
Noile influxuri cosmice vor deschide calea recunoaºterii viziunilor mai ample
ce se vor revela în noua religie mondialã bazatã pe unitate fãrã uniformitate; de
asemenea vor favoriza ridicarea acelei tehnici ºtiinþifice particulare ce va arãta
lumina universalã învãluitã ºi închisã sub toate formele, ºi a acelui
internaþionalism specific ce se va exprima ca frãþie practicã, pace ºi bunavoinþã
între popoare.
Puternica energie dominantã din semnul Vãrsãtorului, purtãtorul de apã,
semn viu ºi emotiv, va stimula corpul emoþional al oamenilor, îndreptându-l
cãtre o nouã integrare: frãþia umanã, ce nu va þine cont de diferenþele rasiale ºi
naþionale ºi va îndrepta viaþa oamenilor cãtre unitate ºi sintezã. Acest lucru
implicã un mare aflux de viaþã unificatoare de o forþã extraordinarã, ce va contopi
încet, dar sigur, întreaga familie umanã într-o fraþie perfectã.
Când pornim sã analizãm care sunt directivele ce vor duce la formarea unei
noi lumi, aflãm cã acestea pot fi restrânse esenþial în trei Legi ºi Principii aºa
cum au fost studiate ºi enunþate de un Maestru al nostru, Prof. Roberto Assagioli,
din care ne-am inspirat pentru o parte din prezentul ºi urmãtorul capitol ºi din
care urmãrim locul pe care acesta l-a dat noii psihologii, ca ºi discipolilor sãi în
psihoterapie.
Examinând acele legi, vom constata cum ºi cât din acestea corespund
principiilor masonice. Interdependenþa strânsã existentã între om ºi umanitate,
între Templul interior ºi Templul exterior, va fi examinatã ulterior. Aici dorim sã
reafirmãm un principiu cheie pentru înþelegerea misiunii Masoneriei, ºi anume
ca unui mason nu i se va pune niciodatã problema dacã este mai important omul
sau societatea. El se educã ºi trãieºte în fiecare zi în mod conºtient de propria
creºtere ca individ integrat unui grup: Loja. El ºtie, prin experimentare directã,
cã propria dezvoltare se realizeazã în acelaºi timp cu cea a Fraþilor sãi ce lucreazã
cu el. Orice depãºire proprie individualã este o depãºire globalã a grupului
cãruia îi aparþine. Astfel individul ºi loja sunt într-o evoluþie perpetuã, dar tot
astfel ºi omul ºi societatea, prin intermediul unei munci constante, în absenþa
cãreia orice, act, orice cuvânt, orice discurs sunt în zadar ºi golite de semnificaþie.

34
 LEGI ªI PRINCIPII ALE NOII ERE

Pe baza propriilor cercetãri, Roberto Assagioli a evidenþiat cã noua erã ar fi

dus la crearea unei noi lumi condusã de trei LEGI bazate fiecare pe trei PRINCIPII.
El însuºi a dat viaþã unei serii de studii asupra unor astfel de legi ºi principii
adoptate ºi rãspândite apoi în întreaga lume. Acestea sunt:
1) LEGEA RAPORTURILOR UMANE CORECTE bazatã pe PRINCIPIUL
BUNÃVOINÞEI;
2) LEGEA COOPERÃRII PENTRU BINELE COMUN SAU A EFORTULUI
DE GRUP bazatã pe PRINCIPIUL UMANITÃÞII;
3) LEGEA APROPIERII SAU A REALIZÃRII bazatã pe PRINCIPIUL
DIVINITÃÞII ESENÞIALE.
Am fãcut cercetãri în literaturã cu privire la evoluþia viitoare a civilizaþiei
umane; deºi s-au scris un numãr infinit de lucruri, în practicã toate sunt reductibile
la aceste trei formulãri.
Este deci necesar sã le examinãm fãrã a depãºi scopurile pe care ni le-am
propus, scopuri eminamente practice ºi nu teoretice, chiar dacã sunt fondate pe
teoria aparutã de la primul rând al acestor note.
Deja faptul de a propune atunci (1973) aceastã operã atenþiei Fraþilor Masoni,
am respectat strict tradiþia rozacrucianã, transpusã în Masonerie, ce tindea spre
pregãtirea unei umanitãþi diferite, a unei umanitãþi divinizate ce trãia conform
regulilor propriei “domnii” în care va trebui sã reintre.
Nu ne vom opri aici pentru a examina acþiunea celor din Rosa+Cruce din
punct de vedere al evoluþiei umanitãþii, acþiune care pe de altã parte a reprezentat
apanajul tuturor societãþilor iniþiatice tradiþionale din toate timpurile (vrem
numai sã îl amintim pe Pitagora pentru cã este de al casei), acþiune ce se ridicã
mai presus de întâmplare, de evoluþia lentã a evenimentelor ce împiedicã
discernerea exactã a realitãþii celor ce se întamplã, acþiune ce se bazeazã pe
legea universalã a cauzelor ºi efectelor înlãnþuindu-se în cursul secolelor (ºi nu
de o viaþã umanã ce acoperã un fragment infinitezimal de timp în faþa drumului
lent plurisecular al umanitãþii) strâns legatã de un mers în spiralã ascendentã.
Acest lucru explicã în profunzime legea cursurilor ºi recursurilor istorice, lege
cãreia puþine persoane reusesc sã I se supunã, doar pentru cã nu sunt în mãsurã sã
citeascã “variantele” legate strâns de progresul spiralei.
1) LEGEA RAPORTURILOR UMANE CORECTE izvorãºte din constatarea
cã, volens nolens, datoritã mijloacelor moderne de comunicare, trebuie sã

35
convieþuim cu douãmii cinci sute de milioane de fiinþe umane ce constituie un
tot unic. Aceastã convieþuire este ºi va fi posibilã numai prin intermediul stabilirii
de relaþii ºi de raporturi juste ce pot fi obþinute cu ajutorul bunãvoinþei. Aºa cum
în mod just scrie C.H. Cooley în The Social Process: “ Societatea este un complex
de forme ºi procese, fiecare dintre ele trãieºte ºi se dezvoltã în virtutea schimbului
reciproc cu celelalte, totul devenind astfel unificat încat ceea ce se întamplã
într-o parte influenþeazã restul. Este o þesãturã amplã de activitate reciprocã
diferenþiatã în nenumãrate sisteme, unele dintre ele total distincte, altele greu
descifrabile ºi toate împletite între ele într-o aºa mãsurã încât se discern diferitele
sisteme ca urmare a punctului de vedere adoptat”. Dar dacã este indispensabilã
aplicarea legii raporturilor umane corecte între naþiuni ºi între blocuri de naþiuni,
aceasta este nu mai puþin indispensabilã ºi între individul ºi indivizii ce
constituie mediul sau mai bine mediile în care se trãieºte viaþa de zi cu zi;
aceastã necesitate este din ce în ce mai evidenþiabilã chiar dacã, în actuala
perioadã de tranziþie, anumite contraste pot sã dea loc unor interpretãri eronate.
Chiar dacã ºtiinþa raporturilor umane corecte pare sã fie în perioada copilãriei
sale, în timp ce este studiatã activ prin intermediul psihologiei ºi mai ales al
ºtiinþelor sociale, noi masonii putem revendica o prioritate în descoperirea sa ºi
mai ales în aplicarea sa prin însãºi deviza Ordinului: FRATERNITATE,
EGALITATE, LIBERTATE.
Nici un raport corect nu va putea fi stabilit vreodatã fãrã ancorarea terestrã ºi
realizarea practicã a ceea ce se învaþã în birourile noastre.
Chiar ºi asupra BUNÃVOINÞEI trebuie sã adãugãm câte ceva, deoarece aceasta
se confundã cu starea sufleteascã, cu o atitudine amabilã, cu toleranþã faþã de
insuficienþele altora etc. ... Bunãvoinþa trebuie sã fie consideratã ca un principiu,
ca ceva ce îndeplineºte funcþia de orientare ºi care dã direcþia ºi constituie o
ºcoalã de valori pentru acþiunile noastre.
Voinþa este indubitabil o energie extrem de puternicã, care adesea este folositã
în scopuri egoiste, utilitare ºi dãunãtoare. Trebuie mai întâi de toate sã
recunoaºtem existenþa acestei energii ºi sã o direcþionãm cãtre bine pentru a
obþine un efect constructiv ºi nu distructiv.
Kremmerz spune: “Ermetismul nu recunoaºte voinþa magicã care nu este ca
Ermes creatoare cu blândeþe, nici nu este posibilã creaþia cu violenþa; cu atât mai
puþin este posibilã fãrã un statut de integritate de conºtiinþã liberã de orice
servitute. Voinþa marþialã, violenþa nu genereazã ...”
2) LEGEA COOPERÃRII PENTRU BINELE COMUN este uºor de înþeles pentru
Masonul obiºnuit sã lucreze într-o Lojã ce reprezintã fuziunea mai multor indivizi
pentru a constitui o entitate vie, Templul. Masonii sunt mult mai potriviþi sã
înþeleagã cã un grup (naþiune, comunitate, familie, orice tip de comunitate) este
format din entitãþi separate, care, prin intermediul schimburilor interpersonale
armonice, constituie o expresie unicã compusã din toate acele pãrþi din care este
alcatuitã fiinþa umanã: o unitate directivã inteligentã, un aspect calitativ (pe

36
care pentru a ne înþelege îl putem numi suflet), un aspect mental, un aspect
emotiv, ºi în sfârºit un aspect fizic.
Acesta este un concept cunoscut masonilor care suprapun figura umanã cu
punctele nodale corespunzãtoare oficialilor lojei.
În epoca urmãtoare, opera ºi viaþa de grup vor avea o accentuare din ce în ce
mai mare, deºi existã demonstraþii numeroase ale deformãrii ºi degenerãrii acestei
legi în forme exterioare de uniformitate obligatã, la toate nivelurile (comunitate
familialã, de lucru, naþionalã, supranaþionalã, etc.) presupunerile vor fi împlinite:
pentru o activitate de grup bazatã pe echilibrul celor doi factori fundamentali
care sunt valoarea individului ºi modalitãþile integrãrii sale în respectivele grupuri
(vehiculatã nu de regulamente exterioare obligatorii, de aspiraþii ºi scopuri
interioare)..
PRINCIPIUL UNANIMITÃÞII este totuºi forþa pe care trebuie sprijinitã Legea
ºi posibilitãþile de realizare a acesteia.
Unanimitatea nu este uniformitatea pe care un “ºef” isteþ poate sã o impunã
cu uºurinþã dându-i aparenþa de unison. Unanimitatea semnificã identitatea de
intenþie chiar dacã se exprimã cu forme, eforturi ºi câmpuri de manifestare diferite
în raport cu diversele moduri de a vedea lucrurile, de a interpreta ºi de a gândi.
Legea cooperãrii pentru binele comun sau a efortului de grup este asimilabilã
primei “matrice-indice” de evoluþie a umanitãþii pe care Siniscalchi o prezintã
într-unul din studiile sale (probabil de grup) la care vom face des referire în acest
capitol: “Prima matrice indice care poate fi individualizatã este aceea pe care o
putem defini “tendinþa la colectiv”. ªi nu mi se pare cã aceastã tendinþã trebuie
sã fie contrastatã; aceasta pare sã raspundã unei exigenþe reale a societãþii noastre,
unei exigenþe în strânsã legaturã cu un posibil punct mort la care am ajuns. Poate
termenul “colectiv” va pãrea cuiva puþin plãcut, poate conceptului de
“colectivitate” i-ar fi preferat acela de “comunitate”; ºi totuºi reþinem cã însuºi
caracterul original al acestei actuale tendinþe în lumea noastrã poate fi derivat
mai degrabã din primul decât din al doilea termen... Deja aceastã tendinþã la
“colectiv” se contrapune, ca ºi consecinþã negativã a crizei ideologiilor , ridicarea
din ce în ce mai evidentã a unei tehnostructuri în societate, cu care se determinã
o concentrare, mai mare, a posibilitãþilor de alegere; tehnostructura care în spatele
mãºtii unei functionalitãþi adesea alienante, ºi a unei nemeritate extensii a
conceptului de practicã, poate în final doar sã genereze un impuls, o reacþie cãtre
violenþã ºi deci cãtre cel mai rãu dintre autotitarisme”.
Tendinþa spre colectiv, în sensul indicat de noi, se va realiza fãrã riscuri,
activând deplin bunurile intangibile legate de realizarea celor patru libertãþi ce
reprezintã depãºirea oricãrui “totalitarism”, ºi anume eliberarea de teamã, de
nevoie, de religie ºi liberatea de expresie ºi de gândire. Aceste libertãþi mult
prea adesea ºi în mod voit ignorate în mod obiºnuit cãlcate în picioare la orice
latitudine pot fi totuºi considerate ca ºi spinii, principiile esenþiale ale Noii Ere,
ºi s-a ajuns la momentul în care toþi Masonii le transferã din planul ideilor ºi

37
aspiraþiilor în planul acþiunii în orice sferã a vieþii umane.
3) LEGEA APROPIERII SAU A REALIZÃRII bazatã pe Principiul DIVINITÃÞI
ESENÞIALE. Aceasta este asimilabilã celei de a doua ºi a treia matrice-indice
citate precedent. “O a doua matrice-indice a zilelor noastre este poate aceea a
cercetãrii reevaluãrii Sacrului. ªi când vorbim de “reevaluare” spunem, în fond,
noua evaluare. Omul occidental începe - pentru moment limitat la puþine grupuri
- sã se arate obosit de o distrugere sistematicã a oricãrei scãri de valori ºi cautã
poate sã transfere într-un punct al infinitului unul din rezultatele încã pozitive
ale operei sale... Totuºi aceastã linie de tendinþã poate prezenta intrinsec riscuri
în care conceptul de sacru sfârºeste prin a masca noi pretenþii de putere. În sfârºit
o terþã, ºi pentru moment ultimã, matrice-indice dorim sã o întrevedem în acest
nou nomadism, în acest nomadism cosmic al zilelor noastre ºi în implicitã
“renaºtere” a arhetipului eroului cuceritor al necunoscutului. Chiar ºi aici se
manifestã riscuri; unul mai ales, acela de a delega altora, conform unui mecanism
binecunoscut în psihologie, sarcina cuceririi perene ºi progresive ce trebuie sã
fie prezentã în orice om cu adevarat demn de acest titlu.”
De fapt legea APROPIERII îmbrãþiseazã un câmp imens; e suficient sã ne
gândim cã întreg procesul evolutiv al omului poate fi considerat ca o serie de
apropieri graduale la niveluri din ce în ce mai înalte de conºtiinþã, culminând cu
uniunea conºtientã cu Sinele, cu realizarea SINELUI: realitatea universalã
supremã.
Dacã privim cu atenþie, în orice fiinþã existã un profund impuls interior
cãtre forme de viaþã superioare, cãtre cãutarea a ceva ce izvorãºte în noi ºi care
este mai presus de noi ºi de þintele atinse pâna acum. Aceastã forþã este
manifestarea legii ºi este legea apropierii (saditã în naturã) ce dã originea
multiplelor tehnici ale evoluþiei spirituale, observaþiei diferitelor religii etc...
Putem într-adevãr afirma cã nu existã formã de civilizaþie care sã nu fi avut în
sine un anumit grad de adevãr intern, simboluri, legende, ritualuri care sã nu
propunã sau care sã nu fi propus o þintã idealã de atins sau care sã nu fi favorizat
apariþia unor norme pentru a induce o concepþie mai bunã despre viaþã. ªi chiar
acolo unde evoluþia acestor impulsuri s-a manifestat cu ritm constant, se poate
observa un progres paralel, în timp ce acolo unde aceasta s-a cristalizat în formã
cu scadenþã timpurie, civilizaþia s-a prãbuºit ºi alte forme aduse de alte popoare
i-au luat locul.
Existã douã tipuri de apropiere: una verticalã, alta orizontalã. Apropierea
verticalã apare între personalitate (“masca” în sensul junghian) ºi SINE; cea
orizontalã apare între individ ºi individ, de la grup la grup ºi în fine ar trebui sã
includã întreaga umanitate. Cele douã tipuri de apropiere trebuie sã fie constant
urmãrite ºi un echilibru valid trebuie sã se impunã pentru a evita evoluþiile
asimetrice adesea negative. De fapt apropierea exclusiv verticalã comportã o
atitudine de “condamnare” faþã de tot ceea ce priveºte aspectele externe ale
manifestãrii aducând o paradoxalã stare de egoism spiritual sau psihologic

38
(cum se observã adesea la unii iniþaþi sau la religioºi).
În paralel, prevalarea intereselor orizontale poate duce la pierderea conºtiinþei
de masã cu rezultate de asemenea negative. Ceea ce trebuie urmãrit este sinteza
derivatã din echilibrul apropierilor realizate, echilibru predicat mereu în
Masonerie, între construcþia Templului interior ºi aceea a Templului exterior al
umanitãþii.
Aceastã lege se bazeazã pe principiul Divinitãþii Esenþiale, principiu ce
constituie Secretul Real de necomunicat al Masoneriei ºi al tuturor Fraþiilor
iniþiaþi, Secretul Real ce nu trebuie confundat cu micul sau marele arcan, elemente
fundamentale pentru practica de transmutantã.
Îl ascultãm pe Lepage: “Ce este secretul masonic? Este mai ales ºi mai întâi
de toate virtutea tãcerii. Dacã voi îl cunoaºteþi, spun vechile tradiþii ale
ocultismului, voi nu puteþi sã-l exprimaþi; ºi dacã voi puteþi sã-l exprimaþi este
pentru cã voi nu-l cunoaºteþi deloc, deºi credeti cã îl cunoaºteþi. În fond este
inexprimabil pentru cã este în funcþie de formarea noastrã individualã. Existã în
aceastã Lojã, în aceastã searã, mulþi Fraþi. Voi toþi care sunteþi aici, ºi Venerabilul
vostru ºi noi, avem fiecare o concepþie diferitã despre ordin în strãfundul nostru.
O concepþie pe care ne-ar fi extrem de greu sã o exprimãm în termeni preciºi ºi
mai ales în termeni comprehensibili pentru Fraþii care trãiesc alãturi de noi.ªi de
aceea posedãm simboluri. ªi de aceea avem rituri ce ne unesc ºi care ne permit sã
avem un suflet comun care înglobeazã sufletele noastre mici individuale. Aceastã
comunitate de suflete pe care ne-o dau riturile ºi simbolurile, nu este totuºi
adevãratul secret Masonic. Adevãratul secret Masonic este în voi, în fiecare
dintre voi dupã formele voastre intelectuale ºi spirituale. Astfel eu nu divulg din
secretul Masonic vorbind despre el în aceastã searã ºi nici când vorbesc astfel ºi
în faþa auditorilor profani.”
Atunci principiul incomunicabil, pe care îl identificãm acum cu cel al
divinitãþii esenþiale, acest principiu nu poate fi argumentat de cercetãri
intelectuale, ºi nici de discuþii, nu este ceva de “demonstrat” cu raþiunea, ºi cu
atât mai puþin cu o metodologie ºtiinþificã. ESTE O REALITATE VIE ce trebuie
experimentatã de fiecare pe cont propriu, o revelaþie internã, o iluminare,
“retrezirea” a ceva ce este în noi ºi de care nu eram conºtienþi înainte.
Acest principiu este simbolic exprimat ºi arãtat constant tuturor Fraþilor prin
intermediul echerului ºi al compasului. Echerul este omul în expresia polarã
materialã, compasul este spiritul, esenþa, arhitectul.
Fiecare ºtie cã în gradul de Ucenic echerul este pus deasupra compasului pentru
a demonstra cã principiul divin este ascuns în om la începutul iniþierii sale.
În gradul de Companion, bara stângã a compasului este aºezatã peste latura
stângã a echerului, cele douã instrumente sunt astfel împletite între ele,
“îmbraþiºate” pentru a semnifica armonia ºi echilibrul urmãrit de Companion. În
gradul de Maestru compasul este aºezat deasupra echerului, principiul spiritual
dominã complet pe cel material ºi de fapt Maestrul este mort ºi “resuscitat” la o

39
viaþã nouã, iar vechiul om este un cadavru cu “pielea ce se dezlipeºte de pe
oase”.
Iatã principiul divinitãþii esenþiale exprimat clar de secole prin simbolurile
masonice, care, în mod constant, la fiecare întoarcere de lojã, sunt puse astfel în
evidenþã de ritual, pe care numai cel ce nu are ochi sã vadã nu îl vede.
Masonul trebuie sã coopereze pentru exprimarea ºi manifestarea acelor legi
ºi acelor Principii, ºi dacã acestea sunt - dupã cum pare- componentele,
directoarele viitoarei civilizaþii, ziditorul liber îºi va oferi propria contribuþie,
în forma cea mai potrivitã pe care o cer respectivele legi ºi principii: dezvoltând
în sine principiile ºi urmând legile ce izvorãsc din acestea.
Pentru cã, independent de propria formare sau de propria colocaþie politicã,
filozoficã, religioasã, masonul, ca orice altã fiinþã umanã, poate, printr-o muncã
de introspecþie ce începe pentru Frate în cabinetul de reflecþie (V.I.T.R.I.O.L.)
ajunge la conºtiinþa de a fi o manifestare a vieþii universale ºi ca atare,
identificându-se acesteia, trebuie sã depunã marturie.
Dar introspecþia nu este suficientã, eficacitatea oricãrei opere, am mai amintit
ºi anterior acest lucru, este strâns dependentã de o armonicã combinaþie a acþiunii
interne cu acþiunea externã.
Acþiunea externã ar trebui sã ne vadã implicaþi în aplicarea acestor legi ºi
principii în orice acþiune a noastrã, în orice atitudine a noastrã, în orice ocazie
ducându-le împotriva lumii exterioare pentru ca aceasta sã dobândeascã
conºtiinþã. Evident prima conºtiinþã trebuie sã fie mereu a noastrã! Aici aº dori
încã sã reflectãm asupra unei alte scrieri a lui Lepage: “ Pentru acest motiv mã
gândesc de multã vreme cã dacã Masoneria a avut o influenþã asupra
evenimentelor Revoluþiei (franceze) aceasta s-a întamplat în noaptea de 4 august.
Aceastã influenþã s-a manifestat când Fraþii aparþinând nobilimii - “impregnaþi”
de învãþãtura pe care aceºtia o înþeleseserã, într-o mai micã sau mai mare masurã,
ºi care se infiltrase în ei fãrã ca ei sa îi acorde atenþie - ºi-au abandonat privilegiile
în numele acelei Libertãþi ºi acelei Egalitãþi despre care li se vorbise timp de 40
de ani în toate discursurile ºi în toate lojile masonice din Regat. Nu a existat “un
cuvânt de ordine”. S-a manifestat pur ºi simplu învãþãtura Ordinului.
În timpul celor 150 de ani ce au urmat, Masoneria francezã a urmat drumul
general al þãrii, inserându-se profund în pãtura socialã pe care visa sã o conducã
ºi pe care a condus-o efectiv la bine ºi la rãu”.
În ceea ce priveºte acþiunea internã, vom spune cã orice gând, orice imagine,
orice aspiraþie, orice dorinþã, sunt forþe active, totuºi acestea sunt utilizate în
mod obiºnuit fãrã vreo intenþie conºtientã ºi fãrã simþ de rãspundere. Folosirea
conºtientã ºi deliberatã a acestor forþe este ceea ce noi înþelegem prin acþiune
internã. Intenþia noastrã este pur ºi simplu sã îi invitãm pe Fraþi sã înveþe folosirea
deliberatã a puterilor din fiecare, pentru ca destinul umanitãþii sã-si poatã continua
fãrã prea multe zdruncinãturi bruste, evoluþia sa naturalã, conform planurilor
G.A.D.U.; aceste planuri reprezintã sarcina ºi datoria principalã a Masoneriei de

40
a înþelege de la început intuitiv pentru a favoriza ulterior realizarea.
Chiar ºi aceasta este o operã ezotericã!
Scria Guenon în cartea sa “Criza lumii moderne”: “Elita dacã tinde sã se
formeze cât încã mai este timp ar putea pregãti schimbarea astfel încat sã se
poatã produce în condiþiile cele mai favorabile ºi tulburãrile ce inevitabil o
însoþesc sã fie reduse la minim. Dar chiar dacã nu ar fi aºa, elita va avea întotdeauna
o altã funcþie chiar mult mai importantã, aceea de a contribui la conservarea a
ceea ce trebuie sã supravieþuiascã în lumea prezentã ºi sã serveascã la clãdirea
lumii viitoare.”.
Meditãm profund asupra oricãrei implicaþii posibile ºi vom descoperi marea
misiune a Masoneriei în lumea de astãzi, ºi actualitatea sa de neînlocuit cu
condiþia ca Masonii sã fie astfel serioºi ºi nu doar cu numele.

41
 DE LA ORIZONTALÃ LA VERTICALÃ

“Iatã, într-o lume ca aceasta, mi se pare logic ca pe de o

parte sã creascã arbitrariul, violenþa pentru cucerirea
violenþei ºi a puterii ºi pe de altã parte dorinþa de
reexaminare a conºtiinþei noastre pentru a vedea dacã nu
am uitat ceva, în structura noastrã, care, chiar ºi
imponderabil la fizici sã nu fie ceea ce serveºte la evaluarea
a noi înºine.
Guglielmo Peruzzi

Uneori trebuie sã ne asumãm un limbaj simplu din punct de vedere didactic

pentru a face lizibile ºi interpretabile elementele care altfel ar rãmâne în planul
lucrurilor “frumoase” dar inutilizabile. ªi aceasta va trebui sã facem acum, ºi cât
am fãcut, întrucât ceea ce scriem este mai ales o invitaþie la un anumit tip de
operativitate.
Scrie Naudon: “Forma iniþierii permite în sine sã scapi de rãul
individualismului. Iniþierea în meserie, aceasta implicã o muncã colectivã în
iubirea fraþeascã ºi în nevoia lojei. Munca conform ritualului ajutã, în planul
psihologic al fiecãrui frate, manifestarea iluminatoare a simbolurilor. Masoneria,
s-a spus adesea, este un constructivism. Fiecare, aducând piatra sa la construcþia
Templului, îl construieºte ºi în sinele sãu interior. Dar noþiunea iubirii, conceputã
nu doar din punct de vedere moral, care nu este o consecinþã, ci ca modalitate de
înþelegere a Cunoaºterii - ghidatã de Tradiþie - permite raþiunii individuale de a
ajunge la raþiunea generalã ºi la ideea universalã, adicã la Adevãr. Conform
concepþiei înalte iniþiatice a lui Goethe, prodigioasa aventurã a raþiunii este
aceea de a încerca sã încerce sã reconstituie, cu o viziune intuitivã globalã,
etapele succesive ale evoluþiei fiinþei, meritã spus de a adopta, în prezentul
care este al nostru, continuitatea temporalã a fiecãrei fiinþe”.
Deja în acest citat putem vedea douã mari subdiviziuni (una în timp, alta în
individ), a ceea ce înþelegem prin orizontalitate ºi a ceea ce înþelegm prin
verticalitate.
Masoneria se poate considera ca o fiinþã unicã, compusã din trei elemente
esenþiale din care este formatã orice fiinþã ºi anume: corp, suflet ºi spirit. Binele,
corpul Masoneriei este dat de organizãrile de meserii pe care s-a inserat un suflet
42
începând din 1600.
Este evident cã s-a trecut la o nouã lucrare pe orizontalã, bazatã pe construcþia
materialã, pe ajutorul reciproc, adicã pe o reþea validã de raporturi interpersonale,
între membrii aceleiaºi organizaþii de meserie în virtutea propriei “meserii”, la o
lucrare pe orizontalã de un nivel mai înalt odatã cu prefacerile aduse de
rosacruciani. Aceastã prefacere a reuºit cu greu, întrucât prin aceasta s-a trecut la
constructivismul de nivel moral ºi psihologic, încetând în acelaºi timp
operativitatea constructivã materialã a edificiilor, pentru a atinge o
constructivitate socialã, la rândul sãu aºezatã pe preceptele unei religii universale,
care în þãrile ºi în Masoneriile anglo-saxone s-a identificat cu aceea anglicanã în
special ºi cu aceea protestantã în general.
Acum, în Noua Erã, trebuie, sã facem un salt ulterior de calitate. Adicã sã
reluãm tematicile rosacruciane ce constituiau sufletul Masoneriei, pentru a ajunge
la spirit, pentru a ajunge cu toþii la reconstituirea lui Adam Kadmon, la unitatea
speciei umane redivinizatã structurãrii unei “lumi noi” reaºezatã pe cetãþile
utopice ale tradiþiei, dar care reprezintã jumatatea realã cãtre care (nu datoritã
unui progresism rãu înþeles) umanitatea se îndreaptã, urmãrind cursul sãu
ascendent conform legilor imuabile ale evoluþiei.
Pentru a realiza acest salt de calitate, pentru a realiza deci o lucrare verticalã,
omul însuºi trebuie sã-ºi abandoneze orizontalitatea, realizând în acest mod
arhetipul pe care fiecare fiinþã umanã îl poartã în interior mai mult sau mai puþin
latent: identificarea cu Sinele.
Acest “salt de calitate”, aceastã “mutaþie” a omului, considerãm cã se poate
realiza într-o mãsurã mai favorabilã practicând Masoneria în sensul mai profund
iniþiatic. În consecinþã aceeaºi Masonerie va realiza o “mutaþie” paralelã la
nivelul propriilor lucrãri. Este limpede de conceput cum aceasta apeleazã la
“raþiune” ºi la lucrãri aduse unei speculaþii cu caracter orizontal ºi de exerciþiu
al raþiunii: în timpul ºi în vremurile în care folosirea raþiunii era prerogativã
puþinor oameni, masele mulþumindu-se sã trãiascã la nivel instinctiv, îndreptãþite
esenþial la satisfacerea nevoilor primare sau la obþinerea acelor mijloace apte sã
le permitã accesul la o viaþã “uºoarã” fãcut din gol.
Acest lucru nu mai poate fi conceput astãzi, când marea parte a umanitãþii a
dobândit uzul raþiunii cel puþin pentru aspectele practice, chiar dacã nu ºi-a
schimbat obiectivele de realizare, acestea fiind prevalent concentrate pe cele
indicate de societatea de consum. Aceastã faimoasã raþiune nu se poate explica
decât în forme utilitariste. Apelul la raþiune, ce continuã sã fie fãcut în Masonerie,
este supus unor neînþelegeri majore, precum este ºi tipologia aºa-ziselor “lucrãri”
bazate pe “speculaþie”. Nu trebuie sã ne minunãm de tematicile ce sunt tratate în
marea parte a lojelor, dela cele ale T.V.A.-ului pâna la Piaþa Comunã ºi aºa mai
departe: din nefericire cine are mai mult pune mai mult.
Iniþierea predicã ºi învaþã: MOARTE RAÞIUNII. Numai când raþiunea va fi
moartã, atunci se va naºte omul nou al Erei ce vine, adevãratul iniþiat. Doar

43
atunci pereþii templelor vor putea sã se prabuºeascã pentru ca zorii unei noi
umanitãþi vor rãsãri dinspre orient.
Noi nu predicãm o revoluþie în Masonerie, ci afirmãm ca acþiunea educativã
a Masoneriei trebuie sã îºi asume aspectul sãu real ºi semnificaþia sa adevaratã,
depãºind orizontalitatea necesarã oamenilor din alt timp, aliniindu-se astfel
nevoilor reale ale oamenilor din timpul nostru ºi din timpurile viitoare, altfel va
deveni o structurã depãºitã în economia generalã a progresului civilizaþiei sau
al evoluþiei speciei umane.
Nu vom zãbovi în discuþii filozofice ºi teologice asupra acestui argument,
pentru cã lucrarea noastrã este esenþial practicã, ci vom încerca sã explicãm
atitudinea noastrã în faþa cultului permanent al Raþiunii în anumite straturi
Masonice. Dupã Gentile “Raþiunea este o facultate sinteticã ºi universalã ºi se
diferenþiazã de Intelect (adicã raþionamentul comun ce opereazã în baza
cunoaºterilor momentului, a ereditãþii ambientale, a prezenþei experimentale ºi
judecã dupã modele logice generale, dar întotdeauna cu conþinuturi particulare).
Este uºor sã confunzi în limbajul obiºnuit raþiunea cu intelectul, chiar ºi pentru
persistenþa terminologiei scolastice care a numit “raþiune” sau “lume naturalã”
cel mai elementar exerciþiu al gândului în vremuri în care cunoaºterea omului
era redusã, cu consecinþa de a considera “probe raþionale” ale unor mari probleme,
argumente empirice.
Tocmai pentru a clarifica termenii, trebuie sã examinam câþiva în semnificaþia
lor cea mai comunã: Prin raþiune se înþelege facultatea de a gândi, prin aceasta
omul judecã, fãcând diferenþa între adevarat ºi fals (conform conþinuturilor
proprii) ºi determinã conduita sa.
A raþiona înseamnã a gândi în mod logic, corelând faptele ºi ideile, însoþindu-
le de judecãþi ºi ajungând la o concluzie.
Raþionamentul este un proces mental.
Raþional indicã cine sau ce se bazeazã pe raþiune, de exemplu se spune cã
omul este o fiinþã raþionalã.
Raþionalismul este denumirea genericã a tuturor doctrinelor ce afirmã
raþionalitatea realului ºi prin extensie este atitutdinea celui ce recunoaºte raþiunii
funcþia de organ al alegerilor, judecãþilor ºi evaluãrilor ºi, în consecinþã a
comportamentelor umane.
Raþionalistul are o limitã cognitivã: la un anumit punct al speculaþiei sale se
întâlneºte (sau întâlneºte) cu misterul, cu absurdul. Dar a afirma cã problema nu
este rezolvabilã decât prin absurd nu satisface, nu este suficient; cel mult se
poate afirma (ºi decoperi) cã dincolo de raþionalitate existã iraþionalitatea ce nu
semnificã de fapt raþionalitatea sau antiraþionalitatea, ci transcende raþiunea.
Pe de altã parte nu se poate nega existenþa raporturilor între uman ºi
transpersonal deoarece acestea existã ºi sunt de achiziþie comunã. Intuiþia - de
exemplu - este o realitate ce poate pãtrunde intelectul, care la rândul sãu poate sã
înregistreze verificarea unei intuiþii, dar nu poate sã explice despre ce este vorba,

44
va putea doar sã o clasifice ºi cel mult sã încerce sã-i interpreteze mesajul.
Intuiþia este ceva ce se întamplã fãrã un raport de cauzã ºi efect. Se întamplã
ºi gata.
Raþiunea, din contrã, pentru a funcþiona are nevoie de douã polaritãþi, de doi
termeni, cauza ºi efectul, cunoscutul ºi necunoscutul: aceasta se miºcã într-o
lume dualã pentru a se putea exprima.
Îmi place sã-l amintesc aici pe Rajneesh. Afirmã cã existã trei regnuri:
cunoscutul, necunoscutul ºi incognoscibilul. Raþiunea poate sã exploreze
cunoscutul ºi necunoscutul, ºtiinta bazatã pe raþiune ... Existã doar o divizare,
aceea între cunoscut ºi necunoscut. Dacã Dumnezeu existã, o vom afla cu metode
de laborator. Dacã existã ºtiinþa îl va descoperi. ªi continuã “vã voi spune un
lucru: raþiunea este un efort de a pãtrunde necunoscutul ºi intuiþia este
întamplarea incognoscibilului”.
Lista ne spune simplu câte ceva cu un limbaj mult mai al nostru. “Dacã,
studiind o problemã, de exemplu de algebrã sau geometrie, nu reuºim sã gãsim
soluþia, sperãm sã reuºim cu ajutorul cunoºtinþelor ordinare ºi, pe neasteptate, sã
se înfãþiºeze intelectului nostru o determinare, o idee care sã ne dea calea
adevaratã, soluþia exactã a problemei, adicã s-a produs în noi o Luminã Intelectualã
ce provine din partea cea mai nobilã ºi cea mai subtilã din noi înºine ºi care, prin
subtilitatea sa pare sã fie o inspiraþie strainã de noi: aceasta este Cunoaºterea sau
Lumina hermeticã. Aceasta este Inteligenþa hermeticã, cea care rezolvã în student
micile probleme scolastice, care dã artistului simþul artei, care dã savantului
cucerirea cercetãrii nelimitate. HERMES este numele grec al latinului Mercur,
Mesagerul Zeilor. Hermes este încã Egipteanul Toth, Trismegistul; este catolicul
Sfântul Duh. Este ºi Lucifer, Purtãtorul Luminii, Prinþul Îngerilor!
Toate aceste nume sunt sinonime ale aceleiaºi STÃRI DE A FI a Inteligenþei
umane, ale cãrei legi sunt încã ascunse oamenilor vulgari”.
Dacã Lista vorbeºte de oameni vulgari, din punct de vedere raþional trebuie
admisã existenþa oamenilor non vulgari, deci existenþa unor inegalitãti între
oameni. În realitate oamenii sunt egali în putere, dar nu sunt de fapt deloc egali
în manifestãrile lor. Subiectul este delicat dar meritã sã îl confruntam, altfel nu
se va putea înþelege niciodatã ce înseamnã dezvoltare verticalã a fiinþei. Tot de
la Listã, dupã tradiþia egipteanã ºi hermeticã, avem: omul este constituit din
urmãtoarele elemente:
“1 - un corp material, fizic numit KHAT, corespunzãtor latinului CORPUS ºi
grecescului SOMA
2 - un corp mai subtil, un fel de proiecþie a primului, numit KA ºi echivalent al
latinescului IMAGO ºi grecescului EIDOLON
3 - esenþa vitalã numitã BA, corespunzatoare latinescului ANIMA ºi grecescului
PSICHE
4. - un principiu de aprindere, sau de caldurã internã numit KHU, corespunzator
latinescului SPIRITO ºi grecescului NUS

45
5 - complexul mentalitãþii noastre gânditoare, depozitul ideilor ºi pasiunilor
noastre, adicã conºtiinþa reprezentatã rezidentã în inimã ºi numitã AB,
corespunzãtoare latinescului COR ºi grecescului CARDIA
6 - voinþa creatoare numitã SEKHEM, corespunzãtoare latinescului VIRTUS ºi
grecescului HIUMUS
7 - proiecþia în câmp astral a fiinþei vii, numitã KHAIBIT, corespunzãtoare
latinescului UMBRA ºi grecescului CHIA
8 - numele interior denumit REN, corespunzãtor cu latinescul NOMEN ºi
grecescului LOGOS
9 - corpul spiritual luminos, etern ºi incoruptibil, numit SAHU, corespunzãtor
grecescului PNEUMA ºi, prin funcþia sa specialã, lui SOMA PNEUMATICON a
lui S. Paolo faimosului CORPO ASTRALE al ocultiºtilor ºi PERISPIRITULUI
spiritiºtilor. Acesta din urmã, SAHU, corpul luminos etern ºi incoruptibil, dupã
egipteni se formeazã din KHAT, adicã se naºte din corpul material, nãscut dupã
o PRACTICÃ FIZICÃ PARTICULARÃ, care constituie Micul Arcan al filozofilor,
pe care toþi înþtelepþii l-au þinut ascuns sub diverse nume ºi simboluri în operele
cele mai obscure alchimiste ºi magice care ne-au parvenit”.
Nu suntem de acord asupra terminologiei. La punctul 9 unde se vorbeºte de
corpul astral sau prespirit. SAHU este mai degrabã asimilabil “corpului gloriei”,
este adevãrat ca în continuare autorul însuºi scrie:”concepþia arhaicã egipteanã
a reîncarnãrii constã deci în naºterea, prin endogenezã, din corpul fizic, a SAHU
sau Corpului Divin. Mortul se reîncarneazã în Sahu, care este Corpul Luminos
cu care Hristos, în ziua Ascensiunii se ridicã la Cer pentru a se uni cu Tatãl
Ceresc. Astfel, chiar ºi la taoiºti corpul fizic devine un creuzet al unei Alchimii
organice ce elaboreazã propria nemurire, construind în sine un suflet ce
supravieþuieste dezintegrãrii corpului. La acest lucru concurã Micul Arcan
Filozofic ºi Marele Arcan Sacerdotal...”
În mod clar în acest punct sunt evidente diferenþele dintre psihologie ºi Arta
Transmutantã (care este adevarata comoarã pastratã în Masonerie, conþinutul
esenþial al Arcei sale Sacre).
Este de o importanþã fundamentalã sã înþelegem cum transferul propriei
conºtiinþe într-un “alt organ” este finalul Artei, în timp ce limita psihologicã
este în imposibilitatea acestui transfer chiar dacã se reuºeºte obþinerea acelor
stãri de conºtiinþã diferite de cele comune care la rândul lor determinã percepþia
arcanelor.
Prezenta lucrare se limiteazã la partea psihologicã evidenþind însã ºi aspectul
transmutant.
Spun ºtiinþele tradiþionale cã existã diferite stãri de conºtiinþã, în funcþie de
planul în care se trãieºte. Mãsura este urmãtoarea. Pentru cel ce trãieºte în quaternar
existã o stare de veghe când suntem conºtienþi de noi înºine ca entitãþi fizice,
existã apoi o stare de vis ºi în sfarºit una de somn. Pentru cel ce a urmat iniþierea,
starea fizicã este o stare de somn, în timp ce starea de veghe existã într-un plan

46
diferit ºi anume în planul “divin” sau în planul ideilor (platonice), adicã în
planul cauzelor. Iniþierea este deci trecerea de la starea de somn la starea de
veghe, “din tenebre la luminã”, de-a lungul vieþii naturale, ºi în consecinþã
trecerea de la orizontalitate la verticalitate.
Folosesc constant limbajul psihologic pentru a mã face înþeles de cei mai
mulþi, evitând astfel împovãrarea cititorului cu cercetarea lungã ºi descurajantã,
pentru cã intenþia mea este de a promova o înþelegere ºi în consecinþã o iniþiere
de practici, altfel destinate a suporta trimiteri inutile ºi periculoase.
În alegerea unui limbaj psihologic, îl vom alege pe acela al psihologiei
umaniste, acela al ºcolii lui Assagioli: psihosintezã, “acea a patra forþã a
psihologiei” care se ocupã de aspectele superioare ale omului, transpersonale ºi
transcendente. Sperãm sã evitãm trimiterea obiºnuitã la ºtiinþã, amintind cã
Assagioli spunea cã “este real tot ceea ce produce efecte care modificã tot ceea
ce preexistã. O emoþie, un sentiment, un complex, un ideal, o intuiþie sunt fapte
reale pentru cã modificã realitatea. Idealurile, bune sau rele, au determinat sã
acþioneze indivizi sau colectivitãþi, dar cine a mãsurat vreodatã, cine a cântãrit
un ideal?”.
Sã revenim la discursul central. În psihosintezã se foloseºte un model al
aparatului psihic (aºa cum existã în toate ºcolile psihologice), care serveºte
drept suport, drept punct de referinþã, folosirea lui este ceva pur didactic, întrucât
psihicul este ceva excepþional de dinamic, în timp ce modelul este static.
Trebuie precizat cã ºi conþinuturile câmpului de conºtiinþã nu se pot identifica
cu eul. Când acest lucru se întamplã, cum este cazul omului normal cu o dezvoltare
psihicã redusã, avem o identificare rând pe rând cu conþinuturile producând
acea fragmentare a individului dupã cum se observã în viaþa de zi cu zi.
Câmpul de constiinþã constituie acea parte a personalitãþii noastre de care
suntem direct conºtienþi. Conþinuturile sale provin din lumea externã, constituind
senzaþii ºi imagini, dar provin ºi din lumea internã ºi sunt impulsuri, dorinþe,
sentimente, gânduri, etc. Acestea formeazã un tot de elemente psihice ºi de stãri de
spirit schimbãtoare ºi în continuã alternanþã. Tot ceea ce provine din lumea
interioarã, provine din acea regiune a psihicului cunoscutã sub numele de
inconºtient.
Inconºtientul inferior este sediul activitãþilor psihice elementare (care prezidã
viaþa organicã a instinctelor fundamentale: sexualitate, autoconservare,
autoafirmare, agresivitate), al complexelor psihice cu tonalitate afectivã (reziduri
ale trecutului nostru individual ºi ereditar), al viselor ºi activitãþii imaginative
elementare ºi inferioare, al diverselor manifestãri morbide (fobii, impulsuri
obsesive, idei delirante), al unor facultãþi parapsihologice nedenumite.
Inconºtientul mediu este sediul elementelor psihologice de naturã similarã
celor din constiinþa de veghe când intervine elaborarea experienþelor trãite ºi
naºterea activitãþilor viitoare.
Inconºtientul superior sau superconºtient este zona din care provin intuiþiile,

47
inspiraþiile de naturã superioarã (ºtiinþifice, filozofice, artistice), creativitatea în
orice domeniu (în special în aceea genialã). În starea latentã este zona în care
rezidã energiile superioare, facultãþile ºi puterile supernormale.
Sinele transpersonal. Originalitatea psihosintezei nu se limiteazã la
recunoaºterea a trei zone sau nivele ale inconºtientului, ci în afirmaþia unui
SINE transpersonal adevãratul centru permanent al fiinþei umane. Am spus mereu
de ce “eul empiric”. Eul aºa zis conºtient-pe langã faptul cã se confundã cu
conþinuturile schimbatoare ale câmpului de conºtiinþã fluente neâncetat - adesea
pare sã disparã, cum se întamplã adesea în somn, în lipotimii, în cursul hipnozei
ºi narcozei.
Acest eu care existã ºi nu existã în raport cu cauze organice ºi psihologice, în
realitate este un reflex, o proiecþie asupra Sinelui permanent. Acestui eu i se
imprimã toate interesele omului de astãzi.
O serie întreagã de mãrturii ne confirmã existenþa sa ºi mulþi sunt cei ce
afirmã cã au avut în formã permanentã sau tranzitorie conºtiinþa Sinelui, percepþia
sa directã. Istoria umanitãþii ne dã o listã interminabilã cu aceºtia ºi toþi atestã în
concordanþã cã existã o sferã de experienþe diferite de cele ale conºtiinþei omului
normal, care are caractere, intensitãþi, valori ºi efecte complet diferite de cele ale
lumii psihologice, formatã din emoþii, sentimente, imaginari, concepte, idei,
etc. Mi-a spus Assagioli într-o zi, în timp ce eu îl interogam cu nerãbdare cu
privire la dovezile “ºtiinþifice” ale realitãþii SINELUI: “NU EXISTà O
PROBLEMÃ A SINELUI, EXISTÃ O REALITATE VIE CA PROBLEMÃ
EXISTENÞIALà ªI EXPERIMENTALÔ; ºi în timp ce eu aºteptam cine ºtie ce
dizertaþie îmbogãþitã de citate, referinþe ºi date, dumnealui a trecut la alte subiecte.
Doar mai târziu am înþeles pe deplin ceea ce voia sã îmi spunã, validitatea
afirmaþiei sale ºi chiar “ºtiintificitatea” rãspunsului sãu. Este inutil ... putem crea
o frumoasã filozofie a Sinelui cu atâtea ºi atâtea raþionamente speculative unde
putem introduce orice, din religii ºi filozofii, atât orientale cât ºi
occidentale...Sinele rãmâne o problemã existenþialã, ºi astfel va fi înfruntat
pentru cã numai astfel devine experimentabil.
Pentru a obþine conºtiinþa Sinelui, existã numeroase cãi, fie cele propuse
special de psihosintezã, fie “procesul de individualizare” al lui Jung, fie cãile
propuse de ezoterismul religios, de gnozã ºi, þineþi mine, de Masonerie, care în
realitate nu propune altceva “omului liber ºi de bun simþ” decât sã batã la uºile
sale.
Inconºtientul colectiv este tot ceea ce existã dincolo de linia de contur a
figurii. Aceasta indicã faptul cã nu existã o separare netã între interior ºi exterior,
ci o semipermeabilitate aptã sã favorizeze un continuu interschimb de energii
psihologice de orice ordin ºi grad. Acest interschimb intervine între psihicul
unei fiinþe umane ºi cel al altora, între psihic ºi ambientul psihic general (numit
chiar de Jung “inconºtient colectiv”).
Dupã Assagioli, “distincþiile de funcþii ºi de valoare ce se întalnesc la diferite

48
nivele ale realitãþii psihispirituale a individului, existã ºi în “afara lui”, adicã în
inconºtientul colectiv”.
Existã deci un interpsihism ce izvorãºte ºi din faptul cã psihicul nostru este
un sistem deschis ºi nu închis cum ar putea sã parã. Pentru acest motiv suportãm
influxuri dezirabile sau nu, atât la nivel conºtient cât ºi inconºtient, ºi viceversa,
exercitãm o acþiune similarã în mediul psihic. Aº dori sã subliniez acest fapt
pentru cã acþiunea pe care o propunem la venirea Noii Ere se bazeazã chiar pe
interpsihism. Normal, din motive de spaþiu, nu vom traduce în limbaj ezoteric
cele afirmate pânã acum, ºi pentru cã nu ni se pare oportun sã transformãm un
discurs comprehensibil într-unul imposibil de transpus în acþiune.
Dorim, de asemenea, sã adãugãm cã existenþa unui psihic colectiv, a unei
stãri psihice originare înaintea formãrii individului autoconºtient, adicã conºtient
de propria separare de ceilalþi, ni s-a demonstrat prin studii realizate pe animale
sau populaþii primitive, ai cãror componenþi posedã o individualitate ºi o
autoconºtienþã rudimentarã. Studiul acestui interpsihism ne evidenþiazã douã
modalitãþi ale sale: una normalã ce trece prin cele cinci simþuri clasice ºi una
extrasenzorialã sau parapsihologicã de tip elementar, ca raport telepatic continuu
între indivizi ai aceleiaºi colectivitãþi, aºa cum s-a demonstrat prin observaþiile
realizate de exemplu asupra vieþii în muºuroaiele de termite sau în comunicãrile
la distanþã între membrii triburilor primitive.
Dar existã ºi un interpsihism de tip superior când se verificã la nivel de
inconºtient mai înalt ºi este amplu documentat de biografii ale iniþiaþilor,
profeþilor, misticilor, sfinþilor, etc. Aceºti indivizi manifestã facultãþi vindecatoare,
clarvãzãtoare, de biolocaþie, de levitaþie, de materializare, etc., facultãþi aparent
analoge celor ale primitivilor, în realitate diferenþiate de un caracter special,
adicã produse de voinþã devenite deci conºtiente, în timp ce la primitivi au
rãmas inconºtiente.
Pentru a completa tabloul, vom examina acum funcþiile psihicului, folosind
diagrama în formã de stea. Deja Jung scrisese cã funcþia psihilogicã este acea
formã de activitate psihicã ce rãmâne fundamnetal egalã cu sine însãºi în
circumstanþe diferite”. El a distins patru funcþii ºi anume gândirea, simþirea,
percepþia senzorialã ºi intuirea.
Dupã Assagioli în schimb, funcþiile sunt urmatoarele: 1) Senzaþia, 2) Emoþia-
sentimentul, 3)Impulsul-dorinþa, 4) Imaginaþia, 5) Gândul, 6) Intuiþia, 7) Voinþa.
În psihosintezã se pune un accent particular asupra voinþei, neglijatã de
marea parte a psihologilor, astfel încât Assagioli obiºnuia sã o numeascã
“cenuºãreasa psihologiei”. Aceasta permite sã se dirijeze interpretarea ºi
interacþiunea celorlalte funcþii ºi de aceea se gãseºte în centrul diagramei, asemeni
unui filtru indispensabil oricãrei activitãþi. Din contrã, este bine ºtiut cum în
ºtiinþele ezoterice voinþa ocupã un loc predominant.
Pentru a înþelege pe deplin ce semnificã o verticalizare a fiinþei, adicã trecerea
de la orizontalitate la verticalizare, vom recurge la cinci scheme ce ilustreazã

49
diversele “nivele” în care se gãsesc oamenii.
1) Omul non evoluat. Acesta reacþioneazã numai la sensopercepþii, la impulsuri,
la instincte. Eul nu este perceput (ºi în consecinþã nu existã) ca ºi centru al
conºtiinþei ºi conºtienþei, existã însã o identificare confuzã cu conþinuturi din
câmpul conºtiinþei inconºtientului mediu ºi inferior. Este evident cã, nefiind un
eu organizat, voinþa exprimatã de acest tip de umanitate este pur ºi simplu doar
un rãspuns mai mult sau mai puþin parþial de instanþe psihice conºtiente ºi
inconºtiente. Acestor subiecþi li se aplicã perfect superego-ul freudian (a nu se
confunda cu superconºtientul, ºi nici cu SINELE); este vorba de o construcþie
artificialã asupra cãreia vom reveni imediat.
2) Omul care se trezeºte la conºtiinþa propriului eu ºi care astfel începe sã
devinã un centru unificant, astfel conþinuturile câmpului conºtiinþei încep sã fie
amplasate sub conducerea unui centru. Activitatea voinþei este comparabilã cu
aceea intenþionalã, adicã este pusã în acþiune cu o finalizare mai mult sau mai
puþin conºtientã. În faza terminalã a acestui stadiu omul recunoaºte cã existã o
voinþã. Chiar ºi pentru aceºti subiecþi, ca ºi pentru cei descriºi precedent, capãtã
o valoare importantã super eul, o instanþã parþial inconºtientã ce are funcþie de
autoritate internã în psihic. Este constituitã din suma regulilor, tabuurilor,
inhibiþiilor, moralei, învãþãmintelor religioase, înþelepciunii nucleului uman
cãruia îi aparþine subiectul, elemente ce sunt vehiculate de figurile paterne,
parentale, ale învãþãtorilor din ºcoalã, de preoþi ºi de toate acele figuri ce exprimã
o autoritate ce dicteazã “regulile” pentru viaþa în comun. Aceastã instanþã
psihologicã, super eul, ce stabileºte ceea ce este rãu, care furnizeazã modele de
comportament, care inhibã, etc., se întrupeazã progresiv ºi lent din naºtere ºi
apoi prin procese de absorbþie ºi internalizare din tot ceea ce am amintit anterior.
3) Omul în evoluþie. Aici eul devine autoconºtient ºi începe sã perceapã progresiv
impulsurile provenite din inconºtientul superior, identificându-le. Voinþa (la
nivelul eului) se definitiveazã, astfel cã poate începe munca de unificare a eului
cu SINELE. Acest stadiu înseamnã descoperirea “de a poseda o voinþã”, atât în
formã directã, spontanã, cât ºi indirectã, dar este ºi cel mai periculos stadiu ce se
traverseazã. Omul, la încheierea trezirii sale, este conºtient de eu ca o realitate
unificantã, dar în acelaºi timp devine conºtient cã posedã o voinþã. Considerând
unitatea sa izolatã, el însuºi ca individ unic, va putea vedea în voinþã un
instrument de utilizat pentru propriul avantaj ºi, în consecinþã, pentru a-ºi trãi
propria “viaþã” conform semnificaþiei tardive ce se atribuie în mod obiºnuit
unui astfel de termen, nefiind încã foarte clar auzite impulsurile ce provin din
inconºtientul superior. În acest caz eul va risca sã îºi asume calitãþile propriei
voinþe egoiste ºi egocentrice. Numai învãþând va putea sã depãºeascã gravul
obstacol ºi sã reuºeascã sã îºi transforme propria voinþã în voinþã altruistã, pentru
a dobândi caracteristica de puternicã, aceasta posedând de ja pe cea de buna ºi în
consecinþã înþeleaptã.
4) Omul evoluat. Isis plaseazã eul la nivelul SINELUI personal în superconºtient,

50
unificarea eului cu SINELE personal devine un fapt împlinit. La acest nivel se
obþine conºtienþa de a fi o voinþã: este stadiul în care voinþa eului dobândeºte
caracterele voinþei SINELUI personal, adicã forþa ºi înþelepciune.
5) Omul total. Realizeazã trecerea de la conºtiinþa SINELUI personal la cea a
SINELUI transpersonal: stadiul în care se posedã o voinþã perfectã ºi integratã
VOINÞEI transpersonale, pe care, pentru moment o înþelegem la nivel raþional ºi
deci în mod limitat, dar pe care o putem experimenta.
Dacã examinãm scalar cele cinci condiþii umane prezentate mai sus, vom
evidenþia etapele drumului ce trebuie urmat pentru a activa o expansiune a
conºtiinþei. Aceastã expansiune de conºtiinþã poate fi realizatã în trei direcþii:
- spre în jos prin explorarea inconºtientului inferior sau favorizând înflorirea
acestuia. Psihanaliza absolvã cu distincþie aceastã sarcinã.
- în direcþie orizontalã, aceasta solicitã participarea ºi identificarea cu alte fiinþe,
cu lucrurile, cu natura. În aceastã direcþie se tinde spre fuga de propria
autoconºtiinþã prin imersiunea în cea colectivã.
- în direcþie ascendentã sau verticalã cãtre nivelele superconºtientului: se poate
realiza în douã moduri diferite: primul ridicând centrul de conºtiinþã (eul) cãtre
acele nivele; al doilea deschizându-se energiilor ce provin de la nivelele
superioare.
Ne vom ocupa doar de expansiunea de conºtiinþã în sens vertical: spuneam
cã aceasta poate fi realizatã în formã spontanã ºi în formã provocatã.
Manifestãrile spontane pot fi exemplificate prin manifestãrile întâlnite la
geniile universale, adicã la acei oameni eminenþi în multiple câmpuri ( Leonardo
Da Vinci, Pitagora). În aceste cazuri, centrul de conºtiinþã (eul) ºi câmpul de
conºtiinþã sunt înalte, patrunzând într-o mai mare sau mai micã mãsurã în
superconºtient. Este diferit cazul geniilor parþiale ce manifestã calitãþi de caracter
specific (în artã, în literaturã, în ºtiinþã, în muzicã, în tehnicã). În aceste cazuri nu
a existat o mutare a eului din câmpul sãu de conºtiinþã (adesea se observã o
evoluþie unilateralã, astfel încât anumite aspecte ale personalitãþii lor sunt
complet imature), dar a avut loc o pãtrundere, coborâtã din superconºtient. În
primul caz suntem la nivelul celui de al patrulea stadiu (vãzut în forma dinamicã,
se înþelege), iar în al doilea caz ne gãsim în stadiul trei.
Manifestãri provocate prin proiecþia de conºtiinþã în superconºtient pot avea
un caracter tranzitoriu ºi permanent. Aceasta se obþine prin meditaþie, prin
concentrarea gândului abstract (matematicieni, filozofi), pe parcursul unor situaþii
de urgenþã cu o puternicã tonalitate emotivã (pericole) ºi chiar ºi prin utilizarea
de droguri psihoactive. Este evident cã pãtrunderile tranzitorii experimentale
au o valoare ºi o utilitate redusã, în timp ce o pãtrundere lentã ºi progresivã, ce
se obþine prin procesul de identificare cu SINELE, este indicatã chiar de cãtre
Iniþiere.
Problematicile ºi direcþiile fiind clarificate, putem examina forma pe care o
adoptã procesele de trecere între superconºtient ºi conºtiinþã. Deoarece cartea

51
doreºte sã indice pur ºi simplu o schemã de lucru ezotericã în Masonerie, este
evident cã nu este posibilã scrierea unui tratat de psihologie transpersonalã; de
aceea suntem nevoiþi sã-i amânãm pe cei interesaþi de studiile specifice referitoare
la aceastã temã: ne vom limita chiar aici la câteva explicaþii sumare. Tot ceea ce
þine de o “prezentare” iniþiaticã din aceste probleme, voi amâna.
Înainte de toate prezentãm aceste forme: intuiþia, imaginaþia, iluminarea,
revelaþia, inspiraþia, creativitatea. Ulterior vom observa câteva din aceste aspecte.
1) Intuiþia. Trebuie sã facem o distincþie între intuiþia înþeleasã ca formã
psihologicã ºi intuiþiile ce sunt rezultatul activitãþii sale. Toate intuiþiile au
caracteristici particulare: sunt imediate, directe, sintetice, globale, fugitive.
Aceastã ultimã particularitate serveºte drept criteriu diferenþial de cunoaºterea
mentalã, care este analiticã spre deosebire de intuiþie, este mediatã nu imediatã,
este progresivã.
Intuiþiile se pot manifesta la diverse nivele. Cele senzoriale reprezintã
percepþia conºtientã a impresiilor ce provin de la cele cinci simþuri ºi sunt produse
de stimuli din mediul înconjurãtor, se desfãºoarã la nivel psihic personal ºi nu
privesc inconºtientul superior. Cele transpersonale sunt intuiþii de idei în sens
platonic, estetice, ºtiinþifice, mistice, religioase. Se prezintã conºtiinþei în douã
moduri. Primul este aderent la semnificaþia etimologicã a cuvântului intueri, a
vedea în interior, este vederea realitãþii aºa cum viziunea normalã nu reuºeºte sã
o perceapã. Al doilea poate fi comparat cu o “sclipire” ce coboarã în câmpul
conºtiinþei ºi care este perceputã de eu.
2) Imaginaþia este ºi ea inclusã în diagrama stelei ca o funcþie a psihicului, aptã
sã evoce ºi sã creeze imagini conºtiente ºi inconºtiente. Opereazã la diverse
nivele ºi este numitã reproductivã când este legatã de nivelele sensoperceptive,
creativã când este legatã de nivelul gândirii ºi al intuiþiei, mixtã când este situatã
la nivelul viselor. Adesea intuiþiile se prezintã conºtiinþei în mod abstract sub
formã de imagini ce posedã ca atare un conþinut adicã ideea ºi o formã care are în
mod obiºnuit caracter simbolic. Un episod din viaþa lui Francisc din Assisi ne va
putea clarifica conceptul. Când Francisc s-a refugiat la S.Damiano pentru a scapa
de persecuþiile paterne, în faþa faimosului Crucifix (care în acest caz i-a servit
drept suport) a auzit o voce care i-a spus “Mergi ºi restaureazã-mi biserica”. ªtim
cu toþii cum era biserica de atunci... dezordine, corupþie, uitare a oricãrei învãþãturi
evanghelice, jocuri de putere...Ce face Francisc? A interpretat ad literam
iluminarea primitã ºi a început sã facã pe ziditorul bisericuþei semidistruse.
Lucrul în realitate era altul, interpretarea ce trebuia datã frazei era simbolicã iar
Francisc a înteles-o mult mai târziu!
Imaginaþia poate fi si izvor de iluzie când este confundatã cu realitatea
aparentã pe care acesta o exprimã; când din contrã este cititã în esenþa sa, este
mijlocul de exprimare a unei realitãþi transcendente. Imaginaþia nu trebuie
confundatã cu fantezia, aceasta este realitatea creativã a minþii ºi reprezintã
puterea formatoare.

52
3) Iluminarea este o percepþie a Luminii revelatoare (Lumina masonicã este în
mod clar simbolul acesteia) ce se diferenþiazã de intuiþie deoarece, chiar ºi
trãgându-se din aceasta, este mai amplã, mai durabilã. Este de fapt o viziune ce
demonstreazã natura esenþialã ºi unitatea întregii realitãþi sau a unor largi aspecte
ale acesteia. Este important un exemplu pentru a depãºi dificultãþile de expunere,
ºi îl vom extrage din viaþa lui Buddha. Este ºtiut cum acesta a cãutat timp de
mulþi ani cauza suferinþei lumii, pânã când, într-o noapte, în timp ce se afla sub
faimosul arbore Bodhi, a reuºit sã vadã într-o raza de luminã lanþul cauzelor ce
provoacã suferinþa ºi chiar a vãzut ºi cum sã distrugã acest lanþ ºi sã obþinã
eliberarea. A fost un moment care i-a dat lui ºi milioanelor de discipoli soluþia
problemelor vietii.
Iluminarea adoptã aspecte diverse în funcþie de pereceptor ºi de structura sa,
uneori prevaleazã frumuseþea ca la Tagore, alteori cunoaºterea ca la Gnostici sau
filozofi (Plotin de exemplu), la misticii creºtini se exprimã cu iubire, adoraþie,
bucurie, beatitudine, extaz.
Sã nu uitãm cã Fraþii nostri din ‘700 si ‘800 au cãutat aceastã percepþie în
Masonerie ºi prin intermediul Masoneriei.
4) Revelaþia. Este o experienþã iluminatoare ce reprezintã o “luare de conºtiinþã”
neaºteptatã de ceea ce reprezintã omul. Are aspecte pozitive ce constau în
percepþia potenþialitãþilor umane: este “chemarea”. Când reveleazã aspecte
inferioare ignorate de personalitate (umbra lui Jung), adoptã o valenþã negativã.
Am vãzut pe scurt câteva aspecte de contact cu superconºtientul, aceste
contacte nu sunt deloc lipsite de pericole: de aceea se recomandã o “creºtere” a
eului ºi nu o cãutare tranzitorie de experienþe.
Scrie în mod just Assagioli: “ Este bine sã þinem cont cã aceste efecte pot fi
dãunãtoare, iar acest lucru este valabil ºi pentru lãrgirile de conºtiinþã cãtre
înalt. De fapt, erupþiile, uneori neaºteptate ºi chiar violente, conþinuturilor
inconºtientului într-o conºtiinþã care nu este bine pregatitã, pot produce exaltãri:
personalitatea se simte plinã de forþe noi, devine conºtientã de potenþialitãþile
superioare inerente superconºtientului ºi SINELUI. Realizarea unui SINE esenþial
de aceeaºi naturã cu Realitatea supremã, a unui lucru divin, poate da un sens de
exaltare personalitãþii care îºi creeazã iluzia cã este ea însãºi la un nivel superior
ºi cã este deja, înainte de a parcurge acel proces lung ºi necesar de transmutaþie
ºi regenerare, cel pe care l-a perceput ºi de care a devenit conºtientã în momentul
iluminãrii. O expresie extremã a acestei exaltãri este afirmaþia “Eu sunt
Dumnezeu”. Aceastã iluzie ºi greºealã fundamentalã poate fi consideratã o
confuzie între ceea ce este potenþial ºi ceea ce este actual. Ar fi ca ºi cum o
ghindã, având iluminarea a ceea ce ar putea sã devinã, adicã un stejar uriaº, ar
spune: “Eu sunt un stejar”. Din punct de vedere al poþentialului are în sine tot
ceea ce este necesar pentru a deveni, dar actual nu este, ºi este nevoie de întregul
proces lung de germinare, de dezvoltare, de asimilare a elementelor ce provin
din pãmânt, din apã, din aer ºi din soare. La fel se întamplã ºi cu fiinþa umanã

53
care dupã ce a avut o conºtienþã vie a ceea ce ar putea deveni, a ceea ce este
latent în ea, trebuie apoi-revenind, fiind inevitabil, la nivelul conºtiinþei
obiºnuite, sã îºi dea seama de durata lungã a întregii opere, complexe ºi plinã de
greutãþi, pentru a trece de la potenþial la actual ºi pentru a pune în practicã aceste
potenþialitãþi.
Alte efecte negative sunt o tensiune nervoasã excesivã ºi psihicã produsã de
energiile ce erup ºi conflictele ce apar între conþinuturile medii ºi inferioare,
conºtiente ºi inconºtiente, ºi noile energii.

54
 TEHNICI ªI METODE

“Când o catedralã medievalã trebuia sã fie construitã ºi

trei cioplitori în piatrã erau întrebaþi ce fac, primul a
rãspuns într-o manierã nepotrivitã “Dupã cum vezi tai niºte
pietre”, al doilea a rãspuns “Îmi câºtig ºi eu traiul pentru
mine ºi familia mea”, dar al treilea a spus cu bucurie
“Construiesc o mare catedralã”. Fãceau cu toþii acelaºi
lucru, dar primul avea un sentiment de inutilitate din cauza
naturii plictisitioare ºi umile a muncii sale, al doilea gãsea
în aceasta un mic scop, al treilea a vãzut adevãratul scop
al cioplitorului în piatrã: fãrã el catedrala nu putea fi
construitã ºi era pãtruns de bucuria participãrii sale la o
jumatãte plinã de semnificaþie.”
Roberto Assagioli.

În momentele grele ale poziþiei sale existenþiale orice om se întreabã “cine

sunt eu?” (aºa cum face ºi Ucenicul în Masonerie), începe sã se trezeascã din
toropeala condiþiei visãtoare a ceea ce este starea de conºtiinþã obiºnuitã a fiecãrei
fiinþe umane.
Dacã insistã cu întrebarea, atunci începe sã simtã în interior o condiþie de
suferinþã nu foarte bine definibilã, acea suferinþã ce vine din existenþã ca pe un
pãmânt strãin, pe un pãmânt ce nu este cel natal. În realitate omul care se trezeºte
se simte exilat pe pãmânt ºi simte cã patria sa este mult dincolo de stãrile de
conºtiinþã ce provin doar din exterorecepþii ºi enterorecepþii. Biocomputerul
sãu îi semnaleazã tot ceea ce este diferit, ceea ce este de cãutat ºi de regãsit.
Se naºte atunci acea “dorinþã” atât de bine descrisã de Saint-Martin ºi începe
cãutarea, drumul spre descoperirea sau redescoperirea lumii sale pierdute.
Cãlãtoriile ceremoniilor iniþiatice de orice nivel ale Masoneriei, atât de rãu
înþelese, “cãutarea” cavalereascã a Graalului, cãlãtoriile conþinute în atâta ºi
atâta literaturã accesibilã oricui, indicã celui ce ºtie sã citeascã ºi sã interpreteze,
drumul ce trebuie parcurs.
O lume pierdutã? ªi unde este?
Este o lume nu de ieri, ci de astãzi, o lume paralelã ce se poate (dacã se
doreºte ºi se ºtie) pãtrunde. O lume ce nu este interzisã nimãnui ºi care impune
55
condiþiile necesare pentru a accede în ea. Acesta pe scurt este nucleul tehnicii
reintegrative. ªi atunci?
Atunci, aºa cum am spus precedent trebuie sã reuºim sã includem în propria
stare obiºnuitã de conºtiinþã cea mai mare parte din spaþiul inconºtient, dilatând
astfel progresiv câmpul conºtientului pânã la includerea întregii zone a
conºtientului superior, aceea transpersonalã, pânã la transcenderea regatului
dualitãþii (domeniu neconstrastat al raþiunii) atât de bine exprimatã de simbologia
din templul masonic: cele douã coloane, cele douã lumânãri, pardoseala ºi bolta
stelatã, pardoseala cu pãtrate albe ºi negre, pentru a ajunge la unitatea fiinþei, la
globalitatea fiinþei: SINELE. Aceasta este în sintezã tehnica reintegrativã.
Dacã enunþarea este simplã, clarã, lizibilã de cãtre oricine, nu este mai puþin
de ordin intelectual ºi atunci am dobândit o noþiune în plus la cele multe pe care
le acumulãm zilnic ºi pe care le înmagazinãm în depozitele noastre psihice ºi
rãmân acolo în aºteptarea unui apel, a unei asociaþii mentale, care sã le recupereze.
Dar între funcþiile unui Ordin Iniþiatic (iar Masoneria este) existã ºi aceea de a
furniza propriilor membri un tot de forþe plãsmuitoare ce sunt pe calea cea bunã
a aspiraþiilor liber alese de cel care a cerut iniþierea. În acest sens, de dobândire
mult mai clarã, mult mai netã a ideilor-forþã, hranã psihicã atent selecþionatã ºi
purã, nu sunt suficiente cele douã bãtãi în uºã pentru deschidere.
Întreaga noastrã atenþie, evaluarea noastrã ºi deciziile noastre urmãtoare,
deci toate energiile noastre psihologice, vor fi dinamizate în direcþia esenþialã
(acea a reintegrãrii) ce va impune fiecãruia dintre noi.
- o atentã autoexaminare
- o asumare de conºtiinþã fãrã prejudecãþi a intenþiilor noastre reale ºi ale
finalizãrilor ce intenþionãm sã le dãm vieþii prezente ºi care vor sfârºi prin a
implica ºi alegerile noastre esenþiale viitoare. Propunerea noastrã nu este una
pur ºi simplu emoþionalã; nu propunem un “fapt de culturã”, ci un fapt vital.
Sã ne apropiem acum mai mult de subiect. Reintegrarea semnificã a restitui
ceva cuiva în poziþia sa, în drepturile sale, în puterile sale. Reintegrarea omului
semnificã a restitui omului condiþia sa originarã, complet diferitã de cea actualã.
Dar care este originea omului? Care este natura sa realã?
Iatã necesitatea de a ne întoarce la capitolul doi, unde identificam în miºcarea
Rosa+Cruce, sufletul Masoneriei. Scrie Robert Ambelain: “.. Dupã Fludd ºi
Rosa+Cruce din sec. XVII, universul material se dubleazã într-un univers subtil,
infinit mai puþin dens, care într-o mãsurã constituie acea misterioasã a patra
dimensiune atât de scumpã ºtiinþei moderne. Într-un astfel de univers (tipic
platonic) Inteligenþele trãiesc o viaþã liberã aproape perfectã. Apoi, prin raþiuni
nu foarte bine definite de filozofi (dar care se adunã în cea mai mare parte în
dorinþa de schimbare), ele se întrupeazã ºi coboarã progresiv în universul material.
Cu cât acestea se pierd, încetul cu încetul, noþiunea ºi amintirea Unitãþii lor
originale (Iubirea ce constituia cimentul acestei Fiinþe Colective) se dilueazã ºi
se evaporã simþitor. Procesul invers, adicã Eliberarea de aceste fiinþe încarnate

56
din capcanele acestei lumi materiale imperfecte, respiritualizarea lor progresivã,
renaºterea lor în universul subtil constituie ceea ce rozacrucianii numesc
reintegrare.
Disperãrii, izolãrii individuale în înveliºul carnal, îi va urma reconstrucþia
Fiinþei Colective Unice, care la origine era constituitã din acele inteligenþe
cimentate împreunã de o mare Iubire comunã ºi totalã. Atunci Rozacrucianii
intenþionau sã aplice aceastã teorie metafizicã pe Pãmânt, ºi de acolo s-a nãscut
planul formãrii unui Stat Universal ºi a unei Uniuni a tuturor popoarelor într-o
soluþie unicã terestrã. Realizarea acestui fapt în plan material semnificã, dupã
Rozacruciani, sã facilitezi ºi sã accelerezi realizarea acestui alt plan în Lumea
Subtilã. S-ar putea defini Reintegrarea (dragã Martinismului), ca o asumare
superioarã de conºtiinþã din partea întregii totalitãþi a umanitãþii, adicã recucerirea
faimosului Prim Adam...
Acest acces la o lume superioarã a gândirii, ar permite dobândirea de facultãþi
spirituale ºi psihice absolut ignorate de umanitatea obiºnuitã “individualistã ºi
risipitã”, pe care o avem în fiecara zi sub ochii noºtri. La rândul lor aceste
facultãþi transcendente sunt susceptibile de a modifica considerabil umanitatea
fizicã ºi asta din cauza acelei anumite reversibilitãþi de la spiritual la fizic ºi de
la fizic la spiritual.; s-ar obþine astfel superomul, sacrul s-ar reflecta în sfârºit în
mase.
Trebuie notat (ºi este chiar interesant) cã aceastã noþiune de umanitate totalã,
constituitã de o singurã fiinþã colectivã, nu este strãinã gândirii lui Karl Marx
sau celei a lui De Chardin... Dacã dictatul ermetic al celebrei Mese de Smarald
“Ceea ce este sus este asemãnãtor cu cea ce este jos ºi ceea ce este jos este
asemãnãtor cu ceea ce este sus”, nu este consideratã o învãþãturã în zadar, înseamnã
cã nici un Mason spiritualist sau ezoteric nu va putea nega cã restaurarea omului
individual nu implicã ºi pe cea a omului colectiv.
Construirea Templului Interior trebuie sã se dubleze ºi în aceea a Templului
Exterior. Aceasta este învãþãtura iniþiaticã conþinutã în celebra legendã a lui
Zorobabele, dupã arhitectul ºi restauratorul Templului ºi deci succesorul lui
Hiram. “Cei ce ridicau zidãria þineau mistria într-o mânã ºi spada în cealaltã”
(Neemia IV, 17). Mistria (un instrument masonic) în mâna dreaptã simbolizeazã
Construcþie-Milã (este sephira Hochmah), în timp ce spada în mâna stângã
simbolizeazã Distrugere-Rigoare (este sephira Geburah). Astfel, mistria în mâna
masonului este una dintre cele mai înalte imagini ale doctrinei sale, ºi anume
“Unitate în perfecþionare - Iubire, iertare, uitarea lucrurilor deºarte, transcendenþa
Spiritului asupra materiei.”
Cel ce ne-a urmãrit îºi va trage de acum propriile concluzii! Nu o exercitare
sterilã mentalã (speculaþie) propunem noi ca lucru în lojã, ci meditaþia.
Sã spunem acum ce înþelegem prin acest cuvânt. Meditaþia este un tot de
tehnici apte sã ofere stãri de conºtiinþã diferite de cele obiºnuite în forma
permanentã sau tranzitorie pentru a cãror realizare este indispensabilã de la

57
început posesia unui anumit echilibru al diferitelor funcþii psihice ºi posibilitatea
de a le utiliza dezvoltându-le la toate nivelele de existenþã a fiinþei umane.
Starea meditativã, este o atitudine, un mod de a trãi, obþinerea unei “condiþii”
în formã permanentã ce reprezintã un progres al fiinþei în luarea în posesie a
realitãþii sale ºi a evoluþiei sale. În meditaþie existã diverse tehnici pentru
obþinerea unor scopuri specifice. Avem astfel o meditaþie receptivã, una reflexivã
ºi una creativã. La baza tuturor stã “mintea” instrumentul ce poate fi considerat
“activator” vital. Prin intermediul sãu putem ajunge la contactul cu marile noastre
posibilitãþi ºi prin intermediul minþii putem aplica posibilitãþile noastre ºi
cunoºtinþele noastre în avantajul lumii.
Într-o astfel de lume vom deveni canale, transmiþãtori, folosind gândul - care
este energia - pentru a dezvolta calitãþile ºi atitudinile care, conform tradiþiei,
sunt destinate sã predomine într-o epocã datã din evoluþia civilizaþiei. Psihicul
nostru ºi spaþiul psihic ce ne înconjoarã sunt pline de “forme gând” care prin
calitate ºi duratã depind de lumea în care au fost create; de aceea, dacã dorim sã
lucrãm în mod conºtient, trebuie sã învãþãm arta de a ne folosi de mintea noastrã
ºi de gândirea noastrã.
Gândul este o energie invizibilã, dar realã, pe care trebuie sã punem stãpânire
pentru a crea, dezvolta ºi activa o idee, o calitate, o lege de viaþã. Meditaþia,
tehnicã fiind, constã în utilizarea conºtientã ºi deliberatã a gândului pentru a
atinge un anumit scop.
Este bine sã reflectãm asupra faptului cã orice acþiune umanã este rezultatul
extern al unei activitãþi interne: ei bine, marea majoritate a oamenilor se lasã
târâtã de dorinþe ºi gânduri necontrolate, chiar dacã vin din inconºtient sau sunt
“induse” de exterior, dar care ne pãtrund din cauza atitudinii noastre pasive...
Înflorirea civilizaþiei de consum are legaturã cu tot ceea ce este negativ ºi derivã
din aceasta.
Trebuie sã ºtim sã dezvoltãm o viaþã internã pozitivã, sã devenim suveranii
fiinþei noastre ... sã ne construim Templul nostru interior (aºa cum ne repetãm de
câte ori deschidem gura) astfel încat, gradual, vom putea exercita influxul nostru
asupra întregului vieþii psihice pe care o avem în comun cu umanitatea, adicã
asupra mediului psihic general, asupra inconºtientului colectiv despre care am
vorbit în capitolul precedent.
Sã vedem acum tehnicile în particular:
- Meditaþie reflexivã = o activitate mentalã disciplinatã ºi directã,
- Meditaþie receptivã = tacere interioarã, percepþii interne, intuiþii,
- Meditaþie creativã = gândire clarã sintetic - imaginaþie - voinþã - iradiere.
Pregatirea fizicã ºi psihicã. Orice tip de meditaþie necesitã o parte pregãtitoare
prin care va trebui sã se obþinã o stare de relaxare fizicã, emotivã ºi mentalã ºi în
consecinþã, trecerea de la extroversiune la introversiune. Poziþia în care se
mediteazã trebuie sã fie comodã; de aceea fiecare o poate alege sezând pe un
scaun sau pe o canapea sau întinºi pe spate. Poziþiile rigide (cum sunt cele

58
predicate de Masonerie) nu sunt indicate deoarece sunt dãunãtoare, devin surse
de neatenþii ºi solicitã o anumitã sursã de energie psihologicã pentru a putea fi
menþinute. Poziþia clasicã dictatã de Schultz a “ vizitiului” este cea mai potrivitã
scopului nostru; picioarele trebuie sã fie bine sprijinite pe pãmânt, cãlcâiele nu
trebuie unite, picioarele vor fi paralele, iar planul scaunului nu trebuie sã exercite
vreo presiune asupra coapselor. Coloana vertebralã în segmentele inferioare
(scrolombar ºi dorsal jos) trebuie sã fie verticalã, în timp ce spatele este arcuit ºi
capul cade în faþã. Se poate obþine poziþia corectã sezând ºi punând membrele
inferioare în poziþia descrisã; ne îndreptãm apoi pe coloana (tot ºezând)
menþinând braþele despãrþite pentru a ne abandona ºi relaxa dintr-o datã, coloana
va adopta singurã poziþia cea mai bunã. În acest punct se ridicã braþele înainte ºi
se lasã sã cadã antebraþele pe coapse, astfel încat mâinile cu palmele în jos sã nu
se atingã între ele.
În acest punct începe adevarata relaxare propriu-zisã. Pentru a obþine o
relaxare validã, sunt indicate metode de relaxare mai cunoscute; aici ne vom
limita la o tehnicã ce a dat rezultate suficiente pentru meditaþie:
- se fac zece respiraþii lungi inspirând lent (numãrând pânã la ºapte) ºi expirând
rapid fãcând sã cadã toracele, închidem ochii dând un efect distensiv corpului ºi
psihicului.
- se priveºte propriul corp din exterior, se privesc braþele relaxate (mai întâi
mâinile, antebraþele, braþele ºi umerii), ne imaginãm ºi simþim pierderea de
tensiune, apoi ne spunem “braþele mele ºi mâinile mele sunt grele” (se repetã la
început de ºase ori; când s-a obþinut un fel de automatism este suficientã doar o
formulare). Se observã ulterior gambele ºi picioarele relaxate ºi simþim cum se
instaureazã o stare de relaxare ºi de greutate progresiv pe coapse, pe gambe ºi pe
picioare. “Gambele ºi picioarele mele sunt grele” (ºi sã le simþim astfel). Se
repetã formula de ºase ori pânã la dobândirea unui minim automatism.
- ne imaginãm capul, fruntea, pleoapele, faþa ºi muºchii masticatori relaxaþi
(trebuie sã trecem în revistã toate aceste segmente, sã încercãm senzaþiile de
toropealã, de culoare, de abandon, de greutate, ºi sã pronunþãm formula “Tot
corpul meu este greu”. Repetãm de ºase ori pânã la dobândirea automatismului.
Dupã o anumitã perioadã de exerciþiu se poate proceda la faza concluzivã a
cãrei schemã o dãm mai jos:
1) zece respiraþii ºi închiderea ochilor (vezi mai sus)
2) vederea propriului corp ca din exterior, scufundarea în acesta ºi simþirea ºi
trãirea stãrii de relaxare ºi de greutate, când se pronunþã formulele:
- braþele mele ºi mâinile mele sunt grele,
- gambele mele ºi picioarele mele sunt grele,
- tot corpul meu este greu ºi relaxat,
- sunt relaxaþi muºchii braþelor ºi mâinilor,
- sunt relaxaþi muºchii gambelor ºi picioarelor,
- sunt relaxaþi muºchii abdomenului ce percep miºcarea respiratorie,

59
- aud respiraþia,
- tot corpul respirã,
- respirã abdomenul,
- respirã toracele,
- totul respirã,
- respirã pielea,
- tot corpul respirã.
3) se trece la faza de revenire ce trebuie sã încheie orice exerciþiu (cu excepþia
celor ce se executã înainte de culcare):
- se miºcã mâinile ca ºi cum ai cânta la pian
- se strâng degetele în pumn
- se face o respiraþie profundã
- se deschid ochii
În acelaºi timp cu distensia neuromuscularã, relaxarea va produce ºi o distensie
emotivã ºi mentalã, ºi dacã aceasta nu s-a întâmplat, se reia exerciþiul pentru a
elimina ºi aceste tensiuni. Se va cauta sã nu se “lupte” sau sã nu se “doreascã
suprimarea” sentimentelor, emoþiilor sau gândurilor prezente în noi, ci se vor
observa de sus, devenind “observatori” a ceea ce se întamplã în interior. Procedeul
este valabil mai ales în ceea ce priveºte gândurile, deoarece mintea este în mod
natural neliniºtitã.
La început nu se solicitã distensia imediat, deci este indicat sã trecem mai
departe, pentru ca lucrul sã nu fie excesiv tulburat. Pentru a calma emoþiile se
pot evoca imagini de distensie ºi liniºte, de exemplu “suprafaþa calmã ºi întinsã
a unui lac alpin, sau suprafaþa mãrii perfect calme, sau o plajã izolatã ºi liniºtitã
pe care ajung cu greu undele unei mãri calme, sau imaginea unei pajiºti verzi
înconjuratã de copaci, scufundatã în calmul muntelui.
În acest punct, eliminate fiind conþinuturile tulburãtoare din câmpul
conºtiinþei, se reia controlul minþii prin una din formele de meditaþie. Concentrarea
este un element de importanþã particularã. Dacã nu o posedãm aceasta se poate
dezvolta cu exerciþii pe care le putem gãsi în cãrþile aflate în circulaþie.
Nu se aºteaptã momentul lucrãrilor de lojã pentru a începe: se începe imediat,
þintând randamentul cel mai bun posibil în baza condiþiilor preliminare descrise.
Stãpânirea minþii, ºi posibilitatea de concentrare, sunt factori ce se obþin cu un
antrenament perseverent fãrã a fi descurajaþi de eventualele insuccese.
Instrumentul (mintea) pe care îl folosim se va lãsa manevrat de cel ce este conºtient
de mecanisme, ºi va dori cu adevãrat sã se realizeze.
Meditaþia reflexivã. În realitate, acest tip de meditaþie duce simplu la
“gândire”. Trebuie sã fim foarte atenþi, în general se întâmplã ca mintea noastrã
sã gândeascã spontan în reacþie la anumiþi stimuli ºi mereu în formã dezordonatã,
operând independent de voinþa ºi uneori chiar ºi împotriva acesteia.
Noi trebuie sã ne punem în mãsurã sã ne formulãm gândurile, sã ne “gândim
gândurile”. Trebuie sã facem în aºa fel încât mintea sã lucreze în formã coordonatã

60
ºi secvenþialã în jurul unei teme exprimate cu fraze prestabilite (gânduri - semne)
sau pe simboluri, ajungând la o înþelegere mai clarã ºi mai profundã. Prin
concentrare reuºim sã controlãm funcþia gândirii, mentinând-o în direcþia
prestabilitã.
Prima condiþie pentru a dezvolta arta gândirii este de a supraveghea atent
însuºi procesul gândirii, de a ne da seama când acesta începe sã devieze sub
impulsul senzaþiilor emotive sau asocierilor mecanice ce târãsc mintea departe
de punctul de plecare.
A doua condiþie este sã persistãm în aprofundarea subiectului deoarece dupã
câteva secunde ni se va pãrea cã forþele au fost epuizate. Dacã insistãm
aprofundãrile succesive ne vor uimi. Un sprijin particular sub acest aspect poate
veni, punând pe hârtie gândurile meditaþiei ºi revenind la ele ciclic.
Meditaþia reflexivã ne oferã mari avantaje, primul fiind acela de a deveni
stãpânii minþii, adicã stãpânii unui instrument al nostru de care nu suntem capabili
încã sã ne servim.Ne va da ºi maximã claritate asupra subiectului meditaþiei,
acel maxim pe care noi înºine îl deþinem.
Între exerciþiile utile existã ºi acela al meditaþiei reflexive asupra noastrã
care ne va face sã distingem între autoconºtiinþa (conºtientã SINELUI) ºi
elementele componente ale personalitãþii noastre. Este un exerciþiu de importanþã
extremã care se rezumã în acela al dezidentificãrii ºi identificãrii (procedee -
bazã a cãutãrii Ucenicului). Un alt exerciþiu este acela al identificãrii nivelului
evoluþiei obþinute.
Meditaþia receptivã. Este foarte importantã chiar dacã riscurile sale sunt
evidente. Trebuie înainte de toate sã stabilim prin ce diferã de tipul de meditaþie
precedent ºi sã ne imaginãm mintea ca un “ochi interior”. În meditaþia reflexivã,
ochiul minþii este îndreptat orizontal, observã tema, gândul. În cea receptivã,
este îndreptat vertical ºi încearcã sã discearnã ceea ce este superior conºtiinþei
obiºnuite. Acest tip de meditaþie trebuie sã fie întotdeauna o activitate mentalã
conºtientã ºi controlatã ºi se diferenþiazã mult de simpla receptivitate psihicã de
influenþe cu caracter emotiv, imaginativ ºi fantastic, cu care este adesea
confundatã.
Trebuie sã fie întotdeauna precedatã de fazele de pregãtire a concentrãrii,
chiar ºi prin lecturi adecvate de dezidentificare ºi elevaþie a centrului de
conºtiinþã pentru a obþine atitudinea de observator.
Odatã obþinutã aceastã “Stare” se trece la cea de tãcere care se obþine prin
eliminarea oricãrei activitãþi spontane a minþii pentru o anumitã perioadã de
timp. Tãcerea este condiþia fundamentalã fãrã de care nu este posibilã înregistrarea
influenþelor superioare. “A obþine ºi a menþine tãcerea internã - scrie Assagioli -
este o sarcinã dificilã ce solicitã perseverenþã ºi determinare fermã; este un act de
voinþã foarte susþinutã. Mecanismul nostru psihologic nu este obiºnuit cu o
asemenea disciplinã, se tulburã ºi încearcã sã fugã. Un val de impresii, senzaþii,
imagini, emoþii ºi gânduri invadeazã câmpul conºtienþei ºi începe o luptã

61
violentã pentru stãpânirea acesteia...
Nu este necesar sã recurgem la o acþiune drasticã... Existã mijloace diverse pe
care le putem folosi. Unul este repetarea cu insistenþã a unui cuvânt sau frazã, un
altul este repetarea unei imagini ºi pãstrarea acesteia foarte clarã ºi fermã în
centrul conºtienþei... În alte cazuri poate surveni o senzaþie de îngreunare ºi de
somnolenþã. Acest lucru trebuie evitat energic deoarece nu favorizeazã receptarea
impresiilor superioare ºi se poate revarsa într-o formã de medianitate psihicã,
deºi desirabil foarte periculoasã.
Odatã atinsã faza tãcerii efective, se obþin percepþiile. Acestea se pot obþine
în moduri diferite: vizuale, auditive, senzitive sau de contact, inspirative de
acþiune, atât în timpul perioadei imediat urmãtoare, cât ºi în perioadele succesive.
Acestei faze trebuie sã îi urmeze cea a înregistrãrii, posibil în scris, astfel
încât percepþia sã poatã fi îmbogãþitã.
Aceastã meditaþie poate fi un mijloc valid pentru lucrãrile de lojã fie cã se
urmeazã tehnica tãcerii libere (fãrã ceea ce a fost stabilit ca subiect specific de
meditaþie), fie urmând tehnica tãcerii cu ghid (adicã operând pe un subiect sau
tema predispusã).
Tãcerii de grup trebuie sa îi urmeze comunicarea percepþiilor receptate.
Assagiloi insistã mai mult asupra acestei teme foarte delicate: “ în meditaþia
de grup existã o integrare cu calitãþi schimbatoare, ºi o protecþie schimbãtoare
împotriva unor pericole prezente în meditaþia receptivã. Existã marele avantaj
al controlului schimbãtor ºi al fuziunii rezultatelor. Dar mai este ºi altceva: un
“ceva” misterios, dar foarte real, ce este dat de însãºi natura grupurilor. Folosind
o analogie puþin materialistã, putem spune ca în grup intervine ceva similar unei
combinaþii chimice. Acest schimb de energie între persoane diferite fie pur parþialã
sau temporarã, este diferit de simpla sumã a componenþilor grupului. “Ne vom
limita acum la a aminti ce am scris despre “eggregore”.
Meditaþia creativã. Constã în utilizarea tehnicilor meditative precedente
pentru a formula corect ceea ce se doreºte a fi creat, imaginat, înviat ºi topit:
gândul sau ideea creatã. Aici se utilizeazã mai întâi de toate funcþia imaginativã
în strânsã relaþie cu celelalte funcþii psihice. Iatã diferitele stadii ale meditaþiei
creative:
1) Clara concepþie ºi formulare a Ideii.
2) Utilizarea imaginaþiei pentru îmbrãcarea ideii într-o formã (simbol),
3) Invierea ideii sau imaginii cu cãldura sentimentului ºi forþa de propulsare a
dorinþei,
4) Utilizarea voinþei pentru a dirija întregul proces.
Dacã dorim, de exemplu, sã aplicãm meditaþia creativã în scopul de a favoriza
procesul evolutiv al umanitãþii, vom parcurge urmãtoarea schemã:
- pregãtirea adicã relaxarea fizicã emotivã mentalã,
- meditaþia reflexivã asupra unor idei sau gânduri în raport cu scopul pe care
ni-l fixãm,

62
- meditaþie receptivã pentru a obþine o îmbogãþire a câmpului nostru de înþelegere,
- faza creativã propriu-zisã în care este creatã ºi vizualizatã forma gândului,
materializarea acestuia.
- difuzarea prin iradiere
- recuperarea.
Acestea sunt bazele pe care se realizeazã o muncã prolificã atât pe orizontalã
cât ºi pe verticalã. În realitate astãzi, în loje, se realizeazã o lucrare reflexivã
ruinatã de logoreea multor oratori ºi de jocul dinamicilor psihice ce se dezvoltã
în grupuri unde nu este loc de sfârºit pentru procesul de integrare sau dezintegrare.
Munca va trebui deci purificatã ºi rectificatã prin utilizarea tehnicilor
potrivite, iar acest fapt va fi completat cu meditaþia creativã: singurul rãspuns
masonic la nevoile de astãzi, adevãratul aport pe care Masoneria îl poate da
progresului lent al Umanitãþii, cãreia Masonii îi aparþin, în care Masonii continuã
sã se miºte, sã sufere, sã se bucure.

63
 LUMEA MASONULUI

“Templul este ca ºi cerul în toate proporþiile sale”

(Inscripþie pe un fragment din Templul lui Ramses al II-lea)

Templul este spaþiul sacru. Templul este locul unde se þin ºedinþele lojelor
sau capitolele Masoneriei, în sens primitv se înþelege un “spaþiu sacru”.
Templul masonic aºa cum îl cunoaºtem astãzi, nu exista pe vremea masonilor
operativi. O lojã se constituia la începutul lucrãrilor Operei de zidãrie ºi se
risipea la încheierea acesteia. Masonii, când se reuneau în lojã, alegeau un loc
oarecare: odatã siguri cã sunt la adãpost de ochi ºi urechi profane, expertul trasa
un dreptunghi cu gips sau cãrbune, unde erau desenate simbolurile soarelui,
lunii, coloanelor J si B ºi un pãtrat, un compas ºi un fir de plumb erau aºezate
între vârfurile coloanelor. Maestrul de Ceremonii aducea pe marginea
dreptunghiului, trei sfeºnice aprinse de cãtre Maestru ºi de Supraveghetori. Chiar
ºi în perioada urmãtoare lucrurile s-au menþinut aproape la fel, ºi despre acestea
în cãrþile de Masonerie se gãseau frecvent ilustraþii. Lucrãrile erau deschise
dupã o invocaþie. Era aceasta un rit magic? Rãmãºiþe ale unor rituri magice
antice? Noi credem cã da.
Acelaºi rit s-a repetat în epoci diferite, chiar ºi astãzi, când Masonii sunt
constrânºi sã lucreze în condiþii grele. Cine a operat într-o astfel de manierã ºtie
ce atmosferã particularã se creazã, deoarece ansamblul este puternic evocator.
Templele masonice sunt simbolul primului Templu al lui Solomon din
Ierusalim ºi al celui de al doilea al lui Zorobabele, ce constituie arhetipurile. Al
treilea Templu al lui Irod, din contrã, nu intereseazã simbologia masonicã. Dorim
sã subliniem cã Templul reprezintã în realitate un punct de uniune între energiile
cosmice ºi energiile umane, acestea fiind într-un timp ºi macrocosmos ºi
microcosmos.
Catehismul recitã:
- Care este forma lojei?
Un dreptunghi.
- Care este lungimea sa?
De la orient la occident
- Si laþimea?
De la miazãzi la septentrion

64
- ªi înãlþimea?
De la faþa pãmântului la cer.
- ªi adâncimea?
De la suprafaþa pãmântului la centrul sãu.
Alte ritualuri rãspund “De la Nadir la Zenith” ºi evident nu se schimbã nimic
în semnificaþie. Templul deci, ca reprezentare a universului considerat ca un
cosmos organizat, totalizeazã spaþiul în toate direcþiile ºi dimensiunile sale.
Astfel se vede ºi se înþelege cã Templul este un punct de convergenþã a
întregului univers din care noi suntem o pãrticicã infinitã. ªi în centrul sãu -
dorim sã repetãm - converg spre uniune spiritul universal ºi cel al omului.
În lojele noastre se uitã adesea firul de plumb ºi poziþia acestuia care din
centrul Stelei Sclipitoare cade în centrul Templului. Firul de plumb simbolizeazã
aici Axa Lumii, acea axã în jurul cãreia este aºezat întregul univers.
Firul de plumb când cade exact deasupra inimii unui Mason ce urmeazã sã
devinã Maestru, îl pune în comunicare directã cu universul, folosind loja ca
intermediar. Sub aceastã opticã, punctul de intersecþie a axelor Est-Vest si Nord-
Sud este punctul echilibrat din Templu în care Masonul se situeazã ºi unde are
loc ºi se îndeplineºte maxima interacþiune macro-microcosmicã.
Acest punct este situat în cosmos, iar limitele sale reprezentate de cele patru
puncte cardinale, sunt proiectate spre infinit ºi formeazã o imensã cruce cu braþe
egale, Crucea semnelor cardinale active.
Braþul îndreptat cãtre Orient este susþinut de semnul Zodiacal al Berbecului,
unde soarele este în exaltare ºi Marte, care este în casa lui, îi conferã energie ºi
dinamism.
În semnul Berbecului, Soarele depãºeºte ecuatorul celest pentru a-ºi începe
ascensiunea, trezind natura din toropeala iernii, ºi fãcând sã renascã viaþa peste
tot. Pentru egipteni, ºi nu numai pentru ei, simboliza începutul anului ºi chiar ºi
astãzi Masoneria de rit egiptean sãrbãtoreste noul an la echinocþiul de primãvarã.
Dar nu-i suficient, Berbecul, simbol de comandã, este ºi capul turmei, analog
toþi marii Jerofanti din trecut erau legaþi de pãstorit sau erau reprezentaþi ca
pãstori. Cristos, la naºterea sa, a fost întâmpinat de pãstori, Mise a fost pãstor al
Gerofantelui Jetro ºi ducea la adãpat oile celor ºapte fiice ale sale (cele ºapte
virtuþi), Mitra era reprezentat ca pastror ºi dacã privim bine bijuteria Maestrului
Venerabil, care este un pãtrat, se vede cum aceasta analog, corespunde coarnelor
Berbecului. Acest semn este un semn de foc, Marte în Berbec exprimã (pozitiv)
direcþie, energie, entuziasm, îndrãznealã, vitalitate, miºcare.
Opus Berbecului este semnul Balanþei, un semn de aer ºi inteligenþã. Acesta
este punctul zodiacal unde Soarele apune, este de aceea în Occidentul Templului
ºi acolo este aºezatã poarta de intrare din lumea profanã în lumea scarã. Balanþa
are pe Venus ca domiciliu ºi Mercur în exaltare, exprimã conceptul de miºcare
de expansiune, de elevaþie, de echilibru, de percepþie a armoniei frumuseþii. În
occident stã Supraveghetorul a cãrui bijuterie este nivela, balanþa justitiei ºi a

65
corectitudinii.
Al treilea braþ este reprezentat de semnul Cancerului (Racului), care este
domiciliul Lunii, marcheazã punctul cardinal Sud ºi este un semn de apã. În
acest semn razele Soarelui ajung perpendicular pe pãmânt ºi pentru aceasta
bijuteria Supraveghetorului (ce ocupã punctul Sud) constã într-un fir cu plumb.
Cancerul exprimã conceptul de uniune, fraternitate ºi germinaþie subteranã. Este
un semn cu un puternic conþinut psihic, iar Luna, simbol al fecunditãþii (prin
intermediul imaginaþiei), îi conferã aceastã putere creatoare. Pentru imaginaþie
revenim la capitolul ºapte al tratatului nostru. Tovarãºii (ieºiþi din întunericul
Nordului, din regatul încercãrilor ºi sacrificiilor pentru mãcinarea pietrei brute)
stau în Sud; folosind puterea creatoare a imaginaþiei îºi vor putea prelucra
realitatea.
Al patrulea braþ ne dã Nordul, obscuritatea, absenþa luminii ( Ucenicului
Lumina îi provine din propria fiinþã). Elementul este Capricornul, domiciliu al
lui Saturn. Aici stau Ucenicii, ºi sub Saturn învaþã marele secret al tãcerii
interioare. Acest semn de pãmânt exprimã momentul începerii ascensiunii,
perseverenþa, rãbdarea, constanþa, drumul lent în sens ascendent.
Este evident cititorului cã “acest caz” în realitate nu existã în ªtiinþa Sacrã,
unde totul corespunde, totul este la locul sãu. Este evident cã nu mergem pânã la
cãpãt cu discursul astrologiei Templului, fãcut în alte lucrãri de alþii, la îndemâna
tuturor prin simpla aplicare. Aici este suficient sã dãm ideile, sugestiile de la
care se pleacã, pentru a obþine stãrile de conºtiinþã diferite care - lãrgind câmpul
conºtiinþei diferite - în realitate sunt unicele mijloace ale unui proces ascendent
ºi evolutiv.
Sã te simþi un punct în infinit, sã simþi în acel punct confluenþa energiilor
cosmice ºi sã îþi topeºti propriile energii în acestea ºi cu acestea sã obþii, chiar ºi
pur tranzitoriu fuziunea microcosmosului în macrocosmos ºi viceversa, sã te
simþi unul în tot ºi totul în SINE este exemplul uneia din stãrile de conºtiinþã de
care vorbim.
Trasãm acum o schemã de lucru ce trebuie urmatã în lojã sau individual,
pentru a obþine conºtienþa fiinþei în punctul geodezic cunoscut doar Fiilor
Vãduvei.
1) Pregãtirea aºa cum este indicatã în capitolul VII (pregãtirea este fundamentalã
pentru reuºita oricãrei lucrãri).
2) Aºezarea noastrã în interiorul “spaþiului sacru” al Templului masonic, ºi simþirea
în “spaþiul sacru”. Este evident cã singuri este indicat sã lucrãm în decubit
dorsal (în acest caz sã ne simþim imediat în “spaþiul sacru” ºi sã vizualizãm apoi
Templul în care se lucreazã).
3) Sã ne simþim un “punct” în cosmos.
4) Sã vizualizãm cã din acest punct ( noi înºine sau din centrul pieptului nostru
corespunzãtor plexului solar) pleacã patru raze de luminã ce merg la infinit la
Est, Vest, Sud, Nord. Pentru unii va fi util sã continue lucrul dând viaþã altor

66
douã raze: una deasupra, alta dedesubt.
5) Sã ne simþim investiþi cu energiile ce provin din cele patru puncte ale spaþiului:
din Orient, de la voinþã; din Occident, de la armonie ºi frumuseþe; din Sud, de la
puterea creatoare; din Nord, de la constanþã ºi perseverenþã. Sã simþim aceste
puteri în SINE.
6) Sã simþim în centrul pieptului o toropealã ce se împrãºtie în tot corpul, ca
expresie a fuziunii energiilor.
7) Sã ne simþim unul în tot ºi tot în unul. Sã rãmânem în aceastã condiþie de
conºtiinþã pentru un timp propriu, trãind o situaþie de “plinãtate” sentimentalã,
mentalã ºi spiritualã.
8) Sã urmãm faza revenirii aºa cum este indicatã în capitolul VII.
9) Sã scriem în propriul jurnal rezultatul experienþei trãite.
10) Sã comentãm experienþa trãitã în sesiunea urmãtoare.
Un Maestru Venerabil care va conduce aceastã lucrare, va putea aduce toate
acele modificãri pe care le va considera oportune, dar fãrã sã altereze esenþa
lucrãrii însãºi.
În acest punct este indispensabil sã clarificãm ce înþelegem prin simbol: este
un limbaj la care omul apeleazã pentru a se referi la concepte ce nu-i sunt deplin
comprehensibile. Simbolurile pot fi convenþionale când le atribuim un semnificat
convenþional, ºi accidentale când relaþia ce intervine între semnificat ºi
semnificant este ocazionalã ºi contingentã. Simbolurile ce se gasesc în Masonerie
au din contrã, un caracter universal, adicã prezintã o valoare generalizatã, chiar
putându-ºi asuma o pluralitate de semnificaþii în raport cu experienþe subiective.
Aceste simboluri universale, dupã Jung, ascund arhetipurile, sunt deci de
naturã luminoasã ºi exercitã asupra subiectului o acþiune “magicã” ºi anagogicã
(adicã spre înalt). Assagioli spune cã prima lor funcþie dinamicã este aceea de a
fi acumulatori, în sensul folosit în electricitate, continuatori ºi pãstrãtori de
sarcinã energeticã ce poate fi numitã “voltaj” psihic. A doua funcþie importantã
a simbolurilor este aceea de a fi transformatori de energii psihice. O a treia
funcþie este aceea de a fi conductori sau canale ale acelor energii. A patra funcþie
este aceea de “integrare”.
Sã considerãm acum celãlalt aspect al Templului, acela al punctului în care
converg toate energiile universale. ªtim cã Templul masonic este susþinut de 12
coloane: acestea sunt cele 12 constelaþii ale zodiacului astrologic, ºi proiecteazã
pe pãmânt (ºi deci asupra Lojei) propriile influenþe. În realitate, pe lângã
constelaþiile ce formeazã crucea cardinalã, pe lângã energia iradiatã de aceasta,
toate staþiile energetice din sistemul solar aduc templului vibraþiile lor particulare
ce se activeazã în virtutea funcþiei simbolului sus definitã; dacã cel ce traieºte în
Templu este în mãsurã sã le activeze ºi a tradus procesul în care a fost iniþiat din
virtual în real.
Timpul. În ritul din Memphis ºi Misraim anul este: 000.000.000. Nu este
timp? Acela al Masoneriei este un alt timp faþã de cel fizic, este un timp sacru, iar

67
ritualul de deschidere ºi de închidere a lucrãrilor subliniazã acest fapt. De fiecare
datã când se reuneºte cu alþi Fraþi, fratele ascultã urmãtorul dialog:
Maestrul Venerabil: Frate Prim Supraveghetor, ce orã este?
I Supraveghetor: Frate al doilea Supraveghetor, ce orã este?
II Supraveghetor: Este amiazã
II Supraveghetor: Maestre Venerabil este amiazã în punct (astfel de câte ori se
închid lucrãrile rituale recitã):
Maestru Venerabil: Frate I Supraveghetor, ce orã e?
Al doilea Supraveghetor: E miazãnoapte plinã!
În unele ritualuri dialogul continuã ºi la sfârºit Maestrul Venerabil întreabã încã
o datã: Ce orã e? Cei doi supraveghetori dau ora profanã. Din acest moment, de
la încetarea “timpului sacru”, chiar ºi locul (dacã Templul nu a fost fixat) este
desacralizat ºi revine la a fi un mediu ca oricare altul.
Timpul sacru este cel care determinã în realitate spaþiul sacru, în care se
manifestã Lumina sau orice altã formã de manifestare cu caracter asa-zis “divin”.
Este important sã subliniem cã un iniþiat, în limitele “timpului sacru”, este
receptacolul, templul, locul unde “Dumnezeu” sau ceea ce se înþelege prin acest
cuvânt se manifestã. Dar unde se realizeazã formele superioare de iniþiere, fiinþa
va realiza în sine în permanenþã templul lui “Dumnezeu” ºi nu va mai avea
nevoie de timpi ºi locuri sacre, avându-le de acum în SINE.
Timpul sacru nu este continuu, ci discontinuu; este reversibil ºi deci de
fiecare datã când se pune în evidenþã determinã ritualizarea evenimentului sacru
ce se doreºte a fi retrãit. De exemplu naºterea iniþiatului din haosul personal,
dupã ce a pus în ordine elementele ce îl constituie, se ritualizeazã de fiecare datã
când se pune în acþiune acelaºi rit ce intervine în timpul sacru adecvat determinat.
Acest timp nu ritualizeazã doar mituri ci ºi locurile unde acele mituri se desfãºoarã,
cum este pentru noi Templul lui Solomon din Ierusalim.
Iniþiatul trãieºte în douã timpuri ce diferã marcant între ele întrucât “timpul
sacru” este mereu recuperabil ºi deci un fel de etern prezent mitic, în timp ce
prezentul istoric este timpul din care iniþiatul tinde sã se elibereze. Aici este
foarte importantã funcþia riturilor ce determinã ºi condiþioneazã aceste stãri de a
fi diferite ale masonului: el nu poate concepe ca atare dacã nu înþelege, dacã nu
iubeºte ºi trãieºte ritualul cu acea intensitate “magicã” necesarã pentru ca aceastã
fenomenologie sã se poatã manifesta. Trãind ritualul ºi lucrând pentru
actualizarea propriilor potenþialitãþi, masonul devine încet încet el însuºi timp,
loc sacru ºi va trãi în acelaºi timp în “timpul sacru”, fiind dobânditã acea tinereþe
eternã ce urmeazã, abandonând “prezentul istoric”. Numai atunci el va realiza
totalitatea SINELUI.
Alte câteva simboluri pentru o altã lume. În mod clar Templul este o carte
simbolicã ce trebuie cititã iar lectura ei este posibilã cu anumite chei. Aici dorim
sã indicãm cheia numerologicã, de extremã importanþã întrucât pe numere se
bazeazã universul (vezi Pitagora ºi Cabala).

68
 În Templu sunt exprimate: Unitatea, Binarul ºi Ternarul, Quaternarul ºi aºa
mai departe: toate cele zece numere sacre. În Orient existã Delta Sacru, un triunghi
cu un ochi în centru. Acesta este simbolul unitãþii, al punctului de origine al
oricãrui lucru.
Binarul care rezumã lumea profanã în care omul se zbate, în care trãieºte ºi
adesea moare fãrã a putea ieºi este lizibilã în cuplurile opuse: cele douã Coloane,
Cerul opus Pãmântului, Soarele ºi Luna, Pãtratul ºi Compasul, Pardoseala cu
pãtrate albe ºi negre, Piatra brutã ºi cea cubicã ..., ternarul este evidenþiabil în cei
trei stâlpi ce susþin loja: Înþelepciunea, Frumuseþea, Forþa, Minerva, Venus ºi
Hercule ºi de laturile lui Delta Scaru. Acesta exprimã manifestarea universal
acceptatã a principiului unic ºi anume Tatãl - Principiu, Fiul - Manifestare ºi
Spiritul - Relaþie între Tatãl ºi Fiul ºi chiar Creatorul, Pãstrãtorul ºi Distrugãtorul.
Din cuplurile opuse se naºte ternarul, ca principiu armonic ºi echilibrant.
Quaternarul, expresie a douã perechi echilibrate de forþe complementare,
este exprimat, fãrã a fi materializat, de Crucea formatã din axele orient - occident
ºi nord - sud, de cele patru elemnte: Foc, Aer, Apã ºi Pãmânt, prezente în cruce ºi
în cele 12 coloane ce se subdivid în grupuri de câte trei pentru fiecare element.
Elementele sunt forþe sau modãlitãþi vibratorii ce corespund celor patru planuri
de existenþã care, analogic, proiectându-se în planul material, corespund celor
patru stãri: Solidã, Lichidã Gazoasã ºi Radiantã ºi celor patru elemente chimice:
Carbon, Oxigen, Azot ºi Hidrogen.
Quinariul este latent în quaternar, corespunde punctului central al crucii ºi
este a cincea esenþã. Ca semnificat analog are Steaua Sclipitoare, simbol al
omului perfect ºi al arhetipului divin al omului; patru din vârfurile sale corespund
celor patru elemente, al cincelea vârfului stelei celei de a cincea esenþe (Mercurul
filozofic al alchimiºtilor).
Este interesant de remarcat faptul cã în interiorul stelei sclipitoare stã litera G
al cãrui centru corespunde organelor genitale ale omului ºi care pune totul în
relaþie cu “generarea” sub toate aspectele sale multiple. Hexagrama corespunde
numarului 6 ºi se obþine din uniunea celor patru elemente într-o singurã figurã.
O altã expresie a lui 6 este Piatra Cubicã. 7 este amintit de cele ºapte planete, de
Candelabrul cu ºapte braþe ºi de cei ºapte Oficiali ai lojei. Numarul 8, simbol al
infinitului, se regãseºte în roza vânturilor. 9 rãsare din subdiviziunile Mesei ce
trebuie trasatã, din piatrã cubicã cu vârf ºi în sfârºit zece tot din Delta Sacru
expresie a Tetractisului pitagoreic.
Neocupându-ne aici de simbologia masonicã, este suficientã aceastã trecere
în revistã ºi apelul la numerologie, care ( realizatã corect de fiecare dintre noi) ne
permite sã pãtrundem din lumea materialã a manifestãrii, în cea supremã a ideilor.

69
 RITUALUL MASONIC CA FAPT MAGIC

“Dacã vrei sã te înãlþãm, toþi împreunã în casã, înmoaie-te,

piatrã, ºi noi îþi dãm forma pãtratului.
Ruckert.

Este indubitabil cã deschiderea ºi închiderea lucrãrilor este o operã magicã

în vederea activãrii energiilor cosmice, telurice ºi ale operatorilor, aºa cum este
indubitabil faptul cã, în mod normal, Fraþii ignorã complet lucrul ºi se comportã
ca atare.
Aceasta este de înþeles dacã se þine cont de faptul cã orice lojã exprimã
potenþialul grupului ce o constituie ºi cã dacã într-o Lojã Fraþii se reunesc pentru
lucrãri masonice care au ca finalitate o lucrare în plan non ezoteric, deschiderea ºi
închiderea lucrãrilor vor fi efectuate în forma ºi cu atitudinea ce derivã din aceasta.
Este naiv sã creãm rupturi între Fraþi, nu este masonic sã persistãm în conflict,
deoarece acest lucru manifestã - chiar ºi la cei aºa-zis “ezoterici” - lipsa înþelegerii
Masoneriei în întregul sãu.
Dar dacã unii Fraþi se reunesc pentru o lucrare ezotericã, atunci cu adevarat
întreaga Operã ºi modul de operare adoptã un caracter magic, ºi atunci efectiv se
impune “schimbarea de plan” care face acelaºi lucru “ ceva complet diferit”.
Nu existã dubii asupra originii magice a ritualului. Acelaºi Porciatii ne-o
aminteºte în volumul sãu dedicat primelor trei grade aducând puþin cu Wirth:
“Prin ce virtute particularã un spaþiu oarecare se putea transforma într-un sanctuar
iluminat de prezenþa Marelui Arhitect al Universului”? Ritualul ne dã un rãspuns
indirect prescriind: izolaþi spaþiul de orice comunicare cu exteriorul, asiguraþi-
vã cã sunteþi toþi iniþiaþi; dupã ce au fost luate aceste precauþii cu cea mai mare
atenþie, trasaþi pe pardosealã în centrul sãlii un dreptunghi în proporþiile 3 x 4 ºi
dispuneþi în interiorul acestui patrulater uneltele ºi emblemele gradului; apoi
puneþi în jur trei lumini: una la Orient, una la Occident ºi una la Amiazã ºi, odatã
îndeplinit acest lucru, Maestrul Venerabil bate de trei ori iar cei doi
Supraveghetori le repetã prin cea mai religioasã primire a celor prezenþi. Astfel
Spiritul coboarã pentru a inspira Loja, rãmânând în aceasta pânã la închiderea
ritualã a lucrãrilor ce comportã dispariþia materialã a oricãrei urme a
dreptunghiului. Acest ceremonial, pãstrat integru în plin secol XVII, are întregul
caracter al unui ceremonial magic, unde dreptunghiul þine locul cercului ºi
depune pentru confluenþa curenþilor magici în sensul Masoneriei”.
70
 În spaþiul oricãrei tradiþii iniþiatice, ritualul are mereu caracter magic ºi implicã
punerea în acþiune de forþe ºi energii conectând operatorii (sau operatorul) la
lanþul iniþiatic cãruia îi aparþin ºi egregorului lanþului însuºi.
Acestea fiind spuse, polemica pare inutilã ºi sterilã, dacã ritualul este un
lucru gol, dacã ritualul trebuie simplificat, dacã ritualul trebuie “adecvat
timpurilor moderne”.
Ritualul este un test iniþiatic având drept scop introducerea operatorilor într-
o atmosferã ºi într-un plan diferit de cel profan, prin punerea în acþiune de
“forþe” ºi “energii” oculte, de a permite “contacte” ºi “luãri de conºtiinþã” cu
planuri în care operatorii au reuºit sã pãtrundã ºi sã “acþioneze” prin ele.
Ritualul folosit pentru deschiderea unei loje masonice rãspunde tocmai
acestui scop, a fost creat pentru acest scop ºi trebuie cu înþelepciune sã fie folosit
pentru atingerea scopurilor propuse. Aceastã atingere, este bine sã o spunem,
este strâns legatã nu numai de structurarea ritualului, ci ºi de calificãrile
operatorilor ce îl pun în acþiune.
Sã intrãm deci în miezul discuþiei fãrã false pudori ºi fãrã atâtea temeri, sã
spunem deci cum stau lucrurile ºi cum trec în realitate, chiar dacã acestea pot
lãsa pe “cineva” surprins ºi indignat.
Ritualul de deschidere a lucrãrilor constã în crearea unui cerc magic izolant,
în crearea unui lanþ magic care sã fie în mãsurã sã evoce forþele egregorice astfel
încât sã poatã amesteca acele forþe cu energiile proprii individuale ºi sã primeascã
rãsplata dreaptã.
Ritualul de încheiere a lucrãrilor constã în restituirea locului activitãþilor
sale normale (adicã în relaþie cu ceea ce se folosea în timpurile antice) ºi în
eliberarea forþei coborâte.
Vedem mai bine acum ce este un lanþ ºi ce este un egregor.
A) LANTUL
Cuvântul însuºi ne indicã o serie de inele unite între ele. Lanþul ocult este
aproape acelaºi lucru, numai cã în locul zalelor existã oameni ºi în locul fierului
o materie diferitã puternic iradiantã.
Elementul fundamental este deci omul într-un câmp magnetic. Când mai
mulþi oameni se reunesc într-o comunitate de intenþii sau de interese sau de
obiective ce trebuie atinse, ei constituie un lanþ ºi în acest sens lanþurile existente
sunt nenumãrate, totuºi va exista o rezervã în a da numele de lanþ celor ce, ca ºi
Masoneria, adoptã un aspect particular.
Fiecare grup de Fraþi, fiecare Lojã constituie un lanþ mai vast, central -
egregorul - despre care vom vorbi ulterior - de care sunt legaþi. Dacã considerãm
omul ca o pilã, este clar cum un anumit numãr de indivizi omogeni pot alimenta
un rezervor de forþã constituind ºi creând o centralã electricã foarte puternicã.
Ansamblul mai multor pile formeazã o baterie, un generator de curent ºi puterea
ce derivã este în proporþie cu numãrul ºi calitatea pilelor.
Condiþiile ce fac puternic un lanþ ºi curentul de gândire saturatã de forþa

71
psihicã ce derivã sunt solidaritatea, iubirea reciprocã, toleranþa, înþelegerea; în
antagonism, ceea ce ne diminueazã eficacitatea sunt egoismul, intoleranþa,
ignoranþa ºi indisciplina.
La iniþierea ritualã masonul este integrat lanþului, devenind o celulã, un inel
constituent; dã în acest fel egregorului calitãþile pe care le posedã ºi în schimb
acesta îl va izola de forþele exterioare din lumea fizicã ºi îi va întãri laturile
slabe, acea comunicare, acea circulaþie psihicã de naturã interioarã ce s-a stabilit
prin însãºi iniþiere ºi care în acest caz adoptã semnificatul unui ligament, al unei
“intrãri” în circuit. Din contrã, desfacerea din lanþ se obþine printr-o ceremonie
analogã (deºi opusã) în scopuri, celei ce asigurã legãtura: anularea efectului
iniþierii prin “combustia între coloane” (echivalenþa excomunicãrii ecleziastice).
Nu dorim sã mai zãbovim asupra acestor principii, ce sunt de o evidenþã
uimitoare, mai ales dupã ce s-a dobândit conºtienþa nu exclusiv intelectualã; dar
dorim sã amintim cã un întreg ansamblu de rituri ºi simboluri proprii
patrimoniului tradiþional masonic este desemnat cu numele de lanþ de uniune.
Vom spune pe scurt cã existã o reprezentare dinamicã a lanþului, datã de
uniunea tuturor fraþilor dintr-o lojã, care, în general, la încheierea lucrãrilor fãrã
distincþie de grad ºi de sarcinã, se iau de mâini reciproc dupã ce ºi-au încruciºat
braþele, schimbând sãrutul fratern, un gând-sema, cuvântul semestral, etc.
Acesta este lanþul de uniune în care se manifestã cu mare intensitate energia
egregoricã, întrucât unind mâinile se pun în contact între ele respectivele câmpuri
bioelectrice personale iar acestea la rândul lor cu câmpul vibrator egregoric ce
investeºte ºi pãtrunde fiecare membru al lanþului.
Amintim cã alãturi de Lanþul de Uniune existã un alt lanþ dinamic, acela
operativ ce este realizat numai de cei ºapte oficiali ai lojei. Vom vorbi în altã
parte.
Existã ºi o reprezentare staticã permanentã lanþului ºi este reprezentatã de
cordon (format din noduri de iubire) ce înconjoarã întregul templu, pornind de
la coloanele de la intrare.
Sã-i lãsãm pe Fraþi sã mediteze ºi sã completeze aceste simboluri ºi rituri
binecunoscute cu siguranþã de toþi într-un mod mai mult sau mai puþin superficial,
fãrã alte comentarii decât urmãtoarele cuvinte (nu se ºtie de ce nu mai sunt
pronunþate) conþinând esenþa scopurilor Masoneriei:
ACEST LANÞ NE UNEªTE DINCOLO DE TIMP ªI SPAÞIU! LUMEA
APARENÞELOR ÞINE PRIZONIERE CORPURILE NOASTRE ÎN ACEST
TEMPLU UNDE BRAÞELE NOASTRE SUNT ÎMPREUNATE!
DAR SPIRITELE NOASTRE SUNT LIBERE DINCOLO DE ACESTE ZIDURI,
DINCOLO DE FRONTIERE, DINCOLO DE MÃRI.
MIEZUL NOPÞII STÃ SÃ BATÃ!
FRAÞI VIZIBILI ªI INVIZIBILI PREZENÞI CU TRUPUL SAU CU GÂNDUL,
SÃ VEGHEM ÎMPREUNÃ SOMNUL OAMENILOR.
FRAÞI CE MÃ ÎNÞELEGEÞI, NOI SUNTEM PAZNICII UNUI SECRET ANTIC

72
CE SE ASCUNDE ÎN INIMA UMANITÃÞII ÎNCÃ DIN LEAGÃN: NU EXISTÃ
DECÂT O SINGURÃ IUBIRE, CEA A VIILOR ªI A MORÞILOR, CEA A MUNCII
ªI FRUMUSEÞII, CEA A BÃRBAÞILOR ªI FEMEILOR, CEA A NATURII ªI A
MARELUI ARHITECT AL UNIVERSULUI.
ÎNTR-O LUME ÎN CARE DOMINÃ MATERIA, FORÞA ªI MINCIUNA, SÃ
FACEM JURÃMÂNTUL SOLEMN DE A PÃSTRA MEREU ÎNALTÃ ªI
LUMINOASÃ FLACÃRA IUBIRII UNICE ªI A SPIRITULUI UMAN.
SÃ RUPEM ACEST LANÞ, FRAÞII MEI, INIMILE NOASTRE VOR RÃMÂNE
UNITE.

B) EGREGORUL
Am amintit mai întâi citatul din Wirth propus de Porciatti; în el se vorbeºte
despre “un spirit ce coboarã pentru a inspira loja, rãmânând invizibil în mijlocul
acesteia pânã la închiderea lucrãrilor”.
Despre care spirit este vorba?
Fratele Sirius, într-un articol apãrut într-o revistã francezã scrie cã trebuie sã
fie vorba despre ceea ce ocultiºtii numesc impropriu “egregor” sau, mai exact
“entitate colectivã” sau Inteligenþa Conducãtoare a Ordinului, iar directorul
revistei, regretatul Marius Lepage, elev ºi descendent al lui Wirth noteazã: “Pentru
cel care l-a cunoscut intim pe Oswald Wirth ºi care a practicat cu el ºi sub
îndrumarea lui, ceremoniile rituale - mai ales cele pe care le practicã cu un ritual
special direct derivat din tradiþiile operative - nu poate avea vreun dubiu asupra
acestui punct. Oricât de puternic poate fi un egregor acesta nu poate fi niciodatã
suma gândurilor umane acumulate dupã o intenþie precisã. Pentru O. Wirth riturile
constituiau o posibilitate de contact cu “Inteligenþa Îndrumãtoare a Ordinului”
despre care vorbea colaboratorul nostru. Gândul sãu asupra acestui punct nu
poate fi deformat fãrã ca întreaga sa operã sã nu se raporteze la o glossa strict
intelectualã dar înþeleaptã.”
Ce este un egregor?
Cuvântul semnificã “ansamblu”, “fiinþa colectivã”. Este forþa generatã de un
curent sã spunem spiritual, alimentatã la intervale regulate, ritmice. În practicã,
un grup de persoane legate între ele de sentimente, idealuri, sânge, aspiraþii, în
fine de caractere comune.
Exemple de grupuri ce constituie egregori sunt familia, cluburile, partidele
politice, întreprinderile comerciale, etc., fiecare acþionând la nivel propriu.
Este evident cã, aºa cum existã o bazã fizicã a egregorului - lanþul format de
oameni - existã o proiecþie în planuri diferite sau subtile a acestei baze; ansamblul
constituie egregorul.
Acesta este deci o fiinþa artificialã trãind în afara percepþiei, aºa cum existã
egregori generaþi de complexe de “ansambluri” amintite anterior, existã alþii
generaþi de religii, de asociaþiile ezoterice, de Masonerie.
“Orice egregor fizic produce deci, prin acþiunile sale, forþe invizibile, fie cu

73
caracter magnetic, fie cu caracter electric, fie cu caracter vital care sunt egregorii
spirituali produºi de egregorii fizici. De exemplu o mulþime de credincioºi în
rugãciune reprezintã un egregor fizic: acþiunea sa - normal este mult mai eficace
cu cât este mai mult simþitã de cãtre toþi ºi este condusã ºi îndrumatã de cel ce are
puterile pentru un anume obiectiv - produce Egregorul Spiritual.
Amintim din Ambelain: “ Egregorii sunt concepte vitalizate ºi acest lucru
explicã cum simplele asocieri umane cu caracter spiritual pot ajunge sã genereze
un egregor, sã-i dea viaþã, sã-l facã sã dureze în timp prin repetarea riturilor ce îl
vitalizeazã. Ritmul vieþii egregorice fiind asigurat mai ales de ritual poate suferi
perturbãri în raport direct cu perturbãrile acestuia. Pentru acest motiv, odatã ce
ritualul a fost stabilit nu va trebui sã suporte modificãri ulterioare (cel puþin în
parþile sale fundamentale) fãrã sã se producã daune egregorului; acest lucru este
valabil pentru formule, invocãri ºi nume. Concretizarea egregorului , adicã
imaginea sa convenþionalã este datã de vise sau sigilii caracteristice naturii sale,
scopurilor ºi mijloacelor sale care, pentru afiliat constituie un tot unitar, o
protecþie, un suport, un punct de contact. Acest lucru este valabil pentru
hexagramã, pentru cruce, pentru triunghi (de exemplu) în Masonerie.
Sã vedem acum puþin mai de aproape cum este reglementatã viaþa egregoricã.
Viaþa materialã este asiguratã de numarul de membri, de disciplina lor, de unitatea
lor ºi de respectarea strictã a riturilor vitalizatoare ºi conservatoare, chiar ºi
curentele de simpatie ºi antipatie generate în lumea profanã de acþiunile lor
contribuie la forþa sau la decaderea lor. Viaþa ocultã este asiguratã de alte practici
(sacrificii, vizualizãri, curente mentale, lanþuri de uniune, etc.).
Vom încheia spunând cã egregorii sunt creaturi artificial create de gândirea
umanã prin intermediul unei unanimitãþi de intenþii, sunt vitalizaþi prin rituri ºi
sunt cu atât mai puternici cu cât sunt mai mari ºi mai intense impulsurile ce
provin de la animatori. Pe lângã aceasta, existã o componentã transcendentã,
noumenicã. În Colocviile de la Montreux ale Ordinului Masonic Mixt “Dreptul
Uman”, aceastã parte transcendentalã este descrisã astfel: În cartea lui Henoch
Egregorii erau Îngeri Pãzitori pe Muntele Hermon în aºteptarea posedãrii Fiicelor
Oamenilor pentru a putea procrea Gigabtii. Fãrã sã dorim sã facem o exegezã,
putem formula ipoteza cã Îngerii ce vegheau reprezintã energia exterioarã în
timp ce viitorii Giganti, iniþiaþii vitalizanti prin intermediul dinamicii egregorice,
sunt exact cei ce construiesc ºi care vor construi Templul Umanitãþii.”
Cine citeºte va ºti - strãduindu-se - sã dea o anumitã valoare mitului aici
evocat.
Revenind la discuþie trebuie sã spunem cã egregorii pot dobândi o anumitã
independenþã, cã decad ºi se dizolvã când vitalizarea lor nu mai intervine (vrem
sã amintim aici pe Iulian Împãratul Iniþiat numit Apostatul care în evocãrile sale
ale Zeilor pãgâni reuºea sã obþinã numai imagini palide ºi muribunde).
În realitate egregorul este constituit aproape la Imaginea Omului Unul ºi
anume de:

74
1) un arkai (ideea eternã a lui Platon) care este spiritul, nous-ul, pneuma.
2) un suflet, (psiche, nephesh) care este sufletul colectiv al membrilor de la care
primeºte ºi cãrora le dã impulsuri prin intermediul unei osmoze psihice.
3) de un corp subtil constituit din semne, sigilii, simboluri ºi din sufletul instinctiv
al membrilor a cãror ipostazã sau vehicol este.
Chiar ºi în aceastã schemã constitutivã regãsim cele douã componente ale
egregorului, cea transcendentã, externã omului, arkai ce se poate concepe ca o
entitate spiritualã cosmicã ºi cealaltã internã omului.
Ni se pare aproape inutil sã rugãm cititorul sã distingã egregorul religios sau
iniþiatic de manifestãrile sufletului colectiv (cele ce se formeazã de exemplu
între fanii aceleiaºi echipe de fotbal în timpul meciului) deoarece acestea din
urmã sunt doar produse ale “sufletului instinctiv”.
Îi îndemnãm pe Fraþi sã aprofundeze aceste note foarte importante pentru
însãºi viaþa Ordinului, pe care se fondeazã existenþa Masoneriei ºi “puterea” sa
realã.
Îi lãsãm pe Masonii “de complement” sã viseze la alte imposibile “puteri”
mai mult sau mai puþin oculte. Aceste vise de conspiratori au adus în toate
epocile, Masoneiei, numai valuri de antipatie, de discreditare ºi persecuþie.
Adevãratul Mason trebuie sã vrea sã ºtie sã se opunã constant unei asemenea
false concepþii depsre “puterea realã” ce a generat, genereazã ºi va genera mereu
daune Instituþiei ºi care este mereu combãtutã fãrã urmã de nesiguranþã pentru
iluzorietatea ºi periculozitatea sa. Masoneria îi invitã pe toþi la o mare aventurã
care nu este din aceastã lume! Restul este apanajul celor ce din Masonerie au
doar hârtia care îi numeºte astfel.

75
 NOTE DESPRE RITUALUL DE DESCHIDERE
ªI ÎNCHIDERE A LUCRÃRILOR

“Ceremonialul nu reprezintã altceva decât imaginea unei

realitãþi mai profunde pe care noi trebuie sã o trãim în noi
înºine cu scopul de a dobândi “adevarata” iniþiere, fãrã
sã ne mulþumim cu ceea ce ne promite un simbolism
înºelãtor.
Simbolismul are valoare numai pentru ceea ce este în noi.
Dacã se limiteazã la a ne impresiona superficial, în
Masonerie nu ar dobândi altã valoare decât cea pe care o
deþine în religiile profane ºi care, prin intermediul sãu,
încearcã sã emoþioneze masele.”
O. Wirth

Nu vom retranscrie aici ritualurile în discuþie, trimitem prietenii la volumul

despre ritualurile simbolice ale Ritului din Memphis ºi Misraim sau ale oricãrui
alt ritual care este complet ºi nu mutilat.
Înainte de deschiderea lucrãrilor Fraþii sunt în Sala paºilor pierduþi, ºi este
important ca aici sã intervinã o pregatire. Unii recomandã ca Maestrul Venerabil
sã dea atingerea tuturor Fraþilor, totuºi nu considerãm aceastã practicã
indispensabilã. Este însã indispensabil ca toþi sã fie prezenþi înainte de începerea
lucrãrilor ºi sã fie anunþati de cãtre Fratele Secretar sau de Venerabilul Maestru
pentru a evita aºteptãrile îndelungate sau mai rãu accesul în lojã la lucrãrile
începute, fapt ce determinã la toþi o diminuare a “tonusului” obþinut prin ritual.
O a doua regulã este ca Fraþii sã nu aducã cu ei problemele din viaþa cotidianã
ºi atmosfera psihicã a mediilor profane pe care sunt constranºi sã le frecventeze
ºi care astfel îi îndepãrteazã de acea lume de pace ºi liniºte ce trebuie sã existe în
interiorul unei loje. Fraþii îºi lasã astfel în vestibului templului “metalele” adicã
acele caracteristici individuale de naturã psihologicã ce formeazã personalitatea
identificându-se cu iniþiatul pur dacã au permisul de acces în locul sacru. A lãsa
metalele echivaleazã astfel cu dezbrãcarea ºi aceastã golire nu are niciodatã
sfârºit întrucât este realizatã de toþi Fraþii indiferent de grad sau de sarcinã.
A treia regula este ca toþi sã îmbrace haina gradului pe care îl au. În realitate
lucrul esenþial este ca toþi sã îmbrace ºorþurile ºi mãnuºile albe. În unele ritualuri

76
Maestrul de Ceremonii îi invitã pe Fraþi cu urmãtoare formulã: “Fraþi, Maestrul
Venerabil vã cheamã la lucru, fie ca sorþul sã separe în voi inferiorul de superior,
ca mâinile voastre sã fie pure ºi fãrã patã.”
Sorþul cu baveta ridicatã este un pentagon, cu baveta coborâtã este un pãtrat.
Ucenicul dupã cum se ºtie poartã întotdeauna baveta ridicatã, ce-i acoperã
epigastrul, adicã zona sentimentelor ºi emoþiilor, în timp ce sorþul acoperã
organele genitale, lãcaºul pasiunilor ºi dorinþelor.
Aceastã acoperire are un semnificat precis de condensare ºi izolare în virtutea
proprietãþilor pielii din care este confecþionat ºorþul. În consecinþã are funcþie de
protecþie atât pentru individ cât ºi pentru ceilalþi întrucât permite sã nu tulbure
ºi sã nu fie tulburaþi, astfel încât sã poatã fi mereu ei înºiºi. Evident când se va
putea coborâ baveta (ºi aceasta începând cu gradul de Calfã) lãcaºul emoþiilor ºi
sentimentelor se deschide, dar atunci nivelul de autocontrol va fi dobândit iar
conºtiinþa senzorialã nu va mai fi periculoasã.
Spune Ambelain pe un sorþ tãiat corect ºi cu înþelepciune se pot realiza trasee
ºi rãsturnãri geometrice de cel mai înalt interes ºi foarte semnificative în ceea ce
priveºte Ordinul. Se adaugã cã “în urmã cu câteva secole, când Masoneria
operativã deþinea încã anumite tradiþii magice, se servea de un sorþ pentagramat
drept faþã de masã de altar pentru masa operativã.”
Încredinþez meditaþiei fraterne schemele încredinþate mie demult. Vom repeta
lucruri evidente ºi cunoscute, dar ni se pare important sã insistãm în anumite
puncte esenþiale fãrã respectarea cãrora cu greu se poate intra în “sacru”.
Înainte de deschiderea lucrãrilor trebuie sã subliniem anumite puncte:
a) Pregãtirea Templului ºi aprinderea focului. Maestrul de Ceremonii intrã în
Templu ºi controleazã ca totul sã fie în ordine, apoi procedeazã la iluminarea
parþialã aprinzând luminile Delta, ale Soarelui, ale literei B ºi lãmpile rituale de
pe tronurile celor trei lumini ale Lojei. Dupã ritualul din Memphis ºi Misraim
“Maestrul Venerabil îºi scoate mãnuºile ºi aprinde focul, adicã o lumânare pusã
pe un candelabru aºezat în partea dreaptã a uºii de intrare. Maestrul de Ceremonii
ia focul de la aceastã lumânare în timp ce Venerabilul Maestru o stinge fãrã sã
sufle, se duce singur în Templu aprinzând cerul pus sub altar sau în dreapta
acestuia. Ducând lancea în mâna stîngã iese ºi comunicã Maestrului Venerabil
cã totul este în perfectã ordine. Vã amintim cã Maestrul Venerabil, aprinzând
lumânarea trebuie sã aprindã focul intern sau natural: un foc existent ºi destinat
activãrii. Devine deci necesarã o “stare de conºtiinþã” în care chiar ºi voinþa
joacã un rol predominant.
b) Folosirea tãmâii. Parfumurile pot fi arse: a) în timpul deschiderii lucrãrilor
de cãtre Maestrul Venerabil; b) înainte de deschiderea lucrãrilor, când Fraþii au
intrat în lojã; c) în cursul pregãtirii Templului de cãtre Maestrul de Ceremonii.
Cazul a) este întâlnit în riturile din Memphis ºi Misraim, cazurile b) ºi c) pot fi
incluse dupã cum considerã Fraþii în acele ritualuri ce nu folosesc rãºina. Trebuie
sã precizãm pentru eliminarea echivocurilor, ca utilizarea tãmâiei este o practicã

77
anticã “pãgânã” adoptatã de creºtini începând cu secolul IV. Ea are scopul de
purificare a trupurilor subtile ale fiecãrui Frate prezent ºi, sub acest aspect, poate
fi echivalatã cu o dezinfectare. Scrie Leadbeater în aceastã privinþã: “Este
dezirabil, în interesul Operei ca Fraþii sã aibã în minte doar câteva emoþii puternice
definite ºi gânduri, dar în schimb au uneori câte 40 - 50 de mici vortexuri de
activitate mentalã ºi emotivã ce se învârt toate în acelaºi timp ºi fiecare reprezintã
o micã tulburare sau dorinþã. Este dificil pentru o personã sã realizeze o operã
validã în timp ce este prezentã o asfel de stare... dacã aceasta încearcã sã obþintã
o condiþie mentalã sau emotivã mai bunã tãmâia oferã un curent de forþã vibratorie
ce ajutã la ieºirea din starea descrisã ºi la producerea de calm ºi fermitate.”
Dar tãmâierea nu are doar scopul purificator. Utilizarea raºinei determinã
efecte stimulante sau favorizante pentru obþinerea unor stãri particulare de recepþie
de conºtiinþã. Sunt bine cunoscute corespondentele planetare ale raºinelor ºi
cele ale planetelor cu fiinþã psihofizicã. Oricine va putea face compoziþii mai
oportune, aici ne vom limita la a aminti ca tãmâia corespunde Soarelui, smirna
Lunii, masticul lui Mercur, benzoele de Sumatra lui Venus, masticul lui Marte,
benzoele de Siam lui Iov ºi stiraxul lui Saturn.
Dacã dorim sã vitalizãm centrul intelectului putem folosi urmãtorul amestec:
tãmâie 50 %, mastic 50 %; pentru a vitaliza centrul emoþional: tãmâie ºi smirnã
în parþi egale; pentru centrul spiritual: tãmâie ºi stroax în parþi egale.
Robert Ambelain indicã urmatoarele amestecuri:
Tãmâie pulbere 3 parþi
Smirnã pulbere 2 parþi
Benzoe pulbere 1 parte
Zahãr 1/2 parþi
Salpetru 1/2 parþi.
În total 7 parþi a cãror sintezã ar calma sistemul nervos ºi mental, ar avea puterea
de a aduce pace sufletului ºi de a induce seninãtate adunãrii.
c) Intrarea În Templu ºi ieºirea. Marºul de intrare ghidat de Maestrul de
Ceremonii se realizeazã în urmãtoarea ordine: Ucenici, Calfe, Maeºtrii, Oficiali,
Demnitari, Maestru Venerabil, Acoperitorul intern. Marºul se realizeazã în sens
orar, adicã în sensul acelor de ceasornic, trecând mai întâi prin Nord, apoi prin
Orient, prin Sud ºi în Occident urmând în acest fel parcursul aparent al Soarelui.
Rectangularizarea templului se realizeazã mergând în pas ritmic ºi lent în
linie dreaptã de-a lungul laturilor Templului ºi executând conversii în grup în
doi timpi în corespondenþã cu unghiurile.
Marºul se încheie dupã o rectangularizare completã ºi astfel fiecare va ajunge
la locul sãu.
Marºul de ieºire este întotdeauna ghidat de Maestrul de Ceremonii, Fraþii ies
în aceeaºi ordine în care au intrat. Direcþia de marº este în sensul antiorar ºi este
în formã circularã, cu un pas mereu cadenþat, dar mai rapid decât cel de intrare.
Marºul de intrare determinã construcþia unei bariere magice de protecþie

78
energeticã de lumea externã ºi este foarte eficient dacã Fraþii ce o realizeazã sunt
conºtienþi de lucrarea pe care o împlinesc cã este lucrarea de separare a profanului de
sacru, atât în ceea ce priveºte “locul” unde se vor desfãºura cât ºi în ceea ce ne
priveºte pe noi înºine: sub acest aspect marºul este o încheiere a fazei iniþiale de
golire.
Marºul de ieºire determinã distrugerea cercului magic construit la intrare ºi
reinserarea componentelor lojei în lumea profanã. Sensul circular indicã o miºcare
centrifugã de proiecþie în viaþa de toate zilele, a energiei acumulate în timpul
lucrãrilor.
Alte puncte importante ce trebuie reexaminate ºi care privesc direct
deschiderea lucrãrilor.
a) Acoperirea cu Þigle a Lojei. Semnificã punerea la “adãpost” sub “acoperiº”,
adicã a o proteja de intruziunea profanilor. Acoperirea se face nu din dispreþ
pentru oamenii neiniþiaþi (Masoneria chiar se declarã în serviciul umanitãþii), ci
pentru cã aºa cum scrie Leadbeater: “Trebuie sã þinem Loja izolatã nu numai
pentru a ne pãstra Misterele de privirile profane, dar ºi pentru faptul cã numai
astfel putem pãstra influenþa sa purã ºi netulburatã. Forma gând ce trebuie
construitã este un lucru ce trebuie evaluat cu atenþie ºi graduat cu atenþie deoarece
este compusã din materie ... din lumile noastre emoþionale ºi mentale, din energia
psihicã a emoþiilor ºi gândurilor noastre. Aceastã formã gând este construitã
pentru un scop ºi dacã profanii, ale cãror minþi reacþioneazã în mod diferit, ar fi
prezenþi, ar provoca fãrã intenþie un anumit conflict ºi astfel ar distruge echilibrul
ºi eficacitatea formei. NU ne considerãm superiori celorlalþi dar ne antrenãm în
mod precis în timp ce ceilalþi, pe cale generalã nu urmãresc scopul nostru.
Dacã, în afarã de asta, asimilãm conceptul de lojã celui de unitate individualã
formatã din mai multe elemente atunci acoperiºul templului se extinde chiar ºi
la un singur frate: este al treilea pas succesiv dupã “depunerea metalelor în afara
Templului”.
Pentru a clarifica conceptul, sã ne reprezentãm un om culcat la pãmânt în
Templu.Capul lui este Maestrul Venerabil, braþele sau mai bine mâinile sunt
respectiv Fratele Secretar ºi Fratele Orator, Supraveghetorul I organele sexuale
(deci Forþa), Supraveghetorul II inima, adicã iubirea, înþelegerea, Acoperitorii
sunt membrele inferioare, baza ºi sprijinul în acest om ideal.
Cu aceastã viziune sugestivã, în timp ce se procedeazã la acoperirea
Templului, fiecare Frate trebuie sã se preocupe ºi de acoperirea Templului interior,
care în termeni psihologici semnificã sã te stabilizezi în centrul propriu de
conºtiinþã, împiedicând pãtrunderea sugestiilor “profane” sau a Inferilor
(inconºtientul inferior), în timp ce lãsãm simbolurile în acþiune sã ne pãtrundã ºi
trãiascã în noi.
b) Ora ºi vârsta. Ora de deschidere ºi de închidere a lucrãrilor în gradele simbolice
sunt respectiv Amiaza ºi Miezul nopþii. Amiaza, ora la care Soarele este la zenith
ºi în plinãtatea puterii sale luminoase ºi calorice, este simbolul maturitãþii

79
psihologice a Masonului al cãrui garant se face Supraveghetorul. Miezul nopþii
este momentul în care Soarele este la nadir iar lumina zilei a dispãrut complet ºi
indicã momentul de repaus.
Recunoaºterea orei potrivite este însoþitã de cea a vârstei care are o valoare
echivalentã, întrucât vârsta reprezintã nivelul evolutiv al celor prezenþi la
întoarcerea la limita lor inferioarã, ºi în consecinþã reprezintã nivelul
psihospiritual necesar pentru ca lucrãrile ce sunt deschise sã poatã fi eficiente.
Ora ºi vârsta marcheazã acel “timp sacru” despre care am vorbit anterior.
c) Cele trei lumini sunt reprezentate de Cartea Sacrã (în Occident este în general
Biblia), de Echer ºi de Compas.
Biblia nu trebuie sã impunã o religiozitate lipsitã de sens ºi de fundament,
cum ar putea fi aceea a masei credincioºilor de orice religie, ci ne cheamã la o
“recapitulare”, dupã etimologia cuvântului, oamenii ºi unii ºi alþii ºi umanitatea
în cosmos într-o comuniune universalã: unul din scopurile Masoneriei. Sub
acest aspect toate discuþiile ce se poartã cu privire la aceastã “luminã” sunt
lipsite de “motiv” ºi deci inutile. Biblia este deschisã de primele versete ale lui
Ioan:
“La început a fost Cuvântul
Iar Cuvântul era cu Dumnezeu
ªi Cuvântul era Dumnezeu.”
Acest pasaj are o semnificaþie ezotericã ºi universalã de o validitate
indiscutabilã ºi trebuie sã fie mereu prezentã în cel ce intenþioneazã sã lucreze la
construirea Templului la diversele nivele ale semnificaþiei sale.
Echerul, simbolul echilibrului rezultant din uniunea activului cu pasivul, cu
unghiul sãu de 90 de grade, aduce în minte necesitatea organizãrii haosului,
materie primã ce trebuie sã se gãseascã în lojã, acþiunea omului asupra materiei
ºi asupra lui însuºi.
Compasul, cu posibilitãþile sale diverse de deschidere, este simbolul variat
ºi interesant al unui instrument ce ne permite sã mãsurãm, sã construim, sã
generãm, aºa cum genereazã cercul, simbol, de exemplu, al totalitãþii fiinþei.
Echerul este un instrument fix, compasul mobil, echerul este pasiv, compasul
activ, primul - aºa cum ne amintim - este materia, al doilea spiritul.
d) Cele trei lumânãri. Simbolismul lumânãrii este prea bine cunoscut ca sã
aprofundãm tema. Este suficient sã spunem cã reprezintã ternariul în toate
aplicãrile sale, unitatea ºi diferenþierea.
Totuºi utilizarea lumânãrilor de cearã nu se doreºte a fi numai simbolicã, deci nu
are valoarea unui simplu stimul psihologic la care individul reacþioneazã, ci
posedã sensul unei validitãþi magice ce acþioneazã dacã toþi Fraþii prezenþi
urmeazã ritul “deschizându-se” celor trei tipuri de energie unicã a Marelui Arhitect
al Universului, ce sunt invocate, ºi anume Înþelepciunea, Frumuseþea, Forþa.
Nu este o rugaciune aceea înãlþatã unei divinitãþi oarecare aºa cum ar înãlþa-
o un spirit religios mediocru. Atitudinea psihologicã pe care Masonul se obligã

80
sã o adopte nu trebuie sã fie pasivã (de aºteptare), ci pozitivã (de acþiune). Totul
trebuie sã se adune într-o atitudine de deschidere ºi absorbþie, aºa cum putem sã
ne deschidem ºi sã absorbim razele soarelui sau sã fugim de ele. Orice am face
sau am alege, Soarele existã: sã ne deschidem atunci acestor forþe existente ºi
prezente prin intermediul cãrora opera noastrã va avea o validitate realã.
Am dorit sã amintim câteva faze ºi obiecte prezente la deschiderea lucrãrilor
fãrã sã ne lãsãm “tentaþi” de un discurs asupra simbolismului chiar dacã ici ºi
colo se mai vãd semne. Acest lucru pentru un motiv dublu: primul este cã prezenta
lucrare nu este dedicatã clarificãrii simbolurilor, al doilea este cã simbolul, pentru
a vorbi real, trebuie sã fie proiectat în interior ºi trãit individual ºi nimeni nu
poate face acest lucru pentru un altul aºa cum nimeni nu poate sã ia
medicamentele în locul propriului pacient ºi chiar dacã acest lucru s-ar întâmpla,
acel pacient nu s-ar vindeca niciodatã.
Fãrã dubiu deschiderea lucrãrilor este sugestivã, eficientã ºi lucrãrile ce
urmeazã solicitã un efort de concentrare, de atenþie ºi de participare din partea
tuturor Oficialilor ºi Fraþilor prezenþi. Trebuie neapãrat sã amintim constant
cum, în ciuda aparenþelor ºi credinþelor vreunui mason, trebuie sã fim prezenþi la
lucrãrile din lojã nu pentru a primi, ci pentru a da, dar pentru a da ºi într-adevãr
Maestrul Venerabil când începe ritualul spune “Fraþi, asistaþi-mã la deschiderea
lucrãrilor”, cere asistenþã, participarea ºi cooperarea tuturor, fãrã excepþii.
Toþi deci, fãrã excepþie, participã cu concentrarea mentalã necesarã cu
înþelegere ºi conºtienþã la lucrarea de construcþie a Templului la care au venit
liber ºi spontan sã o îndeplineascã cu noi, pentru binele umanitãþii ºi spre GLORIA
MARELUI CREATOR AL LUMILOR.

81
 MUNCA UCENICULUI, A CALFEI ªI A
MAESTRULUI

“Înalþã-þi flacãra,
Lumineazã frumuseþea Templului meu
Învaþã bucuria Frumuseþii
Învaþã bunãstarea Înþelepciunii
Învaþã fericirea Iubirii
Învaþã Gloria uniunii cu Dumnezeu”.
Frunze din gradina lui Horya.

Dacã întrebãm care este munca pe care trebuie sã o îndeplineascã Ucenicii,

Calfele ºi Maeºtrii obþinem mai mult decât rãspunsuri clar lizibile, afirmaþii cu o
posibilitate aplicativã redusã, atât în realitatea individului, cât ºi în individul
introdus în realitatea Lojei: cel puþin în general.
Una din învãþãturile cele mai cunoscute ºi cãreia Fratele Mosca i-a dedicat
multe energii afirma cã lucrarea de zidãrie se desfãºoarã pe trei nivele: fizic,
animic, spiritual, ºi anume:
- în gradul de Ucenic, se focalizeazã ºi se realizeazã starea de conºtiinþã specificã
planului fizic ºi înþelegem prin “fizicã” acea fracþie a complexului om legatã de
corp, de forþa vitalã, de raþionalitate, de capacitatea de experimentare ºi stãpânire
a propriei fiinþe ºi a realitãþii înconjurãtoare;
- în gradul de Calfã se focalizeazã ºi se realizeazã starea de conºtiinþã specificã
planului animic, înþelegând prin “fracþie animicã” pe aceea legatã de cele cinci
simþuri, de sentimente, de emoþii, de psiche, de fantezie ºi imaginaþie.
- în gradul de Maestru se focalizeazã ºi se realizeazã starea de conºtiinþã specificã
planului spiritual, înþelegând prin acesta acea fracþie a omului legatã de intelect,
de capacitatea mentalã de abstracþie ºi de sintezã ºi intuiþie.
Autorul afirmã succesiv, mulþumind cititorilor teoriei elementelor (Foc, Aer,
Apã, Pãmânt) cã în gradul de Ucenic trebuie canalizat elanul entuziast, dorinþa,
voinþa, “focul sacru” al neo-Iniþiatului, “forþa” sa în cucerirea Tãcerii, în cãutarea
raþionalã în profunzimea observaþiei, în deschiderea interiorului ºi în începerea
drumului în corectitudine ºi elevaþie care este singurul mijloc pentru a face
realã o iniþiere virtualã.

82
 Calfele cerceteazã mai mult în sine, dominã sufletul ºi autocondiþionãrile
caracterului ºi personalitãþii, îºi verificã propriile capacitãþi senzoriale, înving
emoþiile ºi sugestiile, depãºeºc fantezia în aspectele sale de umbrã ºi irealitate
pentru a obþine imaginaþia ºi pentru a se deschide dimensiunii artistice ºi
arhetipului “frumuseþii”. Munca Maestrului se concretizeazã în adoptarea unei
atitudini cu caracter echilibrat ºi de aceea va trebui sã-ºi domine mintea, sã
cucereascã cea mai grea liberate, libertatea interioarã faþã de “idoli” ºi de
încrustaþiile doctrinare, va dobândi “toatã ºtiinþa ºtiutã” pentru a ajunge la
Cunoaºtere. Astfel se va deschide intuiþiei Legi ce existã în interiorul ºi în afara
noastrã, “purificaþi” vom putea continua concretizarea idealurilor la care aspirãm.
Ne oprim aici deoarece, datã fiind raþionalitatea astrologicã rigidã asupra tot
ceea ce conþine lucrarea, ºi lipsindu-ne o pregãtire specificã, în loc sã concretizam
am ajunge la o remarcabilã confuzie de idei. În realitate lucrarea lui Ivan Mosca
este foarte de preþ, dar are defectul de a fi prea teoreticã ºi de a nu se putea integra
din acest motiv în realitatea Masonilor. Aº adãuga cã dacã nu se înþeleg bine
analogiile, raportul tuturor trãsãturilor de personalitate citate la oricare model
de structurã de personalitate, ar provoca ulterioare confuzii.
Dorim sã spunem, pentru a-i ajuta pe cei ce se agaþã de toate stãrile de
conºtiinþã legate de prima arie, a doua sau a treia din Gemeni º.a.m.d., mai
simplu cã: munca Ucenicului se fondeazã pe meditaþia reflexivã, aceea a Calfei
pe meditaþia receptivã, aceea a Maestrului pe meditaþia creativã.
Dacã am întreba acum care este munca Ucenicului, a Calfei ºi a Maestrului în
raport cu Noua Erã, ne-am da seama cã marea parte a Fraþilor nu ºi-au pus nici
mãcar problema. Este adevãrat cã Masonii construiesc viitorul Templu al
Umanitãþii ºi cã îl construiesc pentru era viitoare, dar se pare ca ei nu îºi dau
seama de acest lucru. ªi totuºi unica misiune realã a Masoneriei - fãrã de care
Masoneria astãzi nu ar mai avea sens - este aceea de a construi un Templu care nu
se realizeazã mâine, care nu are nici timp nici spatiu într-un “astãzi”, un Templu
ale cãrui dimensiuni reale ar trebui sã se numere în milenii, în timp ce ochiul
miop al profanilor le restrânge la decenii.
Trãind astãzi viaþa masonicã, ai într-adevãr senzaþia de a te gãsi în douã lumi
în acelaºi timp, una de “scenã: în care se vorbeºte (mai bine zis se citeºte cu
ritualul în mânã) despre lucruri sublime, cealaltã “realã” în care aceste lucruri
sublime sunt copleºite de firele subþiri de amestec profan (“locºorul, împrumutul,
recomandarea, ºi tot aºa pânã la grupuri interne de putere, nu neaparat periculoase,
dar din pãcate identice acelor din viaþa politicã ºi din viata profanã, din “viaþa în
general” cu care suntem obiºnuiþi).
Aceste douã “lumi” continuã sã convieþuiascã dar nu se vede de ce ºi în
numele a ce (emotivitate, sentimentalism, prietenie, temeri) trebuie sã continue
sã convieþuiascã. În Noua Erã, Masoneria (aceea a lucrurilor sublime, pentru a ne
înþelege) se va scutura de rãmãºiþele celeilalte Masonerii (aceea egala lumii
profane) întrucât experiemntele de convieþuire (conduse cu rãbdare) nu au dat

83
pânã acum roade substanþiale, din contrã au creat neînþelegeri, lipsa de armonie,
intoleranþa ºi alte lucruri care dacã pe de o parte constituie tulburãri indubitabile,
pe de altã parte impiedicã ºi sufocã orice tentativã serioasã de a remedia. Noua
Erã va vedea poate douã tipuri de Masonerie, din care una nu va mai târâ dupa ea
decât numele.
Pe lângã acestea, fãrã sã vrem sã complicãm lucrurile, vom spune cã Masonul,
folosindu-ºi “puterea creativã”, va trebui sã contribuie la instaurarea Noii Ere ºi
va trebui sã demistifice orice situaþie ºi orice încercare de profanare a Masoneriei.
Am citit undeva ºi am amintit cã în aceastã erã ce stã sã vinã vor fi “restaurate
Misterele Antice, semnele antice vor fi recunoscute, acele semne pe care
Masoneria le-a conservat cu scrupulozitate ºi care, în aºteptarea restaurãrii au
fost pãstrate în ritualuri antice masonice. Acele mistere antice au fost originar
date de Ierarhia spiritualã umanitãþii ºi conþin încã cheia procesului evolutiv,
tãinuitã în numere, în ritual, în cuvinte ºi simbologie ºi ascund secretul originii
ºi destinului omului, dându-i prin rituri ºi ritualuri a drumului lung pe care
trebuie sã-l parcurgã pentru a reveni Lumina.
Dând ºi noi un rãspuns acestor douã chestiuni de care ne-am ocupat,
considerãm scontatã cunoaºterea fazelor iniþierii în cele trei grade simbolice ºi
cunoaºterea simbolismului masonic asupra cãruia nu vom insista.
Frate, treci din nou pragul Templului de profan, vei fi imediat închis în
cabinetul de meditaþie. În aceastã camerã vei muri pentru a renaºte, dupã o serie
de purificãri, ca un om nou susceptibil de a primi stimulii simbolici ºi tradiþionali
ce constituie “corpul” doctrinar al Masoneriei.
În aceastã camerã tu - încã profan - vei rupe orice legaturã cu lumea exterioarã
ºi te vei pregati sã fii admis în lumea iniþiaticã, într-o altã lume, lumea sacrã.
Vei fi observat cum acest prim contact se face prin simboluri cu puternic
conþinut alchimic adicã transmutant. Nu este posibilã o discuþie în acest punct,
când intri pentru prima datã în “Masoneria noastrã” (pentru cã, în cea anglosaxonã
dacã ai citit cu atenþie cele spuse anterior nu existã cabinetul de meditaþie). Þi se
indicã o cale, aceea a transmutãrii. Transmutã-te prin moartea iniþiaticã, într-un
alt om, ieºi din cochilia ta ºi curaþã perla murdarã de sedimente ºi noroi.
ªi primeºti ºi faci prima ta învãþaturã, condiþie indispensabilã pentru orice
altã cucerire magistral sintetizatã în cuvântul V.I.T.R.I.O.L., iniþialele unei
maxime rozacruciane “Visita Interiora Terrae, Rectificando Inveniens Occultum
Lapidem”. Sã gaseºti cu adevãrat piatra ocultã, acea piatrã cu care te vei identifica,
ºi care la început e brutã apoi pãtratã cu vârful de piramidã. Cu alte cuvinte
cobori - Frate - în interiorul fiinþei tale, depãºeºte aparenþele externe ce ascund o
realitate interioarã ºi modificând (corectând) percepþiile tale ce provin din
examenul încã superficial al lucrurilor ºi fiinþelor, vei gãsi acea “piatra ocultã”:
aceasta va fi o piatrã validã pentru construirea Templului Umanitãþii.
În realitate intrarea în “cabinet” este echivalentã cu “coborârea în Infern.”;
dacã mergi sã cauþi miturile ce se ocupã de aceastã coborâre, îþi voi aminti cã

84
aceasta devine posibilã numai printr-o “inversiune”. Privind bine, în acelaºi
cabinet þi se vorbeºte de o astfel de sacrã “inversiune”.
Pe peretele din sud existã o uºã neagrã închisã, ce ascunde o oglindã. Când
profanul curios o deschide îºi vede propria imagine; dar este imaginea sa din
oglindã. Un autor anonim observã cã , existând pe peretele din faþa (Nord) un
schelet, acesta va fi vãzut de candidat împreunã cu propria figurã.
Este clar ºi ai înþeles cã unica lecturã va fi posibilã când vei ieºi din lumea aºa-
zisã normalã, profanã, ai inversat tot ceea ce exista în acea lume, ºi ai dus la bun
sfârºit aceastã inversiune ce se terminã cu moartea (iniþiaticã, se înþelege) sau cu
a “doua moarte”. Ai face-o, Fratele meu?
Este problema ta.
În acelaºi cabinet de reflexie, ca profani, ne facem testamentul. În afarã de
toate precizãrile necesare asupra semnificatului acestui act, ce sunt conþinute în
literatura masonicã (la care facem trimitere), vom spune simplu ca se
concretizeazã în a rãspunde - dupã o amplã reflexie - celor trei întrebãri: Ce-i
datoraþi lui Dumnezeu? Ce-i datoraþi Umanitãþii? Ce vã datoraþi vouã înºivã?
Aici curge un râu de rãspunsuri de “principiu” (ºi cu cât conþin mai multe
“principii”, cu atât mai frumoase apar auditorilor profani). ªtii cã rãspunsurile
trebuie sã demonstreze înþelegerea propunerii de transmutare mai întâi a noastrã,
apoi a umanitãþii, pentru a obþine o “stare divinã”? Dacã, în virutea analogiei, se
reuºeºte descoperirea învãþaturii oculte ce se referã la construirea fiinþei umane
pe cele trei principii ale sale fizic, animist ºi spiritual (este evident libera
interpretare a semnificatului) consecinþa necesarã este cã acel candidat trebuie
sã strângã datorii cãtre sine în pãrþile sale constitutive, adicã trebuie sã îºi punã
corpul fizic în masurã sã serveascã drept receptacol ºi acumulatorul forþelor pe
care cunoºtintele ºi practicile iniþiatice le dezvoltã în el, trebuie sã îºi conducã
propriul corp animat pentru a da viaþa forþelor ºi în fine pentru a deveni conºtient
de propria fiinþã spiritualã pentru cã acele forþe sã fie direcþionate ºi utilizate de
principiul divin din el “pentru binele Umanitãþii ºi A.. G..D..G..A..D..U..”
Urmeazã faza pregãtirii ºi depunerii metalelor tale, ambele acþiuni indicã
indispensabilitatea renunþãrii si purificãrii înainte de a fi admis în Templu.
Poate ne-am oprit prea mult asupra acestor prime faze ºi vom reveni - cu
permisiunea Zeilor - cu altã ocazie pentru cã foarte multe depind de cum se
începe. Vom aminti acum ce am spus despre mijloacele de cunoaºtere de care
dispune omul. Primitivul se bazeazã exclusiv pe sensopercepþii, în raþiune rezidã
mijlocul intermediar de cunoaºtere ºi în supraraþional modul propriu iniþiaþilor.
Sã aplicãm aceastã subdiviziune cabinetului de meditaþie: intrã un om în posesia
primului mijloc de cunoaºtere ºi iese un om care ºtie sã reflecteze ºi sã raþioneze.
Auzi ce spune cititorul? Dacã totul se întamplã într-o jumãtate de orã ce vrei
sã înþelegem? Nu dau de înþeles nimic. Îþi spun cã în acea jumãtate de orã a fost
datã o tehnicã pe care tu ca Ucenic trebuie sa o practici: mediþatia reflexivã. ªi
dacã nu o practici, rãmâi Ucenic toata viaþa, chiar dacã ai acumulat multe grade.

85
Sã reflectezi asupra-þi - a medita asupra Inversiunii, asupra V.I.T.R.I.O.L., asupra
Renunþãrii la Metale, semnificã educarea propriei minþi (instrumentul motor al
întregii tale fiinþe pe care nu ºtii încã sã îl foloseºti), semnificã sã renunþi la tot,
semnificã sã te purifici.
Astfel vei fi admis la probele celor patru Elemente: Aerul, Apa ºi Focul
(Pãmântul fiind al patrulea, este propriu cabinetului de mediþatie), în fine, dupã
“redobândirea” memoriei vei vedea LUMINA.
Dar va trebui sã pãstrezi tãcerea pe toatã durata Uceniciei. Vei înþelege de ce.
Sã concluzionãm. În gradul de Ucenic, profanul, dupã ce a fost invitat la o
renunþare introspectivã ºi la o purificare ce comportã descoperirea “trãitã” (ºi nu
intelectualã) a propriei identitãþi reale ºi a disciplinei propriilor monºtri interiori,
este pus în relaþie cu cele patru elemente constitutive ale fiinþei sale din Univers
(micro-macrocosmos, legea corespondenþelor analoge). Astfel dobândeºte
conºtienþa de sine, se dezidentificã de cei ce sunt “vehicule” ale manifestãrii ºi
devine conºtient de propria poziþie în Univers simþindu-se - acum este aºa - unul
cu Totul (ºi Totul în el).
Observãm imediat urmãtorul fapt deoarece deºi este evident, este atât de
important încât condiþioneazã întreg procesul. Orice act iniþiatic priveºte omul
ce intenþioneazã sã îºi modifice starea proprie, condiþia proprie de a fi, ºi de
aceea orice experienþã iniþiaticã este realizatã pe om - pe sine însuºi. Nu se intrã
în Masonerie pentru a juca un joc de societate. Cel care trebuie sã se punã în joc
este Masonul!
Fãrã aceastã condiþie fermã nu se va întamplã nimic pentru cã nu se poate
întampla nimic.
Este un joc de forþe sã amintim cã Masonul experimenteazã pe sine acea
investigaþie subiectivã preliminar indispensabilã cunoscutã sub numele de
introspecþie, metodã folositã de secole în ºcolile iniþiatice ºi care se diferenþiazã
net de metodele religioase ce urmeazã imitaþia. Masonul nu “crede” orbeºte (nu
are ºi nu vrea sã aibã dogme, nu are în realitate nici mãcar o doctrinã), nu rãmâne
în aºteptarea pasivã a “salvãrii”, ci procedeazã activ, pas cu pas (chiar dacã cu
greu) la cucerirea propriei divinitãþi: din acel “ Cristos în noi speranþã de glorie”
cum spunea Sf. Pavel ... ºi aceasta pentru a ne face sa înþelegem ºi sã plãtim tribut
modei.
Primul pas deci este meditaþia reflexivã.
Pentru a mulþumi, Prietenii voi schiþa o schemã de lucru ce trebuie realizatã
la sedinþele Lojei, adicã în grup.
- dupã deschiderea lucrãrilor ºi citirea procesului verbal al sedinþei precedente,
se va proceda la lucrarea fundamentalã (credem) a descoperirii propriei identitãþi
(VITRIOL) ce trebuie sã ocupe un întreg an masonic. Este indicat ca în sedinþã
sã fie realizate alte lucrãri, chiar ºi administrative, Maestrul Venerabil cu Luminile
Lojei va studia posibilitatea de a predispune un program care sã alterneze aceastã
muncã cu cea mai uzualã.

86
- în prima sedinþã este necesar ca Venerabilul sã ilustreze regulile ce trebuie
urmate de Fraþii din Lojã ºi care pot fi sintetizate astfel:
a) cum fiecãruia îi este datã posibilitatea sã intre în contact major cu sine, cu
propriile senzaþii, idei ºi sã exploreze laturile obscure ºi pe cele luminoase pe
care va reuºi sã le descopere, Fratele va studia împreunã cu alþii, interacþiunile
îmbunãtãþind astfel propriile raporturi interpersonale.
b) trebuie respectate cu rigurozitate câteva reguli interne care sunt:
1) disponibilitatea de a trãi aceastã experienþã cu cinste ºi autenticitate
2) folosirea ºi activarea toleranþei ºi acceptãrii
3) evitarea teoretizãrilor
4) evitarea “criticismului”
5) îndreptarea oricãrui efort pentru a percepe ºi experimenta ceea ce se trãieºte în
clipã.
- ansamblul celor de mai sus este dat numai la prima ºedinþã; în cazul în care se
constatã o deviaþie de la punerea în practicã a acestuia, se poate reveni la discuþie,
clarificând semnificatul de : disponibilitate, toleranþã, acceptare, teoretizare,
criticism, etc.
- fraþii vor fi ghidaþi în meditaþie de instrucþiunile precedente (capitolul VII)
fiind în special atenþi la faza pregãtitoare. Dacã va fi posibilã ºi utilizarea unui
fond muzical lent, blând, relaxant.
- conducãtorul (Maestrul Venerabil sau alt Oficial din Lojã desemnat de Maestrul
Venerabil) când va recepta cã toþi au ajuns la starea potrivitã meditaþiei, îi va
invita pe Fraþi sã reflecteze asupra semnificaþiei întrebãrii: Cine sunt eu? Îi va
invita sa o repete de câteva ori ºi sã reflecteze. Întrebarea sau fraza utilizatã este
numitã “gând-sema”.
- pauzã de tãcere timp de 10 - 15 minute, apoi Fraþii separat ºi fãrã sã îi tulbure pe
ceilalþi, procedeazã la faza reluãrii din capitolul VII.
- conducãtorul îi invitã pe Fraþi sã lase urmele impresiilor trãite sau mai bine
reflecþiile lor într-un caiet (având astfel câteva minute de recreere).
- reluând lucrãrile se procedeazã la ascultarea experienþelor (“trãitul”) dând
cuvântul tuturor.
- orice experienþã va fi însoþitã de un comentariu de la Conducãtor, sau va
favoriza o discuþie în care sã intervinã ºi Maeºtrii ºi Calfele. În astfel de
circumstanþã, ucenicii vor observa tãcerea
- fratele Orator va trage concluziile.
Deºi fiecare Venerabil poate urma o schemã proprie de gânduri - seme, pentru
ºedinþe succesive, se indicã pentru utilitatea lor specificã, urmatoarele:
1) Cine vreau sã fiu?
2) Cum cred cã mã vãd ceilalþi?
3) Ce ar vrea ceilalþi sã fi fost eu?
4) Care este cea mai profundã aspiraþie a mea? Cine aº vrea sã fiu?
5) Ce mã împiedicã sã fiu ceea ce vreau sã fiu?

87
6) Ce trebuie sã fac pentru a obþine adevãrata identitate?
Comentariile, dar ºi aceleaºi “trãiri” vor purta într-o evidenþã naturalã,
existenþa unui centru de conºtiinþã unificantã în fiecare dintre participanþi. Acest
centru de conºtiinþã va fi centru de referinþa pentru orice altã lucrare ºi reprezintã
eul fiecãruia manifestat la nivelul maxim posibil.
Cãutarea propriei identitãþi reprezintã o tematicã de deschidere. Sunt
comprehensibile alte teme în consecinþã:
1) Dezidentificarea ºi identificarea
2) Stãrile de conºtiinþã derivante din identificarea cu cele patru elemente
3) Metalele
4) Tãcerea.
Pe lângã lucrarea de grup, este indicat pentru Ucenic:
a) autobiografia nu trebuie sã fie o purã listare de fapte, ci un examen atent al
cauzelor ºi efectelor determinante în noua viaþã. Acest lucru serveºte pentru
analiza interioarã ºi descoperirea posibilitãþii de a determina cauze ale caror
efecte viitoare sunt în armonie cu propriile aspiraþii. Autobiografia comportã o
autoanalizã fãrã prejudecãti ce reiese din negativismele proprii, complexe, umbre.
b) o importanþã mare o are jurnalul.
c) examenul viselor permite o cercetare mai profundã ce completeazã primele
douã tehnici pe care fiecare le poate realiza individual.
Astfel ucenicul prin aceastã meditaþie reflexivã va reuºi sã descopere secretul
pãstrat în propriul complex de om, va descoperi o centralitate autoconºtientã ºi
va începe sã punã ordine în propriul haos, dacã va ajunge la luarea de cunostinþã
a câtorva legi va fi pus în condiþiile de a fi un “creator”.
Aceeaºi tehnicã reflexivã utilizatã în grup poate fi adoptatã ºi pentru studiul
simbolurilor sau riturilor: de la condiþia de tãcere o armonie de “semne”
tradiþionale va lua viaþa pentru el, reuºind sã aprindã acel proce transmutant pe
care Ucenicul îl întrevãzuse la intrarea din cabinetul de meditaþie. Ne amintim
cã Ucenicul este la Nord în tenebrele tãcerii, asteptând ca Soarele sã rãsarã în el
pentru a lumina ºi a alunga întunericul.
Calfei i-am desemnat meditaþia receptivã. Nu repetãm cele spuse, amintim
doar cã din tãcere se naºte intuiþia sau iluminarea. Va fi trasatã ºi aici o schemã
de operare exemplificatã, considerând cã lucrarea de grup a Calfei, urmeazã, în
plan diferit pe aceea a Ucenicului.
Pentru cãutarea propriei identitãþi se va începe prin fazele de pregãtire, dar
Conducãtorul va folosi schema (una din cele multe existente) dezidentificãrii
pentru a ajunge la faza tãcerii.
Obþinând în pregãtire relaxarea fizicã se continuã pe aceastã linie ideativã ºi
prin :
Las acum sfera corporalã ºi mã scufund în sfera emoþiilor. ... Simt unele
emoþii ºi unele tensiuni .. le observ ... se calmeazã, se dizolvã, un mare calm
pãtrunde, un simþ benefic de seninãtate ... o pace profundã (pauzã)

88
 Las acum sfera emoþiilor ºi dau atenþie minþii, intru în posesie o simt vie,
treazã, gânduri ºi gânduri se succed, dar eu le pot opri, încetini , le pun de-o parte
pentru cã nu mã mai intereseazã, acum sunt în afara atenþiei mele, merg în
marginile conºtiinþei mele, o tãcere profundã cuprinde mintea mea... (pauzã)
Corpul meu fizic, emoþiile ºi mintea mea sunt ca niºte centre concentrice... le
pot vedea vibrând la unison, sunt o cupã ridicatã aºteptând sã fie reumplutã..
Se stã în tãcere ºi dupã o pauzã suficient de lungã Conducãtorul spune:
Faceþi sã rãsune în voi aceastã întrebare: Cine sunt eu? ªi dupã ce aþi repetat-o de
câteva ori faceþi sã înfloreascã un rãspuns sub forma unei scene, peisaj, culoare,
fraza...
Va urma un sfert de orã de tãcere dupã care la încheierea lucrãrii, Fraþii,
individual ºi fãrã sã-i tulbure pe ceilalþi, procedeazã la revenire . Se scrie sau se
deseneazã raspunsul ºi se continuã prezentarea experienþelor cu comentarii, ca
la gradul de Ucenic.
Aceeaºi tehnicã receptivã poate fi folositã pentru celelalte gânduri-sema,
simboluri, rituri. Mi se pare inutil sã indicãm multiplele tematici ale gradului..
Materialul este interesant ºi plin de interes da r Masonul va învãþa sã îºi foloseascã
propria minte.
Ajungem în sfârºit la gradul de Maestru. Acesta este un “creator”, tehnica
folositã va fi deci “creativã”, funcþiile psiche-ului ce trebuie dezvoltate ºi utilizate
vor fi imaginaþia ºi voinþa. Întrucât lucrarea Noii Ere oferã multe tematici, amânãm
pentru capitolele urmãtoare, aprofundarea lucrãrii de Maestru.

89
 PROGRAME ªI SCHEME DE ªEDINÞE
EZOTERICE ÎN RAPORT CU NOUA ERÃ

“Când oamenii uitã Iubirea, ei deliberat ºi conºtient aleg

experienþa haosului. Cine încearcã sã trãiascã fãrã Iubire
nu poate supravieþui mult în nici un loc al creatului. Orice
efort fãcut fãrã Iubire nu va putea aduce decât un faliment,
mizerie ºi deziluzie. Tot ce este fãrã Iubire se întoarce la
haos fãrã formã, astfel substanþa sa poate fi folositã încã,
ºi, cu Iubire, sã producã o nouã formã perfectã.
Saint-Germain

Vom trece acum la practica adevaratã ºi proprie examinând tipologia

întrunirilor, perioada în care lucrãrile trebuie desfãºurate ºi alte informaþii necesare
pentru ca rezultatele sã fie cât mai eficace.
1) O Lojã se va reuni o datã pe lunã în primul ºi al doilea grad ºi o datã pe
lunã în al treilea grad. Prima ºedinþã trebuie sã aibã loc la Luna Nouã, a doua,
aceea creatoare de Maeºtri, la luna plinã. Vom vedea în capitolul succesiv câteva
note asupra magiei lunare; aici dorim sã subliniem cã întrunirea trebuie sã coincidã
cu luna plinã sau sã cadã în cele trei zile care o precedã, pentru a folosi la maxim
activitatea expansivã provocatã de luna în creºtere.
2) Sugerãm pentru întruniri urmãtoarea schemã, aºa cum se va vedea nu
diferã mult de cele uzuale:
a) deschiderea lucrãrilor
b) citirea ºi aprobarea procesului verbal al ultimei ºedinþe. Dacã au existat
intervenþii de rectificare din partea unui Frate, acesta va avea prudenþa sã le
semnaleze Maestrului Venerabil care la rândul sãu va lua cunoºtinþã ºi va proceda
la corecturile oportune, pentru a nu tulbura atmosfera creatã prin rit.
c) meditaþia reflexivã în gradul de Ucenic indicatã în capitolul precedent.
- meditaþie receptivã în grad de Calfã urmând aceeaºi schemã anterior datã.
Dacã Loja reuºeºte sã se reuneascã de mai multe ori se poate organiza o întrunire
doar pentru ucenici ºi o întrunire doar pentru Calfe, în caz contrar lucrãrile vor fi
fãcute împreunã.

90
- meditaþie creativã în gradul de Maestru, la lunã plinã dupã schema de la litera
B). La aceste lucrãri este dificil sã convoci ºi Ucenicii ºi Calfele întrucât nu pot
participa la nici o fazã.
d) Nici o altã lucrare nu trebuie desfãºuratã în ºedinþele descrise ce trebuie sã
aibã un caracter solemn. Lucrarea de rutinã administrativã se poate desfãºura
dupã întrunirile pentru Ucenici ºi Calfe.
e) În mod excepþional, înainte de toate când existã numeroºi vizitatori, Maestrul
Venerabil sau Fratele Orator ilustreazã scopul lucrãrii ºi tipologia pentru a lega
armonios pe cei prezenþi la tonul vibrant al lanþului lojei.
f) Meditaþia poate fi ghidatã din braþ sau înregistratã pe bandã magneticã, pentru
a evita evenimente imprevizibile ce pot întrerupe starea de vibraþie obþinutã
prin deschiderea lucrãrilor ºi sã diminueze astfel eficacitatea lucrãrii în proiect.
g) Opera creatoare realizatã în lojã trebuie sã fie apoi continuatã de Fraþi
individual, întrucât se obþine o eficienþã mai mare atât printr-o acþiune internã
constantã, cât ºi printr-o acþiune externã. Prima solicitã implicarea meditaþiei
creative ( ar fi bine dacã în toate zilele sãptãmânii sau mãcar în douã zile alese în
comun cu Fraþii din Lojã). A doua constã prin activarea practicã, externã, în
spaþiile în care se trãieºte a legilor ºi principiilor cu care se lucreazã ocult pentru
ca acestea sã se manifeste în lume.
3) Într-un capitol precedent am descris legile ºi principiile ce trebuie sã
primeascã o mãrire de energie validã pentru a contribui la creºterea umanitãþii.
În realizarea muncii, orice lege si orice principiu va ocupa perioada dintre douã
luni pline în respectivele semne zodiacale (douã luni) conform schemei urmatoare:
TABEL CE CONÞINE PLANUL GENERAL DE MUNCÃ
Lunã plinã în Capricorn ºi
Vãrsãtor ian. / feb. Legea raporturilor umane corecte
Lunã plinã Peºti ºi Berbec mar. / apr. Principiul Bunãvoinþei
Lunã plinã Taur ºi Gemeni mai / iun. Legea efortului de grup sau de
cooperare spre binele comun
Lunã plinã în Cancer ºi Leu iul. / aug. Principiul unanimitãþii
Lunã plinã în Fecioarã
ºi Balanþã sept. / oct. Legea Apropierii
Lunã plinã în Scorpion
ºi Sãgetator nov. / dec. Principiul divinitãþii esenþiale.

1) LEGEA RAPORTURILOR CORECTE CORECTE (Ianuarie ºi Februarie)

GÂNDUL-SEMA:” Individual trebuie sã învãþãm arta sau ºtiinþa raporturilor
reciproce corecte, astfel umanitatea trebuie sã înveþe sã recunoascã propriul
raport cu ceea ce trãieºte mai presus ºi dincolo de ea ºi regnurile naturale ºi
dedesubtul ei”.

91
DIVERSE TIPURI DE RAPORTURI (pentru meditaþia reflexivã ºi receptivã).
A) Orizontale
1) între diversele aspecte între sine ºi - minte, emoþii, acþiuni
2) între sine ºi propriul mediu - familiare, asociate în muncã sau afaceri, persoane
ce se întâlnesc zilnic, prieteni
3) între grupurile cãrora le aparþin - social, politic, profesional, sportiv, religios,
etc.
4) între noþiuni
B) Verticale
- cu cei ce sunt deasupra noastrã
- cu cei ce sunt sub noi, în regnurile inferioare ale naturii

OBSTACOLE PENTRU RAPORTURILE JUSTE

1) Egoismul,
2) Teama
3) Ura
4)Ambiþia
5) Orgoliul
6) Separatism

CALITÃÞI NECESARE PENTRU RAPORTURILE JUSTE

1) Simþul rãspunderii
2) Compasiune
3) Înþelegere
4) Iubire
5) Inofensivitate
6) Spirit de participare

TEHNICI PENTRU STABILIREA RAPORTURILOR JUSTE

1) Vizualizarea zilnicã (a ceea ce urmeazã în schemã)
2) Afirmarea (de folosit în fiecare dimineaþã la trezire)
3) Rugãciunea pentru unificare (de folosit zilnic când vrem)
4) Acþiune externã ºi utilizarea cuvântului vorbit ºi scris.

MEDITAÞIA CREATIVÃ ASUPRA RAPORTURILOR JUSTE

1) Pregãtirea obþinutã prin
a) relaxare fizicã, emotivã, mentalã
b) aspiraþie
c) concentrate mentalã
d) legãtura cu Fraþii.
Dedicaþie: În colaborare cu fraþii din lojã MÃ CONSACRU lucrãrii de construire
a TEMPLULUI UMANITÃÞII A.G.D.G.A.D.U. Voi face tot ceea ce este posibil,

92
sã favorizez venirea unei noi civilizaþii bazatã pe înþelegere, cooperare ºi
participare ºi în care fiecare ºi toþi pot sã îºi dezvolte ºi sã îºi exprime propriile
puteri creatoare ºi posibilitãþile lor.
2) Faza reflexivã
- Vizualizare: Un grup de oameni în lanþ fratern
- Reflectare în liniºte
a) asupra diverselor aspecte ale nouã înºine
b) asupra raporturilor între sine ºi propriul mediu
c) asupra raporturilor între sine ºi grupurilor cãrora le aparþin
3) Rugãciunea pentru unificare.
Fii oamenilor sunt o fiinþã unicã iar eu sunt una cu ei.
Eu încerc sã iubesc, nu sã urãsc,
Eu încerc sã servesc , nu sã cer serviciul ce îmi este datorat
Eu încerc sã însãnãtoºesc nu sã vatãm
Durerea sã aducã compensaþia datoriei de Iubire ºi Luminã
SINELE sã domine forma externã, viaþa ºi orice eveniment
ªi sã ducã la Luminã Iubirea ce stã în spatele a ceea ce se întamplã acum
Sunt date viziunea ºi intuiþia
Cã viitorul a fost dezvãluit
Cã uniunea fraternã se manifestã ºi sciziunile dispar.
Ca Iubirea sã prevaleze
Ca toþi oamenii sã iubeascã.
4) Iradierea
Vizualizarea lanþului fratern compus din Fraþii din Loja din care pornesc atâtea
fire de aur ce leagã oamenii unii de alþii. Prin fire curg Lumina ºi iubirea
5) Afirmarea.
Ca orice fiinþã cu care voi intra în contact sã fie binecuvântatã acum ºi pururea.

2) PRINCIPIUL BUNÃVOINÞEI (martie ºi aprilie)

CE ESTE BUNÃVOINÞA?
1) un principiu
2) o energie constructoare
3) sursa raporturilor juste
4) o expresie a voinþei de bine; voinþa de a face ceea ce trebuie fãcut
5) o forþa pozitivã ºi radiantã: o forþã magneticã

EFECTE ALE BUNÃVOINÞEI

1) Stimuleaza acþiunea justã
2) doboarã barierele
3) promoveazã armonia ºi unitatea
4) creºte înþelegerea
5) transformã atmosfera

93
6) faciliteazã însãnãtoºirea individului ºi a rãului social
7) contribuie la rezolvarea problemelor.

MODURI DE ACTIVARE A BUNAVOINÞEI

A) eliminarea obstacolelor
1) egocentrismul
2) autosuficienþa
3) resentimentul
4) ostilitatea
5) prejudecata
6) intoleranþa
7) critica
B) cultivarea calitãþilor pozitive
1) simpatia
2) rãbdarea
3) generozitatea
4) umilinþa
5) fraþia ºi universalitatea
6) spirit de serviciu
7) gratitudine

TEHNICI
A) Sã ne imaginãm condiþiile lumii dacã majoritatea se intereseazã de binele
celorlalþi ºi nu de propriile scopuri egoiste.
B) Sã realizãm partea ce se poate realiza din aceastã lume
C) Sã vizualizãm Spiritul Bunavoinþei ca o razã provenind de la Loja constituitã
de toþi Fraþii implicaþi în aceastã muncã , pentru toate acele persoane, probleme
ºi situaþii ce te intereseazã îndeaproape.
D) Invocaþia. Pot Oamenii de bunã Voinþã sã se întâlneascã oriunde într-un spirit
de colaborare.
E) Contacte directe cu suferinþele ºi nevoile altora
F) Tehnici de raporturi între persoane ºi grupuri

MEDITAÞIA CREATIVÃ ASUPRA BUNAVOINÞEI

1) Pregãtirea:
a) relaxare fizicã, emotivã, mentalã
b) aspiraþie
c) concentrare mentalã
d) legare ºi identificare cu Fraþii
Dedicaþie: În colaborare cu Fraþii din Lojã MÃ CONSACRU lucrãrii de construire
a Templului Umanitãþii I...G...M...A...A...U. Voi face tot ce îmi stã în putinþã sã
favorizez venirea unei Noi Civilizaþii, care sã fie bazatã pe înþelegere, cooperare,

94
în care fiecare ºi toþi pot sã îºi dezvolte propriile puteri creative ºi cele mai înalte
posibilitãþi ale lor.
2) Meditaþia reflexivã asupra principiului bunãvoinþei
Vizualizarea unui simbol de voinþã: ciocanelul, sau mai bine un mason care cu
dalta ºi ciocãnelul lucreazã la ºlefuirea pietrei brute
Reflectarea asupra:
a) semnificatului, valorii acestui principiu ºi asupra a ceea ce implicã
b) asupra modurilor mai bune de aplicare a acestor principii individuale ºi de a
contribui la activarea lor în lojã ºi în lume.
3) Iradierea:
a) repetarea cuvântului “bunavoinþã”
b) emisia formei gândului bunavoinþei de-a lungul razelor de luminã în orice
direcþie.
4) Afirmarea.
Pot oamenii de Bunavoinþã sã se întâlneascã oriunde cu spiritul de colaborare.

3) LEGEA EFORTULUI DE GRUP (Mai ºi iunie)

CE ESTE UN GRUP? (inclusiv loja)
Este o entitate ce dezvoltã:
a) un aspect spiritual (animã)
b) un scop ºi o activitate dedicatã acestuia
c) un aspect mental
d) un aspect emotiv
e) o manifestare externã
(aspectele b,c,d,e coordonate ºi amestecate formeazã personalitatea grupului)

METODE PENTRU INTEGRAREA GRUPULUI

a) Iubirea
b) meditaþia
c) împãrþirea a orice cu ceilalþi
d) tãcerea
e) comunicarea internã (telepaticã) ºi externã
f) serviciul

OBSTACOLE ªI DIFICULTÃÞI
a) criticismul
b) devoþiunea ºi ataºamentul personal
c) iluzia liberãþii
d) tendinþe individualiste ºi autosuficiente
e) preferinþe personale dominante.

95
TIPURI DE GRUP
a) familia
b) grupuri dedicate activitãþilor practice
c) grupuri formate pentru amuzament (sportiv, etc.)
d) grupuri formate pentru scopuri umanitare, politice, etc.
e) grupuri formate de oameni ce cautã sã lucreze împreunã pe calea internã
(Loja)

TEHNICI PENTRU FAVORIZAREA ACTIVITÃÞII DE GRUP

a) reflectarea asupra coordonãrii de raporturi de grup. Este vorba de
responsabilitatea fiecãruia faþã de grupul cãruia îi aparþine. Aceste raporturi au
un aspect extern ºi un aspect intern.
b) sã recunoaºtem ºi sã individualizãm activitãþile dezvoltate de grupuri ºi la
care se ia parte.

GÂNDUL GHID
“Cooperare, nu competiþie”

MEDITAÞIA CREATIVÃ ASUPRA ACTIVITÃÞII DE GRUP

1) Pregãtirea:
a) relaxare fizicã, emotivã ºi mentalã
b) aspiraþie
c) legatura ºi identificare cu Fraþii
Dedicaþie: Eu sunt unul cu Fraþii mei din Lojã
Fie ca Iubirea ce este în mine sã se rãspândeascã asupra lor
ca Forþa ce este în mine sã-i ridice ºi sã-i ajute
ca înþelepciunea ce e în mine sã-i lumineze ºi sã-i încurajeze pentru binele
Umanitãþii ºi al I...G...M...A...A...U
2) Meditaþie reflexivã asupra legii activitãþii de grup
Vizualizare. Un simbol de activitate de grup: un grup de oameni cu însemnele
masonice ce lucreazã la construcþia Templului masonic
Reflectare. Asupra semnificatului, asupra valorii ºi asupra a ce implicã aceastã
lege; faceþi proiecte asupra modului mai bun de aplicare a acestei legi individual
ºi contribuiþi la aplicarea ei în lume.
3) Iradierea
a) repetarea cuvintelor “activitate de grup”
b) emisie de forme de gând despre activitatea de grup, de -a lungul unor raze de
luminã în orice direcþie
4) Afirmarea
Fie ca fiecare dintre noi sã fie ajutat sã îºi facã propria parte.

96
4) PRINCIPIUL UNANIMITATII (iulie ºi august)
CE ESTE UNANIMITATEA?
a) expresia unitãþii esenþiale ce informeazã toatã creaþia
b) unanimitatea nu este uniformitate; este unitate în diversitate, sau diversitate
în unitate
c) uniune organicã - unitate funcþionalã (analoagã corpului uman)
d) unanimitatea nu poate fi impusã, la aceasta se aderã în mod liber
e) aspectele sale diferite includ scop-intenþie-voinþã-miºcare
f) câmpurile de expresie ale unanimitãþii
- în noi înºine
- în grup
- între grupuri
- în lume

CUM SE OBÞINE UNANIMITATTEA?

I) Eliminarea obstacolelor
a) autosuficienþa
b) orgoliul ºi siguranþa de a avea mereu dreptate
c) fanatismul
d) impunerea unanimitãþii (creazã rebeliune)
e) importanþa excesivã a detaliilor ºi metodelor
f) interferenþa în responsabilitãþile altuia
II) Cultivarea unor calitãþi
a) iubire
b) universalitate
c) spirit de integrare
d) voinþã de armonizare ºi sincronizare
III) Metode
a) recunoaºterea unitãþii în diversitate
b) activarea unui scop comun
c) intenþie unanimã
d) unitate de gând în grup
e) unificarea gândurilor în grup
f) acþiune unificatã a grupului
IV) Tehnici specifice
a) întâlniri-consultaþii (gãsirea unuia sau mai multor puncte de unanimitate
amestecarea lor într-o zonã crescândã de acord)
b) munca sugestivã, meditaþie în comun, recepþie de inspiraþii ºi idei
c) formularea unui program comun de acþiune concentratã pentru activarea sa în
câmp extern ºi în câmp intern.

97
GÂND-SEMA
“În lucrurile necesare; unitatea;
în lucrurile nesigure, libertate;
în toate lucrurile, iubire.”

REZULTATE ALE UNANIMITÃÞII

a) bucuria unanimitãþii: comuniune
b) puterea unanimitãþii: eficienþa multiplicatã

MANIFESTAREA
a) Amestecã cu orice mijloc posibil, recunoaºterea adevãratei naturi a unanimitãþii,
a nevoii sale, a eficienþei sale în încercarea de a crea unificarea, sinteza ºi
organizarea ce fac posibilã stabilirea Templului GADU pe Pãmânt.
b) cautã sã demonstrezi aceste calitãþi în tine însuþi, în orice fel posibil ºi cu
orice ocazie, servind astfel de exemplu viu.

MEDITAÞIE CREATIVÃ ASUPRA PRINCIPIULUI UNANIMITÃÞII

1) Pregãtirea
a) relaxare fizicã, emotivã, mentalã
b) aspiraþie
c) concentrare mentalã
d) legare ºi identificare cu Fraþii
Dedicaþie: În colaborare cu Fraþii din Lojã ºi cu toþi oamenii de bunãvoinþã Voi
face tot ce îmi stã în putinþã sã favorizez ºi sã dezvolt prin orice mijloc
UNANIMITATEA prin care Templul GADU va putea fi instituit pe Pãmânt.
2) Meditaþia reflexivã asupra principiului unanimitãþii
Vizualizarea unei mase de persoane ce provin din toate direcþiile ºi converg într-
un punct luminos la orizont unde rãsare un soare radios
Stadiul receptiv : sã obþii ºi sã menþii o stare de tãcere internã ºi sã te laºi invadat
de spiritul de unanimitate.
Stadiul reflexiv: a) sã reflectezi asupra naturii unanimitãþii facând diferenþa
între interpretãrile greºite ale activãrilor greºite
b) cautã sã consideri unanimitatea ca un ideal viu, simþindu-i valoarea, nevoia ºi
puterea.
3) Iradierea.
a) repetarea lentã cu o puternicã concentrare a cuvântului “unanimitate”
b) emisia formei gândului unanimitãþii de-a lungul razelor de luminã în orice
direcþie.
4) Afirmarea.
Fie ca oricare dintre noi sã fie ajutat sã îºi facã propria parte.

98
5) LEGEA APROPIERII (septembrie ºi octombrie)

TIPURI DE APROPIERE
Descendentã
a) revelaþii fãcute de marii maeºtrii ai lumii
b) adevãruri revelate în alte moduri
Ascendentã
a) individuale - de la personalitate la sine, de la individualitate la universal
b) de grup - în Masonerie cu ritual, cu ritualuri sau reuniuni cu scop specific.
Orizontalã
a) între indivizi
b) între indivizi ºi grupuri
c) între grupuri

TEHNICI DE APROPIERE
Metode generale
a) aspiraþie
b) meditaþie
c) rugãciune, adoraþie
d) invocaþie ºi evocaþie
Calitãþi cerute
a) dedicaþie
b) recunoaºterea lumii semnificatelor
c) receptivitate la mesaje spirituale
d) capacitate practicã de a lega ideile ºi idealurile ºi de a le transfera în plan
practic
Rezultate
a) elevaþie a nivelului de conºtiinþã
b) schimb ºi contact-comuniune
c) asimilarea influenþelor
d) inspiraþie-iluminaþie
e) bucurie
f) creativitate
Manifestare
a) contopeºte cunoaºterea legii ºi a efectelor benefice ce derivã din aceasta
b) aplicã legea þie însuþi, ºi în cooperare cu Fraþii din Lojã sã devii un exemplu
viu pentru aplicarea ei.

GÂND-SEMA
“Apropie-te de GADU ºi el se va apropia de tine”.

99
MEDITAÞIE CREATIVÃ ASUPRA LEGII APROPIERII
1) Pregãtirea
a) relaxare fizicã, emotivã ºi mentalã
b) aspiraþie
c) concentrare mentalã
d) legatura þi identificarea cu Fraþii
Dedicaþie: Într-un efort unanim cu toþi Fraþii din Lojã mã însãrcinez sã-mi ridic
conºtienþa la niveluri mai înalte ale existenþei ºi sã mã menþin deschis ºi receptiv
la apropierile descendente, construind astfel Templul meu interior ºi contribuind
astfel la construcþia celui al umanitãþii I...G...M...A...A...U.
2) Meditaþie asupra legii apropierii
Vizualizare: o scarã auritã ce iese din pãmânt pânã în ceruri iar treptele sunt
fiinþe radioase ce ies ºi coboarã.
Stadiu receptiv: sã obþineþi ºi sã menþineþi o stare de tãcere internã , sã deveniþi
conºtienþi de influenþele ce “coboarã din înalt” recunoscându-le. În prima fazã
sã vã deschideþi influenþei SINELUI sau a lui EU SUNT.
Stadiul reflexiv:
a) sã reflectam asupra naturii ºi tehnicilor apropierilor, descendente ºi ascendete
ºi verticale ºi orizontale
b) sã ne dãm seama de valoarea apropierii astfel încât sã devenim un ideal viu.
c) sã ne afirmãm propria hotãrâre de a deveni graþie apropierilor succesive “un
inel” de conjugare între “ceea ce este sus ºi ceea ce este jos”.
3) Invocarea
O TU ce dai viaþã Universului
O TU, Mare Arhitect
de la care ne vin toate lucrurile
ºi cãruia îi returnãm toate lucrurile
dezvãluie-ne adevãrata faþã a Soarelui Spiritual
ascuns într-un disc de luminã auritã
pentru a putea cunoaºte Adevãrul
ºi sã ne facem datoria pe deplin
în timp ce ne îndreptãm cãtre picioarele tale sacre.
4) Iradirea
a) repetarea în mod reflexiv a cuvântului “apropiere”
b) iradierea formei gând de-a lungul unor raze de luminã în toate direcþiile.
5) Afirmaþia
Fie ca fiecare dintre noi sã fie ajutat sã-ºi facã propria parte.

100
6) PRINCIPIUL DIVINITÃÞII ESENÞIALE (noiembrie si decembrie)

DIVINITATEA
Divinitatea esenþialã mai este definitã ºi:
a) zeu transcendent
b) zeu imanent
c) cuvânt sau sunet
d) respiraþie
e) viaþa care pãtrunde totul
f) scânteia de Dumenzeu din oameni
g) reflexul macrocosmosului în microcosmos
h) conºtienþa autodeterminatã în mulþime
i) mintea universalã
l) prezenþa

ASPECTE ALE DIVINITÃÞII

a) voinþã-putere-viaþa-esenþa purã
b) iubire-conºtientã-raport
c)minte-luminã-activitate creativã

LEGI ªI PRINCIPII UNIVERSALE

a) legea economiei
b) legea atracþiei
c) legea sintezei

TEHNICI PENTRU ÎNÞELEGEREA ªI REALIZAREA DIVINITÃÞII

a) meditaþia
b) practica prezenþei

EFECTE ªI EXPRESII INDIVIDUALE

a) creativitate
b) serviciu
c) viziune
d) comprehensiune
e) evaluare
f) bucurie - binecuvântare.
6) Gândul -semã
“Lumina ce strãluceºte în inima omului atrage cealalatã luminã, din fuziunea
acestora se naºte revelaþia.”

101
MEDITAÞIE CREATIVÃ ASUPRA DIVINITÃÞII ESENÞIALE
1) Pregatirea
a) relaxare fizicã, emotivã ºi mentalã
b) aspiraþie
c) concentrare mentalã
d) legaturã ºi identificare cu Fraþii
Dedicaþie: Într-un efort unanim cu toþi Fraþii din Lojã mã însãrcinez sã-mi ridic
conºtienþa la niveluri mai înalte ale existenþei ºi sã mã menþin deschis ºi receptiv
la apropierile descendente, construind astfel Templul meu interior ºi contribuind
astfel la construcþia celui al umanitãþii I...G...M...A...A...U
2) Meditaþie asupra principiului divinitãþii esenþiale
Vizualizare un soare strãlucitor ce iradiazã lumina sa în toate direcþiile
Stadiu receptiv: sã obþii ºi sã menþii o stare de tãcere internã ºi sã devenim
conºtienþi de divinitatea din noi ce se deschide sinelui.
Stadiul reflexiv:
a) sã reflectezi asupra semnificatului, valorii ºi ceea ce implicã acest principiu
3) Iradierea
a) repetarea frazei”principiul divinitãþii esenþiale”
b) emisia formei gândului divinitãþii esenþiale de-a lungul razelor de lumina în
orice direcþie.
4) Afirmarea.
Fie ca oricare dintre noi sã fie ajutat sã îºi facã propria parte.

102
 NOTE ADÃUGATE

Luna în Magie. Luna este un astru foarte important în practica magicã ºi

teurgicã întrucât emite o energie solarã particularã reflectatã de propriul corp ºi
desfaºoarã anumite acþiuni. Nu este cazul sã le examinãm aici, dar ne limitãm la
faptul cã întrunirile masonice sunt bazate pe ciclurile lunare.
Luna îºi realizeazã revoluþia sideralã în 27 de zile, 43 de minute ºi 11,54
secunde. Anul lunar dureazã 354 de zile. La o Lunã este în conjuncþie cu Soarele
(Luna Nouã). Emisfera lunarã cu faþa cãtre Soare apare atunci luminatã, în timp
ce cel dinspre pãmânt e în umbrã iar satelitul este invizibil pentru cã Luna
se gãseºte între Pãmânt ºi Soare. Uºoare excrescenþe sunt vizibile, coarnele ei
sunt rotite la stânga noastrã. La 90 de grade e în quadraturã cu Soarele ºi deci în
primul pãtrar. L a180 de grade este în opoziþie cu Soarele ºi este perioada Lunei
pline. Aceasta are discul complet luminat deoarece Pãmântul se gãseºte între
Soare ºi Lunã. Din acest moment începe o diminuare progresivã a suprafeþei
luminate pânã ce ajunge la 27 de grade este din nou în quadraturã cu Soarele ºi
este în ultimul pãtrar ºi formeazã o semilunã cu coarnele spre dreapta noastrã.
Pãtrarele lunare au urmatoarele corespondenþe
Lunã Nouã PRIMÃVARA AER
Primul Pãtrar VARA FOC
Luna plinã TOAMNA PÃMÂNT
Ultimul pãtrar IARNA APÃ
Primele douã faze sunt considerate active ºi expansive , ultimele douã pasive,
în luna plinã operaþiile de veghere ºi evocare sunt favorizate.

Formele-gând. Spune un text ezoteric: “ În munca sa de constructor, omul

trebuie sã demonstreze caracteristicile Marelui Arhitect al Universului ºi trebuie
sã desfãºoare o activitate paralelã cu a Lui.
a) concepe ideea
b) îmbracã ideea în materie
c) enrgizeazã ideea dându-i forma aptã pentru a-ºi pãstra schema ºi pentru a-ºi
îndeplini misiunea.
d) în timp ºi spaþiu, prin dorinþã ºi iubire, dirijeazã acea formã-gând ºi o vitalizeazã
continuu, pânã la atingerea obiectivului.

103
e) odatã dezideratul activat, distruge sau dezintegreazã forma gând, retrãgându-
ºi energia...”
De ce sã notãm ceva despre formele gând? Pentru cã în sintezã lucrarea propusã
la asta se referã. Ideile pot fi asemãnate unor acumulatori încãrcaþi de energie, iar
electricitatea tinde sã se împrãºtie când gãseºte un conductor potrivit.
Existã legi ce regleazã viaþa acestor idei forþã ºi pe care le prezentãm sintetic:
a) orice formã de gând sau idee-forþã tinde sã producã actul corespunzator
b) orice idee-forþã tinde sã persiste
c) orice idee-forþã tinde sã se asocieze cu altele.
Din simpla înþelegere a acestor legi ºi din aplicarea lor se obþine intuitiv cheia
muncii noastre oculte pentru umanitate.
Nu ni se pare necesar sã irosim cuvintele, un studiu colectiv condus în lojã
asupra acestei discuþii ar putea sã ne dea mãsura în care loja este potrivitã ºi
pregãtitã pentru activarea muncii propuse.

Vizualizarea. Este utilizarea conºtientã ºi deliberatã a imaginilor. Dacã ne

gândim cã lumea obiectivã în care trãim este (psihologic vorbind) o lume de
imagini ( e adevãrat din punct de vedere filozofic ºi ºtiinþific) este un ocean de
vibraþii ºi de energii de diferite tipuri din care cunoaºtem foarte puþin ºi cãrora
simþurile noastre le dau doar un tablou limitat. Va fi uºor de înþeles cum subiectul
despre care discutãm meritã acel interes pe care la prima vedere nu l-am acorda.
Trãim efectiv într-o lume de imagini ce provin din interior ºi din exterior,
care sunt create sau evocate de funcþia noastrã imaginativã, ºi suportãm influnenþa
(pentru cã ºi cei ce ºtiu sã foloseascã gândul cu greu reuºesc sã trãiascã într-o
lume mentalã a gândului, a ideilor, a conceptelor. Orice imagine posedã o tendinþa
motorie , tinde sã producã activitatea cãreia îi corespunde. În mod natural în
viaþa de zi cu zi influenþa fiecãrei imagini este contrabalansatã de influenþa altor
imagini ce se suprapun primei, astfel încât lucrul nu este evident decât în stãri
particulare, de ex. hipnozã sau concentrãri delibertate.
Problema imaginilor ce lovesc ºi care ne condiþioneazã (publicitatea,
convingãtorii oculþi) este imens de vastã. Este suficient sã afirmãm cã în procesul
nostru autocreativ (de trecere de la piatra brutã la cea cubicã) trebuie în primul
rând sã învãþãm sã dominãm curenþii ce ne influenteazã ºi sã învãþãm sã conducem,
sã eliminãm, sã evocãm, imaginile aºa cum vrem.
Normal existã tehnici adecvate folosite în multe ºcoli de psihologie
(Psihosinteza de exemplu). Fundamentalã este vizualizarea deliberatã prin care
se evocã ºi se menþin cât mai mult posibil în câmpul conºtiinþei, imaginile alese
excluzându-le pe celelalte.
Primele exerciþii pot fi urmãtoarele: observaþi un tablou, o fotografie, un
desen facut de noi îndepãrtându-l ºi fãcându-ne o imagine mentalã. O altã serie
de exerciþii constã în evocarea imaginii unor lucruri cunoscute; o altã serie se va
avea creând imagini mai întâi simple, de ex. figuri geometrice , apoi compozite

104
(scene, etc.). Imaginea trebuie sã fie pãstratã mult timp ºi clarã. În al doilea
moment va trebui sã o evocãm dupã bunul nostru plac, sã o “alimentãm” ºi sã o
“încãrcãm”.
Este un joc de forþã sã apelãm la imaginile simbolice, dat fiind cã în Masonerie
simbolul este elementul didactic fundamental. Vizualizarea unei imagini
simbolice evocã ideea, adevãrul sau legea conþinute în însuºi simbolul ºi astfel
simbolul începe sã vorbeascã ºi vorbeºte celui ce ºtie sã îl evoce. Utilizarea
imaginaþiei pentru vizualizare trebuie sã fie conºtientã, activã ºi pozitivã ºi este
un mijloc efectiv de creare ce se combinã cu alte metode ºi tehnici pentru obþinerea
scopului pe care ni-l propunem.
Trebuie, la încheierea notelor, sã-i avertizãm pe Fraþi de utilizarea imaginilor
ºi a imaginaþiei în substituþie a realitãþii (pasive sau negative sau cum ar fi) ºi sã
le amintim sã nu confunde imaginaþia (care este activã) cu clarviziunea care este
receptivã ºi pasivã).

Iradierea. Iradierea este utilizarea energiilor primite sau suscitate în cursul

lucrãrilor noastre, aceastã utilizare trebuie sã fie raþionalã ºi eficientã, niciodatã
dispersivã. Sunt diverse tipurile de radiere.
Radierea internã este aceea ce se manifestã inconºtient ºi este echivalentã
activitãþii unei substanþe radioactive. Psihologul Maslow spune: “La persoanele
care au ajuns la un grad înalt de autointegrare, creativitatea este emisã ca ºi cum
ar fi radioactivã ºi are efect în orice manifestare a vieþii.
Radierea activã sau proiecþia conºtientã poate fi conceputã evocând o imagine
a unei emisiuni televizate. Se poate îndrepta în orice direcþie ºi este receptatã de
oricine este în masurã sau doreºte sã primeascã mesajul; vom spune acum cã
acþioneazã din “simpatie”.
Acum vom sintetiza o tehnicã a iradierii.
Am afirmat cã prin munca noastrã iradiem idei (legi ºi principii) formulate în
forme-gând dupã ce au fost suscitate în noi ºi încãrcate.
Proiecþia necesitã sincronizarea cu persoana cãtre care se îndreaptã forþa-
gând ºi atunci ideea-forþã este proiectatã pe subiect vizualizând o fâºie de luminã
în acea direcþie.
În munca noastrã masonicã ideea-forþã nu este trimisã unuia singur ci întregii
umanitãþi ºi este directã ºi în plan mental. Pentru a obþine un rezultat trebuie sã
trimitem lumina sub formã de fire sau raze în toate direcþiile. Numai astfel putem
influenþa mediul psihic în general.

Cazuri practice
Se poate întampla ca o întreagã Lojã sã accepte principii expuse în aceastã
comunicare ºi sã le adopte în unanimitate. În acest caz nu vor apãrea probleme.
S-ar putea întampla - ºi asta se va verifica în vreo lojã - ca unii sã doreascã sã
adopte tipologia de lucru propusã ºi alþii nu. În acest caz ar fi o gravã absurditate

105
sã aducem cea mai micã tulburare “la nivelul” lucrãrilor în care se gãseºte Loja.
Preferãm mai degrabã ca lucrarea propusã sã nu se realizeze; oricum doritorii pot
sã experimenteze cu maximã discreþie propunerile noastre în tãcere.
Cei ce experimenteazã s-ar putea aduna ºapte sau mai mulþi Fraþi deci în
condiþii de operare conform canoanelor unei loje juste ºi perfecte, sau neatingând
numãrul necesar sã lucreze în formã de triunghi.
Conform tradiþiei o Lojã se numeºte simplã când este constituitã din trei
Fraþi (triunghi), justã când Fraþii sunt cinci, perfectã când sunt 7 sau mai mulþi cu
cel puþin trei. O Lojã perfectã deþine conform tradiþiei deplinãtatea puterilor
masonice ºi a suveranitãþii. Problema locurilor nu mai existã. În tradiþia noastrã
existã lojele ambulante, iar templele fixe în trecut constituiau o raritate, adesea,
fãrã a aduce în discuþie vulpea ºi strugurii, templele fixe sunt reci ºi puþin
evocatoare. Loja improvizatã din contrã se gãseºte favorizatã. Spaþiul poate fi
oricare, însã ferit de intromisiuni profane. Când Fraþii au intrat ºi s-au aºezat la
locurile lor, Acoperitorul a asigurat acoperirea necesarã, Maestrul de Ceremonii
a trasat cu ghips sau cu cãrbune pe pãmânt pãtratul de lojã. Practici fiind vã
sugerãm ghipsul gras negru, un covor (mai bun din lânã albã) care va fi pus în
centrul sãlii ºi trecut cu degetul mare. Desenul sau covorul vor avea forma
triunghiularã, pe acestea dacã nu sunt desenate se pot dispune instrumentele
artei. Spaþiul ocupat de desen este spaþiul sacru ºi nu trebuie încãlcat pentru nici
un motiv. Maestrul de Ceremonii va aduce trei sfeºnice. Ar fi bine sã se facã
marºul ritual ce simbolizeazã marºul stelelor proiectat cãtre punctul central al
universului redus, care este Templul. În acest fel construcþia microcosmicã dupã
imaginea microcosmicã este pe deplin armonizatã.
Când nu se poate avea o Lojã din cauza numãrului de Fraþi, o lojã
experimentalã justã ºi perfectã, atunci este necesar lucrul în jurul unei mese
conform ritualului triunghiurilor.
Se poate verifica cazul în care lucrãrile de loje nu pot fi efectuate datoritã
perioadelor de sãrbãtori, dar existã fraþi care doresc sã participe la lucrãrile
colective pentru Noua Erã cu tehnicile prezentate aici ºi sunt împiedicaþi pentru
cã se gãsesc într-o lojã care, global, respinge sau nu cunoaºte acea lucrare sau nu
se intereseazã deloc.
La ora prestabilitã sau la orele 22.22 (indepedent de ora legalã), Fraþii oriunde
se gãsesc, se aºeazã în poziþia lor obiºnuitã de meditaþie sau în direcþia locului
ocupat în Lojã. Calfele cu spatele la Sud, Ucenicii cu spatele la Nord , Maeºtrii
cu spatele la Orient sau la Occident. Se bate în masã cu pumnul închis.
“Deoarece este ora ºi am ºi vârsta, deschid lucrãrile I ...G...M ...A ...A ...U.
Înþelepciunea, Frumuseþea, Forþa mã asistã în aceasta , executatã în catena psihicã
cu toþi Fraþii din Lojã”.
Urmeazã meditaþia prestabilitã.
La încheiere se spune: “Lucrarea realizatã I...G...M...A...A...U, s-a încheiat”.
Urmeazã bateria ºi se rãmâne câteva momente.

106
 Cuprins

CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................................ 3

OPERA EZOTERICÃ ÎN MASONERIE ............................................................. 5

O PRIVIRE ÎN ISTORIA MASONERIEI .......................................................... 10

METODE ÎN CONFRUNTARE ........................................................................ 22

NOUA ERÃ ....................................................................................................... 27

LEGI ªI PRINCIPII ALE NOII ERE .................................................................. 35

DE LA ORIZONTALÃ LA VERTICALÃ .......................................................... 42

TEHNICI ªI METODE ..................................................................................... 55

LUMEA MASONULUI .................................................................................... 64

RITUALUL MASONIC CA FAPT MAGIC ....................................................... 70

NOTE DESPRE RITUALUL DE DESCHIDERE

ªI ÎNCHIDERE A LUCRÃRILOR ............................................................... 76

MUNCA UCENICULUI, A CALFEI

ªI A MAESTRULUI .................................................................................... 82

PROGRAME ªI SCHEME DE ªEDINTE EZOTERICE

ÎN RAPORT CU NOUA ERÃ ...................................................................... 90

NOTE ADÃUGATE ......................................................................................... 103

107
108