Ameliorarea spirituală a fiinţei umane prin Francmasonerie

Prea Respectabili Mari Reprezentanţi ai Obedienţelor prietene,

Dragii mei Fraţi,

Despre “Ameliorarea spirituală a fiinţei umane prin Francmasonerie” s-au scris multe
pagini, dar cu ocazia aniversării noastre vreau să vă împărtăşesc şi eu câteva gânduri.
În aceast scurtă incursiune, am putea pleca de la răsfoirea Constituţiei noastre, practic similară
cu cea a “Grande Loge de France 1894”. Şi vom afla din primul capitol că “Francmasoneria are
drept scop perfecţionarea fiinţei umane şi astfel a întregii Umanităţi.”
Trebuie spus că însăşi Francmasoneria poate fi considerată un model utopic universalist-laic al
societăţii, pe care predecesorul nostru, Cavalerul Andrew-Michael Ramsay (1686-1743) o visa chiar
“republică universală”. De fapt, celebrele sale discursuri expun această temă complexă într-o
variaţiune romantică, de unde am selectat următoarele pasaje:
“Strămoşii noştri au imaginat o instituţie al cărei scop unic este de a uni inimile şi spiritele
pentru a le face mai bune şi a da naștere în timp unei naţiuni spirituale în care, fără derogări de la
diversele îndatoriri pe care diferenţele dintre state o cer, să se creeze un popor nou format din multe
naţiuni, pe care să le cimenteze între ele prin legăturile virtuţii şi ale ştiinţei. …
Sănătatea morală este o însușire cerută în societatea noastră… Ordinul francmasonilor a fost
instituit pentru a forma oameni. Pentru a forma oameni binevoitori, buni cetăţeni şi buni supuşi,
incapabili să-şi încalce promisiunile, fideli adoratori ai Dumnezeului prieteniei, dornici mai curând de
virtute decât de răsplată.”
Iată un minunat răspuns care ne defineşte chiar şi în secolul al XXI-lea… General vorbind,
oamenii au nevoie de idealuri măreţe pentru a-și justifica angajamentele și pentru a accepta
constrângerile inevitabile atunci când este necesar să depună eforturi și să-și schimbe comportamentul.
Pornită dintr-o imaginație fertilă, Francmasoneria reprezintă pentru unii doar o construcție
imaginară, dar riguroasă, a unei Lumi care în ochii adeptului constituie un Ideal… Personal, cred că o
gândire utopică, încadrată de coerența simbolurilor şi bazată pe „armonia contrariilor”, poate fi
esențială pentru îmbunătățirea condiției noastre. Adoptând valorile umaniste şi dovedind credinţă în
viitorul Omenirii, vom reînvia sistematic Speranța de mai bine!
Pornind de la filosofia-slogan, promovată virulent de ramura anglo-saxonă, “making good men
better”, dar redusă minimalist la acţiuni caritabile, am putea crede în mod eronat că scopul Ordinului
este progresul Fiinţei umane manifestat printr-o “zidărie socială”… când aceasta este de fapt doar
OBLIGAŢIA noastră personală, a celor care ne-am propus să deprindem Meşteşugul şlefuirii Pietrei.

1
 Schimbarea socială este condiţionată determinant de schimbarea interioară, doar aşa ne putem
obţine Libertatea cu adevărat. Nici un Mare Maestru, nici un Suveran Mare Comandor, oricât de
“mari” ar fi, nu ne vor putea învăţa cum să progresăm iar multe din răspunsurile la frământările legate
de spiritualitate le vom găsi ocultate în Ritualurile practicate şi în lăuntrul nostru.
Spre deosebire de doctrina transhumanismului, care s-a dezvoltat pregnant în ultimele decenii,
Francmasoneria oferă de sute de ani o altă perspectivă de a îmbunătăți Omul. În Lojile noastre învățăm
să ne lăsăm metalele la poarta Templului, învăţam să fim prieteni ai Omului, să-i recunoaştem
limitările dar şi perfectibilitatea, exersând mereu o îngăduință justă pentru a convieţui împreună. Oricât
de bine am stăpânii Forța, realizăm treptat că nu are nici o valoare fără Frumusețea și Înțelepciunea
emanate de dragostea frățească!
Nu există persoane mai apropiate de Perfecțiune decât altele, există doar oameni care
dobândesc mai multă Cunoaștere, care sunt mai echilibrați şi mai în armonie cu Universul decât alții.
Francmasoneria, ca Instituţie tradiţională si iniţiatică, poate reprezenta un “loc” privilegiat în
care să ne cultivăm metodic pe noi înșine, un loc în care exersăm ceea ce Anticii numeau VIRTUTE...
Un loc unde învățăm să trăim alături de ceilalți, percepând diferențele și manifestând toleranța, unde
învățăm să ne organizăm, să ne ordonăm, să ne ascultăm și să ne ajutăm.
Fără doar şi poate, iniţierea trebuie să fie completată de acţiune! Angajat într-un domeniul de
cercetare foarte vast, un bun Mason trebuie să simtă nevoia permanentă de Perfecţionare, luptând cu
greșelile lui și străduindu-se să fie tot mai bun, AMELIORÂNDU-SE practic cu ajutorul uneltelor și
simbolurilor interiorizate. Obligația noastră, asumată voluntar (și chiar entuziast la început), este «să
ne ferim de viciu și să practicăm virtutea, preferând Dreptatea și Adevărul față de orice». Teoretic, cu
toții “prestăm” această muncă în Lojă, dar ca să o ducem la bun sfârşit trebuie să fim constanți și
perseverenți... luptând cu tenacitate şi sperând chiar la excelență (!) printr-o autoperfecţionare
continuă. Este păcat că unii Fraţi doar mimează Munca, având o viziune brută şi profană a
Perfecţionării, din punctul meu de vedere ireconciliabilă cu spiritul masonic.
Între contemplație și acțiune, persistența în mediocritate, la fel ca lipsa de pasiune şi vigoare
duc inevitabil la o resemnare pesimistă şi la un somn profund pe Coloanele Templului. Miraj pentru
unii, vis posibil pentru alții, depinde de fiecare din noi dacă ameliorarea spirituală a fiinţei umane
reprezintă doar o tentativă utopică sau este o expresie a realităţii, iar asta se va vedea mult mai clar
decât orice pin la rever. Trebuie să căutăm în mod constant să atingem Idealul de perfectibilitate printr-
o proiecţie individuală în colectivitate, rămânând însă la curent cu realitățile înconjurătoare… doar
astfel vom rămâne credibili pentru profani.
Orice utopie poate deveni realitate dacă ne dorim cu adevărat, iar după cum spunea umanistul
francez Théodore Monod, „utopia nu este ceva irealizabil, ci doar nerealizat încă”. Poate ca utopia

2
este adevărata vocație a Ordinului nostru Scoţian, căci avem datoria să construim Lumea de mâine,
avem datoria să venim cu idei noi, avem datoria să fim gardienii moravurilor și eticii.
Din păcate, noi nu avem aceeași definiție a Francmasoneriei... Unii o văd ca pe un mijloc de a-
şi etala ideile progresiste, alţii ca pe un proces spiritual de construcție interioară. Deci, ce anume
să mai înţeleagă societatea profană? În general, oamenii sunt dezamăgiți pentru că, oricât de mult vor
încerca să afle misterul nostru, la final devin şi mai confuzi. Până la urmă există tot atâtea moduri
diferite de a fi francmason câte Loji există. Deci, ce anume este Francmasoneria până la urmă? Nimic
ieşit din comun, Francmasoneria este doar ceea ce vrem noi să fie! Fiecare este liber să vadă ceea ce
vrea... de exemplu, eu am văzut spiritualitatea, dar am descoperit mai târziu că networking-ul și social-
politicul profanează Templul ideal. Sigur, poți alege să vezi sau să nu vezi, dar mai devreme sau mai
târziu realitatea te ajunge din urmă.
Francmasoneria a fascinat sute de generații: secretul, inițierea, ritualul, etc. totul era făcut
pentru a stârni curiozitatea, totul era făcut pentru a seduce. Cavaleri ai Idealului, Lucrători ai Spiritului,
francmasonii au știut să-i atragă pe cei rătăciţi, pe cei fără un scop existențial bine definit. Iar în fața
exteriorului impunător, unii au fost convinși că şi-au găsit sensul vieții. Ulterior, în spatele
decoraţiunilor aurite, s-au văzut crăpăturile. În spatele idealului, s-au văzut promiscuitatea și
relativismul. În spatele fratelui, compromisul și nedreptatea. În spatele laicităţii, o religie de substituție.
În spatele toleranței, „big brother” care te urmărește să nu ieşi din cadru! Ceea ce ne preocupă este
dacă avem ceva bun de oferit tinerilor de azi, generaţiei milenialilor...
Societatea civilă a evoluat permanent iar provocările sunt diferite faţă de acum 20 de ani, când
Obedienţa noastră şi-a reaprins Luminile pe 13 Aprilie 2002. Este cert că Francmasoneria, ca instituţie
iniţiatică, nu practică prozelitismul și nu convertește întru mântuire, viitorii candidați trebuie să simtă
nevoia sinceră de a evolua! De aceea, astăzi am o întrebare existenţială pentru noi toţi: Oare prin ce
anume s-ar putea diferenţia “Marea Lojă Naţională a României” faţă de alte Obedienţe româneşti?
Prin ce anume am putea determina noi un profan, “cufundat în întuneric”, să aleagă poarta Templului
nostru şi ulterior să pună umărul la Muncă? Sigur, răspunsul “oficial”, dat de aici, de la Orient, ar fi
să-l “conducem” discret prin exemplul personal faţă de semeni, prin dovadă clară că s-a produs o
schimbare în bine, etc. Însă la nivelul sec. al XXI-lea este cert că ar trebui să mai fie şi altceva... Astăzi
putem vorbi în Francmasonerie chiar despre o “strategie de marketing” (U.G.L.E., Marile Loji nord-
americane, Alpina, etc. au externalizat departamente de comunicare), dar mai ales putem discuta
despre idei, Fraţilor. Îmi place să cred că suntem mereu într-o competiţie de idei care se naşte din lupta
cu noi înşine! În tumultul vieţii cotidiene, oare n-ar trebui să satisfacem nevoia umană de
spiritualitate?! Şi dacă da, practic cum am putea face asta? Este îndemnul meu la acţiune pentru o
creștere durabilă și, mai ales, responsabilă. Iar răspunsurile voastre mă vor ajuta pe viitor... un viitor în

3
care să construim şi să contribuim la dezvoltarea unor proiecte esențiale pentru societate. Am
convingerea că împreună putem face diferenţa, arătând celor din jur că am evoluat cu adevărat de-a
lungul celor 20 de ani şi am reuşit să mai corectăm din imperfecţiuni.
Francmasoneria la care am aderat eu acum ceva ani și al cărei Meşteşug îmi doresc să-l deprind
de-a lungul vieţii pendulează între Ideal și realitate… să ne străduim că realitatea să fie mult mai
aproape de ideal și idealul nostru să devină realitate. Dar trebuie să recunosc că îndoiala mă cuprinde
mereu de-a lungul călătoriei mele spre Eternul Orient… Am zis !

Marius-Cristian PUIU
Mare Maestru