Lucian ORTELECAN Florian NICULAE

MIC GHID

DE

ETICHETĂ MASONICĂ

- E d i ți a 2 0 2 2 -

1
 «Eticheta... Nobilii francezi se comportă de parcă ar fi stăpânii locurilor. Ei nu ştiu deloc cum să
se adreseze unui membru al Familiei regale şi nici măcar altor nobili. Nu ştiu cum să stea la masă sau cum
să se comporte la Palat. Începând de acum, vreau ca fiecare să-şi cunoască rolul şi locul în societate. Vreau
ca fiecare moment al zilei să fie bine determinat. De astăzi, toată lumea trebuie să se supună aceloraşi
reguli. Şi mai ales Regele!» Louis le Grand

CUVÂNT ÎNAINTE

Ca definiție, termenul de “etichetă” poate avea sensul de ceremonial în uz la o curte

monarhică, constând în norme de comportament riguros stabilite; sau, altfel spus, formele
ceremonioase folosite în relațiile dintre înalții demnitari, diplomați sau persoanele oficiale.
În cazul nostru, eticheta masonică reprezintă un ansamblu de reguli convenționale de
comportare, întrebuințate între membrii unei Respectabile Loji.
Franțuzescul “étiquette”, așa cum îl percepem noi astăzi, a apărut prima oară la curtea lui
Ludovic al XIV-lea (1638-1715), marcată de opulenţă şi extravaganţă. În timpul petrecerilor fastuoase
pe care “roi Soleil” le organiza la “chateau de Versailles”, diverse etichete, adică înscrisuri cu reguli
clare, erau amplasate prin gradinile palatului, astfel încât nobilimea și oaspeţii să cunoască ce au și ce
nu au voie să facă. Indicaţiile erau obligatorii pentru toţi, iar nerespectarea lor putea însemna chiar
înlăturarea de la Curte.
La admiterea în Francmasonerie ni s-a cerut să facem anumite promisiuni solemne referitoare
la atitudinea noastră, nu numai în cadrul Lojii, ci şi în societate. Atunci ne-am angajat total și fără
abatere de la linia dreaptă, ca o Piatră fixată cu ajutorul Echerului la locul ei.
Se spune că un Francmason poartă o raspundere mult mai mare în ceea ce priveste eticheta
decât un non-mason, fiind supus permanent unui set de norme, reguli și cerințe convenționale. Practic,
un ansamblu esențial pentru menținerea armoniei în Lojă și buna desfășurare a lucrărilor rituale.
Francmasonii susțin cultura integrității morale și a bunului gust, care le ghidează și le modelează
comportamentul unul față de celălalt și față de lumea profană. Respectarea etichetei masonice, poate
prea sofisticată sau rigidă pentru civili, nu reprezintă altceva decât conștientizarea specificității
Ordinului și prețuirea acesteia.
Fără a ignora pasajele obligatorii de instrucție rituală, acest text concis este conceput special
pentru a ajuta Frații nou-primiți să se adapteze rapid tuturor practicilor, care la început ar putea părea
confuze și chiar contradictorii… Trebuie precizat că nu este nici definitiv şi nici extensiv, având în
vedere profunzimea etichetei masonice și variațiunile de la o Lojă la alta. Foloseşte ca un ghid de
buzunar și un punct de plecare pentru o viitoare conversație viitoare cu Prezentatorul sau cu Mentorul
fiecaruia, cu Fratele Maestru de Ceremonii sau chiar cu membru care are vechime în sânul Lojii.
Dacă aveți nelămuriri, este bine să-i întrebați doar pe cei în măsură să vă răspundă!

2
 PUNCTUALITATE / EXACTITATE

Ca o chestiune legată de regularitate, Loja ar trebui să fie deschisă la timp, în conformitate cu

ora indicată în Planșa de Convocare. Deși ar fi responsabilitatea Venerabilului în Scaun, de cele mai
multe ori sarcina de a se asigura că lucrările încep la timp revine Maestrului de Ceremonii, în calitate
de păstrător al tradițiilor ritualice. Cu circa zece minute înainte, el anunță membrii prezenți că urmează
deschiderea Lojii și verifică cu atenție dacă toți sunt pregatiți pentru ceremonial. Maestrul de
Ceremonii veghează ca fiecare Frate în parte să-și ocupe locul care i se cuvine în Templu, conform
gradului și rangului său. De aceea, nu vă mirați dacă acesta devine iritat și nemulțumit de membrii care
nu se supun cerințelor sau îi grabește pe cei întârziați ca să-i poată aranja pentru deschidere, încercând
să disciplineze asistența.
Nu contează de unde veniţi, trebuie să vă luați mereu o marjă de timp ca să fiți gata la ora
stabilită.

DECORURI PERSONALE

Studiați convocatorul primit, rugați Frații apropiați, Mentorul sau eventual Maestrul de
Ceremonii să vă pună în temă cu detaliile referitoare la Ţinuta respectivă. Este de datoria lor să vă
lumineze cu sfaturi şi să vă prevină eventualele greşeli.
Diversele ocazii apărute în viața masonică pot influența modul regulamentar în care ar trebui să
vă îmbrăcați. Asigurați-vă de stilul vestimentar cerut şi că aveți la voi toate ornamentele necesare, fără
excepție, precum șorț, cordon, mănuși, papion, etc. Când ajungeți în Parvis, aruncați o privire discretă
la cum s-au echipat ceilalți participanți, examinați-vă uniforma și însemnele obligatorii înainte de a
intra sau, mai bine, rugați pe altcineva să vă verificați reciproc.
Frații trebuie să fie întotdeauna decorați corespunzător atunci când intră într-o Lojă.

PRIMIREA VIZITATORILOR

Ospitalitatea trebuie manifestată față de Frații vizitatori, indiferent de rangul acestora. Este
responsabilitatea fiecărui membru al Lojii să ofere o primire călduroasă unui Vizitator, imediat ce
acesta intră în clădirea respectivă. Puteţi începe cu o îmbrăţişare fraternă sau cu o strângere de mână,
urmată de câteva întrebări simple şi adresate cu tact pentru a putea construi ulterior o conversație
firească, cum ar fi:

3
 “De unde sunteţi?”, “Ne-aţi mai vizitat şi cu alte ocazii?”, “Aveţi prieteni în Loja noastră?”,
“Astăzi aţi sosit pentru un motiv anume?”, “Puteţi să ne daţi mai multe detalii despre Loja voastră?”
etc.
Sau oferiţi-vă ajutorul cu amabilitate, după cum urmează:
“Doriţi să vă arăt unde este garderoba?”, “Vreţi să inspectaţi Templul nostru?”, “Vă pot
servi cu ceva de băut?”, “Îmi permiteți să vi-l prezint pe Venerabilul nostru Maestru?” etc.
Ceea ce spuneţi depinde strict de voi, dar va trebui să dialogaţi într-o manieră adecvată cu un
Frate vizitator.
Comportaţi-vă în aşa fel încât să se simtă bine în compania voastră, oferindu-i atenţia
cuvenită şi generând o discuţie plăcută.

SALUTUL

Atunci când o Lojă este deschisă sau închisă ritualic, când lucrările masonice sunt ridicate sau
coborâte gradual, este necesar să adoptăm poziţia la ordin. Merită chiar o scurtă repetiție, având în
vedere că alți Frați poate vor executa gesturile ritualice într-o variantă particulară Lojii din care provin.
Ceea ce poate fi neclar la început, mai ales atunci când suntem vizitați. Este posibil să observați că unii
Frați vizitatori vor avea propria lor versiune de a sta la ordin, în timp ce alții imită postura gazdelor.
Iată o situație cu adevărat confuză…
De asemenea, când intrați sau ieșiți dintr-o Lojă deschisă sau când vă adresați Venerabilului în
Scaun, se așteptă de la voi să salutați cu salutul specific gradului la care se lucrează.
Este imperativ să știți ce să faceți… dacă greşiţi, veți părea necuviincios față de Lojă în general
și față de Venerabil, în particular. Mai mult decât atât, veți lăsa impresia că sunteți neinstruit suficient
și puteți fi tachinat ulterior pe seama erorilor, chiar dacă acest lucru ar reprezenta o încălcare și mai
gravă a etichetei. Pregătiți-vă deci temeinic, exersați ritualul, fiţi politicos dar încrezător.
Să ştiţi când, unde și cum să salutați.

FORMULE DE ADRESARE

Asemeni oricărei Instituții, fiecare treaptă sau funcție are o denominație specifică. Deși
acestea reprezintă un fel de rezumat al îndatoririlor și prerogativelor titularilor, Frații nou-primiți
critică de multe ori apelativele adresate oficial, deoarece nu le pricep sensul. Chiar dacă anumite
formule învechite par fastuoase și arogante, reflectă totuși o realitate diferită, sub voalul simbolic care
le înconjoară.

4
 Pe scurt, fiecare Rang masonic are un prefix special. Se obişnuiește ca:
-Marelui Maestru în Scaun și membrilor Marelui Consiliu în exerciţiu sau chiar foștilor Mari
Demnitari să vă adresaţi cu titulatura formală de “Prea Respectabil Frate”;
-Venerabililor Maeştri în Scaun sau din Trecut cu“Respectabil Frate”;
-Maeștrilor Masoni, Companionilor sau Discipolilor cu titulatura familiară de “Frate”, un
termen simplu, care face referire și la textul ritualului Primului Grad “de acum înainte nu vei mai
primi alt nume printre noi”.
Cu toate acestea, atunci când se îndeplineşte un Oficiu într-o Lojă deschisă, formula de
adresare este aceea de “Frate” la care se adaugă obligatoriu ca sufix titlul funcţiei deţinută în Colegiu,
adică Prim Supraveghetor, Secund Supraveghetor, Secretar, Orator, etc.
De asemenea, în cazuri particulare, cum ar fi Sărbătoarea solstiţială a Sf. Ioan de Vară, unde
tradiţional este prezent și Supremul nostru Consiliu R.S.A.A., vă puteţi adresa:
-Suveranului Mare Comandor cu titulatura de “Prea Puternic Frate”;
-Fraţilor de gradul al 33-lea cu “Prea Ilustru Frate”.
Informaţi-vă în prealabil ce anume trebuie făcut, ca să nu fiţi singurul care va saluta greșit.
Cele relatate mai sus se aplică și exprimării în afara Lojii deschise, sau atunci când noi
corespondăm. Obişnuinţa de a ne adresa Ofiţerilor, membrilor sau vizitatorilor, printr-o formulare
solemnă sau chiar familiară, în circumstanțe relaxate, reprezintă o chestiune de curtoazie și etichetă.

INTRAREA SAU IEŞIREA DINTR-O LOJĂ

Alegerea momentului potrivit este determinantă. Încercaţi pe cât posibil ca intrarea sau ieșirea
să coincidă cu o pauză obișnuită, adică la sfârşitul unei secvențe cum ar fi deschiderea lucrărilor,
prezentarea unui raport sau transmiterea de urări fraterne. Decât să faceţi o întrerupere fără rost, care
să distragă atenţia şi să tulbure asistența, mai degrabă acționați la finalul unei părţi ritualice.
Nu intrați și nu părăsiți niciodată o Lojă fără a avea permisiunea Venerabilului, cu
excepţia cazurilor de urgenţă. Însă chiar și atunci este de așteptat să explicați motivul pe scurt.
Pregătiţi-vă astfel un argument solid pentru a vă justifica plecarea sau intrarea.
Nu intrați și nu părăsiți niciodată Templul fără să știți ce salut este necesar, unde și cum o să-l
prezentaţi, ce aveţi de gând să faceţi și să spuneţi sau care sunt pașii de executat şi traseul
regulamentar pe care îl veţi urma. Trebuie să ştiţi întotdeauna la ce grad se lucrează, astfel încât să
oferiţi salutul corespunzător. Cereți discret sfatul dacă nu sunteți sigur cum se procedează.

5
 Puteţi înainta condus de Maestrul de Ceremonii doar după ce aţi fost anunțat de Fratele
Acoperitor și vi s-a permis intrarea, sau după ce aţi cerut și vi s-a încuviinţat retragerea de către
Venerabilul Maestru. Dacă daţi dovadă de tact și de pricepere, nu veţi fi considerat nepoliticos!
Ideal este să ajungeți cât mai devreme la Ţinută pentru a avea suficient timp să lămuriţi
orice problemă.

VENERABILUL MAESTRU ŞI SUPRAVEGHETORII SĂI

Nemijlocit sau prin intermediul celor doi Supraveghetori, care au direcțiunea Coloanelor şi îl
asistă la administrare, Venerabilul poate să admită în Lojă orice Frate sau să-i ceară să se retragă,
acoperind Templul.
Venerabilul poate pune în discuție, poate amâna sau poate chiar refuza o propunere, o moțiune
sau o dezbatere etc, este deci potrivit să-l înştiinţaţi dinainte. Venerabilul singur are dreptul de a-l
întrerupe pe cel care ia cuvântul, dacă acesta se îndepărtează de Ordinea de Zi sau de subiectul ce se
discută.
Într-o Lojă deschisă, ciocanul Venerabilului, atributul esenţial al puterii sale temporale, are
întotdeauna supremaţie! Orice Frate prezent trebuie să i se supună de îndată, fără să se abată de la
regulă şi să ridice vreo obiecție, căci un altfel de comportament blamabil poate fi considerat ofensator.
O Lojă masonică este condusă de Venerabilul Maestru, omnipotent în calitate de Preşedinte
ales al Atelierului și al cărui cuvânt este lege pentru toţi membrii. În cazul în care Frații se consideră
nedreptățiți şi când se suspectează că Venerabilul ar fi manifestat exces de zel sau că ar fi acționat în
afara legilor, există proceduri de apel bine stipulate în Regulamentele Generale.
Tratați întotdeauna Venerabilul și Supraveghetorii cu respectul şi deferența pe care le
merită oficiile acestora.

CEREREA CUVÂNTULUI ÎN LOJĂ

Dacă doriți să vorbiți în Lojă, trebuie să o faceți numai cu permisiunea Venerabilului Maestru.
Când un Frate de la Nord sau de la Sud cere cuvântul, Supraveghetorul coloanei respective îl anunţă
pe Venerabil, care singur îi poate da sau nu permisiunea Fratelui respectiv.
Respectaţi procedura următoare:
-asteptaţi să fiţi recunoscut de Venerabil;
-când acesta vi se adresează, vă ridicaţi în picioare şi adoptaţi poziţia la ordin;

6
 -dacă doriți să vorbiți Lojii, Venerabilului, altui Ofiţer sau unui Frate anume - cereți
permisiunea Venerabilui;
-exprimaţi-vă în mod clar și succint; dacă vreți să dezbateți un subiect, să susţineţi o planşă, să
faceți o propunere, o sugestie, să ridicați o obiecție etc. sau chiar să solicitaţi ieşirea - cereți
permisiunea Venerabilui;
-nu vă întoarceți cu spatele, nu vă deplasați în Lojă şi nu oferiţi nimic Fraţilor - fără acordul
Venerabilului.
-respectați întotdeauna eticheta masonică și păstraţi un comportament adecvat, rămâneți calm
și politicos, folosiți formele de adresare corespunzătoare; orice abatere şi încălcare a disciplinei, cum
ar fi întreruperile, manifestările zgomotoase, ridicarea tonului sau gesticularea excesivă, în general
toate actele contrare bunei cuviinţe pot duce la mustrare din partea Venerabilului; sau chiar îl poate
obliga să folosească ciocanul pentru restabili ordinea în Lojă.
Din curtoazie dar și din dragoste frațească, ideal ar fi să-i informați înainte de ședință pe
Venerabil și pe Fratele Secretar asupra bunelor voastre intenții și astfel să vă prezentaţi observațiile la
momentul potrivit în desfăşurătorul lucrărilor. A face altfel este nepoliticos și poate duce la primirea
unui refuz, ceea ce ar crea disensiuni în Lojă.
Este o practică normală să stai în picioare când vorbești.

MIŞCAREA ÎN LOJĂ

Practicile variază în ceea ce privește punctele de mai jos; cel mai bine este să-l consultați pe
Maestrul de Ceremonii pentru a fi sigur de ceremonialul specific Lojii voastre.
-când vă deplasaţi într-o Lojă de R.S.A.A., nu uitați să pășiți întotdeauna cu piciorul stâng, într-
un ritm egal şi lent; păstraţi în timpul mersului poziţia la ordin; dacă există un alt Frate lângă voi, ar
trebui să vă sincronizaţi paşii cu acesta;
-urmați forma dreptunghiulară a Lojii şi rămâneţi în limitele stabilite; mergeți în sens orar, de-a
lungul marginilor Pavajului mozaicat, aflat în centrul Templului; marcaţi în echer cele patru unghiuri;
-pozitia de plecare este la intrare, între cele două Coloane de bronz;
-se considera obişnuit ca Francmasonii să urce la Orient prin Miazănoapte, cu excepţia celor
care au ocupat în trecut Oficiul de Venerabil Maestru şi care ar trebui să o facă prin Miazăzi;
-sensul orar sau sensul acelor de ceasornic face referire la evoluția Soarelui pe Bolta cerească.
Verificați întotdeauna cum se procedează în Loja voastră.

7
 AŞEZAREA LA ORIENT

În general, Frații nu ar trebui să se aşeze la Orient decât dacă primesc o invitație specială în
acest sens. Există însă câteva excepții notabile, cum ar fi Marele Maestru sau reprezentantul acestuia,
membrii Marelui Consiliu în exerciţiu, precum şi Venerabilii din Trecut ai Lojii respective.
Este o practică obişnuită ca Preşedintele să invite oaspeţii Atelierului la Orient. Privind către
Occident, foştii Venerabili se aşează la stânga Tronului, iar la dreapta sa sunt plasaţi vizitatorii de
marcă.
Nu vă așezați niciodată la Orient decât dacă urmaţi o tradiție sau răspundeţi unei invitații.

PREŢUIRE ŞI COMPORTAMENT

Urmăriţi cu interes desfașurarea ceremoniei și purtaţi-vă adecvat, fără a întrerupe lucrările. Nu

vorbiţi cu voce tare sau neîntrebat; conversaţi în şoaptă numai atunci când există pauze între
secvenţele rituale.
-folosiți întotdeauna un limbaj, un ton și o postură nimerite atât locului respectiv, cât și
solemnitaţii la care participaţi;
-convorbirile neautorizate în timpul Ţinutei reprezintă o sursă de distragere a atenției și chiar o
gravă lipsă de respect pentru lucrările Lojii; din păcate, unii Frați nu par să realizeze că își deranjează
colegii, nu își dau seama că pot fi auziți sau chiar nu le pasă de ceilalţi; Templul este un spațiu sacru,
nu un loc pentru farse, glume sau bârfe iar ca regulă de bază, „tăcerea este de aur”;
-în cele din urmă, nu uitați să vă opriți telefonul mobil sau orice alte dispozitive electronice; ar
fi indicat să le lăsaţi în afară, ca să nu vă tenteze cumva.
Când vă aflaţi în Lojă, trebuie să aveţi întotdeauna un comportament potrivit.

AGAPELE FRATERNE ŞI EVENIMENTELE SOCIALE

Mesele cu care continua ritualul și evenimentele sociale sunt un amalgam de formal și

informal, deci poate fi dificil de analizat ceea ce se cuvine să inteprindem. Dacă aveți îndoieli,
manifestați întotdeauna reținere, pentru a nu tulbura armonia Loji.
Indiferent de ce faceți sau spuneți, nu fiți niciodată zgomotos, nepoliticos sau hazardat şi nici
nu spuneți bancuri triviale sau povestiri cu caracter ofensator etc. . Cel mai bine este să fiți modest,
sincer și așezat, fără a atrage atenția asupra voastră.

8
 De asemenea, Banchtele sau Sărbătorile se desfăşoară după anumite reguli, obiceiuri şi uzanţe
protocolare, care trebuie studiate atent.

VIZITAREA

Dacă vizitați o altă Lojă, pregătiți-vă să fiți examinați de Maestrul Expert, printr-o verificare
amanunțită. Acesta raspunde în fața Atelierului de siguranța lucrărilor şi astfel trebuie să se asigure de
calitațile voastre masonice. Expertul este asistat la Occident de Fratele Acoperitor, care va solicita
Parola de semestru oricarui Vizitator.
Mai întâi veți fi întrebat despre Loja în care activați, despre timpul petrecut în Francmasonerie
și despre statutul vostru, inclusiv dacă sunteți sau nu afiliat, suspendat sau exclus. De asemenea, vi se
poate solicita chiar un Certificat sau un Titlu de calatorie valabil, din care să reiasă ca sunteți un
Francmason în bună Regulă.
Uneori este nevoie chiar să vă dovediți apartenența la Ordin prin semnele, parolele sau
atingerile specifice Gradului la care se lucrează. Deși acest mod de examinare este rar în zilele noastre,
mai ales dacă ai fost recunoscut deja ca invitat al unui membru din Loja gazdă. Indiferent care ar fi
circumstanțele reale, nu trebuie să vă supărați sau să vă împotriviți acestei proceduri. Expertul sau
Acoperitorul își îndeplinesc doar sarcinile cu care au fost investiți.
Amintiți-vă și că vizitarea nu este un drept al vostru, ci un privilegiu! Venerabilul unei Loji are
dreptul regulamentar să vă refuze admiterea ca vizitator dacă va considera că prezența voastră poate
tulbura armonia lucrarilor. Tot asfel, Venerabilul poate cere unui vizitator să rămână în afara
Templului, să se retragă mai devreme sau pentru o scurtă perioadă de timp, dacă în Lojă se discută
probleme interne care nu suferă nici o amânare.
În calitate de vizitator, verificați iar corespondența fraternă și întrebați despre protocoale,
obiceiuri și practici, dacă este posibil. De exemplu, unele Loji fac totul stând jos și adoptă o poziție
relaxată, în altele membrii salută într-un fel anume etc..
Asigurați-vă că ajungeți la timp ca să întrebați cu discreție despre practici și protocoale, să
faceți cunoștință cu toți membrii Lojii și să serviți poate ceva împreună… Nu uitați să vă plătiți onest
costul agapei și să găsiți un loc potrivit pentru a sta și a vă bucura astfel de întâlnirea frațească.
Cu cât veți sosi mai târziu, cu atât veți fi mai preocupat și vă veți bucura mai puțin de seara
respectivă. Sau, în cel mai rău caz, chiar să întârziați la lucrări și astfel să amânați deschiderea sau să
fiți introduși în timpul vreunui raport. Veți părea nepoliticos în ochii celorlalți și veți fi un emisar
lamentabil al Lojii voastre.

9
 Se obișnuieste ca un Vizitator să transmită mulțumiri și felicitari la închiderea lucrărilor iar mai
târziu, să răspundă urărilor care se vor face în cinstea lui la Punctul Geometric. Este bine să știți cum
se formulează un mesaj fratern și chiar sa aveți notate câteva cuvinte alese, dacă va fi necesar.
Vizitarea este una dintre marile satisfacţii ale Francmasoneriei și ar trebui încurajată
mereu.

A PUNE UMĂRUL LA MUNCĂ

Dacă vi se va cere să preluați un Oficiu, să interpretaţi o piesă de ritual, să trasaţi o bucată de

arhitectură sau să susțineți Loja prin decorarea Templului, aranjarea Mesei fraterne, etc., informați-vă
detaliat și reflectați bine la întrebările de mai jos înainte de a accepta, ca să fiți absolut convins că
puteți îndeplini sarcina:
-Ce anume presupune?
-Cât timp este necesar, pentru ce perioadă și când va începe?
-Reprezintă un angajament permanent?
-Aveți cunoștințele, abilitățile și îndemânările necesare?
-Implică costuri sau drumuri de făcut?
-Vă va face plăcere?
-Oare este momentul potrivit pentru a vă asuma acest rol sau îndatorire?
Mai mult decât atât, sfătuiți-vă cu Prezentatorul sau cu Mentorul vostru și asigurați-vă că
misiunea respectivă nu este în detrimentul responsabilităţilor voastre zilnice, legate de familie,
ocupație etc. .
Este de dorit să acceptați sarcini atunci când vi se solicită acest lucru.
În ceea ce priveşte eticheta masonică, Echerul este o unealtă de bază! Echer se spune pe
latineşte “norma”, un cuvânt care se traduce de fapt prin regulă, model sau exemplu, simbolizând
consecvenţă şi rigoare, un întreg program masonic de viaţă. Permite trasarea unghiurilor şi ne arată
astfel calea de urmat pentru a ne ciopli drept. Trebuie să ne îndreptăm după Echer, iar această
raportare permanentă ne modelează spre a ne încadra într-o Ordine bine stabilită.
La final, precizăm că “The Regius Poem - Halliwell Manuscript” și “The Charges of a Free-
Mason”, stipulate în Constituţiile lui Anderson de la 1723, stau la temelia iniţiativei noastre fraterne.
Două izvoare de Înţelepciune, care vor reprezenta mereu nişte documente de referinţă pentru orice
iniţiat.

10
 În virtutea valorilor promovate, repetiţia ritualurilor şi aprofundarea învăţăturilor
Francmasoneriei vor aduce schimbări de conştiinţă care ajută la modificarea comportamentului, cu
urmări pozitive asupra societăţii în care trăim.
Acestea fiind spuse, dragii noştri, vă mulţumim tuturor pentru atenţia acordată şi vă urăm
să dobândiţi Cunoaştere de-a lungul drumului vostru iniţiatic. Sperăm că am reuşit câtuşi de puțin
să netezim marginile aspre ale Pietrei…

PRF Lucian ORTELECAN PIlF Florian NICULAE 33

Mare Secretar MLNaR Mare Secretar General SCR

ortelecan.lucian@gmail.com
niculae.florian@gmail.com

11
 -NOTE DE FINAL-

APELUL ÎN LOJĂ

Unii s-ar putea întreba la ce foloseşte apelul nominal al masonilor reuniţi într-o Lojă…
Parte integrantă a ritualului, apelul se face fie la deschiderea lucrărilor, fie înainte de închiderea
lor. În anumite cazuri, Maestrul Secretar face apelul nominal al tuturor membrilor adunaţi lângă
Tabloul lojii; alteori, toată asistenţa se ridică în picioare şi face semnul la ordin pentru a se prezenta pe
rând, cu numele şi cu prenumele.
Există însă şi un mod care permite tuturor celor de faţă să cunoască identitatea vizitatorilor, a
Obedienţei acestora şi chiar a Lojii din care fac parte, un mod care le dă dreptul să se prindă în Lanţul
de Unire. Când Secretarul face apelul, membrii grupaţi pe Coloane se ridică şi răspund „prezent” sau
„în Lojă” sau „lucrez pe şantier”. Un Supraveghetor al Lojii ar fi îndreptăţit să răspundă
„supraveghez”. Toate aceste formule sunt moştenire a unei activităţi operative pe şantier.
Dincolo de utilitatea administrativă a apelului în Lojă, acest mod repetitiv permite tuturor a se
cunoaşte mai bine între ei şi le îngăduie Discipolilor să se familiarizeze rapid cu toţi membrii.
După efectuarea apelului, Maestrul Ospitalier, care trebuie să cunoască problemele celor
absenţi şi motivul exact al absentării acestora, va lua, în caz de nevoie, legătura cu ei şi îi va ajuta. În
urma apelului, tradiţia şi modul de desfăşurare a ritualului prevăd ca aceia dintre Fraţi care au pledat
motivele absenţelor să fie şi primii care dau Obolul. În secolul al XVIII-lea, Obolul era o monedă
aflată în circulaţie în Franţa; erau oboli de aur, de argint şi de aramă, valoarea lor fiind diferită după
natura metalului şi după greutate. Obolul exista la greci, la romani şi la evrei, ceea ce atestă vechimea
acestui termen folosit în Francmasonerie. Este derivat din grecescul “obelos” – monedă sau frigare,
din care provine şi cuvântul “obelisc” - ascutit. În principiu, Discipolii şi Companionii trebuiau să-şi
motiveze absenţele fie prin Supraveghetorii lor, fie prin naşul lor, iar Maeştrii prin Venerabilul Lojii
sau prin intermediul altui Maestru mai vechi.
Se poate considera că prin acest act ritualic de prezenţă, un Frate este „vocatus”, adică este
chemat sau juruit, în sensul că îşi asumă o misiune sacră căreia i se dedică.

12
 JETONUL DE PREZENŢĂ

La finele veacului al XVIII-lea, se statornicea obiceiul curios al jetonului masonic de prezenţă.

Cuvântul “jeton” a apărut mult mai devreme, ca derivat din franţuzescul “jeter”, cu sensul
vechi de „a relua, a număra, a calcula”. Era o piesă plată şi rotundă, practic o fisă folosită la numărat.
Jetonul de prezenţă sau, mai simplu, jetonul a fost readus în uz în anumite grupări şi cluburi, ca simbol
al unei plăţi ce urmează a-i fi făcută ulterior fiecăruia dintre membrii prezenţi la o întrunire.
Jetoanele de prezenţă datează din 1701, când Ludovic al XIV-lea a acordat academiilor jetoane
de argint, distribuite celor prezenţi în fiecare zi de reuniune. S-a statornicit treptat obiceiul de a se da la
adunări o fisă care să reprezinte valoarea de drept a prezenţei; acest „cec“ nenominal va căpăta
denumirea de jeton de prezenţă. Tribunalele, academiile, confreriile etc., au emis astfel de promisiuni
de plată cu simboluri şi devize referitoare la specificul instituţiei lor.
In Francmasonerie, obiceiul jetoanelor de prezenţă a fost adoptat pentru a recompensa băneşte
prezenţa Fraţilor ce dovedeau asiduitate faţă de reuniunile Lojii dar şi pentru a-i penaliza pe cei
absenţi. La începutul Anului civil, fiecare membru al unei Loji trebuia să verse Trezorierului suma
completă a cotizaţiei sale, urmând ca o parte să-i fie returnată prin jetonul de prezenţă primit la fiecare
întrunire şi pe care, ulterior, îl putea schimba la o valoare convenită.
Odată cu apariţia Supremului Consiliu al Franţei 1804, utilizarea lor este reglementată oficial
în mai multe articole din Statutul Ordinului masonic.

13
 EXPRESIA „PLOUĂ”

Această uzanţă este foarte veche în Masonerie. O găsim menţionată în lucrarea demascatoare
intitulată „Masonry Disected” a lui Samuel Pritchard din 1730, în care se spune că datoria Ucenicului
este de sta departe de „cowans” şi de oamenii curioşi:
«I: Dacă un cowan (sau vreunul care ascultă pe la uşi) este prins, cum trebuie pedepsit?
R: Ţinandu-l sub burlanul casei pe vreme de ploaie până când apa i se scurge pe umeri şi-i
musteşte din pantofi.»
În engleza medievală, termenul „cowan” era folosit cu sens peiorativ pentru a desemna un
individ care practica meseria de Zidar „după ureche”, fără să-şi fi făcut ucenicia şi să fi fost instruit
după regulile stabilite. Practic un impostor, cum s-ar zice astăzi, care lucra ilicit. Alt sens se referea la
cel care deşi a efectuat stagiul necesar, dar nu a fost admis conform regulamentului şi astfel nu făcea
parte din Breaslă. Definiţiile înclină să recunoască deci că este vorba de muncitori necalificaţi, la care
se apela pentru a efectua lucrări de zidărie fără răspundere pentru calitate.
Dacă, din întâmplare, se bănuia că printre Masonii reuniţi în Lojă s-a strecurat cineva suspect,
prezenţa lui era semnalată prin rostirea expresiei „plouă”, ceea ce însemna că nu mai trebuia spus
nimic din ceea ce este secret profesional.
Mai multe lucrari anti-masonice descriu sancţiunile ce trebuie aplicate unui cowan prea curios:
«I: Care este pedeapsa aplicată profanului care se strecoară într-o lojă?
R: El este pus sub un burlan, o pompă de apă ori o fântână până când va fi zdravăn udat din
creştet până în tălpi.»
La finalul Manuscrisului Wilkinson se precizează: „Când una sau mai multe persoane sunt
adunate laolaltă şi vă este cunoscut faptul că NU sunt masoni, formulele de folosit pentru a semnala
această situaţie sunt «plouă» sau «picură» sau «casa nu este acoperită» ori «puneţi acoperiş la
casă»”.
Din astfel de expresii consacrate a apărut mai târziu şi termenul “sală umedă - salle humide”
în Masoneria franceză. Era vorba despre localul public unde se adunau Masonii pentru a lua masa
împreună ori pentru a socializa. Ştiind că profanii pot fi prin apropiere, sala era categorisită drept
umedă pentru a le reaminti Fraţilor că nu erau la adăpost de intruşi şi că urechi indiscrete îi pot
asculta...
Agapele care continuă Ritualului masonic sunt un moment de efuziune fraternă. Şi cum ele nu
trebuie să devină un pretext pentru comiterea de excese, termenul „umed“ nu se referă la a bea fără
moderaţie, aşa cum unii ar putea să creadă... În această privinţă, Laurence Dermott precizează încă din
Articolul 2 din „Constituţiile Marii Lojii a Anticilor - Ahiman Rezon”(1757) că, după închiderea

14
lucrărilor Lojii, înainte ca Fraţii să se despartă, ei se pot „amuza în chip nevinovat făcând cinste după
buzunarul fiecăruia, însă ferindu-se de orice exces, nesilind vreun Frate să bea ori să mănânce peste
ceea ce consimte el însuşi ori împiedicându-1 să plece acasă când el doreşte: cu toate că după
închiderea lucrărilor masonii redevin oameni obişnuiţi, excesele lor ar putea arunca pe nedrept o
lumină proastă asupra Frăţiei”.

15
 Dragii mei Fraţi,

Marea Lojă Naţională a României nu solicită nimănui să i se alăture la drum şi, totodată, nu
permite nimănui să facă inovații în corpusul său de principii sau repere. Înţelegem prea bine că
societatea civilă s-a schimbat mult odată cu trecerea timpului, dar noi ne dorim să evoluăm și
să ne dezvoltăm conform propriului sistem de valori.
Aşezată sub umbrela cuprinzătoare a bunelor maniere, Eticheta Masonică este în mare parte
nescrisă și nerostită… Prin urmare, dificil să-i învăţăm regulile și nuanțele, chiar şi asistaţi de un
„naș” care să ne împărtăşească din experienţele sale.
Astăzi putem parcurge liber diverse ritualuri, caiete de planşe, tratate despre ezoterism sau
despre istoria Francmasoneriei, dar există foarte puține lucruri consemnate despre cum să te
comporţi adecvat. Pe de o parte, aplicarea normelor, specifice și oarecum complexe, dovedeşte
respectul faţă de Meșteșugul nostru, iar, pe de altă parte, reprezintă chiar o formă de curtoazie
printre Fraţi.
Materialul succint, expus de cei doi autori în această broșură la recomandarea noastră, nu
trebuie interpretat ca „lege universală” sau „edict al Obedienţei”. Însă oferă tuturor celor interesaţi
un ghidaj folositor, atât în interiorul, cât și în afara Templului.
Minunatul spirit al Iubirii frățești este exemplificat permanent în conduita noastră de zi cu zi…
vă doresc spor la lectură!

Marius-Cristian PUIU
Mare Maestru MLNaR

16