PROTOCOL ŞI ETICHETĂ ÎN

DIPLOMAŢIE

COMUNICAREA
 ADRESAREA CĂTRE O ALTĂ PERSOANĂ
• Formalismul diplomatic, în special, dar şi cel oficial instituţional sau corporatist presupune ca
niciodată să nu vă adresaţi reprezentanţilor diplomatici sau oficialilor folosindu-le prenumele, aşa
cum se obişnuieşte în USA. Adresarea ar trebui să se bazeze pe titlurile deţinute, până în
momentul în care sunteţi invitat să vă adresaţi altfel.
• Către ambasadori adresarea este întotdeauna Dl. Dna. Ambasador sau Ambasadorul Popescu.
Numai cu ocazia invitaţiilor speciale sau în cazul în care este o prietenie veche, vă puteţi adresa
unui ambasador cu prenumele, şi numai în cazul în care nu vă aflaţi în public. O persoană îşi
păstrează în adresare titlul de ambasador şi după ce îşi încheie misiunea în această funcţie.
• În cazul adresării către personalităţi cu înalte funcţii în stat sau către conducători ai unor culte
religioase, se va manifesta o atenţie deosebită pentru cunoaşterea şi folosirea titulaturilor şi a
formulelor corecte de adresare, erorile în această privinţă fiind foarte prost primite.
• În cazul unor monarhi, formula introductivă de adresare va fi cea de Sire, pentru împărat sau rege,
şi de Doamnă, pentru împărăteasă sau regină, iar cea de adresare completă Majestăţii Sale
Elisabeta a II a, Regina Marii Britanii, în cuprinsul scrisorii se va folosi Majestatea Voastră. Pentru
prinţi se va folosi, după caz, adresarea Alteţei Sale Serenissime, dacă este prinţ suveran al unui
stat, şi Alteţei Sale Imperiale sau Alteţei Sale Regale, dacă este fiul al unui împărat sau rege. În
cuprinsul scrisorii adresarea va fi Alteţa Voastră Serenissimă, Alteţa Voastră Imperială, Alteţa
Voastră Regală.
• Pentru străini, având funcţii de preşedinte de stat, şef de guvern, miniştri, ambasador, încă se
foloseşte formula introductivă de Excelenţă, iar în cuprinsul scrisorii cea de Excelenţa Voastră. De
remarcat este faptul că tendinţa actuală este aceea ca, în cazul înalţilor demnitari să nu se mai
adauge nici o altă formulă de adresare, tocmai pentru a sublinia greutatea funcţiei deţinute.
 ADRESAREA CĂTRE ÎNALŢI IERARHI ŞI ALŢI
CONDUCĂTORI AI CULTELOR RELIGIOASE
Biserica Ortodoxă Română
• Patriarh- Prea Fericite Părinte Patriarh, Prea
Fericirea Voastră
• Mitropolitilor şi Arhiepiscopilor- Înalt Prea
Sfinţite, Înalt Prea Sfinţiei Sale
• Episcop sau Arhiereu vicar- Prea Sfiinţite,
Prea Sfinţiei Sale
• Arhimandrit şi Stareţ- Prea Cuvioase Părinte
Arhimandrit, Prea Cuvioşiei Sale
• Preot- Prea Cucernice Părinte, Părinte
(nume)
• Călugăr- Cuvioase Părinte
Biserica Română Unită cu Roma şi Greco-
Catolică
• Foloseşte aceleaşi formule de adresare ca şi
cele din BOR. Excepţie se face în cazul
conducătorului acestui cult, care are rang de
Arhiepiscop Major. Adresare: Preafericirea
Sa Lucian, Arhiepiscop Major al Bisericii
Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
• Biserica Romano-Catolică
• Papa- Sanctitatea Voastră, Prea Sfinte Părinte
• Cardinal- Eminenţa Voastră, Domnule Cardinal
• Arhiepiscop sau Episcop- Excelenţă, Monseniore
• Preot- Părinte Paroh, Domnule Părinte
• Călugări- Cuvioase Părinte, Cuvioasă Maică.
În cazul conducătorilor celorlalte culte religioase
din ţara noastră: reformat, evanghelic, luteran,
unitarian, penticostal, adventist, creştin după
Evanghelie, baptist, musulman, mozaic, martorii lui
Iehova; formula de adresare este cea de Eminenţă,
pentru şefii de cult care deţin demnitatea de
episcop şi pentru Şef Rabinul cultului mozaic, iar
pentru ceilalţi şefi de culte este cea de Domnule, cu
menţionarea titulaturii acestora, respectiv:
Domnule Superintendent, Domnule prim-delegat,
Domnule Preşedinte, Domnule Muftiu. Şi în cazul
celorlalţi slujitori ai acestor culte se va folosi
formula de adresare Domnule.
 TITLURILE DIPLOMATICE
• Adresarea cu formula Excelenţa Sa • Ierarhia diplomatică
• Este una care arată consideraţia deosebită • Ambasador
acordată unei persoane care deţine funcţia de • Ministru plenipotenţiar
preşedinte al unui stat, prim-ministru sau • Ministru consilier
ambasador. Faţă de membrii caselor monarhice,
• Consilier diplomatic, consul general
însă, se vor folosi formulele de adresare statuate
în protocolul acestora. Mult mai rar este utilizată • Secretar I, consul
pentru alţi membri ai cabinetului. Se foloseşte • Secretar II, viceconsul
atât la persoana a treia, în momentul în care se • Secretar III
face referire la acea persoană, cât şi în adresarea • Ataşat, agent consular
directă.
• Tehnica actuală, însă, este aceea de simplificare a
modalităţii de adresare. Stilistica de adresare, în
prezent, tinde să pună accent pe funcţia deţinută
de persoana respectivă, cu toate prerogativele pe
care le presupune.
• În USA nu se foloseşte această formulă de
adresare, şi chiar dacă ţara gazdă are în uz, faţă
de ambasadorul USA adresarea este Mr./Madam
Ambassador. Inclusiv şefii de misiuni străine care
sunt acreditaţi în USA au adoptat acelaşi mod de
adresare.
 SALUTUL
• Salutul este o manifestare de curtoazie faţă de o altă persoană sau de un grup de persoane. El
comportă, în mimică şi în ţinută, o serie de nuanţe care pot să-i modifice sau să-i completeze sensul,
să constituie o expresie de stimă sau o simplă obligaţie formală.
În momentul în care salutăm trebuie să ţinem cont de o serie de reguli:
• Va fi salutat primul căruia i se cuvine mai multă deferenţă
• Cei tineri îi vor saluta pe cei mai în vârstă
• Bărbaţii salută primii femeile
• Cei cu funcţii mai mici îi salută pe cei superiori în grad
• Cei nou veniţi îi salută pe cei aflaţi, deja, într-o încăpere sau loc de întâlnire
• Indiferent de vârstă sau de funcţie, curtoazia cere ca bărbatul să fie cel care salută mai întâi femeia
• Între persoanele de acelaşi sex, întâietatea dată de funcţiei în raporturile de serviciu cedează
criteriului de vârstă în viaţa particulară
• Când persoanele sunt egale ca poziţii în societate sau când nu se cunoaşte exact statutul celui
întâlnit, cel care este mai politicos va saluta primul. Nu este un semn de demnitate a aştepta să fii
salutat primul.
• Cineva salutat trebuie să răspundă imediat la salut.
În întreaga lume, salutul presupune strângerea de mână, gesturi de salut sau alte expresii specifice.
Dacă există o tradiţie specifică pentru salut, folosiţi-o în relaţie cu cei din acea ţară, cu străinii şi cu
colegii. Nerespectarea acestei tradiţii poate fi interpretată ca o grosolănie sau ca o lipsă de respect
pentru colegi.
 MODURI DE A SALUTA
• Bărbatul cu capul descoperit va saluta înclinând uşor capul, gest ce poate fi însoţit, eventual, în
funcţie de persoana salutată, de un zâmbet.
• Bărbatul cu capul acoperit va saluta, întotdeauna, descoperindu-se. Cu doi-trei paşi înainte de
ajunge la persoana ce urmează a fi salutată, va ridica pălăria la cel puţin o palmă de cap, apucând-o
cu mâna opusă părţii în care se găseşte persoana salutată, spre a evita ca faţa celui care salută să fie
acoperită de pălărie.
• Salutul prin înclinarea capului acoperit, salutul făcut cu mâna ridicată în dreptul tâmplei, imitând
salutul militar, sau prin ducerea la tâmplă doar a două degete nu sunt considerate conform
normelor de politeţe general acceptate.
• Atât bărbaţii, cât şi femeile salută, prin ridicarea în picioare, la intonarea imnului de naţional al
României şi a imnurilor străine, cu prilejul manifestărilor publice, precum şi la trecerea drapelului de
stat în cadrul unei parade sau la ridicarea acestuia, când este vorba de o ceremonie oficială.
• Se salută, de asemenea, cortegiile mortuare, bărbaţii şi femeile oprindu-se pentru aceasta, un
moment, când cortegiul trece în dreptul lor, primii descoperindu-şi capul, pentru câteva clipe.
 STRÂNGEREA DE MÂNĂ
• Este un gest care poate urma salutului, El poate interveni fie când persoanele care s-au salutat se
opresc pentru a sta de vorbă sau a continua drumul împreună, fie cu ocazia prezentărilor.
• În cazul strângerilor de mână, spre deosebire de salut, cel mai în vârstă întinde primul mâna celui
mai tânăr, femeia este cea care trebuie să aibă iniţiativa întinderii mâinii către bărbat şi cel superior
în grad către cel inferior lui. La efectuarea acestui gest, mâna nu trebuie să fie moale, iar strângerea
să nu fie excesiv de fermă. Regulile specifice diferitelor ţări le vom discuta la seminar.
• Bărbatul nu va da niciodată mâna şezând, nici unei femei, nici altui bărbat. Femeile, de regulă, nu se
ridică în picioare când dau mâna cu bărbaţii sau cu alte femei. Pot face excepţie doar faţă de cineva
mult mai în vârstă sau faţă de personalităţi de rang înalt, cărora ţin să le arate o consideraţie
deosebită.
• În cazul femeilor gazde, în mod firesc, acestea se ridică pentru a-şi întâmpina oaspeţii, indiferent de
sexul şi vârsta acestora.
 SĂRUTUL MÂINII
• Este un alt gest legat de schimbul de saluturi, în anumite împrejurări, între un bărbat şi o femeie.
Astfel, un bărbat care este prezentat unei femei sau care participă la o reuniune mixtă şi urmează să
salute personal pe fiecare din cei prezenţi poate săruta mâna femeilor la întâlnire, în cazul în care
acestea sunt românce. În cazul în care sunt şi femei străine, este important să fie adoptată regula
conform căreia acestea nu vor fi surprinse de acest gest.
• Reguli ce trebuie să ţinem cont:
a) la întinderea mâinii de către o femeie, bărbatul se apleacă pentru a o săruta uşor sau doar a o
apropia de buze. În nici un caz nu va rămâne cu spatele drept, trăgând spre buzele sale mâna femeii,
dar nici, aplecat fiind, să o sărute zgomotos.
b) sărutul mâinii se face când vă aflaţi în interior, nefiind recomandabil să faceţi acest gest pe stradă
sau în locuri publice
c) uzanţa este ca la reuniuni de lucru ale oficialităţilor şi ale oamenilor de afaceri să nu se sărute
mâna femeilor, acest gest făcându-se doar la evenimente mondene
d) nu se sărută mâna înmănuşată
e) nu se sărută mâna tinerelor fete
 CONVORBIREA TELEFONICĂ
• Telefonul este un mijloc de comunicare devenit indispensabil în rezolvarea activităţilor profesionale
curente, dar şi în menţinerea relaţiilor cu prieteni sau cunoscuţi. Din acest motiv, convorbirile
telefonice trebuie să se desfăşoare după o anumită etichetă.
• Întotdeauna când sunaţi pe cineva trebuie să vă prezentaţi. Veţi indica numai numele, fără apelativul
domnul…, iar în cazul în care apelaţi o persoană care nu vă este foarte apropiată, veţi menţiona şi
instituţia sau compania din care faceţi parte.
• În cazul în care legătura telefonică este făcută prin secretariat, apelantul este cel care trebuie să
aştepte la telefon legătura cu persoana apelată.
• În cazul unei convorbiri oficiale, care comportă o anumită importanţă, este recomandabil ca
persoana care recepţionează mesajul să se identifice, dată fiind obligaţia de a întocmi nota
telefonică. Pe această notă se va consemna data, ora şi persoana care a recepţionat mesajul.
• Orice convorbire telefonică se va termina cu un mesaj de salut.
 SCHIMBUL DE CĂRŢI DE VIZITĂ
• O altă modalitate de comunicare scrisă este cea realizată prin cărţi de vizită. Acestea pot fi de format
standard, având dimensiunea de 90x50 mm, sau de format A6- 148x105 mm. Pentru realizarea unei cărţi
de vizită se recomandă folosirea unui carton de bună calitate, suficient de gros, iar în cazul în care acesta
este colorat în masă, va avea o culoare delicată.
• Cărţile de vizită pot fi oficiale, de afaceri sau private.
• Cărţile de vizită oficiale cuprind sigla şi numele companiei sau instituţiei, prenumele, numele, titlul şi
funcţia persoanei în cauză, contactele instituţiei sau companiei - adresa poştală, telefon, fax, adresă de
web şi contactele instituţionale ale persoanei - telefon mobil de serviciu, adresa de e-mail profesională.
Pe cărţile de vizită oficiale nu vor fi trecute adresa de acasă, telefonul de acasă, telefonul mobil personal
sau adresa de e-mail profesională. De asemenea, cărţile de vizită oficiale vor respecta elementele grafice
prevăzute în manualul de identitate grafică al instituţiei, respectiv companiei. Cărţile de vizită oficiale pot
fi bilingve, o faţă în română şi una în engleză.
• Cărţile de vizită vor fi ţinute într-un loc la îndemână (tot timpul în acelaşi buzunar al hainei sau al genţii)
pentru a avea acces imediat la ele. Într-o întâlnire cu mai multe persoane vom oferi tuturor câte o carte
de vizită, dacă numărul acestora nu este mai mare de şase. Înainte de a oferi tuturor câte o carte de
vizită să ne asigurăm de faptul că informaţiile tipărite sunt corecte şi actuale, eventualele corecturi şi
adăugiri ulterioare nefăcând o bună impresie.
• În momentul în care primim o carte de vizită, aceasta este citită întâi şi apoi este introdusă în buzunar. În
cazul în care schimbul de cărţi de vizită se face în cadrul unei discuţii care are loc stând la masă, cărţile
de vizită vor fi păstrate pe masă, pentru a pronunţa corect numele fiecărei persoane prezente în întâlnire
şi pentru a invoca corect funcţia pe care o deţine.
• O carte de vizită pe care o primim ne este destinată exclusiv. Nu putem oferi altora decât cartea noastră
de vizită, nu şi pe cele primite. Este alegerea fiecăruia dintre noi unde ajunge propria noastră carte de
vizită.