MASONERIA ŞI

MARILE
EVENIMENTE ALE
EPOCII MODERNE
Profesor Cornelia Cucu
Liceul cu Program Sportiv
Bacău
Problema masoneriei (francmasoneriei)
a fost şi va rămane un domeniu
provocator pentru cercetători în
explicarea multor evenimente cruciale
din istoria modernă şi contemporană a
omenirii. Tendinţa de a eluda rolul
masoneriei în istoria ultimelor trei
veacuri poate să apară la fel de
amendabilă ca şi tendinţa de a vedea
peste tot numai “comploturi iudeo-
masonice”.
CONSIDERAŢII GENERALE
Semnificaţia termenului ar fi următoarea :
“franc”=liber; mason= zidar.
O primă definiţie a termenului ar fi
următoarea: “Curent religios şi filozofic
care se caracterizează prin ritualuri mistice
şi prin îmbinarea lor cu principii etico-
morale şi politice”. Altă definiţie mai
plastică a masoneriei ar fi următoarea:
“Lucrare de zidărie compusă din diverse
materiale unite cu un liant”.
Sursa cuvântului mason
sau masonerie , trebuie
căutată în Evul Mediu,
când existau mai multe
societăţi secrete din
domeniul constructorilor de
catedrale care doreau să
păstreze pentru ei , într-un
mediu restrâns, tainele
prin care ridicau aceste
edificii impunătoare.
Simbolistica:
francmasoneria
cuprinde o varietate
de simboluri, cu un
volum imens de
semnificaţii pline de
misticism. Acestea
sunt: loja, altarul,
coloana, steaua în
cinci colţuri, echerul,
compasul,ciocanul,
dalta etc.
Loja reprezintă nucleul .Simbolic, ea
reprezintă Templul lui Solomon. Orice
avansare şi orice ritual au loc exclusiv în
interiorul Templului, considerat replica
perfectă a lumii divine, centrul universului.
Lojile masonice, conform ritualurilor
masonice se sprijină pe trei coloane de tip
doric, ionic, corintic. Cele trei coloane
semnifică: înţelepciunea, forţa şi
frumuseţea. Înţelepciunea este necesară
pentru creaţie, forţa pentru a o susţine iar
frumuseţea ajută la împodobirea omului în
interior.
Iniţierea: Omul este considerat demn de
a fi mason prin următoarea definire: a fi
drept, cinstit, liber, matur, cu o judecată
sănătoasă şi o conduită ireproşabilă.
Această enumerare de calităţi ne oferă o
idee despre pregătirea interioară care
trebuie împlinită înainte de iniţierea
masonică.
Regula de aur a Francmasoneriei:
“Cunoaşte-te pe tine însuţi, iubeşte-ţi şi
ajută-ţi aproapele, respectându-i opiniile şi
demnitatea”-
Ierarhia în francmasonerie :există
două ierarhii: a gradelor şi a funcţiilor.
Prima se referă la gradele de avansare:
discipol,campion, maestru.
Gradele se acordă prin cooptare şi
vechime, un grad obţinut este pe viaţă şi
nu mai poţi fi coborât. Dacă un mason
părăseşte loja sau este exclus şi este
reprimit, rămâne cu gradul avut. Gradele
permit persoanei respective să ia parte la
întrunirile care-i sunt destinate.
Ierarhia funcţiilor presupune existenţa
gradelor superioare sau grade de
perfecţionare. Ierarhia funcţiilor are rolul
de a înlesni participarea membrilor la viaţa
colectivă şi la rezolvarea problemelor
administrative. Funcţiile sunt pe durată
limitată. În lojă, cei cu funcţii sunt numiţi
ofiţeri şi formează Colegiul ofiţerilor,
coordonat de un Venerabil. Acesta este
secondat de doi supraveghetori, primul
instruieşte aşa numiţii campioni, al doilea
instruieşte discipolii.La nivel naţional
lojele au în vârful piramidei Marele
Maestru şi adjuncţii săi.
 EVOLUŢIA ISTORICĂ
Se acceptă , de marea majoritate a
cercetătorilor, că francmasoneria a fost
breasla zidarilor liberi ,existentă în Anglia
secolului al X-lea, scutiţi de obligaţii faţă
de feudali. Ei trebuiau să înveţe meseria,
munceau la construirea unor edificii (în
special catedrale) şi aveau nevoie de
libertate pentru a se deplasa, aşa cum
burghezul era scutit de obligaţii şi impozite
în anumite oraşe medievale.
Breslele masonice au cunoscut o adevărată
“explozie” în secolul al XIII-lea, când stilul
gotic a fost în vogă, construindu-se sute de
biserici şi catedrale. Declinul lor se petrece în
timpul Renaşterii şi Reformei care impun un
alt stil în domeniul artei. Istoricii consideră
această primă etapă ca fiind “Francmasoneria
operativă”.
În secolul al XVIII-lea, în plină istorie
modernă, apare “Francmasoneria
speculativă”.
În Anglia anului 1717, predicatorul
reformat al Curţii regale , James Anderson
şi arheologul George Payne şi-au propus să
dea breslei zidarilor liberi, văzuţi în
imposibilitate de a mai găsi de lucru, o altă
menire şi anume zidirea unui templu
spiritual în inima omului care să cultive ce
este “lucru nobil şi frumos”, adică o
moralitate fără religie, atee şi întemeiată
numai pe raţiune.
În ziua de 24 iunie 1717, într-un
restaurant din Londra, reprezentanţii
a patru societăţi de zidari liberi s-au
întrunit şi au pus bazele societăţii
“Marea Loja din Londra” sau “Loja
Mamă a Lumii”. Acelaşi Anderson a
redactat şi “Constituţiile masonice”
(un fel de statut) care capătă forma
definitivă în 1723 şi care au servit
drept bază pentru toate constituţiile
masonice contemporane.
Din Anglia, masoneria s-a extins pe
continentul european şi american.
Marele Orient din Franţa, înfiinţat în
1771, este o reunire a unor loje
existente anterior. În loje pătrund tot
mai mulţi francezi: nobili,oameni de
ştiinţă, oameni politici. Opera
activităţii acestora se concretizează
în elaborarea “Marii Enciclopedii”,
“Declaraţia Drepturilor Omului şi
Cetăţeanului”, iar în practică au
contribuit la crearea S.U.A.
Loja cea mai strălucită din Franţa a
fost Loja celor 9 Muze (Surori),
condusă de astronomul Jerome
Lalande, apoi de americanul
Benjamin Franklin, care a avut o
popularitate uriaşă în Europa.
Această lojă era un veritabil centru
cultural al lumii reunind oameni
celebri: Diderot, Voltaire,
Montesquieu,d’Alembert,Condorcet,
Talleyrand, etc.
Marea Lojă a Angliei a mai întemeiat o lojă în
Spania, Portugalia, Rusia, Germania, Elveţia,
Suedia, Polonia, Olanda.
La mijlocul secolului al XIX-lea s-a format un
Ordin independent ,”B’nai B’rith”/Fiii
Alianţei/Fiii Legământului, care sta la baza
masoneriei israeliene. Ordinul este exclusivist
şi ridică pretenţii de conducere asupra
evreilor din întreaga lume. În 1881 la Odessa
(Rusia), Theodor Herzl a pus bazele Mişcării
sioniste sprijinită de o puternică reţea de tip
masonic.
MASONERIA ROMÂNEASCĂ
Începuturile masoneriei
româneşti par a fi din
timpul lui Constantin
Mavrocordat. Este
semnificativ că acest mic
“despot luminat” a
publicat în “Mercure de
France” aşa-numita
Constituţie, acest lucru
presupunând existenţa
unor legături masonice.
Iniţierea masivă a românilor în
masonerie are loc însă la începutul
secolului al XIX-lea. Fiii de boieri
munteni şi moldoveni care mergeau
la studii în Franţa intrau în contact cu
ideile liberale şi lojile masonice de
aici. Mulţi tineri români au intrat în
loja “Ateneul străinilor” ce aparţinea
de Marele Orient al Franţei.
Marii intelectuali şi oameni politici din
secolul al XIX-lea au făcut parte din
loji masonice franceze şi autohtone :
C.A.Rosetti, Ion C.Brătianu, Costache
Negruzzi, Ion Ghica, Mihail
Kogălniceanu, Vasile Alecsandri,
Costache Negri, Alecu Russo, Ion
Heliade Rădulescu,Ion Câmpineanu,
Nicolae Bălcescu, Christian Tell,
Gheorghe Magheru.
 În anul 1833 se înfiinţează prima lojă
masonică românească , la Bucureşti, numită
“Societatea filarmonică” avându-i ca
fondatori pe Ion Heliade Rădulescu şi Ion
Câmpineanu. În 1842 se înfiinţează Loja
“Lumina” la Bucureşti şi Loja “Fraternitatea”
la Iaşi. În 1843, la iniţiativa lui Nicolae
Bălcescu apar lojile “Fraţia” şi “Asociaţia
literară”. Acestea aveau denumiri inofensive
pentru a nu atrage atenţia autorităţilor şi mai
ales a Rusiei (putere protectoare) şi a
Imperiului Otoman (putere suzerană) ce nu
acceptau ideile liberale răspândite de
membrii lor.
 În anul 1859 apăreau trei loji româneşti
(Iaşi, Bucureşti,Galaţi)sub influenţă
franceză,toate cu aceeaşi denumire:
“L’Etoile Du Danube”(Steaua Dunării).
Ultima îl avea ca Venerabil pe colonelul
Al.I.Cuza,Domnul Unirii.
Dacă avem în vedere că şi Napoleon al
III-lea, împăratul Franţei, era mason,
înţelegem mai bine interesul său pentru
idealurile românilor, sprijinul politic
acordat pentru realizarea Unirii
Principatelor.
 În timpul domniei lui Carol I se înfiinţează
numeroase loji masonice româneşti, de
diferite rituri (principii de organizare):
scoţian, francez, englez,german. În anul
1880 se înfiinţează Marea Lojă Naţională a
României, reorganizată în 1899, ce cuprindea
26 de loji în ţară, 4 în Statele Unite ale
Americii şi doua în Bulgaria.
Numeroase personalităţi ale vieţii
noastre politice şi culturale de după
1880 au fost masoni: Titu Maiorescu,
Petre P.Carp,Take Ionescu, Nicolae
Filipescu, Mihail Sadoveanu, Nicolae
Titulescu, Mihail Ralea s.a.
IMPLICAREA ÎN EVENIMENTE
ISTORICE
Influenţa şi capacitatea lojelor masonice de a
determina evoluţia evenimentelor istorice se
bazau pe o serie de factori (coeziune,
organizare şi ierarhizare strictă),dar mai ales
pe calitatea membrilor, morală şi profesională,
şi pe poziţia pe care o ocupau aceştia în
societate. Spre exemplu,candidatul
iniţierii(intrării) în Francmasonerie trebuia să
aibă o conduită ireproşabilă, mijloace de
existenţă suficiente şi bine cunoscute, să fie
instruit şi să aibă un caracter dezinteresat şi
generos.
Având ca membri oameni de cultură, politici şi
chiar capete încoronate, lojile masonice şi-au
exercitat influenţa în cele mai înalte sfere ale
societăţii. Ideile lor de acţiune aveau în
vedere:
- înlăturarea oricărei forme de arbitrariu;
- restrângerea influenţei Papei şi a Bisericii;
- ridicarea morală şi spirituală a popoarelor.
Idealurile masonice se răspândesc în Europa la
sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX lea.
Sub deviza “Libertate, Egalitate,Fraternitate” se
desfăşoară Revoluţia Franceză. Toţi conducătorii
revoluţiei au fost masoni, excepţie a făcut
Robespierre.Generalii armatei franceze
(Canot,Lefevre)au fost masoni.Garda Naţională a fost
sub comanda masonului La Fayette. Marele Orient a
condus din umbră evenimentele ultimelor două
secole, aşa se explică faptul că s-a bucurat de
protecţia lui Napoleon Bonaparte, Napoleon al III-lea
şi Ludovic Filip.
Sub impulsul aceloraşi idei au loc şi
revoluţiile europene de la 1848 ca şi
mişcarea naţională a popoarelor ce se
aflau în componenţa imperiilor
multinaţionale din Europa.
 În istoria românilor , mai ales pentru
epoca modernă, lojile masonice au
jucat un rol important, prin idealurile
pe care le-au susţinut şi mai ales prin
legăturile pe care le-au avut cu
mediul politic şi cultural european.
Ideile de libertate, dreptate şi frăţie
afirmate la 1848 de acestea au fost
răspândite în Principatele Române
iar conducătorii Revoluţiei române de
la 1848 au fost masoni.
Unitatea şi independenţa politică
s-au împlinit şi prin aportul membrilor
masoneriei româneşti şi europene. Pe
lângă activitatea celor trei loje “ L’Etoile du
Danube”, în vederea supravegherii
alegerilor în Moldova şi Valahia a sosit o
delegaţie europeană compusă în întregime
din masoni. La îndemnul acestora ,
reprezentanţii masoneriei româneşti au
decis să aleagă ca domn aceeaşi persoană
în ambele principate (Al.I.Cuza), dejucând
astfel interesele Rusiei şi Turciei.
Contribuţia masonică la dezvoltarea
României nu poate fi trecută cu
vederea.Francmasonii au contribuţii
însemnate în:
- abolirea privilegiilor sociale;
- dezrobirea ţiganilor;
- încetăţenirea evreilor;
- promovarea egalităţii tuturor cetăţenilor
şi a sexelor în faţa legii;
- separarea puterilor în stat;
- generalizarea învăţământului;
- crearea universităţilor;
- înfiinţarea Academiei Române (17 dintre
premiile ei actuale poartă numele unor mari
masoni români);
- înfiinţarea unor mari muzee şi colecţii;
- constituirea Crucii Roşii;
- realizarea reformei agrare şi modernizarea
armatei;
- apariţia şi organizarea presei;
- organizarea învăţământului artistic;
- organizarea societăţii civile româneşti
(“Fraţia”,”Societatea filarmonică”,”Junimea”
etc);
- organizarea parlamenmtului şi a altor instituţii
fundamentale precum şi extinderea relaţiilor
acestora în lume.
 Istoriografia noastră a ignorat acest
aspect al evenimentelor, mai bine de
jumătate de veac, negând sau
diminuând rolul personalităţilor în
desfăşurarea lor, exagerând fără temei
rolul maselor care tot timpul se aflau în
“efervescenţă” revoluţionară.
Marile idealuri nu se pot împlini fără
mari caractere umane, fără solidaritate
şi interese comune, fără oameni luminaţi
care să simtă nevoile semenilor lor.
 Atunci când această comunitate de idei
şi interese capată forma unor societăţi
precum au fost lojile masonice şi
acţionează în vederea atingerii unor
idealuri de ridicare morală şi spirituală a
fiinţei umane ele nu pot fi socotite decât
benefice acelor colectivităţi. Şi dacă
idealurile de unitate şi independenţă
naţională ale românilor s-au împlinit în
doar un secol de istorie nu putem să nu
atribuim un merit şi francmasoneriei
române.
Daca ar fi să răspundem la întrebarea: Cine
nu-i iubeşte pe francmasoni?, răspunsul ar
fi: toţi cei care au vrut să oprească mersul
istoriei, să-i oblige pe oameni să
încremenească în conformism obligatoriu.
Aceştia au fost şi sunt: dictatorii, integriştii,
fundamentaliştii,fasciştii, comuniştii,
rasiştii,şovinii,xenofobii,dogmaticii, fanaticii
etc. Toţi aceştia sunt obsedaţi de
secretomania masonilor, de libertatea de
gândire propăvăduită de masoni şi de
atitudinea tolerantă. Francmasoneria este
incompatibilă cu tirania.
 BIBLIOGRAFIE:
1. Berindei, Dan, Românii şi francmasoneria,
Editura Tesu, Bucureşti, 2009
2. Boucher,Jules, Simbolurile francmasoneriei,
Editura Rao, Bucureşti,2006
3.Comănescu, Radu, Dobrescu,Emilian M.,Franc-
Masoneria, o nouă viziune asupra istoriei lumii
civilizate, Editura Europa Unită, Bucureşti, 2004
4.Djuvara, Neagu, O scurtă istorie povestită celor
tineri, Editura Humanitas, Bucureşti,2005
5. Pascu, Vasile, Istoria modernă a românilor
(1821-1918), Editura “Clio Nova”, Bucureşti,1996
SFÂRŞIT