DOCUMENTELE

CONSTITUTIVE
ALE
FRANCMASONER
IEI

Ediția 2, 2023
Editura Arcana

Ioan Gabriel Dalea

CUPRINS
• 1. STATUTELE DE LA BOLOGNA (1248)
• 2. CARTA MESERIILOR (1268)
• 3. DECRETUL DE LA AVIGNON (1326)
• 4. REGULAMENTUL LONDONEZ AL ZIDARILOR (1356)
• 5. ORDONANȚELE YORK (1370)
• 6. MANUSCRISUL REGIUS NUMIT ȘI HALLIWELL (aprox. 1390)
• 7. MANUSCRISUL COOKE (1450)
• 8. STATUTELE DE LA REGENSBURG (1459)
• 9. ORDONANȚELE DE LA TORGAU (1462)
• 10. CARTA DE LA KÖLN (1535 / 1780?)
• 11. MANUSCRISUL WILLIAM WATSON (1535)
• 12. MANUSCRISUL LANSDOWNE (1560)
• 13. ORDONANȚELE DE LA STRASBOURG (1563)
• 14. MANUSCRISUL GRAND LODGE NR. 1 (1583)
• 15-16. STATUTELE WILLIAM SCHAW (1598 & 1599)
• 17-18. MANUSCRISELE HARLEIAN 1942 & 2054 (1600 - 1665)
• 19. MANUSCRISUL YORK NR. 1 (1600)
• 20. PRIMA CARTĂ SINCLAIR (1601)
• 21. A DOUA CARTĂ SINCLAIR (1628)
• 22. MANUSCRISUL INIGO JONES (1607 / 1655?)
• 23. MANUSCRISUL SLOANE NR. 3848 (1646)
• 24. THE EDINBURGH REGISTER HOUSE (1696)
• 25. MANUSCRISUL CHETWODE CRAWLEY (1700 - 1720)
CUPRINS
26. MANUSCRISUL SLOANE NR. 3329 (1700)
27. MANUSCRISUL DUMFRIES NR. 4 (1710)
28. MANUSCRISUL TRINITY COLLEGE (1711)
29. MANUSCRISUL KEVAN (1714 -1720)
30. MANUSCRISUL MACNAB (1722)
31. CONSTITUȚIILE ROBERTS (1722)
32. CONSTITUȚIILE LUI ANDERSON (text integral, versiunea 1723)
33. MARELE MISTER AL FRANCMASONILOR DEZVĂLUIT (1724)
34. ÎNTREAGA INSTITUȚIE A MASONERIEI (1724)
35. ÎNTREAGA INSTITUȚIE A FRANCMASONILOR DESCHISĂ
(1725)
36. MANUSCRISUL GRAHAM (1726)
37. MANUSCRISUL WILKINSON (1727)
38. MANUSCRISUL DUNDEE (1727)
39. MASONERIA DISECATĂ – SAMUEL PRICHARD (1730)
40-41. DISCURSURILE CAVALERULUI RAMSAY (1736 & 1737)
42. BULA PAPALĂ „IN EMINENTI” (1738)
43. DIALOGUL DINTRE SIMON ȘI PHILIP (aprox. 1740)
44. MANUSCRISUL ESSEX (aprox. 1750)
45. AHIMAN REZON (text integral, versiunea 1756)
Clasificare în funcție de conținut
Atestarea breslelor de zidari medievali: Carta de la
Bologna (1248), The book of trades (1268) și The London
Regulations (1356), Regensburg (1459), Torgau (1462)

Vechile îndatoriri (Old Charges): Regius, Cooke, Grand

Lodge nr. 1, plus cele enumerate deja mai sus

Constituții (texte fondatoare): Constituțiile Roberts,

Constituțiile lui Anderson sau Ahiman Rezon.

Catehisme & Ritualistică: Edinburgh Register House,

Trinity College, Graham, Kevan etc…

Dezvăluiri: Masoneria disecată – Samuel Prichard

Minute: Ordonanțele York etc…

Diverse: Statutele Schaw, discursurile lui Ramsay etc…

Documente anti-masonice (Decretul de la Avignon, Bula

papală „In Eminenti”)
 Cel mai vechi document
Carta di Bologna (1248)
 Documentul începe cu un jurământ.

 Sunt menționați ofițerii și supraveghetorii Uniunii, funcții care se

regăsesc și în lojile masonice.

 Structura organizatorică este foarte bine definită: există o conducere,

reguli, penalități, registre, contabili, cenzori etc. Regulile pentru
alegerile pe funcții și durata fiecărui mandat sunt clar definite.

 Apare atât o componentă religioasă (donații în bani sau lumânări,

bisericile la care trebuie să se meargă, rolul și susținerea clericilor de
către Uniune etc.), precum și una caritabilă de într-ajutorare (ajutorul
în caz de deces, în caz de boală, participarea la serviciul funerar etc.).

 Luarea cuvântului și respectarea agendei anunțate sunt clar

reglementate: „Nimeni nu se va ridica la adunarea maeștrilor pentru a
se pronunța asupra unui subiect decât dacă acest subiect a fost
propus de către ofițeri sau supraveghetor.”
 Primele atestări documentare ale
breslelor de zidari (1)
• Carta meseriilor (1268)
• Reguli pentru a lua un ucenic și perioada de ucenicie
• Accentul pus pe corectitudine și onestitate în desfășurarea activității
• Autoritatea maestrului breslei asupra tuturor membrilor

• Anglo-Norman Charges (1356)

• Se pune un accent deosebit pe seriozitate și pe calitatea lucrărilor
prestate de membrii breslei.
• Instituie garantul pentru liniștea celui care comandă lucrarea.(Nașul)
• Perioada de ucenicie este stabilită la 7 ani.

• Ordonanțele York (1370)

• Stabilește durata zilei de muncă, sărbătorile și zilele libere
• Permite băutura în lojă „După-amiază pot bea în lojă etc.”
• Instituie perioada de probă
 Primele atestări documentare ale
breslelor de zidari (2)
• Statutele de la Regensburg (1459)
• Stabilesc luarea deciziilor ce privesc breasla prin vot
• Stabilesc regulile ce trebuie respectate de membri (Old charges)
• Menționează structura: Maeștri ai Lojii, Companioni și Ucenici.

• Ordonanțele de la Torgau (1462)

• Legiferează instituția Maestrului șantierului
• Legiferează obligația carității (cutia milei) și datoria de întrajutorare,
inclusiv în caz de deces al unui membru
• Legiferează litigiile și contravențiile

• Ordonanțele de la Strasbourg (1562)

• Este considerat ultimul regulament german al masonilor operativi
• Face referiri la salut și atingeri
• Menționează datoria păstrării secretului
 Regius (Halliwell) 1390

• Poem în 794 de versuri, este considerat unul dintre cele

mai importante documente ale masoneriei operative

• Prima parte prezintă întemeierea Masoneriei de către

Euclid în Egipt și introducerea ei în Anglia sub regele
Athelstan

• Urmează 15 articole și 15 puncte care tratează datoriile

morale

• Poemul continuă cu povestea celor patru încoronați,

Turnul din Babilon, cele șapte arte liberale, un îndemn
legat de participarea la slujbă și reguli despre cum să ne
comportăm în Biserică, o instrucție legată de bunele
maniere.
 Regius (Halliwell) 1390

• Documentul îl prezintă pe Euclid ca „tată” al masoneriei

• Masonul trebuie să fie onest, de bune moravuri, liber, fără
defecte fizice, harnic, priceput și discret
• Se menționează obligativitatea iubirii de Dumnezeu și de
semeni
• Prezintă legenda „Ars quatuor coronatorum”, sau „Arta celor
patru încoronați”. Povestea se referă la patru zidari, care au
fost rugați să sculpteze imaginea regelui pentru a fi venerat,
dar au refuzat, deoarece, în calitate de creștini, nu voiau să
creeze imaginea unui zeu păgân. În consecință, sunt executați.
• „Regius” continuă cu câteva mențiuni legendare: construirea
Turnului Babel, predarea geometriei de către Euclid, care pune
bazele celor șapte științe: Gramatica, Dialectica, Retorica,
Muzica, Astronomia, Aritmetica și Geometria.
 Manuscrisul Cooke (1450)

• Spre deosebire de Regius, manuscrisul Cooke are forma unei

proze lungi.
• Prezintă istoria legendară a Craft-ului, descriind povestea
copiilor lui Lameh, un descendent al lui Cain (Jabal -
geometria, Jubal - muzica, Tubalcain - metalurgia, Naameh -
țesutul)
• Menționează Potopul și cei doi stâlpi legendari descoperiți mai
târziu de Pitagora și de Hermes.
• Prezintă legenda Turnului Babel și începuturile masoneriei în
Anglia sub regele Athelstan.
• Un anume fragment al textului este extrem de important, pentru
că afirmă că fiul regelui s-a alăturat Francmasoneriei în calitate
de mason speculativ
• Examinarea ucenicilor este o cutumă perpetuată în masoneria
speculativă. Acest text o menționează deja din 1450.
 William Watson (1535)
• Reia istoria legendară a Craft-ului într-o forma foarte
asemănătoare cu Cooke.

• Enumeră științele liberale.

• Menționează construcția Templului lui Solomon.

• La fel ca cele mai multe documente masonice ale

vremii, și acesta începe cu o invocare a Domnului. Dacă
Carta de la Köln începe cu „Întru gloria lui Dumnezeu
cel Atotputernic”, în acest caz primul rând este „În
Domnul stă toată speranța noastră”.
 Lansdowne (1560), Grand Lodge
Nb. 1 (1583) și York nr. 1 (1600)
• Au un conținut identic aproape integral.
• Stilul documentului Lansdowne este greoi. De cele mai multe ori e
scris fără o logică clară a propozițiilor în frază, cu semne de
punctuație folosite ilogic.
• Vestea bună este că în manuscrisul „Grand Lodge nr. 1” același text
este preluat aproape identic și într-o formă de exprimare mult mai
coerentă.
• Ca și în cazul celorlalte Old Charges, Grand Lodge Nb. 1 include o
definiție a celor șapte Științe Liberale, o evocare a istoriei
Meșteșugului din țara Egiptului până în cea a Angliei și lista
regulamentelor ce trebuie respectate cu strictețe de către masoni.
• Scris la o diferență de aproape douăzeci de ani după „Grand Lodge
nr. 1”, manuscrisul York nr. 1 are o structură similară cu acesta și doar
câteva mici diferențe față de manuscrisul Watson, scris cu 65 de ani
mai devreme
 Statutele William Shaw
• Primul set de statute specifică 22 de reguli și reglementări menite să
legifereze activitatea și comportamentul maeștrilor masoni și ale
ucenicilor lor.
• Doar un an mai târziu, în 1599, Schaw prezintă un nou statut,
complementar primului, ca urmare a disputelor dintre Loja din
Edinburgh și Loja din Kilwinning asupra vechimii și întâietății lor.
• Epitaful lui Shaw spune:
„Această umilă structură de piatră acoperă un om extrem de abil, de o
probitate remarcabilă, de o integritate unică, împodobit cu cele mai mari
virtuți - William Schaw, Maestru al Lucrărilor Regelui, Președinte al
Ceremoniilor Sacre și Șambelan al Reginei. A murit la 18 aprilie 1602.
Printre cei vii a locuit cincizeci și doi de ani; a călătorit în Franța și în
multe alte regate pentru a-și perfecționa spiritul; n-a avut nevoie de
pregătire liberală; a fost cel mai priceput în arhitectură, recomandat
marilor lorzi pentru darurile deosebite ale minții sale. Nu numai că era
neobosit în muncă și afaceri, dar era constant activ, fiind îndrăgit de
oamenii de bine care l-au cunoscut. S-a născut pentru a face fapte bune și
a câștiga astfel inimile oamenilor; acum trăiește veșnic cu Dumnezeu”.
 Manuscrisele Harleian (1600-1655)
• Harleian Nr. 1942 este scris pe 20 de pagini de hârtie. Marele său punct de interes
este conținutul „Articolelor Hew” de la 26 până la 31, care nu se regăsesc în nicio
altă parte, cu excepția Constituțiilor lui Roberts din 1722. Acest manuscris este
unul din puținele care conțin „Îndatoririle ucenicului”. Dintre celelalte pot fi
menționate York din anul 1693, Hope, Wren, Watson și versiunea tipărită de
Roberts în 1722.
• Secretul: „Veți asigura și veți păstra secrete părțile obscure și complicate ale
Științei, fără a le dezvălui nimănui cu excepția celor care le studiază și le folosesc
cu aceeași credință”.
• Nevoia prezenței unui număr minim de companioni pentru a „face” un mason
apare în articolul 15.
• Harleian Nr. 2054 este important deoarece prezintă o nouă versiune a jurământului
masonului total diferită față de toate formele anterioare.
• Tot în acest manuscris apare un pasaj care ar putea fi interpretat drept germenele
lojii formate din 7 maeștri: „Le-a obținut de la tatăl său, regele, o cartă și o
împuternicire de a ține fiecare 7 o adunare oriunde ar fi vrut în cadrul regatului
său, pentru a-și corecta singuri statutele și abaterile făcute în cadrul meseriei”.
 Prima (1601) și a doua
(1628) cartă Sinclair
• Aceste documente au mai degrabă un statut de
petiție decât de Cartă (garanție a unor drepturi).
Reprezentanții câtorva loji (Dunfermline, St.
Andrews, Edinburgh, Aitchison's Haven și
Haddington) au semnat acest document adresat
regelui James al VI-lea.
• Prin această Cartă, William Sinclair, senior de
Rosslyn și membru al familiei care a construit
vestita capelă Rosslyn, era numit patron și
ocrotitor al masonilor „cu acordul și
consimțământul expres al lui William Schaw,
Maestru al Lucrării”.
The Edinburgh Register
House (1696)
• Acest manuscris este cea mai veche dovadă că la
vremea respectivă, cel puțin în Scoția, se folosea un
sistem cu doar două grade; a doua secțiune a sa descrie
ceremoniile de primire ca Ucenic și Companion.
• El oferă un interesant Catehism masonic cu întrebări și
răspunsuri și un ritual de primire. Catehismul este
centrat pe ideea că doar cel care deține cuvântul este
cu adevărat mason.
• Cu un conținut puternic alegoric, documentul explică
anumite părți ritualice, inclusiv o bună parte a unui
ritual de inițiere. Forma lojii este și ea descrisă într-o
suită de întrebări și răspunsuri.
• Cel mai relevant exemplu este faptul că prima lojă „s-a
ținut” în pridvorul Templului lui Solomon.
 Inigo Jones (aprox. 1607-1655)
• Modul atent în care este scris textul și frumoasa legătorie par să indice faptul
că a fost pregătit pentru o lojă distinsă sau vreo persoană regală sau nobilă.
• Inigo Jones a fost primul mare arhitect al începutului perioadei moderne din
Anglia și primul care a folosit regulile proporțiilor vitruviene în clădirile sale.
Jones a fost cel care a introdus arhitectura clasică romană și renascentistă în
Marea Britanie.
• Deși structurat similar oricărui „Old Charge” al perioadei respective, textul
începând cu prezentarea științelor liberale, istoria meșteșugului și o lungă listă
de obligații, totuși în cazul acestui manuscris există două trăsături distinctive
care-l fac important:
• prezența celor două scrisori dintre Solomon și Hiram din Tyr, care se
regăsesc doar în manuscrisele din familia Spencer (Spencer, Dodd, Cole
și Jones).
• Manuscrisul lui Inigo Jones dă numele arhitectului Templului ca fiind
Hiram Abif, un nume atestat documentar pentru prima oară în această
formă în jurul anului 1640 și care a început să fie folosit curent în
manuscrise doar după anul 1722.
 Manuscrisele Sloane Nr 3848
(1646) și Nr. 3329 (1700)
• Primul manuscris Sloane (Nr.3848), format din 13 pagini și
catalogat sub numărul 3848, este una dintre cele mai complete copii
existente ale Vechilor Constituții.

• Sloane nr. 3329 este la rândul său interesant și valoros; o mică parte
din el a fost inserată de Findel în „Istoria Francmasoneriei”. El se
deosebește de primul pentru că nu este o copie a Vechilor
Constituții, ci o descriere a ritualului societății masonilor operativi
liberi din perioada respectivă. Iată ce-l face foarte valoros pentru
istoria Francmasoneriei.

• Secțiunea semnelor pare a fi scrisă sub forma unei divulgări; ele

sunt extrem de prețioase, căci multe s-au păstrat până în vremurile
noastre: semnul penal, pașii, strângerile de mână, bătăile la poarta
templului.

• O atenţie specială aș dedica șervetului pus pe umărul stâng și crucii

făcute cu paharul la masă, obicei care s-a păstrat până în zilele
noastre în ritualul de agapă al Ritului Scoțian Rectificat.
 Manuscrisul Chetwode
Crawley (1700-1720)
• Manuscrisul reproduce aproape cuvânt cu
cuvânt textul așa-numitei „Minute Haughfoot”,
datată 1702. Mai apoi, odată cu descoperirea
manuscrisului Edinburgh Register House,
conținutul lor s-a dovedit practic identic.
• Toate aceste documente fac referiri la doar
două grade: suntem în perioada în care
masoneria albastră nu era încă structurată în trei
grade !
Manuscrisul Dumfries
Nr. 4 (1710)
• Este evident că avem referințe creștine în majoritatea
textelor masonice vechi, dar niciunde atât de multe ca
în Dumfries No. 4 și Graham (1726).
• Manuscrisul oferă detalii legate de construcția
Templului dintr-o perspectivă evident creștină, mai
ales când e vorba de semnificație.
• O altă particularitate notabilă a manuscrisului este
menționarea scării lui Iacob, element care nu apare în
niciun alt text al vremii.
• Echerul, compasul și Biblia sunt menționate pentru
prima oară împreună în manuscrisul Dumfries Nr. 4.
Atunci când menționează cei trei piloni, documentul
oferă un răspuns unic prin faptul că sugerează că
aceștia ar simboliza cele trei obiecte majore ale lojii -
echerul, compasul și Biblia.
 Manuscrisul Trinity Manuscrisul Kevan
College (1711) (1714-1720)

• Este primul manuscris cunoscut care • O resursă valoroasă pentru cercetătorii și istoricii care
menționează explicit trei grade distincte în studiază istoria fraternității, oferind o perspectivă unică
rândul masonilor: Ucenici, Calfe și Maeștri, asupra practicilor din acea vreme.
fiecare având propriile sale secrete.

• Unul din aspectele interesante ale manuscrisului constă

• Textul este scris sub formă de Catehism în descrierea diferitelor grade și a „secretelor” asociate
masonic (instrucție prin întrebări și răspunsuri) fiecăruia, ajutând astfel la completarea bagajului de
cunoștințe pe tema primilor pași în domeniul semnelor,
cuvintelor, cutumelor și catehismelor masonice.

• Manuscrisul are formă de stenogramă. Originile

manuscrisului sunt neclare; se crede că a fost scris
chiar de un membru al familiei Kevan, familie cu o
prezență proeminentă în comunitatea masonică a
Scoției secolului al 18-lea.
 Manuscrisul MacNab (1722)
• Textul aparține familiei de documente Roberts, din care mai
fac parte Grand Lodge Nr. 2, Harleian Nr. 1942, Rawlinson
și Roberts.

• Macnab conține câteva paragrafe care stârnesc interesul, de

exemplu regula 23: „sau dacă este ținută în fiecare trimestru
sau ori de câte ori este decis de către voi, cei care sunteți de
mult timp în lojă”.

• Menționează forma modernă de conducere a lojii printr-un

Maestru și doi Supraveghetori: „În al patrulea rând, pe viitor
societatea și fraternitatea francmasonilor va fi legiuită și
condusă de un Maestru și doi Supraveghetori și va convoca
în fiecare an câte o adunare generală”.
 Constituțiile lui Roberts (1722)
• Titlul exact al cărții este „The Old Constitutions
belonging to the Ancient and Honourable Society of Free
and Accepted Masons”.

• Fiind de esență operativă, „Constituțiile lui Roberts” par

să-l fi inspirat pe James Anderson când și-a scris propriile
Constituții, un an mai târziu.

• După ediția tipărită, textul a fost publicat în cinci

episoade în coloanele ziarului londonez „The Post Man”.
Reverendul Edmund Coxe a reeditat-o în 1871, apoi a
fost publicată în facsimil de către National Masonic
Research Society în 1916. William James Hughan (1841-
1911) menționează Constituțiile lui Roberts în lucrarea
sa, „The old charges of British Freemasons”.
Constituțiile lui Anderson (1723)
• Anul acesta sărbătorim tricentenarul apariției
acestor Constituții.
• În principiu, este opera a doi pastori protestanți,
James Anderson și John Theophilus Desaguliers.
• Redactarea a început sub ciocanul Ducelui de
Montagu și s-a încheiat sub ciocanul Marelui
Maestru Philip Wharton.
• Textul are valoare de text fondator (de Mare Lojă),
cartă universală a Masoneriei speculative.
• Structura textului păstrează intenționat structura
vechilor îndatoriri (Old Charges) ale pietrarilor din
lojile operative, pentru a poziționa Constituțiile din
1723 drept continuare a celor care au precedat-o.
• Partea istorică a Constituțiilor a fost scrisă în mare
parte de Anderson, care s-a inspirat și a preluat
pasaje din documente masonice anterioare.
Constituțiile lui Anderson (1723)
• Apare o relatare a Templului lui Zorobabel și a Cortului
lui Moise (care este prezentat ca Mare Maestru).
Inserează, de asemenea, o notă care-l menționează pe
Hiram Abif.
• Secțiunea „Îndatoriri” include șase reguli ce trebuie
respectate de orice francmason atât în interiorul, cât și în
afara lojii, inclusiv comportamentul în timpul mesei sau
atitudinea față de un frate care decide să se răzvrătească
împotriva conducerii națiunii sale. Cea mai mare parte a
acestei secțiuni a fost scrisă de George Payne, al doilea
Mare Maestru al Marii Loji a Angliei.
• Regulamentele au ajuns până la noi doar în forma în care
au fost rescrise de Anderson. În epocă a existat un conflict
serios legat de integrarea acestor regulamente în text fără
a fi fost aprobate în prealabil.
• Secțiunea de cântece masonice încheie lucrarea.
 Marele mister al francmasonilor
dezvăluit (1724)

• Acest pamflet anonim de 12 pagini, în format broșură, a fost

publicat la Londra și s-a vândut la prețul de 6 pence.

• „The Grand Mystery of Free-Masons Discover'd” (Marele mister

al francmasonilor dezvăluit) conține un catehism masonic bazat
pe întrebări și răspunsuri, jurământul, închinările și semnele de
recunoaștere ale masonilor.

• Se afirmă că textul a fost găsit printre documentele unui

francmason care a murit pe neașteptate, fiind publicate „spre
informarea publicului”. Așadar, face parte din seria de dezvăluiri
masonice.
 Întreaga instituție a
masoneriei (1724)
• Acest catehism pare a fi o versiune timpurie a
„The Whole Institutions of Free Masons
Opened” din 1725 (a se vedea mai departe).
• Documentul are un nume și o adresă aproape
ilizibile: „Mr John Page ... . Nr. 5 ... . Bristol”.
Se află într-o colecție privată.
Întreaga instituție a
francmasonilor deschisă (1725)
• Această fițuică anonimă tipărită pe ambele fețe a fost
publicată la Dublin în 1725. Este un text înrudit cu
„The Whole Institution of Masonry” datat cu un an
mai devreme și cu manuscrisele Essex (aprox. 1750)
și Graham (1726).
• Extras din Catehism:
De unde vii?
Vin dintr-o justă și venerabilă lojă de Maeștri și
Companioni aparținând Sfântului Ioan, care-i salută pe
toți frații desăvârșiți ai Sfintei noastre Taine. La fel te
salut și eu pe tine, dacă ești unul dintre ei.
Te salut cu bine, frate, salutările lui Dumnezeu să fie
prezente la întâlnirea noastră.
Care este numele tău?
Iachin.
 Manuscrisul Graham
Manuscrisul Wilkinson (1727)
(1726)
• Documentul are o importanță deosebită pentru cei care • Documentul este apropiat, ca și conținut, de
doresc să studieze dezvoltarea în timp a ritualurilor, căci catehismul Ucenicului din lucrarea „Masoneria
în cadrul acestui manuscris apar referințe clare și disecată” a lui Prichard, dar ordinea întrebărilor și
explicite la Noe, Solomon și Hiram Abif. răspunsurilor din cele două diferă.
• Manuscrisul ne încântă cu povestiri deosebite, fiind un
text de confesiune creștină care nu ezită să folosească
• Mai mult, Wilkinson conține aproximativ 12 întrebări
tipologia și simbolismul creștin pentru explicarea
și răspunsuri care nu se regăsesc în Prichard și invers,
simbolurilor masonice.
Prichard conține aproximativ 20 de întrebări și
• Începe cu examinarea unui Maestru Mason sub forma răspunsuri care nu există în Wilkinson.
unui catehism cu întrebări și răspunsuri.
• Urmează o versiune a legendei celui de-al treilea grad
• Forma textului și faptul că anumite întrebări și
care-l are pe Noe în prim plan și nu pe Hiram Abif
răspunsuri nu au o ordine logică sugerează fie un
• Textul relatează recuperarea corpului lui Noe (nu a lui catehism scris din memorie, fie o copie a unei
Hiram Abif!), dezgropat de cei trei fii ai săi cu speranța versiuni anterioare.
recuperării unui secret pierdut. Episodul în sine descrie
un ritual de necromanție, o invocare a unui mort, ceea
ce-l face unic și important în analiza ritualisticii
masonice timpurii.
 Masoneria disecată – Samuel
Prichard (1730)
• Este cea mai faimoasă dezvăluire publică a secretelor masonice din
istorie.
• În anii 1730 au apărut opt ediții, broșura fiind retipărită de cel puțin încă
opt ori în Anglia și Scoția până în anii 1740. A fost tradusă apoi în toate
limbile de circulație internațională.
• Deși apăruseră deja și alte expuneri publice ale Masoneriei în acea
perioadă, cartea lui Prichard dezvăluia mult mai mult și mult mai
detaliat; printre altele, oferea fără perdea cuvintele gradelor, semnele de
recunoaștere, strângerile de mână etc.
• Câteva măsuri de protecție au fost luate rapid de Marea Lojă a Londrei:
locul coloanelor Jachin și Boaz a fost inversat, anumite cuvinte sacre și
parole au fost modificate între grade etc., totul pentru a-i putea
îndepărta din nou pe profani de secretele templelor masonice.
• După introducere, Prichard dezvăluie catehismul sau examinarea prin
întrebări și răspunsuri a Ucenicului, Companionului și Maestrului
mason.
 Manuscrisul Dundee Simon și Philip (1740)
(1727)

• Documentul Dundee, cunoscut și sub • Analizând conținutul, se

numele de „Confesiunea masonilor” poate afirma că
sau „Mărturisirea masonilor”, a fost documentul aparține
tipărit în martie 1755 în publicația grupului de catehisme
„Scots Magazine”. masonice timpurii.
• Este vorba probabil de prima devoalare • Titlul original este „Un
a secretelor francmasoneriei scoțiene dialog între Simon, mason
de oraș & Philip, mason
• Manuscrisul conține jurământul,
călător”
Catehisme, pași etc.
• Este unul dintre puținele
manuscrise timpurii care
prezintă planul Lojii în
formă grafică.
 Ahiman Rezon
• Ahiman Rezon este o carte a Constituțiilor scrisă de Laurence Dermott
pentru Marea Lojă Antică a Angliei.

• A apărut în contextul conflictului dintre antici și moderni. La un nivel de

bază și simplist exprimat, „Loja antică” grupa frați dizidenți din loji
irlandeze, scoțiene și engleze, în timp ce lojile afiliate Marii Loji a Londrei
erau denumite moderne. O a doua cauză, la fel de importantă, ținea de
viziunea doctrinară diferită; aceasta puncta diferențele din practica rituală și
ceremonială apărute în prima parte a secolului respectiv.

• Trecând peste polemica cu modernii, Dermott lansează câteva idei

inovatoare pentru perioada respectivă: Francmasoneria ar trebui să fie
democratică, numirea ofițerilor și a demnitarilor trebuie reglementată,
libertatea de exprimare în lojă este inviolabilă etc. „Ahiman Rezon” insistă
și asupra unui alt aspect, care va deveni esențial în momentul unirii:
caritatea.
Masoni și templieri. Discursurile lui Ramsay (1736-1737)
• Discursul pe care Ramsay l-a rostit în 1736 este considerat a fi unul din
textele fondatoare ale Masoneriei gradelor înalte în general și ale
tradiției masonice templiere în special.
• Valoarea discursului lui Ramsay constă în dorința acestuia de a conecta
istoria Francmasoneriei cu cea a cruciadelor. Ramsay este primul care
atribuie Masoneriei universale un ideal suprem. În niciun moment nu
contrazice Constituțiile lui Anderson; nu face decât să înalțe spiritul
acestora până la a face din Masonerie o teologie a inimii. Locul ocupat
în istoria și dezvoltarea Ordinului de Cavalerul de Ramsay este unul
primordial, el fiind unul din precursorii Cavaleriei spirituale moderne.
• Tema implicării Cavalerului de Ramsay în crearea gradelor înalte
masonice a fost dezbătută pe larg în mediile masonice. Concluzia este
că deși n-a creat el însuși nici măcar un singur grad înalt, legenda
templieră pe care a prezentat-o în discursuri a avut o influență crucială
în apariția multiplelor grade de tip cavaleresc. Marele merit al lui
Ramsay este că prin discursul său a fundamentat teoretic un sistem
masonic original, diferit de cel englezesc, sistem pe care lojile franceze
ale vremii și-l doreau pentru a-și afirma independența.
 Conflictul cu Biserica Catolică
• Decretul de la Avignon „cu privire la suprimarea radicală a societăților, a ligilor și a
conspirațiilor care își spun frății” dă tonul în 1326.
• Emis de Papa Ioan al XXII-lea la Avignon
• Marea nemulțumire a acestuia era prestarea unor jurăminte și impunerea secretului asupra lucrărilor.

• Bula papală „In Eminenti” (1738)

• Probabil că cel mai important motiv al acestei ostilități a fost adoptarea pe scară largă în Masonerie a
„Noahismului” promovat de Constituțiile lui Anderson. Deschizându-şi rândurile pentru adepți cu religii
diferite, punând pe picior de egalitate toate formele religioase, Francmasoneria a fost acuzată de conspirație la
distrugerea tuturor acestor religii.
• Merită menționat că primele condamnări papale nu fac absolut nicio referire la considerații teologice. Primele
acuze sunt din sfera „pericol pentru stabilitatea și ordinea socială”.
• Papa Benedict al XIV-lea emite bula „Providas” pe 18 Mai 1751. Aceasta se bazează pe
argumente juridice: afirmă ilegalitatea canonică și civilă a Francmasoneriei în baza
dreptului roman și a legislației statelor care interziseseră fraternitatea în acea perioadă.
• Urmează „Ecclesiam” (1821), „Quo Gravioria Mala” (1825), „Traditi Humilitati” (1829),
„Litteris Altero” (1830), „Mirari Vos” (1832), „Qui pluribus” (1846), „Humanus Genus”
(1884) etc.
• Francmasoneria este condamnată drept conspiratoare împotriva bisericii, sectă, asociație criminală, etc.
• Cei mai prolifici Papi în a o condamna sunt Pius al IX-lea (6 bule) și Leon al XIII-lea (8 bule)
 ... Și totuși .... creștinismul
absolut al documentelor

• Masonii medievali erau constructorii catedralelor și colaborau

strâns cu clericii!
• Aproape toate documentele operative încep cu o invocație sau
rugăciune către Dumnezeu, Sfânta Treime sau Fecioara Maria.
Conținutul unora dintre ele este profund creștin, dovedind fără
dubii că la începuturi, masoneria a fost de un singur fel:
creștină!
• Declararea universalității masoneriei a stat la baza conflictului
masonilor speculativi cu Biserica. Toate bulele au fost emise
după ce Anderson și Desaguliers și-au publicat constituțiile.
• Conflictul s-a acutizat datorită învățăturii ezoterice cu rădăcini
în gnosticism (mai ales gnoza valentiniană), origenism și
iudeo-creștinismul primar, cel al primelor 5-6 secole, plus
conexiunile cu alchimia, cabala și alte tradiții oculte.
 Vă mulțumesc pentru atenție!
În varianta E-pub, În format tipărit, lucrarea poate fi comandată de aici:
lucrarea poate fi comandată de aici: https://booksandmore.ro/ezoterism-spiritualitate/12515-documente
le-constitutive-ale-francmasoneriei-ioan-gabriel-dalea.html

De asemenea, în maxim 10 zile va fi disponibilă în rețelele de librării

(Cărturești, Compania de librării București, Libris.ro,
Depozituldecarte.ro, Librarie.net etc.)

În fine, nu uitați să dați Like & Follow:

https://www.facebook.com/profile.php?id=100089706680888