8.

Societăţile secrete în Anglia

în Anglia creştinismului timpuriu

Ritul de York este cel mai vechi şi cel mai puternic rit masonic recunoscut, şi care are cel
mai mare număr de membri care activează pe toate continentele lumii. Prima atestare
istorică – REGIUS POEM – document descoperit în secolul XVII, care tratează istoria
masoneriei din sec. X. Prima Mare Lojă a fost înfiinţată în oraşul York în 926, sub domnia
regelui Athlestane (fiul lui Alfred cel Mare), iar primul Mare Maestru a fost prinţul Edward,
fratele regelui.
1725 – Marea Lojă din York, considerată izvorul Masoneriei, se constituie în Marea Lojă
Antică care consideră gradul de Mason al Arcului Regal ca parte necesară a Masoneriei
Antice şi care pe emblema sa are elemente de heraldică specifice acestui grad: cei doi
heruvimi, chivotul legii şi cele patru steaguri ale triburilor israelite.
1813 – se constituie Marea Lojă Unită a Angliei, prin unirea Marilor Loji independente ale
Masoneriei Antice şi moderne de pe teritoriul Angliei. În actul de uniune se stipulează:
„Se declară şi se pronunţă că Masoneria pură se compune din trei grade: ucenic
(discipol), calfă (companion) şi maestru şi include Ordinul Suprem al Holy Royal Arch, dar
acest articol nu interzice ca Lojile să se întâlnească şi să lucreze în Ordinele cavalereşti în
conformitate cu Constituţiile acestor Ordine”.
Ritul de York se compune din Corpurile Masonice Capitulare, Criptice şi Cavalereşti,
alături de corpurile paramasonice reprezentate de Ordinul De Molay pentru tinerii între
12-21 ani şi Ordinul Trandafirului pentru soţiile de masoni.
Prin parcurgerea şi înţelegerea simbolului fiecărui grad, cel ce caută neobosit Lumina,
descoperă adevărurile ferite de accesul profanilor, prin ocultarea voită a întregii ritualistici
masonice. În final, accederea la cele mai înalte grade ale Ritului de York are drept
rezultat desăvârşirea educaţiei masonice şi a spiritualităţii pentru a deveni un perfect
Maestru Mason. Aceasta este exprimată şi de simbolistica fenomenului morţii care apare
ca act iniţiatic final, desigur la scară diferită si progresiv, incepand cu ritualul gradului trei
în masoneria simbolică si continuand cu ritualurile Corpurilor Capitulare, Criptice si
Cavalereşti.
Pentru a sublinia importanţa Ritului de York în Francmasoneria universală este suficient
să amintim că Marele Maestru al Marii Loji Unite a Angliei, care conform tradiţiei este un
membru al Casei Regale, este în acelaşi timp şi Înalt Mare Preot al Supremului Mare
Capitul al masonilor Arcului Regal din Anglia.

Creştinizarea anglo-saxonilor şi întemeierea primei episcopii la Canterbury, la sfârşitul

secolului al VII-lea, aduc modificări în normele confreriilor de constructori, vechile
ritualuri ca şi regulile de iniţiere căpătând formule adecvate noii religii dominante, fără ca
prin aceasta să se piardă manoperele oculte – semne şi procedee magice, secretul şi
ceremonialul iniţierilor etc. — şi nici tradiţiile de solidaritate şi întrajutorare etico-
profesională moştenite din antichitatea romană.

După secolul al VII-lea, în confrerii nu mai puteau intra decât oameni liberi, deoarece
doar ei se bucurau de privilegiul circulaţiei nestingherite dintr-o localitate într-alta. Cum
aceştia erau denumiţi freemason, adică ziua liberi, asociaţiile lor au început a se chema
masonerii. Fiecare grupare masonică a căpătat termenul de lojă.

Invazia danezilor în Kent, Anglia de est şi Northumbia aduce ruina oraşelor şi a

bisericilor, astfel încât, după bătălia de la Edington şi alungarea danezilor din Londra de
către Alfred cel Mare, regele Wessex-ului (anul 886), asociaţiile de masoni capătă din
nou amploare şi privilegii, datorită cererii masive de construcţii. În anul 925, regele
Ethelstan confirmă privilegiile lojilor masonice, dându-le un regulament (Constituţia de
la York). În acelaşi timp, constructorii îşi aleg ca patron pe Sfântul Ioan, deoarece
sărbătorirea acestuia coincidea cu solstiţiul de vară, moment astronomic celebrat prin
ritualuri magice de către membrii confreriilor de zidari încă din antichitate. Drept urmare,
masonii vor lua numele de fraţi ai Sfântului Ioan.

Confreriile de zidari „Fraţii Sf. Ioan” se răspândesc acum pe continentul european,

căpătând din partea papilor privilegiul de a zidi catedrale, precum şi diploma care le
scoteau de sub jurisdicţia locală şi a edictelor regale. Aceste mari avantaje determină pe
mulţi oameni de artă şi gânditori să ceară a deveni membri asociaţi ai lojilor masonice,
profitând de faptul că legislaţia vremii prevedea obligaţia pentru fiecare burghez de a fi
neapărat înscris într-o breaslă. Intrând în lojile masonice, aceştia au adoptat insignele,
termenii meseriei de zidar şi s-au supus regulilor de breaslă, cu scopul de a putea dezbate
nestingheriţi, în mod secret, în adunările oculte masonice, idei filosofice şi căi de
reformare politică a societăţii. Era o ipostază nouă de exteriorizare a unor năzuinţe care,
exprimate public, deschis, ar fi fost condamnate atât de autoritatea regală, cât mai ales de
Biserica catolică, obsedată de ideea ereziilor pe care le vedea în orice încercare
inovatoare.

Fenomenul are ca urmare transformarea unor loji masonice ce activau ca asociaţii de

breaslă ale zidarilor într-un fel de cluburi desfăşurând în aparenţă o activitate declarată de
cercetare a naturii, dar având, în secret, o serie de ţeluri politice şi sociale.

Prima acţiune politică de succes a masoneriei a fost înscăunarea lui Carol al II-lea după
moartea lui Cromwell. Astfel, decapitarea regelui Carol I (1649) provoacă reactivarea
puternică a masonilor din Anglia şi Scoţia care, în secret, au hotărât să restabilească
tronul şi totodată să submineze autoritatea lui Cromwell, dând conspirativ
francmasoneriei un caracter prin excelenţă politic şi organizînd-o pe mai multe grade.
Acţiunile aşa-zişilor masoni acceptaţi, adică a acelor membri ai confreriilor care nu erau
arhitecţi sau constructori, au ca rezultat proclamarea lui Carol al II-lea ca rege al Angliei
(29 mai 1660) şi batjocorirea mormintelor lui Cromwell şi Ireton.

După 1660, francmasoneria se transformă definitiv din confrerie profesională în

societate ocultă
Carol al II-lea, primit mason în timpul exilului, îşi va arăta, recunoştinţa faţă de loji,
acordându-le graţie şi onoruri, prin el masoneria primind de atunci şi denumirea de „Arta
regală”, deoarece contribuise în mod special la restaurarea tronului. Acesta poate fi
socotit momentul în care masoneria s-a transformat integral într-o societate ocultă cu
caracter strict politic, părăsind definitiv vechiul ei caracter de confrerie profesională

Germania
Vechii Cautatori de Lumina din Bavaria (Ordo Illuminati)

La 1 mai 1776, in Bavaria, un doctor in teologie - Adam Weishaupt - a fondat societatea

"Vechii Cautatori de Lumina din Bavaria", care va deveni in scurt timp cunoscuta sub
denumirea de "Ordo Illuminati" (Ordinul Iluminatilor). Weishaupt a sustinut ca numele
provenea din scrierile mai vechi si insemna "cei care detin Lumina". Nesta Webster, in
"Mondial Revolution", sintetizeaza foarte bine precestele radicale ale "Noii Ordini Mondiale",
asa cum rezulta din scrierile lui Weishaupt:

1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietatii private;

3) Abolirea mostenitorilor;

4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);

6) Abolirea tuturor religiilor.

Fireste ca un asemenea program, atat de radical, a atras imediat atentia autoritatilor din
Bavaria, care au reactionat inca din 1784, interzicand ordinul si condamnandu-i la moarte pe
membrii. Acesta nu numai ca a supravietuit haituielilor, dar a continuat sa se extinda in lume.
Astfel, de la cinci membri, cat avea initial "Ordo Illuminati", curand Ordinul numara 300 de
membri, din toate straturile sociale si profesionale: aristocrati, studenti, comercianti, doctori,
avocati, judecatori, ofiteri, profesori, functionari publici, bancheri, ba chiar ministri. Printre
cele mai notabile personalitati ale timpului care devenisera, in secret, membri ai "Ordinului
Iluminatilor" se numarau ducele de Orleans, contele Klemens Von Metternich, Ecaterina a II-a
a Rusiei, Johann Gottfried von Herder (filosof), contele Gabriel de Mirabeau (cu un rol esential
in Revolutia franceza de la 1789), ducele Ferdinand de Brunswick, Johann Wolfgang von
Goethe (marele poet), Christian al VII-lea al Danemarcei, Gustav al III-lea al Suediei etc. In
1783, numarul membrilor "Ordo Illuminati" atingea 600 (potrivit lui D. Rivera si Myron Fagan),
iar peste un an acest numar depasea 3000 de membri. In 1786, potrivit lui Fagan, "Iluminatii"
isi constituisera filiale secrete ale ordinului in numeroase state europene: Germania, Austria,
Ungaria, Anglia, Scotia, Polonia, Franta, Belgia, Elvetia, Italia, Olanda, Spania, Suedia,
Transilvania, Rusia si Irlanda. La aceeasi data, "Ordo Illuminati" se infiltrase in America (in
1785, la New York functiona societatea secreta "Colombia", care le apartinea), precum si in
Africa. Primul profet al "Ordinului", cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au
inspirat alte societati secrete influente - "Carbonarii" lui Giuseppe Mazzini, "Liga Dreptilor" lui
Karl Marx sau "Decembristii" lui Cernisevski - a fost Adam Weishaupt, din acest punct de
vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a
supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.
Adam Weishaupt a "intemeiat" Ordinul Iluminatilor la 1 mai 1776, zi serbata de stanga din
lumea intreaga
Liderul "Iluminatilor", Adam Weishaupt, s-a nascut pe 6 februarie 1748, ca fiu al unui rabin.
Se crede ca ideea distrugerii Bisericii Catolice a fost preluata de el din cartile de filosofie ale lui
Voltaire.
In 1779, bancherul Mayer Amschel Bauer (cunoscut sub numele Mayer Amschel Rothschild ) il
insarcineaza pe Adam Weishaupt cu constituirea unei societati secrete, care sa ramana la
dispozitia sa si a planurilor sale politice. Adam Weishaupt este si un initiat. Studiase doctrinele
anti-crestine ale maniheistilor, care il introdusesera pe Weishaupt in astrologie, in magie si in
medicina oculta. Un anume "negustor Kolmer" din Iutlanda (teritoriu la granita Germaniei cu
Danemarca) il initiase in practicile magice egiptene inca din 1771. Weishaupt studiase, in
acelasi timp, puterea misterelor eleusine si ale cultului secret al pitagoreicilor. (Pitagora, filosof
din secolul al 6-lea i.C., considera ca oamenii trebuie sa isi uneasca averile si sa traiasca in
comun, o idee preluata de "Liga Dreptilor", apoi, de "Liga Comunistilor"). El se mai initiase in
invataturile esenienilor, iar in biblioteca sa se gaseau carti, precum "Cabala" sau "Misterele lui
Solomon". Cercetase diferite scrieri iezuite, in cautarea unui nou tip de societate secreta .
Planuia sa aduca in aceasta societate secreta oameni cu calitati si talente deosebite in
domeniile lor sau care se bucurau de o mare influenta . Mai intai, Adam Weishaupt - cu
sprijinul lui Meyer Amschell Bauer "Rothschild" - a unit mai multe grupuri oculte intr-o
societate secreta numita "Rasaritul", care s-a pastrat pana in zilele noastre. Timp de cinci ani,
el a lucrat la un plan care sa-i aduca in jurul sau pe cei hotarati sa lupte cu opresiunea
religioasa si cu sistemul social. Incerca si spera sa inlocuiasca crestinismul cu o "religie a
ratiunii". Ideea initiala s-a materializat in "Scoala Intelepciunii", al carei tel era "sa faca rasa
umana mai buna, ca sa devina o mare familie fericita".
"Scoala Intelepciunii" pleda pentru "perfectionism" - au fost numiti si "Perfectibilii" -, dar
era lipsita de aerul de mister si de intriga, pe care urmarea sa-l dea Adam Weishaupt societatii
sale secrete. In 1774, Weishaupt a scris un articol programatic, "Sidonii Apollinarus
Fragment", care trebuia sa pregateasca opinia publica pentru "doctrina ratiunii". In acest
articol, el scrie: "Principii si natiunile vor disparea de pe fata Pamantului. Rasa umana va
deveni o singura familie, iar lumea va apartine oamenilor rationali". Intre timp, sfatuit de
Rothschild , dr. Weishaupt se pregateste sa lanseze in secret organizatia "Iluminatilor" (adica
purtatori de lumina sau ratiune). La 1 mai 1776, sub conducerea familiei Rotschild, cu sprijinul
altor familii de evrei germani bogati - Wessely, Moses, Mendelsson - si a unor bancheri (Itzig,
Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea "Vechii cautatori de lumina din
Bavaria", care va deveni mai cunoscuta sub denumirea "Ordinul Iluminatilor". Weishaupt a
sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna "cei care detin Lumina". Se referea,
asadar, la persoanele "iluminate", spiritual si intelectual.
Sarbatorirea zilei de 1 Mai de catre toate statele foste comuniste, ca si de catre fortele de
stanga din lumea intreaga celebreaza, de fapt, infiintarea "Ordinului Iluminatilor" din 1776, de
catre Adam Weishaupt si Rothschild, desi semnificatia oculta a evenimentului a fost in
permanenta ascunsa.
Ordinul Iluminatilor a avut, initial, cinci membri: Adam Weishaupt, Mayer Amschel Bauer
(Rothschild), Kollmer (cel care l-a initiat in 1771 pe Weishaupt in practicile oculte egiptene),
Francis Dashood (initial membru in "Satanic Hellfire Club") si Alphonse Donatien de Sade
(cunoscutul scriitor). Cu acesti cinci oameni a pornit sa schimbe lumea prin Ordinul
Iluminatilor, incepand cu anul 1778.

"iluminatii" au propulsat un model de societate secreta condusa de lideri care isi ascundeau
adevaratele teluri fata de membrii grupului. Cu alte cuvinte, "Ordinul Iluminatilor" a lansat
"doctrina dubla", care implica faptul ca membrii de rand erau pusi la curent cu obiectivele
anodine, in timp ce "necunoscutii din varf" cunosteau adevaratele si cu totul diferitele scopuri
secrete ale "Ordinului". Ulterior, aceasta a condus catre "dubla gandire" si "dublul limbaj", care
au atins proportii paranoice mai tarziu in statele comuniste: numai membrii biroului politic
comunist, un grup restrans de persoane, cunosteau adevaratele secrete si scopuri politice ale
regimului; membrii obisnuiti ai Partidului (Ordinului) erau familiarizati cu scopuri si lozinci
foarte diferite.

Ordinul "iluminatii" a creat prototipul primei societati secrete angrenate in lupta politica.
Obiectiv trasat (cum am vazut mai sus) de Weishaupt. Ei au facut munca de pionierat in
aceasta directie, folosind permanent infiltrarea si subterfugiul, pentru a-si atinge obiectivele:
cucerirea puterii politice si o noua ordine mondiala.

In tot secolul al XIX-lea, "iluminatii" au infiltrat constant francmasoneria, cu deosebire

societatile secrete de tip francmasonic: "Carbonarii" italieni, "Decembristii" rusi ori "French
Philadelphes".

In 1777, Weishaupt insusi se infiltreaza in "Loja Eclectica masonica "Teodor al Bunului

Consiliu"" din Munchen, unde lanseaza ideea fuzionarii cu masonii. Catre mijlocul lui 1779, loja
masonica din Munchen se afla deja sub influenta totala a "iluminatilor".

In primii patru ani, Ordinul" recrutase 60 de membri importanti, printr-un comitet numit
"Insinuatorii", iar aproape 1000 de alte persoane se gaseau "afiliate" Ordinului. Curand, alte
trei mari loji "iluminate" au fost stabilite, pentru a cuprinde noi membri.

Desi Ordinul Iluminatilor cuprindea 13 grade prin intermediul "Adeptilor", iluminatii incepusera
sa faca pe "sfetnicii" guvernelor mai importante ale Europei. Evident tainuindu-si apartenenta
la Ordin , in spatele lojilor fracmasonice, in care se infiltrasera.
Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub
presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o
conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi.
La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor
cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis
cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret
planul Revolutiei franceze ( NOTA 1 ) care se va declansa sapte ani mai tarziu . Contele de
Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden , i-a dezvaluit
ulterior unui prieten: "Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult
mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat
de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica".

francmasoneria în forma ei actuală apare în Marea Britanie în secolul XVIII