Sunteți pe pagina 1din 64

O SUTĂ DE ANI DE INDEPENDENȚĂ ȘI TRADIȚIE

u
ndr od
a v
lex Voe
“ La început a fost cuvântul...” r:. A da-
F ai
V
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
PROMOVEAZĂ:
o masonerie spirituală
o masonerie tradițională
o masonerie românească
www.masonerie.com
Revistă editată de CENTRUL
LIBERTATE REGIONAL DE STUDII
EGALITATE FRANCMASONICE
PARIS - BUCUREŞTI
FRATERNITATE www.cuvantmasonic.ro ANUL XII - N.1 / 2018 - PREȚ 25LEI
Director General : Viorel DĂNACU
Editor Principal : George SAVU
Redactor Şef : Ştefǎnuț RADU
Redactor : Răzvan POPŞA
Graphic Designer : Alecsandru NEGRU
Director Marketing : Bogdan TĂNASE
Articole externe:
François ROGNON, Directorul Muzeului, Archivelor si Bibliotecii de la
Marea Lojă a Franței;
Serge LEUZINGER, Fost Mare Secretar G.L. Alipina, Hon. Jun. Gd. W. GL din Scoția,
Secretar la “Biblioteca Masonica August Belz” à Saint Gall, Elveția;
Iuliana GRAŻYŃSKA, Bibliotecară la Universitatea din Poznań, Departamentul
de Colecție Masonică, Polonia;
Laetitia CARLIER, Coordonatorul Muzeului Masonic din Belgia;
Jorge PAULINO-PEREIRA, Profesor Universitar, Marele Orient Lusitan;

Articole interne:
Viorel DĂNACU, Mare Mestru, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris - Bucureşti, România;
Ciprian Emanuel CRISTEA, Mare Maestru Regional - Arad, MAREA LOJĂ
NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice,
România;
Radu THEODORU, Scriitor român - General de Flotilă Aeriana (R) Grădiştea Giurgiu;
Rǎzvan POPȘA, Mare Maestru Regional - Transilvania, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ
A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, România;
Bogdan TĂNASE, Mare Secretar, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, România;
Ioan Mircea CHIRA, Mare Maestru Regional - Alba-Iulia, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ
A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, România;

ISSN 2457-4791
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

EDITORIAL
Fr:. Viorel DĂNACU 33º
Mare Maestru
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice
PARIS - BUCUREŞTI
România
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, este singura Obedienţă
masonică curată, care poate regenera masoneria de azi din
România prin redeşteptarea tuturor fraţilor, pentru a face
front comun împotriva ignoranţei, minciunii, înşelătoriilor,
corupţiei, traficului de influienţă, etc. care cu toţii azi spun că:
UCIDE.

C
„ red întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul Cerului şi al Pământului, al tuturor
celor văzute şi nevăzute.
Şi întru unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a
născut mai înainte de toţi vecii.
Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o
fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut.
Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din Ceruri şi S-a întrupat
de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a suit la Ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slava, să judece vii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună
cu Tatăl şi cu fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci.
Întru una, sfânta, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie.
Amin.”
Iniţiaţii trebuie să creadă cu tărie în Dumnezeu, Marele Creator, Marele Arhitect al
Universului, în revelaţia Sa şi nemurirea sufletului.
Iniţiaţii tuturor vremurilor au generat progresul prin descoperirea Marii Creaţii a
Universului, prin păstrarea armoniei şi a a tot ceea ce există, ştiind că fiecare contribuie la
realizarea Marelui Plan al Marelui Arhitect al Universului.
Întreaga lucrare iniţiatică, de autoperfecţionare, şlefuire continuă a pietrei brute, pentru
construcţia Marelui Templu Ideal al Umanităţii, este proclamată Întru Gloria lui Dumnezeu, Marele
Arhitect.
Credinţa, Sfânta Biblie şi munca sunt cele care menţin legătura tradiţională dintre om şi
Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului.
Crezul meu este să facem o masonerie românească, o masonerie pentru români, o
masonerie pe înţelesul românilor, o masonerie ritualică, morală, spirituală şi tradiţională, pentru o
Românie care este cu adevărat o minune a lui Dumnezeu.
Dunărea, creatoare de civilizaţie, Carpaţii, ca şi cum ai frânge o pâine în două, traşi spre
Lumină, ca de o mână dumnezeiască din adâncul Mării Panonice, ospitalitatea ţăranului român şi
credinţa cu toată fiinţa lui în Dumnezeu, sunt doar câteva repere care mă îndeamnă să cred, ce a
spus Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, că România este cu adevărat Grădina Maicii Domnului.
1
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

În decursul istoriei, românii s-au manifestat prin tot felul de răscoale, revolte, revoluţii ș.a.m.d.
pentru a fi liberi şi independenţi, pentru a avea drepturi şi de a scăpa de sub sclavia şi subjugarea
diferitelor ocupaţii străine.
Acest drum a fost lung şi cu sacrificii inimaginabile, să ne amintim de la Mihai Viteazul, toate
evenimentele istorice care s-au succedat, cum au fost răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, revoluţia lui
Tudor Vladimirescu, răscoala de la 1848 şi toate celelalte, au culminat cu realizarea Marii Uniri de la
1918.
Oamenii acelor vremuri erau foarte chinuiţi, încercaţi de mari greutăţi, motiv pentru care
credinţa, dreptatea, adevărul, dorinţa de libertate, egalitate şi fraternitate, erau deziderate care erau
îmbrăţişate de foarte mulţi oameni.
Masoneria acelor vremuri a avut un rol esenţial deoarece prin membrii ei, mulţii fiind şi
conducători ai multor mişcări revoluţionare, au influenţat în mod progresist spre ceea ce avea să fie
consfinţit odată pentru totdeauna, pe veci, Marea Unire de la 1918, de acum 100 de ani în urmă.
Mulţi tineri români au fost la studii în străinatate, foarte mulţi au fost şi iniţiati în masonerie,
unde au luat contact cu mari personalităţi ale vremii, au îmbrăţişat apoi curentele reformatoare care
circulau în toată Europa şi în lume şi anume ideile de dreptate, adevăr, unitate, egalitate şi libertate,
apoi revenind în ţară, au început să le pună în practică.
Aproape toţi unioniştii de la 1918, au fost şi francmasoni, idealurile lor masonice de Libertate,
Egalitate, Fraternitate, Adevăr, Dreptate şi Unitate, au coincis cu aceleaşi idealuri pe care le-au avut
românii de sute de ani.
În studiile şi cercetările noastre masonice, întreprinse la Paris, Lisabona, Viena, ș.a., am găsit
documente deosebit de importante care confirmă influenţa francmasoneriei române şi mondiale
asupra Marii Uniri de la 1918.
Avalanşa de informaţii provenite din cvarii surse de informare arhivistică, fie de la unele
instituţii, fie de la persoane fizice, atât din ţară, cât şi din străinătate, confirmă influenţa benefică a
masoneriei asupra evenimentelor care au avut loc, dar uneori şi rolul nefast al unor masoni în luarea
unor decizii la nivel internaţional, aşa cum redă în articolul din această revistă, scriitorul Radu Teodoru.
Aceste lucruri ne pun în situaţia de a fi foarte prudenţi în a face unele afirmaţii cu referire la
influenţa masoneriei asupra Marii Uniri de la 1918.
Tot ceea ce este prezentat în articolele dedicate Centenarului Marii Uniri, care sunt cuprinse în
revista Cuvânt Masonic, din această ediţie, iunie 2018, sunt rezultatul cercetărilor şi studiilor masonice,
realizate de autori împreună cu echipele de fraţi colaboratori, români şi străini, dar şi cu ajutorul
prietenilor noaştrii din cadrul Asociaţiei Muzeelor, Bibliotecilor, Librăriilor şi Arhivelor din toată lumea
cu sediul la Bruxelles.
Mulţumesc reprezentanţilor muzeelor, bibliotecilor şi arhivelor de pe cuprinsul întregii
Românii, care au avut bunăvoinţa şi au răspuns rugăminţii noastre de a identifica şi pune la dispoziție,
posibilele documente masonice existente în prestigioasele instituţii pe care cu onoare la conduc,
referitoare la Marea Unire de la 1918.
Este important ca şi Biserica Ortodoxă Română, care a tipărit încă de la începutul anului 2018,
volumele I şi II, intitulate: ,,BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ şi Marea Unire de la 1918”, pe care cu onoare
le-am primit din partea Preafericirii Sale, Părintele Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi noi
masoneria română trebuie să ștergem praful uitării după documentele vremii şi să scoatem la lumină
adevărurile masonice istorice, referitoare la Marea Unire de la 1918, atât de necesare cunoaşterii de
către generaţiile de azi şi viitoare.
Personal, am studiat cu mare atenţie cele două volume care sunt-document istoric-de mare
valoare pentru patrimoniu nostru cultural, istoric şi religios, din care am aflat despre rolul extraordinar
pe care biserica, sfânta noastră biserică ortodoxă română, l-a avut în decursul tuturor revoltelor,
răscoalelor, revoluţiilor despre care vă vorbeam la începutul editorialului meu.
Toate acestea au culminat cu prezenţa şi rolul hotărâtor al Bisericii Ortodoxe Române şi a
Întâiului Patriarh, Preafericitul Părinte Miron Cristea, care a fost şi Mare Maestru, consfinţind unitatea
tuturor românilor, într-o aceeaşi fiinţă naţională, prin Marea Unire de la 1918, într-o unitate de neam,
de limbă, de crez.
Cuvintele sunt de prisos, încerc împreună cu colaboratorii mei, să ne apropiem cât mai mult de
adevărurile masonice ale acelor vremuri, aşa cum au fost ele, să le facem cunoascute celor de azi şi de
mâine, ca un omagiu şi vie recunoştinţă faţă de toţi fraţii noştrii, care au oferit un prestigiu masoneriei
de atunci, făcându-şi pe deplin datoria faţă de ţară şi faţă de Ordinul Masonic Român.
2
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Sper ca românii şi toate instituţiile de azi să aibă un minimum de răgaz, în multitudinea de


probleme mult mai grele cu care se confruntă astăzi, să privească în oglinda retrovizoare a timpului şi
să vadă cine au fost şi ce au făcut românii acum 100 de ani în urmă şi cine sunt şi ce fac românii de azi.
Dacă vom reuşi măcar pentru căteva clipe să vedem diferenţa enormă dintre generaţii,
acţiunile total retrograde de astăzi ale multora, fie masoni, fie alte instituţii, poate ne vom da seama
că singura soluţie pentru regenerarea şi reconstrucţia României, nu este alta decât un om, cu o „mână
de fier”, care să fie cel mai bun român, cel mai bun patriot, un iubitor de ţară şi pământ.
Poate suna idealist, dar cred că trebuie să-l găsim între cei mulţi, iar dacă nu-l avem să-l
construim.
Masoneria astăzi ca şi acum 100 de ani, poate juca un rol extraordinar, dacă ar fi unită, ar fi o
masonerie cu adevărat patriotică, morală şi spirituală, practicând justiţia, apărând democraţia,
drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, construind o clasă de mijloc puternică, cu o
industrializare şi zootehnizare a agriculturii, modernă, ştiinţifică.
Masonii care cred cu adevărat în idealurile masonice, care doresc să aibe un ţel, o cârmă,
pentru ca România să-şi ocupe locul legitim în lume, trebuie să redea prestigiul masoneriei de acum
100 de ani în urmă, prin regenerarea masoneriei, prin eliminarea corupţiei şi greşit înţelese-i frăţii.
Generaţia tânără de iniţiaţi trebuie să fie mult mai exigentă cu respectarea cutumelor
masonice, să-şi însuşească landarmacurile şi să le practice riguros şi cu credinţă, devotement,
eliminând erorile din trecut.
Atunci când pe un frate din Brăila îl doare genunchiul, trebuie să ne doară genunchiul pe toţi
fraţii din ţară, arătând astfel o frăţie în adevăratul sens al cuvântului, practică, nu doar declarativă,
verbal, fără nici o vibraţie şi efect.
Au trecut 16 ani, enorm de mulţi, de când împreună cu Il:.Fr:.Nicu Filip, Primul Mare Maestru al
Marii Loji Naţionale din România după 1989, am demascat public corupţia din masoneria română,
corupţie inadmisibilă într-o frăţie şi în societate.
Am început cu reorganizarea şi regenerarea masoneriei din temelii transformând Marea Lojă
Naţionala a României, într-un spaţiu de cercetare a nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a
căilor şi mijloacelor necesare progresului şi modernizării, astfel, în 13-14 aprilie 2002, Conventul a
decis recunoaşterea, public, a Lojilor de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice.
Am reunit astfel, ca membrii sau vizitatori, pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea
gândirii masonice şi de problemele cu care se confruntă societatea contemporană, pentru a deveni
coloana de susţinere istorică, socială şi în cea mai mare parte metafizică a structurilor, ce am început
a dezvolta împreună cu ilustrul frate Nicu Filip Primul Mare Maestru al Masoneriei Române şi cel care
m-a investit cu toate prerogative masonice, acela de Mare Maestru.
Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetare Masonică, constituie dovada maturităţii gândirii
masonice prin adâncirea izvoarelor şi convergenţa lor într-o entitate doctrinară constituţional
filozofic masonică.
Îngrijorător a fost să vedem în toţi aceşti 16 ani, cum presa a publicat foarte multe cazuri de
corupţie ale unor francmasoni cu renume, cu funcţii mari în masonerie şi în conducerea ţării, iar
masoneria nu a făcut nimic pentru a-şi face curăţenie în propria ogradă.
Sunt foarte mulţi masoni care s-au complăcut, compromis, acceptând tacit această situaţie,
conducerea masoneriei a contestat public atunci, existenţa corupţiei în masonerie, condamnaţi fiind
noi cei care am demascat-o, numai că timpul şi presa au confirmat-o din plin, astfel că astăzi toată
lumea afirmă ca corupţia s-a generalizat aproape.
Vinovaţi sunt atât masonii din loji, cât şi din conducerea masoneriei, care tac, observaţi de
câţiva ani, nu mai fac nici o declaraţie publică, apar de două ori pe an la Gala Premiilor dinaintea
Sfintelor Sărbători de Iarnă de la Ateneumul Român, unde îşi dau premii între ei şi la Balul masonic de
la Casa Poporului.
Ori dacă masoneria se rezumă astăzi doar la aceste două evenimente, făcăndu-le public ca
fiind cele mai însemnate realizări ale lor, acoperindu-şi astfel trecutul sub masca onorabilităţii
Ordinului, nefăcând nimic ca să îndrepte lucrurile semnalate de noi cu 16 ani în urmă, fireşte că
comparaţia cu ceea ce faceau masonii acum 100 de ani în urmă şi ceea ce fac azi, este ca de la Cer la
Pământ.
Mesajul meu către toţi masonii care doresc să facă masonerie, este să se delimiteze de toate
lojile masonice care nu fac altceva decât afaceri şi care transmit greşit, chiar încurajează generaţia
tânără spunând în continuare că dacă intri în masonerie primeşti un loc de muncă, întâlneşti oameni
influenţi care te pot ajuta să-ţi rezolvi problemele, ai avantaje de tot felul sau altfel spus în masonerie
sunt munţi de pilaf, în jur curge lapte şi miere şi de jur împrejur un lanţ de cadâne si este raiul de pe
pământ.
3
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Să nu vă mai lăsaţi manipulaţi, trebuie să intraţi în masonerie pentru a vă perfecţiona şi şlefui


şi pentru a vă aduce aportul la reconstrucţia şi redarea prestigiului masoneriei de acum 100 de ani şi
apoi de a ne aduce aportul extraordinar la dezvoltarea şi devenirea unei ţări civilizate şi cu un nivel de
trai foarte ridicat.
Dedicăm această ediţie a revistei CUVÂNT MASONIC, 2018, Celebrării Centenarului Marii Uniri
de la 1918.
Fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări
Masonice şi toţi membrii Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, s-au implicat în
ultimii ani în realizarea cercetărilor şi studiilor masonice întreprinse pentru a înţelege cum a contribuit
masoneria română şi cea internaţională la realizarea Marii Uniri de la 1918.
Sperăm că aceste câteva pagini scrise cu ocazia Centenarului Marii Uniri de la 1918, să rămână
mărturie peste timp ca şi document istoric, în memoria tuturor francmasonilor al căror nume îl mai
găsim şi a celor anonimi, mulţumindu-le pentru sacrificiul şi jertfa lor, pe altarul neamului românesc,
pentru unitatea, suveranitatea şi independenţa României.
Mulţumesc colaboratorilor externi, fraţii noştrii, prietenii noştrii pentru ajutorul acordat la
realizarea cercetărilor şi studiilor arhivelor masonice pentru a scrie cât mai clar istoria masoneriei
române.
Mulţumesc pentru ajutorul extraordinar oferit în clarificarea multor date istorice masonice
româneşti fratelui Prof. Jorge Paulino-Pereira (PhD, Msci, Mphil) Profesor la Universitatea din
Lisabona (Portugalia) Frate la Marele Orient Lusitan (GOL), Lisabona, Portugalia. Portughez, născut la
26 noiembrie 1954, în Porto (Portugalia) Profesor de comunicare și căi de transport (Departamentul
de Inginerie Civilă) la IST (Universitatea din Lisabona). Consultant național și internațional, care a
lucrat la mai multe proiecte importante în Portugalia și în străinătate. Autor de 17 cărți și peste 100 de
articole publicate în Portugalia și în străinătate.
Mulţumesc fratelui Francois Rognon, Directorul Muzeului, Arhivelor şi Bibliotecii Masonice de
la Grande Loge de France, fost Preşedinte al Asociaţiei Muzeelor, Bibliotecilor, Arhivelor şi Librăriilor
Masonice cu sediul la Bruxelles (A.M.M.L.A.), pentru consecvenţa şi dăruirea în elucidarea multor date
confuze cu referire la masoneria română, având în vedere că, Grande Loge de France, a găzduit
masoneria română în exil în cei 45 de ani de comunism, timp în care masoneria a fost interzisă.
Mulţumesc sorei Irene Mainguy, de la Muzeul şi Biblioteca, Grand Orient de France şi membru
A.M.M.L.A., care prin bunăvoinţa şi dăruirea fraternă a contribuit la identificarea multor documente
masonice româneşti, păstrate atât la Grande Oriente de France cât şi la alte instituţii de cultură din
Paris.
Mulţumesc colaboratorului A.M.M.L.A., Iuliana Grażińska româncă, custodele celui mai mare
fond de carte masonică din Europa, peste 20 de mii de volume, din Polonia, pentru ajutorul
extraordinar oferit în elucidarea multor confuzii referitoare la istoria masoneriei române.
Mulţumesc tuturor colaboratorilor A.M.M.L.A. pentru îndrumarea, sprijinul şi încurajarea de a
aprofunda cercetările şi studiile masonice, pentru scrierea istoriei masoneriei române.
Mulţumesc fratelui Martin şi doamnei Diane Clement, fostă directoare a Muzeului Masonic al
Marii Loji Unite a Angliei, Marea Lojă Mamă a Lumii, pentru suportul documentar, cărţi, reviste,
periodice, calendare masonice ale U.G.L.E., oferite, care ne dezvăluie din preocupările, activităţile şi
cultura masonică englezească, din cele trei secole de masonerie, aşa cum am văzut când am
participat în 2017 la reuniunea A.M.M.L.A. găzduită de U.G.L.E., cu ocazia celebrării a trei secole de
masonerie.
Mulţumesc tuturor conducerilor muzeelor, arhivelor, bibliotecilor din România, de la Consiliul
Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii din România, distinsei doamnei Cristina Anişescu şi
domnului Silviu Moldovan, profesorilor şi studenţilor colaboratori şi membrilor Centrului Regional de
Studii Francmasonice Paris Bucureşti, fratelui Mircea Deaca, Suveranul Mare Comandor al
Supremului Consiliu al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat al Marelui Orient al României, pentru
disponibilitatea, bunăvoinţa şi dorinţa de a completa şi corecta istoria masoneriei române, rolul pe
care l-a avut în decursul istoriei României, culminând cu realizarea Marii Uniri de la 1918.
Aduc un omagiu tuturor unioniştilor pentru întreaga lucrare masonică pe care au realizat-o
pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. Fie ca atât numele celor de care ştim că au fost
francmasoni, cât şi a celor pe care încă nu i-am identificat ca fiind francmasoni, studiile noastre
continuând, să rămână înscrişi cu litere de aur în pagina de istorie a masoneriei române.
Noi, toţi fraţii din Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, de pe tot cuprinsul
României, uniţi în lanţul masonic de unire, păstrăm un moment de reculegere, întru cinstirea lor.
Cred în Dumnezeu, în fraţii mei cei buni şi ţara mea, România.
Am zis!
4
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

De la operativ la speculativ,
mituri Si realitÃti istorice.
François ROGNON
Directorul Muzeului, Arhivelor și Bibliotecii de la
Marea Lojă a Franței
www.gldf.org
Fost preşedinte al Muzeelor, Bibliotecilor, Arhivelor
Masonice de la Bruxelles (A.M.M.L.A.)

I storia Francmasonerie a făcut să curgă multă cerneală. Până într-o perioadă recentă pe
care pot să o datez în anii 1970, autorii se întorceau rar la surse şi emiteau afirmaţii contestabile ,
reluate din generaţie în generaţie fie prin lene intelectuală, fie ceea ce era cel mai frecvent şi mai
grav, pentru a justifica elemente care conduc la modelarea peisajului masonic şi pentru a legitima
instituţiile care le compun. Aceleaşi surse au fost până la o dată mai recentă, luate în considerare în
funcţie de interesul pe care l-ar putea prezenta în ilustraţia acestui peisaj masonic dominat de
Marea Lojă Unită a Angliei, pentru care se naşte la Londra, pe 24 iunie 1717 francmasoneria
speculativă modernă.
În această poveste oficială se disting două şcoli: cea tranziţionistă care afirmă că
francmasoneria modernă provine direct de la francmasoneria constructorilor de catedrale şi cea
anti-tranziţionistă care nu vedea decât o creaţie intelectuală englezească în spiritul noii filozofii
conform căruia societatea regală este exemplul cel mai grăitor.
Vom începe prin a prezenta aceste două propuneri şi apoi vom vedea că englezii au fost
obligaţi să-şi revizuiască teoria după lucrările recente ale profesorului Stevenson, un învăţat
scoţian nemasonic. Aceşti cercetători nemasonici (ca Pierre Chevalier în Franţa), care, în afară de
controversele justificării şi legitimării, au făcut să progreseze istoria francmasoneriei de la mit în
realitate.
Şcoala tranziţionistă
Unul dintre autorii francezi cei mai reprezentativi este Paul Naudon, doctor în drept,
specialist în istoria dreptului public, mason al Marii Loji 33 a Franţei, membru al Consiliului Suprem
al Franţei, unul dintre fraţii eminenţi care s-au alăturat Marii Loji Naţionale Franceze la criza din
1964 şi care practică de asemenea şi Ritul Scoţian Rectificat. Ritul Scoţian Rectificat este de fapt
emis de către o mişcare masonică germană: Stricta Observare a templierilor, ei însuşi avatare ale
Cavalerilor Teutoni. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că el încearcă să demonstreze că
originile francmasoneriei speculative moderne se găsesc în constructorii medievali protejaţi fratern
de templieri.
Paul Naudon reaminteşte că primele comunităţi de meserii s-au format în umbra
mănăstirilor benedictine, dar că "ordinea religioasă care apare în mare parte la originea meseriilor
franceze este cea a templului şi care din cauza puterii şi autonomiei spirituale a templului, precum
şi numărul foarte mare al comandamentelor sale răspândite în toată ţara, francmasonii şi toţi
francii artizani din jurisdicţia sa puteau să circule liber. Aceştia s-au bucurat de libertatea de a trece.
Erau siguri că puteau găsi ajutor şi protecţie peste tot...” Naudon consideră că admiterea acceptată
este foarte veche şi aminteşte că manuscrisul Regius despre care vom vorbi mai târziu a fost scris în
1390 de către un cleric care trebuia să exercite funcţiile de capelan sau de secretar.
Preocupărilor operative ale meseriilor se amestecă preocupările speculative cu caracter de
iniţiere. Templierii au transmis secrete venite din Est, misterele creştine au susţinut ritualurile şi
propunerile alchimice şi rosicruciene din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, care au pătruns în loji.
5
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Pentru Naudon, tranziţia dintre francmasoneria operaţională şi francmasoneria speculativă


s-a petrecut cu bine în Anglia, acolo speculativele vor fi treptat mai numeroase decât operativele iar
în această ţară destrămată prin conflictele religioase şi politice pe care Francmasoneria "a reuşit,
prin adaptarea modului său de gândire şi a transpunerii capacităţii sale de acţiune, a reunit
persoane cu convingeri diferite care, fără ea, ar fi rămas străini unul la altul Astfel ia fost oferit un
nou început.... "
Un alt autor dezvoltă teza tranziţionistă: Richard Dupuy de mai multe ori Mare Maestru al
Marii Loji a Franţei între 1956 şi 1976, în perioada în care francmasoneria franceză devine
conştientă de locul pe care îl ocupă în ţesuturile socio-culturale franceze sau chiar europene şi unde
Marea Lojă a Franţei îşi dă seama de specificitatea şi rolul său în peisajul masonic francez. Ea este
cea care va genera marea criză din 1964. Trebuie spus de asemenea că a fost un avocat genial. Acest
lucru explică acel lucru. Să intrăm repede în inima problemei cu un citat (pagina 43): „Ştim că mulţi
istorici au lucrat pentru a distruge ceea ce ei numesc legenda originilor templierilor [şi operativi]
francmasoneriei şi spun fără să râdă că Francmasoneria modernă este pură o invenţie a englezilor,
lojile speculative ale masonilor liberi având, după părerea lor, au apărut în mod miraculos la 24
iunie 1717 din pavajul Catedralei Saint Paul din Londra”.
Pentru Richard Dupuy, loja masonică de astăzi este aproape identică în ceea ce priveşte
construcţia şi dispunerea ei în loja temporară adiacentă cu şantierul catedralei. În această lojă,
venea arhitectul şef înainte de începerea lucrărilor pentru a prezenta planul şi pentru a organiza
lucrările . Seara discutau despre activitatea şantierului, dar şi despre tehnică, istorie şi filozofie.
„Astfel, aceşti oameni care în timpul zilei îşi folosesc unghiile şi palmele pe materialele, pentru a le
disciplina, a le aranja, a le anima pentru a sluji oamenilor şi pentru a fi martor la slava Marelui
Arhitect al Universului, până la o oră târzie în
noapte, îşi comunică reciproc toate cunoştinţele
pe care spiritul uman le-a dobândit în acea
vreme.” Să il lăsăm pe Richard Dupuy să ne
povestească în felul său, tranziţia dintre operativ
şi speculativ: „un astfel de stăpân al vecinătăţii,
obosit de vânătoare, de război, de banchet sau de
a-şi uita doamna, un astfel de grefier, limitat în
exerciţii religioase, dornic să se confrunte şi să-şi
perfecţioneze cunoştinţele cu aceşti meşteşugari
în contact zilnic cu realităţile materiale, un astfel
de burghez, dezgustat de activităţile monotone
ale magazinului său şi nerăbdător să-i decoreze
spiritul , este foarte tentat să ia parte la lucrările
acestui cenaclu, în care domneşte un echilibru Diapozitiv Teoria 1
vizibil, bucuria vieţii şi a libertăţii. Aşa că ajungem pe vârful picioarelor cu o ureche indiscret la uşa
lojii pentru a încerca să prindem un fragment dintr-o propoziţie sau cântec, o propunere , un
discurs. Ne ridicăm pe vârfuri pentru a arunca o privire fugitivă prin una dintre cele trei ferestre, dar
se vede doar o boltă înstelată care împodobeşte în mod ciudat plafonul şi ne întoarcem dezamăgiţi
. A doua zi ne întoarcem în dimineaţa zilei şi suntem încurajaţi să-i cerem maestrului favoarea de a
ne fi permis să participe la ţinutele lojii. Acesta, surprins la început de cerere răspunde că nu le
poate oferi acest drept. Dar, uneori, la insistenţa şi bunăvoinţa destinatarului, sfârşeşte prin a se
lăsa îndoit şi într-o seară memorabilă, profanul care cere lumină este iniţiat francmason. A fost
acceptat şi primit în lojă, ca un frate printre fraţii lui aleşi. S-a întâmplat un eveniment istoric. Loja
nu mai este compusă numai din francmasoni operativi, deoarece are fraţi care nu aparţin profesiei.
Fără să-şi dea seama, a devenit o lojă a francmasonilor vechi şi acceptaţi.” Finalul citatului
est puţin cam lung dar povestea lui Dupy care seamănă cu o fabulă nu este atât de departe de
ralitatea istorică pe care o putem crede. Vom reveni la aceasta mai târziu.

6
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Şcoala anti-tranziţionistă
Cel mai reprezentativ text pentru teoria anti-tranziţionistă este cel publicat în revista
Bibliotecii Naţionale de către conservatoarea fondurilor masonice în departamentul de
manuscrise doamna Florence de Lussy. Fostă elevă a şcolii din Chartes, doctor în litere, anglofil
distins. Aceasta explică acesta.
Naşterea francmasoneriei speculative din Anglia din secolul al XVIII-lea urmează
îndeaproape crearea Societăţii Regale din Londra pentru Îmbunătăţirea cunoştinţelor naturale,
a cărei ambiţie este de a studia natura în mod natural şi experimental. Această societate admite
în sânul său oameni de toate religiile şi profesiile şi subliniază necesitatea toleranţei şi
valorificarea individului mai degrabă în funcţie de abilităţile sale, decât în funcţie de starea lui.
Este gustul cunoaşterii cel care uneşte oamenii nu cel al comunităţi politice sau religioase. Ceea
ce îi permite lui Florence de Lussy să scrie: „programul de francmasonerie este achitat în acest
fel, înaintea ochilor noştri, cu patruzeci de ani înainte de a se naşte”. Această naştere a
francmasoneriei ca şi cea a Societăţii Regale este pentru autor un fenomen exclusiv englez şi
chiar exclusiv londonez. După Marele Incendiu din Londra din 1666: Compania Masonilor Liberi
din oraşul Londra, este compusă din personaje cu renume bine-cunoscut: oameni de afaceri,
antreprenori, mari comercianţi, proprietari ... devin o fortăreaţă puternică a banilor din ce în ce
mai puţin preocupaţi de interesele oamenilor din domeniu, ei înşişi din ce în ce mai numeroşi.
Aceştia s-au despărţit în 1667 şi au creat Societatea religioasă a masonilor din oraşul Londra
care menţine tradiţiile moştenite de la vechile frăţii: ritual de admitere, parolă de jurământ.
Lăsată fără cap, fără reputaţie [şi banii] şi fără notabilii săi, Societatea religioasă cunoaşte un
declin rapid: în 1714, nu mai există decât câteva loji, inclusiv Loja Catedralei Sfântului Paul, din
care face parte Christopher Wren, arhitectul său. „Se pare că această divizare în cadrul
companiei Masonilor oferă o mai bună înţelegere a procesului care a condus la crearea în 1717 a
unei Mari Loji a Londrei pregătită să se ocupe de interesele masonilor operativi.”
Într-adevăr, atunci când în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie 1717, s-au întâlnit
patru loji pentru a forma o Mare Lojă, nu puteau fi, pentru Florence de Lussy, decât aceste loji
operaţionale care făceau parte din Societatea religioasă a masonilor liberi din oraşul Londra...
să nu uitaţi că această întâlnire a fost organizată în primul rând , doar pentru a-l sărbători pe
Sfântului Ioan. Ele au ales un Mare Maestru din rândul membrilor care le-au compus ... au numit
un anumit Antony Sayer, despre care nu ştim aproape nimic. În anul următor l-au numit pe
George Payne, despre care nu ştim aproape nimic ... (continuu să o citez pe Florence de Lussy)
conform tezei noastre, este odată cu numirea celui de-al treilea Mare Maestru, ales în 1719,
pastorul Jean-Théophile Désaguliers, că aşa-zisa francmasonerie "speculativă" a luat naştere.
Astfel, pentru Florence de Lussy, francmasoneria speculativă modernă a ieşit o instituţie
muribundă operativă a cărei raţiune de a fi a pierdut în favoarea noilor aspiraţii ale unei
societăţi care sa îndreptat spre ideea de toleranţă şi progres, o filosofie nouă. Nu este atunci
surprinzător faptul că francmasoneria sa răspândit ca focul pe întreg continentul, răspândind
filosofia Iluminismului şi participând la acesta. Désaguliers a fost secretarul Newtonului şi a fost
primit coleg (companion) la Societatea Regală în 1714.
Jean-Théophile Désaguiliers a fost cel care, împreună cu pastorul Anderson, a redactat
Constituţiile francmasonilor publicate în 1723, o carte fundamentală a francmasoneriei
speculative moderne, la care se referă toate masoneriile lumii sub numele de Constituţiile
Anderson. Art. 1 reflectă spiritul Societăţii Regale (doamna de Lussy estimează la 25% numărul
de fraţi ai Societăţii Regale în loji masonice) putem citi acest lucru, în primul articol „...deşi în
timpurile antice masonii au fost obligaţi, în fiecare ţară, să fie de religia acelei ţări sau naţiuni,
oricare ar fi fost, astăzi a fost considerat mai convenabil să-i constrângem numai acestei religii
cu care toţi oamenii sunt de acord, lăsând fiecăruia propriile opinii, adică bărbaţi buni şi loiali
sau oameni de onoare şi probitate indiferent de denominaţiuni sau credinţe religioase care îi
ajută pentru a distinge, prin urmare, Masoneria devine centrul unirii şi mijlocul de a forma o
prietenie credincioasă între oamenii care ar fi putut să rămână la o distanţă perpetuă.”
7
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Dacă acest prim articol reflectă noua filosofie speculativă a instituţiei, articolul V.
„Gestionarea locului de muncă în timpul muncii” şi articolul VI. „Despre comportamentul pe care să
îl aveţi”, sunt de inspiraţie operativă. Articolul VI detaliază conduita care trebuie avută „în lojă
atunci când este constituită, când loja este încheiată şi înainte ca fraţii să plece, atunci când fraţii se
întâlnesc fără străini, dar nu într-o lojă închisă, în prezenţa unor străini care nu sunt masoni, acasă
şi în împrejurimile voastre,faţă de unui frate străin”
Este evident că aceste reguli au fost scrise după ce Anderson şi Désaguliers au făcut o
compilaţie a vechilor îndatoriri, "modalităţile vechi" care reglementau viaţa fraţilor pe şantier şi în
afara şantierului. Cele mai cunoscute sunt manuscrisul Regius din 1390 şi manuscrisul Cooke din
1430, primul scris în versuri, al doilea în proză, dar ambele prezentând mijloace mnemonice care ne
permit să le cunoaştem pe de rost (deschise foarte rar, acestea sunt încă astăzi o mare prospeţime,
aşa cum am observat în timpul ultimei lor publicări din Literatura Britanică pentru expoziţia din
iulie 2016 din Biblioteca Naţională a Franţei). Au urmat numeroase manuscrise: Dumfires, Graham
... Până la manuscrisul Sloane din 1710. Anderson preface aceste constituţii cu o istorie a "frăţiei
vechi", unde amestecă mitul şi realitatea, dar începe cu un fapt istoric de necontestat: „Adam,
primul nostru strămoş trebuie să aibă deja ştiinţa geometriei înscrise în inima sa”.
Apoi relatează o poveste legendară meseriei în care construcţia templului lui Solomon
ocupă în mod evident un loc important şi începe operaţiunea francmasoneriei cu regele Athelstan,
în anul 930 care, îl citez pe Anderson „a încurajat numeroşi masoni din Franţa care au fost numiţi
supraveghetori şi care au adus cu ei obligaţiile şi reglementările din lojile păstrate din vremea
romanilor şi care l-au convins pe rege să îmbunătăţească constituţiile lojilor englezeşti”. Anderson
face referire la „o evidenţa a francmasonilor, scrisă în domnia regelui Eduard al IV-lea” „un anumit
document de arhivă, de amintire...” şi datează acest document misterios din 1475 regretând, citez
în continuare: „că vechile arhive ale frăţiei în Anglia, au fost distruse sau pierdute pentru multe
dintre ele”.
Anderson nu citează vechile modificări, vechile manuscrise operative şi trece rapid peste
istoria masoneriei din Scoţia. Se spune chiar că pentru a susţine ideea lojii mama la Londra, unele
documente au fost arse. Nu voi merge atât de departe, dar trebuie să recunoaştem că statutul de
Lojă Mamă, mamă a întregii masonerii mondiale, este mai mult mitul, menţinut inteligent, decât
realitatea istorică. Cunoscuta lojă de cercetare engleză, Ars Quatuor Coranati, nu este foarte prolixă
pentru masoneria scoţiană, Harry Carr, secretarul său, a scris în 1973 chiar că: „este o pură
coincidenţă faptul că cele mai vechi documente ritualice sunt de origine scoţiană”. Dar, după ce
opera lui Dr. Stevenson, un academician scoţian, ale cărui primele publicaţii de la Universitatea din
Aberdeen datează din 1988 (ele nu au ajuns în Franţa decât la finalul anilor 1990) cercetătorii
englezi au fost obligaţi să le revizuiască.

Regius 03 Constitutia lui Anderson 1723

8
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Lucrările profesorului Stevenson


De la primele cuvinte ale cuvântului înainte Stevenson „anunţă culoarea”: „Primele loji
masonice din Scoţia, care în cea mai mare parte există încă şi au înregistrări din secolul al XVII-lea,
sunt de departe cele mai vechi din lume. De aceea este destul de surprinzător faptul că nu am
încercat niciodată să le studiem în mod sistematic...”. Este adevărat că postulatele anglocentrice au
condus majoritatea istoricilor masoneriei "să evite arhivele greoaie din Scoţia pe baza unor
argumente ingenioase, dar neconvingătoare.” Stevenson, ca om de ştiinţă adevărat, face un
inventar detaliat la sfârşitul cărţii sale: 25 de loji create toate înainte de 1710, data limită a studiului
său. El urmăreşte poveştile una după alta.
Astfel, putem vedea că primii non-operativi ajunge în special în loja din Edinburgh, care ţine
un manuscris (manuscrisul din Edinburgh, care face parte din aceste "arhive uitate") din 1599, unde
sunt înregistrate recepţiile lui Robert Moray şi Alexander Hamilton, ambii ofiţeri de artilerie de rang
înalt (care cunoşteau matematica, tehnica şi arhitectura) în 20 mai 1641, medicul regelui, William
Maxwell în 1647, comerciantul Hercules Jonkin în 1649. Nu suntem departe de lorzii, clericii şi
burghezii pe care Richard Dupuy trebuia să îi ridice pe vârfuri pentru a descoperi secretele lojii. Cu
excepţia faptului că personajele respective erau "anticari" pe care istoricii răi i-au tradus prin
anticari, în timp ce cuvântul de atunci, desemna oamenii de ştiinţă interesaţi de ştiinţele antice.
Robert Moray a ales, aşa cum a fost obiceiul de a atribui o notă fiecărei noi chitanţe,
pentagrama, „acest caracter hieroglific pe care îl numesc o stea este faimos între egipteni şi greci”,
el scrie şi el va însoţi cele cinci puncte a cinci litere greceşti care formează numele dulce de agapă pe
care îl cunoaşteţi, scris mereu, înseamnă "iubeşti" sau "iubeşte" ceea ce este iubirea reciprocă a lui
Dumnezeu şi a omului, dupā Moray care scrie asta ... în 1641 .
Propunerea cea mai inovatoare a lui Stevenson este aceea de a desemna în mod special
fondatorul masoneriei speculative moderne William Schaw, arhitect al regelui (din Scoţia). Pentru
a ilustra evoluţia istoriei masonice: din dorinţa de a găsi o frază de prezentare succintă şi precisă,
mă răzgândesc de obicei...
Acesta nu apare în dicţionarul francmasoneriei al lui Daniel Ligou (1988) şi este transmis în
două rânduri în enciclopedia francmasoneriei (2000), pe de altă parte articole de pe Internet şi în
special cele de pe Wikipedia pe care de obicei nu le plac, sunt remarcabile, există chiar câteva
portrete şi extrase de mână ale statutului său. „Prin angajamentul de a reorganiza meseria de
mason în Scoţia, scrie Stevenson, William Schaw i-a dat un nou înţeles şi în acest fel a creat
masoneria” scrie el. Continuu să citez Stevenson (p.31): „Din păcate, ştim foarte puţin despre
Schaw însuşi, deşi ştim că el era refractar, catolic într-o Scoţie protestantă. A murit în 1602 la scurt
timp după publicarea statutului său.
Dacă ar fi trăit mai mult, intenţiile lui ar fi fost mai clare „pentru noi”, adaugă Stevenson, pe
care continuu să-l citez.” „Fie prin injectarea unui amestec savant de influenţă de la sfârşitul
Renaşterii în instituţiile şi tradiţia a ordinului, el a avut un rol determinant. Miturile medievale ale
masonilor primesc o nouă importanţă. Aceste mituri au proclamat că ordinul îşi are rădăcinile în
Egiptul antic, iar datoria veche îi atribuie un rol important în acest proces lui Hermes Trismegistus.
Este rezonabil să credem că această ordine, care pretindea că are legături cu Hermes şi
înţelepciunea Egiptului antic, să îl fi condus pe Schaw să vadă acolo posibila transplantare a
societăţilor secrete de iniţiere. Astfel, putem vedea nucleul noilor loji ca o implicare în căutarea
ermetică. Să credem că Schaw credea că masonii scoţieni au avut un rol de jucat în recuperarea
înţelepciunii antice pierdute care este esenţială pentru omenire poate părea absurd astăzi. Dar în
atmosfera tensionată din 1600, când mulţi prezentau că toată certitudinea şi toată stabilitatea se
destramă, devenea credibilă,” am încheiat citatul.
Este momentul să împrumutaţi formula lui Frances Yates: „Evul Mediu depinde în principal
de influenţa lui Aristotel, iar Renaşterea o va reintroduce pe cea a lui Platon.” Totul este spus.
Frances Yates a făcut o teză despre hermetism în Renaştere, a studiat şi a scris despre arta
memoriei, lumina trandafirului + cruce, academiile, în Franţa, în secolul al XV-lea, dar cea mai
publicată lucrare în limba franceză este monumentalul său "Giordano Bruno şi tradiţia hermetică",
în care scrie în toate scrisorile "se pare că toate acestea conduc la francmasonerie, dar nu ştiu cum ..."

9
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Giordano Bruno călătoreşte în Anglia şi Scoţia între 1683 şi 1685, acest mare promotor al
hermeticismului şi neoplatonismului îl întâlneşte pe Alexander Dixon, care într-un tratat din 1784
pune în mod hotărât arta memoriei într-un context ermetic. Dixon a fost catolic şi scoţian ca şi
prietenul său William Schaw, în al cărui statut mai multe articole în care se insistă pe arta şi ştiinţa
memoriei (arta memoriei şi a ştiinţei lor). Pentru Francis Yates, această artă de memorie a jucat un
rol în originile francmasoneriei, dar, din nou, ea mărturiseşte că nu are dovadă directă.
Dacă nu termin cu insistenţa cu Frances Yates, este pentru că, nu numai că aminteşte
importanţa (adesea subestimată astăzi) a gândului neoplatonic, dar şi că acest gând a pătruns în
francmasoneria în devenire deja depozitară a filosofiei aristotelice . Aceste două curente vor fi
găsite, foarte schematic, în cearta anticilor şi modernilor din masoneria speculativă modernă, care
va fi stabilită în 1813 odată cu crearea Marii Loji a Angliei, dar care va determina, în Franţa,
structurarea progresivă a două curente: ritul francez şi ritul scoţian. Ceea ce ar fi putut să treacă ca
mit ar fi devenit, datorită operei lui Stevenson, o realitate istorică. Ritul francez vine din masoneria
andersoniană filosofică şi socială, ritul scoţian al masoneriei scoţiene se împleteşte cu hermetismul
şi spiritualitatea.

Construirea templului

10
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Fraternitate

Serge LEUZINGER
Fost Mare Secretar al Marii Loji Alipina, Hon. Jun. Gd. W.
MAREA LOJĂ A SCOȚIEI,
Secretar la ,,Biblioteca Masonica August Belz” à Saint Gall,
Elveția

F
“ rate întinde mâna unirii ..."
... din când în când, împreună în ritualul lor, francmasonii cântă acest cântec. Astfel exprimă că se
consacră trup şi suflet fraternităţii sau altfel spus, că se angajează în sine să muncească pentru a
dezvolta fraternitatea.
La origine, ideea fraternităţii provine din filozofia lui Stoa şi din iudaism şi a fost reluată de
către creştinism. Hristos însuşi învaţă fraternitatea prin îndemnarea la milă şi la iubirea aproapelui.
Idealul fraternităţii universale este de asemenea întâlnit şi în alte culturi, ca de exemplu în budism.
În realitate această expresie semnifică dragoste pentru toţi, aceea care reuneşte toţi
oamenii. Fraternitatea exprimă tendinţa omului de a se solidariza cu ceilalţi pentru a împărţi cu
aceştia demnitatea. În realitate această expresie semnifică dragostea universală, aceea care
reuneşte toţi membrii familiei umane. Fraternitatea exprimă tendinţa omului de a se solidariza cu
ceilalţi pentru a împărţi cu aceştia demnitatea umană.
Amiciţia, simpatia, camaraderia, dragostea, fraternitatea, toţi aceşti termeni au propriile şi
diferitele lor semnificaţii. Amiciţia este adesea un punct final al unui timp petrecut împreună, iar pe
termen lung, constatăm reciproc şi ocazional că este mai mult decât un interes comun pentru
anumite teme. Amiciţia face în general referire la un cerc restrâns de persoane şi se manifestă clar
în situaţii dificile: un prieten la nevoie... Simpatie putem simţi pentru ceilalţi, chiar dacă nu avem
decât puţine interese comune. Adesea simpatia are loc înaintea amiciţiei. Camaraderia se dezvoltă
pornind de la situaţii externe impuse. Războaiele şi perioadele dificile reprezintă un teren favorabil
ideal pentru aceasta.
În schimb dragostea este foarte grea. Dragostea nu este decât albă sau neagră, iar între
două persoane nu există gri. Este şansa şi neşansa dragostei. Dragostea este încărcată profund de
sentimente emoţionale prin intermediul cărora oamenii sunt adesea capabili să se exprime prin
gelozie şi cu o nevoie absolută de posesie. Fraternitatea este ceva frumos, ea are ca model o strânsă
legătură consangvină. Ele sunt transmise în comunitatea persoanelor care împart aceleaşi idealuri
spirituale cu scopul de a ajunge împreună la o viaţă mai bună.
În timpul revoluţiei franceze fraternitatea ca opţiune, a fost legată de libertate şi egalitate
pentru organizarea regimului politic al societăţii republicane. „Fraternitate” a fost pe de o parte un
strigăt de luptă al revoluţiei burgheze. Comparat în acest scop, limbajul a devenit popular
„Tu nu vrei să fi fratele meu, astfel îţi voi crăpa capul ”.
În timpul şi după revoluţie, aceste cuvinte au fost adesea strigate sau scrise pe pereţi:
„Unitate, Indivizibilitatea Republicii, Libertate, Egalitate, Fraternitate sau moarte”.
Ulterior, ultimul cuvânt a fost eliminat dat fiind că amintea cu cruzime de ghilotina
regimului de teroare. Datorită folosirii frecvente a acestei maxime, ulterior, termenul de
„solidaritate” a fost folosit de organizaţiile sindicale şi socialiste. Tendinţele individualiste actuale
folosesc termenul „reciprocitate” aproape ca şi condiţie minimă pentru coabitarea umană.
11
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Cu toate acestea cuvintele frate şi fraternitate sunt parte integrantă a vocabularului


activiştilor francmasoni. De fapt este expresia dragostei universale care uneşte toţi oamenii
indiferent de clan, rasă, condiţie socială sau religie. Ar fi fost frumos dacă fraternitatea ar fi fost
practicată între toţi oamenii.
Faptul că nu este aşa este demonstrat de către experienţa zilnică. Din acest motiv,
francmasoneria propune membrilor săi jurământul fraternităţii. Fraternitatea trebuie pusă în
practică cel puţin în cadrul lanţului de uniune fraternă. Acest lucru se referă în principal la
demnitatea umană în viziunea francmasonă.
Este o cerinţă importantă. De fapt fraternitatea este mai mult decât iubirea de aproape. Ea
are o valoare cu caracter obligatoriu. Fiecare se simte mai aproape de fratele său decât de
aproapele său. Astfel stau lucrurile în francmasonerie.
Din punct de vedere creştin cât şi francmason, nici un om nu este exclus de impactul
fraternităţii. De fapt, fraternitatea este universală, aşa cum transpare din pilda bunului samaritean.
Astfel adversarul sau opozantul nu este exclus, iar uneori nu este simplu să fi „dragul frate, dragul
prieten”. Poate umanitatea va reuşi o dată să pună sub semnul întrebării şi să conştientizeze imnul
Uniunii Europene:
„Toţi oamenii devin fraţi acolo unde planează aripa ta atât de calm”.

12
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Colectia de muzicã francmasonicã


de la Biblioteca Universitarã
din Poznan
Iuliana GRAŻYŃSKA
Bibliotecară Universitară din Poznań,
Departamentul de Colecție Masonică, Polonia

B iblioteca Universitară din Poznań adăpostește unul dintre cele mai mari tezaure de
literatură masonică din Europa. Datorită inventarului său de aproximativ 80.000 de cărți, broșuri și
periodice această colecție face parte din Asociația Muzeelor, Bibliotecilor și Archivelor Masonice,
denumită AMMLA.
Cea mai mare parte a colecției masonice a fost luată în evidentă și catalogată. O parte
specială a colecției o reprezintă fondul de publicații muzicale, ce include sute de partituri și texte
scrise și tipărite. În general, textele sunt în limba germană dar, majoritatea lor nu au fost încă
catalogate.
În anul 2014, cu ocazia Congresului AMMLA având ca bază de referință colecția de carte
masonică a Bibliotecii Universitare din Poznań, muzicologul bibliotecii, Andrzej Jazdon a selectat o
serie de texte în germană, engleză și franceză, precum și mai multe partituri, pentru un amplu
concert de muzică masonică. Grupul muzical Nemrod, specializat în muzica de vânătoare din
secolele XVIII-XIX (cinci instrumente și cinci voci) a surprins prin interpretarea fermecătoare a
acestui tip de muzică, nou pentru el. Urmare a acestui concert, a apărut interesul pentru
achiziționarea de texte și partituri poloneze care, ar contribui la renașterea muzicii francmasonice.
Anual, colecția este completată prin achiziționarea exemplarului obligatoriu, cumpărare,
schimb sau donare. Ca rezultat, am reușit să obținem două volume referitoare la muzica masonică
pe care, le căutam de ani buni.
Primul titlu Frank-massonia męzczyzn i kobiet symboliczna / Francmasoneria simbolică
masculină și feminină este o traducere în limba poloneză a cărții „Ceremonii și obiceiuri religioase”
editate la Paris în 1809 (titlul original Ceremonies et coutumes religieuses). Cartea ne povestește
despre importanța muzicii destinată lojilor, despre ritualurile de inițiere, ceremoniile și banchetele
în lojile de sex masculin, cât și în cele de sex feminin.
Textul este foarte important pentru studierea istoriei muzicii francmasonice, iar ediția a fost
epuizată imediat după publicarea sa în anul 1820.
Al doilea titlu Pieśnik wolnomularski / Culegere de cântece masonice îl reprezintă o
retipărire a unui volum în versuri, realizată cu ajutorul Bibliotecii Naționale din Varșovia și a
Bibliotecii Jagielloniene din Cracovia. Cartea a fost editată în 1818 de către Tadeusz Wolański și este
un exemplu semnificativ de cultură europeană.
Această publicație reprezintă o resursă de bază pentru cunoașterea muzicii poloneze şi este
extrem de interesantă în ceea ce privește importanța muzicii la întâlnirile lojilor. Textul a fost de
asemenea epuizat, chiar în momentul publicării sale în 1818 și nu există în licitații.
Vorbim despre o antologie de cântece, concepută și publicată de fratele I. Paprocki.
Versurile aparțin lui Tadeusz Wolański, Br. Adamczewski, Br. Pękalski, Br. Dmuszewski și alți
autori rămași anonimi.
Notăm aici câteva titluri relevante :
Cântec de banchete
Călătoria fraților în gradul Fellows of the Craft
Încurajarea virtuții
Fratele nostru proaspăt inițiat
Pentru Surori
Cântec de doliu
13
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Speranță
Odă Bucuriei
Pentru conducătorul armatei poloneze,
Fratele Poniatowski.
În Polonia, publicațiile muzicale
destinate lojilor au apărut odată cu secolul al
XVIII-lea. Poeziile, imnurile și cântecele simbolice
au circulat în grup închis. Compozitorii au scris
din dorința inimilor lor sau din ordinul fraților.
Subiectele făceau aluzie la evenimentele
politice din perioada de glorie a liberalismului, la
Congresul din Viena, la căderea lui Napoleon sau
la existența Marelui Ducat al Varșoviei.
Începând cu anul 1821, Țarul Alexandru
I-a dizolvat Mișcarea Masonică în Rusia și în țările
dependente de ea. Printr-un edict emis la 25
septembrie 1821 de către Józef Zajączek,
prințul-steward al Marelui Ducat al Varșoviei, activitățile masonice au fost suspendate.
Francmasonii au început să distrugă singuri documentele pe care le-au creat, și odată cu ele,
literatura poetică și artistică a dispărut. În Polonia, după secolele XVIII-XIX, a dispărut cam a cincea
parte din literatura poetică. Se estimează că există numai 300 de titluri de cântece iar, partiturile
pentru acestea au fost publicate separat în alte cărți.
Cercetătorul literaturii masonice, Małahowski-Lęmpicki a enumerat mai mult de 80 de
nume de artiști polonezi. Cel mai activ compozitor mason a fost Józef Antoni Franciszek Elsner
(1769 - 1854) (maestru membru în Halle der Beständigkeit), - creatorul a aproximativ 400 de
compoziții muzicale. Dintre acestea amintim două opere pierdute:
Die seltenen Brüder oder Die vier Zauberkugeln, opera în 2 acte (1795);
http://culture.pl/pl/tworca/jozef-elsner
Iskahar, król Guaxary, melodrama în 3 acte (1796) - libretul lui Wojciech Bogusławski
http://culture.pl/pl/tworca/jozef-elsner
Józef Elsner a fost profesorul multor muzicieni renumiți în secolul al XIX-lea, printre care al
compozitorilor Frederic Chopin şi Karol Kurpiński.
Józef Elsner a debutat în 1810 cu Cantata în cinstea lui Napoleon și de asemenea i-a dedicat
simfonia Bătălia de la Borodino.
Cercetătoarea Elżbieta Wichrowska a semnalat apariția primelor texte muzicale în volumul:
Poezia francmasoneriei poloneze în secolele al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.
Între anii 1811-1821 au fost publicate câteva antologii ale cântecelor poloneze masonice.
Primul volum intitulat „Cântece masonice” a adunat 24 cântece poloneze, 3 franceze și 3 germane.
Ultima antologie de cântece masonice a mărit volumul la 166 de pagini.
În prezent aici, muzica masonică interesează noi grupuri de muzicieni. Cu ocazia celei de-a
250-a aniversare de la nașterea lui Mozart, un nouă formație muzicală și-a făcut apariția sub
denumirea Grupul lui Mozart de Bassethorn. Formația se compune din muzicieni și pedagogi ai
Filarmonicii și Academiei de Muzică din Gdańsk, Katowice și Cracovia.
Trei dintre ei cântă la bassethorn (varianta alto a clarinetului cunoscută și sub denumirea
clarinets d'amour). Astfel de instrumente sunt deosebit de rare.
Directorii din Polonia concurează între ei, punând în scenă Flautul fermecat, în „haine” tot
mai noi.
După prezentarea unică a operei „Flautul fermecat la mâini și picioare” de către Anna
Klinge, în anul 2015 la Bayreuth, fascinata capodoperă a lui Mozart este prezentă acum într-o aleasă
înscenare, la Teatrul Mare din Poznań.
În spectacolul regizorului Sjaron Minailo asistăm la întâlnirea artei muzicale și coregrafice cu
elemente de Art performance, instalații in situ, care încalcă limitele spațiului tradițional și ne face să
asistăm la o nouă experiență a operei. Versiunea actualului spectacol este a patra începând din
anul 1968.
Nota bene, resursele bibliotecii noastre au fost folosite pentru reprezentarea anterioară a
Flautului fermecat, la Teatrul Mare din Poznań.
În spiritul importantului jubileu, aniversarea a 300 de ani de la nașterea Francmasoneriei
Moderne aș dori să invit cercetătorii și muzicienii interesați de istoria muzicii să ne viziteze, să găsim
împreună capodopere inedite în colecția de muzică masonică din Poznań.
14
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Femeile bat la usa Templului.


1717 – 2017.
Laetitia CARLIER
Directorul Muzeului Francmasonic din Belgia

Expoziţie temporară la Muzeul belgian al francmasoneriei:


Deschisă din 19 octombrie 2017 până pe 14 aprilie 2018
A derarea femeilor la masonerie este o poveste recentă şi rezultatul unei lungi călătorii.
Aceasta din urmă este strâns legată de evoluţia societăţii noastre: dezvoltarea mişcărilor feministe,
luptele pentru egalitatea drepturilor şi recunoaşterea civilă a femeilor, etc. …
Aceste lupte au fost conduse de femei, dar şi de bărbaţi.
De exemplu, educaţia a fost primul drept al femeilor din Belgia, graţie unor fraţi precum
Charles Buls, Pierre Tempels, Auguste Couvreur ... şi mulţi alţii care au contribuit la secularizarea
educaţiei şi a predării acesteia şi accesul acesteia la fete.
Francmasoneria, ca o reflectare a societăţii, încearcă încet să privească femeia care este
capabilă să gândească liber, să-şi exercite drepturile: se îndreaptă către o luptă mai socială, care îi
oferă acces la noi profesii.
Ideea masoneriei mixte emanată de fraţi şi nu de femei din lumea profană şi de asemenea,
crearea primei loji de sex exclusiv feminin în Belgia, a fost posibilă datorită sprijinului fraţilor
belgieni.
Femeia a trebuit să aştepte mult timp ca societatea să o accepte ca o persoană cu drepturi
depline în forţa de muncă şi înainte ca masoneria să se deschidă şi să îi ofere posibilitatea de a-şi
găsi locul în această comunitate de gândire..
Fie printr-o francmasonerie exclusiv feminină sau mixtă - alegere făcută în funcţie de
sensibilitatea şi aşteptările fiecăruia - femeia din masonerie este o poveste recentă, dar în plină
expansiune.

15
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Aceasta este ceea ce dorim să arătăm în expoziţia temporară a Muzeului belgian al


francmasoneriei datorită unei scenografii care este articulată pe două axe :
- o prezentare istorică care urmăreşte evoluţia accesului femeilor la loji, cu un accent special
pe ţara noastră şi pe particularităţile acesteia.
- o expoziţie de fotografii contemporane de către F. Henk Van Hellem. În contextul
evenimentului şi al temei sale, el a realizat o serie de portrete alb-negru de femei masoni care se
prezintă în faţa unui fundal ales special de fiecare dintre ele.
Podul este trasat între trecut şi prezent …

Informaţii : www.mbfm.be

16
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Masoneria româneascà în secolul


al XIX-lea ,Lojile românesti existente
în Marele Orient Lusitan Unit (GOLU),
Portugalia, între 1879 si 1898
Prof. Jorge Paulino-Pereira (PhD, Msci, Mphil)
Profesor Universitar din Lisabona (Portugalia)
Frate al Marelui Orient Lusitan (GOL), Lisabona, Portugalia
Portughez, născut la 26 noiembrie 1954, în Porto (Portugalia)
Profesor de comunicare și căi de transport (Departamentul de
Inginerie Civilă) la IST (Universitatea din Lisabona).
Consultant național și internațional, care a lucrat la mai multe
proiecte importante în Portugalia și în străinătate.
Autor de 17 cărți și peste 100 de articole publicate în
Portugalia și în străinătate.

Rezumat
R omânia a fost recunoscută ca stat suveran doar de către Tratatul de la Berlin din 1878. Din
secolul al XVI-lea până în 1877 a făcut parte din Imperiul Otoman. Tratatul din 1878 a încheiat
războiul dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman (războiul Ruso-Turc, 1877-1878) care a fost câştigat
de către Rusia.
De fapt, acest război şi tratat au dus în mod oficial la independenţa României. Cu toate
acestea, fosta regiune a Moldovei, Basarabia, a fost dată Rusiei. În 1881 România a devenit un regat
cu drepturi suverane depline recunoscute de către toate statele Europene şi de asemenea de către
Imperiul Otoman.
Începând cu 1878, Obedienţa Masonică Portugheză GOLU (Grande Oriente Lusitano Unido)
a stabilit câteva loji masonice româneşti şi a fost prima care a stabilit şi loji masonice bulgăreşti.
Majoritatea noilor loji au existat doar între 1879-1880 şi 1884, deşi unele au reuşit să
supravieţuiască până în 1898. Francmasonii din România şi Bulgaria au fost toţi naţionalişti şi au
dus la independenţa noilor state prin apărarea principiilor de Libertate şi a valorilor patriei mamă.
1. Independenţa României şi ulterior a Bulgariei şi crearea lojilor
masonice româneşti dependente de Marele Orient Lusitan Unit
(GOLU) din Portugalia
România aşa cum o ştim astăzi nu exista la mijlocul secolului al XIX-lea. Teritoriile sale erau
incluse în Imperiul Otoman. Numai după războiul din 1877-1878, dintre Imperiul Rus şi Imperiul
Otoman, România şi-a câştigat independenţa în urma Tratatului de la Berlin din1878. Acest tratat
recunoaşte victoria ruşilor, iar partea nordică a Moldovei (Basarabia) care era la frontiera Imperiului
Otoman a fost dată de către turci, Rusiei. În 1881, România a devenit în mod oficial independentă
fiind numită Regatul României şi a fost recunoscută de către toate ţările Europei şi de către Imperiul
Otoman (Fig. 1 şi 2).
În această perioadă dintre Tratatul de la Berlin din 1878 şi naşterea Regatului României, în
1881, Marele Orient Lusitan Unit portughez (GOLU, Grand Oriente Lusitano Unido) a instalat mai
multe loji masonice în România. Portugalia a fost de asemenea prima putere economică care a
admis existenţa lojilor bulgare în rândul sau. Majoritatea lojilor au existat până în 1884
(majoritatea) dar, o lojă din Turnu Severin (Hyram) a rezistat până în 1898.
Valorile masonice de Libertate şi Patrie, care au fost drapelul masoneriei româneşti şi
bulgare, au permis crearea acestor noi state în sud-estul Europei.
17
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Fig. 1 – Imperiul Otoman şi Europa de Sud-Est, înaintea Tratatului de la Berlin din 1878 (frontiere ca.
1890) (adaptată de Monteiro & Schwalbach, fără dată, p. 95)
Teritoriul României era integrat în Imperiul Otoman (în verde) şi avea graniţă cu Imperiul Rus(în roz)în NE şi cu
Imperiul Austro-Ungar (în galben) în NV
Remarcaţi locaţia fluviilor Dunărea şi Prut care a permis dezvoltarea economică a Ţării Româneşti (în sud) şi a
Moldovei (în nord).

2. Principalele căi de comunicare ale fostelor Principate ale Ţării


Româneşti şi ale Moldovei: fluviul Dunărea şi afluentul său Prutul
şi linia de cale ferată
De la romani (sau chiar mai înainte, din preistorie), fluviul Dunărea (Danubius sau Ister în
latină; Donau în germană) a reprezentat cea mai importantă cale de comunicare între centrul
Europei (Germania, Austria, Ungaria şi Slovacia) şi Marea Neagră (fig. 1 şi 2). Râul a reprezentat
multă vreme graniţa nordică a Imperiului Roman, mai puţin când Dacia Traiana a fost unită
Imperiului. Aglomerările urbane care au devenit mai târziu oraşe, marcau malurile fluviului.

Fig. 2 –Europa de S-E după Tratatul de la Berlin (1878)


Crearea României pornind de la Principatele Unite ale
Ţării Româneşti şi ale Moldovei
(adaptată de Monteiro & Schwalbach, fără dată, p. 96)
Localizarea lojilor masonice româneşti şi bulgare aparţinând
GOLU Portughez. Pătratele roşii reprezintă lojile care au urmat Ritul
Scoţian Antic şi Acceptat (REAA); pătratele albastre reprezintă lojile
care au urmat Ritul Francez (RF).
Remarcaţi fluviile Dunărea şi Prut care au fost principalele
căi de comunicare în regiunea Ţării Româneşti (în Sud) şi a Moldovei
(în Nord)

În Balcani, la est de fostul Imperiu Austriac, mai multe teritorii şi puteri independente au
sculptat cele 2 maluri ale Dunării, în special Serbia, Ţara Românească, Bulgaria şi Basarabia. În
Portugalia şi în alte ţări ale Europei aceste „regiuni aproape independente” au fost numite multă
vreme Principatele Dunărene sau Principatele văii Dunării.
Deci din preistoric până în secolul al XIX-lea, Dunărea a fost aproape singura cale de
comunicare între centrul Europei continentale de la vest şi Marea Neagră. Va fi fundamentală
pentru crearea Principatului Ţării Româneşti. În acelaşi timp, afluentul său de pe malul stâng,
fluviul Prut, care trecea prin mijlocul fostului Principat al Moldovei, a permis formarea şi
18
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

dezvoltarea acestei zone frontaliere, devenită aproape independentă şi autonomă de Imperiul


Otoman, dar unde locuia încă un reprezentant al Porţii Otomane (un voievod).
În secolul al XIX-lea, instalarea căii ferate, creează noi căi de dezvoltare în interiorul ţărilor,
înlocuind rutele inconfortabile şi periculoase. În interiorul continentului, trenul a devenit cea mai
rapidă şi mai fiabilă cale de comunicare, unind regiunile bogate şi populate.
În Ţara Românească (fig. 3), a fost construită o linie de cale ferată de la graniţa cu Imperiul
Austro-Ungar, la vest până la oraşele dunărene la graniţa de est a Principatului. Această linie trecea
prin oraşele Turnu Severin – Craiova - Piteşti – Bucureşti - Ploești - Buzău - Brăila – Galaţi. Dar nu se
oprea aici ci continua în Moldova trecând prin Tecuci şi terminându-se la Roman. Tronsonul Piteşti
– Bucureşti – Ploieşti – Buzău - Brăila – Galaţi – Tecuci – Roman a fost inaugurat în septembrie 1872
iar tronsonul de la Piteşti la graniţa Imperiului Austro-Ungar, la mai mult de 5 ani mai târziu, în Mai
1878. Această linie de aproximativ 900 de km, asigura coloana vertebrală a transportului de
pasageri (călători) şi mărfuri din Principatele Unite ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei, care au
format România. Aceasta a permis dezvoltarea unor oraşe care nu erau deservite de fluviile
Dunărea sau Prut (de exemplu Piteşti, Ploieşti în Ţara Românească şi Roman în Moldova) dar a
contribuit şi la deprecierea altor centre urbane care au fost odinioară importante (ca de exemplu
Iaşi, capitala Moldovei, care şi-a pierdut greutatea politică şi economică în raport cu alte oraşe).
Lojile masonice din secolul al XIX-lea, au fost create în oraşele existente pe malurile Dunării
şi în centrele urbane în curs de dezvoltare care erau deservite de către noua linie de cale ferată.
În 1888, linia de cale ferată lega în sfârşit capitalele imperiilor inamice Austro-Ungar şi
Otoman. Viena, inima imperiului Austriac şi Istanbul, sediul Porţii Otomane, erau unite de către o
cale de comunicare modernă şi comodă. Pe această linie a călătorit cel mai celebru tren din aceea
perioadă, Orient Expres.
Odată cu această linie de cale ferata, fluviul Dunărea a pierdut o anumită influenţă în ceea ce
priveşte schimburile comerciale între Marea Neagră şi centrul Europei. Însă îşi va păstra importanţa
până în zilele noastre.
În acest articol vom prezenta lojile masonice pe oraşe, urmând cursul Dunării de la intrarea
în România până la vărsarea în Marea Neagră. După aceea am făcut acelaşi lucru în ceea ce priveşte
fluviul Prut (în acest caz din aval în amonte).

număr număr număr


ROMÂNIA început excludere
1879

1880

1881

1882

1883

1884

1885

1886

1887

1888

1889

1890

1891

1892

1893

1894

1895

1896

1897

1898
nr. GOL Nume Rit muncitori muncitori muncitori
Localitate înfiinţare finală
(1884) k) (1888) (1892)
Ostrov (Dobrogea) iar mai târziu Bucureş� Decret (fără nr.)
Steaua Dunării a) b) 1886
1879

1886

1 125 capitala Ţării Româneş�, mai târziu capitala RF 1879 a)


Estrela do Danúbio 15 Ianuarie 9 Decembrie
României /Ţara Românească (sudul României)
Iaşi 1879 Decret nr. 8
România c) d)
1879

1884

2 128 capitala Moldovei REAA între Iunie şi 1884 32


Roménia
Moldova (NE României) Septembrie 18 Octombrie
Decret nr. 25 Decret nr. 8
Steaua Polară d) Făl�ceni
1879

1884

3 131 REAA 1879 1884 16


Estrela Polar Moldova (NE României)
20 Decembrie 18 Octombrie
Decret nr. 36 Decret nr. 8
Ploeş�
1880

1884

4 135 Prahova d) RF 1880 1884 30


Ţara Românească (sudul României)
19 Mar�e 18 Octombrie
Decret nr. 31
Turnu Severin 1898
1880

5 140 Hiram f) REAA 1880 48 20


Ţara Românească (SE României) - fluviul Dunărea f)
23 Septembrie
Decret nr. 35 Decret nr. 8
Farul d) Giurgiu
1880

1884

6 142 RF 1880 1884 13


Farul Ţara Românească (Sudul României) - fluviul Dunărea
8 Octombrie 18 Octombrie
Decret nr. 17 Decret nr. 8
Craiova
1881

1884

7 153 Aurora d) RF 1881 1884 13


Ţara Românească (Sudul României)
29 Decembrie 18 Octombrie
Marmorniţa (Cernăuţi) (actualmente Cernăuţi,
Carol I g) h) 1888 1893
1888

8 169 Ucraina) vechea Moldavă, capitala Bucovinei REAA 21 g) g) g) g) g)


4 Aprilie 28 Noiembrie
în nordul României - fluviul Prut

a) 3 ianuarie 1855 - îşi schimbă numele cu "Granit din Carpaţi" (Granito dos Cárpatos)
b) Consiliul Ordinului GOLU a decis excluderea acestei loji în şedinţa sa din 9 decembrie 1893
c) Nu există nici un fel de decret referitor la înfiinţarea acestei loji. Ea a fost fondată între iunie şi septembrie 1879. Loja "Evolução (nr.
127)" a fost fondată în 1879 iar loja "Vera (nr. 129)" în septembrie 1879
d) Prin Decretul nr. 8, din 18 octombrie 1884, au fost expulzate din GOLU portughez lojile masonice "Roumania" (AASR), "Steaua Polară"
(AASR), "Prahova" (RF), "Farul" (RF) și "Aurora"
e) Prin Decretul nr. 8, din 18 octombrie 1884, Loja Masonică bulgară "Steaua Balcanilor" (RF) a fost expulzată din GOLU portughez
f) La 26 septembrie 1911, această lojă nu mai exista în GOLU portughez
g) 2 noiembrie 1889 - își schimbă numele în "Zum Nachstenliebe" (Iubirea pentru aproape sau Amor pelo Próximo); a fost expulzat din
GOLU portughez la data de 28 noiembrie 1893.
În ianuarie 1894, BO GOLU numește în mod greșit această lojă a lui "Amor do Progresso" (Amour du Progrés)
h) Consiliul Ordinului GOLU a decis să elimine această lojă, în sesiunea sa din 28 noiembrie 1893

Tabel 1
19
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

3. Lojile masonice româneşti dependente de Marele Orient


Lusitan Unit (GOLU) din Portugalia
În textul care urmează, vom prezenta lojile masonice care au fost fondate în secolul al
XIX-lea de către Marele Orient Lusitan Unit (GOLU) din Portugalia. Regăsim 8 loji româneşti şi 2
bulgăreşti (vezi tabelul 1 şi fig. 2 până la 4).
Totuşi,vom face referire şi la lojile Marelui Orient al Franţei (GOF) care au existat între 1865 şi
1890. De fapt, a fost în special GOF francez cel care a permis formarea şi dezvoltarea Masoneriei în
România, în secolul al XIX-lea, asigurând instalarea atelierelor în principalele centre urbane din
Principatele Ţării Româneşti şi ale Moldovei grupând localnicii care vroiau o Românie
independentă. Începând cu 1865, am înregistrat un total de 17 loji româneşti, din care 5 existau şi în
1894.
Pare important să spunem că Marele Orient al Franţei (GOF) a fost principalul organizator al
Francmasoneriei în România. După GOF a fost Marele Orient al Italiei care a creat de asemenea mai
multe ateliere masonice fie în Ţara Românească, fie în Moldova. Lojile fondate de către GOLU
portughez au reprezentat un fel de episod ciclic şi paralel în structurarea masonică a României din
secolul al XIX-lea. La fel s-a întâmplat şi cu alte Obedienţe masonice care au avut şi mai puţină
importanţă decât cea din Portugalia (Ungaria, Germania).
Elementele prezentate aici sunt doar cele înregistrate în buletinele GOLU portughez şi GOF
francez, deci cele care sunt valabile din punct de vedere istoric şi care pot fi validate. Toate
referinţele de tip speculativ sau mitic care abundă pe bloguri şi în universul cibernetic, referitoare la
începutul francmasoneriei în România, nu vor fi incluse.
Loja principală a GOF din capitala Bucureşti, „Les Sages d’Héliopolis”, a fost prima care a
fondat ateliere masonice în România, încă din 1865 şi 1866, pe când nu exista oficial România, ci
doar Principatele Unite ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei.
Pentru anumiţi autori, Marele Orient al Franţei apăra interesele politice şi economice
franceze în teritoriile străine (acelaşi tip de influenţă se întâmpla şi cu Obedienţele masonice
engleze şi puterea existentă în Regatul Unit). Acest gen de observaţii nu a fost urmărit în acest
articol. Totuşi influenţa politică a Franţei pare clară şi a fost observată în anumite loji în ceea ce
priveşte recrutarea fraţilor (sugestii/interferenţe franceze, chiar şi la nivel consular).
În plus, steagul românesc pare o adaptare a steagului francez. Ambele sunt verticale cu 3
linii verticale de aceeaşi dimensiune. Singura diferenţă este cea a liniei verticale care este albă
pentru Franţa şi galbenă pentru România. Explicaţia oficială românească este diferită: galbenul şi
roşul sunt culorile Ţării Româneşti; iar albastrul şi roşul sunt culorile Moldovei.
GOLU portughez a înregistrat numele Lojii urmat de un număr. Această numerotare a Lojilor
se făcea în mod secvenţial (comparând două loji, cea care are numărul mai mic este
întotdeauna mai veche). Acest criteriu nu exista la Marele Orient al Franţei (GOF) unde era
menţionat doar numele lojii.
În final un comentariu referitor la numele oraşelor româneşti şi la transcrierea în franceză.
Majoritatea numelor oraşelor şi regiunilor româneşti se termină în „şţi”, în „ţi”, „ş” se citeşte ca
„sh” iar „ţi” ca „tchi”, ceea ce duce la o europenizare oferind indiferent terminaţii în „ti” sau
„ci”.Iată câteva exemple: Ploeşti sau Ploesci ; Galaţi sau Galatzi ; Dobroudja sau Dobrutscha, etc..

număr număr număr


BULGARIA început excludere
1879

1880

1881

1882

1883

1884

1885

1886

nr GOL Nume Rit muncitori muncitori muncitori


Localitate înfiinţare finală (1884) k) (1888) (1892)

Steaua Balcanilor e) Decret nr. 33 Decret nr. 8


Rusciuc (actualmente Ruse)
1880

1884

1 134 Estrela dos Balcãs RF 1880 1884 20


(Nordul Bulgariei) -fluviul Dunărea
Stern des Balkans 26 Februarie 18 Octombrie
Bratstur i) j) Decret nr. 15
Sofia 1886
1883

1886

2 162 Fraternité ou REAA 1883


capitala Bulgariei (estul Bulgariei) 9 Decembrie
Fraternidade 12 Octombrie

i) Această lojă se numeşte și Bratstsvo sau Bratstwo


j) Consiliul Ordinului GOLF a hotărât să pună această lojă în letargie, în sesiunea din 9 decembrie 1886
k) Numărul de muncitori activi la data expulzării lojii din GOLU în octombrie 1884 (a se vedea d) și e)
Tabel 1.1

20
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

4.Oraşul dunărean Turnu Severin (Ţara Românească)


Dunărea intră în ţară prin defileul orografic numit „Porţile de Fier” şi trece prin oraşe port
importante, în special Orşova şi Turnu Severin (numit astăzi Drobeta-Turnu Severin). La câţiva
kilometri de la acest ultim oraş, Dunărea formează graniţa între România, la nord şi Bulgaria, la sud.
Marele Orient Lusitan Unit (GOLU) portughez a fondat la Turnu Severin, în septembrie 1880,
loja masonică „Hyran” (nr. 140)(sau Hyram, sau Hiram sau Hiran). Această lojă avea numărul 140 al
GOLU şi respecta Ritul Scoţian Antic şi Acceptat (REAA). Ea va deveni ulterior, loja românească a
GOLU portughez activă cel mai mult timp (1880-1898).
Vechiul Testament din Biblie şi mitologia masonică fac referire la Maestrul Hiram, arhitectul
oraşului Tir, care a fost angajat de către regele Solomon (990? – 931 î.Hr., al treilea rege al evreilor
timp de 40 de ani), pentru a construi Templul din Ierusalim. Conform tradiţiei masonice, Maistrul a
fost asasinat de către câţiva muncitori perfizi (în număr de 3) care vroiau să cunoască secretul
construirii de clădiri şi care nu au ezitat să îl omoare pentru a-şi atinge scopul.
Această crimă va fi subiectul unei mitologii alegorice care a devenit fundamentală în
Francmasoneria Universală. Într-adevăr, episodul asasinatului lui Hiram este exclamat într-o cere-
monie care va permite oricărui mason să treacă de la gradul de companion la cel maestru. În acest
caz, muncitorii din atelier caută în Întuneric, corpul Maistrului asasinat. Şi acesta va renaşte în
corpul „Companionului” care va fi atunci exhumat şi va deveni ulterior un nou „Maestru”.
În loja masonică Hiram (nr. 140) a GOLU portughez, trebuie să facem referire la Hugues
Hatzeck(1848?-1894, sau Hugo Hatzec), căpitan de infanterie, de origine ungară şi venerabil de mai
multe ori. El a fost unul dintre fondatorii acestui atelier având deja gradul 33 al REAA. Înainte
înfiinţării lojii Hiram (nr. 140), a fost venerabilul lojii Steaua Polară (nr. 131), a GOLU portughez, care
exista la Fălticeni şi care respecta de asemenea REAA.
În 1881, în Jurnalul Oficial al Marelui Orient Lusitan Unit (GOLU) portughez, Hugues Hatzeck
avea deja adresa la Turnu Severin şi era în acelaşi timp preşedintele lojii Hiram (nr. 140) (REAA) dar
şi al lojii Steaua Polară (nr. 131) (REAA) şi chiar al lojii Aurora (nr. 153) (care respecta ritul francez).
Într-adevăr, pare un fel de Mare Maestru nedeclarat al unei Obedienţe româneşti dependente de
GOLU portughez.
După moartea sa, în aprilie 1894, vom observa că loja Hiram (nr. 140), nu va mai rezista
foarte multă vreme. Ea va fi activă până în 1898 şi va fi ştearsă definitiv din arhiva lojilor GOLU
portughez, în septembrie 1911
Privind numele fraţilor lojii Hiram (nr. 140) (probabil spre 1888), se pare că atelierul a fost
format în special din străini. Marea majoritate a membrilor erau comercianţi şi oameni de afaceri
din oraş şi din regiune. Totuşi, găsim aici 2 artişti şi de asemenea consulul imperial al Turciei, un
inginer de şantier naval şi directorul atelierelor şantierului naval, un colector de fonduri şi un
trezorier.

Fig. 3 – Masoneria în România în secolul al XIX-lea


Localizarea oraşelor româneşti şi bulgare care aveau loji masonice ale GOLU Portughez şi ale GOF
Francez. Raportul său cu fluviul Dunărea şi cele mai importante rute de cale ferată (adaptată după o
hartă a Căilor Ferate Române)

21
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

În lista menţionată, identificăm mai multe nume specific evreieşti (de exemplu Solomon,
Abraham, Joshua, etc). Mai multe nume germane care ar putea aparţine unor evrei aşkenazi din
Europa centrală şi de nord. Totuşi, în 1882, analizând numele fraţilor excluşi, au fost Abraham B.
Joseff şi David B. Joseff, probabil din aceeaşi familie. În primul semestru al lui 1884, al Doilea
Supraveghetor al Lojii era Max Baruch (sau Baruch Max), un nume evreiesc de origine sefaradă
(Baruch făcea parte din Loja Aurora (nr. 153) când aceasta a fost eliminată din GOLU în octombrie
1884).
În 1871, la Turnu Severin, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat loja „Étoile de Sévère” (sau
Étoile de Séver), de Rit Francez (RF) care a durat până în 1890.
Numele acestei loji voia probabil să arate că, sub dominaţia împăraţilor romani cunoscuţi ca
Dinastia Severilor (193-235), Dacia a fost o provincie a Imperiului Roman, iar limitele sale erau
asemănătoare cu cele ale României pe care independenţa românească dorea să o creeze după
expulzarea turcilor şi sfârşitul dominaţiei Imperiului Otoman.
5. Craiova (Ţara Românească)
În bazinul Dunării sunt mai mulţi afluenţi de fiecare parte, dintre care, pe malul stâng, Jiul.
În jurul acestui râu se află Craiova care era unul dintre cele mai importante oraşe ale Principatului
Ţării Româneşti, având în jur de 22.000 de locuitori în 1880(Bouillet, 1880, p. 458). Acesta era
deservit de linia de cale ferată care pleca de la Turnu Severin până la Bucureşti.
În decembrie 1881, GOLU portughez a fondat la Craiova loja masonică „Aurora” (nr. 153), de
Rit Francez.
În iunie 1871, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat la Craiova loja „Union” care a intrat în
stare latentă câţiva ani mai târziu.
Numele Aurora şi Union arată caracterul autonom şi independent al Masoneriei româneşti.
Masonii din lojile româneşti doreau unirea Principatelor Ţării Româneşti şi ale Moldovei. Visau în
special la apariţia unei noi ţări, România care se va naşte în zorii (Aurora) unei zile de speranţă şi
patriotism care va sărbătorii crearea noului Stat.

6. Piteşti (Ţara Românească)


Piteşti a fost un oraş care se afla pe linia de cale ferată Turnu Severin – Craiova – Bucureşti. În
1871, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat aici la Piteşti loja „Coroana lui Mihai Viteazul”.
Mihai I (sau Mihai I sau Mihai Viteazul sau Michel le Brave) (1558-1601), a fost domnitorul Ţării
Româneşti şi mai târziu al Transilvaniei şi la sfârşitul vieţii sale, timp de patru luni, domnitorul
Moldovei. El a luptat împotriva Imperiului Otoman cu ajutorul Sfântului Imperiu Roman şi al Poloniei. În
1595, armatele sale au învins forţele turceşti în apropiere de Bucureşti şi de asemenea în apropiere de
Giurgiu când duşmanul său se retrăgea spre sudul Dunării. În ciuda victoriilor sale, Ţara Românească şi
Moldova au rămas în continuare vasalele Porţii Otomane de la Istanbul. Imaginea lui Mihai Viteazul a
fost glorificată în secolul al XIX-lea de către naţionaliştii români care l-au considerat un erou naţional al
Ţării Româneşti şi al României.
Piteşti a fost un oraş care a câştigat o influenţă marcantă după construirea căii ferate Turnu
Severin – Craiova – Bucureşti, inaugurată în septembrie 1872. Proiectul liniei de cale ferată a fost cu
siguranţă influenţat de către fraţii Ion Brătianu (1821-1891) şi Dimitrie Brătianu (1818-1892), care s-au
născut în regiunea Piteştiului (la Ştefăneşti) şi care au fost foarte activi în politica românească din
secolul al XIX-lea (Ion Brătianu a fost primul ministru al Principatelor Unite din 1876 până în 1881 şi din
1881 până în 1888; iar Dimitrie Brătianu prim ministru timp de 2 luni în 1881).
În jurul anului 1841, Ion Brătianu a studiat la Paris (Franţa) şi a devenit francofon, fiind unul
dintre responsabilii distribuirii limbii franceze în România. Cu toate acestea, din punct de vedere politic
a fost pro german. A fost activ în alegerea şi de asemenea, ulterior în depunerea lui Alexandru Ioan Cuza
în 1866, dar a fost fundamental în special în alegerea prinţului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen
(care va deveni ulterior regele Carol I al României). Mai târziu, va fi Primul ministru al Principatelor
Unite ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei şi va fi important la crearea Regatului independent al
României în 1878.
După Daniel Béresniak (1933-2005, care a scris o carte despre francmasoneria care vorbeşte
despre România), în 1856, Ion Brătianu a fondat la Bucureşti şi a fost venerabilul lojii masonice „Steaua
Dunării” (Béresniak, 1999). Ar fi fost înlocuit în această funcţie de Alexandru Ioan Cuza, chiar înainte de
alegerea sa ca şi voievod al Principatului Ţării Româneşti şi ulterior pentru cel al Moldovei. Nu am putut
să confirmăm aceste informaţii la nivelul buletinelor GOF francez.
22
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

În şedinţa din 15 aprilie 1886, Consiliul Ordinului GOLU portughez a discutat un grafic al lojii
Hiram (nr. 140) care comunică că Ion Brătianu, a fost propus ca Mare Maestru al lojilor româneşti
formate de către C. Moroiu, ceea ce dovedeşte că era mason.
7.Oraşele dunărene Giurgiu (Ţara Românească) şi Ruse (Bulgaria)
Pe tronsonul Dunării care marchează frontiera între România și Bulgaria, cele 2 porturi mai
importante au fost oraşele frontaliere existente pe malurile opuse: Giurgiu (sau Giurgevo, fosta
fortăreaţă Santo Giorgio, construită de către navigatorii italieni invocându-l pe Saint Georges ) în
România şi Ruse (sau Rusciuc, actualul Ruse) în Bulgaria. În nord era Principatul Ţării Româneşti,
vasal al Imperiului Otoman în sud Bulgaria era o provincie a a Imperiului Turc. Bărcile asigurau
legătura între aceste două antredepozite comerciale foarte prospere (podul care leagă astăzi cele 2
oraşe nu a fost construit decât în 1954).
O companie englezească a instalat o linie de cale ferată între Giurgiu şi Bucureşti care a fost
inaugurată în august 1869. Aceasta a fost prima linie de cale ferată construită pe teritoriul
Principatelor Unite ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei.
a) Ruse (Bulgaria)
În februarie 1880, la Ruse, va fi fondată de către GOLU portughez prima lojă masonică din
Bulgaria: „Steaua Balcanilor” (nr. 134)(sau Étoile des Balkans sau Estrela dos Balcãs), de Rit Francez
(RF).
Această lojă masonică includea mai mulţi separatişti bulgari, în special Joan Vedder (sau
Ioan Vedder, 1827-1898), care era venerabilul atelierului încă din 1880 şi va fi până în 1884. În acest
atelier, găsim de asemenea numele altor revoluţionari bulgari care au luptat împotriva Imperiului
Otoman, de exemplu Kargieff Toma (ca 1850-1887) şi Nicola T. Obretenoff (1849-1939). Astăzi,
aceştia sunt consideraţi eroi în Bulgaria pentru că au luptat împotriva Imperiului Otoman pentru
eliberarea şi independenţa ţării lor.
Rolul lor istoric a fost de asemenea posibil deoarece au utilizat loja masonică pentru
propagare ideilor lor despre viitor, pentru a grupa separatiştii şi pentru a combate turcii şi pentru a
apăra ceea ce vor pentru a asigura progresul regiunii.
Trebuie să remarcăm că aceşti patrioţi bulgari vroiau expulzarea turcilor pentru a crea un
nou stat format din Principatul Bulgariei, care ocupa malul drept al Dunării, dar şi din Rumelia,
teritoriu mai la sud, pe care Imperiul Otoman dorea să îl păstreze în continuare în mâinile sale. Au
denumit acest nou stat din Balcani, după numele lojii bulgare „Steaua Balcanilor”.
În plus idea de a crea un mare stat creştin ortodox în peninsula Balcanică, ocupând teritoriul
numit de către Turcia în Europa, a fost visul mai multor federalişti români, bulgari, sârbi şi chiar
greci. Aceste idei au fost apărate în timpul secolului al XIX-lea până la înfrângerea Imperiului
Otoman, la finalul Primului Război Mondial. Cu toate acestea, Regatul Unit şi Franţa nu doreau un
stat de această mărime în Europa de Est aşa că au decis să creeze mai multe ţări în locul său
(România, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia).
Ideea de a avea o mare ţară balcanică nu a fost abandonată de către toată lumea, fie în
1918, fie după crearea Societăţii Naţiunilor. De exemplu, Ion Pangal (1895-1950) care a fost Mare
Maestru al Marii Loji a României în 1926, care a trăit în perioada celui de Al doilea Război Mondial şi
după finalizarea conflictului şi până la moartea sa la Lisabona (Portugalia), a luptat fără succes
pentru a crea ceea ce el numea Uniunea Balcanică (Paulino-Pereira. 2010, a) şi b). Ideea sa era de a
crea un stat mare pe fostul teritoriu ocupat de către Turcia în Europa de est. Cu toate acestea, nu a
reuşit să convingă Aliaţii (Statele Unite ale Americii, Regatul Unit şi după 1945 şi Franţa). În acest
caz, a fost în special puternica Uniune Sovietică care nu vroia să audă că se vorbeşte de această
idee.
b) Giurgiu (Ţara Românească)
Pe malul românesc, în acelaşi an, în octombrie 1880, GOLU portughez va fonda loja „Farul”
(nr. 142)(sau Farul sau Farol), de asemenea de Rit Francez (RF)
Un far (farul) este o lumină prietenoasă care ghidează navigatorii noaptea sau pe timp de
ceaţă. În cazul luminii masonice, farul este un simbol important pentru a arăta drumul care trebuie
urmat celor pierduţi în întuneric şi în tenebre şi care vor să găsească drumul viitorului, al
progresului, al dezvoltării, al prosperităţii şi al binefacerii.
Alegerea Ritului Francez (RF) în cele 2 loji de la Giurgiu şi Ruse (cea de pe malul românesc şi
cea de pe malul bulgăresc), poate arăta o legătură între activităţile masonice de pe ambele maluri
ale râului.

23
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Fig. 4 – Europa de Sud-Est (ca. 1925)


Localizarea oraşelor româneşti şi bulgare care aveau loji
masonice existente în GOLU Portughez (adaptată de Soares,
1934, harta 59)
Localizarea lojilor masonice româneşti şi bulgare aparţinând
GOLU, împreună cu numărul pe care îl aveau în GOLU Portughez. Pătratele
roşii reprezintă lojile care au urmat Ritul Scoţian Antic şi Acceptat (REAA);
pătratele albastre reprezintă lojile care au urmat Ritul Francez (RF) .
Remarcaţi că în această hartă Basarabia a fost considerată ca
făcând parte din România.

8.Capitala Bucureşti (Ţara Românească)


Axa comercială între Târgovişte (fosta capitală a Ţării Româneşti, până în 1659, situată pe
versantul sudic al Carpaţilor) şi portul dunărean Giurgiu a devenit esenţială în secolele XVIII şi XIX şi
va asigura dezvoltarea economică a regiunii centrale a Ţării Româneşti. Această axă rutieră trecea
prin oraşele Ploesci (ou Ploesti) şi Bucureşti. Calea ferată va lega de asemenea aceste oraşe în
secolul al XIX-lea
În 1659, Bucureşti (Bucureşti sau Bucharest) era capitala Principatului Ţării Româneşti. În
1861, oraşul va fi capitala Principatelor Unite ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei. Spre jumătatea
secolului al XIX-lea, Bucureştiul era centrul nevralgic al Principatelor Unite ale Ţării Româneşti şi ale
Moldovei: capitala politică, capitala economică, dar şi cel mai important centru urban al regiunii
orientale al fostului Imperiu Otoman în Europa (sau al Turciei în Europa).
Când România şi-a câştigat independenţa în 1881, Bucureşti a devenit în mod natural
capitala noului stat. În acea perioadă oraşul avea o populaţie de 220.000 de locuitori (Bouillet,
1880, p. 289).
În ianuarie 1879, GOLU portughez a fondat aici prima sa lojă masonică românească „Steaua
Dunării” (nr. 125) (ou Steaua Dunarei, ou Steaua Dunarei, ou Estrela do Danúbio), de Rit Francez
(RF). Ea va fi inima lojilor masonice româneşti existente în GOLU portughez.
Prin decretul GOLU, acest atelier a fost creat la Ostrov în Dobrogea. Aici exista o fortăreaţă
pe o insulă („ostrov” înseamnă „insulă”, în limba slavă), care a fost teatrul mai multor bătălii între
ruşi şi turci, în prima parte a secolului al XIX-lea. Ostrov este situat în apropiere de Silistra, o
localitate de pe malul drept al Dunării, la aproximativ 100 km NE de Ruse. Acest oraş era în Bulgaria
şi avea 20.000 de locuitori în 1880 (Bouillet, 1880, p. 1750).
Imediat după formarea sa, Steaua Dunării (nr. 125), va fi considerată întotdeauna de către
GOLU portughez ca fiind loja sa de la Bucureşti.
a) Rolul pozitiv şi de asemenea negativ al lui Constantin Moroiu, venerabil al lojii Steaua
Dunării (nr. 125)
Am încercat să înţelegem ce s-a întâmplat la începutul formării lojii Steaua Dunării (nr. 125),
deoarece în documentele GOLU portughez, nu am găsit nici o explicaţie pentru a şti de ce Obedienţa
Masonică Portugheză a ales să fondeze acest atelier masonic românesc. În plus, nu am înţeles
motivul fondării lojii la Ostrov, în Dobrogea, într-o zonă care nu era un centru urban important (şi nu
la Bucureşti sau într-un alt oraş mare sau de talie medie).
Se pare că solicitarea de a fonda loja a fost făcută de către căpitanul armatei române
Constantin Moroiu (1837-1918, sau Constantino Moroin), care fusese recent detaşat la Ostrov şi care
făcea parte din loja GOF francez „Les Sages d’Héliopolis” din Bucureşti.
Într-adevăr, în acest timp, căpitanul Moroiu, care avea 41 de ani, reprezenta o problemă
pentru fraţii masoni care vroiau să îl excludă din atelierul lor. În ianuarie 1879, fără a scrie explicit
numele său, loja „Les Sages d’Héliopolis” din Bucureşti a informat Consiliul Ordinului GOF „că
24
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

fratele Moroiu, căpitan în armata română a fost pus sub acuzare cu acuzaţii grave. // Procedura
masonică care trebuie urmată este suspendată deoarece fr:. a părăsit Bucureştiul, în executare unui
ordin militar superior şi îşi îndeplineşte funcţiile într-o ţară îndepărtată. // Loja întreabă ce cale să
fie urmată pentru ca acuzaţia să îşi continue cursul” (B GOF 1878-1879, p. 556).
În 1874, atelierul „Les Sages d’Héliopolis” făcuse deja un proces de excludere împotriva lui
Auguste Carence, fost venerabil de gradul 33 care în ansamblul său era o figură de referinţă a Lojii şi
a Masoneriei Româneşti. Carence a fost principalul organizator al noilor loji GOF de la Galaţi, Brăila,
Iaşi şi Roman, în 1865 şi 1866 (procesul împotriva lui a început în martie 1874 şi s-a încheiat la 28
august 1876 prin decretul GOF francez care îl excludea definitiv pe Auguste Carence din toată
Masoneria Universală prin delict grav).
Pentru a evita de asemenea procesul său de excludere masonică, Moroiu, care a trebuit să
plece din Bucureşti datorită funcţiei sale militare (a fost detaşat militar la Ostrov), a decis să
contacteze GOLU portughez pentru a crea o nouă lojă masonică dependentă de o Obedienţă străină
şi diferită de cea a Marelui Orient al Franţei. Această sugestie şi propunere a fost acceptată de către
autoritatea masonică portugheză, care nu trebuia să ştie antecedentele personale asociate lui
Moroiu şi problemele deja existente la nivelul lojii din Bucureşti. Şi probabil GOLU portughez a
fondat loja la Ostrov deoarece scrisorile au fost redactate şi datate la Ostrov.
După fondarea lojii Steaua Dunării (nr. 125), în ianuarie 1879, Constantin Moroiu (ou
Constantino Moroin) devine venerabilul acesteia până în 1880 când va fi obiectul a două decrete ale
GOLU (nr. 16 şi nr. 17) ambele datate în 20 iulie 1880, care l-au împiedicat să reprezinte Obedienţa
portugheză în România. El a fost acuzat că a primit bani de la fraţi şi de la loji fără sa îi dea la GOLU,
că acorda grade masonice (creşteri salariale) după voinţa şi plăcerea sa fără a îndeplinii obligaţiile
masonice necesare, să excludă fraţi fără a avea permisiunea de a face acest lucru, să amestece de
asemenea în organizare alte ateliere româneşti invocând GOLU şi fără a avea delegarea
corespunzătoare de competenţe, etc.
Între timp, începuse şi procesul organizat de către Loja „Les Sages d’Héliopolis” împotriva
sa şi se încheie cu condamnarea masonică. La 27 mai 1880, a fost exclus definitiv din loja
românească „Les Sages d’Héliopolis” , de la Bucureşti, prin delict de clasa a doua. În final, decretul
Marelui Orient al Franţei îl exclude definitiv pe fratele „căpitanul Moroiu” din GOF şi din
Francmasonerie.
În 1886, Consiliul Suprem al Belgiei, s-a adresat la GOLU portughez pentru a şti ce s-a
întâmplat cu Moroiu şi pentru a cunoaşte motivul care justifică poziţia GOLU de a nu accepta
crearea unui Consiliu Suprem de grad 33 în România.
La acest subiect, GOLU portughez a remis procesul împotriva lui Constantin Moroiu, datat la
8 octombrie 1880 şi care avea 3 puncte fundamentale: 1 – Moroiu şi-a înşelat fraţii, dându-le
diplome semnate de către el şi primind sumele corespunzătoare, profitând astfel de aceste sume
pentru a se îmbogăţi pe sine; 2 – Moroiu a trimis o anumită sumă de bani la GOLU portughez,
spunând că sunt pentru fondarea lojilor Farul şi Ilfovul, dar nu era decât valoarea corespunzătoare
lojii Farul; 3 – Moroiu a băgat în buzunarul său 100 de franci pe care atelierul Ilfovul i-a dat pentru
aderarea la GOLU (în plus loja Ilfovul din Bucureşti nu va fi niciodată fondată de către GOLU,
deoarece ea nu a plătit suma corespunzătoare pentru fondarea sa.
În ceea ce priveşte constituirea unui Consiliu Suprem de grad 33 în România, GOLU
portughez nu are nici o rezervă referitoare la formarea acestuia atâta timp cât urmează
formalităţile relevante, adoptate în mod regulat. Scrisoarea care menţiona cele trei Obedienţe
Masonice Regulate care aveau loji în România (Marele Orient al Franţei (GOF)); Marele Orient
Lusitan Unit (GOLU), din Portugalia şi Marele Orient al Italiei (GOI) nu a primit nici o solicitare de
formare a unui Consiliu Suprem românesc şi deci, asta părea „o nouă stratagemă a fratelui Moroiu”.
În plus, pentru a putea fi recunoscută şi acceptată ca Putere Masonică Regulată,
organizaţia nu trebuia să îl includă pe fratele Moroiu, care fusese exclus din Masoneria Universală
(prin decretul GOF din 9 octombrie 1880). Simpla sa prezenţă anula validarea şi recunoaşterea
masonică a oricărui corp masonic care avea numele său.
În plus faţă de chestiunea primirii de bani pentru el însuşi, poziţia căpitanului Moroiu, nu
pare foarte clară în toate aceste dosare. Într-adevăr, în martie 1879, a creat Marele Orient
Românesc şi a susţinut primul consiliu, la care se considera Preşedinte. Cu toate acestea, în aceeaşi
perioadă şi ulterior, în 1879 şi în 1880, a contribuit la fondarea lojilor româneşti la GOLU
portughez...Şi, în tot acest timp, era muncitor la loja „Les Sages d’Héliopolis” a Marelui Orient al
Franţei...
25
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

În ciuda a tot ceea ce s-a scris mai sus, trebuie să remarcăm că C. Moroiu a fost important
pentru crearea a 6 sau 7 loji româneşti la GOLU portughez, în 1879 şi în 1880. Iar acest lucru a fost
recunoscut de mai multe ori de către sferele înalte ale masoneriei portugheze, în Jurnalul Oficial al
Marelui Orient Lusitan Unit (în martie 1880, a primit chiar şi gradul 20 pentru excelenta sa activitate
masonică în fondarea lojilor româneşti).
În ianuarie 1885, numele lojii Steaua Dunării (nr. 125) a GOLU portughez a fost schimbat cu
„Granitul Carpaţilor” (nr. 125), pentru a evita confuziile deoarece o altă lojă masonică românească
cu acelaşi nume a fost creată la Bucureşti. Cu toate acestea nu am găsit această lojă în nici o
publicaţie... Un an mai târziu, Consiliul Ordinului GOLU a decis să excludă această lojă de ateliere
din Obedienţa portugheză, în şedinţa sa din 9 decembrie 1886.
b) Câteva comentarii referitoare la loja „Les Sages d’Héliopolis” şi loja „Egalitate”, ambele
din Bucureşti şi ambele sub patronajul Marelui Orient al Franţei (GOF) .
În secolul al XIX-lea, importanţa politică şi economică a Bucureştiului era bine stabilită. Era
cel mai important şi cel mai populat oraş al imperiului Turc din Europa. Franţa, Anglia, Imperiul
Austro-Ungar şi Imperiul Rus doreau să folosească Principatele Dunărene (Ţara Românească,
Moldova, Bulgaria şi Serbia), toate vasale sau făcând parte din Poarta Otomană de la Istanbul
pentru a slăbi puternicul Imperiu Otoman.
După Bresniak, prima lojă masonică s-a format la Bucureşti, sub patronajul Marelui Orient al
Franţei (GOF). Acest autor francez şi evreu a scris următoarele: „Sau, Ioan Cuza, înaintea alegerii
sale, este venerabilul lojii Steaua Dunării, succedându-l în această funcţie pe Ion Brătianu. Deci este
permis să afirmăm că a fost adus în poziţia de domnitor datorită eforturilor combinate ale
masonilor români şi francezi”(Béresniak, 1999). Nu am putut confirma această informaţie în
buletinele GOF.
După mai mulţi autori această primă lojă masonică românească a debutat în jur de
1854-1856. Ea avea acelaşi nume ca cea fondată în Ianuarie 1879, în Portugalia, Steaua Dunării
(Étoile du Danube).
Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor a Ţării Româneşti în ianuarie 1859 şi domnitor al
Moldovei în februarie 1859. El va fi forţat să abdice în 1866, după o perioadă de bună guvernare cu
guverne progresiste. A făcut sau au promulgat mai multe legi care au fost pozitive pentru
dezvoltarea Principatelor Unite ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei. A încercat chiar să facă o
reformă agrară luptând împotriva bisericii ortodoxe şi a altor proprietari de terenuri (boierii) care îşi
administrau proprietăţile şi dependenţii sau iobagii, după modele mai degrabă medievale. În acea
perioada, partea cea mai educată a boierilor bogaţi aparţinea şi lojii masonice Steaua Dunării, de la
Bucureşti. Iar acest conflict politic a fost transferat în interiorul lojii, împiedicând buna
funcţionare a lucrărilor masonice.
Reluând textul lui Beresniak : „Din acest motiv, în 1865, Alexandru Ioan Cuza a interzis
funcţionarea acestei loji. Nu a fost luată nici o măsură împotriva membrilor complotului, foştii săi
„fraţi”. Este vorba doar de închiderea unei loji şi de excluderea din francmasonerie a elementelor
egoiste care se agaţă de privilegii sociale învechite. După această închidere, se constituie la
Bucureşti, pe 4 mai 1865, o altă lojă cu titlu distinctiv Les Sages d’Héliopolis”(Béresniak, 1999).
Jurnalul Marelui Orient al Franţei (GOF) nu include această referinţă. Cu toate acestea,
începând din 1865, raportează importanţa lojii sale masonice „Les Sages d’Héliopolis” de la
Bucureşti, în dezvoltarea francmasoneriei în România.
Vom reproduce aici o parte din textul inclus în Buletinul GOF, din 1866-1867 care făcea
referire la transcrieri din ziarul „Vocea României” din 23 şi 24 mai 1866: „Duminica trecută 8/20 mai,
după-amiaza, steagul masonic a fost arborat pentru prima dată pe localul lojii de la Bucureşti
numită Les Sages d’Héliopolis. Acest steag este în culorile naţionale ale României şi are stema
Marelui Orient al Franţei. // Acest act a fost autorizat prin decret de prefect al Poliţiei capitalei,
principele Ghica, venerabil al Lojii.// Loja masonică de la Bucureşti are de doi ani ca şi venerabil pe
domnul George Mihai Ghica, actualmente prefect al poliţiei capitalei (...)”(B GOF, 1866-1867, p.
528-529)
Astfel din 1864, venerabilul lojii „Les Sages d’Héliopolis” a fost un membru al puternicei
familii de boieri Ghica care avea legături familiale şi de prietenie cu principalele familii de boieri din
Ţara Românească şi din Moldova. Începând din secolul al XVII-lea mai mulţi membri ai familiei Ghica
au fost aleşi domnitori ai Ţării Româneşti şi de asemenea domnitori aleşi ai Moldove,i iar mai târziu
prim miniştrii ai Principatelor Unite şi miniştrii ai României.
În 1866, Loja Les Sages d’Héliopolis avea deja un Capitol (o lojă poate avea un capitol când 7
sau mai mulţi membrii au gradul 46 în RM; gradul 18 în REAA; sau gradul 7 în RF).
Această lojă şi în special fostul său venerabil Auguste Carence, va asigura înfiinţarea
primelor loji masonice în afara capitalei, în special în 1865, în oraşele dunărene Brăila (sau Ibrailia)
şi Galaţi (sau Galatz) în estul Ţării Româneşti, în 1866, în nordul Moldovei la Iaşi şi la Roman. Două
26
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

dintre ele (cele de la Galaţi şi Brăila) se păstrează pentru totdeauna sub patronajul GOF până
aproape la finalul secolului al XIX-lea. Adresa oficială a acestei Loji era: A. Carence, strada Teatrului
nr. 6, Bucureşti. În 1874, noua locaţie a Lojii era următoarea: Pasajul Roman nr. 7, Bucureşti.
Consiliul ordinului GOF a decis chiar să declare acest nou Templu, local masonic.
În aprilie 1879, loja Les Sages d’Héliopolis a solicitat suspendarea activităţii sale masonice în
cadrul Marelui Orient al Franţei (GOF), pentru a intra sub Obedienţa unei puteri masonice naţionale
româneşti, ca „Marele Orient al României”, al cărei preşedinte era căpitanul Moroiu. Acesta a ţinut
primul său Consiliu pe 8 martie 1879.
Solicitarea Lojei a fost acordată de către GOF în mai 1879. În acelaşi timp, un grup de fraţi au
solicitat să continue lucrările în cadrul aceleiaşi loji şi sub patronajul GOF. După o pauză scurtă de 6
luni, loja „Les Sages d’Héliopolis” şi-a reluat lucrările la data de 6 septembrie 1879, când s-a
reinstaurat sub preşedinţia venerabilului Moscou Ascher, de origine evreiască. Aceasta pare de
asemenea să dovedească poziţia naţionalistă şi antisemită care era urmată de către Marele Orient
al României.
În martie 1872, Marelui Orient al Franţei (GOF) a fondat o a doua lojă masonică, „Egalitate”,
la Bucureşti. Ulterior, acest atelier a fost de asemenea o sursă de probleme care au trebuit
soluţionate de către Consiliul Ordinului GOF.
La începutul anului 1873 a avut loc un grav incident anti-evrei, când un număr semnificativ
de fraţi a votat o propunere care impunea ca veritabilul lojii să fie de naţionalitate română şi ca
acesta să nu aparţină religiei israelite. Această decizie a fost votată şi aprobată de către majoritatea
lojii împotriva voinţei şi poziţiei venerabilului. În martie 1873, Consiliul Ordinului Marelui Orient al
Franţei a sprijinit venerabilul care nu a acceptat această propunere şi rezoluţie.
În 1874, aceeaşi lojă „Egalitate” de la Bucureşti a remis către GOF 2 exemplare ale
regulamentului său special şi 2 exemplare ale Instrucţiunilor simbolice, toate tipărite în limba
română. Iar această poziţie arăta foarte clar că această lojă apăra în special valorile limbii
naţionale.
În 1875, 6 fraţi fondatori ai lojii care erau împotriva alegerii venerabilului (aparent cineva de
origine evreiască) au fost excluşi ceea ce a dus la o nouă intervenţie din partea GOF pentru a evita
divizarea lojii. Toate aceste poziţii demonstrează foarte bine sentimentul naţionalist şi antisemit al
anumitor masoni români care doreau independenţa ţării lor fără a include alte popoare sau religii.
În aprilie 1879, Loja „Egalitate”a solicitat GOF suspendarea lucrărilor masonice deoarece
dorea să adere la Marele Orient al României, fondat în martie 1879, al cărui preşedinte era căpitanul
Moroiu. GOF a acordat lojii ceea ce a solicitat dar a obligat-o să îşi plătească datoriile către GOF,
ceea ce nu a făcut.
Astfel, această lojă problematică de la Bucureşti a lucrat masonic la GOF timp de 7 ani, între
1872 şi 1879.
În secolul al XIX-lea, găsim de asemenea şi alte loji masonice la Bucureşti, legate de Marele
Orient al Italiei, a unei Obedienţe masonice a Ungariei şi a unei loji germane. Dar nu am consultat
buletinele oficiale ale acestor Puteri Masonice şi de aceea nu vom vorbi despre ele.

9. Ploesci sau Ploești (Ţara Românească)


Oraşul Ploesci (Ploieşti ou Ploeşti) a fost de asemenea un centru important al Ţării Româneşti.
Acesta se află la aproximativ 50 km de Bucureşti şi în 1880, avea în jur de 25.000 de locuitori (Bouillet,
1880, p. 1488).
Oraşul era deservit de linia de cale ferată care a fost inaugurată în 1872 şi care asigura
legătura Piteşti – Bucureşti – Ploeşti – Buzău – Brăila – Galaţi – Tecuci – Roman (în Moldova).
În martie 1880, GOLU portughez a fondat loja masonică „Prahova” (nr. 135), de Rit Francez
(RF) la Ploeşti.
Prahova era vechiul nume al unităţii administrative (Judeţul) a Principatelor Unite ale Ţării
Româneşti şi ale Moldovei care avea Ploeştiul ca şi capitală şi care făcea la nord graniţă cu Imperiul
Austro-Ungar.
În 1869,Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat loja „Concordia” la Ploieşti, care îşi va încheia
lucrările masonice câţiva ani mai târziu.
În februarie 1882, GOF a fondat o nouă lojă masonică la Ploieşti. Aceasta avea numele
„Unirea”. Înaintea instaurării şi chiar şi după aceea, aceasta a făcut obiectul unui atac al masonilor
români al fracţiei Constantin Moroiu care nu vroiau ca atelierul să poată fi instaurat. Loja a rezistat
mai mulţi ani, până în anii 90 ai secolului al XIX-lea, mereu sub patronajul Marelui Orient al Franţei
(GOF).

27
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

10.Oraşele Dunărene Brăila şi Galaţi (Ţara Românească)


Urmând cursul Dunării spre Marea Neagră, deci spre est, după Giurgiu şi regiunea Bucureşti,
găsim oraşele Brăila şi Galaţi. Cele 2 oraşe au fost construite pe malul fluviului, la limita dintre
navigaţia maritimă şi ce fluvială. Brăila este mai în amonte la aproximativ 65 km de Galaţi.
a) Brăila
Brăila era cunoscută şi ca Ibraila şi Brahilov. Acesta a fost construit pe malul stâng al Dunării
la aproximativ 150 km de la vărsarea acestuia. În anul 1880, oraşul avea în jur de 28.000 de locuitori
(Bouillet, 1880, p. 268). Aceeaşi operă scria: „Port bun; depozit al întregului comerţ din Ţara
Românească – grâne, seu, blănuri”.
La 28 octombrie 1865, la Brăila (sau Ibraila),Marele Orient al Franţei (GOF) (GOF) a fondat loja
„Farul ospitalier”, de Rit Memphis (RM). Această lojă făcea încă parte din GOF în 1895.
Loja „Farul ospitalier” avea acelaşi rit ca şi loja mamă „Les Sages d’Héliopolis”, de la
Bucureşti. În plus, loja „Discipolii lui Pitagora”, din Galaţi, care a fost fondată de către loja din
Bucureşti în acelaşi an şi lună (octombrie 1865) respecta acelaşi rit.
b) Galaţi
La Galaţi (Galaţi, Galatzi sau Galati, fostul Axiopolis), Dunărea primeşte pe malul stâng râul
Siret. Oraşul era situat la frontiera fostelor principate ale Ţării Româneşti şi ale Moldovei. Acesta avea
în 1880 în jur de 50.000 de locuitori(Bouillet, 1880, p. 697). Era al doilea oraş al Principatelor Unite ale
Ţării Româneşti şi ale Moldovei, după Bucureşti.
Oraşul Galaţi, puţin în aval faţă de Brăila, era cel mai important port dunărean din acea
perioadă având o adâncime şi o lăţime substanţială. Vapoarele care veneau din Marea Neagră şi din
Marea Mediterană, ajungeau aici fără probleme. Nu vorbim de vapoarele cu aburi care mergeau până
la Viena pe Dunăre şi până la Varna (Bulgaria) şi Constantinopol (actualul Istanbul, în Turcia) pe Marea
Neagră. Acest port era principalul depozit comercial al Porţii Otomane în Principatele Ţării
Româneşti şi ale Moldovei.
Pe 26 octombrie 1865, Marelui Orient al Franţei (GOF) a fondat loja „Discipolii lui Pitagora”, de
Rit Memphis (RM). La fel ca la Brăila, loja „Les Sages d’Héliopolis” a fost cea care a organizat
înfiinţarea acesteia.
Doi ani mai târziu, în 1867, Loja „Discipolii lui Pitagora” va deveni un Capitol (o lojă poate avea
un capitol când 7 sau mai mulţi membrii au gradul 46 în RM; gradul 18 în REAA; sau gradul 7 în RF).
Această lojă făcea încă parte din GOF în 1895.
În şedinţa din 12 februarie 1868, toţi fraţii lojii au renunţat la Ritul Memphis şi au adoptat Ritul
Francez (RF). Această decizie a fost confirmată de către întâlnirea Consiliului Ordinului din 20 aprilie
1868.
Am remarcat că loja şi capitolul masonic din Galaţi avea legături nule cu lojile masonice
româneşti ale GOLU portughez.
11. Dobrogea
În partea finală, Dunărea se varsă în Marea Neagră printr-o deltă, având mai multe guri de vărsare,
creând zone mlăştinoase. Toată această zonă a fost ocupată din antichitate, în special de către greci şi apoi
de către italieni. Mai târziu, după formarea şi expansiunea imperiului Otoman, au venit turcii şi mulţi
români şi bulgari.
Această regiune cunoscută ca şi Dobrogea, avea o importanţă strategică fundamentală pentru
controlul comerţului, fie în partea finală a fluviului Dunărea fie cu ţările occidentale de la Marea Neagră.
În expansiunea sa către sud, armatele Imperiului rus au cucerit Dobrogea în 1854. Ele s-au retras în
urma tratatului de la Paris din 1856. În 1857, ruşii au cucerit-o din nou. Şi nu au mai cedat-o decât după ce
au obţinut toată Basarabia (estul Moldovei). Acest schimb nu a fost acceptat de către moldoveni care au
pierdut o mare parte din teritoriul Principatului, care a fost ocupat în mod oficial de către Imperiului rus. În
secolul al XIX-lea şi al XX-lea şi înainte de integrarea definitivă a României, Dobrogea a fost o zonă disputată
de către România şi Bulgaria, devenite independente.
a) Ostrov
Decretul GOLU care înfiinţează loja românească „Steaua Dunării” (nr. 125) o poziţionează aici, la
Ostrov, insulă pe Dunăre, aproape de litoralul Mării Negre. Mai târziu, această lojă va fi considerată în
continuare ca aparţinând văii Bucureşti.
b) Ismail
Prima lojă care a fost creată de către Marele Orient al Franţei (GOF) în această regiune a existat în
nordul Dobrogei la Ismail (sau Izmail), astăzi în Ucraina. În 1880, acest oraş exista deja pe malul stâng al
Dunării şi avea în jur de 25.000 de locuitori (Bouillet, 1880, p. 697). Acesta era considerat ca şi port de
carantină. O anumită perioadă, o parte a flotei turceşti îşi avea sediul aici, datorită poziţiei privilegiate a
oraşului care permitea controlul asupra întregii navigaţii pe Dunăre şi în vestul Mării Negre.
28
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Poziţia strategică a oraşului Ismail, i-a câştigat mai multe bătălii şi dominatorii. Turcii au
construit aici o fortăreaţă care a fost cucerită de mai multe ori de către ruşi. În prezent, Ismail face
parte din Ucraina şi este în continuare unul dintre principalele porturi ucrainene din zona Deltei
Dunării.
În august 1868, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat loja „Renaşterea”, la Ismail, care
făcea deja parte din Ucraina. Aceasta a fost fondată de către un grup de fraţi ai lojii „Discipolii lui
Pitagora” din Galaţi. Acest atelier a durat o perioadă scurtă de timp.
c) Toulcea
Mai târziu, în aprilie 1881, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat o lojă la Tulcea (Toultcha
sau Tulcea), la sud de Ismail. Acest oraş era situat pe malul stâng al Dunării, în locul în care aceasta
se despărţea în mai multe braţe pentru a forma delta. Acesta se afla la 25 de km de Ismail şi avea
15.000 de locuitori în 1880 (Bouillet, 1880, p. 1878).
În aprilie 1881, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat loja „Progresul Dobrogei” care a fost
activă până în 1889.
d) Constanţa
Puţin mai la sud, oraşul Constanţa (sau Kustendjé sau Constantiniana) era un port bine
cunoscut la Marea Neagră, iar aparent ruinele romane care existau acolo, arătau că fusese deja un
loc important în Antichitate. O linie de cale ferată făcea legătura între acest port şi Bucureşti şi a fost
construită în 1860 de către o companie englezească care lucra pentru Imperiul Otoman.
În 1885, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat loja „Steaua Dobrogei” care făcea în
continuare parte din GOF în 1895.
12.Iaşi sau Jassy, capitala Moldovei
Fluviul Prut (sau Prout) era una dintre principalele căi de comunicare ale fostului Principat al
Moldovei. El se revărsa în Dunăre, în aval de oraşul Galaţi. Înainte de războiul dintre Rusia şi Turcia din
1878, era un râu care traversa Moldova prin mijloc. Mai târziu, malul stâng (Basarabia) a fost dată
Imperiului Rus, iar parte nordică a Moldovei, partea de amonte a râului Prut (Bucovina) a fost anexată
de către Imperiul Austriac. Astăzi, Prutul marchează graniţa dintre România şi Moldova. În Moldova,
câţiva kilometri în amonte de la gura de vărsare a Prutului în Dunăre şi pe bazinul său drept, există
oraşul Iaşi (sau Iassy sau Jassy), pe malurile râului Bahlui. Aici, începând din 1538, se afla reşedinţa
permanentă a voievozilor (ou vayvodes) care erau desemnaţi de către Imperiul Otoman pentru a
controla Principatul Moldovei.
Iaşiul era oraşul cel mai important şi capitala Principatului Moldovei. Populaţia sa era în jur de
90.000 de locuitori în 1880 (Bouillet, 1880, p. 889). Totuşi, alte surse menţionează ca avea mult mai
puţini locuitori (mai puţin de 15.000...conform unui autor din acea perioadă care nu pare credibil).
Moldova devenise ţara în care s-au stabilit numeroşi evrei. În secolul al XV-lea şi al XVI-lea,
exista o comunitate de evrei formată în special din evrei sefarzi din Portugalia şi din Spania. Ulterior,
au venit alţi evrei în principal din Polonia şi din Europa centrală (evrei aşkenazi din centrul Europei şi
evrei din Rusia şi din alte regiuni ale Europei). În secolul al XIX-lea, comunitatea de evrei de la Iaşi era
foarte importantă, reprezentând o treime din populaţie.
Între iunie şi septembrie 1879, loja „Roumania” (nr. 128)(ou Romania), a Ritul Scoţian Antic şi
Acceptat (REAA), aparţinând GOLU Portughez a fost creată la Iaşi. Numele său arată de asemenea
patriotismul fraţilor fondatori. Aceasta a fost a doua lojă românească a GOLU (prima a fost loja Steaua
Dunării (nr. 125), de la Bucureşti).
În octombrie 1866, Marele Orient al Franţei fondase loja „Steaua României”, de Rit Memphis
(RM), la Iaşi.
Primele loji masonice fondate în România de către Marele Orient al Franţei (GOF) respectau
toate Ritul Memphis (RM), deoarece loja „Les Sages d’Héliopolis”, prima care a fost fondată respecta
acest rit. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că loja „România”,fondată de către GOLU portughez
la Iaşi respecta Ritul Scoţian Antic şi Acceptat (REAA).
În 1867, loja „Steaua României”, a solicitat să devină capitol însă a fost refuzată de către
Consiliul Ordinului deoarece nu au fost respectate instrucţiunile care erau în utilizarea GOF pentru
trecerea gradului (o lojă poate avea un capitol când 7 sau mai mulţi membrii au gradul 46 în RM; gradul
18 în REAA; sau gradul 7 în RF).
Loja „Steaua României” va supravieţui doar până în noiembrie 1890, întreruperi de către non
regularizarea datoriei către GOF (de exemplu, în 1882; lucrările nu au fost reluate decât în decembrie
1882).

29
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

În iunie 1875, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat cel de-al doilea atelier la Iaşi: loja „Pace
şi Unire”. În noiembrie 1882, atelierul masonic şi-a încheiat activităţile la GOF.
13.Nordul Moldovei: Roman, Botoşani şi Fălticeni
Linia de cale ferată inaugurată în septembrie 1872, venea de la Bucureşti, via Brăila şi Galaţi şi
se termina la Roman, un oraş în nordul Moldovei, la aproximativ 80 de km de Iaşi, capitala vechiului
Principat. Chiar şi înainte de construirea aceste axe feroviare fundamentale pentru România, în
Moldova existau deja o serie de mici linii de cale ferată care permiteau legătura între câteva oraşe şi
localităţi. De exemplu, gara din Roman a fost construită încă din decembrie 1869. Cu toate acestea,
întreaga regiune era destul de muntoasă, iar călătoria cu trenul dura prea mult timp pentru a o
parcurge.
Din secolul al XV-lea, nordul Moldovei era controlat de către „boieri” care erau aproape feudali
prin felul de a-şi gestiona terenurile şi puterea naţională şi locală.
a) Roman
În secolul al XIX-lea, Roman nu era un centru urban foarte important, însă trenul va impune
dezvoltarea sa regională rapidă începând din 1872. Linia de cale ferată asigura legătura între oraşele
dunărene Galaţi şi Brăila şi capitala Bucureşti şi de asemenea Iaşi (via Paşcani) şi Botoşani (via
Suceava)
În 1866, Marele Orient al Franţei a fondat loja „Discipolii Adevărului”, la Roman, care respecta
Ritul Memphis (RM). Acest atelier se va încheia în 1869.
Loja de la Roman a fost formată de către „Steaua României” de la Iaşi, care îşi dorea să devină
un capitol în 1867 şi va fi nucleul francmasoneriei în Principatul Moldovei.
b) Botoşani
Botoşani era o localitate medievală în care avea loc un târg destul de important. Locul a fost
atacat şi jefuit de mai multe ori de către polonezi şi tătari în timpul secolului al XVI-lea. În secolul al
XVI-lea şi al XVII-lea, evreii s-au instalat la Botoşani datorită importanţei sale comerciale, iar oraşul s-a
format şi a crescut, având o populaţie majoritar evreiască.
În 1868, Marele Orient al Franţei a fondat loja „Coroana lui Ştefan cel Mare”, de Rit Memphis
(RM), la Botoşani. Şi această lojă va avea o durată scurtă de viaţă, intrând în modul de adormire în
1873.
Ştefan cel Mare (sau Ştefan cel Mare, Étienne III le Grand sau Étienne III Muşat de Moldavie)
(1433-1504) a fost un domnitor care a domnit în Moldova timp de 47 de ani, din 1457 până la moartea
sa în 1504. A luptat şi a câştigat mai multe bătălii împotriva polonezilor, a tătarilor şi chiar a turcilor (a
căror vasal era în continuare). În timpul secolului al XIX-lea, moldovenii au glorificat acest voievod al
Porţii Sublime şi a devenit erou naţional al Principatului Moldovei şi al României.
Cele două ateliere masonice din nordul Moldovei, de la Roman şi de la Botoşani, au fost
formate de către loja "Steaua României", care dorea să devină un capitol în 1867.
În 1883, Marele Orient al Franţei (GOF) a fondat o nouă lojă masonică la Botoşani: "Hiram".
Aceasta făcea încă parte din GOF, în 1895, după o perioadă de activitate de peste 15 ani.
Trebuie să spunem că Oliveira-Marques (1933-2007), care a fost cel mai important istoric
portughez al GOLU, a menţionat că loja românească „Steaua Polară” (nr 131) din Fălticeni a fost din
oraşul Focşani, (consideră că Folticeni era numele vechi al oraşului Focşani))(Oliveira Marques, 1986
a), p. 594 et 595 ; Oliveira Marques 1986 b), p.1260-1261). Şi eu am făcut aceeaşi eroare după ce l-am
urmărit pe Oliveira Marques (Paulino-Pereira, 2010 a), p.353-358). António Ventura l-a urmat pe
Oliveira Marques şi a considerat de asemenea că Fălticeni era Focşani (Ventura, 2013, p. 305-306).
Această corecţie ar trebui făcută în bibliografia masonică portugheză, pentru a nu continua cu
greşeala făcută de Oliveira Marques.
Într-adevăr, Focşani este un oraş emblematic, dar nu este Fălticeni. Focşani este situat în
bazinul râului Siret, în partea de sud a Carpaţilor, pe malul sub-afluentului Milcov. Din secolul al
XV-lea, acest fluviu a marcat graniţa dintre Moldova în nord şi Ţara Românească în sud. În 1859, când
cele două Principate s-au întrunit (pentru a crea ulterior România), graniţa a dispărut. Cu toate
acestea, oraşul Focşani a devenit simbolul unităţii dintre cele două Principate şi Noua Românie.
Mişcările evreieşti, care doreau crearea unui stat ebraic în Palestina sau Israel, s-au adunat aici în
decembrie 1881, ceea ce arată importanţa demografică şi influenţa comunităţii evreieşti în Moldova
(şi, de asemenea, în România în ansamblul său) la acel moment.

30
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

14. Cernăuţi
Pe malurile râului Prut, dar pe tronsonul cel mai în amonte se găseşte oraşul Cernăuţi (Cher-
nivtsi, Tchernivtsi, Tchernovtsy sau Tchernowitz, Cernăuţi, Czerniowce) care aparţine astăzi Ucrainei.
A fost capitala Bucovinei moldoveneşti, înainte de a fi anexată de Imperiul Austriac, în 1775.
Populaţia evreiască a fost foarte importantă în 1880 şi 1890 şi a reprezentat aproximativ 32%
din totalul populaţiei. Marea majoritate au fost evrei Aşkenazi originari din teritoriile germane şi
poloneze. Vorbeau "idiş", limba evreiască germană.
Mai mult de atât, în secolul al XIX-lea, limba "oficială" din Cernăuţi a fost germană. Întreaga
regiune aparţinuse Imperiului Austro-Ungar, iar autorităţile vorbeau în mare parte germană. Loja
creată de către GOLU portughez va purta, de asemenea, un nume german, începând din noiembrie
1889.
La Marmorniţa (Cernăuţi), în aprilie 1888, GOLU portughez a fondat ultima loja masonică
„românească” care se numea „Carol I” (nr. 169) şi care respecta Ritul Scoţian Antic şi Acceptat (REAA).
O lojă a Marelui Orient al Franţei (GOF) protestează la Consiliul Ordinului de Obedienţă Francez
împotriva înfiinţării acestui atelier al GOLU portughez, dar fără a avea vreun succes în acest demers.
În noiembrie 1889, acest atelier îşi va schimba numele în „Zum Nachstenliebe” (Dragoste
pentru aproape sau Amor do Próximo). În registrele GOLU, în etapa finală a Lojii, aceasta a fost greşit
menţionată ca „Amor do Progresso”(care poate fi tradus ca „Dragoste pentru progres”). Loja a fost
exclusă din GOLU portughez în noiembrie 1893.

15. Sofia (Bulgaria)


La sud de câmpiile dunărene ale Bulgariei se află capitala Bulgariei, Sofia (sau Sofia), care era
deja capitala Principatului Bulgariei, creată după Tratatul de la Berlin din 1878. În secolul al XIX-lea
oraşul avea o populaţie de aproximativ 18.000 de locuitori (Bouillet, 1880, p. 1769) (alţi locuitori ai
epocii vorbesc de 50.000 de locuitori...). Sofia a fost unul dintre cele mai importante oraşe ale Turciei
europene. Acesta a fost construit pe malurile râului Bogana.
La Sofia, în octombrie 1883, GOLU portughez a fondat a doua sa lojă bulgară: Bratstur (nr. 162)
(sau Bratstvo, sau Bratstwo, sau Bratstvo, sau Fraternidade, numele bulgăresc pentru Fraternitate).
În şedinţa din 9 decembrie 1886, Consiliul Ordinului GOLUL portughez a decis să pună această lojă în
stare latentă. Ea nu a mai existat în lista de ateliere în 1887.

16. Concluzii
Marele Orient al Franţei (GOF) a fost principalul organizator al francmasoneriei din România, în
secolul al XIX-lea. Acesta a fondat 17 loji pe teritoriul Ţării Româneşti şi a Moldovei. Primul său atelier
de la Bucureşti, loja „Les Sages d’Héliopolis” este anterioară anului 1865. Între 1865 şi 1871 s-au
născut 10 ateliere. După 1871, înfiinţare lojilor româneşti de către GOF a fost mai puţin intensă. Între
anii 1885 şi 1895, în România nu sa identificat nici un atelier nou. Majoritatea lojilor au fost închise
înainte de 1884 şi doar patru au supravieţuit până în 1895.
Lojile româneşti ale Marelui Orient Portughez Lusitania (GOLU) au fost în număr de 8: 5 în Ţara
Românească, 2 în Moldova şi alta în fosta Bucovină românească. Primele trei loji au fost înfiinţate în
1879, la Bucureşti, Iaşi şi Fălticeni. Următoarele 3 s-au născut în 1880, la Ploieşti, Turnu Severin şi
Giurgiu, toate în Ţara Românească. Majoritatea îşi vor termina lucrarea prin impunerea Consiliului
Ordinului portughez GOLU, în octombrie 1884. Numai una va supravieţui până în 1898, cea de la Turnu
Severin, Hiram. (nr 140).
GOLU portughez a fost prima Obedienţă mondială care a fondat loji în Bulgaria, în februarie
1880. Au existat doar 2: una în oraşul dunărean Ruse; iar cealaltă la Sofia, viitoarea capitală a Bulgariei.
Cea de la Sofia va rămâne activă până în luna decembre 1886.
În realitate, lojile româneşti fondate de către Obedienţele masonice ale Europei Occidentale
(Portugalia, Italia şi chiar Franţa) au funcţionat autonom, fără intervenţia directă a Marilor Oriente,
pentru că erau foarte departe şi nu puteau fi vizitate şi monitorizate. Funcţia de Obedienţă a fost în
esenţă să treacă scrisorile patentate, să autorizeze creşterea rangului şi să primească bani din
capitaluri ale fraţilor şi a lojilor.

31
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Rolul căpitanului Constantin Moroiu (1837-1918), iniţiat în loja „Les Sages d’Héliopolis” a Marelui
Orient al Franţei (GOF), din Bucureşti a fost fundamental în instalarea lojilor româneşti ale GOLU
portughez şi, probabil, una din Bulgaria. Cu toate acestea, caracterul său personal şi comportamentul
său nu au fost clare, corecte şi frontale, iar astăzi comportamentul şi moralul lui pot fi considerate global
ca regretabile şi negative. A meritat, în 1880, expulzarea Marelui Orient al Franţei sau a GOLU portughez.
În acelaşi fel, eforturile sale pozitive pentru formarea unei Obedienţe Masonice româneşti, naţionale,
autonome şi credibile, au fost anulate de poziţionarea sa dubioasă şi nu credibilă. Cu ocazia formării
Marelui Orient al României, prezidat de Moroiu, mai multe loji s-au separat de GOF. După câteva luni, unii
vroiau să se întoarcă pentru că fraţii lor nu erau mulţumiţi şi satisfăcuţi de noua autoritate masonică
românească.
Masoneria Românească din secolul al XIX-lea a contribuit la independenţa României, la
separarea de Imperiul Otoman. Lojile masonice erau pline de naţionalişti care visau un stat român
progresiv şi creştin.
Cu toate acestea, masoneria a avut probleme în reglarea afacerii evreieşti în mai multe ateliere
deoarece o mare parte a populaţiei româneşti vedea evreii ca persoane străine şi ca persoane care aveau
o religie diferită (şi care nu era acceptată de către majoritatea populaţiei). Problema evreiască va exista
în România până la finalul celui de-al doilea Război Mondial (1939-1945) şi până la formarea statului
Israel (1948).
Bibliografie
Béresniak, 1999 - Béresniak, Daniel “Le grand œuvre de la Francmaçonnerie. Le sens, l’histoire, le rôle», Éditions 1 Société, Janvier 1999
GOF – voir “B GOF” – « Bulletin du Grand Orient de France. Suprême Conseil pour la France et les possessions françaises. Journal Officiel de
la Maçonnerie Française. Publication mensuelle». Le volume de l’année était l’ensemble des éditions mensuelles. Dans les années 60, 70 et
80 du 19ème siècle, le Bulletin du Grand Orient suivait le cours de l’année maçonnique; le nr. 1 mensuel était celui du mois de Mars et le nr.
12 celui du mois de Février de l’année suivante. Donc, les Bulletins seront ici notés par 2 années successives de l’ère grégorienne ou vulgaire.
B GOF 1865-1866 – Grand Orient de France “Bulletin 1865-1866”, Mars 1865 à Février 1866, Paris, Année 21 – (Les Disciples de Pythagore, p.
647-648; Le Phare Hospitalier, p. 649)
B GOF 1866-1867 – Grand Orient de France “Bulletin 1866-1867”, Mars 1866 à Février 1867, Paris, Année 22 – (L’Étoile de la Roumanie, p.
602-604; Les Disciples de la Vérité, p. 604-605)
B GOF 1868-1869 – Grand Orient de France “Bulletin 1868-1869”, Mars 1868 à Février 1869, Paris, Année 24 – (Couronne d’Étoile le Grand, p.
460; Renaissance, p. 460 ; Chapitre Disciples de Pythagore, p. 461)
B GOF 1869-1870 – Grand Orient de France “Bulletin 1869-1870”, Mars 1869 à Février 1870, Paris, Année 25 – (Les Disciples de la Vérité, p.
230)
B GOF 1870-1871 – Grand Orient de France “Bulletin 1870-1871”, Mars 1870 à Février 1871, Paris, Année 26 – (Concorde, p. 403)
B GOF 1871-1872 – Grand Orient de France “Bulletin 1871-1872”, Mars 1871 à Février 1872, Paris, Année 27 – (Union, p. 265-267 ; Couronne
de Mihai Vitezul, p. 267-268 ; L’Étoile de Sévère, p. 268-269)
B GOF 1872-1873 – Grand Orient de France “Bulletin 1872-1873”, Mars 1872 à Février 1873, Paris, Année 28 – (Égalité, p. 90-92; Couronne
d’Étienne le Grand, p. 516)
B GOF 1876-1877 – Grand Orient de France “Bulletin 1876-1877”, Mars 1876 à Février 1877, Paris, Année 32 – (Paix et Union, p. 89 ; Décret
d’expulsion définitive Auguste Carence, p. 551-557)
B GOF 1881-1882 – Grand Orient de France “Bulletin 1878-1879”, Mars 1881 à Février 1882, Paris, Année 37 – ( Le Progrés de la Dobrutscha,
p. 118-119)
B GOF 1882-1883 – Grand Orient de France “Bulletin 1882-1883”, Mars 1882 à Février1883, Paris, Année 38 – (Union Unirea, p. 58, 92 ; Paix et
Union, p. 527)
B GOF 1885-1886 – Grand Orient de France “Bulletin 1885-1886», Mars 1885 à Février 1886, Paris, Année 41 – (L’Étoile de la Dobroudja, p. 419)
B GOF 1890-1891 – Grand Orient de France “Bulletin 1890-1891», Mars 1890 à Février 1891, Paris, Année 46 – (L’Étoile de la Roumanie, p.
696-697, l’Étoile de Sévère, p. 696-697)
BO GOLU 1878-1879 – Grande Oriente Lusitano Unido “Boletim Oficial 1878-1879”, Avril 1878 à Mars 1879, Ano 7, Lisboa – (Steaoa Dunarei,
p. 166)
BO GOLU 1879-1880 – Grande Oriente Lusitano Unido “Boletim Oficial 1879-1880”, Avril 1879 à Mars 1880, Ano 8, Lisboa – (Roumania; Étoile
Polaire, p. 140; Étoile des Balkans, p. 173; Prahova, p. 187)
BO GOLU 1880-1881 – Grande Oriente Lusitano Unido “Boletim Oficial 1880-1881”, Avril 1880 à Mars 1881, Ano 12, Lisboa - (Hyram, p.
146-147; Pharul, p. 174)
BO GOLU 1881-1882 – Grande Oriente Lusitano Unido “Boletim Oficial 1881-1882”, Avril 1881 à Mars 1882, Ano 13, Lisboa - (Aurora, p.
121-122)
BO GOLU 1883-1884 – Grande Oriente Lusitano Unido “Boletim Oficial 1883-1884”, Avril 1883 à Mars 1884, Ano 14, Lisboa - (Bratstur, p. 23)
BO GOLU 1888 – Grande Oriente Lusitano Unido “Boletim Oficial 1888”, Ano 19, Lisboa - (Carol I, p. 45 et 57)
Bouillet, 1880 – M. N. Bouillet et A. Chassang « Dictionnaire Universel d’Histoire et de Géographie », Librairie Hachette, Paris, 1880
GOLU – voir “BO GOLU” – “Boletim Oficial do Grande Oriente Lusitano Unido. Supremo Conselho da Maçonaria Portuguesa. Publicação
mensal”. Le volume de l’année était l’ensemble des éditions mensuelles. Dans les années 60, 70 et 80 du 19ème siècle, le Bulletin Officiel du
GOLU suivait le cours de l’année maçonnique. C contrairement au GOF, le nr 1 mensuel était celui du mois d’Avril et le nr. 12 celui du mois de
Mars de l’année suivante. Donc, les Bulletins seront ici notés par 2 années successives de l’ère grégorienne ou vulgaire.
Marques, A. H. Oliveira – voir Oliveira-Marques, António Henrique
Monteiro & Schwalbach, sans date – Monteiro, J. & L. Schwalbach Lucci “Novo Atlas Universal de Geografia e História”, Livrarias Aillaud &
Bertrand, Lisboa, sans date
Oliveira Marques, 1986 a) - Oliveira-Marques, António Henrique “Dicionário da Maçonaria Portuguesa”, vol. I, A-I, Lisboa, 1986
Oliveira Marques, 1986 b) - Oliveira-Marques, António Henrique “Dicionário da Maçonaria Portuguesa”, vol. II, J-Z, Lisboa, 1986
Paulino-Pereira, 2010 a) - Paulino-Pereira, Jorge “A capital da da Espionagem Mundial Lisboa – Estoril (Portugal) (1940-1945)”, Lisboa, 2010
Paulino-Pereira, 2010 b) - Paulino-Pereira, Jorge “Sir Winston Churchill e os seus Exércitos Secretos”, Lisboa, 2010
Pereira, J. P. – voir Paulino-Pereira, Jorge
Soares, 1934 – Soares, J. “Novo Atlas Escolar Português”, Livraria Sá da Costa, Lisboa e Instituto Geográfico Agostini, Novara, Lisboa, 1934
Ventura (2013) - Ventura, António “Uma História da Maçonaria Portuguesa 1727-1986”, Lisboa, 2013

32
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

De stiut si fÃcut.

Fr:. Viorel DĂNACU 33º


Mare Maestru
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice
PARIS - BUCUREŞTI
România

România, are adânc înfipte rădăcinile ei culturale, inițiatice, tradiționale și spirituale, lucru
confirmat de mari cercetători, de documentele existente, găsite în diferitele vestigii arheologice,
grație, arheologilor români și străini, începând de la Dunărea de Jos, la Cucuteni, la Curtea de Argeș,
Plăcuţele de la Tărtăria, Sarmisegetuza, la Prima Școală Românească din Șcheii Braşovului.
Cheia este triunghiul reprezentat prin cele trei laturi, numite:,,organizaţie iniţiatică tradiţională“.
De aceea cunoaşterea este preumană, deci nonumană şi provine din interior, din unitatea centrală
şi principială care luminează din interior, iar tot ce este în exterior şi la suprafaţă, se pierde în
tenebre. Practicarea de ritualuri diferite poate tulbura, de aceea iniţierea este calea unei singure
tradiţii în devenirea perpetuu a transmisiunii al cărei început este non uman, iniţierea înseamnă o
serie de condiţii, predispoziţii, trăiri, de potenţial al iniţiatului, care se şlefuieşte regular, fiind doar
începutul unei cai, în chip unic, individual, interior, într-o organizaţie regular tradiţională, până la
desăvârşire. Ori acest lucru pentru noi românii, nu poate fi decât o masonerie românească, care să
fie în perfectă armonie cu tradiţiile noastre româneşti, cu cultura noastră, istoria noastră, genotipul
nostru, nu putem mima sau preface, cu transcederea în alte tradiţii care nu ne aparțin, aşadar noi
fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări
Masonice, promovăm aşa cum am mai spus, o masonerie românească, o masonerie pentru români
şi o masonerie pe înţelesul românilor.
Reîntoarcerea la izvoare nu înseamnă regresie, ci cunoaşterea adevărului primordial, a
Luminii, a iubirii de aproape, a cunoaşterii întreg Universului, a Construcţiei Marelui Arhitect,
Marelui Creator, a tot şi toate, a Tatălui, a Fiului şi Sfântului Duh, Biblia este una din cele trei Mari
Lumini pe care candidatul depune primul Jurământ Masonic, la iniţiere, fiind lampadoforul căii
iniţiatice.
Aceste câteva gânduri, deocamdată, vi le supun investigaţiei, frăţiilor voastre, pentru a ne
da seama cu toţii, ca noi fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI –Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetare Masonică, avem posibilitatea deschiderii unui nou orizont inițiatic şi anume
acela al unei Masonerii Spirituale.
Societăţile iniţiatice lipsesc cu desăvârşire în lumea Occidentală, pentru că nu pot să mai
revendice o filiaţie autentică cu Tradiţia, în afară de Companionaj care are legături cu meseriile,
prin aşa zisele Calfe Călătoare şi de Masonerie unde aceste legături au dispărut complet, apărând
deviaţii enorme de la cunoaşterea formelor iniţiatice, astfel că masoneria este considerată azi
speculativă, iar Companionajul, operativ, iar schimbarea de la operativ la speculativ este
considerată ca un progres intelectual .
Acest lucru este fals, acest aşa zis progres, este în realitate un regres, un regres spiritual, prin
scufundarea în materie a umanităţii, de exemplu a civilizaţiei Occidentale moderne, cu un spirit anti
tradițional şi antireligios, spre deosebire de civilizația Orientală care conservă tradițiile
33
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

primordiale, fiind adeptă a contemplaţiei şi cunoaşterii, a spiritului tradiţional, a tot ceea ce înseamnă
construcţie, realizare, zidire, concretă, reală, astfel că această iniţiere speculativă de azi este în
consecinţă o iniţiere virtuală, aş putea spune utopică .Opoziţia dintre Occident şi Orient, este în
permanenţă un război vizibil care produce diferenţieri majore şi generatoare de conflicte la tot
pasul, peste tot în lume, manifestate prin haos, corupţie, în toate domeniile de activitate: social,
politic, economic, cultural, ştiinţific, învăţământ, etc.
Pentru a accepta şi digera acest Adevăr, greu de înghiţit, trebuie să ne reamintim sensul
cuvintelor Sfântului Ioan Botezătorul, când zice: ,,Cel care vine după mine este înaintea mea,
pentru ca înainte de mine era“(IOAN ,1,15).
Însă, sunt obligat să spun că masoneria speculativă este ca o cale fără ieşire. Se vorbeşte şi
iar se vorbeşte şi nimic nu se face pentru zidirea interioară, în opinia mea se pierde timpul. Se spune
că masoneria este elitistă, toţi crezând că după ce intri în masonerie, găseşti toate elitele sociale,
culturale, politice, financiare, etc.
Trebuie să ştiţi că în masonerie cuvântul elite nu se referă la viaţa profană pe care noi o
delimităm de viața inițiatică, în masonerie, elită vine de la verbul ,,a alege”, adică se referă la aleşi.
Aşadar, trebuie să ştiţi că nu orice piatră, indiferent de natura ei, este aptă a fi tăiată,
şlefuită, prelucrată, pentru a-i reda forma cubică, forma utilă la construcţia Templului interior,
neconstruit de mână de om.
Să nu uitaţi vechea afirmaţie a şcolii pitagorice, care zice: ,,Nimeni nu poate intra aici, dacă
nu este geometru”. De aceea este strictamente necesar ca aspirantul să fie dotat dintr-un început
cu calităţile necesare pentru a fi acceptat în şcoala iniţiatică care se cheamă masonerie.
Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, va concepe cursuri, propedeu-
tice, adică pregătitoare pentru toţi cei care aspiră la iniţiere. După absolvirea cursurilor, care vor
constitui adevărate filtre pentru intrarea în Arta Regală, în Arta Reală, respectând astfel zicala
biblică: ,,…mulţi chemaţi, puţini aleşi”, aceşti puţini aleşi în creuzetul Centrului Regional de Studii
Francmasonice Paris Bucureşti, vor constitui viitoarele lumini ale lojilor româneşti şi din Masoneria
Universală.
Este ca şi în artă sau oricare alt domeniu, nu toţi au talent pentru a dezvolta cu succes,
muzica, sculptura, etc.
Trebuie să vă reamintesc, că sunt de acord să aibă acces la iniţiere, respectiv la misterele
minore cât mai mulţi, dar masoneria nu reprezintă calea largă despre care scriu Evangheliile, ci pe
cea îngustă, cea a iniţierii realeşi nu a celei virtuale, cea a misterelor minore la care ar putea ajunge
doar cei aleşi.
Masoneria nu face altceva decât să readucă pe om prin intermediul lucrării individuale,
personale, efectuate în baza simbolurilor construcţiei fizice, materiale, în stadiul primordial, adică
în stadiul, pur.
Acestea sunt misterele minore, ale vechilor şcoli iniţiatice, simbolizate de punctul de
intersecţie între braţul orizontal şi cel vertical al crucii.
La fel ca şcolile antice iniţiatice şi masoneria caută să aducă pe om în stadiul sau primordial
de puritate spirituală, ceea ce misterele minore antice urmăreau de asemenea să realizeze. Aici s-ar
putea face comparaţie cu un râu: către vărsare apele îi sunt murdare şi pline de aluviuni. În schimb
către izvoare, apele sunt pure şi cristaline. Masoneria nu face decât să aducă pe om către izvoarele
sale, unde mâlul tuturor impurităţilor spirituale şi materiale nu mai există. Omul trăieşte în condiţii
excelente, aproape perfecte şi se poate comunica direct cu Creatorul, ca şi biblicul Adam. Este ceea
ce Guenón explica prin simbolismul crucii, mai precis prin explicarea simbolică a celor doua braţe
perpendiculare ale acesteia.
Misterele majore, sau braţul vertical al crucii, nu constituie masonerie ci se ocupă mai mult
de chestiuni esoterice. În masonerie se constituie tradiţia biblică, creştină.
Între discipolii lui Iisus, nu toţi erau pregătiţi ca să înţeleagă în mod direct învăţătura lui
atunci, Marele Inițiat, Maestrul Iisus, le vorbea în parabole, în pilde, care pentru noi nu sunt altceva
decât instrumente ritualice de construcţie operativă a masoneriei de azi.
Masoneria are rădăcini în epoca dinaintea creaţiei omului, adică atunci când Dumnezeu, a
creat Universul, numai că noi astăzi o cunoaştem ca fiind produsul activităţilor constructive ale
vechilor călugări benedictini din Franţa, Spania secolelor 8 şi 9, era actuală.
34
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Trebuie să ştiţi, că masoneria de azi reprezintă o îngemănare între tradiţia ebraică veche,
cuvintele sfinte şi cele de trecere, toate fiind de origine ebraică, în schimb Templul masonic cu
întregul lui simbolism, sunt de origine creştină şi reprezintă uniunea între om care este microuni-
versul cu macro universul.
Vă dau un exemplu: studiind denumirile în greacă, a celor patru puncte cardinale: Orient =
Anatolè; Occident= Dysmé; Septentrion= Arctos; Miazazi= Mesembria şi luând iniţialele cuvintelor,
două câte două, Anatole-Dysme (A-D) şi Arctos-Mesembria (A-M), obţinem cele două braţe ale crucii
plane A-D şi A-M, aşadar ADAM, numele primului om creat de Dumnezeu, element înglobat în
macrouniversul pe care Templul de asemenea îl reprezintă, forma spaţială a acestuia fiind dată de
celelalte două braţe ale crucii: profunzimea şi înălţimea sau Nadir şi Zenit, în al cărui punct de
intersecţie se găseşte plasat altarul.
Am să mă opresc aici, concluzionându-vă următoarele :
- calea largă de care v-am vorbit este pentru fraţii care au intrat în masonerie, dar masoneria
nu a intrat în ei.
Un alt mesaj, pe care doresc să-l transmit tuturor francmasonilor din România, este
următorul:
- un uriaș avantaj pe care îl avem noi francmasonii, este acela că lucrăm într-un mediu în
general foarte spiritual, cel al credinței în Dumnezeu, al religiei ortodoxe, ceea ce este extrem de
important.
Un rol deosebit unitatea şi continuitatea neamului daco-românesc, l-a avut Biserica
Ortodoxă. Apostolul Andrei, primul nostru evanghelizator al geto-dacilor, arată că noi suntem de
drept şi de fapt continuatorii dacilor, s.a.m.d.
Întrebaţi-i pe cei care locuiesc prin alte țări, cu populație de alte religii, ce simt ei şi dacă
există o diferenţă spirituală între ei şi noi.
Dragii mei, dacă în alte religii, Dumnezeu se studiază, în ortodoxism, Dumnezeu se simte,
ceea ce este exact ce îşi doreşte şi ce trebuie să practice masoneria de la noi, să simțim Divinitatea
din noi.
Spiritualitatea. Nimic altceva. În ortodoxism Dumnezeu se simte şi de acest fel de simţiri
avem nevoie noi, ca masoni constructori. Pentru ca dacă ajungem să îl simţim pe Dumnezeu în noi,
suntem capabili să îl şi înțelegem pe M:.A:.A:.U:.. De aceea afirmăm că masoneria din lumea
ortodoxă trebuie să fie o masonerie mult mai operativă decât cea din lumea altor religii, deci mult
mai folositoare omului conștient de necesitățile sale spirituale. Cred că uşor, uşor, lumea rațională
occidentală se va întoarce cu fața către lumina spiritualității orientale.
Să ne amintim aici doar de principiile monadei, al unicității, al contopirii cu Dumnezeu, al
numărului 10 (10 : 1+0=1). Apoi, să nu se uite, în afara de cel de mai sus, că suntem urmaşii unei
culturi multimilenare, cam 7000 de ani, ale tracilor şi geto-dacilor, vezi Plăcuțele de la Tărtăria, vezi
Gânditorul de la Hamangia, vezi Statuetele Feminine din lut de la Muzeul Dunărea de Jos, din
Călăraşi, vechi de peste 7000 de ani, 4 statuete, una o femeie în gestație la 3 luni, a doua în 6 luni, a
treia în 9 luni şi a patra după eliberare. Acest lucru este extraordinar şi dacă îl aducem şi pe
Zamolxe, pe Meşterul Manole, dragii mei fraţi, sunt puternic convins că numai cunoscând toate
aceste în primul rând noi, francmasonii din România şi apoi toţi cei de peste hotare, vom promova
o masonerie de tradiţie, o masonerie, atenţie, constructivă, esoterică, contribuind astfel cu succes
la îmbunătăţirea relaţiilor sociale, în România.
Masoneria de tradiţie, constructivă sau operativă se referă la masoneria ca instrument de
modelare a omului prin eforturile pe care el însuşi trebuie să le depună, utilizând simboluri luate din
activitatea fizică a constructorilor. Cum omul ca microunivers aparţine marelui univers, este de la
sine înţeles că tot ce este legat de persoana umană, atât spiritual cât şi material, trebuie să fie în
strictă armonie cu legile microuniversului. În acest sens simbolismul templului este grăitor. Cine se
dedică în cunoaşterea legilor universului, înţelege şi ce se petrece cu el însuşi. Expresia
V:.I:.T:.R:.I:.O:.L:. (cu care candidatul ia contact chiar din primul moment – în camera de reflecţie)
este esenţială pentru întreaga carieră masonică. Fără a ne face o introspecţie (vizita interioară) nu
ne putem cunoaşte şi nu putem construi nimic în noi înşine, căci nu cunoaştem materialul (calitatea
pietrei simbolice) din care suntem alcătuiţi. În acesta şi rezidă adevăratul secret masonic: în modul
cum omul, cunoscându-se pe el însuşi prin intermediul metodelor gnostice (litera G din centrul
stelei înflăcărate) încearcă să se autoperfecționeze. Metoda de creştere interioară este unică şi
personală şi nu se poate transmite sau primi din afară. Este tipică individului însuşi, fiind aceasta
legată de tot ceea ce îl defineşte pe el şi numai pe el ca persoană.
35
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Vă rog din tot sufletul meu, pe toţi francmasonii români, să nu se piardă pe drumul
masoneriei speculative, foarte mult răspândite în Europa, dar care nu este pentru ortodocşi.
Între vechii masoni au existat şi încă mai există, preoţi, filosofi adânci de-ai noştri, toţi buni
români. Este bine ca pe aceştia să îi căutăm, consultăm, ascultăm, pentru a face primii paşi în
formarea unei baze de date, pentru frumoasa zidire spirituală ce suntem dispuşi să o împlinim, toţi
cei din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice.
Este absolut necesar ca să cunoaştem pe toţi cei care aparţin sau au aparţinut unei sfere de viaţa
spirituală puternică, domeniu de care are nevoie masoneria în România.
Legenda Meşterului Manole este emblematică pentru francmasoneria românească.
Îndrăznesc să afirm că ar trebui analizate legendele noastre și din punct de vedere masonic. De
asemenea o sursă importanta de mister masonic o reprezintă şi creaţia lui Eminescu sau a oricărui
alt poet român de tendinţă ezoterică, care de asemenea mi se pare interesant de analizat.
Eminescu, masonul fără şorţ, prin meditaţiile lui asupra demiurgului şi renaşterea sufletului,
ce se desprind din poeziile sale filosofice, pur şi simplu te cutremură. Eminescu, a fost un foarte bun
român, plin de spiritualitate. Recomand o Planşa de Arhitectură, cu titlu :« Simţirea Masonică a lui
Eminescu ».
Nicolae Iorga, în 1934, consemna: “Eminescu stăpânea cu desăvârşire cunoştinţa trecutului
românesc şi era perfect iniţiat în istoria universală”. Istoricul Nicolae Iorga, susţinea că două mari
genii a născut poporul român: Zamolxis şi Eminescu.
Întrând puţin în domeniu, cred că se vor obţine rezultate spectaculoase. Să nu uităm că
legendele sau miturile cum li se mai zice, sunt unelte importante în formarea masonului operativ.
Mai interesanţi mi s-ar părea cei doi gânditori români: Mihail Vâlsan, care a cunoscut şi a colaborat
cu Guenón şi Matila Ghyka. Mircea Eliade a fost un specialist în religii. Ori masoneria şi religia sunt
entităţi situate la doi poli diferiţi.
Vă ofer aici numai două exemple: 1- religia se bazează pe elementul pasiv (Aşa a vrut
Dumnezeu!), pe când masoneria pe elementul activ (un proces de iniţiere care deschide poarta
lucrului cu tine însuţi, VITRIOL, etc); 2- religia este destinată celor mulţi, pe când masoneria celor
puţini, dar făcuţi pentru a o înţelege, adică unei elite, etc. Totuşi importante sunt şi contactele cu
masoneria din ţările ortodoxe şi toate celelalte religii ca să ne lămurim ce şi cum gândesc şi fraţii de
acolo. Asta doar ca acumulare de date şi nu cu scopul de a crea un patron valabil pentru România,
căci fiecare ţară are specificul ei cultural şi spiritual. Într-un fel este ca şi cu secretul masonic însuşi,
despre care scriam mai sus: nu se poate divulga, transmite sau învăţa, pentru că te reprezintă
numai pe tine ca persoană. Este unic ca o amprentă digitală.
Cer tuturor fraţilor, să nu accepte, nu ştiu ce insigne în piept, inele scumpe pe degete, şorţuri
care mai sofisticat brodate, abțibilduri lipite pe maşini, un fariseism întreg, merg la procesiuni de
tot felul şi cu toţi sfinţii numai ca să fie văzuţi de ceilalţi şi în realitate, nu au credinţă, s.a.d.m.d.
Dacă îi întrebi de exemplu, care sunt Marile Lumini ale Masoneriei, te privesc într-o parte şi
spun că Maestru Venerabil, Primul şi al Doilea Supraveghetor. Ce Oroare!
Dacă îi întrebi câte planşe de arhitectură au făcut sau câte cărţi masonice au în biblioteca
personală, o să se bâlbâie.
În legătură cu Istoria actualei Respectabile Marii Loji Unite a Angliei, să ştiţi că ea însăşi a fost
constituită pe principii iregulare. Din motive religioase şi interese politice, masonii din sec. XVII -
XVIII au îndepărtat masoneria constructivă din drepturile ei legitime şi au înlocuit-o cu cea
speculativă. Vai ce moment nefast! Au început să se reunească prin taverne sau case particulare,
întorcând spatele templului tradiţional energetic, construit pe principii esoterice. Actualmente este
ca în vechea zicală: Hoţul strigă cel mai tare: Prindeţi hoţul! Este legea învingătorului. Pentru mulţi
Anglia nu mai reprezintă o autoritate credibilă din punct de vedere masonic. Iar roadele se văd cu
claritate chiar şi în România.

36
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Francmasoneria a deviat în alte direcţii, acele ale comerţului, businessului, trambulinelor de


tot felul, câştigurilor cât mai variate, astfel că cei mai mulţi, nu au nici-o ţintă, nici-un obiectiv,
nici-un ideal, totul este o regie şi o comicărie.
Toate acestea au generat un fenomen de a fi, extrem de periculoasă, căci crează apatie şi
dezgust şi poate duce chiar la sucombarea masoneriei în ţara noastră.
Se impune a privi cu alte dioptrii şi nu cu cele de acum 300-700 de ani în urmă, masoneria
universală, astfel că masoneria română, trebuie armonizată şi cu ideile ortodoxismului local, care
ar facilita schimbări foarte productive în ţara noastră, astfel că se poate consolida o masonerie
regională pe criteriile spiritualităţii filocaliei creştine.
Noi, francmasonii români, trebuie să gândim şi să construim o masonerie pentru români,
adică pe înţelesul românilor şi în dependenţă directă de cultura noastră milenară.
Cred că este inutil ca să se bată apa în piuă cu morala şi etica, aşa cum o fac majoritatea
fraţilor din lumea întreagă. Noi suntem români spirituali, Fii ai dacilor, închinători la un Dumnezeu
unic şi nevăzut. Trebuie să ţinem sus flacăra învăţăturii masonice milenare.
Trebuie să lucrăm pentru adaptarea în ţara noastră, a unei masonerii operative cât mai
pure, care să asigure creşterea noastră spirituală pe drumul misterelor minore.
Şi aici masoneria are un cuvânt greu de spus. Edificările de temple ale tracilor şi geto-dacilor
de acum 5-7 mii de ani, nu le putem considera masonerie pura?
Noi, francmasonii români trebuie să ne strângem într-un Colocviu Naţional şi să ne
concentrăm atenţia şi eforturile în edificarea şi fortificarea francmasoneriei într-un model cu
tradiţii specifice româneşti.
Eu şi cu câţiva fraţi din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată
şi Cercetări Masonice, mergem numai înainte, ca iniţiaţi, am depus un jurământ, respectăm cu
stricteţe regulamentele masonice, universal acceptate şi mergem numai în sensul acelor de
ceasornic, niciodată invers, niciodată înapoi, noi totdeauna mergem de la întuneric spre lumină, de
la Luna spre Soare, de la rău spre bine, deci trebuie să mergem numai şi numai înainte.
Aud voci ale unor fraţi din alte Mari loji, spunând că să ne unim.
Eu le spun la toţi, dar noi nu suntem despărţiţi, francmasoneria este una, nu există două sau
trei francmasonerii, ea este universală şi întreaga lucrare o consacrăm şi proclamăm Întru Gloria
Marelui Arhitect al Universului şi nu întru gloria vreunui grup de interese condus de X sau de Y sau de
Anglia, America sau Honolulu.
Dacă toate zise în această planşă, reprezintă interes şi pentru fraţii din alte Mari Loji,se
regăsesc cu sufletul şi credinţa în Marele Arhitect al Universului, să vină aici, la lumină, spre lumină,
spre acolo unde mergem şi noi.
Obsesia unora de a merge mai înapoi, să ne unim, cu cei din Marea Loja Naţională din
România, este satiră şi umor, niciodată noi, nu vom merge înapoi, ci întotdeauna înainte.
Să vină ei spre noi şi împreună înainte, cu toţii vom întinde mâinile spre cerul înstelat, dorind
să ne cunoaştem fraţii adevărați, iar sufletele noastre vor oglindi sincera voinţa de Unire cu Marele
Creator, Marele Arhitect al Universului.
Iată, aceasta este Marea Unire la care trebuie să tânjim noi toţi iniţiaţii, românii.
Anul acesta este un an al încercării pentru mulţi şi doresc ca MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A
ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, care înseamnă sufletul meu, truda
mea, credinţa mea, familia mea, sa parcurgă în unitate, înţelepciune, raţiune, orice obstacol,
aşezând mai presus de toate Templul Masonic, la care construiesc de mii de ani, generaţii după
generaţii.
Glorie Muncii, iar Glorie Muncii noastre, Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului
(.. ritual…).
Creaţia lui Dumnezeu, încă nu este dezvăluită pe deplin omului, de aceea trebuie să fim
extrem de precauţi şi să nu criticăm niciodată Biblia, care este maniera progresivă şi se dezvăluie în
timp omenirii.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea sănătate şi putere pentru a aduce cât mai
curând lumina Marelui Arhitect al Universului în inimile românilor de pretutindeni, spre binele lor
personal şi al ţării noastre întregi.

37
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Masonii - precursori ai
Marii Uniri

Fr:. Ciprian Emanuel CRISTEA 33º


Mare Maestru Regional - Arad, MAREA LOJĂ
NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică Comparată
şi Cercetări Masonice, România

r olul și importanța fraților masoni în evenimentele care au culminat cu Marea Unire de la


1918 au fost prea puțin evidențiate in scrierile profane. Încerc să zugrăvesc in sinteza de față câteva
aspecte deosebit de importante ale timpurilor premergătoare Marii Uniri, printr-o trecere in revistă
a activităților masonice ale acelei perioade.
O primă societate secretă inspirată de masoni este înființată la București în 1825, primii
membri ai societății fiind boierii români întorși de la studii din Paris și nu numai: Constantin Rosetti,
Ion C Brătianu, Dimitrie Brătianu și alții. Această societate care la suprafață nu era altceva decât o
societate filantropică si avea ca scop reînvierea spiritului național și de luptă împotriva asupritorilor
ruși și turci. Frați intelectuali de sorginte nobilă, cu aspirații și dorințe clare, nu reprezentau
interesele cârmuitorilor din acele vremuri. Aceștia au fost exilați după Revoluția pașoptistă - o parte
dintre ei la Paris, în 1849, iar alții, precum Ion Ghica și Cristian Tell, au ales să plece în Turcia. După
întoarcerea pe meleagurile românești, frații din exil pun bazele unei noi societăți secrete masonice
în București. Astfel, în 1843, ia ființă societatea secretă „Frăția”, întemeiată de Nicolae Bălcescu,
frate inițiat în lojile pariziene.
Ioan Ghica, Ion Heliade Rădulescu și Cristian Tell se alătura acestui proiect, pregătind astfel
mișcarea revoluționară de la 1848, Revoluția pașoptistă fiind un pilon important in devenirea Unirii
de la 1918. Exilați la Paris, acești tineri luptători neobosiți pentru binele României încearcă, în
umbra lojilor pariziene și beneficiind de bună frăție și modul de comunicarea secret dintre acestea,
să influențeze politica internă și internațională, pentru a atinge dezideratul suprem: Unirea
Principatelor Romane.
Dată fiind și situația geopolitică a perioadei, in 1858, după terminarea războiului Crimeii, la
Conferința internațională se decide ca Principatele Române să fie autonome nu independente, un
alt mare pas spre unirea ce avea să se înfăptuiască. Masoneria română din țară și din exil
influențează capital unirea Principatelor Române. Dovadă stă faptul că prima unire a Principatelor
Românești - Țara Românească și Moldova- se înfăptuiește prin alegerea ca domnitor în cele două
adunări elective (5 ianuarie 1859 și 24 ianuarie 1859) a colonelului Alexandru Ioan Cuza. Prin
mijlocirea masoneriei franceze și a masonilor romậni aflați în exil la Paris, guvernul francez impune
Europei acest rezultat, această voință împlinită a României.
Evocare acestor evenimente în toate cronicile istorice naționale dar și internaționale
impune factorilor decidenți ai zilelor noastre propagarea și promovarea importanței fenomenului
masonic și o mai bună cunoaștere a acestuia. Masoneriei române nu-i este recunoscută nici pană
astăzi, la nivelul opiniei publice, importanța și rolul determinant în înfăptuirea Marii Uniri. Câți
dintre conaționalii noștri cunosc faptul că primul domn ales, ilustrul colonel Alexandru Ioan Cuza,
era la acea dată venerabil al lojii Steaua Dunării din Galați? Dar faptul că ministrul său Mihail
Kogălniceanu și alți apropiați ai lui erau francmasoni? Se cunoaște, oare, că aceste personalități au
introdus principiile și modul de gândire masonic în făurirea statului român modern?
38
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Câteva dintre acestea merită a fi menționate:


1 Bazată pe principiul masonic al libertății, s-a legiferat dezrobirea țiganilor.
2 În promovarea principiului egalității, s-a hotărât exproprierea pământului cu titlu gratuit
aflat în posesia marilor proprietari către țăranii români care-l munceau, dar și a dreptului
diferențiat la vot.
Crezul domnitorului în principiul fraternității reiese și din documentul de abdicare: " Noi,
Alexandru Ioan I conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron
depun astăzi 11 februarie 1866 cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a
Ministrului ales de popor"
Deși avea toată puterea și cunoștea persoanele din spatele complotului, unii dintre marii
proprietari de pământuri fiind frați masoni, totuși, pentru binele țării, preferă să abdice. Acest lucru
are de-a face fără îndoială și cu jurământul pe care orice mason îl depune la inițiere precum și cu
setul de reguli la care orice mason aderă.

Marea Unire 1 decembrie 1918

39
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Francmasoneria
si Marea Unire (II)
Radu THEODORU
Scriitor român - General de Flotilă Aeriana (R), Grădiştea de
Argeş România

Câteva precizări. 36
În intervenţia mea din numărul trecut al acestei reviste sprijinit pe o bază documentară de
necontestat, unele documente provenind de la masoni din staff-ul delegaţiei americane la
Conferinţa de Pace de la Paris, am demonstrat că masonii occidentali începând cu Wilson au făcut
imposibilul să nu îşi îndeplinească obligaţiile stipulate în tratatele de alianţǎ cu România care
condiţionau intrarea noastră în război alături de Antantă prin:
1.recunoaşterea alipirii teritoriilor româneşti Ardealul, Banatul, Bucovina încorporate silnic
în monarhia austro-ungară;
2.fixarea armatelor germano-bulgare în sudul Dunării prin intervenţia corpului
expediţionar de la Salonic comandat de generalul francez Maurice şi Sarrail;
3.aliatul rus să acţioneze în Dobrogea în colaborare cu trupele române pentru a favoriza
ofensiva noastră dezrobitoare în Ardeal şi Banat concomitent cu o ofensivă rusă în Moldova de Nord
şi Bucovina.
Nici una din aceste condiţii nu a fost îndeplinită, România suportând calvarul anului 1916 şi
parţial 1917 cu jumătate din teritoriu ocupat de trupele germano-austro-ungaro-bulgaro-turce, cu
jefuirea populaţiei şi terorizarea ei, ba şi defecţiunea armatei ţariste bolşevizate.
Alianţa francmasonică occidentală a condiţionat recunoaşterea Marii Uniri de acordarea
unor privilegii economice şi politice care ar fi anulat statutul suveran şi independent al României
Mari transformând-o în semicolonie.
Diktatul masonic de la Spaa exercitat prin premierul britanic, masonul David Loyd George
portavocea alianţei israelite universale. Puterile centrale au fost obligate să plătească aliaţilor
despăgubiri de război. În baza articolului 293 al Tratatului de la Versailles s-a constituit comisia de
reparaţii sub preşedinţia masonului David Loyd George. Pagubele produse României de puterile
centrale au fost evaluate la 72 mld lei/ aur. Comisia reparaţiilor sub dictatul lui Loyd George ca
represalii la neacceptarea de către I.C. Brătianu a transformării ţării în colonia capitalului
masono-fabian occidental a admis suma de 31 mld lei/ aur. Dau câteva cote care trebuiau să revină
învingătorilor: Franţa 50%; Anglia 22%; Italia 10% Belgia 8%; Regatul Sârbo-Croato-Sloven 5%;
România 1%
Asta din reparaţiile germane, cunoscând că Germania a prădat metodic partea ocupată
cărând până şi trenuri cu cernoziom din Bărăgan. Numai pagubele produse civililor s-au ridicat la
8.103.287.710 lei/aur suma stabilită arbitrar de comisie, pagubele fiind mult mai mari.
Din reparaţiile orientale: Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia s-a acordat României un procent
de 10,55% motivez titlul Diktatul de la Spaa pentru că delegaţia României n-a fost primită la
discuţiile privind reparaţiile, cotele fiind stabilite arbitrar de masoni, reprezentând capitalul
occidental şi impuse ca hotărâri ce nu pot fi comentate. Culmea abuzului, ţărilor succesoare
Imperiului Austro-Ungar prin decizia din 4 noiembrie 1924 să plătească ele o cotă de „eliberare” în
loc ca Imperiul Austro-Ungar să le plătească o cotă din suma veniturilor stoarse acestor teritorii şi
popoare în decursul sutelor de ani de exploatare cumplită. România a fost silită să plătească
245.140.000 franci/aur

40
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Concluzie învăţământ
Prin rea voinţă masonică, arbitrar şi dictat, România secătuită de ocupaţie şi război care a
uşurat substanţial frontul aliat prin jertfa bogată de sânge, ba a mai şi barat expansiunea
bolşevismului spre Europa Centrală, bravii ei aliaţi conduşi de masoni îi impun o pagubă la reparaţii
însumând 41 mld lei/aur.
O analiză pluridisciplinară a modulului Marea Unire implică, pe lângă tributul greu de sânge
plătit de români şi acest tribut economic stors prin Diktat.
Masoneria Transilvǎneană şi Marea Unire
Studiind demersuri mai vechi sau foarte noi întreprinse de istorici amatori sau de cercetători ai
masoneriei din spaţiul românesc constat aceeaşi viziune limitată, superficială atunci când este vorba
de masoneria din teritoriile româneşti aflate până la Marea Unire sub stăpânirea străină Banatul,
Ardealul, Bucovina, Basarabia adică provinciile cu populaţie majoritar românească, lipsite de drepturi
politice, supusă unui regim de discriminare etnică şi de deznaţionalizare, fără ca lojile stăpânitorilor
temporari să aplice în politica de coabitare socio-cultural-spirituală lozinca: „Libertate, Egalitate,
Fraternitate”.
Se face mare caz de Loja „St. Andreas Zu Den Drei Seeblatern” (Sfântul Andrei de cele trei
frunze de nufăr) din Sibiu înfiinţată în mai 1767 la Sibiu care, în spirit masonic pe lângă patricienii saşi,
nemeşii unguri, a avut şi trei români pe renegatul baron Anton Josika secretar, medicul oculist, adică
oftalmolog (nu cum îl scrieţi în revistă „ocultist”) Ioan Pioariu Molnar, şi un Ștefan Costa prenumele lui
ungurizat (Kozsta Șandor) de Belenyes. Se nominalizează ierarhia lojii, se pomeneşte baronul Samuel
von Brukenthal guvernatorul Transilvaniei, dar nu se suflă o vorbă despre:
- rolul de călău al revoluţiei horenilor jucat de Brukenthal;
- rolul de spioni în slujba represiunii nobiliare jucat de oftalmologul Ioan Piuariu Molnar trimis
să îl dezarmeze pe Crişan şi de acel ilustru necunoscut Ștefan Costa. Nimeni nu confundă medicul şi
cărturarul prodigios Ioan Piuariu Molnar cu arivistul cu acelaşi nume.
Nu este suficient să facem statistici: câte loji, câţi membrii, ce acţiuni caritabile a făcut să zicem
Loja Unio de la Cluj între 1896-1918 ar trebui esenţial să se ştie care a fost poziţia masoneriei
transilvănene faţă de programul de deznaţionalizare a românilor prin legile învăţământului tip
Apponyi Albert şi el mason sau cum a ripostat masoneria maghiaro-transilvăneană la legile
progresiste ale împăratului mason Iosif al II-lea prim călăul revoluţiei horenilor şi al corifeilor Horea şi
Cloşca în special.
Contele Karoly Palffy de Erdod, memorabil mare maestru al frăţiilor nobilimii maghiare
(confederaţie de loji) în numele acestora şi al lozincilor masonice a sprijinit reformele împăratului său
s-a postat în opoziţie fiind el şi membru al camerei ungaro-transilvăneană condusă de cancelarul
Eszterhazy de Galantha, mason.
Nu lojile masonice ungureşti au făcut opoziţie la toate demersurile progresiste ale deceniilor 7,
8 şi 9 din secolul 19 privind popoarele nemaghiare din dublă monarhie?
Foarte interesant, revelator, şi definitoriu pentru masoneria din Imperiul Austro-Ungar ar fi să
se facă public rolul Marii Loji Simbolice din Budapesta şi a celor coordonate din Ardeal în anii
1916-1918 în bolşevizarea armatei maghiare în alegerile pentru dieta, în etnocidul săvârşit de
jandarmeria regală împotriva alegătorilor români la întrunirile electorale sau la horele din zilele de
sărbătoare, sau la acţiunile represive împotriva gazetarilor români, sau în procesul memorandiştilor,
sau şi mai elocvent la mişcarea unionistă din anul hotărâtor 1918.
Masonerie a clasei feudale, masonerie în slujba celor trei naţiuni privilegiate: saşii, ungurii şi
secuii, masoneria din Imperiul Austro-Ungar şi din Transilvania a acţionat prin marii feudali din
conducerea lojilor împotriva Marii Uniri, violent, represiv şi ucigaş în spaţiul social, iar politic,
încercând la Conferinţa de Pace de la Versailles să-şi asocieze reprezentanţi notorii ai lojilor
occidentale pentru a păstra dominaţia Ungariei asupra provinciilor româneşti de peste munţi:
Banatul şi Ardealul.
Nominalizarea lojilor masonice din acest spaţiu fără a se documenta poziţia şi acţiunile în
socio-politic prin reprezentanţii lor în: dieta, guvern, justiţie şi armată este o lucrare arhivistică,
meritorie, fără nicio relevanţă în binomul Marea Unire şi masoneria.

41
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

PREZENTAREa PArtIAlã A HRISOVULui


MARII LOJI REGIONALE „SEVER
FREntIU” A ROMÂNIEI si SUPREMULUI
CONSILIU ROMÂN AL RITULUI
SCotIAN ANTIc sI ACCEPTAT
Fr:. Viorel DĂNACU 33º
Mare Maestru
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice
PARIS - BUCUREŞTI
România

mAREA LOJĂ REGIONALĂ „SEVER FRENŢIU” A ROMÂNIEI, ÎMPREUNĂ CU SUPREMUL


CONSILIU ROMÂN AL RITULUI SCOŢIAN ANTIC ŞI ACCEPTAT, sunt constituite, consacrate şi instalate
într-o PIRAMIDĂ JUSTĂ şi PERFECTĂ, în Conventul de astăzi 23 iunie 2018, la Orientul ARAD.
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice,
constituită, consacrată şi instalată, la 13-14 aprilie, 2002, la Braşov, într-un Convent Extraordinar, a
demascat pentru prima dată ca şi instituţie publică, în mod oficial şi public, corupţia din însăşi
interiorul său.
Conventul Extraordinar al MARII LOJI NAŢIONALE A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, a fost regular constituit, convocat conform regulamentului
masonic în vigoare de la aceea vreme şi a reunit peste 16 loji masonice de pe cuprinsul României,
care au solidarizat în numele dreptăţii, justiţiei, adevărului, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii.
Conventul regular constituit a fost condus de Il:.Fr:. Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Marii
Loji Naţionale din România, care a transferat prerogativele masonice, lumina masonică, sabia
masonică, Patenta Masonică şi toate celelalte edicte şi sigilii, Il:.Fr:.Viorel Dănacu, Venerabilul
R:.L:.Athenaeum, nr.66 de la Or:. Bucureşti şi Mare Trezorier Adjunct al Marii Loji Naţionale din
România, care a fost instalat Mare Maestru, iar apoi şi Suveran Mare Comandor.
A urmat transformarea Marii Loji Naţionale A României, într-un spaţiu de cercetare a
nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a căilor şi mijloacelor necesare progresului şi
modernizării, astfel, în 13-14 aprilie 2002, Conventul a decis recunoaşterea, public, a Lojilor de
Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, în care am lucrat de mulţi ani, reunind, ca membrii
sau vizitatori, pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu
care se confruntă societatea contemporană, devenind astfel coloana de susţinere istorică, socială şi
în cea mai mare parte metafizică a structurilor, ce am început a dezvolta împreună cu ilustrul frate
Nicu Filip Primul Mare Maestru al Masoneriei Romane şi cel care m-a investit cu toate prerogative
masonice, Mare Maestru.
Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetare Masonică, constituie dovada maturităţii
gândirii masonice prin adâncirea izvoarelor şi convergenţa lor într-o entitate doctrinară
constituţional filozofic masonică.
42
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin; de


unde caracterul profund religios înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului român.
Lojile de Cercetări propun punerea în discuţie şi demararea unei Enciclopedii Masonice Universale,
de concepţie originală. Lucrarea implică profesionalitate şi o continuă supraveghere de ansamblu,
termene fixate de colectivul redacţional, devenind astfel, în viitorul îndepărtat, o temă generală
pentru promovarea tradiţiei şi doctrinei metafizice în România, printr-un îndemn real la meditaţie
privind sacralitatea universului, a omului şi a lumii.
Masonii ce alcătuiesc, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată
şi Cercetări Masonice, proclamă cu tărie credinţa Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului, în
puterea şi voinţa Sa revelată, în nemurirea sufletului, în Constituţia şi Regulamentul General
Masonic şi este profund TRADIŢIONALĂ, RITUALICĂ ŞI SPIRITUALĂ.
MAREA LOJĂ REGIONALĂ „SEVER FRENŢIU” A ROMÂNIEI, îndeplineşte toate criteriile de
constituire, având 3 loji fondatoare consacrate, instalate la rândul lor în mod regular, cu fraţi iniţiaţi
într-o lojă regular constituită în 09.09.5999, R:.L:.Athenaeum, din Or:. Bucureşti, prin Patenta de
constituire semnată de Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România, Il:.Fr:. Gheorghe
Comănescu şi Marele Secretar, Il:. Fr:. Horia Nestorescu Bălceşti.
SUPREMUL CONSILIU ROMÂN AL RITULUI SCOŢIAN ANTIC ŞI ACCEPTAT al MARII LOJI
REGIONALE „SEVER FRENŢIU” A ROMÂNIEI, este constituit din 10 fraţi de grad 33, iniţiaţi la gradele
1-3 ale aceleaşi R:.L:. Athenaeum din Or: Bucureşti şi la Lojile de Perfecţionare ale Supremului
Consiliu Român al MARII LOJI NAŢIONALE A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări
Masonice, respectiv: Atelierul de Perfecţie 4-14 „Steaua României” nr 1, Capitoliu 15-18 „Costache
Negri”, nr.2 şi Areopagul 19-30, „Radu de la Afumaţi”, nr.3 si la gradele 31-33, de către Supremul
Consiliu Român al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.
Îndeplinind toate criteriile de constituire ale unei Obedienţe masonice, noi membrii ai
Marelui Consiliu ai MARII LOJI NAŢIONALE A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări
Masonice şi membrii ai Supremului Consiliu Român al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, procedăm în
cadrul Conventului Masonic ţinut astăzi la Orientul ARAD, locul unde va funcţiona şi va fi înregistrată
cu sediul Asociaţia „MAREA LOJĂ REGIONALĂ „SEVER FRENŢIU” A ROMÂNIEI, ÎMPREUNĂ CU
SUPREMUL CONSILIU AL RITULUI SCOŢIAN ANTIC ŞI ACCEPTAT, LA CONSTITUIREA, CONSACRAREA,
INSTALAREA ŞI INTRONIZAREA Il:.Fr:.Ciprian Emanuel CRISTEA, în demnitatea de Mare Maestru,
Suveran Mare Comandor, pentru o perioadă nedeterminată.
Experienţa celor 28 de ani de masonerie postdecembristă după 1989, ne demonstrează că
piramida masonică MAREA LOJĂ REGIONALĂ „SEVER FRENŢIU”A ROMÂNIEI, ÎMPREUNĂ CU
SUPREMUL CONSILIU ROMÂN AL RITULUI SCOŢIAN ANTIC ŞI ACCEPTAT, este modelul cel mai viabil
şi funcţional, asociat cu statutul de Loji de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, o etichetă
academică, care ne face să fim convinşi, că şi la Academia Română, forul elitei intelectuale
româneşti, că şi masoneria poate oferi o instruire şi educaţie masonică pe termen lung a tuturor
fraţilor care vor crede cu tărie în Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului, în frăţie şi în principiile
de: Libertate, Egalitate şi Fraternitate.
Astfel masoneria română trebuie să regenereze, devenind o instituţie respectabilă, de
prestigiu aşa cum l-a avut acum 100 de ani, când toţii unioniştii Marii Uniri de la 1918, erau şi
francmasoni.
Alegerea numelor celor trei respectabile loji masonice fondatoare, cu numele a trei cetăţi
dacice din regiune, face ca masoneria română din aceasta regiune să fie puternic ancorată prin
rădăcini istorice adânci, de la constituirea statului, începând de la Burebista, Decebal, Traian
ş.m.d., arătând paternitatea milenară pe acest pământ românesc, cu o civilizaţie şi o cultură
danubiană masonică, unică în lume.
Denumirea celor 3 loji fondatoare cu numele cetăţilor dacice din această regiune a ţării,
Dacia fiind o provincie a Imperiului Roman şi numele de MAREA LOJĂ PROVINCIALĂ „SEVER
FRENŢIU”, nume al Marelui Maestru al Marii Loji Naţionale din România, Il:.Fr:.Sever Frenţiu, după
1989, născut lângă Arad, poate să ducă cu gândul la rădăcinile din perioada împăraţilor romani
cunoscuţi ca dinastie a Severilor, din 193-235.
Aproape de Dunăre, care a fost axa de legătură dintre Imperii şi Marea Neagră, la Turnu
Severin, în 1871, Marele Orient al Franței (G.O.F.) a instalat loja „Steaua lui Sever” (sau Steaua
Sever), în Ritul francez (RF), care a durat până în 1890. Numele pe care loja l-a avut, probabil, a vrut
să facă trimitere la dominaţia împăraților români cunoscuţi ca DINASTIA SEVERILOR (193-235).
43
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Fraţii şi-au ales singure numele cele trei loji fondatoare după numele unor cetăţi dacice din
regiune şi au votat in unanimitate la sugestia mea, ca numele noii Obedienţei să fie acela de MAREA
LOJĂ REGIONALĂ „SEVER FRENŢIU” a ROMÂNIEI, motivând o cercetare şi studiu aprofundat al
existenţei masoneriei şi rolului pe care l-a avut în această regiune.
Dedicăm constituirea, consacrarea şi instalarea MARII LOJI REGIONALE „SEVER FRENŢIU” A
ROMÂNIEI, ÎMPREUNĂ CU SUPREMUL CONSILIU ROMÂN AL RITULUI SCOŢIAN ANTIC ŞI ACCEPTAT,
tuturor fraţilor care au contribuit la realizarea Marii Uniri de la 1918, începută cu trei secole, de la
Mihai Viteazul, care a realizat pentru scurt timp această Mare Unire.
Constituirea, consacrarea si instalarea MARII LOJI REGIONALE „SEVER FRENŢIU” A
ROMÂNIEI, ÎMPREUNĂ CU SUPREMUL CONSILIU ROMAN AL RITULUI SCOŢIAN ANTIC ŞI ACCEPTAT,
face parte din Programul Naţional de Descentralizare a masoneriei române postdecembriste, care
a fost fărâmiţată şi plină de conflicte permanent, corupţie şi îndepărtarea de la ritualurile
masonice.
Programul Masonic Naţional de Descentralizare, promovat de Il:.Fr:. Viorel Dănacu, Mare
Maestru, Suveran Mare Comandor, conferă constituirea, consacrarea şi instalarea de Mari Loji
Regionale, corespunzătoare celor 8 regiuni ale României, astfel încât să poată să-şi construiască
Temple Masonice regionale, iar toate taxele de iniţiere, cotizaţii, să rămână în teritoriu şi fraţii să nu
mai fie nevoiţi să parcurgă distanţe foarte mari cu cheltuieli la fel de mari până la Bucureşti.
Această formă de funcţionare pe regiuni este şi în Anglia, care are Mari Loji Provinciale şi în
Germania, care are Mari Loji pe landuri sau în India pe regiuni corespunzătoare punctelor cardinale,
apoi toate având o formă unitară de Marile Loji Unite ale Angliei, Germaniei, Indiei, etc.
Acum la ceas aniversar, sărbătorind atât constituirea, consacrarea şi instalarea acestei juste
şi perfecte piramide masonice româneşti, cât şi centenarul Marii Uniri de la 1918, să ne unim
printr-un lanţ al fraternităţii cu toţii, într-o aceeaşi fiinţă naţională, aşa cum zice Sfânta noastră
Biserică Ortodoxă Română, pentru a construi împreună o lume mai bună şi mai paşnică, pentru a ne
ocupa locul legitim pe care îl merităm în lume.
Trebuie să se ştie că Actul Marii Uniri de la 1918, a fost înmânat Regelui Ferdinand, de către
trei Iluştri francmasoni şi anume: Il:.Fr:.Vasile Goldiş, Fr:. Alexandru Vaida Voevod şi Il:.Fr:. Miron
Cristea, Mare Maestru şi Întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Consiliu Dirigent a fost
format din personalităţi remarcabile ale vremii, toţi fiind şi francmasoni.
Societatea pentru limba română şi cultura a românilor „ASTRA”, a fost condusă de elita
intelectualităţii româneşti, toţii fiind francmasoni. Conducătorii tuturor răscoalelor, revoluţiilor de
la Mihai Viteazul, Horea, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, etc. toţi au fost francmasoni.
La Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, Ionel I.C.Brătianu preşedintele delegaţiei
române, a numit în locul său, ca preşedinte al delegaţiei pe Il:.Fr:. Alexandru Vaida Voevod.
Il:.Fr:.Alexandru Vaida Voevod, a fost iniţiat din prima seară, împreună cu toţi membrii
delegaţiei române, în Loja Ernest Renan de la Marele Orient al Franţei, astfel au reuşit să obţină
recunoaşterea Marii Uniri de la 1918, mult mai repede.
În memoria Il:.Fr:.Alexandru Vaida Voevod, fraţii din Marea Lojă Regională „SEVER
FRENŢIU”, împreună cu noi, fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, vom dezveli o PLACĂ COMEMORATIVĂ, în 24 noiembrie a.c. cu
ocazia celebrării anului CENTENAR de la Marea Unire de la 1918, la Arad.
Să aducem mulţumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea în timp a acestor podoabe
nestemate ale Ordinului nostru, fără de care lucrarea masonică nu ar fi fost posibila, pentru
veridicitatea lor, complexitatea lor şi caracterul profund spiritual şi tradiţional, pentru realizarea
unei masonerii care să aibă următoarea deviză: O MASONERIE ROMÂNEASCĂ, O MASONERIE
PENTRU ROMÂNI, O MASONERIE PE ÎNŢELESUL ROMÂNILOR, O MASONERIE MORALĂ, SPIRITUALĂ,
TRADIŢIONALĂ ŞI RITUALICĂ, Baniera masonică are inscripţionate următoarele: LIBERTATE,
EGALITATE, FRATERNITATE
Aşa cum înaintaşii noştri, fraţii de acum 100 de ani au construit România Unită, modernă, tot
aşa noi, fraţii de azi, trebuie să ne unim şi să redăm prestigiul masoneriei pe de o parte, iar pe de altă
parte să reconstruim România.
44
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Fie ca în acest an al umplerii paharului, revărsând chiar, când s-a întrecut orice limită a
bunului simţ si a moralităţii, trebuie să conştientizăm, să acţionăm în consecinţă, uniţi pentru ca
masoneria să aibă o singură direcţie şi un ţel, acela al Renaşterii, Reînvierii şi Reconstrucţiei
României, prin cultivarea patriotismului, al practicării cultului muncii, pentru relansarea industriei
si agriculturii din ţara noastră, al iubirii de aproape, credinţei în Dumnezeu şi relansarea satului şi
ţărănimii cu datinile, tradiţiile, obiceiurile şi portul tradiţional românesc.
Hora satului, un lanţ al fraternităţii umane, un simbol masonic care închide întotdeauna
ritualurile masonice, au fost cele care strângeau Duminica, femeile şi bărbaţii, tinerii, îmbrăcaţi în
portul popular, iile, cămăşile cusute cu simboluri ale culorilor frumosului, ale naturii.
Hora satului, Hora fraternităţii, Hora unirii, toate să fie un deziderat care să învingă raul, ura,
ignoranţa, egoismul, etc.Hora unea oamenii acum 100 de ani. Azi nu mai ne uneşte nimic şi nimeni.
Hora este uitată, copii noştri nu mai cunosc tradiţiile, datinile, obiceiurile, portul, sunt
dezrădăcinaţi sub privirile noastre ignorante.
Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, ar avea nevoie de constituirea
unei filiale, aici în regiune, care să aducă la masa discuţiilor, pe toţi cei interesaţi în acest sens,
iniţiaţi, neiniţiaţi, bărbaţi femei, tineri, bătrâni, care din cunoştinţele lor, documentele ce deţin,
s.a.m.d., să mai punem o cărămidă la construcţia Marelui Templu Ideal al Umanităţii, masonilor le
mai rămâne decât să cunoască Adevărul, căutând şi creând.
Revista CUVÂNT MASONIC, publicaţie tipărită în română şi franceză, oferită membrilor
Asociaţiei Muzeelor, Bibliotecilor, Librăriilor şi Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles,
ambasadelor, tuturor marilor cancelarii ale lumii, instituţii publice, universităţi, culte religioase,
este un mijloc extraordinar de informare, studiu şi documentare despre rolul masoneriei asupra
societăţii şi oamenilor. Să faceţi o adevărată masonerie, să formaţi o cultură masonică, o gândire
masonică, o trăire masonică, în cuget, în faptă şi viaţă fără de moarte.
Să vegheaţi la păstrarea purităţii Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, în toată frumuseţea lui şi
valoarea lui milenară, Ritualul fiind coloana de susţinere a Ordinului nostru, de mii de ani.
Închei, prin a invoca, pe Marele Arhitect al Universului, să-şi deschidă pleoapa larg şi să
vegheze de acolo de sus, asupra tot ceea ce veţi face bun pentru noi, familiile noastre şi copii
copiilor noştri.
Fie ca Marele Arhitect al Universului, Dumnezeu, să vă ocrotească, să vă lumineze calea şi să
fie izvorul nesecat al luminii pe care voi vă osteniţi continuu să o primiţi.
Binecuvântate să fie toate ceasurile de aici înainte, în pururea şi veci.
AMIN.
Am zis !

45
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

ALEXANDRU VAIDA VOEVOD


si MASONERIA
Fr:. Rǎzvan POPȘA 33º
Mare Maestru Regional - Transilvania, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ
A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări
Masonice, România

prezentul articol face referire la ordinul cavaleresc şi societatea secretă, astăzi discretă,
francmasoneria. Francmasoneria își are istoria împărțită în două etape: o primă etapă, începând
din timpuri străvechi și până la 24 iunie 1717, etape considerate ca operative; la această dată, de
ziua sărbătorii nașterii Sf. Ioan Botezătorul în taverna „Gâsca și Grătarul” de la periferia Londrei,
patru loji londoneze hotărăsc se unească și să formeze Marea Lojă, moment care marchează
începutul etapei francmasoneriei speculative. Cu acel prilej a fost aprobată şi Constituția masonică
a lui Anderson, prima de acest fel, punându-se astfel bazele francmasoneriei moderne.
Treptat francmasoneria se răspândește pe tot globul, aderenții ei numărând în prezent
peste 8 milioane. Aceasta ajunge şi Ţările Române, ea a fost introdusă în Moldova, de italianul Carra,
care împreună cu trei marinari compatrioți, au înființat în 1734 la Galați, cu participarea unor
localnici, Loggia Galazzi, iar în 1735, o lojă la Iași, ce purta numele Moldova. Ambele loji se aflau în
acel moment sub obedienţa şi incidenţa Marelui Orient din Italia.
Francmasoneria modernă ni se prezintă ca o asociație de oameni aleși, a căror moralitate e
dovedită în așa măsură încât pot fi siguri unii pe alții și pot practica între ei o fraternitate sinceră şi
fără nici o rezervă unii faţă de ceilalți. Acești oameni sunt buni, loiali, integri şi toleranți, pentru a fi
una din aceste aspecte,motiv pentru care este indispensabil să ai un orizont larg și să te ridici
deasupra tuturor prejudiciilor şi prejudecaților.
Una din cele mai marcante persoane din istoria francmasoneriei de la noi din ţară este
Alexandru Vaida Voevod. Am ales figura acestuia fiind o personalitate remarcabilă în epoca, acesta
s-a distins prin calitățile sale de politician în adevăratul sens al cuvântului. Abil, cu o inteligență
aparte, sensibil la fenomenul politic contemporan şi în francmasonerie, dar în același timp vizionar,
Vaida Voevod a avut un cuvânt de spus în francmasoneria de la noi din ţară, acesta pătrunzând la un
moment dat în aceste taine a masoneriei.

Scurt istoric
Alexandru Vaida Voevod s-a născut la 27 februarie 1872 în satul Olpret (Bobâlna de azi) lângă
Dej, jud. Cluj, într-o familie veche şi bogată românească. Strămoșii săi, originari din Gârbou, au fost
înnobilați de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, la 15 noiembrie 1627, de unde provine
şi titlul de Voevod pe care îl adaugă cu multă mândrie numelui său. Familia sa se înrudea cu mari
personalități politice şi bisericești din trecutul Transilvaniei, cu episcopal Ioan Bob şi urmașul
acestuia, Ioan Lemeny, bunicul său fiind cunoscutul Alexandru Bohăţel, participant la evenimentele
revoluționare de la 1848. Școala primară o face la Cluj, după care continuă studiile liceale la Bistrița
şi Brașov, fiind educat în mediul german din aceste două orașe. S-a înscris la Universitatea de la
Viena, Facultatea de Medicină, unde intră în contact cu organizația studențească „România Jună”,
evoluând de la calitatea de membru ordinar la cea de președinte al societății respective.
46
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Pentru Alexandru Vaida Voevod intrarea în masonerie nu a fost un scop, ci un mijloc de a-şi
servi țara. Primul contact cu francmasoneria l-a avut în baza unei scrisori pe care Ionel I.C. Brătianu
i-a adresat-o lui Iuliu Maniu, în care este relatată discuția dintre Orientul masonic şi Vaida Voevod.
Cel din urmă îi va împărtăși lui Iuliu Maniu intențiile sale referitoare la aderarea la Ordinul Masonic.
Vaida Voevod consideră că în lume există două mari puteri: Biserica Catolică şi
Francmasoneria. În finalul scrisorii sale către Iuliu Maniu, căruia îi cerea chiar binecuvântarea
pentru acțiunea sa masonică, Alexandru Vaida Voevod subliniază că adeziunea la francmasonerie
va deschide românilor „mii de porţi”.
Alexandru Vaida Voevod a făcut parte din cei 6 români „în căutarea Luminii” prezenți la
Conferința de Pace de la Paris din 1919. Acesta a avut în acel moment funcția de membru al
Consiliului Dirigent transilvănean, ministru secretar de stat şi șeful delegatei române la Conferința
de la Paris mai sus menționată.
Cererea de inițiere a românilor este din 14 mai 1919. Aceasta fusese adresată Lojii Ernest
Renan. Intenția însă era mai veche, drept dovadă că, în 8 mai 1919, Alexandru Vaida Voevod ceruse,
conform uzanțelor masonice, în lipsa cazierului judiciar, un certificate din partea delegației române
la Paris, din care rezultă că nu suferise nicio condamnare. Documentul era semnat de secretarul
delegației, Andrei Popovici.
Primul pas către inițiere este din 1 iulie 1919. Este scrisoarea Maestrului Venerabil al Lojii
Ernest Renan, Marcel Huart, prin care îi invită pe români „înaintea Comitetului de primire al lojii”.
Așadar Alexandru Vaida Voevod şi ceilalți cinci români, au fost convocați în 7 iulie 1919 ora 9 seara,
în celebra clădire a Marelui Orient al Franței din rue Cadet nr. 16. Nu toți românii au putut fi prezenți
la acea dată în acea zi, căci la 14 iulie 1919, același Maestru Venerabil îl roagă pe Alexandru Vaida
Voevod, să îi convoace pentru data de 22 iulie 1919 ora 8 jumătate seara.
Audierea lui Vaida Voevod a avut loc în 28 iulie 1919. A doua zi, Maestrul Venerabil al lojii
Ernest Renan, Marcel Huart, îl anunță pe ministrul român că a fost votată în unanimitate primirea
lor în francmasonerie. Inițierea în tainele francmasoneriei a celor șase membri ai delegației
ardelene la Conferința de Pace de la Paris: Alexandru Vaida Voevod, Voicu Nitescu, Mihai Șerban,
Gheorghe Crișan, Traian Vuia şi Căiuş Brediceanu, a avut loc la 4 august 1919. Inițierea acestora
reprezintă cea mai importantă victorie din punctul de vedere a diplomației românești din acel
moment, exact cum relatează şi Maestrul Venerabil al lojii Ernest Renan, Marcel Huart, în anumite
scrieri ale sale, acesta din urmă fiind un important ziarist din Franța. De aici începe toată aventura
lui Alexandru Vaida Voevod în francmasonerie şi în cercurile politice şi de afaceri din Paris, acesta
având întâlniri cu personalități importante din toate mediile din Franța.
Maestrul Venerabil Marcel Huart ținea în acel moment ca cei din delegația reamâna să
participe la ceremonia Conventului anual din 1919 al Marelui Orient al Franței, unde l-a pus în temă
pe Alexandru Vaida Voevod că va fi un pilon important în Marele Orient al Franței în România, pe
atunci acesta fiind „ucenic”. La insistențele lui Marcel Huart, cei din delegația română primesc la 23
ianuarie 1920 gradele de „companion” şi „maestru”, la acea vreme Vaida Voevod era
primul-ministru al României.

Conferinṭa de Pace de la Paris

47
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Activitatea de francmason al lui A. Vaida Voevod:


- 07.07.1919 -are loc în rue Cadet, la sediul Marelui Orient al Franței, audierea în vederea
inițierii în loja Ernest Renan (Paris);
- 22-28.07.1919 -continua audierea membrilor delegației ardelene aflată la Conferința de la
Paris;
- 04.08.1919-inițierea în loja Ernest Renan;
- 20.09.1919-participa la Paris ca invitat special, la ședința de încheiere a Conventului anual
al Marelui Orient al Franței;
- 21.06.1923-ales membru emerit al Suveranului Sanctuar al României (deja avea gradul 33);
- 15.08.1925-primeste corespondenţa de la Comitetul Permanent al Federației Lojilor de sub
auspiciile Marelui Orient al Franței;
- 1928-Mare orator adjunct;
- 1930-primea corespondenţa de la Supremul Consiliu de 33 din România, sub semnătura lui
Jean Pangal;
La finele acestui articol concluzionez spunând că Alexandru Vaida Voevod, un adevărat
român transilvănean, om de cultură, om politic a fost şi este şi astăzi în multe scrieri a multor
scriitori, o personalitate marcantă în francmasoneria din România, din Europa şi chiar de peste
Atlantic cum reiese din diferite relatări, acesta fiind cunoscut şi recunoscut de mulți frați
francmasoni din acea perioadă de glorie a acestuia.
Aducem un omagiu în memoria fratelui Alexandru Vaida Voevod şi a tuturor fraţilor lui
pentru contribuţia adusă la recunoaşterea Marii Uniri de la 1918, de către Marile Cancelarii ale lumii
în timpul conferinţei de Pace de la Paris. Întreaga generaţie de francmasoni de la 1918, din care şi
Alexandru Vaida Voevod a făcut parte, au fost români de o înaltă ţinută morală, patrioţi, şi-au iubit
țara ca pe propria fiinţă, mulți jertfindu-şi viața, făcandu-şi datoria pe deplin față de România.
Ca Mare Maestru Regional al Transilvaniei, voi elogia pentru totdeauna cu recunostință
profundă numele fratelui Alexandru Vaida Voevod, ca Mare Maestru de Onoare al Transilvaniei.
Am zis!

Bibliografie:
„Alexandru Vaida Voevod între Belvedere şi Versailles” - Liviu Maior, 1993
„Misterele Francmasoneriei” – Paul Ștefănescu, 2002
„Alexandru Vaida Voevod putere şi defăimare” – Liviu Maior, 2010
„Masoneria în Transilvania” – Tudor Salagean şi Marius Eppel, 2010

48
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Fãurirea Marii Uniri de la


1 Decembrie 1918 –
O lucrare masonicã demonstratã
prin fapte si simboluri
Fr:. Eugen George Bogdan TĂNASE 14º
Mare Secretar, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice,
România

P e parcursul timpului, francmasoneria universală în general și cea romană în particular au


dat lumii adevărate modele de urmat, modele de verticalitate, modele ale virtuții, modele de
patriotism. Francmasonii sunt considerați adevărați lampadofori ai luminii, asemeni Sfântului
Ioan, ei, prin cultură, gândire și comportament atrag mulțimile profane în jurul lor și le insuflă ideea
unui mod de viață cumpătat, ideea implicării active la viața societății din care fac parte, principiile
de caritate și iubire față de semeni.
Un model contemporan care dă dovadă de verticalitate, energie și zel pe șantierul masonic,
prin lupta împotriva ignoranței, prin promovarea valorilor morale este Marele Maestru, Ilustrul
Frate Viorel Dănacu, urmașul Primului Mare Maestru după 1989, acum trecut la Orientul Etern,
Fratele Nicu Filip.
Marele Maestru, Ilustrul Frate Viorel Dănacu, împreună cu frații din MAREA LOJĂ NAȚONALĂ
A ROMÂNIEI – Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice şi membrii Centrului Regional de
Studii Francmasonice Paris București, luptă pentru principiile virtuții, prin demonstrarea
Adevărului despre faptele masoneriei române printr-un efort comun de cercetare și studiu a
fondurilor arhivistice şi colecțiilor private.
În Constituția şi Regulamentul General este stipulat faptul că Francmasoneria a jucat un rol
decisiv pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, iar noi francmasonii mai ales în acest
an al Centenarului Marii Uniri, trebuie să demonstrăm că așa a fost.
O altă învățătură a francmasoneriei este simțul datoriei. Acest simț acționează precum un
motor care pune în mișcare omul să facă, să creeze, să se implice și să nu devieze spre cel mai
sumbru orizont, cel al ignoranței.
Datoria noastră, a tuturor este să apreciem ce ne-a fost lăsat moștenire de bravii noștri
străbuni, să le apreciem sacrificiul, devotamentul față de țară și popor și să îi omagiem așa cum se
cuvine, păstrându-le amintirea vie și protejând ceea ce ne-au lăsat.
Verticalitatea este încă o virtute a omului șlefuit care îl ține pe om la distanță de pericolul
compromisului şi compromiterii. Exact această verticalitate și simț al datoriei au fost motoarele
care au mânat guvernul lui Ion I.C. Brătianu și membrii delegației României la Conferința de Pace de
la Paris din 1919 către obținerea recunoașterii internaționale a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918,
împreună cu toată suflarea neamului românesc.
Partea 1
Dragi români, dragi frați, atât de pe teritoriul României cât și din afara granițelor ei, acest an al
Centenarului este al tuturor, al Patriei Mamă din care facem parte și care ne-a fost lăsată moștenire de
către înfăptuitorii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Marea Unire pe care o sărbătorim astăzi pe 1 Decembrie a fost visul românilor de pretutindeni și
a fost posibilă mulțumita mai multor factori cum ar fi:
1. Răbdarea lui Ion I.C. Brătianu, primul ministru al României în perioada 16 Ianuarie 1914 – 9
Februarie 1918, de a intra în război abia la 28 August 1916, fiind un moment decisiv atât pentru
rezultatul războiului, cât și pentru obținerea teritoriilor unde populația era vorbitoare de limbă
română, în condițiile în care până la acel moment, Antanta formată din Franța, Imperiul Britanic și
Imperiul Rus, nu recunoștea dreptul României asupra Transilvanei.
49
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Această intrare în război a fost extrem de calculată de Ion I.C. Brătianu care cerea recunoașterea
drepturilor României asupra teritoriului Transilvaniei în schimbul intrării României în război de partea
Antantei.
Aliații semnaseră în secret un pact prin care conveneau că nu își vor respecta obligațiile de
război față de România și expansiunea sa teritorială înainte de intrarea României în război. (John
Keegan, istoric militar britanic, The First World War, pagina 306)
2. Verticalitatea lui Ion I.C. Brătianu de a refuza controlul internațional în timpul Conferinței de
Pace de la Paris, denotată şi de retragerea sa din conducerea delegației României la 2 Iulie 1919, având
deviza „Prin noi înșine”, Primul Ministru refuzând să facă acest compromis care era în defavoarea țării.
Toată această negociere a fost opera „Celor patru mari”:
David Lloyd George – Primul Ministru al Regatului Unit în Primul Război Mondial (1916-1922)
Vittorio Emanuelle Orlando – Primul Ministru al Italiei (1916-1919)
Georges Clemenceau – Primul Ministru al Franței (1917-1920)
Woodrow Wilson – al 28-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii
Aceștia refuzând cererile lui Ion I.C. Brătianu, apoi oferindu-i o soluție de compromis.
3. Verticalitatea ministrului plenipotențiar Nicolae Mișu care a preluat conducerea delegației de
la Ion I.C. Brătianu şi care de asemenea a demisionat la 27 Septembrie 1919 și a generalului Arthur
Văitoianu până la 30 Noiembrie când aceasta este preluată de către Alexandru Vaida-Voevod, aceștia
fiind instruiți de către Ion I.C. Brătianu să nu accepte compromisuri.
4. Alexandru Vaida-Voevod, având funcția de prim-ministru, a fost sfătuit de către Ion I.C.
Brătianu să intre într-o Lojă Masonică de intelectuali.
Loja se numea „Ernest Renan”, iar sediul său era la Marele Orient al Franței, cu adresa pe Rue
Cadet, nr. 16, Paris.
Împreună cu Alexandru Vaida-Voevod, au fost inițiați și colaboratorii săi:
Voicu Nițescu
Traian Vuia
Gheorghe Crișan
Mihai Șerban
Caius Brediceanu
Astfel, în calitate de membru, inițiat într-o lojă
masonică franceză, Alexandru Vaida-Voevod, negociază cu
Clemanceau (Primul Ministru al Franței) și cu George Lloyd
(Primul Ministru al Marii Britanii) de pe poziții de egalitate,
prin aplicarea principului francmasonic de Egalitate între
aceștia, astfel reușind să obțină revendicările teritoriale ale
României, aproape în totalitate.
Acestor oameni, acestor români adevărați și
francmasoni desăvârșiți trebuie să le mulțumim noi astăzi,
precum și celor care au făcut sacrificiul suprem în lupta
pentru patrie.
În numele a tot ceea ce este bun și moral, în numele
tuturor celor care au fost și în numele viitorului tuturor celor
care vor fi, noi cei de astăzi trebuie să sărbătorim acest an al
Centenarului Marii Uniri în 3 modalități:
1. Comemorându-i pe eroii Primului Război Mondial, pe semnatarii Actului Marii Unirii de la
Alba-Iulia și pe membrii delegației române din timpul Conferinței de Pace de la Paris 1919.
2. Începând să construim împreună o țară care să funcționeze după principii morale și
făcând front comun împotriva ignoranței și aici voi folosi deviza lui Ion I.C. Brătianu, „PRIN NOI
ÎNȘINE” fără a aștepta o intervenție externă, astfel îmbunătățirea acestei țări să fie adusă de noi.
3. Să contemplăm ce vrem să le lăsăm moștenire copiilor noștri care se vor naște români și
vor păși pe pământul pe care mergem noi astăzi și să începem să lucrăm spre a obține ceea ce le
dorim copiilor noștri.

50
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Partea 2
În ceea ce privește simbolurile masonice prezente la sărbătorirea Marii Uniri de la 1
Decembrie 1918, cele mai notabile sunt Hora Unirii, echivalentă Lanțului de Unire şi exprimările
particulare din cântecul „Hora Unirii”, ale cărui versuri au fost scrise de Vasile Alecsandri, încă din
1856 și apărând în revista „Steaua Dunării”, ediția a 51-a, a lui Mihail Kogălniceanu, în Iași.
Se cunoaște că Vasile Alecsandri, aparținea unei Loji Masonice din Iași cel puțin din anul
1857. Dată fiind perspectiva inițiatică, textul cântecului „Hora Unirii” este scris în cheie masonică.
„Hai să dăm mână cu mână” – Este un veritabil Lanț de Unire.
„...hora frăției” – hora realizează prin împreunarea mâinilor un cerc. Simbolistica acestei
figuri geometrice este foarte vastă în francmasonerie și de asemenea una dintre alegoriile cercului
este cea a Lanțului de Unire, care delimitează o formă geometrică perfectă, în contact cu
divinitatea, care funcționează ca un tot unitar, așa cum scrie în Evanghelia după Ioan 17:22 „ca să
fie una, precum Noi una suntem”.
(Hora Unirii)
„Și la viața cu unire/Și la moarte cu-nfrățire” – așadar nici măcar moartea nu poate despărți
frații, ceea ce face trimitere la motto-ul latinesc folosit și în francmasonerie „Virtus Junxit, Mors Non
Separabit” (Virtutea nea unește moarte ne separă)
„Unde-i unul, nu-i putere/La nevoi și la durere./Unde-s doi, puterea crește” – este de
asemenea una dintre temele predate în școala inițiatică, cea a lucrului în echipă.
„Amândoi suntem de-o mamă” – este o altă pildă a masoneriei, prin care se dezvoltă ideea
că toți inițiații au, metafizic vorbind, aceeași mamă (masoneria), masonii primind şi numele de Fii ai
Văduvei.
„Și să vadă sfântul soare” – simbol al binelui, al luminii, al iubirii, dragostea frățească,
arzătoare.
Având în vedere toate aceste aspecte discutate, analizate și dovedite, prin studiul colecțiilor
și interpretarea simbolurilor doresc să fie înțelese următoarele, de cât mai mulți dintre cititori, că
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a fost înfăptuită de către francmasoni și că Francmasoneria
este o familie, al cărei interes este binele statului și al cetățenilor și de asemenea doresc să le
mulțumesc tuturor acelora dintre voi, profani sau inițiați, care vă implicați în acest an al
Centenarului Marii Uniri și în anii care vor veni în continuare, în dezvoltarea morală şi pașnică a
voastră și a celor din jurul vostru.
Am zis!

Lanț masonic de unire (îmbrăcați în paramente masonice)

Hora Unirii satului (îmbrăcați în portul popular)

51
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

INFLUEntA MASONERIEI ASUPRA


MARII UNIRI DE LA 1918

Fr:. Viorel DĂNACU 33º


Mare Maestru
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice
Preşedinte, Centrul Regional de Studii Francmasonice
PARIS - BUCUREŞTI
România

Î n urma studiilor şi cercetărilor realizate asupra documentelor masonice ale vremii şi a altor
documente istorice foarte importante întocmite înainte şi după Marea Unire de la 1918, am
placerea să vă prezint acum la ceas aniversar, când celebrăm 100 de ani de la Marea Unire, cum a
influenţat francmasoneria română şi internaţională, Marea Unire de la 1918.
Documentele primite prin bunăvoinţa unor prieteni din ţară şi străinătate, experţi în
francmasonerie, personalităţi recunoscute în lumea masonică internaţională, îmi oferă
posibilitatea pentru prima dată după 1989, dar şi după 100 de ani de la Marea Unire, să afirm că
masoneria a jucat un rol determinant, fundamental la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918.
Este foarte important ca noi fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de
Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi din Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris
Bucureşti, să facem publică implicarea francmasoneriei la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918 şi
susţinerea ulterioară la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, pentru consacrarea şi
recunoaşterea internaţională a României Mari, care deja avusese loc.
Trebuie să ridicăm vălul confuziei, relei credinţe, acum după 29 de ani de când masoneria
şi-a redeschis porţile Templului Masonic, după 45 de ani de oprimare, ani de noapte roşie, ani de
sârmă ghimpată, ani ai comunismului, în care francmasonii au fost arestaţi, averile confiscate,
familiile distruse, aşa cum mi-a relatat Primul Mare Maestru al Masoneriei Române după 1989,
fratele Nicu Filip, care a fost arestat 7 ani în închisoarea din Zarca Aiudului.
Eram cu fratele Nicu Filip (fiul lui Gheorghe Filip, cel care a înfiinţat editura MINERVA la 1904),
pe aleea din faţa Muzeului Marii Uniri de la Alba Iulia, unde mergeam în fiecare an la 1 decembrie şi
o zi intreagă am făcut o incursiune în istorie, luând fiecare bust în parte al galeriei uniuniştilor aflaţi
de o parte şi de alta a aleei, zicând la final aşa: …şi Viorel tată, să ştii şi să spui generaţiilor viitoare,
copiilor tăi, că ăştia toţi, mai puţin căţiva, au fost francmasoni, care şi-au făcut pe deplin datoria
faţă de ţară, ca şi generaţia mea(ave atunci 93 de ani)…”.
Prin Centrul de Studii Francmasonice Paris Bucureşti pe care îl conduc, suntem membrii
A.M.M.L.A.,(Asociaţia Muzeelor, Librăriilor, Bibliotecilor, Arhivelor Masonice din toată lumea, cu
sediul la Bruxelles). Aici participă doar cei care au, ori muzeu, ori bibliotecă, ori librărie, ori arhive
masonice, toţi experţi în masonerie, care prezintă istoria masoneriei ţării pe care o reprezintă, prin
lumina oferită de existenţa acestor muzee, librării, biblioteci masonice, etc.
Am prezentat tuturor membrilor A.M.M.L.A., anul trecut la Londra, la Marea Lojă Unită a
Angliei (U.G.L.E.) si anul acesta în Corfu, Grecia, referate despre influienţa francmasoneriei române
şi internaţionale asupra Mareii Uniri de la 1918.
Revista CUVÂNT MASONIC, ediţiile centenare, publicate în româna şi franceză, editată de
Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, cu rezultatele studiilor masonice pe care
le-am întreprins împreună cu fraţii mei, a fost oferită la toate marile cancelarii masonice ale lumii,
la membrii A.M.M.L.A. etc.

52
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Am să vă dau câteva exemple de francmasoni care au fost şi mari personalităţi din diverse
domenii de activitate ale României şi anume: Nicolae Bălcesu, Nicolae Titulescu, Carol Davilla, Emil
Racoviţă, Traian Vuia, Mihail Sadoveanu, Alexandru Vaida Voevod, Edmond Nicolau, ţăranul Horea,
Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Lovinescu și aproape toţi oamenii de carte,
din rândul sfintei biserici, Întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Miron Cristea,
a fost şi Mare Maestru şi mulţi alţii, unii cunoscuţi de mine şi după 1989, preoţi cu mult har, parohi
de lăcaşuri de cult, stareţi, călugari, care ne-au ţinut adevărate lecţii de masonerie.
Voi face unele relatări ale reprezentanţilor Unionişti de frunte, care sunt elocvente prin
modul de exprimare, care vin din adâncul inimii unor fraţi români, patrioţi, iubitori de libertate,
dreptate, justiţie, unitate, credinţă în Dumnezeu şi ţară.
Alexandru Vaida Voevod, a preluat conducerea delegaţiei române la Conferinţa de Pace de
la Paris, de la Ionel I.C.Brătianu, care s-a retras în timpul negocierilor. În prima seară a fost iniţiat
împreună cu toţi membrii delegaţiei, la Marele Orient al Franţei, în R:.L:. Ernest Renan.
Alexandru Vaida Voevod, a acceptat intrarea în masonerie pentru a primi recunoaşterea
Marii Uniri, apoi el s-a retras în 1920 din masoneria franceză, în 1923 a fost radiat, pentru că nu mai
dăduse niciun semn de viaţă şi nu achitase taxele Lojii Ernest Renan. Nu a fost niciodată membru al
masoneriei române.
La Conferinţa de Pace de la Paris, aproape toţi preşedinţii statelor participante erau
francmasoni. În acest fel şi reprezentanţii României, fiind francmasoni, au avut şansa unică de a
susţine de la egal la egal şi de a primi recunoaşterea diplomatică a României Mari, consfinţită de
poporul român la 1 decembrie 1918.
La 1 decembrie la Alba Iulia, catedrala spiritualităţii româneşti, la Adunarea Generală
Naţională, Miron Cristea, Întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, care a fost şi Mare Maestru,
episcop orthodox de la Caransebeş, a rostit o cuvântare luminată şi în cheie masonică
pentru francmasonerie, este lesne de înţeles, deoarece se recunoaşte foarte uşor limbajul, cultura
masonică pe care o avea şi anume:
“ Ţara fraţilor din regatul liber a devenit pentru noi Steaua strălucitoare a nădejdiilor
noastre de mai bine{…}. Simt că astăzi prin glasul nostru unanim vom deschide porţile Carpaţilor,
ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viaţă românească şi că prin aceasta să ni se
înfăptuiască ”acel vis neîmplinit, copil al suferinţei de-a căruidor au adormit şi moşii şi părinţii”. Se
referă aici la Fii Văduvei din masonerie, din frăţie, Steaua strălucitoare a Companionului, etc.
Am constatat cu mare plăcere că mai toţi unioniştii au fost şi francmasoni,iar foarte mulţi au
fost preoţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Biserica contribuind la păstrarea unităţii neamului pe
pământ românesc, la păstrarea libertăţii, independenţei şi suveranităţii Patriei, aducând o
contribuţie extraordinară la realizarea Marii Uniri de al 1918, pe parcursul celor trei secole de la
Mihai Viteazul.
Asociaţiile studenţeşti: ,,Petru Maior” de la Budapesta, ,,România Jună” de la Viena,
“Inochenţie Micu Clain” de la Blaj, au dat la unison răspunsul pentru,,unirea fără condiţii”, precum
şi toate asociaţiile de meseriaşi, societăţile culturale şi de muzică, reuniunile de femei, asociaţiile
sportive, societăţile economice şi financiare, reuniunile de învăţători, instutele didactice de toate
gradele, societăţile universitare şi studenteşti, erau înţesate de francmasoni. A fost prezent
venerabilul şi octogenarul Gheorghe POP de Băseşti, fost preşedintele al Comitetului Naţional, care
a zis: ,,cum să nu vin, nepoate, când ziua aceasta o aştept de 80 de ani. Am venit, chiar dacă această
călătorie m-ar costa viaţa, cum l-a costat….. , căci de astăzi pentru mine nu mai rămâne decât să zic
ca dreptul Simion din Biblie: ,,Acum slobozeşte, Doamne pe robul tău, că văzură ochii mei
mântuirea neamului românesc”.
,,Naţiunea română, spunea Vasile Goldiş, îşi pierde unitatea de stat, se fărâmă prin văi sub
dominaţii răzleţe şi una de alta neatârnătoare, pierde încopcierea cu fluviul larg şi luminos al istoriei
mondiale, ca apa de ploaie în nisip, parcă dispare de la suprfaţa conştiinţei umane”/ Liga pentru
unitatea culturală a tuturor românilor, înfiinţată în 1891, la Bucureşti, avea ca scop promovarea şi
realizarea unităţii românilor, sub îndrumare a unor cărturari de prestigiu ca: V.A.Urechia,
A.D.Xenopol, Barbu Delavrancea, Al. Vlahuţă, Spiru Haret, George Coșbuc, Nicolae Iorga, Take
Ionescu, Nicolae Filipescu.
Iată toţi vorbesc de lumină, de construcţia unei lumi drepte, libere, egale în drepturi, toţi cei
amintiţi mai sus au fost şi francmasoni.
Actul Marii Uniri a fost prezentat la Bucureşti în 14 dec.1918, de o delegaţie formată din
Vasile Goldiş, Alexandru Vaida Voevod, episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu, la care s-au adăugat şi
bănăţenii, Caius Brădiceanu, Mihai Popovici, care erau şi francmasoni.

53
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Înmânarea Actului Marii Uniri, i-a fost făcută Regelui Ferdinand, de către Vasile Goldiş, care
a zis: ,,Unirea tuturor românilor într-un singur stat a trebui să vie. Ea s-a înfăptuit prin suferinţe şi
sacrificii. Istoria se face prin legile firii mai presus de orice putere omenească, dar obiectul şi
mijlocul acestor legi este bietul muritor. Fericiţi suntem noi, românii, că, prin noi, istroria săvârşeşte
actul măreț al Unirii tuturor românilor într-un singur stat şi prea fericiţi suntem că norocul tocmai
acum a destinat statului român domnia unui rege mare, care a înţeles chemarea sfântă a istoriei şi
s-a făcut luceafăr conducător al sufletului românesc. Pentru aceea, Sire, noi ţi-aducem şi pământul
strămoşilor noştrii, dar tot atunci noi ţi-aducem şi sufletul tuturor românilor de astăzi, care trăiesc
în Transilvania, Banat şi Ţara Românească”.
Răspunzând, Regele Ferdinand a zis: ,,În numele românilor din vechiul regat, din Basarabia
şi din Bucovina, astăzi uniţi, cu profundă recunoştiinţă primesc hotărârea fraţilor noştrii de peste
Carpaţi de a săvârşi unitatea naţională a tuturor românilor şi declar pe veci unite la Regatul Român
toate ţinuturile locuite de români de la Tisa până la Nistru. Cu dragoste neţărmurită mi-am închinat
viaţa scumpului meu popor, plin de credinţă în menirea lui istorică. Prin lupte şi prin jertfe,
Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspiraţiile noastre cele mai sfinte. Mulţumindu-i din adâncul
sufletelor, ne îndreptăm gândurile către cei dragi care cu sângele lor au clădit noul temei al
dezvoltării noastre naţioanle. Prin devotament neclintit pentru opera lor, le vom arăta
recunoştinţa noastră,…Pe acest temei al unei puternice democraţii şi al vieţii frăţeşti între popoare,
vom arăta totodata simţămintelor aliaţilor noştrii, alături de care am luptat pentru marea cauză a
dreptăţii şi a libertăţii în lume. Să trăiască România pe veci unită!”
În concluzie, masoneria, fie ca instituţie, fie ca francmasoni, a influienţat în mod pozitiv,
Marea Unire de la 1918, aşa cum dealtfel aproape toţi conducătorii răscoalelor, revoltelor care au
avut loc de-a lungul celor trei secole, începând de la Mihai Viteazul, au fost şi francmasoni.
Masoneria şi masonii acelor vremuri au fost mari patrioţi, cu principii sănătoase, cu o înaltă
ţinută morală, erau foarte discreţi, chiar secreţi, deoarece masoneria nu a fost o societate la vedere.
Asociaţia pentru literatura română şi cultura poporului ,,ASTRA”, înfiinţată în 1861, de către
marele ierarh Andrei Şaguna, a fost elita României, din acea vreme, membrii acesteia au fost
aproape toţi şi francmasoni, practic se poate vorbi de o adevarată Mare Lojă Masonică Naţională
sub umbrela ASTREI. Filarmonica din Cluj Napoca, a fost o adevărată lojă masonică sau altfel spus
cuvântul de masonerie, lojă, erau înlocuite cu alte denumiri, pentru a nu fi ţinta unor atacuri şi
represalii ale vremii.
Consider acum la ceas aniversar, când celebrăm Centenarul Marii Uniri de la 1918, că aceste
modeste studii şi cercetări, să fie temelia, fundamental regenerării masoneriei romane, prin cultură
masonică, gândire masonică şi un comportament masonic, al unui număr cât mai mare de iniţiaţi.
Să păstrăm un moment al tăcerii, simbol masonic specific, al recunoştinţei şi rememorării
travaliului pe şantierul masonic, al tuturor fraţilor noştri deopotrivă martiri şi eroi, care de la Mihai
Vitezul, s-au jertfit pentru unirea tuturor românilor, consfiinţită prin Marea Unire de la 1989.
Credem într-o masonerie curată, morală, tradiţională, spirituală, regulară şi ritualică, o
masonerie românească, o masonerie pentru români, o masonerie pe înţelesul românilor.
Vasile Goldiş în alcuţiunea de la Alba Iulia de la 1 dec. 1918, zicea: …după cum însă cea dintâi
reunire de o clipă a elementului românesc la marginile de la răsărit ale lumii civilizate s-a făcut prin
sabia lui Mihaiu, în numele unui principiu superior celui ce năvălise Europa…..aşa aceasta nouă
unire de acum a tuturor românilor, care de data asta va fi integrală şi pentru eternitate, se face prin
strălucita învingere a armelor purtate pentru civilizaţiune, în numele concepţiei de viaţă superioară
lumei ce se prăbuşeşte. Este principiul libertății adevărate a tuturor neamurilor şi cel al egalităţii
condiţiunilor de viaţă pentru fiecare individ al oricărei naţii şi este principiul întovărăşirii tuturor
naţiunilor libere într-o comuniune internaţională spre a impiedica nedreptatea şi a scuti pe cei mari
şi mici deopotrivă…Cei iniţiaţi în studiul ştiinţelor sociale vor găsi lesne documentarea acestui ideal
al civilizaţiunii. … ca românii numai în fraţie vor putea să-şi clădească fericirea în ţara lor
fermecătoare.
Am zis!
54
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

MONUMENTUL MASONIC CENTENAR


ROMÂN ARAD, 1918-2018/5018-6018
MARE MAESTRU
SUVERAN MARE COMANDOR
Il:FR:. CIPRIAM EMANUEL CRISTEA 33°
MARE MAESTRU AD VITAM
Il:.FR:. NICOLAE ANGHEL 33°

m onumentul Masonic Centenar Român, va fi dezvelit în anul centenar la Arad, la 24


noiembrie 2018, de către fraţii Marii Loji Regionale "SEVER FRENŢIU" a ROMÂNIEI, alături de fraţii
din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, care
este Marea Lojă Mamă din România, din care ne-am desprins mai multe Mari Loji Regionale, cu
ocazia anului centenar, în amintirea tuturor fraților unionişti trecuți la Orientul Etern.
Masoneria, fie ca instituţie, fie ca francmasoni, a influienţat în mod pozitiv, Marea Unire de la
1918, aşa cum dealtfel aproape toţi conducătorii răscoalelor, revoltelor care au avut loc de-a lungul
celor trei secole, începând de la Mihai Viteazul, au fost şi francmasoni.
Masoneria şi masonii acelor vremuri au fost mari patrioţi, cu principii sănătoase, cu o înaltă
ţinută morală, erau foarte discreţi, chiar secreţi, deoarece masoneria nu a fost o societate la vedere.
De exemplu Societatea Culturală ,,Astra” cu sediul la Sibiu, a fost elita României, din aceea vreme,
membrii acesteia au fost aproape toţi şi francmasoni, practic se poate vorbi de o adevarată Mare
Lojă Masonică Naţională sub umbrela ASTREI. Filarmonica din Cluj Napoca, a fost iar o adevarată
lojă masonică sau altfel spus cuvântul de masonerie, lojă, erau înlocuite cu alte denumiri, pentru a
nu fi ţinta unor atacuri şi represalii ale vremii.
Aradul fiind locul unde s-au semnat primele documente unioniste, găzduieşte şi primul
MONUMENT MASONIC CENTENAR ROMÂN, care să amintească peste generaţii că francmasoneria a
fost şi rămâne una din cele mai longevive organizaţii din lume, a elitelor, înţelepţilor, a oamenilor
luminaţi, care a avut un rol hotărâtor în evoluţia emancipării omenirii.
MONUMENT MASONIC CENTENAR ROMÂN, este alcătuit din metal şi piatră, este alcătuit din
4 triunghiuri, unul la bază, orizontal şi trei triunghiuri verticale, care împreună realizează un
complex architectural unic, cu o simbolistică masonică adânc înfiptă în tradiţiile, obiceiurile şi
spiritualitatea poporului român, în memoria tuturor fraţilor noştrii deopotrivă martiri şi eroi.
Din cele mai vechi timpuri, triunghiul a fost interpretat prin mai multe simboluri,
matematice, magice şi nu în ultimul rând ezoterice. Triunghiul reprezintă echilibrul, armonia,
integritatea, înălţarea, iluminarea dar şi subiectivismul.
Aristotel a apelat la această formă geometrică, ilustrând concepţia sa despre cele cinci
elemente primordiale: foc, pământ, aer, apă şi eter. Combinate între ele au un potenţial infinit şi
reprezintă creativitatea divină. În cultura celtică, triunghiul este, de asemenea, prezent ca simbol
ezoteric în vestitele noduri celtice. Simbolistica numărului trei este strâns corelată cu triunghiul.
Trei este generat din reuniunea numerelor unu şi doi, unu reprezentând forţa, iar doi - deschiderea,
astfel cifra trei poate fi considerată o răbufnire a forţei ca o naştere a înţelepciunii autentice.
Triunghiul este conectat cu trinitatea (Tatăl-Fiul-Sfântul Duh, naştere-moarte-viaţă, lumea
cealaltă-lumea muritoare-lumea celesta, tata-mama-copilul, trecut-prezent-viitor, intelect-
dragoste-putere, dragoste-adevar-înţelepciune, creaţie-distrugere-menţinere, luna în scădere-
luna plină-luna în creştere, stadiile feminităţii: tânără-mamă-bătrână).
De asemenea, triunghiul simbolizează munca - Glorie Muncii - activitatea ce îi uneşte pe
oamenii care îşi folosesc la maximum abilităţile înnăscute, evoluţia spre cea mai înaltă treaptă a
spiritualitaţii, împlinirea ţelurilor fundamentale.
Orientat cu vârful în sus, triunghiul reprezintă masculinitatea, fiind asociat cu energia
constructivă (îndrăzneală, masculinitate, ambiţie, tatăl, focul ca putere ascendentă).
55
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

Triunghiul cu vârful în jos simbolizează femeia, puterea spirituală a femeii, divinitatea cu


toată graţia sa, undele selenare, curgerea, TATĂL-FIUL-DUHUL SFÂNT.
Referindu-se la simbolistica mai sus menţionată, autorul a creat această operă de artă în
anul centenar 2018, combinând ezoterismul masonic cu elemente cu un puternic mesaj istoric,
patriotic, unionist.
Principatele Române: Transilvania, Moldova şi Ţara Românească sunt reprezentate prin
cele trei triunghiuri simbolizând forţa, masculinitatea, îndrăzneala şi acţiunea, elemente
indispensabile creării premiselor înfăptuirii Marii Uniri. În altă ordine de idei, cele trei triunghiuri îi
reprezintă pe cei trei iluştri fraţi, corifei ai Marii Uniri din Arad: Dr. Ioan Suciu, Ştefan Cicio-Pop şi
Vasile Goldiş.
Al patrulea triunghi de la baza edificiului şi care uneşte cele trei triunghiuri deschise pe
verticală (simbolizând corifeii Marii Uniri dar şi cele trei Principate), reprezintă dezideratul comun al
iluştrilor noştrii fraţi masoni: MAREA UNIRE A PRINCIPATELOR ROMÂNE, RENAŞTEREA IDENTITĂŢII
NAŢIONALE A POPORULUI ROMÂN ÎNTR-UN SINGUR STAT UNITAR INDEPENDENT ŞI INDIVIZIBIL -
ROMÂNIA MARE - la 318 ani distanţă de PRIMA UNIRE A PRINCIPATELOR ROMÂNE, sub MIHAI
VITEAZUL.
Suprapunerea celor două elemente trigonometrice dau naştere la baza edificiului, dar
departe de privirea ochiului profan a SIGILIULUI LUI SOLOMON-HEXAGRAMA.
Hexagrama, ca simbol ezoteric, este cunoscută drept cel mai vechi şi puternic simbol, alături
de cruce. Cele două triunghiuri care alcătuiesc hexagrama, în funcţie de orientarea lor - cu vârful în
sus sau în jos - sunt încărcate de elementele simbolistice arătate mai sus, dar reprezintă şi ridicarea
omului pe verticală din punct de vedere spiritual, ajutat fiind de bolţile ocrotitoare ale divinităţii.
Autorul a fost inspirat în opera sa de complexitatea şi puterea simbolică a piramidei şi a
efectului acesteia. Edificiul monumental oferă privitorului iniţiat asemuirea deschiderii celor trei
triunghiuri cu o coroană (simbol al regalităţii, supremaţiei, dreptăţii) sau cu o floare de crin (simbol
al purităţii, inocenţei, deschiderii, evoluţiei spirituale).
Amprenta hexagramei edificiului la sol, prin cele şase colţuri ale sale, reprezintă în concepţia
fraţilor Marii Loji Regionale ,,SEVER FRENŢIU” a ROMÂNIEI, cele şase mari personalităţi ale Marii
Uniri: ALEXANDRU VAIDA-VOEVOD, PATRIARHUL MIRON CRISTEA, STEFAN CICIO-POP, VASILE
GOLDIŞ, DR. IOAN SUCIU SI IULIU HOSSU .
Dorim ca acest monument să dăinuie peste veacuri, iar la aniversarea bicentenarului Frații
noștri să-L roage pe MARELE ARHITECT AL UNIVERSULUI să nu-și ia ochiul cel atotvazator și
atotcunoscător de la patria noastră ROMÂNIA .
Deasemenea, cu această ocazie Il:. Fr:. Ciprian Emanuel Cristea, Mare Maestru şi Suveran
Mare Comandor a oferit unor personalităţi marcante din România, 50 de monede aniversare emise
cu ocazia celebrării Centenarului Marii Uniri, care au inscripţionate pe faţă:,,MAREA LOJĂ
REGIONALĂ ,,SEVER FRENŢIU”A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice”,
iar spre centru simbolul capului de lup dacic care îşi înghite coada, iar pe verso: ,,MONUMENTUL
MASONIC CENTENAR ROMÂN” şi imaginea acestuia, ,,Orientul Arad 24 noiembrie 2018/6018” şi pe o
laterală a triunghiului sunt marcaţi anii Centenarului: ,,1918-2018”. Moneda este realizată în
memoria tuturor francmasonilor trecuţi la Orientul Etern, care au luptat pe parcursul celor trei
secole de la Mihai Viteazul, pentru realizarea Marii Uniri de la 1918.
LA MULȚI ANI ROMÂNIA !!!
Nu putem încheia acestă planşă fără a mulţumi fraţilor Marii Loji Regionale ,,SEVER
FRENŢIU" a ROMÂNIEI pentru semnificativa contribuţie in realizarea edificiului monumental, cu
ecou în lumea întreagă, dar şi în ...timp.
Mulțumim, de asemenea, Marelui Maestru, Suveran Mare Comandor al MARII LOJI
NAŢIONALE A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, Il:.Fr:.Viorel Dănacu
33, care ne-a îndrumat și a fost alături de noi în realizarea MONUMENT MASONIC CENTENAR
ROMÂN.
Nu în ultimul rând, mulțumiri sculptorului Camil Pacurar, artist desăvârșit, personalitate a
lumii artistice arădene, care a știut să transpună în metal și piatră visul nostru de a omagia ANUL
CENTENAR AL MARII UNIRI cum se cuvine.
Am zis!

56
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

FRANCMASONERIA
TRANSILVãNEANã ÎN ANUL CENTENAR
Fr:. Rǎzvan POPȘA 33º
Mare Maestru Regional - Transilvania,
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, România

Î ncep acest articol dedicat Anului Centenar 2018 (6018) prin a reflecta asupra faptului că,
francmasoneria, ca instituție, este un Ordinin Inițiatic ai căror membri sunt înfrățiți prin idealuri
comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea conformă unui ritual masonic comun, prin
jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele
hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri sacre) și prin credința într-o „Putere Supremă“ denumită
„Mare Arhitect al Universului“.
MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice,
îl are ca și conducător pe Marele Maestru dr. Viorel Dănacu, care continuă lucrarea masonică
tradițională și regulară alături de toți frații din toată țara.
Eu tânăr din inima Ardealului, am ajuns sa-l cunosc și să-l apreciez pe Marele Maestru dr.
Viorel Dănacu, apoi am avut deosebita bucurie să fiu iniţiat în Respectabila Loja Athenaeum de la
Orientul Bucureşti, chiar de luminăţia sa și să cunosc foarte multe din tainele francmasoneriei.
Am foarte mare încredre în Marele Maestru, Ilustru Frate Viorel Dănacu și în toți frații mei din toată
țara. Am ajuns în punctual în care am realizat că în 30 de ani de zile, masoneria din Romania, nu a
reușit să facă ceva pentru țara noastră. Francmasoneria este cea care trebuie să creeze pentru
societate, modele de oameni morali, cinsți şi apreciaţi de toată lumea din jur, după care să se
ghideze mulţimile profane, pentru o mai bună funcționare a tuturor instituţiilor statului.
Văzând că societatea e în derapaj, generațiile tinere pleacă în strainătate, tocmai datorită
haosului general în care suntem acum, după 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, am decis ca şi
eu să-mi dedic din timpul meu, tuturor ideilor francmasonice, aşa cum făceau şi tinerii de acum 100
de ani, care au îmbraţişat ideile progresiste, reformatoare, de Libertate, Egalitate şi Fraternitate.
MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice,
convinsă fiind de drumul greşit pe care merge astăzi masoneria română, de politizarea şi
compromiterea Ordinului Masonic Roman în ansamblu, diluînd prestigiul pe care l-a avut acum 100
de ani, a lansat din 2012 Programul Masonic Naţional de Descentralizare a Masoneriei Române, prin
consacrarea de Mari Loji Regionale, corespunzătoare regiunilor istorice ale României.
Programul Masonic Naţional de Descentralizare a Masoneriei Române, este program fiabil şi
singurul care poate să asigure regenerarea şi reorganizarea masoneriei române în viitor, la fel ca și
în străinătate, de exemplu în Germania, există Mari Loji Regionale pe Landuri, care apoi sunt unite
în Marile Loji Unite ale Germaniei, în Anglia, există Mari Loji Provinciale care apoi sunt unite în Marea
Lojă Unită a Angliei, în India, există Marea Lojă a Indiei de Nord, Marea Loja a Indiei de Sud, Marea
Lojă a Indiei de Est şi Marea Lojă a Indiei de Vest, la fel vor fi şi în România, mai multe Mari Loji
Regionale, care apoi vor fi unite în Marile Loji Unite ale României.
Masoneria română trebuie să se reunească, să-şi redobândească prestigiul de acum 100 de
ani, dar pentru aceasta trebuie să se reaşeze pe temelii noi, sănătoase, să se sprijine cu adevărat, pe
cele trei princilii fundamentale unanim acceptate de masoneria universală şi anume acelea de:
LIBERTATE, EGALITATE ŞI FRATERNITATE.
Marea Lojă Regională a Transilvaniei, e formată de fraţi cunoscători ai tradiţiilor,
obiceiurilor şi datinilor din regiune, care au posibilitatea să studieze în Lojile de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, istoria masoneriei din regiune care este foarte impresionantă,
diversă şi distinsă.
Această formă de reorganizare a masoneriei române in viitor, oferă fraţilor din regiune, o
serie de avantaje, cum ar fi:
•eliminarea deplasărilor costisitoare şi inutile de cele mai multe ori, la ţinutele masonice de la
Bucureşti;
•folosirea taxelor şi cotizaţiilor masonice pentru construirea unor Temple masonice regionale;
57
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

•eliminarea tuturor manipulărilor unor grupuri de interese, a dezbinarilor dinainte de orice alegeri
masonice;
•organizarea unor proiecte masonice specifice regionale în folosul comunităţilor locale şi regionale;
•posibilitatea de a semna Tratate de Amiciţie şi Recunoaştere Reciprocă, direct cu Mari Loji
Masonice similare din străinătate;
•posibilitatea de a promova mai uşor şi mai simplu direct peste hotare, cultura masonică, tradiţiile,
portul, obiceiurile specifice regiunii;
•editarea unor periodice-reviste masonice regionale-aşa cum au existat şi acum 100 de ani în urmă;
•o coagulare mult mai strânsă a frăţiei masonice regionale, care să aibe un ţel, o direcţie şi un rol în
reconstrucţia României viitoare;
Noi, frații din Transilvania, ne-am hotărât ca la Cluj-Napoca în 17 noiembrie 2018 (6018) să
ne desprindem din Respectabila Lojă Athenaeum de la Orientul Bucureşti, pentru a pune bazele
MARII LOJI REGIONALE A TRANSILVANIEI, aprinzând Luminile primei din cele trei loji fondatoare,
respectiv Respectabila Lojă,,CASTRUM CLUS”, cu bunăvoinţa Marelui Maestru dr. Viorel Dănacu,
care va oficia ritualurile masonice.
Frații din MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări
Masonice din toată ţara, se reunesc cu această ocazie, pentru o serie de ceremonii masonice
ritualice.Suveranul Mare Comandor, Mare Maestru, Il:.Fr:.Viorel Dănacu, va consacra, aprinde
luminile și rosti HRISOVUL noii Loji,,CASTRUM CLUS“, formată din cetățeni respectabili ai localității
și cu o înaltă ţinută spirituală și morală.
Respectabila Lojă,,CASTRUM CLUS” din Orientul CLUJ, își propune să studieze în primul
rând arhivele masoneriei, să dezvolte caracterul și calitatea oamenilor, partea spirituală, toate
acestea în special pentru generațiile tinere. Aceasta Lojă va fi una din cele trei pietre de temelie
necesare construirii Marii Loji Regionale a Transilvaniei, începută în anul centenar ca un omagiu
adus înaintaşilor noştri francmasoni de acum 100 de ani.
Consacrarea noii loji masonice este o mare bucurie pentru toți frații participanți, atât din
MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice, în
general cât și din R:.L:.,,ATHENAEUM 66’’, de la Or:.București, unde au fost inițiați respectabilii frați
din CLUJ, în special.
R:.L:.,,CASTRUM CLUS’’, este prima din cele trei loji masonice regular constituite, care vor
reprezenta lojile fondatoare ale viitoarei Mari Loji Regionale a Transilvaniei-Loja de Ritualistică
Comparată și Cercetări Masonice, care va fi consacrată la o dată viitoare în cadrul unui Convent
Masonic Național, aici la Cluj-Napoca.
Noi, frații din Transilvania și din R:.L:.,,CASTRUM CLUS’’vom face tot ce ne stă în putință
pentru a continua lucrarea masonică, regulară, morală, spirituală, ritualică și tradițională, începută
din 2002 de Ilustrul frate Viorel Dănacu, împreună cu Ilustrul frate Nicu Filip, Primul Mare Maestru al
Masoneriei Române dupa 1989, cel căruia i-a transferat toate prerogativele masonice, l-a
înputernicit şi instalat Mare Maestru, cerându-i imperativ la Conventul Masonic Extraordinar în
stare de necesitate, din 13-14 aprilie de la Braşov, să desăvârşească regenerarea masoneriei
române în viitor.
Ne asumăm public, statutul de Loji de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice.Vom
continua regenerarea masoneriei române pentru redarea prestigiului pe care l-a avut acum 100 de
ani, construind o Masonerie românească, o Masonerie pentru români și o Masonerie pe înțelesul
românilor, o Masonerie spirituală și o elita spirituală, astfel încât să ne ocupăm locul legitim pe care
îl merităm în lume.
Eu, ca și Mare Maestru al viitoarei Mari Loji Regionale a Transilvaniei şi Venerabil al
R:.L:.,,CASTRUM CLUS’’de la Orientul CLUJ, consider că francmasoneria are toate calitățile pentru o
bună dezvoltare a societății românești, rolul acesteia este să deschidă o cale privilegiată reflecţiei,
nu unei ideologii particulare sau unui dogmatism de ordin revelat. Accentul francmasoneriei cade
pe cultivarea virtuților, moralei, spiritualităţii, demnităţii şi solidarităţii umane, prin crearea unor
caractere solide bazate pe principiul Adevărului și să nu uităm și să reținem ce a spus ilustrul frate
ALBERT PIKE că« Ceea ce am făcut pentru noi înşine moare o dată cu noi; ceea ce am făcut pentru
alţii şi pentru lumea întreagă rămâne şi este nemuritor ».
Închei, prin a invoca, pe Marele Arhitect al Universului, să vegheze și să ne aibe în pace pe toți
frații, pe toate familiile voastre și pe copiii voștri.
Fie ca Marele Arhitect al Universului, Dumnezeu, să ne călăuzească pașii în viață, să ne
lumineze mintea, sufletul și să-i facem loc să ne lumineze, pentru frumoasa zidire la care ne-am
angajat Întru Gloria LUI.
AMIN !
Am zis !

58
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

BILANt sI PROGRAM MASONIC cu ocazia


CENTENARULUI MARII UNIRI de la 1918
Fr:. Ioan Mircea CHIRA 33º
Mare Maestru Regional - Alba-Iulia,
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, România

A m făcut primul pas în misterele francmasoneriei în urmă cu 15 ani, într-un moment de cotitură
pentru francmasoneria română. În 2002/6002, ilustrul frate Nicu Filip (primul Mare Maestru după eliberarea
de sub regimul comunist )împreună cu ilustru frate Viorel Dănacu văzând că masoneria română se abate
tot mai mult de la principiile fundamentale transformându-se într-un club de afaceri şi trafic de influenţă,
au organizat un Convent Masonic Extraordinar în stare de necesitate, la Braşov, în 13-14 aprilie, unde au
hotărât crearea unei alte Mari Loji curate, care să lucreze în spiritul dreptăţii şi adevărului.
Am crescut împreună cu Marea Lojă, având şansa ca alături de fratele Viorel Dănacu, pe care fratele
Nicu Filip la Conventul Masonic Extraordinar în stare de necesitate de la Braşov, l-a instalat Mare Maestru,
transferându-i toate prerogativele masonice, să învăţ masonerie de la sursă, să învăţ din experienţa lor
masonică. Sunt învăţături care se transmit de la maestru la ucenic în mod direct, iar eu am beneficiat din
plin de ele.
În 2003 cu ocazia Zilei Naţionale a României la 1 decembrie la Alba Iulia, o delegaţie condusă de
Marele Maestru fratele Viorel Dănacu împreună cu fraţii din Respectabila Lojă,,Horia, Cloşca şi Crisan” din
Alba Iulia, am depus o coroană de flori în mod public în timpul ceremonialului oficial organizat de
conducerea Primariei şi Prefecturii Alba Iuliei. Acest lucru acum poate părea banal, dar atunci a fost un mic
şoc pentru societatea civilă care în momentul depuneri coroanei a aplaudat. Până la aceea dată, nici o lojă
masonică nu depusese coroane de flori cu ocazia Zilei Naţionale a României, când se sărbătoreşte Marea
Unire, Unirea Transilvaniei cu Ţara Româneasca, unire făcută cu sprijinul fraţilor noştri francmasoni.
Viorel Dănacu a venit cu o altă viziune, a deschis porţile francmasoneriei spre oamenii, ca ei să vadă
cine suntem şi cu ce ne ocupăm. Au urmat apoi zeci sau poate chiar sute de conferinţe publice în toată ţara,
explicând rolul şi însemnătatea francmasoneriei din trecut până în zilele noastre.
Văzând implicarea mea trup şi sulflet în francmasonerie, sunt ales de către Marele Maestru Viorel
Dănacu şi votat de către Marele Consiliu, ca Pro Mare Mestru pentru Ardeal. În momentul în care îmi este
înmânat Decretul de numire, fratele Nicu Filip îmi cere să il dau pentru că vrea să îmi scrie nişte cuvinte pe
verso, a umplut pagina cu nişte sfaturi care mi-au călăuzit paşi în viaţă, nu o să le uit niciodată şi care le-am
ataşat la CV-ul meu masonic. Nicu Filip era,, bătrânul înţelept” noi cei care l-am cunoscut personal îi
spuneam ,,tata Nicu“.
Un alt proiect în care am fost implicat încă de la început a fost, este şi va fi mereu, un proiect creat de
Marele Maestru Viorel Dănacu la scurt timp de la instalarea sa, intitulat: ,,Loja de
Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice”. Ecourile activităţi ei a depăşit cu mult graniţele ţări, iar
activitatea de cecetare şi studiu a ajuns să fie luată ca model şi să inspire şi alte Mari Obediente masonice
din ţară şi de peste hotare.
Despre activitatea de cercetare şi studiu masonic se pot scrie cărţi întregi, foarte multe
rezultate au fost prezentate în revista CUVÂNT MASONIC, editată în română şi franceză de către Centrul
Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, condus de fratele Viorel Danacu, dar în acest moment de
bilanţ cu ocazia Centenarului Marii Uniri de la 1918, vreau să prezint pe scurt un proiect în care am fost
implicat total şi care a pornit de la studiile fratelui Viorel Dănacu, care impresionat de activitatea fratelui
martir Horea, discutând împreună de multe ori acest subiect, am hotărât conform tradiţiilor noastre de
peste veacuri de venerarea a străbunilor să facem o Candelă Monument, pe Dealul Furcilor din Alba Iulia,
locul unde a fost tras pe roată Horea.
De aici înainte m-am ocupat personal ajutat fiind şi de fraţi, să realizez Monumentul Candelă, care
este făcut din bronz, reprezentând două mâini gigantice ce ocrotesc o inima din care arde o flacară, în
memoria eroului şi deopotrivă martirului frate Horea.
Inaugurarea acestui Monument Candelă, prin aprinderea luminii, a avut loc în 11 noiembrie 2004, în
mod public. La eveniment pe lângă fraţii din toată ţara, au participat reprezentanţii tututuror oficialităţilor,
au fost alături de noi armata cu onoruri militare, biserica cu oficierea unei slujbe religioase, tinerii cu
59
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI

coroane de flori în mâini, localnicii din munţii apuseni îmbrăcaţi în costume populare, tulnicăresele care au
transmis un puternic moment emoţional, patriotic şi omagial. A fost o adevarată sărbătoare la care au
participat peste 500 de concetăţeni. A fost prima ieşirea în lume, prima deschidere publică spre lume a
francmasoneriei în România.
Au urmat alte zeci sau chiar sute de activităţii specifice francmasoneriei, care îmi este greu să le
prezint pentru că majoritate au fost făcute şi sunt făcute în mod discret, aşa cum suntem noi obisnuiţi, să
vorbim lumii prin fapte, iar binele să îl facem în taină. Vreau totuşi să mai menţionez un proiect derulat pe o
perioada de 8 ani când am oferit personal 12 burse pentru copii supradotaţi pentru ca aceştia să îşi poată
continua studiile.
Am trecut şi printr-o scurtă vacanţă masonică de 3 ani, acest lucru s-a întmplat din două motive:
1. grupul de firme pe care îl deţineam a trecut printr-o perioadă de recesiune şi reorganizare. 2. Tot în aceea
perioadă Marele Maestru Viorel Dănacu a predat conducerea Marii Loji în care am fost implicat trup şi suflet
încă de la început, unor fraţi care nu s-au ridicat la nivelul necesar demnităţilor primite.
Ca o recunoaștere a implicǎrii mele în 10 aprilie 6010 prin decret nr.1985 Marele Maestru Viorel
Dǎnacu îmi acordǎ titlul de Mare Maestru de Onoare al Marii Logi Naționale A României.
Acum în an Centenar sunt foarte fericit că alături de Marele Maestru Viorel Dănacu, particip activ la
realizarea celui mai mare proiect masonic realizat vreodată în Romania, DESCENTRALIZAREA MASONERIEI.
Un proiect măreţ şi vizionar.
Programul Naţional de Descentralizare a Masoneriei Române, prin consacrarea de Mari Loji
Regionale, ca formă de reorganizare a masoneriei române in viitor, oferă fraţilor din regiune, o serie de
avantaje, cum ar fi: desfăşurarea de ţinute masonice în regiunea respectivă, fără a se mai pierde vremea
prin deplasări costisitoare la Bucureşti; cheltuirea taxelor şi cotizaţiilor masonice pentru construirea unor
Temple masonice regionale; studiile şi cercetările arhivelor masonice regionale, alături de ritualurile
noastre masonice, trebuie să fie o prioritate pentru consolidarea unei gândiri masonice, unei culturi
masonice, ca adevăraţi iniţiaţi; dezvoltarea unor proiecte masonice specifice regionale în folosul semenilor;
posibilitatea de a realiza parteneriate fraterne cu Mari Loji Masonice similare din străinătate; nevoia de a ne
reîntoarce la tradiţii, datini, credinţă; publicarea de articole masonice, cărţi masonice de către fraţi
pasionaţi ai locurilor; consolidarea unei frăţii masonice regionale, aici în cetatea spiritualităţii româneşti din
ALBA IULIA, frăţie care să redea prestigiul masoneriei române, pentru a ne ocupa locul legitim în lume.
Ca Mare Maestru Regional în Ardeal, voi iniţia la 1 decembrie 2018, la Alba Iulia, locul unde s-a
încheiat Marea Unire de la 1918, cu ocazia reorganizării Respectabilei Loji,,Horia, Cloșca și Crișan”,
PROGRAMUL MASONIC CENTENAR 100 X 100, dedicat Centenarului Marii Uniri de la 1918.
La Alba Iulia este locul în care, în 1993, s-a votat prima Constituţie Masonică după eliberarea de sub
regimul comunist. Tot aici va fi și sediul central al viitoarei Mari Loji Regionale din Ardeal. Programul are o
durată de 3 ani, se încheie la 1 Decembrie 2021. În ce constă acest program, 100 de fraţi, membri activi ai
viitoarei Mari Loji Regionale din Ardeal, vor ajuta fiecare 100 de oamenii. Impactul acestui ajutor este atât
de puternic încat fiecare om sprijinit, îndrumat, ajutat să poată ajuta, să poată avea un impact pozitiv
asupra altor 100 de oamenii.
Toate aceste acţiuni se desfăşoară cu respectarea tuturor principiilor francmasoneriei şi se
desfasoară în mod public şi discret. Binefacerea este una dintre virtuţile cele mai îndragite de noi.
Binefacerea nu este pomană, noi considerăm că binefacerea este un act de echitate.
De ce am iniţiat acest program ? Pentru că în urmă cu două secole fratele martir Horea a spus:
,,Ce e rău în robie, nu-i atâta robia, îi că dacă trece prea multă vreme, omul se învaţă cu ea, cu robia,
cu frica, cu supunerea, cu săru-mâna, să-nvaţă să fie bajocorit şi să nu-i mai pese. Să-nvaţă ca pasarea
proastă cu colivia, care uită şi c-o ştiut zbura oare cândva sau se teme să nu afle stăpânul că n-o uitat să
zboare”.
Şi pentru că aceste cuvinte sunt valabile şi azi după 30 de ani de eliberare de sub regimul comunist
şi alte clanuri pe care noi vrem să le schimbăm. Ne dorim ca oamenilor să le pese, să aibă mai multă
încredere în sine şi demnitate. Masoneria fiind un Ordin iniţiatic universal, tradiţional, filozofic, progresist,
are ca scop principal căutarea adevărului şi perfecţionarea omului.
Menirea francmasoneriei este să refacă lumea şi acest lucru se va realiza, noi dorim să oferim soluţii
şi sprijin total pentru asanarea morală a societăţii. Refacerea lumii începe cu lumea interioară, cu
schimbarea noastră interioară. Când lumea noastră interioară se schimbă, modul nostru de a gândi şi a
acţiona se schimbă, noi ne schimbăm şi odată cu noi se schimă şi lumea.
Nu este uşor să eliberezi pe cineva din lanţurile pe care le venerează, noi francmasoni avem ca
obiectiv lupta împotriva ignoranţei, sub toate formele ei. Noi nu avem nici o limită în căutarea adevărului,
iar deviza noastră este:,,Libertate, Egalitate, Fraternitate”.
Principiul care guvernează Programul Centenar 100 x 100 este, următorul:
,,Cunoaşte-te pe tine însuţi, iubeşte-ţi aproapele, ajută-l, respectându-i demnitatea.
Vom fi iarăşi ce- am fost şi mai mult decât atât!
Am zis!
60
Cuvânt MASONIC ANUL XII - Nr.1 / 2018
ÎN MEMORIAM,
IL:.FR:. Nicu FILIP, primul Mare Maestru,
Marea Lojă Naţionlă din România în 1993,
Mare Maestru de Onoare şi Fondator al MAREA
LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - Loja de Ritualistică
Comparată şi Cercetări Masonice, care în 2002
la Braşov, consacră, instalează în manieră
constituţională şi regulară si totodată aleasă pe
Fr:. Viorel Dănacu ca Mare Maestru.
Jelim! Jelim! Jelim! Dar Sperǎm!

Centrul Regional de Studii Francmasonice PARIS - BUCUREŞTI, a fost constituit de Dr. Viorel DANACU, in
2005 şi coroboreaza opinii, opţiuni, date istorice, care atestă existenţa masoneriei în Europa şi în întreaga lume,
sprijinit de colaboratori iniţiaţi şi neiniţiaţi.
Asociaţia „ CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREŞTI ”, este membru al
Asociaţiei Muzeelor, Bibliotecilor, Librariilor şi Arhivelor Europene cu sediul la Bruxelles, din 2007.
În data de 6 Mai 2005 la ora 19,00 „ La Curte ” - Templul Memorial Masonic din Str. Radu de la Afumaţi , Nr
12 A , Sec 2, Bucureşti, am organizat Seara Culturală Europeană, unde au participat personalităţi din 13 ţări
europene şi de pe întreg teritoriul României, pentru cunoaşterea, dezbaterea, lansarea de carte, în cadrul
inaugurării „ Centrului Regional de Studii Francmasonice PARIS - BUCURESTI ” .
Centrul Regional de Studii Francmasonice PARIS - BUCUREŞTI , editează prima revistă francmasonică de
dupa 1989 destinată opiniei publice, numită „ Cuvânt Masonic ” . Revista „ Cuvânt Masonic ” este apariţie lunară
şi are ca principal scop prezentarea lucrăriiFrancmasonice, din România, Europa şi de pe alte continente. Revista
este destinată celor care sunt interesaţi de tradiţia Ordinului Francmasonic, pentru a înlătura din opinia
românească reaua credinţa, fabulaţiile, speculaţiile, care pun în umbră principiile fundamentale pe care se
bazează acesta societate.
Fiecare numar al revistei este promovat în presa scrisă şi audiovizuală. Printre cititorii noştrii fideli se află
reprezentanţi ai Presedinţiei, a Instituţiilor Guvernamentale ( Miniştri, Secretari de Stat, Consilieri ), ai
Ambasadelor si altor ţari în România ( Ambasadori, Consuli ) , ai Academiei Române, ai Instituţiilor de
învăţământ şi cultură din ţara şi străinatate şi nu în ultimul rând, toţi masonii.

ÎN MEMORIAM,
IL:.FR:. Florian NEGRU, Mare Maestru Regional -
Dobrogea,
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - Loja de
Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice,
din anul 2012.
Noi acordăm un omagiu și recunoștință fratelui
nostru care a făcut o lucrare masonică
excepțională pe care orice frate ar trebui să o facă
pe şantierul nostru.
Jelim! Jelim! Jelim! Dar Sperǎm!

Opiniile, sugestiile și întrebările dumneavostră pe adresa de e-mail:


c.r.s.f.p.b@gmail.com
viorel.danacu@yahoo.com
Pentru abonare va rugam sa vizitați site-urile de mai jos:
www.cuvantmasonic.ro
www.masonerie.com
www.rlathenaeum.com

Reproducerea integrală sau parţială - pe orice cale - a conţinutului acestei reviste fără acordul scris al redacţiei şi al autorilor este interzisă şi se
pedepseşte conform legii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine autorilor şi persoanelor care au participat la realizarea materialelor.
1918-2018
Asociaţia Muzeelor, Bibliotecilor şi
Arhivelor Masonice
Misiunea este de a ajuta şi sprijini prin educaţie, facilitatea la
comunicare, coordonarea eforturilor şi a altor mijloace
pentru gestionarea şi păstrarea patrimoniului masonic.
Scopul acestuia este de a informa publicul, masonii şi
profanii despre existenţa a numeroase muzee, biblioteci şi
arhive mici şi mari în Europa, care deţin şi păstrează colecţii
de istorie bogată a masoneriei.

Crezul politic al lui Ion I.C. BRǍTIANU:

,, Prin noi-înșine! “
“ În ţara noastră românească
Vrem înşine stăpâni să fim,
Şi stăpânirea ţării noastre
ION I.C. BRǍTIANU
Cu nimenea s-o împărţim...”
Voința Neamului
- Ioan NENIȚESCU
Scrisǎ la 20 iulie 1887