Revista Cuvant Masonic Anul XVIII Nr.1 2023

Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCURESTI
EDITORIAL

FR:. VIOREL DĂNACU 33º

MARE MAESTRU ,
MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
LOJA DE RITUALISTICĂ COMPARATĂ ȘI CERCETĂRI MASONICE
PREȘEDINTE,
CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCUREȘTI ROMÂNIA

MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-LOJA DE RITUALISTICĂ

COMPARATĂ ȘI CERCETĂRI MASONICE, ESTE SINGURA OBEDIENȚĂ
MASONICĂ CURATĂ, CARE POATE REGENERA MASONERIA DE AZI
DIN ROMÂNIA, PRIN REDEȘTEPTAREA TUTUROR FRAȚILOR,
PENTRU A FACE FRONT COMUN ÎMPOTRIVA IGNORANȚEI,
MINCIUNII, ÎNȘELĂTORIILOR, CORUPȚIEI, TRAFICULUI DE
INFLUENȚĂ, ETC. CARE CU TOȚII AZI SPUN CĂ: UCIDE
Lojilor de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, reunesc,

fraţii preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu
care se confruntă societatea contemporană, devenind astfel coloana de
susţinere istorică, socială şi în cea mai mare parte metafizică a
structurilor.
Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetare Masonică, constituie
dovada maturităţii gândirii masonice prin adâncirea izvoarelor şi
convergenţa lor într-o entitate doctrinară constituţional filozofic
masonică.
Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin; de unde caracterul profund religios,
înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului român.
Masoneria română astăzi, a ajuns să fie un club, unde se adună oameni de profesii diferite, vârste diferite, unde să se cunoască, să
facă afaceri, bani mulți, să facă trafic de influiență cât cuprinde, un loc care a ajuns asemenea unei tarabe de piață, unde poți să
vinzi și să cumperi orice.
Trist este ca au ieșit public prin filmulețe masonice, cu ritualuri masonice, fie bătând din palme, fie cântând cântece patriotice,
ca la școală, fie prin carnavaluri publice pe străzi, îmbrăcați în paramentele masonice, toate, contrar regulilor masonice.
Un club, unde oamenii, sunt dezinformați, manipulați, mințiți, înșelați, totul contrar virtuțiilor masonice, regulilor și cutumelor
masonice.
Aud vorbindu-se foarte mult de masoni regulari și iregulari, în România cel puțin de 30 de ani, foarte mulți vorbesc de regular-
iregular, precum mesteci o gumă de mestecat pe care o mai și întinzi afară din gură.
Îmi pare foarte rău, de răposatul artist Florian Pitiș, Mare Purtător de Cuvânt al Marii Loji Naționale din România, care a clefetit
această gumă de mestecat, de regular-iregular, fără ca cineva să-i fi explicat ce înseamnă regular-iregular, practic s-au folosit de
el, manipulându-l, în lansarea neobosită a acestei lozinci, de care, toți cei care mai vorbesc cad în derizoriu.
Am vorbit în străinătate cu Mari Maestri, ca să înțeleg și eu lozinca asta, toți au râs, spunându-mi că nu mai este de actualitate, că
și ei au cunoascut lozinca aceasta cu zeci de ani înainte, dar acum nu mai se folosește deloc.
Exemplu masonic demn de urmat de masoneria lumii, care va construi o unitate francmasonică în diversitate, o masonerie a
viitorului, printr-o Pax Masonica Universală, este următorul model de colaborare a masoneriei din Franța și anume:
Asociația ,,Muzeelor Masonice, Librăriilor, Arhivelor”(A.M.M.L.A.), cu sediul la Bruxelles, reunește anual în cadrul Congresului
A.M.M.L.A., reprezentanții-directorii-custozii tuturor muzeelor, librăriilor, arhivelor masonice din lume, care aparțin Marilor Loji
Naționale, Marilor Oriente, Marilor Loji Feminine, Centrelor de Studii și Cercetari Masonice, care își prezintă fiecare, patrimoniul
masonic pe care îl moștenesc. Ca să fii membru A.M.M.L.A. trebuie să deții ori muzeu, ori librarie, ori arhive masonice. In acest fel
lucrurile se simplifică, deoarece aici participă doar cei care au o cultură și gândire masonică.
Congresul A.M.M.L.A. din alți ani, inclusiv din 2023, este găzduit câte o zi sau jumătate de zi, de către următoarele Obediențe
masonice din Franța: Marele Orient al Franței, Marea Lojă a Franței(cea cu care am semnat în decembrie 2002, Tratatul de
Amiciție și Recunoaștere Reciprocă) și Marea Lojă Națională a Franței( linia anglo-saxsonă, filiera U.G.L.E.)
Fiecare dintre cele trei Obediențe masonice, au muzee, librarii, arhive masonice impresionante, foarte vechi, se respectă și
recunosc între ele ca Obediențe individuale, se ajută reciproc, nu se acuză între ele, sunt un model de cohabitare fraternă
exemplară.
Fiecare din cele trei Obediențe care găzduiesc reuniunea A.M.M.L.A.la final oferă Agapa fraternă tuturor participanților, iar
Banchetul masonic îl oferă toate cele trei Obedientele masonice franceze, totul fiind plătit de acestea.
Iată un model de colaborare, unic în lume, pe care trebuie să-l implementeze toate masoneriile lumii, fără discriminare, în
fraternitate și pace.
Cuvânt MASONIC
Am fost în 2017 la U.G.L.E., Marea Lojă Mamă a Lumii, din Londra, cu ocazia tricentenarului de
masonerie englezească, la Muzeul masonic al U.G.L.E. care a găzduit reuniunea anuală a A.M.M.L.A.
(Asociatia Muzeelor, Librariilor, Arhivelor Masonice) cu sediul la Bruxelles.
Am participat la prezentarea a trei planșe de arhitectură susținute în cadrul lucrărilor masonice
ale A.M.M.L.A., de reprezentanții muzeului de la U.G.L.E., două dintre ele fiind despre femeia
francmason, incredibil, când masoneria engleză este împotriva inițierii femeilor în masonerie.
Noi frații din MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări
Masonice, lucrăm în continuare în masoneria regulară, respectând cu strictețe cele cinci mari
principii masonice, universal acceptate de întreaga masonerie regulară din lume și anume: să crezi în
Marele Arhitect al Universului și în nemurirea sufletului; pe altarul jurămintelor, să ai Sfânta BIBLIE,
deschisă la vedere, la evanghelia Sfantului Apostol IOAN, Compasul și Echerul, împreună fiind cele
trei mari lumini ale masoneriei; la ținutele masonice să nu faci politică; la ținutele masonice să nu faci
religie; să nu accepți mixitatea, adică să nu accepți femeia la inițiere.
Să explicăm mai simplu pentru toată lumea, ce înseamnă regular-iregular, este exact ca la
condusul unei mașini auto, cât timp respecți regulile de circulație rămâi pe carosabil, ești în regulă,
când ai încălcat regulile de circulație și ai ieșit de pe carosabil, nu mai ești în regulă, este simplu și la
obiect.
A nu amesteca ,,regularitatea" cu ,,recunoașterea" masonică care înseamnă altceva și anume:
regularitate așa cum am arătat mai sus, înseamnă respectarea regulilor masonice în ținuta rituală,
ori dacă faci carnavaluri îmbrăcat cu șorț și colan masonic la gât, umblând pe străzi sau bați din
palme, când semnul discret este altul sau cânți în ținuta masonică, unde știim ca nu ai voie să
vorbești doar dacă ceri și ți se dă cuvântul, fiind ordine și nu haos și multe alte iregularități, gen
imaginații, ca metoda tămâierii și a excitării ochiului lui Shiva, simbol al cunoașterii și înțelepciunii
sacre, practicate în ținutele ritualice, atunci întreaga lucrare masonică încalcă regulile masonice și
te autodeclari iregular, de drept și de fapt.
Recunoașterea masonică, înseamnă o recunoaștere mutuală, între două Mari Loji Naționale,
care încep să facă primii pași de a se cunoaște, de a se inspecta, ca să se vadă dacă sunt respectate
regulile masonice, cutumele masonice, Constituția și Regulamentul General Masonic, în ce rit se
lucreaza, etc.
Dacă sunt respectate regulile masonice și există compatibilitate masonică de rit și ritual
masonic, cele două Obediențe masonice, pot propune pașii următori, pentru semnarea unui Tratat
de Amiciție și Recunoaștere Reciprocă, care permite, fraților din cele două Obediențe masonice, să
se viziteze reciproc, să reprezinte imaginea Obedienței masonice, pentru a fi cunoascută, să-și
desemneze așa numiții ,,Garanți de Amiciție", care să mijlocească o cunoaștere cât mai bună a
istoriei Obediențelor masonice, să organizeze activități masonice comune între cele două Obediențe
masonice prietene.
,,Garanții de amiciție" ai celor două Mari Loji Masonice, reprezintă singura formă de reprezentare
a celor două Obediențe masonice, alături de Marii Maeștri. Este exclusă expresia de ,,lideri informali
pe Balcani"așa cum au lansat unii lideri de Obediențe masonice, foști securiști și comuniști, pentru a-
și ascunde trecutul sub masca onorabilității Ordinului Masonic, expresie care tradusă de orice om,
nu înseamnă decât un fel de spioni ai masoneriei, care din păcate au existat în istoria masoneriei
lumii. Exemplu, cum să ai un garant de amiciție la Marea lojă a Greciei care este corect și să mai
numești și un lider informal pe Balcani, peste garanții de amiciție ai tuturor Marilor Loji din Balcani,
cum ar fi interpretată această suprapunere de lideri, cu preocupări de ce fel? Nu a existat și nu poate
exista așa ceva, cu părere de rău pentru liderii obsedați de putere.
Pentru a lămuri lucrurile și a nu mai fi mințiți și păcăliți de răspândacii de lozinci masonice, vă
informez ca Marea Lojă Unită a Angliei, Marea lojă Mamă a Lumii, U.G.L.E., nu are semnat până azi nici-
un Tratat de Amiciție și Recunoaștere Reciprocă, cu nici o Mare Lojă Națională de pe teritoriul
României.
Deci, din punct de vedere al recunoașterii masonice, până astăzi, în România, nu există niciun
document oficial, ci doar o Diplmă Masonică, care este un alt tip de document masonic, altul decât
cel de Tratat de Amiciție și Recunoaștere Reciprocă. Diploma este una și Tratatul este altceva,
diploma de recunoaștere pe care au acordat-o cei de la U.G.L.E., lui Eugen Ovidiu Chirovici, este un
semn de respect și recunoaștere a existenței masoneriei române, nu înseamnă și recunoaștere a
regularității acesteia.
Cuvânt MASONIC
Masoneria engleză și nu numai, de mult nu vor să mai audă de masoneria română, de iregularitățile
din sânul acesteia, după scandalurile referitoare la corupția din masoneria română, scrisorile
masonice transmise între toți francmasonii români și străini, prin care ne-am pus poalele în cap și ne-
am lăsat în fundul gol și ne-am bălăcărit ca la ușa cortului, scindările masonice care au avut loc
recent la Marea Lojă Națională din România, cu plecarea majorității fraților valoroși, la fratele George
Ivașcu, Mare Maestru, fostul ministru al culturii, arderile între coloane ale liderilor masonici, vezi
Costel Iancu, însăși Suveranul Mare Comandor al lor, timp de 27 de ani, care până ieri îl venerau și
apoi nu a mai valorat nimic, toate acestea și multe altele arată o masonerie nu numai iregulară, ci și
imatură, care se face pe un teren de joacă al copiilor.
Dacă mai luăm în calcul, un lucru arhicunoascut și anume, cel referitor la consacrarea Marii Loji
Naționale din România, din 24 ianuarie 1993/5993, de la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor, din București,
când cei care au reaprins luminile masonice, incorect spus reaprins luminile, pentru că lumina
masonică a pâlpâit în sufletul fiecărui francmason român, din țară sau din exil, deci lumina nu s-a
stins niciodată, au fost frații de la Marele Orient al Italiei.
Marile Oriente și-au recunoscut public statutul de masonerie iregulară, deoarece ei nu depun
jurământul pe sfânta Biblie, primesc și atei la inițiere, fac și politică și religie în ținutele masonice,
acceptă și femeile la inițiere, deci lucrează contrar regulilor masonice universal acceptate.
Aprinderea luminilor de către un Mare Orient al Italiei, Marii Loji Naționale din România, a fost
complet iregulară, s-a greșit din start, apoi obiceiurile preluate de la frații italieni, inclusiv amestecul
serviciilor de informații interne și externe, au condus la devierea masoneriei de pe drumul ei,
ajungându-se unde o vedem astăzi cu toții.
Ilustrul Frate Nicu Filip, mi-a vorbit de 24 ianuarie 1993, zi impusă de el ca fiind ziua când a
acceptat să fie instalat ca Prim Mare Maestru după 1989, considerat Patriarhul masoneriei române,
deoarece a cedat în fața presiunilor serviciilor, ca Marele Orient al Italiei, iregular, să aprindă
luminile, în locul Marii Loji Naționale a Iugoslaviei, așa cum susținea Ilustrul frate Nicu Filip și cum de
drept era normal din punct de vedere istoric și ca vecini care am fost foarte uniți.
Având în vedere acești pași greșiți și mulți alții, este cazul, ca unii care se bat cu pumnul în piept,
să nu mai fie atat de ipocriți și să afirme la infinit, ca unii sunt regulari, iar ceilalți sunt iregulari, este o
mojicie.
Întreaga lucrare masonică este practicată în baza celor trei principii unversal acceptate, înscrise
cu litere de aur pe frontispiciul oricărui templu masonic și anume: Libertate, Egalitate, Fraternitate,
deschiderea și închiderea lucrarilor ritualice, precum întreaga lucrare inițiatică, este proclamată
Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului, adică Dumnezeu. Nimeni nu a văzut ca Dumnezeu, să fi
coborat pe pământ și să zică: voi lucrați Întru Gloria Mea, voi ceilalți, printre care și cei de culoare, nu
aveți voie să lucrați Întru Gloria Mea. Este o mare problema în Statele Unite ale Americii, care nu
recunosc masoneria de culoare, tocmai ei care se declară un stat masonic, regular și puternic,
făcănd discriminări între rase, incredibil.
Rog toți frații și toții românii să nu se mai lase păcăliți, mințiți cu aceste dezinformări securisto-
comuniste, să cunoască opinii diferite ale celor cu experiență de peste 30 de ani de masonerie, cu
dorința de a se cunoaște Adevărul, în slujba căruia lucrăm neîncetat în lojile masonice.Totul pentru
cunoaștere. Totul în slujba Adevărului. Să construim o masonerie de fundament creștin ortodox.
Toți care respectă regulile sunt regulari, am înțeles că sunt astăzi în România peste 70 de Mari
Loji, Obediențe masonice.
Adevărat că marea majoritate a acestora sunt iregulare din start, inregistrându-se la judecătorie
și devenind oficial O.N.G.-uri, dar sub aspect masonic, nu au respectat criteriile de consacrare a unei
Mari Loji și anume:
- O Mare Lojă masonică, este constituită obligatoriu din 3 loji masonice fondatoare, care la rândul lor
au fost consacrate de o alta loja masonică regulară;
- Consacrarea Marii Loji trebuie să aibă loc în cadrul unui Convent Masonic convocat de Marea Lojă
care consacră noua Obediență masonică;
- Candidatul sau candidații la demnitatea de Mare Maestru trebuie sa aibă o vechime în masonerie
de minim 5 ani de zile și să fi fost măcar odată Venerabilul unei loji masonice, pentru a convinge că
are exercițiul de conducător al frăției;
- Să respecte cele 5 principii masonice regulare universal acceptate;
Din acest punct de vedere, foarte multe Mari Loji masonice, s-au constituit ca asociațiile de
locatari într-o scară de bloc, pentru interese meschine și avantaje personale.
Cuvânt MASONIC
În concluzie, avem de a face cu câteva Mari Loji masonice regulare, le numărăm pe degetele de la
o mână și cu o puzderie de Mari Loji iregulare, care în opinia mea s-a greșit în primul rând de către
Horia Nestorescu Bălcesti, care din dorința de a-și vinde cărțile masonice și paramentele
masonice(șorț, colan, bijuterii masonice, mânuși) s-a dus la ținutele masonice ale tuturor acestor
Mari loji, ridicându-i în slăvi, fără să țină la prestigiul masoneriei, astfel că acestora le-au crescut
coarnele foarte mari, crezându-se cineva, ducând astfel în eroare publicul larg. Trebuie invitate
toate aceste Obediențe masonice, la o masă nu cu colțuri, ci ovală, să prezinte fiecare patrimoniul
masonic care îl dețin, valorile masonice pe care le au, în cadrul unui muzeu masonic, arhive
masonice, prin care sa dovedească existența Obedienței lor, istoria și pietrele de temelie pe care se
sprijină.
Afară de a deveni ridicoli prin aceste diversiuni, am auzit de curând o altă versiune care îți stă
mintea în loc și anume, mi se zice: Ce este așa de greu să veniți la Marele Maestru al Marii Loji
naționale din România, domnul Radu Bălănescu Ninel, să cerem lumină?
Eu am crezut inițial că face o glumă, dar la urmă am văzut cum insista și încerca să mă convingă.
Am zis că nu este adevărat.
Am răspuns oarecum neprietenos, că noi toți luăm lumină, la INVIERE, de sfintele Sărbători Pascale
și zilnic de la Soare, Soarele Dreptății.
Ce Bălănescu Ninel, este Dumnezeu, ca să venim să luăm lumină de la el, cine este el? Este vreun
iluminat și nu știim noi?
Chiar au ajuns de râsul lumii, asta este la fel de tare, ca aia cu masonii sunt etiliști, cu asta tragi
linie și STOP batjocorii din masoneria română.
Acest așa zis Mare Maestru, care nu a vorbit cu mine niciodată, are o ură nemotivată atât de mare
asupra mea și multora alți francmasoni, chiar a făcut o listă cu mai mulți frați, împotriva cărora le-a
interzis fraților din Marea lojă Națională din România, să aibe discuții vreodată, este criminală
această atitudine în timpurile de azi, când ar trebuie să vorbim despre Marele Lanț Masonic
Universal. Pe fratele Ion Bălănescu, directorul Institutului Oncologic din București, tatăl lui Ninel, l-
am avut membru în comisia mea de doctorat, ca referent, am colaborat foarte bine, un om deosebit.
Ori Ninel, cui o semăna, cu atâta ura, răzbunare, doar dacă ar fi existat un dialog conflictual și nici
atunci, frăția nu îți permite, pentru că regula de aur zice, când un frate este căzut, îi întinzi mâna și îl
ridici, asta este fraternitatea.
Pentru că vrea să-și mențină supremația ca unică putere masonică în România, ca Anglia, Marea
Lojă Unită a Angliei, Marea Lojă Mamă a lumii, care este mărul discordiei din întreaga masonerie a
lumii, care a diseminat ura, nu unitatea fratilor, nu recunoaște decât o singură Mare Lojă Națională pe
teritoriul unei țări, este o discriminare. Anderson, un pastor protestant a rescris Constituțiile
masonice, la 1717, în cheie protestantă și a lansat nebunia cu o singură Mare Lojă, într-o singură țară,
iar masonii lui Ninel, creștin ortodocși trâmbițează până la demență, scrierile pastorului protestant
Andreson, e un delir total.
Asta nu întelege Ninel, ca Europa, lumea întreaga luptă împotriva discriminării, apără libertățile
de exprimare și fundamentale ale drepturilor omului și nu construiesc organizații totalitariste,
extremiste, iregulare, pentru că ei așa acționează. Ei nu construiesc, ca masoni, punți de legătură
între oameni, instituții, dialog și colaborare, așa cum spune Constituția masonică, ei le spală
creierele membrilor lor cu regular-iregular. Exact ei sunt iregularii, prin corupția și încălcarea
codului de etică masonică, cultivând ura între frații, nu mai vorbesc unii cu alții, se amenință între ei,
ori aceste aspecte deja constituie un pericol social, prin izbucnirea unor conflicte neprevăzute între
francmasoni, organizațiile lor și societatea profană.
Consider că instituțiile abilitate ale statului trebuie de îndată sa ridice Marii loji Naționale din
România, statutul de organizație de utilitate publică, pentru ca prin discriminare nu ajută Marile Loji
între ele, ci adâncesc conflictele dintre ele, de care în aceste vremuri, astea ne mai lipsesc. Au primit
un teren lângă Romexpo, în București, din partea statului român, ca să construiască un templu
masonic, pentru care s-au tot strâns banii de 30 de ani, banii s-au furat și templul nu s-a mai
construit.
Dacă nu au putere, cum se pretind, că ei sunt unica putere regulară din Romănia, cu statut de
utilitate publică, adică primesc din PIB-ul statului, din banii contribuabililor români, un procent de ?
%, de ce nimeni nu ia masuri, să le fie luat pământul înapoi și să se construiască rapid pe acesta, un
spital modern, o universitate de stat modernă, că tot avem nevoie în sistemul de sănătate și cel de
învățământ din România.
Cuvânt MASONIC
Ce diversiuni securisto-comuniste sunt acestea? Regular-iregular-să cerem lumină-etilist-elitist-

lider informal pe Balcani-sa excităm ochiul lui Shiva-metoda tămâierii masonice,etc? Ce jos a
decăzut masoneria română.
Condamn vehement atitudinea acestor impostori, infami, murdari de sperjur, care au distrus
coloanele templului masonic, diluându-i prestigiul pe care l-a avut cândva masoneria română.
Frați români, nu vă mai lăsați târâți în mocirlă, de iresponsabilii aceștia.
Noi, fraíi din MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări
Masonice, trebuie să facem:O masonerie românească, O masonerie pentru români, O masonerie pe
înțelesul românilor, O masonerie regulară, ritualică, tradițională, morală și spirituală,
Cred într-o masonerie autentică, care va renaște ca Pasărea Pheonix din propria-i cenușă, în
viitorul îndepărtat, restabilind ordinea, pacea, PAX MASONICA UNIVERSALĂ.
Să reconstruim, regenerăm masoneria română, pentru generațiile viitoare, așa încât să fiim
mândri de faptele noastre, să evoluam pe verticală, spiritual, să șlefuim piatra brută, Victor HUGO
zicea: ,,piatra este facută pentru a construi, nu pentru a lovi"..., să construim frăția prin iubire de
aproape, încredere unul în celălalt frate, încrederea fiind liantul care ne unește într-o frăție
puternică, frumoasă și utilă semenilor noștri.
Marele Arhitect al Universului, adică Dumnezeu, să ne lumineze gândurile, drumurile, să
proclamăm virtuțiile, principiile, învățăturile inițiatice, ani mulți, Întru Gloria Lui.
Cuvânt MASONIC
APARTENENTA LA
FRATERNITATEA UNIVERSALA
OR.: BRASOV
FR.: DANIEL TODOR
Doresc sa incep aceasta plansa prin a cita cateva cuvinte din Mesajul adresat de Papa Ioan Paul
al II-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Pacii in 2001: «La începutul unui nou mileniu, e mai vie speranţa că
relaţiile între oameni vor fi inspirate din ce în ce mai mult de idealul fraternităţii cu adevărat
universale. Dacă idealul acesta nu va fi împărtăşit nu se va putea asigura pacea stabilă. Multe indicii
ne fac să ne gândim că această convingere este simţită mai puternic în conştiinţa umanităţii.
Valoarea fraternităţii este proclamată de marile “carte” ale drepturilor umane; a fost manifestată
concret de instituţiile internaţionale importante, în mod special de Organizaţia Naţiunilor Unite; şi o
cere, acum mai mult ca oricând, procesul globalizării, ce reuneşte din ce în ce mai evident destinele
economiei, culturii şi societăţii. Aceeaşi reflecţie a credincioşilor de religii diferite, tinde să
sublinieze felul în care relaţia cu Dumnezeul unic, Părintele comun al tuturor oamenilor, ne ajută să
ne simţim şi să trăim ca fraţi.
Prin revelarea lui Dumnezeu în Cristos, acest principiu este exprimat în termeni extrem de
radicali: “Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.” » Sau sa
enunt aici chiar primul articol din Declaratia Drepturilor Omului, ca un ideal comun spre care să tindă
popoarele şi naţiunile lumii: “Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi.
Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul
fraternitatii”. Multi profani sau initiati au incercat sa defineasca Masoneria in fel si chip. De fapt nu
poate fi definita în câteva propoziţii dar cel mai adesea se spune că este un sistem alegoric al
moralităţii, ilustrat prin simboluri.
Este adevărat, însă ea reprezintă mult mai mult. Putem vorbi despre ea ca de un curs despre
moralitate care face apel la alegorie şi simbol, însă, pe lângă aceasta semnificaţie, Masoneria este şi
o societate organizată, o Fraternitate in adevaratul sens al cuvantului. În această epocă zbuciumată
unde se pare că s-au stins valori esenţiale, Masoneria, tinzand spre perfectionarea omului,
compatibila cu orice credinta sau convingere sincera, nu este o religie şi nici un substitut al religiei,
este o alianta universala care construieşte in mod simbolic edificiul universal al fraternităţii,
grupand persoane preocupate de perfectionarea morala a umanitatii si care aplica idealul de pace,
de toleranta si de fraternitate interumana. Fraternitatea se afla deci la baza ordinului si se exprima in
simbolistica impusa tuturor membrilor care invata sa se cunoasca mai bine pe ei insisi, sa-si ajute si
sa-si respecte semenii. Nu este deci o religie ci orientează individul către savârşirea faptei bune şi îl
îndeamnă să se desavârşească în continuu; se poate spune in mod plastic si simplist ca este o
fraternitate de luptă contra răului.
Fraternitatea este, înainte de toate, un concept filozofic legat de ideile de Libertate şi Egalitate,
formând deviza celebră a Revoluţiei Franceze. Masoneria speculativa, în tradiţia celei operative, a
înţeles importanţa Fraternităţii, asumându-şi desemnarea şi stimularea tuturor membrilor săi, după
cum reiese şi din Constituţiile lui Anderson. Este necesar să înţelegem că a fi fratern este o
transformare ce apare, în primul rand, în fiecare dintre noi, o transformare care nu se consumă
imediat, ci durează pe parcursul întregii vieţi. De aceea Fraternitatea trebuie să fie înţeleasă ca un
proces de durata, ca un drum interior ce conduce la o viziune, care trebuie construită de către toţi
cei care suntem ferm convinşi că acesta este drumul şi de cei care îi atrag şi pe alţii spre aceasta,
transformând totul în cunoaştere, în ştiinţa de a face şi, mai ales, în aceea de a şti.
A iubi este un sentiment uman bine definit, ce răsare din inimă care, plină de energie, se revarsă
pentru a-I molipsi şi pe ceilalţi. Masonul are ca obligaţie să înţeleagă că de dragostea fraternă
depinde soluţia tuturor problemelor Umanităţii.
De la începuturile sale, Francmasoneria a urmat şi urmează cu consecvenţă cele Trei Mari
Principii, respectiv: IUBIREA FRATERNĂ – fiecare membru va manifesta toleranţă şi respect fata de
opiniile semenilor săi şi se va comporta în orice împrejurare cu bunătate şi înţelegere faţă de orice
fiinţă umană; ÎNTR-AJUTORAREA – totii fratii sunt învăţaţi să practice aceasta virtute, nu numai
pentru membrii familiei sale ci şi faţă de membrii societăţii în care trăiesc, principiu ce trebuie urmat
prin eforturi individuale; ADEVĂRUL – care constituie piatra de încercare a instruirii noastre.
Cuvânt MASONIC
Cred cu tărie că transpunerea în viaţă a acestor trei principii este singura cale de atingere a
celor mai înalte standarde comportamentale ale vieţii fiecărei fiinţe umane. Exista deci o etica
masonica perceputa ca un cod de legi eterne si acestea reprezinta de fapt coloana vertebrala a
Ordinului nostru. Intre ele legea fraternitatii universale, a iubirii fraterne si a ajutorului fratern ocupa
un loc de baza. Legea fraternitatii reprezinta steaua polara a Masoneriei, caci dupa ea ne orientam
noi pe toate cararile vietii. Spiritul fratern este vectorul principal al unui comportament profund
uman. Fratia de sange ti-o da Dumnezeu insa Fratia spirituala trebuie sa o cauti singur ca pe sublimul
ideal ce lumineaza si indruma pasii profanilor catre Templu. Iubirea fraterna confera Artei Regale
spiritual universal si ea nu se naste decat pe solul fertile al prieteniei, luminand Lucrarea noastra ca
un inger pazitor caci fara ea am rataci zadarnic pe drumul devenirii. Aceasta iubire creaza punti de
lagatura intre oameni poate extrem de diferiti, prin limbajul universal de intelegere si cooperare in
beneficial umanitatii. Asa cum probabil stim cu totii, sa-ti iubesti fratii nu este deloc usor, pentru ca
presupune inainte de toate spirit de sacrificiu si pe lungul drum al vietii suntem poate tentati sa ne
abandonam aproapele, caci ura si egoismul ne ademenesc pentru a deveni prada propriilor noastre
frustari.
A iubi este insasi legea vietii…Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru,
practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi si pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa
plece. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde
este lumina. Numindu-ne intre noi Frati, nu mai suntem despartiti de granite, nu mai suntem divizati
de religie, limba sau politica, de ideologie sau cultura. Globalizarea nu este doar o simpla expresie a
vremurilor actuale ci o necesitate vitala pentru supravietuirea speciei umane. Ne recunoastem intre
noi, oriunde ne-am afla, vorbind practic acelasi grai, al dragoastei fraterne, al iubirii neconditionate
pentru aproapele nostru. Suntem ca o uriasa familie caracterizata de toate atributele necesare:
dragoste, intelegere, toleranta, respect pentru opiniile celorlati, altruism si bunatate. Niciodata nu
poti avea acces la tainele Artei Regale daca nu ti-ai facut din iubire un crez in adancul fiintei tale. Asa
cum toti suntem deci Frati este obligatia noastra sa ne ajutam reciproc, trecand in concret, de la
idee la fapta. Acest ajutor nu are granite caci Lantul Masonic trebuie sa se intinda de-a lungul si de-a
latul Pamantului, ca un fundament pe care se se dezvolte intreaga si complexa noastra
personalitate.
El trebuie oferit permanent, in orice imprejurare a vietii, nu numai la greu ci mai ales cand nu
este solicitat, pentru ca nu trebuie sa porneasca din mila, afectand demnitatea, ci din iubire. Dar
aceasta presupune sa ne cunoastem mai bine unii pe altii pentru a ne putea sprijini reciproc, cu
respect si discretia cuvenita. Ajutorul fratern nu are limite concrete dar el trebuie sa plece din inima,
sa fie generos si mai ales dezinteresat, sa nu fie un motiv de lauda, caci numai astfel putem deveni
mai buni cu adevarat.
Asa cum ne ingrijim de propria noastra viata sa ne ingrijim si de viata celorlalti si atunci viata
noastra va capata o dimensiune sublima. Multi sunt de acord ca iubirea e un sentiment minunat si se
intreaba cum sa ajunga la ea nestiind ca este deja in noi insine. Daruirea de sine, sacrificiul total si
Gratia Divina ne vor conduce cu siguranta acolo unde dorim, daca asta vrem cu adevarat.
Fraternitatea este un important stagiu pentru a cuceri pacea, cimentul indispensabil pentru
ridicarea templelor noastre interioare si cu siguranta unii dintre noi au sufletul îndeajuns de puternic
ca să dea dovadă de un devotament aparte a cărui singură răsplată o găsesc doar în certitudinea
virtuoasa de a fi făcut fericite alte fiinţe. Dar sa lasam insa fiecaruia libertatea de a interpreta
acestea dupa credinta sau filosofia personala.
Cuvânt MASONIC
GIUSEPPE GARIBALDI - DESPRE

PRIETENIE, FRĂȚIE SI CAMPANII MILITARE

FR:. GEORGE ȘT. SAVU 30º

MARE TREZORIER ‒ MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Giuseppe Garibaldi a fost un lider politic și militar italian, cunoscut mai ales pentru rolul său în
mișcarea de unificare a Italiei în secolul al XIX-lea, cunoscută sub numele de Risorgimento. De-a
lungul vieții sale, Garibaldi a fost implicat într-o serie de organizații și mișcări politice, inclusiv în
masonerie, fiind un susținător al republicanismului și al egalității sociale.
Și-a început cariera sa ca marinar participând la câteva expediții în jurul lumii. În 1833, s-a alăturat
mișcării pentru independență din Brazilia și a jucat un rol important în crearea statului Rio Grande do
Sul. În 1848, el s-a întors în Italia și s-a alăturat luptei pentru unificarea Italiei.
În timpul Risorgimento-ului, Garibaldi a fost cunoscut pentru campaniile sale militare împotriva
forțelor austriece, care ocupau o mare parte din nordul Italiei. În 1860, el a condus o expediție
militară în Sicilia și a cucerit insula cu sprijinul popular fiind de-a lungul vieții sale, un susținător al
republicanismului și al egalității sociale. El a fost criticat de unii pentru stilul său de viață simplu și
modul său de a se îmbrăca, care a inclus pantaloni scurți albastri și o cămașă roșie, așa-numitul
„costum Garibaldi”. A fost, de asemenea, un susținător al drepturilor femeilor și al educației gratuite
și obligatorii.
ALEXANDRE DUMAS ȘI EXPEDIȚIA „CELOR O MIE”

CONDUSĂ DE GARIBALDI ÎN SICILIA
Alexandre Dumas a fost un scriitor francez cunoscut pentru scrierile sale istorice și de aventuri,
cum ar fi celebrele sale romane „Contele de Monte Cristo” și „Cei trei mușchetari” și multe altele.
De asemenea, un susținător fervent al cauzei lui Garibaldi, a sprijinit mișcarea garibaldiană în secolul
al XIX-lea, devenind prieteni în timpul campaniei din Italia, când Dumas a ajutat la organizarea
voluntarilor italieni care s-au alăturat lui Garibaldi. Dumas a scris și o carte despre expediția
garibaldiană în Sicilia, intitulată „Memoriile lui Garibaldi în Sicilia”, publicată în 1860.
La 9 mai 1860 Dumas a debarcat în portul Genova dornic să participe la expediția în Sicilia. În timp
ce scriitorul francez se îndrepta spre Orient, a aflat că Garibaldi împreună cu o mână de voluntari,
aproximativ o mie de oameni, se îndreptau spre Sicilia să lupte cu Bourbonii și să înceapă procesul de
„eliberare” de prezența străinilor. Atunci, scriitorul a decis să schimbe imediat cursul, dar odată
ajuns la Genova a aflat că soldații lui Garibaldi au plecat deja de la Quarto în noaptea dintre 5 și 6 mai
1860. Încăpățânat, Dumas a decis să se alăture oricum cămășilor roșii, fascinat de ideea putând fi
implicat direct în procesul de dizolvare a puterii Bourbon pe care o considera sinonim cu tirania și
subdezvoltarea. Cartea descrie evenimentele care au avut loc în timpul expediției celor o Mie
condusă de Garibaldi în Sicilia în 1860 în care Dumas prezintă povestea unui grup de voluntari italieni
ce se alătură forțelor lui Garibaldi în lupta pentru unificarea Italiei si povesteste în detaliu luptele
sângeroase dintre forțele lui Garibaldi și forțele regale borboneze care controlau Sicilia.
Cuvânt MASONIC
Dumas prezintă eroismul și sacrificiul voluntarilor italieni și

accentuează importanța campaniei lui Garibaldi. Acești voluntari
sunt descrisi ca fiind curajoși și hotărâți să lupte pentru libertatea
Italiei. Ei sunt conduși de un personaj fictiv numit Salvator, care îi
inspiră să lupte împotriva opresiunii și să lupte pentru un viitor mai
bun pentru țara lor, cartea lui Dumas jucând un rol important în
popularizarea acestei cauze în Franța și în alte părți ale lumii. Au fost
și persoane din diverse părți ale Europei care au decis să plece și să
lupte în sudul Italiei pentru a sprijini o parte sau cealaltă. Cu toate
acestea, în această epocă, mobilizările internaționale presupuneau
de obicei o entitate destul de limitată, de fapt, marea majoritate a
observatorilor europeni trebuia să fie mulțumită de știrile care
circulau în ziare pentru a avea o idee despre ce se întâmplă în Sicilia
și cum avansa campania lui Garibaldi.
În timpul expediției, Garibaldi a primit sprijin din partea populației siciliene, care erau obosite
de opresiunea Bourbonilor și doreau libertate și independență. Populația a oferit voluntarilor hrană
și adăpost, iar unii au luptat chiar alături de forțele lui Garibaldi.
Este cunoscut că Alexandre Dumas a avut o activitate prestigioasă publicând intens materiale de
știri, reportaje și interviuri cu o parte dintre participanții la expediția „Celor o Mie”, aceasta
constituindu-se într-un eveniment eminamente jurnalistic, cu largi ecouri mondiale. Prin luna iunie
1860 au fost aduse la cunoștința publică, printr-o cunoscută editură, „Memoriile lui Garibaldi”, care,
peste timp, a fost considerată drept o sursa de inspirație pentru mulți, având în vedere mitul creat
in jurul lui de erou, de omcurajos de personaj legendar. Dumas a studiat pe larg manuscrisul original
pe care i-l încredința Garibaldi, integrându-l și adăugând reelaborări personale, reflecții și
povestind evenimente neprezente în manuscris, reconstituit atât prin diverse documente, cât și
prin intermediul directă, mărturia generalului despre care părea destul de entuziasmat să-și asume
un rol activ în construirea propriului mit.
Celebra publicație Times a dedicat un articol amplu faptelor lui

Garibaldi. Dumas nu a fost singurul reporter care a urmărit și a scris
despre expediția garibaldiană în ziarele europene și internaționale. Au
mai relatat, de exemplu, jurnaliştul francez Edmond Texier; Ernest
Alfred Vizetelly, care a lucrat pentru ziarul englez Illustrated London
News; Devaux și De Fonvielle pentru parizianul L'Illustration; Nast, un
colaborator germano-american la publicația americană Harper's
Weekly. Referindu-ne la acest reportaj subliniem că prin știri,
fotografii, interviuri acesta a fundamentat o narațiune despre Sicilia
ca un Vezuviu al Europei, imagine care va circula pe Vechiul Continent,
împreună cu figura idealizată a lui Garibaldi. Toate acestea vor
stimula o dezbatere la nivel mondial asupra formei de stat, a
guvernării și a legitimității acțiunii revoluționare puse în aplicare,
implicând în discuție politicieni, intelectuali, artiști, cetățeni de rând
și cititori interesați de o astfel de dezbatere.
În cele din urmă, Garibaldi și forțele sale au reușit să elibereze Sicilia de sub controlul Bourbonilor,
contribuind astfel la unificarea Italiei. Expediția sa în Sicilia a fost un moment important în istoria
Italiei și a inspirat multe alte mișcări naționale din întreaga lume.
Astfel, relația dintre Alexandre Dumas și Giuseppe Garibaldi a fost una puternică și a demonstrat
angajamentul lor comun pentru eliberarea Italiei și pentru libertatea și independența națională, iar
drept mulțumire, Garibaldi îl numește director al muzeului din Napoli, oraș în care Dumas va rămâne
patru ani.
În plus, Garibaldi a fost prezent la înmormântarea lui Dumas în 1870 și a spus: „Eu am pierdut un
prieten, dar Italia a pierdut un străin care a luptat pentru libertatea sa”.
Cuvânt MASONIC
GIUSEPPE GARIBALDI ȘI FRANCMASONERIA

Giuseppe Garibaldi a fost inițiat în Loja Masonică „L'Asil de la Vertu” din Montevideo, Uruguay, în
anul 1844 unde se afla în exil. Va fi 20 de ani mai târziu Mare Maestru al Marelui Orient al Italiei.
În 1861, i se acordă titlul onorific de Prim-Mason al Italiei de către Marele Orient al Italiei din Torino,
pentru că, „...Mai mult decât orice alt italian, fără îndoială, era purtătorul de făclii al principiilor
fundamentale ale Masoneriei: libertatea de opinie; egalitatea tuturor în fața legii; fraternitatea, mai
ales în favoarea celor slabi, nevoiași și asupriți; justiție, simțul interesului general și toleranță!”
În 1862, a fost ales Mare Maestru al Consiliului Suprem Scoțian din Palermo, titular al celui de al
33-lea grad al Ritului Scoțian Antic și Acceptat, care lui îi aduce recunoașterea oficială și susținerea
masoneriei americane.
În 1864, a ocupat cea mai înaltă demnitate în cadrul ordinului, aceea de Mare Maestru al Marelui
Orient al Italiei.
În 1872, Garibaldi este numit membru onorific al „Suveranului Sanctuar al Ritului Antic și Primitiv”
pentru Marea Britanie și Irlanda;
În 1876, Marele Orient național al Egiptului, de limbă italiană, l-a făcut mare Maestru Onorific.
În 1881, unificarea Riturilor Masonice Egiptene s-a pus sub egida sa, decernându-i titlul de Mare
Hierofant.
Deși nu se știe cu exactitate cât de mult a influențat

masoneria gândirea și acțiunile lui Garibaldi, este posibil ca
aceasta să fi avut un anumit impact asupra viziunii sale politice
și asupra ideilor sale despre libertate, egalitate și
independență. Unii istorici au sugerat că Garibaldi a adoptat o
abordare pragmatistă în ceea ce privește masoneria și alte
organizații politice și sociale din care a făcut parte,
concentrându-se mai mult pe obiectivele practice decât pe
teoria ideologică. În orice caz, influența masoneriei asupra lui
Garibaldi poate fi înțeleasă ca fiind parte a unei mișcări mai
largi de gândire și acțiune politică care a căutat să promoveze
valorile libertății și independenței în Europa și în lume din
secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, este important să ne
amintim că rolul francmasoneriei în gândirea și acțiunile lui
Garibaldi nu poate fi determinat cu certitudine și că aceasta
este doar o parte a istoriei și a contextului mai larg în care el a
trăit și a acționat.
10
Cuvânt MASONIC
MAEŞTRII ZIDARI

SORIN GĂDĂLEAN
În timpuri poate imemorabile, există o echipă de constructori care dezvoltaseră arta lor în aşa
măsură încât unii contemporani spuneau despre ei că atinseră absolutul. Ridicau edificii măreţe
pentru regi dar şi case modeste pentru nevoiaşi. Toţi îi stimau, îi lăudau îi încărcau cu onoruri. Şi mai
presus de orice, ceilalţi zidari le cereau sfatul aproape necontenit şi le solicitau ajutorul atunci când
se poticneau.
Într-o bună zi chemaţi fiind să înlocuiască o poartă de fortăreaţă, zdrobită, în urma unui cumplit
asediu, după ce au facut o treabă trainică în cel mai scurt timp, zidarii au fost întrebaţi de către
autocratul fortăreţei dacă nu ar binevoi să accepte în schimbul banilor datoraţi – berbecul cu care
fusese spartă poarta – întrucât în urma asediului sărăciseră iar de la duşman atât reuşiseră să ia ca
pradă de război.
Acceptară cu inima largă ciudata răsplată şi porniră la drum ducând cu ei berbecul. «ce vom face
cu el?» se întrebau. «să îl dăm celor nevoiaşi» dar îşi puseră întrebarea – ce să facă aceştia cu un
asemenea instrument? «mai bine să doborâm cu el – edificiile pe care le von creea şi care nu vor ieşi
perfecte, spre a le reconstrui iarăşi până la perfecţiune». Entuziasmul a fost general. Dar în curând îşi
dădură seama că nu prea aveau ce doborâ. Ceea ce făceau ei era impecabil.
După o vreme au fost chemaţi la inaugurarea unui templu făcut de un confrate. Ajunşi acolo le-a
sărit în ochi imperfecţiunea coloanelor de la intrare. «să le doborâm! astfel îl ajutăm să facă altele
mai bune» au spus. În zadar s-au rugat de ei cel ce făcuse templul să-l ajute să şlefuiască coloanele,
degeaba i-a rugat să facă altele întâi ca să nu se prăbuşească intrarea, ei au rămas neînduplecaţi.
În scurt timp au intrat parcă într-o tranşă , căutau cu lumânarea tot ce nu era perfect şi dărâmau:
un confrate făcuse la geamurile unui templu, din fier forjat – gratii. «parcă sunt nişte covrigi» a spus
zeflemitor unul din ei «jos cu ele». Neînduplecate au fost rugăminţile confratelui care le spunea că
poate la noapte intră hoţii. Într-un iureş nebun dărâmau tot: jilţurile pe care cu truda le sculptase un
confrate «nu au culoarea adecvată»; arcadele altuia «sunt prea mici»; fresca altuia «ce e cu
oribilitatea aia?»; stucăturile unuia «sunt prea jos» o statuie «e prea sfidătoare» o poartă «nu se
deschide în partea care trebuie»!
Nu mai aveau timp să refacă, să construiască – erau prea multe de dărâmat, îşi perfecţionară
berbecul, îi puseră ţinte de bronz şi alamă să îl facă mai eficient, chiar lucrările propriilor ucenici
erau desfinţate înainte de a fi şlefuite. Oamenii nu îi mai chemau nicăieri, îi evitau, dar ei căutau
imperfecţiunile în continuare spre a le desfinţa.
Şi aşa trecură anii. Într-o bună zi, zidarii noştri întâlniră un tânăr confrate ce nu le dădu binete,
dând să treacă mai departe. Îl opriră consternaţi şi îl întrebară de ce nu le da onorul. «dar cine
sunteţi voi?» întreba acesta. «cum nu ne recunoşti? noi suntem zidarii absoluţi» «nu vă cred! dacă ar
fi aşa atunci voi aţi putea încheia cheia aceasta de bolta pe care mă chinui de şase luni» «floare la
ureche» răspunseră eroii noştri.
Dar când să se apuce de lucru îşi dădură seama că în nebunia lor aruncaseră tot ceea ce li se părea
de prisos: dalta, ciocanul, compasul, echerul, mistria, firul cu plumb, nivela, perpendiculara, absolut
tot. Mai aveau doar berbecul, lustruit şi perfecţionat, învelit cu grijă în şorţurile lor orgolioase.
Asta s-a întâmplat în timpuri imemorabile, sau poate, în marea lui putere Marele Arhitect Al
Universului a făcut o buclă temporală.
11
Cuvânt MASONIC
PRIMA FOLOSIRE A TRICOLORULUI

ROMANESC SI SIMBOLISTICA STEAGULUI
LUI TUDOR VLADIMIRESCU

TĂNASE °33
FR∴ BOGDAN
MARE SECRETAR ‒ MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
„Prima dovadă a tricolorului românesc o aflăm de la Tudor Vladimirescu (1821)” – Stelian Metzulescu
1962
Stindardul revoluţionar al lui Tudor Vladimirescu a fost proiectat de către Petrache Poenaru, creat
de către călugărul David de la Mănăstirea Antim din Bucureşti la indicaţiile lui Tudor Vladimirescu şi
ale sfetnicului său, episcopul Ilarion al Argeșului pentru a fi folosit în data de 23.01.1821 de către
armată în timpul Proclamației de la Padeş. Acest stindard a fost vectorul comunicării adunării
armatei în vederea Revoluției de la 1821, un vector simbolic, tainic, neînsoțit de o chemare verbală
sau scrisă la arme.
Textul înscris în limba română cu caractere chirilice spune: „Tot norodoul românesc / Pre Tine pe
proslăvesc / Troiţa de-o fiinţă / Trimite-mi ajutorinţa / Cu puterea Ta cea mare / Şi cu braţul Tău cel
tare / Nădejde de dreptate / Acum să am şi eu parteGEN 1821” (GHENARIE / IANUARIE 1821) şi
reprezintă o rugăciune adresată lui Dumnezeu, din partea integrului popor, pentru DREPTATE divină.
Rugăciunea nescrisă pentru UNIRE este ilustrată de prezența Sfântului Mucenic Teodor Tiron
(exterior-stânga) și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (exterior-dreapta) care încadrează Sfânta
Treime, Dumnezeu Tatăl (centru-stânga), Dumnezeu Fiul (centru-dreapta), Duhul Sfânt (centru-sus)
sub forma porumbelului alb şi a Stemei Ţării (centru-jos) sub forma vulturului cu Crucea în plisc
înconjurat de coroana de lauri.
Interpretarea imaginii duce către Unire prin cromatica folosită pentru mantiile Sfinţilor – roşul
sângelui Frăţiei, de la stânga la dreapta imaginii, de la Vest la Est, de la Occident la Orient între
Miazănoapte – Nord – Porumbelul (Duhul Sfânt) şi Miazăzi – Vulturul cu Crucea în plisc (Stema ţării),
astfel o Unire între toate punctele cardinale.
Mantia de culoare roşie apare îmbrăcând atât pe Dumnezeu Tatăl cât şi pe Dumnezeu Fiul, diferenţa
urmând a se face prin culorile robelor. Dumnezeu Tatăl poartă o robă de culoare aurie, culoare a
Divinităţii, iar Dumnezeu Fiul poartă o robă de culoare albastră, a cerului care simbolizează natura
duală a întrupării divinității (roşul sângelui - om şi albastrul cerului - divin), dar şi Libertatea.
Aprofundând simbolurile prezente în imagine se observă în mâna Sf. M. T.

Tiron o lance, iar în mâna Sf. M. M. Gheorghe se găsește planta numită Sabia
Sfântului Gheorghe sau Limba Soacrei. Acest lucru se traduce prin faptul că
Unirea ce se anunţă în urma Revoluţiei din Ianuarie 1821 avea să fie făcută, pe
calea luptei – suliţa, dar şi pe calea diplomaţiei – limba soacrei.
Stindardul este completat prin simbolurile cosmice ale Lunii şi Soarelui. Sf. M.
M. Gheorghe tine în mâna dreaptă un scut decorat cu simbolul Selenar, cu
umărul, respectiv partea stângă a pieptului dezvelite de mantie dezvelind
simbolul Solar, făcându-se din nou trimitere la simbolurile găsite în Lojă.
Cel mai important element al stindardului este şi cel mai mic, se agață de
vârful lancei şi este reprezentat de cei trei ciucuri de mătase împletită.
Primul ciucure era din mătase roşie cu galbenă, al doilea din mătase galbenă
cu albastră, iar al treilea din mătase albastră cu roşie, dând astfel naştere
Tricolorului românesc modern.
Însemnătatea culorilor sale este similară devizei „Libertate, Egalitate,
Fraternitate” a Revoluţiei Franceze din 1789 precum şi ritualului masonic.
12
Cuvânt MASONIC
Albastrul cerului simbolizează Libertatea, Galbenul holdelor de grâu fiind un simbol al Dreptăţii, iar
Roşul, culoarea sângelui, simbol al Fraternităţii.
Tricolorul românesc actual a fost adoptat oficial în anul 1844.
Numai mulțumită sacrificiului, voinței de fier, patriotismului şi cunoașterii inițiatice a
predecesorilor noştri Revoluţia de la 1821 a putut avea loc, punând astfel în mişcare mecanismul
opririi domniilor fanariote ale Imperiului Otoman şi în cele din urmă alegerea colonelului Alexandru
Ioan Cuza că domnitor al Moldovei în dată de 05.01.1859 şi că domnitor al Ţării Româneşti în data de
24.01.1859, astfel cele două state unindu-se sub numele Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării
Româneşti, împlinindu-se aşadar idealul unionist.
13
Cuvânt MASONIC
ANIVERSAREA A 30 DE ANI DE MASONERIE

PE ÎNTREG TERITORIUL ROMÂNIEI
24 IANUARIE 1993-24 IANUARIE 2023
INSTALAREA PRIMULUI MARE MAESTRU
AL MASONERIEI ROMÂNE DUPĂ 1989,
ILUSTRUL FRATE NICU FILIP,
VIOREL DĂNACU 33
MARE MAESTRU
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-
LOJA DE RITUALISTICĂ COMPARATĂ ŞI CERCETĂRI MASONICE
Masoneria română după 1989, a fost trezită după 45 de ani de când a fost trecută în adormire de
comunişti, perioadă în care masonii au fost arestaţi, averile confiscate, familiile distruse, aşa cum
mi-a povestit Il:.Frate Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Masoneriei române după 1989.
Intrarea în adormire a fost făcută de ultimul Mare Maestru al masoneriei române, Ilustrul Frate
Mihail Sadoveanu, un mare iniţiat, care nu a trădat frăţia aşa cum istoricii noştri, mulţi comunişti şi
securişti, l-au încondeiat aşa, pentru ca să discrediteze până şi pe liderul acestei mişcări.
În urma studiilor şi cercetărilor masonice, a discuţiilor avute cu cei pe care, personal i-am
cunoscut şi care l-au cunoscut pe Mihail Sadoveanu şi anume cu Avocatul şi fratele Nicu Filip,
pictoriţa şi scriitoarea Magda Ghinea, fiica fratelui Romeo Ionescu, care a fost ultimul Mare Secretar
şi Mare Istoric al masoneriei române din perioada când Mihail Sadoveanu a fost Mare Maestru, am
auzit aceste adevăruri despre Marele Maestru Mihail Sadoveanu, care a vrut să salveze frăţia, fără să
divulge comuniştilor numele masonilor pe care începuseră să-i prigonească, să-i aresteze, a
preferat să treacă masoneria în adormire, cum zicem noi în francmasonerie, decât să trădeze frăția.
Documentele masonice ale Marelui Secretariat, sigiliile masonice au fost pastrate foarte bine,
ascunse pentru a nu fi găsite de comunişti, în podul casei doamnei Magda Ghinea, până acum câţiva
ani, când mi le-a încredinţat să le păstrez în continuare, să le studiez şi cercetez.
Imediat după 1989, la fratele Nicu Filip acasă, în str. Radu de la Afumaţi, Primul Templu Masonic
Istoric, au venit pleşuvii cum îmi place să le zic, Costică Bărbulescu, Dinu Roco, Gheorghe Cercel,
Nicu Filip, Edmond Nicolau şi încă câţiva, care s-au luat în braţe şi au început să plângă ca nişte
copii, pentru că nu mai credeau că vor fi în libertate şi se vor revedea într-o ţinută masonică.
Mamiţa, soţia fratelui Nicu Filip, a luat un cearceaf la rupt bucăţi mici pătrate, iar din tivul
cearceafului a făcut băierile legate la două colţuri ale pătratelor, aşa a făcut primele şorţuri
masonice, albe, simple, simbolice şi aşa a început prima ţinută masonică după decembrie 1989.
Au avut loc mai multe întâlniri, au început să mai vină şi alţi fraţi care fuseseră iniţiaţi înainte de
1945, care cu toţii vorbeau de cum să se reorganizeze în loji masonice şi să dezvolte masoneria în
toată ţara.
Erau de admirat, pentru că toţi erau de o bunătate, simplitate, modestie, conduită morală
extraordinară, care pe mine m-au fascinat, vorbeau atât de simplu şi clar, cu trimitere la multe
proverbe româneşti, pilde biblice, aveau o credinţă extraordinară, pe care o evocau ca fiind cea
care i-a salvat, cât timp au fost arestaţi în lagărele de exterminare din Zarca Aiudului, etc.
Cuvântul masonerie îl rosteau foarte rar şi atunci când îl rosteau se uitau speriaţi ca să nu fie
cineva în apropiere să-i audă, dar şi pentru ca atunci când îl rosteau, o faceau cu mare smerenie, o
grijă ca şi când rosteau un cuvânt sfânt, ales, impresionant.
Vorbeam cu mamiţa, soţia fratelui Nicu Filip, despre acest aspect şi îmi spunea, că până în 1945,
când Nicu se vedea cu fraţii ,,LA CURTE”, adică la Templu, ştia doar că se întâlneau ei bărbaţii şi
discutau de-ale lor, filozofau, s.m.d., niciodată nu a auzit de masonerie, aşa de secrete erau aceste
discuţii.
La întâlnirile după revoluţie, fiecare aducea ceva de mâncare, ori de băut, fie 200 de grame de
parizer, învelit în ziar, fie brânză, cornuleţe, o sticlă mică de suc plina cu ţuică, toate le puneam pe o
masă făcută din 2 scânduri ascunse în podul templului, aşezate pe 3 tamburete, aşa se făcea agapa
fraternă.
14
Cuvânt MASONIC
Doamne şi aşa plăcere aveau să guste unii de la alţii ce aduceau de acasă, să întrebe cine le-a
facut, cum îşi transmiteau către soţiile lor, aprecieri că sunt foarte bune, etc. O plăcere, te săturai
numai auzindu-i, ascultându-i, apoi toate acestea erau acompaniate cu discuţii care mai de care
sofisticate, filozoficeşti, că practic ne prindea 3-4 dimineaţa, iar când se despărţeau, mai rămâneau
minute bune în picioare la uşă, vorbind de parcă nu s-ar mai fi despărţit, le parea rău că trebuie să
plece acasă.
Au trecut aşa trei ani, până în 24 ianuarie 1993, când au fost iniţiaţi mai mulți frați şi au fost
constituite cele 3 loji masonice fondatoare ale Marii Loji Naționale din România: Concordia, România
Unită şi George Washington, care au avut un număr considerabil de fraţi pe întreg cuprinsul
României.
La 24 ianuarie 5993 aceste 3 loji fondatoare s-au întrunit în Primul Convent după 1989, care a
constat în instalarea ca Primul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, a Ilustrului Frate
Nicu Filip, care a avut loc la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor, din Bucureşti.
Ceremonia a avut loc în prezenţa unor francmasoni de marcă din Italia, America, California,
Franţa, care au asistat la ceremonia de instalare a Marelui Maestru, Ilustrul Frate Nicu Filip, de către
Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei, Ilustrul Frate Giuliano di Bernardo.
A fost un moment istoric, emoţionant care a marcat frăţia română de la aceea vreme.
Ilustrul frate Nicu Filip, mi-a zis că alegerea datei de 24 ianuarie a fost impusă de el, deoarece
Conventul masonic trebuia să fie prezidat de drept şi de faptde Marea Lojă Naţională a Iugoslaviei
de la acea vreme, aşa cum dorea şi Ilustrul Frate Nicu Filip şi aşa cum era de drept şi trebuia făcut,
deoarece noi eram mult mai apropiaţi de masoneria din Iugoslavia, istoric vorbind, dar pentru ca
alţii au venit cu influienţele externe italiene, care au câştigat în faţa sârbilor, atunci Ilustrul Frate
Nicu Filip a impus ca să-i fie îndeplinită dorinţa ca la 24 ianuarie, să fie înscăunat Mare Maestru, aşa
cum s-a şi întâmplat.
Aici noi cei de azi trebuie să lămurim unele aspecte deoarece se tot comentează povestea
regularităţii şi cea a recunoşterii masoneriei române. Ori Marile Oriente din oricare ţară ar fi, ştiim
cu toţii că nu au Sfânta Biblie la Altarul Jurămintelor, primesc şi atei şi femei, fac şi politică şi discuţii
religioase în ţinutele masonice, deci practic s-au încălcat toate criteriile care asigură regularitatea
unei masonerii naţionale.
Dar, cum s-au făcut, s-au făcut, însă e bine de ştiut şi subliniat, ca să ştiim toate aceste adevăruri
şi să nu se mai tot bată apa în piuă cu acest subiect.
Au fost date fonduri financiare la trunchiul văduvei cu care s-a luat apoi un apartament pe str.
Speranţei, la parterul unui bloc din Bucureşti.
Doresc să vă mai spun ca în 2003, am făcut o Ceremonie masonică solemnă, la Casa Vernescu, azi
fiind Cazino Victoria, singura întrunire care s-a organizat din 1993 şi până azi, unde au fost invitaţi
fraţi din toată ţara, peste 200 de fraţi, ocazie când am oferit Marea Cruce Masonică a Sfântului
Andrei, din aur, gravată cu simboluri masonice, Ilustrului Frate Nicu Filip, care a fost adus pe un
cărucior cu rotile, fiind aproape de 90 de ani şi se deplasa foarte greu.
Am acordat 3 Brevete emise de Marea Cancelarie a Ordinelor Masonice din România, pentru merite
deosebite astfel: Brevetul pentru Ordinul Masonic Roman clasa I cu lauri, pentru fraţii Marcel
Schapira, Suveran Mare Comandor în exil la Marea Lojă Franţei, cel care a condus masoneria română
în exil în perioada comunistă, Ilustrului Frate Sever Frenţiu Mare Maestru în scaun după Ilustrul Frate
Nicu Filip şi Ilustrului Frate Mircea Alexandru Birţ, care a fost Locotenent Suveran Mare Comandor al
Supremului Consiliu Român de grad 33 şi ultim pentru România.
Momentul istoric, 24 ianuarie, al fiecăui an trebuie sa rămână și în viitor cea mai mare sărbătoare
masonică naţională pentru toţi francmasonii români. Noi fraţii din Lojile de Ritualistică Comparată şi
Cercetări masonice de pe întreg cuprinsul României, marcăm în fiecare an, acest moment aniversar,
aducând în memoria generaţiilor de azi adevărurile care s-au petrecut atunci.
Omagiul nostru totodată adus celor care au relizat redeşteptarea masoneriei române este un gest
de recunoştiinţă, mulţumire pentru rezistenţa lor, suferinţele îndurate şi curajul lor de a reface
masoneria care cândva a jucat un rol hotărâtor la realizarea Marii Uniri de la 1918 şi nu numai.
15
Cuvânt MASONIC
Sunt multe de spus în legatură cu acest eveniment masonic, am mai zis fraţilor la ţinutele
masonice în loji, în unele articole din Revista ,,CUVÂNT MASONIC”, editată de Centrul Regional de
Studii Francmasonice Paris Bucureşti și detaliat voi prezenta aceste momente istorice în cartea
mea, volumul II, intitulat:,, FRANCMASONERIA AŞA CUM A FOST”, care cuprinde toate evenimentele
masonice din 1989 şi până în prezent.
Acest moment, ziua de 24 ianuarie, trebuie să rămână o dată de referinţă, la care românii
indiferent de timp, trebuie să-şi dea mână cu mână şi să unească într-o aceaşi fiinţă naţională, o
limbă şi un crez, în Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului, Marele Creator.
Sper în reconstrucţia şi regenerarea viitoarei masonerii româneşti, pe care am început a o face
din 2002, noi frații din Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, de pe întreg cuprinsul
României.
Masoni din toată țara, fiți mai buni, mai utili uni altora și împreună să oferim societății din care
facem parte, o rază de speranță, de lumină, încredere în Adevăr și Dreptate.
LA MULȚI ANI ROMÂNIA!
LA MULȚI ANI MASONERIEI ROMÂNE !
16
Cuvânt MASONIC
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI MASONERIA
FR BANCU CRISTIAN ∴
MARE EXPERT ‒ MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Inteligenta artificiala (IA/AI) se referă la capacitatea mașinilor și computerelor de a simula

comportamentul inteligent uman. În general, acest lucru implică programarea computerelor cu
algoritmi și modele matematice care le permit să învețe din experiență și să ia decizii autonome.
Există câteva ramuri ale inteligentei artificiale, dintre care cele mai importante sunt:
·Învățarea automată (machine learning) - este o ramură a inteligenței artificiale care se
concentrează pe dezvoltarea de algoritmi și modele matematice care permit computerelor să
învețe din datele de antrenament și să își ajusteze comportamentul în consecință.
·Procesarea limbajului natural (natural language processing) - este o ramură a inteligenței
artificiale care se concentrează pe dezvoltarea de tehnologii care permit computerelor să înțeleagă
și să genereze limbaj natural, cum ar fi vorbirea sau textul.
·Viziunea artificială (computer vision) - este o ramură a inteligenței artificiale care se concentrează
pe dezvoltarea de algoritmi și modele matematice care permit computerelor să înțeleagă și să
interpreteze imagini și video.
·Robotică inteligentă - este o ramură a inteligenței artificiale care se concentrează pe dezvoltarea
de roboți autonomi care pot interacționa cu mediul înconjurător și cu oamenii.
·Sisteme expert (expert systems) - este o ramură a inteligenței artificiale care se concentrează pe
dezvoltarea de sisteme care pot lua decizii autonome într-un domeniu specific, pe baza
cunoștințelor expertului uman.
Aceste ramuri ale inteligentei artificiale se dezvoltă continuu și sunt utilizate într-o varietate de
domenii, cum ar fi tehnologia medicală, industria auto și financiară, învățarea online, jocurile video
și multe altele.
În lumea modernă, inteligența artificială este omniprezentă și este văzută ca o forță puternică
care poate transforma societatea. Însă, așa cum este cazul cu toate lucrurile din lumea noastră,
aceasta poate fi percepută în diferite moduri, în funcție de perspectiva și interpretarea noastră.
În cadrul francmasoneriei, inteligența artificială poate fi văzută ca un simbol al puterii intelectuale,
care poate fi utilizată pentru a îmbunătăți condițiile umane și pentru a îndeplini aspirațiile noastre
cele mai înalte. La fel ca un arhitect care construiește o clădire, un francmason poate utiliza
inteligența artificială pentru a construi o societate mai echitabilă și mai prosperă.
Deși există multe beneficii ale inteligentei artificiale, există și unele pericole asociate cu
dezvoltarea acestei tehnologii:
În multe cazuri, algoritmii de inteligență artificială sunt foarte complecși și greu de înțeles, ceea
ce face dificilă evaluarea modului în care aceștia ajung la anumite decizii. Această opacitate poate
face ca algoritmii să fie nedreptiți sau chiar discriminatori.
Este posibil ca mulți oameni să își piardă locurile de muncă în favoarea mașinilor și roboților.
Acest lucru poate duce la creșterea șomajului și a inegalității economice. Aici putem spune ca este
posibila o criza asupra indemnului celui de-al cincilea cartonas din gradul de Calfa. Glorie *******
Odată cu creșterea utilizării inteligenței artificiale, oamenii ar putea deveni din ce în ce mai
dependenți de aceasta tehnologie, fapt ce ar putea duce la pierderea abilităților și capacităților
umane.
Dacă anumite țări sau companii ajung să aibă acces la tehnologii de inteligență artificială mai
avansate decât celelalte, acest lucru ar putea duce la o situație de suprematie tehnologică, care ar
putea fi dăunătoare pentru alte națiuni și pentru echilibrul global.
Toate cele enumerate mai sus sunt pe cale de a se intampla. Aceste tehnologii sunt in continua
expansiune si poate reprezenta un pericol pentru oamenii de rand.
17
Cuvânt MASONIC
Deși AI poate aduce o serie de beneficii, precum automatizarea proceselor de producție,

îmbunătățirea sănătății și a calității vieții, există și riscuri legate de aceasta.
Ca masoni, suntem preocupați de responsabilitatea noastră socială și de conservarea meseriilor
tradiționale. De aceea, trebuie să ne întrebăm cum putem utiliza inteligența artificială în mod etic și
responsabil, în beneficiul societății în ansamblul său.
O posibilitate ar fi dezvoltarea de tehnologii de inteligență artificială care să sprijine meseriile
tradiționale și să faciliteze accesul la resurse și informații pentru cei care le practică. De exemplu,
tehnologia AI poate fi utilizată în sectorul agricol pentru a spori randamentul culturilor și a
îmbunătăți productivitatea, în timp ce în industria manufacturieră poate reduce timpul și costurile
necesare producției de bunuri.
În ceea ce privește preocupările legate de această tehnologie, trebuie să fim conștienți de faptul
că oamenii ar putea fi mai puțin pregătiți pentru utilizarea tehnologiilor AI în viitor. În acest sens,
trebuie să ne asigurăm că accesul la informații și pregătirea pentru utilizarea tehnologiilor AI sunt
democratice și nu doar la îndemâna celor cu resurse financiare sau intelectuale mai mari.
Pe de altă parte, există și riscul ca utilizarea masivă a tehnologiilor AI să ducă la pierderea unor
meserii tradiționale. În acest sens, trebuie să găsim modalități de a utiliza tehnologia AI într-un mod
care să sprijine și să păstreze aceste meserii, în loc să le înlocuiască cu automatizarea.
De ce trebuie masurata inteligenta artificiala prin compas in masonerie?

Înțelepciunea masoneriei poate fi îmbogățită și sprijinită prin utilizarea inteligenței artificiale în
procesele și practicile noastre, cum ar fi organizarea și coordonarea evenimentelor, gestionarea
membrilor și documentelor, și comunicarea între membrii lojilor. Cu toate acestea, trebuie să fim
conștienți de riscurile asociate cu utilizarea acestei tehnologii în masonerie.
Unul dintre riscurile ar putea fi pierderea conexiunii umane și a interacțiunii directe dintre membrii
lojilor, care sunt esențiale pentru construirea unei comunități puternice. Tehnologiile AI pot fi utile
în gestionarea aspectelor administrative, dar nu pot înlocui legăturile umane, comunicarea și
comunitatea construită prin interacțiunea directă dintre membrii lojilor. Dacă tehnologia AI este
utilizată excesiv în masonerie, s-ar putea să pierdem valorile și semnificația conexiunii umane și
relaționarea interpersonală.
Un alt risc ar putea fi dependența crescândă de tehnologie și de algoritmii de inteligență
artificială, care ar putea afecta capacitatea noastră de a lua decizii independente și de a fi critici în
gândire. Masoneria se bazează pe ideea de a fi autonomi și liberi în gândire și acțiune, iar
dependența de tehnologie ar putea submina această libertate și autonomie. Este important să fim
vigilenți și să găsim un echilibru între utilizarea tehnologiei AI și menținerea valorilor și principiilor
noastre masonice. Totul cu masura.
18
Cuvânt MASONIC
CRIZA FRANC-MASONERIEI ACTUALE
∴
FR EMILIAN M. DOBRESCU
MEMBRU TITULAR AL ACADEMIEI OAMENILOR DE
ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA
Franc-Masoneria Universală traversează o criză majoră de identitate, deși se află în situația în

care niciodată nu au fost mai mulți franc-masoni ca în prezent: de aici am putea trage o primă
concluzie: cantitatea nu este suficientă pentru a naște calitate. Franc-Masoneria trece azi printr-o
criză gravă, în primul rând pentru că sunt prea mulți franc-masoni, bărbați sau femei care au primit
inițierea și au ajuns la anumite grade de inițiere în obediențele masonice din care fac parte:
masculine, feminine sau mixte. Apreciem că lojile masonice din toate obediențele, poate doar cu
mici excepții, recrutează/inițiază de prea mult Timp, prea mulți adepți, ceea ce vine în contradicție
cu scopul acestei instituții cheie a societății omenești, care este Masoneria; ea nu poate rămâne
fidelă scopului ei inițial, acela de a-și perfecționa adepții, dacă este preocupată doar de creșterea
numărului acestora și nu – în primul rând – de perfecționarea lor morală și spirituală.
De o bună bucată de Timp, chiar de decenii, aproape în toate cazurile, singurul criteriu după
care o organizație masonică își evaluează starea bună a obedienței în cauză este, în primul rând,
numărul membrilor ei. Franc-Masoneria comite aici o greșeală gravă, dramatică, întreținută din
păcate, chiar din interiorul corpului masonic: prosperitatea, presupunând că acest termen se poate
aplica unei instituții ca Franc-Masoneria, nu ar trebui să vină niciodată din creșterea numerică a
membrilor săi. Cea mai mare parte a celorlalte instituții esențiale ale societății civile – Armata,
Băncile, Partidele politice, Școala – a trecut odată cu trecerea în secolul al XXI-lea în Noua Eră în
care domnia cantității este puternic înlocuită de domnia calității și a perfecționrăii permanente a
funcționării instituțiilor respective. Nu am enumerat în înșiruirea anterioară Academia și Biserica,
deoarece, din păcate, și în cadrul celor mai multe academii și biserici ale prezentului este important
în continuare tot factorul cantitativ. Doar partidele politice – multe dintre ele – mai promovează
creșterea numărului de membri, în dauna calității acestor membri și, de aceea, societatea umană a
ajuns unde a ajuns sub coordonarea factorului politic, adică în cea mai mare primejdie existențială
de la nașterea Umanității. Franc-Masoneria, deși nu face nici politică și nici nu este o biserică –
acestea fiind printre land-mark-urile esențiale, respectate cu strictețe de la nașterea Franc-
Masoneriei speculative între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea - a rămas cufundată eronat în epoca
cantitativismului și a creșterii numerice de parcă acestea ar fi scopul ei principal. Pentru Masonii
care se respectă și știu de ce au bătut la poarta Templului masonic, domnia cantității nu există.
Trabsformarea cantității în calitate mai este doar un precept al materialismului dialectic și istoric al
Comunismului. Între Franc-Masonerie, Fascism și Comunism, care nu se sprijină reciproc, a existat o
opoziție ireconciliabilă încă din secolul al XX-lea. Iar noi trăim acum în secolul al XXI-lea…
Mass-media, care nu înțelege de obicei ce este sau trebuie să fie Franc-Masoneria, decât atunci
când problemele sunt prezentate de unii inițiați în Masonerie, prezintă problemele masonice în
majoritatea cazurilor cu subiectivitate sau demonstrând o crasă necunoaștere a specificului și
tradițiilor seculare, chiar milenare ale acestei societăți secrete care a produs majoritatea
schimbărilor esențiale prin care o trecut Omenirea de-a lungul timpurilor. Mass-media este ajutată
aici din plin chair de către Franc-Masonerie, ai cărei adepți se consideră încă membri unei societăți
secrete, cel mult discrete, în care ei activează, fără a da socoteală nimănui de gândurile și faptele
lor.
Cutuma masonică îi permite încă inițiatului – ca în urmă cu sute de ani, când a fi mason
presupunea să fii subversiv, chiar în contradicție cu statul - să nu recunoască public despre el, că
este inițiat, în ce obediență a primit inițierea și când, ce grade a primit în obediența respectivă…
19
Cuvânt MASONIC
De aici provine de fapt marea criză a Franc-Masoneriei din zilele noastre: deși poartă uneori
însemne (insigne, decorații, anumite vestimentații etc), în societatea civilă Masonul continuă să-și
ascundă identitatea de mason, ca în urmă cu trei secole, fără să gândească vreun minut ce
consecințe are acest fapt asupra semenilor săi - ascunderea / nedevoalarea calității sale de mason
îl situează într-un colț al societății civile, acolo unde gândirea critică a Oamenilor nu poate
pătrunde, pentru că majoritatea ritualurilor masonice intrezic profanilor să cunoască ce se
întâmplă în ținutele masonice, chiar și inițiaților să vorbească despre aceasta după ce ies pe poarta
Templului masonic. Până și Biserica este aici superioară Masoneiei, pentru că ea nu interzice
credinciosului respectiv acest lucru, dimpotrivă îl îndeamnă și îi explică modul cum să acționeze în
Societate.
Imaginați-vă – dacă vreți să încercați acest exercițiu – ce consecințe pozitive ar avea în Timp,
nu imediat pentru că Societatea nu este pregătită să înțeleagă această autorecunoaștere
individuală, faptul că un Mason spune despre el că este mason și cetățenii din jurul său privesc
faptele lui civile, pe care, de regulă le cunosc și se raportează critic la ele, iar în plus acum se vor
raporta critic și la calitatea sa de mason… de aceea încă în societățile umane din statele foste
totalitariste, există credința că Masoneria și Securitatea au făcut semenilor – prin adepții lor – răul
cel mai mare și cetățenii îi blamează încă pe masoni ca și pe foștii membri ai serviciilor secrete din
aceste foste state totalitare (cele din estul și centrul Europei), punându-i în aceeași oală pentru
secretomania lor. Și mai mult decât exercițiul de imaginație pe care vi l-am propus, câți dintre Dv,
cei care citiți aceste rânduri, ați vizitat un Templu masonic, un muzeu masonic - unde și când s-a
întâmplat acest lucru, ce ați aflat în urma vizitei respective? - răspunsul la această întrebare vă va
lămuri pe deplin în ce situație vă aflați Dv ca inițiat sau profan, față de criza Franc-Masoneriei
actuale…
Obediențele franc-masonice se întrec între ele, uneori chiar se luptă în Justiție și/sau spălându-
și rufele murdare în societate, pentru o supremație care nu-și are rostul când este vorba de
perfecționarea spirituală a membrilor lor. Am auzit și ați auzit/citit/rostit – chiar în cadrul Marii Loji
Naționale din România, cea mai numeroasă ca număr de membri obediență din țara noastră -
propoziții de genul: ”sunt acolo unde este regularitatea”, ”câte recunoașteri aveți voi?”, dar,
niciodată nu am auzit întrebări de genul: ”cât, pe cine și de unde a furat Venerabilul?Marele
Maestru/Suveranul Mare Comandor cutare și echipa sa de management?” sau ”cât de corect este
fratele cutare în raport cu firma lui/familia lui” etc. Când activitatea masonică nu va mai fi
secretă/discretă așa cum este acum, atunci obediența masonică respectivă va fi cunoscută și
apreciată pentru faptele ei de societatea civilă în cadrul căreia există și care, iată, este prima care i-
a dat la Tribunal – prin pronunțarea unei hotărîri judecătorești – recunoașterea pentru a funcționa
respectând legile din țara respectivă.
Masonii de orice grad, funcție și din ce obediență ar fi ei uită/nesocotesc/unii nici măcar nu se
gândesc că prima recunoaștere care li se dă este chiar cea a societății civile din care fac parte ca
persoană sau ca instituție. Când masonii și obediențele din care fac parte vor aplica acest lucru,
criza Fanc-Masoneriei actuale nu va mai exista în forma actuală și Oamenii vor ști/înțelege/se vor
raporta critic la faptele Masonilor și ale Franc-Masoneriei din care fac parte!
Marea problemă a Franc-Masoneriei
”Astăzi, ca și ieri, trebuie diferențiat Ordinul Masonic care posedă un caracter universal, de
obediențele naționale, a căror Istorie are legătură cu religia, politica, factorii sociali. Fiecare
obediență cuprinde mai multe loji sau ateliere, care sunt celulele de bază ale Masoneriei: pe plan
material, ele depind de câțiva demnitari, care răspund de situația materială a asociației. În schimb,
pe plan inițiatic, lojile dispun de o anumită independență, cu condiția ca ele să respecte regulile
generale ale Masoneriei, așa cum le concepe obediența din care fac parte”.
20
Cuvânt MASONIC
Afirmăm cu obiectivitate și curaj, că marea problemă a Franc-Masoneriei actuale o constituie

aspirația unor neofiți/neinițiați de a face parte dintr-o anumită elită socială pentru care
favoritismul în afaceri este singura motivație reală sau dorință de a adera la o societate
discretă/secretă din zilele noastre unde le vor fi dezvăluite marile enigme ale Universului. Toate
aceste motivații sunt unele mai depășite și mai trăznite decât altele, ele nu prezintă nici un interes
în aprecierea calităților cerute unui viitor membru.
De câteva decenii, mass-media prezintă legătura strânsă care există între unele afaceri și
membrii Franc-Masoneriei: până la urmă nu istoricele tribunale masonice, recunoscute și
funcționale doar prin Constituția și regulamentul unei mari loji, ci, însăși Justiția civilă judecă și
emite decizii legate de faptele Oamenilor de afaceri sau ale politicienilor masoni corupți… Franc-
Masoneria, ca instituție a societății civile din orice stat al planetei, este măcinată din interior,
pentru că a uitat să aplice valorile pentru care a fost fondată – dacă ar fi să ne referim numai la
”Libertate, Egalitate, Fratrenitate”.
Revenirea la aceste valori trece pritr-un examen critic al evoluției în Timp a Masoneriei ca
instituție - obligată să-și respecte valorile și landmark-urile, iar pentru evoluția fiecărui Frate
apreciem că sunt hotărâtoare etapele verificării, inițierii și practicării unui ritual, care să conducă la
construirea unui templu interior, al unui edificiu spiritual care să marcheze pentru public,
dezvoltarea spirituală individuală a fiecărui inițiat și cui servește aceasta.
De asemenea, problema gradelor înalte este încă de actualitate, iar viitorul Masoneriei moderne
va depinde, în parte, de atitudinea pe care ea o va adopta față de gradele înalte.
”Am putea astfel afirma că există o Masonerie adevărată și una falsă?[1] Atingem aici o problemă
foarte delicată, pentru că așa cum ne putem imagina, multe din aceste organizații franc-masonice,
independente unele de altele, se luptă în mod periodic în scopul revendicării calității lor de singură
reprezentantă autentică a Franc-Masoneriei…, iar renumita regularitate ar trebui să privească doar
lojile, modul în care ele lucrează, nu obedineța de care depind…
Să luăm un exemplu: din motive pur întâmplătoare și istorice, Marea Lojă Unită a Angliei și-a luat
dreptul de a hotărî care obediențe sunt regulare și care nu. Bineînțeles, această apreciere este
justificată pe criterii așa-zis obiective (obligația credinței într-un principiu superior, desemnat cu
numele de Mare Arhitect al Universului sau în voința sa revelată), dar, în realitate, de-a lungul
secolelor, acest principiu s-a diminuat devenind doar o situație specifică Ritului Scoțian Antic și
Acceptat și unor rituri surori și nu lojilor aparținând Marilor Oriente. În realitate există loji care
lucrează regular – respectând regulile, landmark-urile - în multe obediențe, în Timp ce, în lojile care
se autoproclamă regulare, de multă vreme, singurele legături care îi unesc pe membrii lor sunt în cel
mai bun caz afective, iar în cel mai rău caz, legături de afaceri. Pe scurt, putem afirma că
regularitatea lucrului efectuat într-o lojă masonică presupune raportarea explicită la Marele
Arhitect al Universului, prezența pe platou a Venerabilului Maestru, importanța acordată Legii Sacre
(Biblia, Coranul, Talmudul) și practicarea unui ritual specific pentru deschiderea și închiderea
lucrărilor lojii respective. Deci, regularitatea nu trebuie apreciată doar la nivelul unei obediențe, ci,
la nivelul fiecărei loji din acea obediență...
Trei mari curente par a se contura la începutul secolului al XXI-lea în Franc-Masoneria Universală:
a) o Franc-Masonerie cu adevărat modernă, în care dimensiunea supranaturalului este ignorată, ca
să nu spun negată, funcția ”ritualică” eliminată, funcția simbolică deformată, pentru a lăsa loc
exclusiv unei acțiuni de transformare a lumii prin intermediul reformelor politice, economice și
sociale, spre o mai mare ”libertate, egalitate, fraternitate”. Nu voi vorbi despre acest curent, pentru
că, în opinia mea, s-a autoexclus din ceea ce numim în mod obișnuit Franc-Masonerie;
b) o Franc-Masonerie numită regulară, foarte impregnată de viziunea anglo-saxonă, adică o Franc-
Masonerie pe care o compar cu o pseudoreligie, și în privința căreia este nevoie să se știe dacă este
adaptată noilor cerințe pe care le adoptă cele mai noi forme ale spiritualității;
c) între aceste două extremități există un curent, care se califică singur drept ”umanist”, al cărui
scop ar fi apropiat de cel vehiculat de vechile școli ale misterelor din Grecia antică, unde se încerca
prin intermediul reflecției intelectuale bazată pe o etică riguroasă, să se dea sens prezenței Omului
pe Pământ.
21
Cuvânt MASONIC
În privința curentului Franc-Masoneriei numită regulară, de tip anglo-saxon, calificată drept

spiritualistă, singura pe care o cunosc din interior, ne putem întreba dacă este adaptată exigențelor
noilor forme de spiritualitate ale epocii noastre. Având în vedere ceea ce a devenit astăzi, sunt
foarte tentat să răspund pozitiv, temându-mă ca acest lucru să nu o omoare definitiv în pretenția sa
de a se considera moștenitoarea vechii Masonerii numită operativă..., de aceea trebuie să redăm o
foarte mare autonomie lojilor, pentru că numai ele, regăsindu-și răădăcinile, sunt în măsură să
insufle un nou elan... Într-un cadru mult mai restrâns care a ascuns autonomia sa, devine posibilă
lucrarea pentru reconstruirea unei loji, dacă toți participanții urmăresc același scop: regăsirea stării
de spirit care îi anima pe îndepărtații lor predecesori și a instrumentelor de care ei dispuneau.
Sincer, cred că acest lucru este posibil!...
În Timp, aceste interpretări a la carte au predominat în detrimentul unei viziuni globale și
unificatoare a Masoneriei ”revizuită” de Rene Guenon, pe care unii, puțini la număr au încercat să o
promoveze... Frații conștientizează că a rămâne cu mâinile în sân observând derivele aberante ale
Franc-Masoneriei, mulțumindu-ne ca acest lucru să treacă, reprezintă o adevărată trădare față de
înaintașii din secolele trecute! Ca să trecem la fapte, trebuie ca deviza pe care o descoperim în
ultimul stadiu al parcursului nostru individual în Ritul Scoțian Antic și Acceptat să nu fie altceva
decât o promisiune pioasă: ”Să vrei și să îndrăznești!”
"The Future of Freemasonry”
Este un studiu sociologic publicat pe 9 martie 2021 de către o instituție independentă, non-
masonică, studiu care se referă la Franc-Masonerie despre care circulă în societate și în mass-
media cele mai fanteziste scenarii[1]: Social Issues Research Centre (SIRC) din Oxford este o
organizație care studiază probleme sociale și de stil de viață, mode socio-culturale și relații sociale.
Raportul SIRC asupra Masoneriei demontează câteva mituri despre această organizație, mituri
valabile în primul rând în Regatul Unit al Marii Britanii:
1. contrar a tot ceea ce știm, Masoneria nu este un ghem de secrete și opacitate, ci, demonstrează
o deschidere reală și transparență;
2. deși se spune că această organizație nu mai are nici o relevanță astăzi, raportul SIRC o prezintă
ca extrem de implicată în contemporaneitate;
3. Masoneria are o activitate caritabilă intensă și un rol important în comunitățile locale. Membrii
organizației cultivă valori morale precum bunătatea în comunitate, atenția acordată celorlalți
semeni, onestitatea în afaceri, politețea și, nu în ultimul rând, caritatea; masonii sunt cea mai mare
instituție filantropică din Regatul Unit al Marii Britanii, după Loteria Națională, și au realizat
contribuții majore pentru țările lovite de dezastre naturale, de exemplu.
Cercetătorii au fost interesați, în legătură cu acest subiect, și de nevoia Oamenilor contemporani

pentru ritualuri, nevoie ce explică longevitatea organizației. Iată principalele idei din conținutul
raportului ”The Future of Freemasonry”:
Centrul de Cercetare a Problemelor Sociale (SIRC) a fost încântat să primească o abordare din
partea Marelui Secretar al Marii Loji Unite din Anglia (UGLE) pentru a explora rolul și relevanța Franc-
Masoneriei în societatea de astăzi și în viitor. În cercetarea noastră preliminară am consultat câteva
texte moderne despre Franc-Masonerie, precum și resurse online pentru a ne ajuta să identificăm
temele centrale ale cercetării. Un lucru care a devenit imediat evident a fost că noțiunea de Franc-
Masonerie ca „societate secretă” era în mod clar inadecvată. În cartea lui Tobias Churton, ”The
Freemasonry: The Reality” de exemplu, am găsit mai mult sau mai puțin tot ce trebuie să știm
despre principiile centrale ale mișcării și ritualurile asociate cu aceasta. Ne-a surprins și concluzia
lui că: „Masoneria nu poate fi asociată pentru totdeauna cu sindromul societății secrete. Nu este o
societate secretă, deși atunci când a fost persecutată că este secretă a fost interesată să devină
discretă. Dar o societate sănătoasă va promova o mai mare deschidere și înțelegere pentru toți. Nu
este bine ca Franc-Masoneria să se ascundă; nu mai are secrete comerciale de apărat”.
22
Cuvânt MASONIC
O serie de alte cărți au deschis lumea Masoneriei spre inspecție, inclusiv detaliile ceremoniilor
de inițiere.” The Craft” a lui John Hamill a oferit o relatare foarte utilă despre originile și istoria
Franc-Masoneriei engleze, risipind o serie de mituri în acest proces, în timp ce ”Freemasonry: A
Celebration of the Craft”, editată de John Hamill și Robert Gilbert, a ilustrat „idealurile” și „virtuţile”
Franc-Masoneriei. Pe lângă aceste lecturi esențiale, am examinat și conținutul site-ului propriu al
UGLE (http://www.ugle.org.uk) care găzduiește o serie de informații și articole de opinie scrise de
masoni seniori. A început să se formeze un răspuns la problemele puse de Marele Secretar al UGLE.
Ne-am propus să examinăm relevanța a două dintre principiile Franc-Masoneriei în Marea Britanie în
secolul al XXI-lea – cel de „Iubire fraternă” și de „Relief” – traduse în termenii mai familiari din științe
sociale ca „afiliere” și „altruism” – și problemele adiacente, legate de caritate. Am explorat, de
asemenea, dacă există o dorință pentru a practica un anumit ritual în viața noastră modernă. Am
vorbit cu membrii lojilor masonice din toată țara și discuțiile au fost orientate spre viitor – în ce
măsură, în opinia lor, ar trebui să evolueze Franc-Masoneria în secolul al XXI-lea? Pentru ca aceste
discuții să aibă loc, a trebuit să testăm pretențiile Franc-Masoneriei pentru deschidere și
transparență. În plus, am examinat legătura dintre Franc-Masonerie și comunitatea mai largă,
constituită în grupuri de discuție cu participanți care nu erau masoni. În aceste discuții am fost
preocupați de aceleași probleme ca și în interviurile cu franc-masoni. Am examina, de exemplu,
prezența sau necesitatea unui element de ritual în viața noastră, nevoia noastră de apartenență,
modurile în care ne exprimăm generozitatea față de ceilalți și măsura în care viața noastră de zi cu
zi implică comportamente rituale. Am încercat să aflăm cât de diferiți sunt masonii de alți Oameni în
aceste contexte? În ce măsură Franc-Masoneria îndeplinește nevoi atemporale și dorințe pe care
toți, într-o măsură sau alta, le împărtășim?
Raportul SIRC la care ne referim este, din câte știm, o relatare a primului studiu, care a fost
comandat de franc-masoni unui corp non-masonic. Nici unul dintre membrii SIRC implicați în
proiect nu este franc-mason, fapt care a stârnit surpriză și bun venit în egală măsură din partea
membrilor lojilor pe care i-am întâlnit. ”Mulți au văzut Franc-Masoneria ca pe o oportunitate de a
comunica „despre ce este de fapt meșteșugul” unui public mai larg și au oferit dovada, dacă era
nevoie, a deschiderii predominante care trebuie să existe în rândul fraternității franc-masonice. În
calitate de străini, desigur, nu am experimentat din prima mână cum este cu adevărat să fii mason
în societatea pluralistă de astăzi, care este, în moduri fundamentale, foarte diferită de societatea
care a predominat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a fost formată pentru prima dată Franc-
Masoneria (speculativă – n.n.); ne-am confruntat cu dilema antropologului social care, așa cum a
spus un mason, nu poate decât să „zgârie suprafața” moravurilor (normelor și valorilor) aflate în
centrul studiului SIRC”.
Numai ideile relatate mai sus le-am găst comentate în studiul întreprins de SIRC. Le
considerăm incomplete pentru a da un răspuns, chiar și parțial temei enunțate în titlul acestui
subcapitol, care sună atât de generos: ”Viitorul Franc-Masoneriei”, iată o temă universală, care
presupune un răspuns general valabil, dar și răspunsuri particulare, pe țări în care există obediențe
masonice active.
Cităm, în consecință, opinia unui istoric de marcă al Franc-Masoneriei, Christian Jacq: ”Este
imposibil a defini cu certitudine viitorul Masoneriei. Este sigur că Masoneria umanistăși frățească
este astăzi predominantă, pe când tendințele inițiatice adună doar puțini adepți. dar, am constatat
că, de multe ori în cursul Istoriei Masonice, niște minorități repuneau în discuție destinul Ordinului și
se aflau la origina unor mari tulburări; este suficient să reamintim, evenimentele de la 1717”[1].
Franc-masonul Pierre Mariel explică în termenii următori caracterul etern al Franc-Masoneriei:
”Simbolul este esența însăși, rațiunea de a fi a Masoneriei. Ceea ce este vizibil este reflexul aceea ce
este invizibil. Ori, dacă noi aceștia, masonii, ne exprimăm prin simboluri, nu o facem pentru a ne
deosebi de ceilalți Oameni, ci, numai ca urmare a unei necesități inerente oricărei cunoașteri
adevărate.. Scopul simbolurilor nu este deci de a ascunde. Scopul lor este de a le selecționa pe cele
care, integrându-le, se arată demne de Adevăr. Marele secret al Masoneriei, care nu poate fi trădat
de nimeni, este cel al semnificației profunde a simbolurilor sale
23
Cuvânt MASONIC
Franc-Masoneria a străbătut secolele fără a-și pierde caracterele inițiatic și fratern; în paralel cu
frățiile masonice, vremurile contemporane au creat și alte frății: a parlamentarilor, artiștilor,
cadrelor didactice etc. Toate acestea prevestesc un viitor bun Franc-Masoneriei, care ”ar trebui să
rămână o societate dedicată fericirii Omului și care să se străduiască a construi o lume niciodată
împlinită - în rândul societăților tentate de introspecție și de căutarea unei etici noi, Franc-
Masoneria apare ca un antidot serios al individualismului, al disprării și al imobilismului”.
Noi apreciem că răspunsul la o întrebarea ”Care este viitorul Franc-Masoneriei”, este chiar
răspunsul pe care îl dăm fiecare dintre noi, masonii, în activitatea noastră de zi cu zi, ca membri ai
societății/statului, dar și obedienței masonice din care facem parte, ilustrat atât de frumos în
proverbul românesc, ”Omul sfințește locul”.
În 1931, în Prefața la a opta ediție a cărții sale fundamentale pentru Masonerie, ”Ritualul
Ucenicului” cu geniul său profetic spunea următoarele cuvinte valabile, apreciem noi și azi la
aproape 100 de ani de la scriera lor: ”Când totul conspiră să-i scutească pe contemporanii noștri de
chinul de-a gândi, este nevoie de o instituție în stare să reînvie tradiții amenințate de uitare. Avem
nevoie de gânditori, iar învățământul nostru universitar nu-i poate forma; gânditor nu este cel care
știe foarte multe. Memoria lui nu este supraîncărcată de amănunte inutile. Este un spirit liber care
nu trebuie nici catehizat, nici îndoctrinat. Gânditorul se produce pe sine: el se naște din opera sa.
Franc-Masoneria știe acest lucru și se ferește să impună dogme. Contrar bisericilor, Masoneria nu se
pretinde a fi în posesia Adevărului; în Masonerie, care se mulțumește să vegheze contra erorii,
fiecare este îndemnat să caute Adevărul, Dreptatea și Frumosul. Franc-Masoneria respinge cu
dezgust frazele și formulele prin care spiritele mărginite arborează zorzoanele falsei cunoașteri.
Pentru a-i obliga pe adepți să gândească, ea își învăluie învățătura în alegorii și simboluri și
îndeamnă, în felul acesta, la reflecție, în scopul de a-i obișnui să înțeleagă și să străvadă. Străduiți-
vă, așadar, prea iubiți frați, să deveniți clarvăzători în cel mai bun sens al cuvântului. În Masonerie nu
veți putea ști decât ceea ce ați găsit voi înșivă. Ar fi, de aceea, nefolositor să vă vorbesc acum mai
pe larg. Date fiind însă înclinațiile atât de puțin meditative ale timpurilor de față, masoni cu
experiență au crezut de cuviință să vină în întâmpinarea delăsării existente deja în spiritul vremii
noastre”.
NU știm acum dacă Franc-Masoneria secolului nostru își va regăsi identitatea specifică Timpului
și vremurilor de azi, dacă își va rezolva criza identitară cu care se confruntă peste tot în lume… Dacă
își va regăsi identitatea, va rămâne în continuare o instituție esențială a societății umane, iar dacă
nu-și va rezolva criza identitară, va rămâne o instituție din ce în ce mai puțin înțeleasă, căutată și
frecventată de noi, Frații…
24
Cuvânt MASONIC
RĂSCOALA LUI HOREA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN
VIOREL DĂNACU 33
MARE MAESTRU
Vă scriu câteva gânduri ale cărui mesager sunt, după mult timp de discreție și de lucru cu mine
însumi, pentru a cunoaște în profunzime învățăturile masonice, care mi-au animat și marcat viața.
Fie ca bunul Dumnezeu, Marele Creator al Universului, să-mi insufle cele mai frumoase gânduri,
despre o viață frumoasă, spirituală, morală și luminată, pentru a le împărtășii cu voi dragii mei
confrați și surori, de o aceeași ființă națională, astfel ca împreună să clădim acel templu ideal al
umanității, în care oamenii să traiască în armonie, în pace și iubire față de semenii noștri.
Aceste gânduri, îmi dau totuși speranța amintirilor, unor lumini ale timpului de mii de ani, ca să
le rememorăm fiecărei generații, atunci când spiritul ne deschide larg fereastra spre o gură de aer
curat, lumini care au făcut posibilă evoluția omenirii spre diverse forme de organizare și
conviețuire.
O mare lumină, a fost la vremea când omenirea dorea să scape de biruri, sclavie, nedreptate, a
fost reprezentată de o serie de răscoale făcute în decursul timpului, printre care și Răscoala lui
Horia, Coșca și Crișan din 1784, amintind an de an, generațiilor de azi și comemorând eroismul lui
Horia, Cloșca și Crișan, eroi și deopotrivă martiri ai neamului românesc.
Răscoala din 1784 sau „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o revoltă a țărănimii iobage
din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. Au participat iobagii români,
maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din
Maramureș, meșteșugari, preoți etc. A izbucnit la 2 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara și
s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către
autorități.
VASILE URSU NICOLA - DUPĂ PORTRETUL AFLAT LA BISERICA DIN COMUNA NATALĂ
25
Cuvânt MASONIC
Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele,
cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea
monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, cotropise păduri, pășuni și multe terenuri agricole
ceea ce îi nemulțumea pe țărani. Au mai fost supuși unor obligații privind mineritul, construirea de
cuptoare, transportul lemnului și al minereului, ca și la plata unor impozite. Iobagii aveau voie să se
căsătorească numai cu aprobarea nobililor.
Împărăteasa Maria Tereza a decretat toleranță pentru românii de religie ortodoxă sau neunită din
Transilvania și le-a admis numirea unui episcop orthodox. Fiul ei, Iosif al II-lea, a ajuns prima oară în
Transilvania când era asociat la tron, în 1773. În timpul călătoriei a adunat aproximativ 19.000 petiții.
Conducătorul răscoalei, Horea, a fost de patru ori la Viena, pentru a-i prezenta împăratului
nedreptățile la care sunt supuși țăranii români din Transilvania, ultima audiență fiind în aprilie 1784.
Despre aceste întâlniri ale lui Horea, cu împăratul Iosif al II-lea, s-a vorbit în decursul timpului în
fel și chipuri, multe imaginații, presupuneri că Horia ar fi chiar și mason, că participă la întruniri
masonice alături de împăratul Iosif al II-lea, toate au rămas secrete în negura timpului despre care
unii zic, că le devăluie în ultima vreme, ca fiind adevărate.
Am văzut articole în presă, ale unor domni care au scris despre apartenența lui Horia la
masonerie, chiar și eu am crezut acest lucru într-un timp, chiar am și îndemnat frații din
respectabila lojă ,,Horia, Cloșca și Crișan,, pe care am consacrat-o la Alba Iulia, cu ani mulți în urmă,
să construiască un monument în memoria lui Horia, ceea ce au și făcut, Monumentul Candelă,
reprezentând două mâini gigantice din bronz, susținând în mână un recipient în formă de cord,
reprezentând inima lui Horea, unde să fie pus petrol și cu un fitil, care să fie aprins și să ardă ca la
monumentul eroului necunoscut din parcul Carol din București.
Personal am solicitat la custodele Muzeului masonic, al bibliotecii și arhivelor masonice de la
Viena, să îmi scoată din arhivele lor masonice, dacă găsesc ceva scris despre Horia, zis Vasile Ursu
Nicola, pentru că noi fiind loji de cercetare și studiu masonic, suntem interesați despre acest lucru,
reamintind că împreună suntem membrii ai Asociatiei Muzeelor, Bibliotecilor, Librăriilor și Arhivelor
Masonice cu sdiul la Bruxelles(A.M.M.L.A.) și ne revedem la toate reuniunile masonice ale A.M.M.L.A.
Nu au gasit nimic până în acest moment, motiv pentru care sunt sceptic că ar exista ceva scris
despre apartenența lui Horea la masonerie. Poate aceste scrieri au existat și nu au mai fost păstrate,
trecând totuși 239 de ani de atunci.
Întâlnirile lui Horea cu împăratul erau pur informaționale și de strategie a derulării evenimentelor
ce urmau să aibă loc în Transilvania, Horea fiind considerat reprezentant al tărănimii iobage din
România.
Lojile masonice de la aceea vreme erau atât de secrete, încât nu cred că își permiteau să facă
parte din ele, frați din alte țări, având în vedere cutuma masonică, constituțională, că poți fi mason,
doar într-o singură lojă și aceea, cea din locul unde fratele respectiv are domiciliul.
Este posibil ca la curtea împăratului, Horea să fi cunoscut oameni care în particular, erau și
membrii ai unor loji masonice, asta este altceva.
Folosirea de către Horea în scrisorile lui, găsite astăzi, a cuvintelor: dragi frați, iubiți frați, este o
formulă de adresare a vremurilor, frați de chinuri, frați de umilire, de suferință, frați de credință,
deci nu cred că se referea la frați de lojă, frați masoni, frați suntem și azi, întru credința ortodoxă,
frați de o aceași ființă națională, frați și surori.
26
Cuvânt MASONIC
În concluzie, voi solicita și la alte instituții din Viena, în continuare și la masonerie, să identifice
orice scrieri despre posibila apartenență a lui Horia, la masoneria din Viena sau din altă țară.
În vara anului 1784, împăratul Iosif al II-lea a dispus o conscripție militară, în cadrul regimentelor de
graniță; cei înrolați să primească arme și să nu mai facă slujbe iobăgești, iar pământurile și casele pe
care le aveau în folosință vor deveni ale lor. Conscripția a fost anulată de guvernatorul Transilvaniei,
Samuel von Brukenthal, sub presiunea nobililor maghiari care își simțeau amenințate privilegiile de
clasă, ceea ce i-a nemulțumit și mai mult pe țărani.
Apropo de guvernatorul Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, eu am consacrat o lojă ,,Samuel
von Brukenthal", la Sibiu, condusă chiar de directorul Muzeului Național Samuel von Brukenthal,
domnul Sabin Luca, muzeu care păstreaza toată colecția de decoruri masonice, vestimentație
masonică, obiecte și documente masonice ale acestei loji, nu am găsit nici o urmă aici despre Horea,
zis Vasile Ursu Nicola.
În 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal din Brad, a venit Crișan cu vestea că Horea a adus noi
porunci de la împărat, pe care le va comunica în duminica viitoare (31 octombrie 1784), la biserica
din Mesteacăn, îndemnându-i pe iobagi ca în acea zi să vină cât mai mulți, sau cel puțin 4-5 din
fiecare sat. Duminică s-au întrunit aproximativ 500- 600 de țărani iobagi, iar Crișan le-a arătat o
cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să
îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie
grăniceri în regimentele împărătești. Iobagii, la îndemnul lui Crișan, se hotărâră să plece la Alba Iulia
pentru a se pune în slujba împăratului.
În ziua de 4 noiembrie 1784, cete de țărani ard castelul baronului Anton Iosika din Brănișca pe
valea Mureșului, iar în cele 2 zile următoare țăranii distruseră și arseră toate curțile nobililor din
comunele Sulighet, Bretea, Ilia, Sârbi, Gurasada, Tătărești, Leșnic, Dobra, Roșcani, Geoagiu de Jos
etc. O mulțime de nobili, preoți și civili au fost batjocoriți și uciși, de răsculați.
La 11 noiembrie, Horea adresează nobilimii refugiate în oraș un ultimatum, care rezuma ideile
politice și sociale ale răscoalei (deși istoricii au arătat că documentul nu a putut să fie redactat de
liderii răscoalei, care nici nu erau în zona respectivă și nici nu știau să scrie; mai mult, documentul
este identic cu un act redactat la curtea imperială de la Viena, o propunere a consilierului Borie,
trimisă Mariei Tereza):
„Nobilul comitat, împreună cu toți stăpânii de moșii și cu toată seminția lor, să jure pe cruce;
nobili să nu mai fie, ci fiecare dacă va putea găsi o slujbă să trăiască din aceea. Nobilii stăpâni pe
moșii să părăsească odată pentru totdeauna moșiile nemeșești. Și ei să plătească dare ca poporul
de rând. Dacă comitele și nobilii stăpâni de moșii se vor învoi la aceasta, țăranii le făgăduiesc pace,
iar în semnul păcii să ridice pe cetate, pe la marginile orașului, pe prăjini cât mai înalte, steaguri
albe”.
Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Guvernul din
Viena a intervenit și la Constantinopol, pentru ca turcii să nu dea azil răsculaților transilvani. Prin
trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea și Cloșca au fost
prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului. Academicianul David Prodan amintește că, în
momentul prinderii „Horea scoase o mînă de hîrtii din sîn și le aruncă în flăcări. Țăranii, ocupați fiind
cu legarea, nu le-au putut salva”. Este vorba despre țăranii Ștefan Trif și Nuțu Matieș, alături de alți 5
țărani care au participat la prinderea lui Horea. Arestații au fost depuși la Alba Iulia.
S-a constituit o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic, care a cercetat
desfășurarea răscoalei și pe cei trei conducători ai acesteia.
Crișan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost supuși celei mai grele pedepse
prevăzută de Constitutio Criminalis Theresiana, prin frângerea cu roată.
În ziua de 28 februarie, orele 9:00, a început procesiunea execuției. Horea și Cloșca au fost
transportați în două care separate, având alături până în momentul execuției pe preotul Rațiu, din
Maierii Bălgradului. Procesiunea era încadrată de un escadron de cavalerie de Toscana și
aproximativ de 300 de pedestrași și husari. Pe Dealul Furcilor (astăzi Dealul lui Horea), în jurul
podiumului amenajat, au fost aduși cu forța între 2.500-3.000 de iobagi români, câte trei tineri și trei
bătrâni, din peste 400 de sate din cele patru comitate apropiate, unde s-au desfășurat principalele
evenimente ale răscoalei.
27
Cuvânt MASONIC
Execuția prin tragere pe roată s-a desfășurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost
executat Cloșca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea,
căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, pe nume Grancea Rakoczi din
Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul. Conform sentinței, organele
interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă
în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru intimidarea poporului.
Corpul lui Crișan a fost tratat în aceeași manieră.
Răsplata promisă și dată de împăratul de la Viena pentru cei care s-au implicat în prinderea
conducătorilor răscoalei a fost imediată. Din lucrarea academicianului David Prodan, „Răscoala lui
Horea“, volumul II, reiese că cei șapte țărani moți care i-au prins pe Horea și Cloșca urmau să
primească 600 galbeni (n.r. monedă de aur) și să fie eliberați din iobăgie, iar pădurarul responsabil
de planul prinderii 100 de galbeni. Premiați urmau să fie și țăranii români care l-au trădat pe Crișan,
cu 30 de galbeni, dar și o medalie de aur pentru protopopul ortodox Iosif Adamovici și 70 de galbeni
pentru cei care au participat de prinderea lui Crișan. „Dar pentru ca această recompensă să-și
atingă în cel mai înalt grad scopul, se știe că împărțirea premiilor s-a efectuat cu solemnitatea
necesară, în prezența mulțimii care se adună obișnuit în zilele de târg“, notează David Prodan.
Conform ordinului împăratului, ca “toți românii care vor fi neîndoios cunoscuți că au comis
maltratări, să fie mutați cu vitele și ustensilele lor”, sute de moți au fost strămutați în Banat și
Bucovina.
PRIMA EDIȚIE A DOCUMENTULUI

SUPPLEX LIBELLUS VALACHORUM,
PUBLICAT LA CLUJ ÎN 1791
Moților li se acordă libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale

și a legării de glie (august 1785), căsătorii fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură.
Răscoala a avut un larg ecou în străinătate. Din Austria până în Portugalia, din Germania până în
Italia s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii
răscoalei. Unii oameni de cultură și filosofi au apărat și explicat acțiunea țăranilor. Lui Horea i s-a
atribuit, cu precădere de către presa europeană, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit "Rex
Daciae". În îndepărtatul Stockholm, revolta țăranilor ardeleni conduși de Horea a fost urmărită prin
dese corespondențe cu Viena, Sibiu și alte centre europene. Decenii mai târziu, povestea
răsculaților a fost transpusă într-o piesă de spectacol, numită Horia și Cloșca sau banda lotrilor din
Ardeal, jucată în mai multe orașe suedeze.
Concluzia este, că nu știu cât de drag îi era împăratului de Horia, ci doar se folosea de el, pentru
că a pus recompense pe capul lui ca să-l prindă, asta arată că este departe adevărul, că Horea era
posibil și mason, că de aceea vezi doamne era primit și de împărat, rămâne doar o supoziție.
Referitor la povestea răsculaților că a fost transpusă într-o piesă de spectacol, numită Horia și
Cloșca sau banda lotrilor din Ardeal, jucată în mai multe orașe suedeze, frații din cadrul Marii Loji
Naționale a României-Lojile de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice și frații și surorile din
cadrul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris București, vor reproduce acest spectacol și
îl vor prezenta public și în România în viitor.
28
Cuvânt MASONIC
Noi vom aprinde Candela Monument și în acest an, ca de fiecare data, la 28 februarie,
comemorând tragerea pe roată a martirilor și deopotrivă eroilor, Horea, Cloșca și Cloșca. Un frate va
depune o coroana de flori din partea fraților din Marea Lojă Națională a României-Lojile de
Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice și a fraților și surorile din cadrul Centrului Regional de
Studii Francmasonice Paris București.
Când am dezvelit Monumentul Candelă, amplasat în fața monumentului construit de copii în
memoria lui Horea, Cloșca și Crișan, am făcut un parastas oficiat de urmașul preotului Rațiu, cel
care i-a dat ultima comunicatura lui Horea,s-au împărțit 500 de căni cu simbolurile masonice și ale
Monumentului Candelă, inscripționate pe ele și pline cu vin, la cele peste 300-400 de participanți
din toată Transilvania, civili, militarii călare pe cai, tulnicăresele din Apuseni, a fost un eveniment
mult mediatizat apoi, astfel că de atunci și până azi și pe viitor, de fiecare dată la 28 februarie ale
fiecărui an, vin toate oficialitățile publice, politice, asociații de cultură, scolare, din toată
Transilvania și din toată țara, să depună coroane de flori, în memoria martirilor și deopotrivă eroilor
Horea, Cloșca și Crișan.
Fie ca Marele Creator al Universului, să ne dea forța, puterea și înțelepciunea de a ne cunoaște
trecutul, isoria neamului nostru, cinstind toate eveniemntele mărețe care au început de la Mihai
Viteazu, acum peste 500 de ani, încoace, culminând cu Mare Unire de la 1918, toate având un singur
țel, eliberarea țăranilor de sclavie, acordarea de drepturi și libertăți pentru toți românii.
Pace vouă tuturor eroilor neamului românesc, Dumnezeu să vă odihnească în pace și să rămâneți vii
lumini, în memoria noastră colectivă, în vecii vecilor Amin!
Am zis!
29
Cuvânt MASONIC
EMANCIPAREA ŞI DEZROBIREA CULTURALĂ A

DOBROGEI – OPERĂ A FRANCMASONERIEI ROMÂNE ŞI
UNIVERSALE
OANA DUGAN
Odată cu războiul de Independenţă de la 1877, Dobrogea este realipită la Patria-mamă. În timpul

războiului ruso-turc, Dobrogea fusese ocupată de trupele ţariste, din aprilie 1877 până în noiembrie
1878. Într-o proclamaţie emisă pe data de 14 Noiembrie 1878, cu ocazia alipirii Dobrogei, domnitorul
Carol I garanta tuturor locuitorilor provinciei că România îi va ocroti. De altfel, în numeroase ocazii,
regele şi-a exprimat iubirea faţă de noua provincie şi a promis că Dobrogea va constitui punctul
asupra căreia grija guvernării se va concentra în chip deosebit.
„Voi de acum atârnaţi de un Stat, unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea desbătută şi încuviinţată
de naţiune hotăreşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirei: viaţa, onoarea
şi proprietatea, sunt puse sub scutul unei constituţiuni pe care ne-o râvnesc multe naţiuni străine.
Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre, vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le
va putea lovi, fără a-şi primi legiuita pedeapsă“.
Din punct de vedere legal, România a rupt relaţiile diplomatice cu Imperiul Otoman pe data de 10
aprilie 1877, în timp ce Rusia a declarat război Porţii pe 12 aprilie, iar trupele ruse au traversat
frontiera românească şi au avansat spre Dunăre. „În virtutea acestor evenimente, autorităţile
române au ales data de 11 aprilie 1877 ca marcând sfârşitul dominaţiei otomane în Dobrogea şi,
retrospectiv, ca începutul administraţiei statului român în provincie (şi nu data de 14 Noiembrie, ce
marcase luarea în posesie efectivă a Dobrogei). (Iordachi, 2002)
Data de 11 aprilie 1877 ca sfârşit al dominaţiei otomane în provincie a fost stipulată ca atare în
Legea privind organizarea Dobrogei din 1880 şi în Legea proprietăţii în Dobrogea din 1882. În războiul
ruso-turc, România fusese o ţară co-beligerantă care îşi câştigase independenţa pe câmpul de
luptă, înainte de stipulaţiile şi condiţionările adoptate mai apoi de Tratatul de la Berlin. Selectând
această dată, autorităţile române doreau să afirme că, încă de la începutul războiului, Dobrogea
intrase sub administraţie românească.
Începutul legal al administraţiei române în Dobrogea la data de 11 aprilie 1877 a generat însă
numeroase controverse diplomatice între România şi Imperiul Otoman. „În 1882, după adoptarea
noii legi privind proprietatea în Dobrogea, diplomaţia otomană a obiectat că, deoarece din punct de
vedere juridic imperiul a pierdut drepturile teritoriale asupra Dobrogei numai în momentul adoptării
Tratatului de la Berlin (13 iulie 1878), data de 11 aprilie 1877 adoptată de legislaţia română ca marcând
sfârşitul autorităţii otomane în provincie reprezenta o încălcare a suzeranităţii statului otoman.
Prin urmare, statul otoman considera valabile în Dobrogea actele pe care le eliberase în perioada
11 aprilie 1877-13 iulie 1878. Aceste obiecţii au fost însă respinse de România“ (Iordachi, 2002).
Populaţia dintre Dunăre şi Marea Neagră fusese împuţinată de frământările militare. „Din cauza
importanţei sale strategice, Dobrogea a fost deseori scena unor confruntări militare în timpul
războaielor ruso-turce (1768-1878). Aceste confruntări au creat deseori anarhie în sistemul
administrativ local şi au generat mari fluctuaţii ale populaţiei, ceea ce a afectat balanţa
demografică şi relaţiile inter-etnice din provincie. Astfel, între anii 1770 şi 1784, circa 200.000 de
tătari din Crimeea s-au refugiat în Dobrogea. În urma devastatorului război din 1828-1829, populaţia
Dobrogei a scăzut la 40.000 de locuitori, crescând apoi la 100.000 în 1850 prin reîntoarcerea celor
plecaţi, dar şi prin colonizări masive. După Războiul Crimeii (1853-1856), Dobrogea a fost din nou
repopulată cu peste 100.000 de tătari din Crimeea şi cerchezi din Kuban şi din Caucaz, cărora li s-au
atribuit sarcini militare şi au acţionat ca o categorie privilegiată de trupe de frontieră.În fine,
războiul din 1877-1878 şi regimul ocupaţiei ruseşti în provincie a dus la emigrarea unui număr
semnificativ de musulmani din regiune, estimat la circa 90.000 de persoane. La sfârşitul războiului,
se impuneau astfel măsuri urgente de reconstrucţie economică, de stabilizare a administraţiei, de
repopulare a provinciei, precum şi pentru crearea unor condiţii de integrare şi de dezvoltare
economică a acesteia, în raport cu potenţialul său.
30
Cuvânt MASONIC
Este momentul în care reconstrucţia Dobrogei revine ca un opus moralis francmasoneriei

universale, care, prin „tentaculele” sale din România, lojile masonice aflate sub diverse obedienţe
capătă ca obiectiv comun ridicarea Dobrogei din statutul de paşalâc turcesc. Rolul major în
dezvoltarea şi reromânizarea Dobrogei va reveni francmasonilor Mihail Kogălniceanu – ca ministru
de externe, apoi de interne şi om cu atribuţii administrative depline întru propăşirea naţiunii (şi vom
vedea imediat care i-a fost influenţa directă) şi lui Constantin Moroiu, ofiţerul român de cavalerie,
luptător în Războiul de Independenţă, care alege să se stabilească în Dobrogea cu misiunea de a o
organiza masonic şi de a o alipi şi din acest punct de vedere României, odată cu fondarea Primii Mari
Loji de la noi. Despre Mihail Kogălniceanu, se ştie că a fost iniţiat în Francmasonerie, ca mai toţi
contemporanii săi, la Paris, în loja l’Athénée des Etrangers, în perioada 1845-1847 şi că perioada
franceză a constituit, după propriile-i declaraţii, o etapă în care: „Nu am venit la Paris doar ca să
învățăm cum să vorbim franțuzește ca francezii, ci și să împrumutăm ideile și lucrurile de trebuință
ale unei națiuni atât de luminate și de libere” (Iorga, La Monarchie de juillet et les Roumains). De
altfel, interesul pentru Dobrogea şi nu numai, ci pentru românii de pe ambele maluri ale Dunării, este
reflectat de publicistica lui Kogălniceanu încă din tinereţe. Astfel, în prelegerea inaugurală ținută în
1843 despre istoria națională la nou-înființata Academie Mihăileană din Iași, discurs ce i-a influențat
puternic pe studenții români de la Universitatea din Paris, precum și generația pașoptistă,
Kogălniceanu afirma:
„ ...țara mea este orice loc de pe Pământ unde se vorbeste românește, și istoria națională este istoria
întregii Moldove și Țării Românești, și cea a fraților din Ardeal.”
Însă legăturile cu Masoneria ale tânărului Kogălniceanu se fac încă din perioada când a trecut în
Valahia. În jurul anului 1843, Kogălniceanu era suspectat de autoritățile din Moldova din cauza
entuziasmului său pentru reformă. În 1844 i s-a revocat dreptul de a ține prelegeri de istorie. În timp
ce călătorea în Viena ca reprezentant secret al opoziției politice moldovene (încercând să se
apropie de Metternich și să discute despre detronarea lui Sturdza) i-a fost suspendat pașaportul.
Întemnițat pentru scurt timp după revenirea la Iași, trece în Valahia şi se implică în politica din Țara
Românească, ajutându-l pe prietenul său, Ion Ghica: în februarie, în timpul unei sărbători
naționaliste, a călătorit la București, unde s-a întâlnit cu membrii organizației secrete Frăția și cu cei
ai aripii sale politice legale, Soțietatea Literară (printre care se numărau Ghica, Nicolae Bălcescu,
August Treboniu Laurian, Alexandru G. Golescu și C. A. Rosetti. Revenind însă la Dobrogea post
Războiul de Independenţă, misiunea lui Kogălniceanu a fost aceea de a stabiliza revenirea Dobrogei
la Patria- mamă. Discursul său din 9 mai 1877 din fața Parlamentului a arătat că guvernul român
consideră că țara a renunțat la suzeranitatea otomană. A doua zi, pe 10 mai 1877, Parlamentul a
votat declarația de independență, pe care principele Carol a acceptat-o. În anul care a urmat,
Kogălniceanu a depus eforturi pentru a obține recunoașterea independenței de către toate statele
europene și a afirmat că politicile guvernului său se centrează pe „transformarea cât mai rapidă a
agențiilor diplomatice și consulatelor străine din București în legații”. La sfârșitul războiului, el și
Brătianu s-au aflat în fruntea delegației României la congresul de la Berlin. În această calitate, ei au
protestat împotriva ofertei Rusiei de a schimba Dobrogea de Nord (anterior parte a Imperiului
Otoman) cu porțiunea din sudul Basarabiei primită de România prin tratatul de la Paris din 1856.
Decizia finală a conferinței a fost în favoarea propunerii Rusiei, susținută de Gyula Andrássy,
ministrul de externe al Austro-Ungariei și de William Henry Waddington, ministrul de externe al
Franței. Presiuni suplimentare au venit și din partea lui Otto von Bismarck, cancelarul Imperiului
German. Rezultatul a stârnit controverse în România, unde schimbul a fost considerat nedrept,
unele voci cerând chiar acceptarea suzeranității otomane pentru a răsturna situația. În paralel,
Rusia a cerut ca România să-i acorde drept nelimitat de trecere a armatelor prin Dobrogea de Nord,
dar România și alte state europene s-au opus. La acel moment, în urma intervenției lui Waddington,
România a acceptat să se acorde cetățenie tuturor locuitorilor țării, indiferent de religie. În acest
context, intervențiile lui Kogălniceanu au jucat un rol și în politicile etnice privind Dobrogea de
Nord, el cerând mocanilor români să renunțe la stilul lor de viață tradițional și la așezările lor din
Bugeacul devenit acum rusesc şi oferindu-le opțiunea de a achiziționa terenuri în Dobrogea de
Nord. Este momentul decisiv al reromânizării Dobrogei.
31
Cuvânt MASONIC
Interesul personal şi implicarea directă în organizarea şi administrarea românească a Dobrogei a

constituit-o şi replicarea moşiilor sale din Basarabia, în noua regiune alipită ţării. Astfel, episodul ne
este relatat de V. Moţoi în memoriile sale. Acesta a fost printre primii descălecători în Dobrogea
după 1878, contribuind substanţial la dezvoltarea satului Chiorceşme şi a comunei Taşpunar din
această regiune:
„Pe vremea când se pregătea războiul de la1877, taică-meu, Vlad Moţoi, ţinea în arendă moşia Sărata
de pe lângă Leova – moşia Conului Mihail Kogălniceanu. Se-nţelege, cu el la un loc eram şi noi,
creditorii lui, adică eu şi nenea Voicu. Cum s-a făcut pacea după războiul cu turcii, Conul Mihalache,
cum îi ziceam noi, ne-a chemat şi ne-a zis: „măi băieţi, bun aur îmi aduceţi voi ca arendă, dar mă
lipsesc de el – haideţi după mine în Dobrogea şi de vă va fi rău, eu vă dau pe gratis moşia mea. Sunteţi
isteţi, vreau să vă procopsesc. Mergeţi în Dobrogea, că se dă pământ ieftin, ca de pomană. Moş Vlad i-
a răspuns: „Coane Mihai – eu sunt om cu rânduieli bătrâne – mă mişc greu – ducă-se ei, cei tineri, că au
viaţa înainte... Eu m-oi întoarce la bârlogul bătrânesc, în Săcelele neamului meu!... Să-ncerce ei, că tot
o fi mai bine pe pământ cu stăpânire românească decât la streini. Eu am dus jugul a două neamuri, că
de am fost la Săcele, ne-au asuprit ungurii, de am cutreierat Basarabia, un ne-au ţinut pe braţe ruşii.
Ducă-se ei cu Dumnezeu – şi trăiască sub cerul libertăţii, până s-o îndura Prea Sfântul şi de Ardealul
Nostru. (…) Ne era greu să-l lăsăm pe bătrân, dar la nădejdea că vom avea şi noi pământ al nostru,
simţeam o mare bucurie şi un îndemn care ne-a mai dat răgaz. Am despărţit în trei gospodăria
bătrânească de la Sărata şi am început pregătiri de ducă. (…) Conu Mihalache Kogălniceanu – fie-i
pomenirea bună !- ne spusese: „Măi tinerilor, ascultaţi-mă: cât îi Dobrogea de mare, cutreieraţi-o şi
unde v-o plăcea, aşezaţi-vă! Aşa vremuri n-o să apuce neam de neamul vostru. Cumpăraţi pământ cât
de mult şi o să mă blagosloviţi!”
De prisos a spune că mocanii ardeleni via Basarabia ai Kogălniceanului nu au rămas la statutul de

arendaşi. Aceştia au pus bazele micii nobilimi de ţară, care avea să formeze nucleele administrative
ale noului teritoriu realipit patriei. Astfel că Iancu Moţoi, nepotul lui Vlad Moţoi, seva stabili în
Dobrogea, devenind primarul comunei Taşpunar (Fântâna de piatră), ridicându-se social prin
reformele ministrului Kogălniceanu şi construind în juru-i un sat, ridicând apoi o comună cu mai
multe cătune în componenţă, devenind starostele românilor ialomiţeni, brăileni şi mai apoi ardeleni
ce aveau să se aşeze în Dobrogea ca urmare a planurilor Marilor Puteri – via Masonerie, de a ridica
economic Ţările Române. Odată baza socio-administrativă constituită, se impunea structurarea
modernizării şi emancipării ţinutului nou integrat. Este momentul în care intră în scenă Constantin
Moroiu, ofiţerul român de cavalerie care se va stabili la rându-i în Dobrogea, un soi de Ţară a
Făgăduinţei, pe care ministrul mason Kogălniceanu o vedea nu ca pe un teritoriu arid şi pustiu, ci ca
pe un teritoriu mănos, pe care „îl veţi înflori voi, Mocanii!”, fericindu-i pe cei încă în putere: „Ferice de
voi şi copiii voştri că veţi prinde zile mari din viaţa neamului nostru!”
Planul de populare al Dobrogei cu element românesc din toate ţinuturile ţării, dar mai ales din
Transilvania, a fost iar o decizie care a ţinut de motive oculte, „pitrocită” în aceleaşi „laboratoare”
ale lojilor masonice, cunoscut fiind caracterul ardelenilor, inculcat de traiul de veacuri sub puterile
Europei Centrale şi nu sub dominarea socio-religioasă şi culturală a Levantului. Hărnicia, agoniseala,
buna organizare a oieritului, în care mocanii ardeleni erau neîntrecuţi, dar mai ales buna chivernisire
a banului şi înflorirea materială a ţinutului nu se putea face cu element românesc „educat” de
secole de delăsarea şi complacerea în „patimi” inculcate de dominaţia ruso-turcă specifică
Moldovei şi Valahiei. La momentul realipirii Dobrogei, aceasta era „uscăcioasă, cu sate arse, cu
câmpul plin de ciorlani, cu Tătari amărâţi, trăind în sate urâte, fără nici o verdeaţă.”
32
Cuvânt MASONIC
Legăturile dintre Constantin Moroiu şi Mihail

Kogălniceanu nu sunt numai ipotetice şi la nivel
de frăţie masonică. Kogălniceanu însuşi i-a decis
şi trasat rolul pe care Moroiu avea să-l deţină nu
numai în Masoneria română, cât mai ales în
adminsitrarea acestei organizaţii la nivelul
Dobrogei. Miza era majoră şi era de înţeles că
Masoneria dădea tonul schimbărilor şi acceptării
acestora la nivel social. Era garantul reuşitei
modernizării şi emancipării ţării şi urmărea, în
special, consecvenţa cu care, la toate nivelele
societăţii, se implementa noua ordine socio-
economică stabilită pe căile administrative ale
ţării. Era motorul şi garantul occidentalizării
ţinutului şi al României Independente. Astfel că-l
găsim pe Constantin Moroiu într-o legătură
foarte strânsă şi personală cu Mihail
Kogălniceanu, în care căpitanul de cavalerie,
luptător în Războiul de Independenţă, a avut un
prieten bun în Dobrogea şi un frate întru
masonerie.
Astfel că, aşa cum îşi adusese propriii arendaşi în Dobrogea şi-i împroprietărise, Kogălniceanu
cumpărase și vânduse pământuri, case, încurajând stabilirea elementelor românești în provincia
nou revenită la țară. La 4 iunie 1887, Mihail Kogălniceanu cumpăra de la căpitanul Constantin Moroiu,
un imobil din Constanţa. Într-un alt act, Mihail Kogălniceanu apare înscris proprietar de moşie din
judeţul Constanţa cumpărând de la acelaşi căpitan Moroiu, prin avocatul P. A. Holban, care „îl vinde
în starea în care se posedă şi este delimitat de comisiunea de parcelare a pământurilor din Dobrogea”.
În aceeaşi ordine de idei, fiind, după propriile-i consideraţii:
„bătrân şi cam amărât.” (era bolnav de rinichi, n.n.) îşi vinde parte din posesiuni familiei fostului
vechil, întrucât Ioan Moţoiu nota:
„De acum, gândeam noi, aurul pe care-l căram Kogălniceanului ca arendă, ne va rămâne nouă să
trăim aici nişte gospodării ardeleneşti, care să rămână pildă celor ce vor urma nouă. (...) Dorinţa şi
interesul nostru era să avem lângă noi sate frumoase, cu oameni chivernisiţi. Le-am vândut şi lor oi, le-
am îmbunătăţit rasa cailor şi le-am fost la îndemână la nevoie. Ni i-am făcut fini şi cumetri, botezând şi
cununând, ca să ni-i apropiem. La urmă, ca să mă pot impune, m-am dus la prefectul de atunci şi i-am
cerut să mă facă primar, ca să pot face treabă bună cu forţa, acolo unde nu izbutesc cu binele. Buna
mea grijă a fost să nu se oploşească în satul Chiorceşme, din care făceau acum parte şi conacele
noastre, oameni beţivi, intriganţi, secături cum s-ar zice, care ar fi putut fi exemplu rău şi sâmbure de
zavistie printre ceilalţi. Pe care-l dovedeam hoţ, ticălos, îl porneam cu forţa din sat şi scăpam de el.”
Rolul lui Constantin Moroiu în organizarea masoneriei în Dobrogea, dar şi la nivel naţional, prin
înfiinţarea Marii Loje Naţionale din România a fost unul covârşitor. Alegerea lui Moroiu nu a fost
deloc întâmplătoare. Având o educaţie cazonă şi pornind ca „lupuşor” încă din familie, (fiind nepotul
lui Costache Moroiu, unul dintre primii profesori de la Colegiul Sf. Sava, cu studii în străinătate, de
unde s-a întors, în 1830, acasă, iniţiat în Marele Orient al Italiei. Primind iniţierea în Masonerie în
strinătate şi fiind membru în numeroase loje străine, Moroiu era mai mult decât providenţial şi omul
potrivit la locul potrivitr, dată fiind multietnicitatea Dobrogei, dar mai ales greutăţile de tip ostil-
iredentist cu care noua administraţie românească avea să se confrunte. Populaţia autohtonă,
mixtată, a teritoriului fost parte din Imperiul Otoman, mai ales cea de sorginte turco-tătară nu
privea noua admnistraţie cu ochi buni, dar nu se împotrivea mai mult decât un dispreţ inter-etnic
manifestat pentru o scurtă perioadă de timp. Iancu Moţoi consemnează în memoriile sale:
33
Cuvânt MASONIC
„Acesta (starostele tătar din satul unde au descălecat, n.n.) ne-a primit cu resemnare şi mulţi ani,
cât am trăit noi, am dus casă bună cu întregul sat. De altfel, ei spuneau totdeauna că sunt mai
mulţumiţi cu administraţia românească decât au fost cu cea turcească. Recunoşteau că românii nu-i
socotesc drept duşmani – dimpotrivă, îi tratează egal ca pe coloniştii aşezaţi primprejurul lor.
Învăţaseră foarte bine româneşte unii din ei, cei tineri, şi erau tare mulţumiţi de stăpânirea cea nouă.
De felul lor erau oameni habotnici, îndărătnici, dar erau supuşi şi cinstiţi.”
De departe cel mai periculos şi dificil de adaptat a fost elementul etnic bulgar, care a ridicat
pretenţii asupra Dobrogei încă de dinaintea războaielor balcanice. Aceştia jefuiau, omorau, se
dedau la fapte reprobabile iar stabilizarea lui nu se putea face numai prin impunerea legii, cât mai
ales prin adaptarea de bunăvoie a comunităţii la noile realităţi administrative. Iar aici rolul dominant
de modelare socială l-au avut Masoneria şi Constantin Moroiu. Acesta a fost inițiat în iunie 1874 la
București, în Loja „Înţelepţii din Heliopolis - Les Sages d'Heliopolis” din obediența „Grand Orient de
France”, sub oblăduirea spirituală a Venerabilului Maestru Dr. Carol Davilla. A fost ridicat la sublimul
grad de Maestru Mason un an mai târziu. La acea vreme, GOdF era considerată o Obediență regulară,
ruptura cu „United Grand Lodge of England” (UGLE) intervenind abia în 1877. „Înţelepţii din
Heliopolis” a fost un Atelier de renume, care aduna lideri liberali şi conservatori, precum şi pe cei
mai importanţi bancheri israeliţi, implicaţi în finanţarea dezvoltării economice a tânărului stat. Loja
a reprezentat nucleul de influenţă al aşa-numitei „monstruoase coaliţii” anti-Cuza. Pentru acest
scop, loja a atras militari, cooptaţi pentru planul de îndepărtare a domnitorului şi pregătirea unui
corp armat care să pună în aplicare lovitura de palat. Ofiţerii care l-au arestat pe Cuza, silindu-l să
demisioneze pe 11 februarie 1866, au fost francmasoni, membri ai acestei loji. Vorbim de Fratele
Constantin Pillat, Fratele Alexandru Lipoianu și nu în ultimul rând, de Fratele Anton Costiescu. Asta
pentru că Loja ceruse și obținuse anterior sprijinul GOdF de a interveni pe lângă Marile Puteri ca să
se instaleze monarhia constituțională în România şi astfel să imprime un definitiv drum eruropean
tânărului stat independent. În 1879, Moroiu demisionează din „Înţelepţii din Heliopolis” şi fondează
Loja militară „Steaua Dunării – Estrela del Danubio” sub obedienţa „Grande Oriente Lusitano Unido”.
Ulterior, reunește cea mai mare parte a lojilor de români, aflate până atunci sub obediențe străine:
franceză, italiană, germană, portugheză, etc. și la 8 septembrie 1880, constituie Marea Lojă
Națională Română. Este momentul în care Francmasoneria română trece de la stadiul fărâmiţării în
obedienţe străine la cel de Mare Lojă Naţională. În 1881, Moroiu a fondat „Supremul Consiliu al
României de RSAA” iar până în 1911 este Mare Maestru și Suveran Mare Comandor. Recomandarea
internaţională ca cele două puteri să fie separate administrativ a venit abia la cea de IV-a
Conferinţă a SSCC RSAA din 1929 – Paris (unde România a fost reprezentata de Jean PANGAL 33),
precum şi prin adoptarea punctului 5 din “Principiile de regularitate şi recunoaştere” ale UGLE,
instituite tot în acelasi an. Înainte de Primul Război Mondial, Ordinul nostru Masonic avea
aproximativ douăzeci şi şapte de Loji Simbolice. Moroiu s-a remarcat prin crearea unor puternice
legături între Marea Lojă Națională Română și numeroase loje masonice din lume, devenind chiar
membru de onoare al unora dintre ele. Rolul lui Constantin Moroiu a fost astfel decisiv, acesta
devenind pe bună dreptate fondatorul Francmasoneriei române moderne, prin constituirea şi
recunoaşterea României ca Putere Masonică independentă și Suverană. Dintre atribuţiile majore cu
implicare directă asupra societăţii civile, o amintim pe aceea de înfiinţare de tipografii, cu scopul
evident al propagării noilor direcţii socio-aministrative şi economice.
Prima publicaţie a întregului areal recâştigat s-a născut în vara anului 1879, la Tulcea, numită nu
întâmplător, Steaua Dobrogei, Foaia intereselor locale.
34
Cuvânt MASONIC
Un ziar săptămânal, din care s-au păstrat doar numerele din 27 noiembrie 1879 şi din 3 septembrie
1883, deşi a avut o mai mare longevitate. La 10 mai 1880, apărea la Constanţa, Farul Constanţei, ziar
oficial al judeţului Constanţa. Cu acest prilej, prefectul Remus Opreanu procură prima tipografie a
oraşului. Îi urmează România Trans-Dunăreană şi Triunghiul, iar din 1882 – Gazeta Constanţei, Ecoul
Dobrogei şi Mahmudia. Triunghiul, subtitrat Jurnalul Masoneriei din România, are o apariţie
controversată: întâi la Bucureşti, în mai 1880, până în octombrie 1882, apoi la Mangalia, din noiembrie
1882, până în septembrie 1883, revine la Bucureşti şi îşi încetează activitatea, probabil în 1885. Este
lunar, format in quatro, fără ilustraţii, 8 lei abonamentul pe an. Redactat exclusiv de C. M. Moroiu.
Marele Maestru Constantin Moroiu (aflat ca ofiţer în garnizoana Mangalia, în mai 1882, se îngrijeşte
de constituirea Lojii „Steaua Sudului” la Mangalia şi de apariţia lunară a Triunghiului.
Deşi duce o viaţă cazonă, plasat la o unitate militară de frontieră, într-un oraş abia renăscut la
viaţă românească, el întreţine o permanentă legătură cu lojile din mai toate colţurile ţării, dar şi cu
fraţii din Europa. Mangalia era doar o aşezare cu circa o mie de suflete, un conglomerat etnic în care
unii iniţiaţi aveau nevoie de translatori pentru a învăţa ritualul masonic. Astfel, după venirea lui
Constantin Moroiu la Constanța și Mangalia, orașul port de pe litoralul vest-pontic va cunoaște o
perioadă de emulație pe tărâm masonic. Aici, Moroiu își va îndeplini atât obligațiile impuse de
funcția militară pe care o ocupa, cât și cele masonice, pe care și le asumase, în calitate de mare
maestru al Ordinului Masonic Român. Moroiu îşi duce opera masonică la îndeplinire bazându-se pe o
serie de ofițeri ai armatei române, pe care îi vom regăsi în numeroase loji, inclusiv în cele din arealul
cuprins între Dunăre și Marea Neagră. Înființarea primei loji la Constanța este legată de numele lui
Ștefan Corvin (1844-1913), care va activa după 23 noiembrie 1878 ca medic, atât la spitalul militar,
cât și la cel civil din oraș. . Din publicația lunară Triunghiul aflăm că, în luna mai 1882, prin decizia lui
Constantin Moroiu, Ștefan Corvin fusese autorizat a constitui, în vechea urbe tomitană, o lojă cu
numele Pharul. Astfel, în ședința din 29 septembrie 1882, au fost aleși următorii demnitari: medicul
Ștefan Corvin - venerabil, că-pitanul R. Alexandrescu și locotenentul Ghiță Emanuel -
supraveghetori, I. Iordănescu - orator, sublocotenentul D. Vasiliu - secretar, H. Hagi Artin - tezaurar
și ospitalier, P. Mihăilescu, gr. 32 - mare expert și maestru de ceremonii, N. Costescu - arhitect, T.
Mihăileanu - reprezentant pe lângă Marea Lojă Națională din România și Ioan Petroianu -
reprezentant pe lângă loja „Steaua Sudului” din Mangalia. În ședința din 20 noiembrie 1882, alături de
cei enumerați, Constantin Moroiu și Oreste Cecchi au fost aleși venerabili de onoare ai lojii Farul,
ultimul având încă din data de 7 mai 1882 și calitatea de reprezentant al Supremului Consiliu de Grad
33 al României în Supremul Consiliu de Grad 33 al Italiei. . În februarie 1883, Suveranul Sanctuar de
Grad 33, admițând sub auspiciile sale loja Farul, a constitut-o în lojă capitulară, aceasta acceptând
Ritul Antic Primitiv de Memphis. În aceeași lună, loja „Propaganda de Memphis” din București îl afilia
pe I. A. Seni, membru al celei dintâi loji din vechea urbe tomitană. Din albumul olograf „Cronologia”,
întocmit de colonelul I. T. Ulic, aflăm despre înființarea unui capitul și a nouă loji: Capitulul „Cavalerii
Dobrogei”, „Valea Tulcea”, la 27 martie 1882, Loja „Steaua Sudului” din Mangalia, la 7 mai 1882, Loja
„Pharul” din Constanța, la 29 septembrie 1882, Loja „Gloria Română” din Babadag, la 5 martie 1883,
Loja „Mircea cel Mare” din Medgidia, la 5 martie 1883, Loja „Modestia din Tulcea”, la 6 iulie 1883, Loja
„România Nouă” din Ostrov, la 26 iulie 1884, „Loja Ovidiu” din Medgidia, la 3 august 1884 și Loja
„Steaua Dobrogei” din Constanța, la 8 septembrie 1892. În anul 1905, mai activau lojile: Steaua
Sudului, la Mangalia, România, la Ostrov, și Steaua României, la Babadag, toate aflate sub obediența
Marii Loji Naționale din România.
Dar, de departe cea mai temerară hotărâre a lui Constantin Moroiu, pentru acele vremuri, a fost
aceea de a-și iniția propriile fiice, Maria şi Elena, în Loja „Steaua Sudului” din Mangalia. Iniţierea
acestora nu a fost întâmplătoare, amicul Mihail Kogălniceanu având opinii ferme despre statutul
femeii în Ţarile Române dar şi despre ce acesta trebuia să devină, remarcându-se printr-o înalt
rafinată și întrucâtva emancipată atitudine față de femei, despre al căror gen avea să scrie în 1841:
35
Cuvânt MASONIC
„Femeia, în lexiconul meu, înseamnă o ființă gingașă, slabă, drăgălașă, frumoasă, făcută din flori, din
armonie și din razele curcubeului, capricioasă, ră [rea] câteodată, bună mai multe ori, o ființă făcută
pentru amor, menită a pune în lanțuri pe eroii cei mai neînduplecați, care pentru un zâmbet te face
de-ți vinzi viața din astă lume, și partea din rai din cealaltă lume, care are un suflet ce înțălege tot ce
este frumos, care pentru cel mai mic lucru cateodată plânge și altă dată îi în stare să-și jărtfească
viața, care îi destoinică să facă faptele cele mai mari, care când îi blândă ca o turturică, când turbată
ca o leoaică, care când îi crudă, când miloasă; femeia este un amestec de grații, de bunătate, de
răutate, de duh, de cochetărie de slăbiciuni și de tărie, a căreia mai toată viața se mărginește între a
iubi și a fi iubită; o femeie, în sfârșit, este un ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici hotărî
matematicește, un ceva ce este cel mai rar lucru din Moldova”(...) (cel puțin în Moldova, n.n) „găsești
de ajuns mame, neveste, văduve, fete, slute, șchioape, chioare, vornicese, bănese, pitărese,
negustorițe, bacaliţe, țâgance și alte asemena creaturi ce se nasc, cresc, se mărită, fac copii și mor.
Dar femei, asta-i cam greu" (aldine în original). Cu toate acestea, eseistul rămânea de opinia, relativ
atipică vremurilor sale, că „femeia este făcută pentru alta ceva mai înalt decât a poronci și a căuta
numai prozaicile trebi a gospadăriei; o socot de o mișie mai nobilă în societatea europeană. De aceea,
măcar ca entuziasmul meu pentru Napoleon covârșește toată comparația, totuși nu pot să-i iert
nedreapta ură ce avea pentru Doamna de Staël, numai pentru că era o femeie de geniu.
Astfel că iniţierea fiicelor sale în Masonerie, în 1883, nu a deschis numai calea masoneriei feminine
sau a celei mixte în România, cu mult înaintea Europei Occidentale!, ci, pe lângă o serie de alte fapte
„masonice” dintre care enumerăm: fondarea Supremului Consiliu pentru România din 1882, sau
fondarea Marelui Capitol Royal Arch, din 5 iulie 1882 şi stabilirea de legături cu Supremele Consilii
din Belgia şi Franţa, mai apoi devenirea ca Membru de Onoare al Lojii „Fratellanza Universale” din
Pisa, Italia sau cea din 1883, ca Mare Maestru de Onoare al Supremului Mare Consiliu General de
Misraim din Statele Unite ale Americii, îl situează pe Constantin Moroiu printre masonii cei mai
proeminenţi ai ţării. Iniţierea fiicelor sale prin primirea botezului masonic este un fapt unic în istoria
masoneriei române şi universale, după cum vor aprecia analiştii mai târziu, stârnind reacţii
contradictorii şi conducând, se pare, la retragerea titlului celor două tinere. Dar, faptul a fost
consumat şi calea către Masoneria feminină sau mixtă, larg deschisă.
Faptul că în 1883 şi 1905 devine garant al Suveranului Sanctuar al Marii Britanii şi Irlandei în
Suveranul Sanctuar din România şi că tot în 1883 şi 1905 este ales garant de amiciţie al Supremului
Consiliu din Jurisdicţia de Nord a Statelor Unite ale Americii şi al Supremului Consiliu pentru Mexic în
România sau că în 1886 fondează Loja „Constantin Moroiu” din Cairo, Egipt, iar în ianuarie 1899
promulgă noua Constituţie Masonică, face din PR Mare Maestru Constantin M. Moroiu adevăratul
artizan al dezrobirii şi emancipării Dobrogei dar şi al României moderne. C. Moroiu se va retrage din
activitate în anul 1911, la 77 ani, „obosit de muncă şi de bătrâneţe”, cum îşi motivează actul de
abdicare, lăsându-l ca urmaş pe Prinţul George-Valentin Bibescu 33, ginerele său. Legăturile cu
Francmasoneria europeană şi mondială precum şi activitatea neobosită de a pune pe harta lumii, şi
din punct de vedere masonic, România Independentă, fac din Constantin Moroiu nu numai un amic
şi conlucrător al lui Mihail Kogălniceanu la dezrobirea şi emanciparea României moderne de sub
jugul social şi cultural levantin, ci mai ales un veritabil fondator al noului stat ce îşi va continua
devenirea odată cu reîntregirea de la 1918.
36
Cuvânt MASONIC
SIMBOLURI ALCHIMICE IDENTIFICATE ÎN RITUALUL

DE INIȚIERE
FR COLAC MARIUS ∴
MARE SECUND SUPRAVEGHETOR ‒ MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Francmasoneria transformă un om ignorant și grosier într-un om gânditor și înțelept. Această

transformare se obține printr-o muncă susținută, care se desăvârșește în trei faze: purificările prin
care trece Ucenicul menite să-l conducă să vadă lumina, iluminarea proprie adevăratului inițiat
pentru Companion și transformarea într-un focar luminos pentru cel investit cu demnitatea de
Maestru. Această muncă de perfecționare este reprezentată de Marea Operă a filozofilor hermetici,
masonul trebuind să opereze asupra lui însuși o trasmutație asemănătoare cu cea a alchimiștilor.
Concepția anticilor, în mare măsură pornind de la grecul Anaximandru, prin Aristotel, este că orice
materie este o combinație a patru elemente: foc, aer, opuse apei respectiv, pământului. Conform lui
Paracelsus, apa și pământul formează ”corpul elementar” ( echerul) iar focul și aerul formează
”corpul sideral” (compasul). Iată cum cele patru elemente pot defini alchimic simbolul fundamental
al francmasoneriei.
Recipiendarul parcurge în ordine, în ritualul de inițiere trei încercări (probe) în interiorul Templului:
încercarea Aerului, Apei și Focului. Dar prima lui încercare,este cea în Camera de reflecție, care
reprezintă încercarea Pământului.
În Camera de chibzuință, adică sub Pământ, în întunericul luminat de lumina slabă a lumânării,
recipiendarul vede și intră în contact cu câteva simboluri destul de sugestive: clepsidra, cocoșul,
craniul, vasul cu mercur , sulf și sare, precum și câteva inscripții, pomenind doar de cea alchimică și
anume, V.I.T.R.I.O.L.
Clepsidra, simbol al timpului, este atribut al lui Saturn, planetă având metal corespondent în
alchimie plumbul. Căutăm doar explicații din punct de vedere alchimic: ce rol are plumbul? Plumbul
era folosit în procesul numit cupelație, proces de separare a argintului de aur din mineralele extrase
ce conțineau cele două metale prețioase împreună, cu scopul de a obține Mercur Filosofal, în
primele stadii ale Magnus Opus-lui (Marea Operă). Așa cum scria Robert Amadou, ”cel ce vrea să
lucreze la Marea Operă trebuie să-și viziteze sufletul, să pătrundă cât mai adânc în ființa sa și să
efectueze acolo o trudă ascunsă, misterioasă. Așa cum grăuntele trebuie învăluit în brazda ogorului,
tot așa cel ce aude chemarea lui Dumnezeu trebuie, corectându-se, îndreptându-se, să obțină
sublima transmutație a osuarului natal, infama materie neagră, și să facă din cărbune un diamant
strălucitor, din plumb fără preț, aur pur. El va fi găsit Piatra tăinuită pe care o găzduia într-însul.”
Astfel explicăm, în puține cuvinte, semnificația candidatului (sămânța), a Camerei de chibzuință
(ogorul, încercarea pămantului) a plumbului și a inscripției V.I.T.R.I.O.L. "Visita Interiora Terrae
Rectificando Invenies Occultum Lappidem" (precum s-a scris mai sus, ”cel ce vrea să lucreze la
Marea Operă trebuie să-și viziteze sufletul, să pătrundă cât mai adânc în ființa sa și să efectueze
acolo o trudă ascunsă, misterioasă” ). Despre această formulă hermeutică s-a scrismult mai pe larg,
ne concentrăm acum pe prezența celorlalte simboluri alchimice.
Craniul-, ce ne duce cu gandul la moarte, reprezintă în plan simbolic transmutația alchimică, adică
transformarea metalelor din unele în altele. Cocoșul- reprezintă Soarele- cel ce guvernează aurul,
anunțând lumina pentru cel supus inițierii și aflat în întuneric în Camera de chibzuință. Vasele cu
mercur, sulf și sare ne duc automat cu gândul la Principiile filosofale: Mercur, Sare, Sulf. În alchimie,
aceste substanțe semănau foarte puțin cu omonimele lor din natură. Erau niște calități transmutate,
poate imaginare, atribuite substanțelor de tip prima materia ( de exemplu argint obișnuit, aur
obișnuit și mercur obișnuit) folosite pentru facerea Pietrei Filosofale, după ce fuseseră înlăturate
proprietățile fizice cele mai grosiere.
37
Cuvânt MASONIC
Vorbind în sens mai larg, Mercurul Filosofal reprezintă proprietațile fuzibile/metalice/volatile (sau
argintul, femininul). Sulful Filosofal reprezintă proprietățile fiebinți/inflamabile/fixe (aurul,
masculinul), iar Sarea Filosofală reprezintă proprietățile neinflamabile/fixe (principiul unificator).
Anticii considerau materia alcătuită din cele patru elemente, așa cum am mai amintit, Pământ, Apă,
Aer, Foc. Asemenea Principiilor Filosofale, acestea nu desemnează realități concrete ale numelor
care le poartă, sunt stări, modalități ale materiei. Pentru a da un corespondent Sării, se descrie un al
cincilea element, Eterul sau Chintesența, un fel de mediator între trup și forța dătătoare de viață ce
îl pătrunde. Pe de altă parte, alchimiștii se străduiesc să pună în legătură clasificarea Sulf-Sare-
Mercur cu teoria celor patru elemente, de unde rezultă următorul tabel:
Alchimia reprezintă aspectul experimental al filozofiei hermetice, dar raporturile teorie-practică

ce determină Arta hermetică nu sunt aceleași cu relațiile moderne știință-practică. Alchimia e în
același timp discurs solemn, practică de laborator și viziune asupra lumii.
Conform Ciclului lui Platon, toate elementele se pot transmuta unul in altul in urma unorprocese
adecvate, idee ce a aprinsimaginatia alchimistilor. In acest fel, multi vedeau mai multpartea
practica a alchimiei, transmutarea metalelor, departandu-se de filosofia alchimiei ce viza
transmutareaspirituala. Această acțiune repetată, circulară a Elementelor poate fi astfel
reprezentată:
38
Cuvânt MASONIC
Ținînd cont că anticii asociau Elementele cu punctele cardinale, Pământ (Occident), Apă
(Miazănoapte), Aer (Orient) , Foc (Miazăzi), observăm că Ciclul lui Platon este chiar sensul de mers
în Templu.
Alchimiștii distingeau șapte metale, dintre care două perfecte, inalterabile: aurul și argintul
simbolizate de Soare și Lună. Metalele, credeau ei, tind în mod activ către perfecțiune prin ciclul:
fier→aramă→plumb→staniu→mercur→argint→aur; transmutarea se operează astfel gradat de-a
lungul secolelor în măruntaiele pământului. Alchimiștii, folosind Piatra Filosofală a cărei creare o
căutau , vroiau să transforme un metal de rând în aur, operație alchimic numită Proiecție.
Introdus în templu, cu ochi acoperiți, candidatul va trece trei încercări: a Aerului, a Apei și a
Focului, primind dreptul de trecere de la al doilea Supraveghetor, de la primul Supraveghetor
respectiv de la Venerabilul Maestru. Logic, ținînd cont de așezarea elementelor în punctele
cardinale candidatul ar trebui să parcurgă altă ordine: a Apei, a Aerului și ultima a Focului, dar
conform poziției din spațiul Templului, care simbolizează universul, pentru proba Apei ( la
Miazănoapte) nu este situat nici unul din oficianții principali ai Lojii , pentru proba Aerului la Orient)
ar acorda dreptul de trecere Venerabilul Maestru, pentru proba Focului ar fi al doilea Supraveghetor
iar primul Supraveghetor ar lipsi.
Simțurile sale, presupunând că deja s-a informat despre orientarea vest-est a templului, îi spun
că intră pe la vest (occident), are în stânga nordul ( miazănoapte) în față are estul (orientul) și în
dreapta are sudul (miazăzi). Dacă este familiarizat cu noțiunile elementare ale alchimiei ( era o
probabilitate mare pentru un bărbat din secolul XVIII-XIX sau doar informat pentru omul
contemporan) despre cum asociau anticii Elementele cu punctele cardinale, v-a fi intrigat să
constate (asta dacă emoțiile, dezorientarea creată de bandoul de la ochi și atmosfera din templu îi
mai permit), că la sud (sau sud-vest) trece proba Apei care ar trebui să fie la Nord. Explicația pe
care o găsim este că Primitorul, legat la ochi, pătrunde într-o aparent nouă lume. Aceasta este
rotită, în plan orizontal, către dreapta la 90 grade (în unghi drept, un echer) față de axa reală est-
vest și rotită, în plan vertical, către stânga, la 180 grade (răsturnată, două echere). Lumea în care își
dă probele este întoarsă catre dreapta și răsturnată cu capul în jos. Nu este o lume nouă cum crede,
este chiar lumea plină de obstacole în care trăiește, lumea pasiunilor, ignoranței și a superstiției.
Singurele elemente fixe în acest univers sunt cele trei mari lumini: Venerabilul Maestru, Primul și
Secundul Supraveghetor.
39
Cuvânt MASONIC
Când îi este dat bandoul de la ochi, lumea revine la normal. Este aparent aceeași lume, dar nu
mai este aceeași, pentru că a primit Lumina.
Frânghia cu cele 12 noduri, găitanele de dragoste, pline de simboluri, reprezintă și cele 12
constelații zodiacale prin care trece soarele în drumul său pe bolta cerească. Dar în alchimie cele 12
constelații zodiacale corespund celor 12 procese alchimice :
Procese alchimice general recunoscute (unii autori le pot numi altfel)
Închei citând dintr-un autor francez, Serge Hutin, care îl parafrazează pe marele alchimist
Basile Valentin: Fazele Marii Opere corespund de altfel în mod strict celor ale inițierii. Piatra
filosofală, pentru inițiați, este așadar înțelepciunea, intuiția, procesul spiritual care ne apropie
de Dumnezeu. A găsi Piatra filosofală înseamnă a fi rezolvat problema fundamentală, a fi
descoperit secretul Naturii, grație unei Cunoașteri perfecte, dobândite prin iluminare.
Adevăratul alchimist îl vede pe Dumnezeu în toate lucrurile, transformă răul din lume în bine, se
arată dispus a-și ajuta aproapele: ” Pe scurt, dacă vrei să cauți Piatra, fii fără păcat,
perseverează în virtute, spiritul tău să fie luminat de iubirea pentru limpezime și adevăr. Ia
hotărârea, după ce ai dobândit harul divin pe care-l dorești, să întinzi mâna sărmanilor înglodați,
să-i ajuți și să se ridice pe cei ce sunt în nenorocire.” (Basile Valentin).
40
Cuvânt MASONIC
ALCHIMIA - O ALTFEL DE MASONERIE
FR.˙. OVIDIU V. D.
"Toate ştiinţele din lume, Fiul meu, sunt înţelese prin Înţelepciunea ascunsă, iar aceasta şi
învăţarea Artei constau în minunatele elemente ascunse, pe care le descoperă şi le
completează" Hermes Trismegistus - Tratatul de Aur Marile enigme ale omenirii sunt
reprezentate de două extreme, originea vieţii şi scopul ei. Cu siguranţă, descifrarea uneia va
determina decriptarea celeilalte. Descoperirile arheologice dar şi alte forme de investigare,
confirmă permanent existenţa în trecut a unor civilizaţii remarcabile, posesoare de cunoştinţe şi
învăţături deosebite. Se pare că acestea au reuşit să străpungă timpul până la momentul prezent
prin colective dar şi manifestări iniţiatice, oculte, ezoterice.
Din întrega paletă de astfel de studii, un subiect fascinant, misterios şi chiar de temut este
alchimia. Acest domeniu a dat naştere nenumăratelor controverse şi teorii uneori fabuloase
astfel încât cercetători de marcă susţin că există puţine obiecte de studiu care, asemenea
alchimiei, să genereze atâta incertitudine, atunci când se încearcă definirea acesteia. Există
totuşi o definiţie acceptată, considerată clasică care prezintă alchimia drept o formă de
cunoaştere protoştiinţifică, dar şi o artă ocultă, care are drept obiective principale,
transmutaţia metalelor în aur şi argint, crearea unui homunculus (un om artificial) şi obţinerea
unei substanţe magice (o licoare sau o pulbere numită piatra filosofală sau elixirul vieţii) care să
permită obţinerea panaceului universal (poţiunea care să vindece toate bolile). Scrierile într-un
limbaj ermetic, greu de descifrat coroborat cu activităţile ce se desfăşurau în condiţii
conspirative au generat suspiciuni şi au presupus legături între alchimie şi societăţi secrete,
magie, ocultism, vrăjitorie dar şi impostură sau escrocherie. Acum, mă întreb, oare, se dorea ca
alchimia să fie o ştiinţă veritabilă sau era doar un paravan pentru practici frauduloase? Există
mărturii precum că meşterii 2 din Egipt, în secolele de dinaintea şi de după naşterea lui Hristos,
făceau amestecuri de argint şi cupru care semănau foarte bine cu aurul cu atât de multă
precizie încât a apărut un sistem complicat pentru a face distincţia între diferitele varietăţi de
aur de pe piaţă. Un papirus scris în greacă în jurul anului 300, descoperit în Teba, descrie câteva
procedee de a produce aur şi argint din alte metale şi susţine că rezultatele vor trece toate
testele de determinare ale veridicităţii acestora. În aceste metode accentul se pune pe
schimbarea culorii metalului, îngălbenindu-l sau albindu-l până când seamăna cu aurul,
respectiv argintul natural.
Apoi, papirusurile de la Leyda şi Stockholm transmit mai multe reţete pentru a denatura
metalele de o manieră imperceptibilă, aşa încât metalul slăbit să reproducă aspectul metalului
nobil, cum ar fi “luaţi cupru de Cipru, înlăturaţi-i rugina şi puneţi deasupra în părţi egale: patru
drahme de sare de Ammon, patru de alaun, adăugaţi o cantitate egală de argint şi amestecaţi”.
Alte lucrări se referă la vopsirea şi manipularea metalelor, pentru a le aurifica. Pentru aceasta, se
cerea un amestec de compozit de fier şi sulf, sare şi oţet de purificare, în care se scufunda aurul
obţinut şi apoi se încălzea pe cărbuni. Totuşi, alchimiştii erau cei care susţineau că pot obţine
aurul pur, adevărat din orice metal de pe pământ. Desigur, ştiinţa de azi crede că aşa ceva nu
este realizabil, iar visul alchimiştilor ar fi fost unul imposibil. Există însă o relatare care
dovedeşte tocmai contrariul.
41
Cuvânt MASONIC
Se spune că un călugăr din ordinul Sf. Augustin, numit Wenzel Seiler, a găsit în mănăstirea sa o
anumită cantitate de pudră roşie (piatră filosofală). Cu ajutorul acesteia, în prezenţa împăratului
Leopold al Austriei (1640-1705) şi a Curţii sale, Seiler a transformat o cantitate de cositor în aur.
Drept urmare, Împăratul a hotărât ca anumite medalii să fie făcute din acest aur produs în mod
artificial şi le-a împărţit nobililor de la curtea sa. O altă piesă, produsă în acelaşi mod poate fi văzută
de oricine vizitează Viena; este vorba de o medalie păstrată la muzeu în camera trezoreriei
imperiale. Are o formă ovală; diametrul pe lungime este de 37, iar pe lăţime de 40 centimetri şi o
greutate de 7200,4 grame.
Şi totuşi, transformarea metalelor în aur era un deziderat real sau mai mult o metaforă pentru
transformarea spiritului? Ce semnificaţie aveau complexele simboluri folosite de aceasta? A învăţat
ceva chimia şi celelalte ştiinţe, fizica, medicina, astronomia de la predecesoarea ei magică? Voi
încerca să prezint, foarte sintetic, câte ceva despre acest subiect, atât de opac dar seducător în
acelaşi timp.
Termenul alchimie provine din arabul al-kimiya sau al-khimiya, care e compus din articolul al şi
cuvântul grec khymeia care înseamnă a topi, a lipi, a împreuna. Sunt şi autori care consideră că
expresia Al Kemi, înseamnă artă egipteană, mai ales că egiptenii îşi numeau pământul Kemi,
considerându-l înzestrat cu puteri 3 magice. În sfârşit, este posibil ca etimologia să se rezume la
termenul chinez kim-iya, care înseamnă licoare pentru a face aur.
Originea alchimiei a fost identificată în texte chaldeene şi babiloniene acum mii de ani şi
reprezintă poate cea mai veche şi mai universală dintre toate învăţăturile ezoterice. În trecut
prelucrarea metalelor nu era la îndemâna oricui şi se făcea de către iniţiaţi după un ritual special.
Acesta este şi motivul pentru care s-a creat o castă specializată, care nu era nici preoţească, dar
nici tehnică. Făurarii timpului operau magic asupra topirii metalelor pentru a putea să prelucreze
ceea ce zeii au creat. În gândirea acelor vremuri se considera că metalele germinează în mine,
datorită Terrei hrănitoare, apoi, prin suflul vaporos şi umed al pământului se creează mineralele. Aşa
că, pentru a da naştere metalului, nu era nevoie decât de embrion, sol fertil, timp şi o temperatură
propice generată de un foc blând şi constant. Totuşi prin metode secrete, magiştri iniţiaţi reuşeau
să urgenteze acest proces. Astfel, alchimia a devenit dintr-o ştiinţă aparent tehnologică, o filosofie,
o mistică, la care practicanţii, adevăraţii alchimişti nu preschimbau metalele în aur pentru a se
îmbogăţi, ci înainte de toate pentru a contempla jocul adevăratelor legi care determină materia
pentru spirit.
Deci, alchimiştii, indirect consideră că transformarea metalelor brute în aur, este o metaforă ce
sugerează schimbarea interiorului brut, plumbul personalităţii în aurul spiritului în care
transmutarea se face către creier cu scopul de a distruge rădăcinile egoului, a trezi cu timpul focul
sacru şi a aduce iluminare. În acest context, metalele nepreţioase semnifică dorinţele şi pasiunile
pământeşti, tot ceea ce opreşte dezvoltarea fiinţei omeneşti autentice iar piatra filosofală ar fi
omul transformat de prefacerea spirituală. Schimbarea plumbului în aur reprezintă înălţarea
individului înspre Bine, Adevăr, Frumos şi împlinirea perfecţiunii.
Pentru adepţii săi alchimia este o adevărată filosofie hermetică, mamă a tuturor ştiinţelor. Noţiuni
din chimie, metalurgie, fizică, medicină se combină cu cele din astrologie, religie, spiritualism,
misticism, semiotică şi artă. Adevărată gnoză care insistă pe complementaritatea necesară între
corp şi spirit, alchimia este abordarea ezoterică complexă unde se întîlnesc o cercetare operativă
asupra materiei şi una speculativă asupra sinelui pentru a găsi piatra filosofală.
Astfel, extragerea aurului, cel mai nobil metal, se realizează împotriva forţelor întunecate şi
haotice ale naturii şi necesită stăpânirea tendinţelor obscure şi iraţionale ale sufletului. Întrucât
opera alchimică nu constă numai în operaţii de laborator, iniţiatul alchimist trebuie să aibă anumite
virtuţi şi calităţi: să fie sănătos, răbdător, modest, pur şi trebuie să aibă mintea în consonanţă cu
lucrarea. De asemenea trebuie să renunţe la vicii, la a se consuma în discuţii inutile, să îşi calmeze
mintea, să se împace cu sine însuşi. Adică practicantul trebuie să îşi ucidă egoul propriu şi să se
reidentifice cu sinele suprem, spiritul, natura şi Dumnezeu.
42
Cuvânt MASONIC
Deci, măreţia alchimiei pare să fie Ars Magna (Marea Artă), numită şi Arta Regală. Iată definiţia pe
care o dă unul dintre interpreţii moderni, André Savoret: “Alchimia adevărată, alchimia tradiţională
este cunoaşterea legilor vieţii omului şi ale naturii şi refacerea procesului prin care această viaţă,
adulteră aici prin căderea adamică, a pierdut, dar îşi poate redobândi puritatea, splendoarea,
plenitudinea şi prerogativele primordiale: ceea ce, în omul moral, se numeşte mântuire sau
regenerare, purificare şi perfecţiune în natură, în sfârşit, în regnul mineral propriu-zis,
chintesenţiere şi preschimbare.”
Pentru Mircea Eliade, alchimia reprezintă un sistem de cunoaştere extrem de complex, comun
tuturor culturilor tradiţionale, a cărui origine se pierde în negura veacurilor. Termeni precum sulf,
mercur şi sare desemnează de fapt realităţi aparţinând structurii fiinţei umane, iar operaţiunile
cărora, în limbajul cifrat al alchimiştilor, le sunt supuse metalele sunt de fapt eforturi la care
alchimistul îşi supune propria fiinţă, în scopul dezvoltării spirituale.
Toate acestea au în comun o trimitere subtilă, prin analogii, metafore, pilde, la o devenire a
omului, la o metamorfozare. În esenţă se transmite mesajul universal potrivit căruia, după ce omul
înţelege cine este el cu adevărat, începe să se întrebe tot mai responsabil care-i misiunea sa. Şi apoi,
un astfel de om deşteptat din somn, trezit, înviat din morţi învaţă cum să parcurgă, la propriu,
labirintul vieţii, devenirea întru fiinţă, drumul de la ego la sine.
Conform legendei, fondatorul doctrinei alchimiei aşa cum o cunoaştem în prezent a fost Thot
(numit şi Hermes -Thot). Ulterior prin fuziunea culturilor greacă şi egipteană, devine Hermes
Trismegistul. Trismegistos înseamnă tricefalul, cel care domneşte peste trei lumi, celestă, terestră
şi intraterestră. Este aşadar şi preot-filosof, şi rege, şi profet-magician. Se pare că zeul ar fi scris
multiple lucrări ce acopereau toate domeniile cunoaşterii, printre care şi alchimia. Simbolul lui era
caduceul, care devine unul din principalele simboluri alchimiste. Tabla de smarald, cunoscută numai
prin traduceri greceşti şi arabe, este considerată baza pentru filozofia şi practica alchimistă. Iată
conţinutul ei:
1. Nu spun lucruri născocite, ci este sigur şi foarte adevărat.

2. Ce este dedesupt e la fel cu ce este deasupra; iar ce este deasupra e la fel cu ce este dedesupt,
pentru a împlini miracolul unui singur lucru.
3. Şi după cum toate lucrurile au fost create printr-un singur cuvânt al Unului, tot aşa toate lucrurile
au fost create din acel Unic Lucru, prin adaptare.
4. Soarele îi este tată, Luna îi este mumă, Vântul l-a purtat în pântece, Pamântul ii este doica.
5. El este Tatal întregii perfecţiuni a lumii.
6. Puterea lui este fară margini de-i preschimbat în pamânt.
7. Separă pamântul de foc, subtilul de grosier cu băgare de seama şi cu judecată.
8. Urcă cu cea mai mare chibzuială de la pamânt la cer şi apoi coboară iaraşi pe pamânt şi strânge
laolalta puterile lucrurilor superioare şi ale 5 celor inferioare. Astfel, vei dobândi slava întregii lumi,
şi întunericul se va departa de tine.
9.Aceasta are mai multă tărie decât tăria însăşi, căci stăpâneşte orice lucru subtil, şi poate
pătrunde orice solid.
10.Astfel a fost creată lumea.
11.De aici purced minunile aici înfăţişate.
12.Iată pentru ce sunt numit Hermes Trismegistus, având trei părţi ale filosofiei lumii întregi.
13.Ceea ce am avut a spune despre lucrarea Soarelui este complet.
Se observă în text o predilecţie pentru corespondeţele care în cele din urmă se unifică, dar
limbajul ermetic nu-mi permite decât să intuiesc semnificaţia fiecărui pasaj.
43
Cuvânt MASONIC
S-a dovedit că alchimia are strânse legături şi cu arta numerelor, adică cu numerologia. Cifrele 3,
4, 7, 12, 40, cu semnificaţii deosebite, desemnau în diferite variante numărul elementelor, al
operaţiilor sau duratei procesului alchimic. Apoi quintesenţa alchimiei, cinci reprezintă unirea lui
doi masculin cu trei feminin rezultatul fiind pentagrama masonică. Astfel, influenţaţi de mistica
numerelor, cei mai mulţi alchimişti indicau şapte sau douăsprezece operaţii ce conduceau la
obţinerea pietrei filosofale, operaţii făcute sub patronajul celor 7 planete sau celor 12 semne
zodiacale.
Se distingeau şapte metale, dintre care două perfecte, adică inalterabile: aurul, simbolizat de
Soare, şi argintul, de Lună, şi cinci imperfecte, simbolizate de planete, după cum urmează: arama, de
Venus; fierul, de Marte; staniul, de Jupiter; plumbul, de Saturn, şi mercurul de Mercur, această
clasificare făcând legătura între alchimie şi astrologie.
Toate alegoriile, metaforele pe care le descifrăm astăzi, în masoneria albastră par a fi preluate şi
de la alchimişti. Astfel, cabinetul de reflecţie este plin de mesaje şi simboluri alchimice. Remarc
doar V.I.T.R.I.O.L., expresia obţinută din primele litere ale cuvintelor celebrei fraze latine, consacrate
ca dicton alchimist “Vizitează interiorul Pământului, rectificându-l vei găsi Piatra Ascunsă” (adică
piatra filozofală). Ea desemnează uniunea dintre Sus şi Jos, deoarece numai prin 6 purificare
interioară se poate obţine elevarea. Apoi, purificarea prin elemente (apă, aer, pământ şi foc) este o
concepţie tipic alchimică şi însoţeşte călătoriile neofitului din ritualul iniţierii. De asemenea, de la
rozicrucieni care erau alchimişti convinşi vine un fundament al mentalităţii masonice speculative:
convingerea că omul dar şi lumea în întregul ei poate fi ameliorată, prin cunoaştere, prin faptă bună
şi prin efortul unei fraternităţi a indivizilor de elită.
Alchimia prezintă toate caracterele unei arte oculte, ascunse, secrete/discrete. Este tradiţională
întrucât vine din trecut, respectă forme de organizare, reguli şi ritualuri proprii şi apoi este iniţiatică
întrucât transmiterea cunoştinţelor se face de către magiştri pe cale orală sau prin scrieri
encriptice şi o sumendenie de simboluri oculte şi anagrame proprii doctrinei. Apoi, pentru munca
sa, alchimistul trebuia să posede un laborator propriu (cabinet de reflecţie) unde să se poata
retrage în linişte şi izolare pentru a lucra la transformarea plumbul în aur.
În decursul istoriei, flacăra alchimică a fost purtată de mari învăţaţi de toate religile şi seminţiile.
Lista este fără sfârşit, remarc totuşi câteva personalităţi: Geber, Avicenna (Ibn Sina), Albertus
Magnus, Roger Bacon, Theophrastus Bombastus von Hohenheim, zis Paracelsus, Cornelius Agrippa,
Arthur Dee, Jean Beguin, Michael Maier, Basile Valentin şi mulţi, mulţi alţii.
În decursul timpului personalităţi cu moralitate îndoielnică au încercat să obţină marile bogăţii ale
alchimiei. Unii mai mult pentru aurul şi argintul artei, alţii pentru elixirul vieţii, ici colo câte unu
pentru medicamente, iar alţii pentru a o folosi în scopuri malefice de manipulare a celor ce îi
înconjoară. Pentru aceştia a fost adoptată tăinuirea ştiinţei întrucât, pe mâini greşite puterea
pietrei filosofale ar fi dus la devalorizarea acesteia prin folosirea în mod egoist doar pentru sporirea
bogăţiilor materiale şi implicit a puterii.
În schimb, toţi alchimiştii care au realizat Marea Operă au lăsat omenirii în dar prin scrieri oculte
metoda prin care au reuşit să atingă desăvârşirea lui Dumnezeu în această Artă a Creaţiei. Iată
câteva dintre ele:
"Am vazut şi am atins piatra filosofală de mai multe ori. Culoarea ei seamănă cu cea a prafului de
şofran, dar era grea şi strălucitoare precum sticla zdrobită. O dată am dat şi eu o patrime dintr-un
grăunte - numesc un grăunte acea parte înmulţită cu 600 face o uncie. Am proiectat această a patra
parte dintr-un grăunte peste opt uncii de mercur încălzit într-un creuzet. Rezultatul a fost de opt
uncii, fără unsprezece grame, din aurul cel mai pur." Sau,
"Privesc cu entuziasm evoluţia celor trei culori diferite care stau marturie pentru Munca Adevărată.
Este perioada Paştelui; am facut o proiecţie a Prafului meu divin pe mercur şi în mai puţin de o ora s-
a transformat în aur pur. Numai Dumnezeu ştie cât am fost de bucuros şi cât de mult îi mulţumesc
pentru marea Lui milostivire şi bunăvoinţă şi mă rog ca Duhul Sfant să mă lumineze şi mai mult ca sa
pot folosi ce am obţinut numai pentru slava şi onoarea Sa."
44
Cuvânt MASONIC
În final, reiterez faptul că Marea Operă alchimică are drept scop sublimarea materiei şi eliberarea
sufletului din cătuşele corpului fizic; plumbul va deveni aur, făcând ca omul sa devină Supraom, un
Demiurg primordial. Cu un suflet (sulf) devenit lucid, adeptul se va regenera spiritual (mercur) şi va
transforma materia banală în forme sublime (sarea).
Despre alchimia omului ne spune într-una din scrierile sale şi preotul-zeu egiptean Toth Atlantul:
“Omule, să nu fii mândru de înţelepciunea ta. Discută atât cu neştiutorul cât şi cu înţeleptul. Dacă
vine la tine cineva plin de învăţătură, ascultă-l cu mare atenţie căci înţelepciunea e totul. Să nu taci
când se vorbeşte despre rău căci Adevărul ca şi razele de soare luminează totul. Cel ce nu respectă
legea va fi pedepsit, căci doar prin Lege se eliberează oamenii. Nu trebuie să te temi pentru că frica
este ceea ce leagă omul de întuneric. Urmeazăţi îndemnul inimii în timpul vieţii. Fă mai mult decât ţi
se cere. Când ai acumulat bogăţii, urmează-ţi îndemnul inimii. Căci toate acestea nu sunt de nici un
folos dacă inima ţi-e istovită. Ascultă-ţi inima cât mai mult. Şi sufletul se va bucura. Cei ce sunt
călăuziţi nu se rătăcesc, Dar cei ce s-au rătăcit nu mai pot găsi calea cea dreaptă. Dacă trăieşti între
oameni, fă ca Iubirea să fie totul pentru inima ta.”
Astfel am înţeles că toate bolile omului sunt de fapt ale sufletului iar una dintre principalele cauze
ale declanşării acestora o reprezintă orgoliul. Drept urmare, omul orgolios nu se poate conştientiza
ca parte a Marelui Întreg şi ca efect nu-şi poate primi corespunzător energia şi informaţia divină de
care are atâta nevoie. De aceea, conform legii semănatului cu cât de la noi pleacă mai mult bine cu
atât mai mult bine culegem. Deci, să ne bucurăm când suntem în legătură cu oamenii înalţi
sufleteşte şi să ne deschidem larg inima pentru a face loc iubirii, bucuriei şi păcii.
45
Cuvânt MASONIC
ISTORIA MASONERIEI ÎN TRANSILVANIA

(DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ ÎN 1795)

M:. V:. T:.
EUGEN DIȚĂ,
1749 - Studentul brașovean, Martin Seuler, reușește să obțină o Patentă de la o Lojă berlineză,
cu ajutorul căreia înființează la Brașov, Loja simbolică „La Trei Coloane”, (Zu Den Drei Saulen) și
Loja de Rit Scoțian „La Patru Luni”. Dintre membri, toți sași: Barberius Josef, Closius Stefan
Gottlieb, Josef Anton von Brauth, Marc Anton von Brauth, Ernst Christian, Eretscher Herman,
(Ernst Friedrich, Hellwig Friedrich.
1765 - Transilvania devine Mare Ducat al Imperiului Habsburgic.
1767 - Se înființează la Sibiu, Loja „Sfântul Andrei la Trei Nuferi/Lotus” (St. Andreas zu den drei
Seeblättern ). Printre membri fondatori: Fridrich Simon Bausnern (Maestru Venerabil, deținător
al titlului de Maestru scoțian 12), Georg Eckhart (inițiat la Jena), Fridrich von Hermansfeld (inișiat
la Erlangen), Thomas Filtch, Johann Hammer, Christian Schmidt, Gottlieb Neustadter, Michael
Linzing (inițiat la Tübingen), Michael Ahlefeld (primul inițiat la Sibiu).
1769 – Colonelul Karol Fridrich Schmidburg (ulterior comandantul Garnizoanei din Făgăraș),
prefect al Ordinului Masonic Templier din Praga, ajunge la Sibiu, cu o Patentă, pentru înființarea
unei Loji în 7 grade. Nu a putut înființa o asemenea Lojă, dar, a devenit Maestru Venerabil al Lojii
Sf. Andrei la Trei Nuferi.
1773 - Se înființează Loja „Sfânta Sârguință” pe baza unei patente emise de Loja „La Trei Chei”
din Regensburg, dar nu se știe cu exactitate unde a lucrat Loja. Se presupune că ori la Grosau
(Cristian de Sibiu), ori chiar la Sibiu.
1775 - Pentru a nu depinde nici de Marea Lojă Provincială Austriacă și nici de Marea Lojă de Rit
Scoțian din Praga, patru Loji simbolice (cea din Zagreb/HR, Bratislava/SK, Pesta/HU,
Varazdin/HR, ulterior alăturându-se și cea din Glina/HR), decid înființarea unei Mari Loji
Provinciale a Regatului Ungariei, cu sediul la Brezovica/Slovenia. Lucrările Marii Loji Provinciale
se desfășoară în latină.
1776 - Se reaprind luminile Lojii „Sf. Andrei la Trei Nuferi” din Sibiu, iar cu această ocazie este
inițiat Alexandru Mavrocordat, cumnatul lui Vodă Ipsilanti.
-Se înființează Loja „La trei Crini Albi” din Timișoara, pe baza unei Patente a Marii Loji Provinciale
a Regatului Ungariei. Loja are 37 de membri, iar primul Maestru Venerabil este Jozef Sauvaigue.
Motoul Lojii era: „Vivat Concordia et Lux”.
1777 - Loja Sf. Andrei la Trei Nuferi, cere Lojii „La Trei Acvile” (Vulturi) din Viena să-i elibereze o
Patentă pentru înființarea unei Loji Templiere. Contra sumei de 24 florini de aur, sibienii primesc
Patenta și înființează Capitulul Templier. (4 florini= 2 boi).
-Loja Sf. Andrei la Trei Nuferi are 54 de membri și o avere de 1600 florini.
-Se înființează o nouă Lojă de către sibieni, dar cu sediul la Grosau (Cristian de Sibiu), cu numele
„La Trei Ancore”, cu Maestru Venerabil, Lucas Friedrich von Hermansfeld.
-Primul Convent al Marii Loji Provinciale a Ungariei, la care se pun bazele unui sistem diferit de
celelalte Mari Loji Provinciale din Imperiul Habsburgic. (Sistema Constitutiones Latomiae
Libertatis Corona Hungariae in Provinciam redactae).
1778 - Loja „La Trei Crini Albi” din Timișoara cere și ea o Patentă de la Loja „La Trei Acvile” din
Viena, pentru înființarea unei Loji Templiere.
-Capitulul Templier din Sibiu recunoaște contra sumei de 20 florini de aur, Loja „La Trei Coloane”
din Brașov, care avea ca Maestru Venerabil pe căpitanul de cavalerie Jozef Sulzer.
-Samuel Bruckenthal, membru al Lojii „Sf. Andrei la Trei Nuferi” este numit Guvernator general al
Transilvaniei.
46
Cuvânt MASONIC
1779 - Deoarece colonelul Ivan/Johan Draskovitch (Mare Maestru al Lojii Provinciale a Regatului
Ungariei) este numit Comandantul trupelor de grăniceri din Secuime- Regimentul I, cu garnizoana la
Miercurea Ciuc, se înființează la Miercurea Ciuc Loja „Adevărata Armonie” cu Maestru Venerabil și
membru fondator, Ivan Draskovitch. El este membru fondator și Mare Maestru al „Observanței
Draskovitch”, Masonerie răspândită în Transilvania, dar mai ales, în țările slave din S-E Europei.
-Lojile din Sibiu își recunosc obediența față de Marea Lojă Provincială a Ungariei, unde încă era Mare
Maestru, Ivan Draskovitch.
-Se reaprind luminile Lojei ”La Patru Luni” de Rit Scoțian, din Brașov.
1780 - Loja „La Trei Crini Albi” din Timișoara lucrează, așa cum lucrează și Loja „Sfânta sârguință”.
Se aprind luminile unei Loji la Sighișoara, dar nu i se știe numele.
1781 - Marea Lojă din Berlin nu permite transformarea Marii Loji Provinciale a Austriei, în Mare Lojă,
ba mai mult, îi revocă drepturile de Mare Lojă Provincială.
-Lojile din Sibiu, Brașov și Miercurea Ciuc pun bazele Marii Loji Provinciale ale Transilvaniei, cu Mare
Maestru, Gyorgy Banffy, adjunct al Marelui Maestru Farkas Banffy, cu baronul Rall ca Prim
Supraveghetor și Secretar Hauenschield.
-După plecarea colonelului Draskovitch Ivan, de la comanda trupelor de grăniceri, Loja „Sfânta
Sârguință” intră în adormire. Draskovitch se mută la Glina, lângă Zagreb/HR, unde înființează Loja
„L’Amitie de Guerre”, iar
apoi se mută la moșia sa de la Brezovica/SLO, unde ființa și centrul Marii Loji Provinciale.
-Loja „Sf. Andrei la Trei Nuferi” din Sibiu are peste 100 de membri.
-Vincentius Kolowrat sosește la Sibiu, cu o Patentă pragheză, pentru aprinderea luminilor unei Loji
de Rit Scoțian. Reușește să divizeze Loja „Sf. Andrei” în două loji, una simbolică și una de Rit Scoțian.
1782 - Conventul de la Wilhelmstadt. Marile Loji Provinciale ale Austriei, Ungariei, Cehiei și
Transilvaniei cer desprinderea de Marea Lojă berlineză.
-Se aprind luminile unei Loji la Cluj. Lucrează atât de puțin, încât în Registrul matricol din 1784 nu-i
apare nici numele.
-Se reaprind luminile Lojii „La Trei Crini Albi” din Timișoara.
-Loja „La Cele Trei Coloane” din Brașov îl inițiază pe Alexandru Ipsilanti. -Loja „La Adevărata
Armonie” din Miercurea Ciuc acceptă obediența față de Marea Lojă Provincială a Transilvaniei (până
atunci fiind o Lojă militară era în obediența Marii Loji Provinciale a Austriei). Între anii 1782-1784 Loja
își mută lucrările la Târgu Secuiesc (membrii fiind militari s-au mutat odată cu garnizoana).
1784 - Prin decret imperial se interzice scoaterea din Imperiu a cotizațiilor acelor instituții
transfrontaliere care își desfășoară activitatea în Imperiu (cu accent pe obediența față de Berlin a
Marilor Loji Provinciale).
-Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan.
-Ia ființă Marea Lojă Imperială cu Mari Loji Provinciale în Austria, Cehia, Ungaria și Transilvania.
Mare Maestru este Karoly Palffy (Mare Maestru și la Provinciala Ungariei), Mare Prim Supraveghetor
Gyorgy Banffy (Mare Maestru din trecut al Provincialei transilvane, Cancelar al Transilvaniei). -În
orașul Hatvan ia ființă Marea Lojă Provincială a Ungariei, cu un regulament ce include trei grade, dar
acceptă prin excepție și inițierea pentru grade mai superioare!
-Lojile sibiene acceptă obediența față de Marea Lojă Provincială a Transilvaniei și decid înființarea
unui Muzeu Geologic în scopul educației publice.
-Loja „La Adevărata Armonie” din Târgu Secuiesc intră în adormire, majoritatea membrilor fiind
transferați la Loja „La Cele Trei Coloane” din Brașov.
1785 - Prin Decret imperial se interzice activitatea masonică în afara orașelor așa zise
guvernamentale (orașe în care funcționează autorități imperiale). Chiar și în aceste orașe, Lojile
sunt obligate să predea autorităților, lista membrilor, și au obligația de a înștiința în prealabil
autoritățile (militare), de data și durata Ținutelor (consecință a răscoalei din anul precedent).
-Până la clarificarea Decretului, Loja „Sf. Andrei la Trei Nuferi”, din Sibiu, își suspendă activitatea,
chiar dacă avea peste 150 de membri.
1786 - Se clarifică înțelesul Decretului imperial. În Transilvania doar Lojile sibiene pot funcționa.
-Lojile brașovene intră în adormire. O parte a membrilor se transferă la Lojile sibiene, dar
majoritatea intră în adormire.
-Loja „La Trei Crini Albi” este desființată printr-un ordin al autorităților.
-Se aprind luminile unei noi Loji la Sibiu. Nu i se știe numele, dar sediul era în Casa Bethlen.
47
Cuvânt MASONIC
1787 - Clarificare de ordin ritual al Lojilor simbolice și a celor de Rit Scoțian. Ultimele Lucrări în
comun al celor două sisteme.
1788 - Lojile sibiene găsesc un modus vivendi privind despărțirea în ceea ce privește ritualurile de
urmat. Lojile lucrează totuși împreună, dar cele scoțiene sunt considerate superioare, iar procesul
decizional se mută în exclusivitate în cadrul acestor Loji.
-Lojile sibiene convin de comun acord să înființeze o bibliotecă științifică. -Reaprinderea luminilor
în Lojile brașovene, pe baza unei înțelegeri cu cele sibiene, care la consideră puncte de lucru proprii
(se introduce noțiunea de „sub” Lojă).
1789 - Din cauza persecuțiilor autorităților, Lojile sibiene lucrează cu intermitențe, deși Maestrul
Venerabil al Lojii „Sf. Andrei” este însuși colonelul Adolf Bucow. Lucrările se desfășoară în Casa
Hochmeister.
1794 - Prin Decret imperial se interzice tipărirea oricărui text masonic.
1795 - "Soţietatea Filosofească a Neamului Românesc în Mare Principatul Ardealului", fondată în
1795 de masonul Ioan Molnar Piuariu, a grupat intelectuali români de vază, fețe bisericești și
personalități politice, precum Gheorghe Șincai, Petru Maior, Samuel Micu, Gherasim Adamovici,
Aron Budai, Radu Tempea și Enache Văcărescu. Unii dintre membrii acestei societăți, animați de
spiritul național și de preceptele și idealurile Masoneriei, au elaborat cel mai important document
politic național al sfârșitului sec. al XVIII-lea - "Supplex Libellus Valachorum" (1791).
1796 - Interzicerea Masoneriei în tot Imperiul Habsburgic (Austriac).
Eugen Diță, M:. V:. T:.
48
Cuvânt MASONIC

Revista Cuvant Masonic Anul XVIII Nr.1 2023

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Cuvant Masonic Anul XVIII Nr.1 2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revistă editată de CENTRUL REGIONAL DE STUDII FRANCMASONICE PARIS - BUCURESTI

FR:. VIOREL DĂNACU 33º

MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-LOJA DE RITUALISTICĂ

Lojilor de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, reunesc,

Ce diversiuni securisto-comuniste sunt acestea? Regular-iregular-să cerem lumină-etilist-elitist-

GIUSEPPE GARIBALDI - DESPRE

FR:. GEORGE ȘT. SAVU 30º

ALEXANDRE DUMAS ȘI EXPEDIȚIA „CELOR O MIE”

Dumas prezintă eroismul și sacrificiul voluntarilor italieni și

Celebra publicație Times a dedicat un articol amplu faptelor lui

GIUSEPPE GARIBALDI ȘI FRANCMASONERIA

Deși nu se știe cu exactitate cât de mult a influențat

PRIMA FOLOSIRE A TRICOLORULUI

Aprofundând simbolurile prezente în imagine se observă în mâna Sf. M. T.

ANIVERSAREA A 30 DE ANI DE MASONERIE

LA MULȚI ANI ROMÂNIA!

LA MULȚI ANI MASONERIEI ROMÂNE !

INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI MASONERIA

Inteligenta artificiala (IA/AI) se referă la capacitatea mașinilor și computerelor de a simula

Deși AI poate aduce o serie de beneficii, precum automatizarea proceselor de producție,

De ce trebuie masurata inteligenta artificiala prin compas in masonerie?

CRIZA FRANC-MASONERIEI ACTUALE

Franc-Masoneria Universală traversează o criză majoră de identitate, deși se află în situația în

Marea problemă a Franc-Masoneriei

Afirmăm cu obiectivitate și curaj, că marea problemă a Franc-Masoneriei actuale o constituie

În privința curentului Franc-Masoneriei numită regulară, de tip anglo-saxon, calificată drept

"The Future of Freemasonry”

Cercetătorii au fost interesați, în legătură cu acest subiect, și de nevoia Oamenilor contemporani

RĂSCOALA LUI HOREA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN

PRIMA EDIȚIE A DOCUMENTULUI

Moților li se acordă libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale

EMANCIPAREA ŞI DEZROBIREA CULTURALĂ A

Odată cu războiul de Independenţă de la 1877, Dobrogea este realipită la Patria-mamă. În timpul

Este momentul în care reconstrucţia Dobrogei revine ca un opus moralis francmasoneriei

Interesul personal şi implicarea directă în organizarea şi administrarea românească a Dobrogei a

De prisos a spune că mocanii ardeleni via Basarabia ai Kogălniceanului nu au rămas la statutul de

Legăturile dintre Constantin Moroiu şi Mihail

SIMBOLURI ALCHIMICE IDENTIFICATE ÎN RITUALUL

Francmasoneria transformă un om ignorant și grosier într-un om gânditor și înțelept. Această

Alchimia reprezintă aspectul experimental al filozofiei hermetice, dar raporturile teorie-practică

Procese alchimice general recunoscute (unii autori le pot numi altfel)

ALCHIMIA - O ALTFEL DE MASONERIE

1. Nu spun lucruri născocite, ci este sigur şi foarte adevărat.

ISTORIA MASONERIEI ÎN TRANSILVANIA

Eugen Diță, M:. V:. T:.

S-ar putea să vă placă și