I.:G.:M.:A.:A.:U.

Despre calatorie.

Sa ne imaginam un om mergand, legat la ochi, avand in maini un arc si o

sageata. La un moment dat se opreste, incordeaza arcul, il ridica deasupra capului si
lanseaza sageata... Si asteapta... Nu stie daca a tintit catre ceva sau daca sageata va
lovi ceva. Singura sa certitudine este faptul ca sageata a plecat din arc... Dupa un timp
ii va fi desfacuta legatura ce ii acoperea ochii... Oameni din jurul sau ii spun “bine ai
venit, frate”.

Initierea masonica este rezultatul unei decizii individuale de a porni intr-o

calatorie in care singura certitudine este insasi inceputul, primul pas.

Profan fiind, nu stii, nu ai cum sa anticipezi unde va duce acest drum. Pentru un
om al secolului XXI aceasta situatie este atipica si tensionata. Sunt si cred ca
majoritatea dintre noi suntem “antrenati” sa ne bazam deciziile pe relatia dintre cauza
si efect.

Parcursul profan este calculat pe baza de algoritm si procedura cu date de

intrare clare - timp si distanta, latitudine si longitudine, profit si pierdere, efort si
relaxare, viteza si greutate, etichete, nume, numere, litere si cifre.

Furtuna de informatii care bantuie lumea profana nu determina neaparat o

involutie a ”omului” din noi, mai degraba plafoneaza si constrange.

Omul “modern” e obligat sa simplifice si sa automatizeze, sa devina “eficient” in

actiune fie ca e vorba de “productie” fie ca e vorba de “consum”. Drumul profan se
desfasoara sub umbra mecanismului tranzactional. Parcursul este cuantificabil. Pentru
fiecare sageata trebuie sa existe o tinta.

Calatoriile initiatice, desfasurate cu ochii legati, genereaza un soc emotional ce

zdruncina mecanismul tranzactional profan. Armura eficientei si supraasigurarii zilelor
moderne se fisureaza prin insasi acceptul de a porni la un drum legat la ochi.

In urma initierii ucenicul descopera un nou sistem de valori. Apartenenta la

ordin nu se traduce prin simpla intrare intr-un grup. Când am primit lumina, am inceput
lucrul pe piatra bruta, am inceput indepartarea prejudecatilor, ignorantei, superstitiei si
egoismului, semn al unei lucrari interioare, al perfectionarii individuale. Masoneria
deschide calea unei interactiuni umane eliberate de mecanismele tranzactionale. In
templu ritualul traseaza granitele unei oaze, granitele unui sanctuar protejat de
tumultul profan.

Linistea si siguranta din templu se nasc din incredere si din lucrarea comuna
Intru Gloria Marelui Arhitect Al Universului. Calatoriile calfei s-au desfasurat in tacere
dar cu ochii deschisi. Reperele calatoriei mele sunt insasi fratii mei. Ma aflu pe o
corabie traversand un ocean stravechi si prietenos, fara GPS, redescoperind caldura
si emotia navigarii prin cronometru si sextant.
 In spatiul calatoriei noastre masonice Frumusetea, Forta si Intelepciunea
definesc planul evolutiei individuale si in acelasi timp structureaza si interactiunea intre
membrii lojei.

Ca ucenic si companion am calatorit impreuna cu fratii mei sub auspiciile

acestor constelatii si am observat cum invatam, ne transformam si evoluam. Ne
definim ca adepti ai unui sistem moral, invaluit in simboluri si transmis prin alegorii.

Intelegem ca un barbat liber si de bune moravuri are FORTA sa reziste viciului.

Constientizam faptul ca, desi suntem diferiti unul de celalat egalitatea dintre noi
este deplina, traind intr-un univers a carui FRUMUSETE divina ne infioara cateodata.

Si ... desi calatoria fiecarui mason este unica, la un moment dat, cu

INTELEPCIUNE descoperim ca fraternitatea care ne leaga este fundatia lucrarii
noastre Intru Gloria Marelui Arhitect Al Universului.

Am zis.