În cinstea Marelui Arhitect al Universului, Maestre mult stimat şi dragii mei fraţi,

subiectul despre care vă voi vorbi se numeşte:

CELE CINCI PUNCTE PERFECTE ALE MAEŞTRILOR
Ele fac parte dintr-un ritual ciudat legat de ceremonia ridicării la rang de maestru.
Acest ritual se bazează pe mitul morţii fizice şi al învierii şi, de asemenea, pe cel al
morţii iniţiatice şi al renaşterii spirituale.
Înainte de a dezvolta acest subiect, voi încerca să dau o serie de explicaţii în
legătură cu terminologia de specialitate.
Mai întîi, ceea ce mi-a atras atenţia în mod deosebit este acest număr de CINCI,
număr care nu este specific rangului de maestru, ci celui de TOVARĂŞ (cu ocazia
iniţierii sale în acest rang, efectuează CINCI călătorii în căutarea celor CINCI simţuri
care îi vor permite să acţioneze şi să simtă)
Cele CINCI PUNCTE, numite FIVE POINTS OF FELLOWSHIP în engleză, se
traduc în franceză CINCI PUNCTE (PERFECTE) ALE „TOVĂRĂŞIEI”.
La început m-am întrebat: „De ce CINCI?”
(Înainte de a răspunde la această întrebare, voi face o mică paranteză în legătură cu
subiectul nostru: Masonii au fost numiţi FRAŢI ÎN TREI PUNCTE, cu referire la
semnătura lor masonică.
La origine, cele 3 puncte nu se regăseau în tovărăşie.
Mai tîrziu, au fost justificate, cu precizarea că primele 2 puncte reprezintă:
- 1. DUALITATEA
- 2. UNIUNEA
fraţilor masoni, pe cînd cel de-al treilea punct arată
- 3. ŢELUL măreţ la care aspiră (o verticalitate către un vîrf care este unic).
Cele 3 puncte reprezintă de asemenea, în mod simbolic, cele 3 lovituri primite de
Hiram înainte de a muri, totalitatea principiului ternar care se foloseşte adesea în franc-
masonerie.
Această simbolică este reluată cu ocazia ceremoniei Maestrului suprem, unde se
reunesc eforturile CELOR 3 MAEŞTRI care dirijează Loja, Venerabilul şi pe cei doi
1
Supraveghetori pentru a-l învia pe Hiram, aşa cum a fost nevoie de TREI persoane pentru
a-l omorî.
Revin la întrebarea mea „De ce CINCI?”
Am aflat că numărul CINCI – simbol al atitudinii sociale şi umane – manifestă
energia creatoare, cea a muncii (cinci degete, cinci simţuri) şi cea a activităţii umane.
Este motivul pentru care „CINCI”, numărul Tovarăşului situat între TREIUL
ucenicului şi ŞAPTELE maestrului manifestă de asemenea energia războinică, cea care
organizează structura socială.
El este reprezentat de steaua cu cinci colţuri sau pentagrama, a cărei formă
sugerează corpul omenesc.
CINCI este la mijlocul primelor nouă numere, considerat de pitagoricieni ca un
Semn de Uniune.
Este de asemenea numărul Nupţialului, simbol al căsătoriei, al pămîntului şi
cerului, al Echilibrului şi Armoniei.
Cea de-a doua întrebare pe care mi-o pun: De ce „PERFECTE”?
Aceste puncte sînt numite PERFECTE, deoarece Maestrul trebuie să se orienteze
către traseul său, care va lua forma progresului către perfecţiune, către o formă spirituală
superioară – SPIRITUL – pe care îl vom căuta sus, în centrul Sinelui.
Aceste puncte – CINCI la număr – pot avea diferite sensuri, dintre care unul
corespunde orientărilor în spaţiul caracteristic oricărei construcţii:
1) ORIENT
2) OCCIDENT
3) NORD
4) EST
5) CENTRU,
care oferă axa verticală a oricărei clădiri.
Cu ocazia ceremoniei de ridicare* la rang de Maestru,
- se va primi titlul de Maestru

2
 - în acelaşi timp se efectuează o serie de atingeri sau semne de recunoştinţă
numite CELE CINCI PUNCTE PERFECTE, pe care vi le voi prezenta:
Primul punct constă în menţinerea pumnului drept sub formă de gheară, care
simbolizează solidaritatea, susţinerea faţă de un alt frate mason (fiind gata să-l ajute).
Al doilea punct constă în apropierea reciprocă a piciorului drept pe partea
interioară, care simbolizează stabilitatea (ca punct de sprijin, ajută poziţia de stat în
picioare, ajută la avansare).
Al treilea punct constă în atingerea genunchiului drept flexat, care simbolizează
umilinţa.
Al patrulea punct constă în apropierea piepturilor în partea dreaptă, care
simbolizează proximitatea, identificarea, schimbul, căci pieptul semnifică curaj,
afectivitate, împărtăşirea aceloraşi sentimente.
Al cincilea punct constă în poziţionarea reciprocă a mîinii stîngi pe umărul drept
către spate şi sprijinirea mînii de spate (cei doi umeri drepţi astfel încît cele două mîini
stîngi să formeze un Lac al dragostei sau un Opt), care înseamnă „a se susţine reciproc”.
Voi completa ceea ce tocmai am detaliat prin sinonimul care cred că poate fi
reţinut prin forma sa simplă şi concisă: este vorba de un ritual practicat de „Loja Alpină
Elveţiană”:
MÎNĂ ÎN MÎNĂ semnifică te salut ca un frate
PICIOR CONTRA PICIOR te voi ajuta în acţiunile tale juste şi
rezonabile, voi veni mereu în ajutorul tău
GENUNCHE CONTRA GENUNCHE sîntem uniţi în acelaşi cult
PIEPT LÎNGĂ PIEPT îţi voi păstra secretele legitime, aşa cum le
vei păstra tu pe ale mele
MÎNA STÎNGĂ ÎN SPATE
UMĂRUL DREPT atît în prezenţa, cît şi în absenţa ta, te voi apăra
Toate aceste detalii referitoare la descrierea acestor atingeri (= PUNCTE), cu
ocazia ceremoniei, variază foarte puţin conform epocilor şi surselor de informaţii
consultate.
3
 Este ceea ce am constatat în momentul în care am consultat surse diferite, ca:
Manuscrisul de la Edinburgh (1696), Manuscrisul Graham (1726) şi Divulgation –
Masonry Dissected de Samuel Prichard (1730).
O dată ce candidatul la rangul de Maestru este iniţiat, Maeştrii încearcă în zadar
atingerea ucenicului, apoi a tovarăşului.
Numai cea a Maestrului îi permite lui Hiram să renască şi iniţiatului să i se
substituie.
*Maestre Hiram
- acest personaj al lui Hiram apare în speculaţia masonică din secolul al 18-lea în
preocuparea lojelor de a crea:
- un RITUAL
- o LITURGHIE
Şi
- un MIT
pe tema constructorilor primordiali.*
*Acest mit al lui Hiram a fascinat de asemenea mulţi romancieri şi poeţi, franc-
masoni sau nu.
Nu voi aminti aici decît doi:
NERVAL (nu, dar cu o imensă cultură masonică) în celebra sa operă „VOYAGE
EN ORIENT” (Călătorie în Orient – legenda lui Hiram raportată în această operă)
GOETHE (franc-mason) în poemul său „NOSTALGIE BIENHEUREUSE”
(Nostalgie fericită): „Meurs et deviens” (citat)
(Hiram)
- a fost pe rînd metalurgist, fondator, ţesător, desenator
- a devenit Arhitectul Templului lui Solomon la Ierusalim
- ridica COLOANE
- a fost asasinat de trei prieteni pe care îi considera nedemni de a cunoaşte
secretele esenţiale care constau în anumite CUVINTE şi SEMNE de recunoştinţă
(=atingeri) care oferă accesul către rangul de Maestru
4
 - a devenit un personaj esenţial al ritualurilor masonice.
Această legendă ilustrează marele Maestru şi, prin urmare, rangurile aleşilor
plecaţi în căutarea asasinilor.
(Să ne amintim detaliile acestei legende):
- motivaţile asasinării sale sînt înainte de toate venale
- numeroşii muncitori implicaţi în construirea templului dispuneau de semne
şi cuvinte secrete care le permiteau fiecăruia atribuirea salariului în funcţie de clasa sau
corporaţia din care făcea parte
- smulgerea cu forţa a „cuvîntului sacru” de la Maeştri îi ghida către o
promovare nemeritată, de la clasa a doua către Sanctuarul Templului (celebra Cameră din
Mijloc) unde Maeştrii primeau direct ordinele lui HIRAM
- prietenii nesinceri au îngropat cadavrul, dar el a fost descoperit de Maeştrii
trimişi la Solomon
Toată simbolistica iniţierii acestui rang, exaltarea, este fondată pe mitul MORŢII
sale.
Dovada prezenţei Arhitectului în fiecare dintre noii Maeştri corespunde căutării
Maestrului care este în noi în stadiul de cadavru neînsufleţit şi învierii mortului pentru ca
el să acţioneze în noi.
Deci, rangul de Maestru autorizează pe cel care îl primeşte (= recipient) să
părăsească lumea muncii manuale (simbolizată de instrumente: compas, echer, nivel,
perpendicular, levier) pentru a i se atribui trasarea planşei şi pentru a-şi putea duce
planurile la bun sfîrşit; îi rămîne un singur instrument manual – ciocanul = insigna
autorităţii şi puterii)
Recipientul trece prin probe care constau în primirea loviturilor de
- riglă -pe umărul drept – simbol al înţelepciunii, dar şi al elementelor „aerului”
- cleşte (levier) -pe ceafă, simbol al ignoranţei - „foc”
- ciocan- pe frunte simbolizează fanatismul, ambiţia şi temperarea - „apă”
- faptul de a sta întins în sicriu în relaţie cu elementul „pămînt”
Prin urmare, această ceremonie este o participare
5
 - la moartea lui Hiram şi
- la RIDICAREA sa din mormînt
Atingerea ucenicului nu îl trezeşe pe Hiram (căci FORŢA nu este suficientă), şi
nici cea a Tovarăşului, care este insuficientă.
Trebuie deci să mergem mai departe. Este ceea ce face Maestrul, revenind la viaţă,
făcînd din moarte unealta renaşterii indispensabile oricărei reînnoiri.
Nu este vorba aici de cultul MORŢII, ci despre restituirea locului adevărat al
vieţii, dincolo de opoziţia sa aparentă faţă de moarte.
Aşa intră Maestrul în timpul veritabil, cel al reînnoirii fără sfîrşit* (*Hiram renaşte
în cel care se iniţiază conferindu-i prin aceasta rangul de Maestru; dar noul Maestru nu
este „trezit” de exterior căci, de la primirea atingerii, el participă la această transmitere a
semnului Vieţii).
Este un moment de schimbare interioară profundă, într-un fel, prin Moarte,
permiţînd evoluţia către cineva mai bun, mai dezvoltat şi echilibrat interior, dar de
asemenea în armonie perfectă cu semenii săi (fraţii săi).
(Şi pentru a ilustra acestea, ne servim în ritualul masonic de simbolul trecerii de la
întuneric la lumină, luminarea Cunoaşterii (= viaţă spirituală) care urmează după noaptea
Ignoranţei (= moarte spirituală).
El este de acum Maestrul Morţii, Maestrul Vieţii.
(Hiram renaşte deci în potenţialităţile noului Maestru, angajîndu-l în participarea
la MISTERUL Vieţii) şi poate accede la toate posturile de ofiţer şi să se aşeze unde
doreşte în coloanele LOJEI.
Moartea Maestrului în Lojă este simbolică; ea înseamnă trecere şi înviere şi
permite accesul la o altă înţelegere a Universului. Această transmitere efectuată simbolic
de atingere este un gest ritual care permite Maestrului să se iniţieze el însuşi, fiind în
condiţii să se trezească singur la Esenţial; trebuie să-şi cultive singur fiinţa adevărată şi o
poate dovedi trăind-o.

6
 Trebuie să ştie că atingerea Maestrului este VIAŢĂ pentru că acesta se situează la
origini, în Centru; el a integrat LEGEA VIEŢII şi a depăşit opoziţia VIAŢĂ-MOARTE
pentru a intra în mişcarea care este VIAŢA însăşi.
VIAŢA este una şi prin aceasta face ca oamenii să fie fraţi. Îi uneşte prin înalt
(această aspiraţie către singurul vîrf, SPIRITUL, pe care îl căutăm sus, în Centrul Sinelui)
„Cele cinci puncte perfecte de Tovărăşie” permit ridicarea la rangul de maestru,
ceea ce face ca în Masoneria Franceză expresia să devină „cele cinci puncte perfecte ale
Maestrului”.
Or, în engleză, ultimul cuvînt al acestei expresii (five points of fellowship)
semnifică calitatea de tovarăş sau liantul care uneşte tovarăşii între ei şi nu referirea la
individ (nu spunem ALE tovarăşului).
Ansamblul ritualului, descris în această prezentare şi în alte părţi, poate fi
interpretat în mai multe moduri, şi anume:
- simbolistica evoluţiei de la stadiul de animal (în poziţie întinsă) la stadiul
uman (în poziţie verticală)
- aspiraţia fiinţei umane dintotdeauna:
- să-şi abandoneze şi să-şi depăşească condiţia de sclavagism, de supunere,
de dominat (simbol: culcat, la orizontală)
- să se ridice şi să dobîndească o poziţie de independenţă, de autonomie, de
recunoaştere a statutului său de persoană care reflectează şi care are aspiraţii reale către
perfecţiune (o adevărată „trestie gînditoare”) dar şi de egalitate cu celălalt (statutul său de
frate în franc-masonerie) (simbol: în picioare, pe verticală).