Credinta adevarata in opinia lui Iosif Tone vazuta prin ochii mei

In introducere Iosif Tone face o scrurta incursiune intre traditia care ne relateaza ca apostoluil
Andrei intre anii 50-60 a fost pe meleaqguri romanesti in Scitia Mica adica Dobbrogea de azi si realitatea
istorica a Daciei cucerita de catre romani si transformarea ei in provincie romana la anul 106, el crezand
ca religia crestina vine ”deci de la romani”.

Punctul meu de vedere este acela ca ambele izvoare atat traditia cat si relitatea istorica sunt
credibile.

Tot de la autor am aflat ca in secolul al noua-lea romanii faceau parte din imperiul bulgar dar sub
jurisdictia papei de la roma deci credinta era catolica,” însă că în anul 870, din motive geopolitice,
bulgarii au hotărât să se rupă de Roma şi să se unească cu Constantinopolul. Astfel, ei au trecut de la
catolicism la ortodoxie. Automat, ei le-au impus şi românilor ruperea relaţiilor cu Roma şi acceptarea
ortodoxiei bizantine.

În anul 1701, românilor din Ardeal, cărora până atunci li se negaseră nu numai drepturi culturale
şi politice, ci însuşi dreptul de a fi consideraţi naţiune, li s-a oferit să capete asemenea drepturi cu
condiţia să treacă la religia catolică. Şi o bună parte dintre români s-au unit atunci cu Roma. Consecinţele
au fost multe şi adânci. Cea mai cunoscută este aceea că românii transilvăneni au început să studieze la
Viena şi la Roma, şi când au venit înapoi au iniţiat marea mişcare de trezire naţională numită „şcoala
ardeleană" sau „şcoala latinească".

Prin decretul semnat la 1 decembrie 1948, guvernul comunist român îi obliga pe cei un milion şi
jumătate de români ardeleni catolici să se lepede de credinţa lor şi să devină din nou ortodocşi. Apoi,
regimul comunist a început o campanie furibundă de discreditare a tuturor religiilor şi de îndoctrinare a
maselor cu necredinţa, cu concepţia ateistă despre lume şi viaţă. În cei 40 de ani de dictatură comunistă
a crescut o generaţie de români care n-a mai avut nici o posibilitate să se informeze pe larg despre ceea
ce cred diferitele culte creştine. Ei au învăţat numai ceea ce le dădea regimul: o imagine deformată,
falsă a religiei în general şi a creştinismului în special. Faptul pe care vrem să-l scoatem în evidenţă este
că de mai bine de o mie de ani încoace românii nu au mai fost liberi să-şi aleagă ei înşişi crezul: lor li s-a
impus un crez sau altul de către forţe străine, asupritoare.

In ultimele cinci secole, Europa de Apus a trecut prin enorme schimbări de concepţii. Renaşterea,
reforma religioasă, iluminismul, romantismul, pozitivismul, existenţialismul sunt doar câteva dintre
marile curente de gândire şi de crez care au animat viaţa culturală şi spirituală a Europei de Apus în
aceste secole. Izolată în imperiul turcesc şi în cel austriac, România a fost doar superficial atinsă de
marile căutări ale Europei din aceste secole. În secolul nostru, după scurta perioadă de libertate dintre
cele două războaie mondiale, România a intrat în întunericul vieţii de „lagăr" comunist.”

Comunistii care din punctual meu de vedere sunt Antihristul pe pamant au venit cu o credinta atee,
nesanatoasa, interzicand religia in scoli si obligand toate cultele sa treaca la ortodoxie deoarece cu o
singura dogma ei credeau ca pot detine controlul si pot educa masele sa l uite pe Dumnezeu in opinia
mea.

“ Situaţia mai este complicată şi de faptul că de o sută şi ceva de ani încoace are loc o
pătrundere tot mai mare între români a cultelor neoprotestante, în special a baptiştilor, a creştinilor
după Evanghelie şi a penticostalilor. Acestea trei sunt culte creştine, acceptate ca atare în comunitatea
creştină mondială, având milioane de aderenţi răspândiţi, practic, pe toate continentele. La noi, Biserica
Ortodoxă a făcut eforturi imense să-i numească „secte", negându-le astfel calitatea de culte creştine
acceptate ca atare.

Aceste trei culte au în comun - printre altele - faptul că nu botează copii mici, ci lasă fiecărui
individ dreptul de a-şi alege crezul. Numai după ce au ales ei înşişi să creadă în Isus, sunt botezaţi şi
devin membri ai bisericii locale. Astăzi, aceste trei culte împreună au peste o jumătate de milion de
membri botezaţi. Dacă adăugăm la acest număr şi pe copiii lor (cel puţin tot atâţia câţi sunt cei deja
botezaţi), putem vedea că avem de-a face cu un milion de români protestanţi. La toţi aceştia trebuie să-i
adăugăm pe aderenţii mişcării ortodoxe Oastea Domnului. “. Dupa revolutia din 1989” libertatea a venit
cu un pret si o serie de secte care se autointituleaza crestina au patruns pe teritoriul tarii noastre
ratacind mintile romanilor si as dori sa mentionez doar doua carora le cunosc doctrina si anume:
Martorii Lui Iehova care il recunosc pe Hristos ca mare preot dar nu si ca Dumnezeu si au schimbat si
Cuvantul, Cartea lor contine cu sute de pagini mai mult decat evangheliile dupa canon si religia lui Edir
Machedo care s a autoproclamat episcop si a reinventat o credinta crestina denumita„Biserica
Universală” care este o sectă înființată în Brazilia, în anul 1977, de un fost preot romano-catolic, Edir
Macedo, care împreună cu o mână de adepți, a decis să se rupă de biserica oficială și să organizeze o
„biserică” mai bună, într-unul dintre cartierele sărace din Rio de Janeiro.

Macedo a stat după gratii 11 zile, fiind închis pentru fraudă, în 1992. În ianuarie 2013, Macedo era încă
sub urmărire penală de către autoritățile americane și venezuelene. În martie 2013, Macedo apărea pe
lista miliardarilor Forbes, cu o avere de 1,1 miliarde de dolari. Optzeci de foști episcopi ai Bisericii
Universale au dat în judecată secta pentru salarii pe care nu le-au primit, în ciuda faptului că majoritatea
donaseră tot ce aveau sectei. Există acuzații și de conexiuni ai episcopilor cu traficanții de droguri.
Evaziuni fiscale, împrumuturi de zeci de milioane de dolari fără dobândă sunt numai câteva dintre
ilegalitățile din interiorul granițelor Braziliei. Dar ilegalitățile sectei au trecut de mult aceste granițe. În
numeroase țări s-au găsit firme controlate de sectă care spălau bani.

În România, această sectă este relativ nouă și, pentru a atrage adepți, a recurs la un vicleșug.
Conducătorul local al sectei, un brazilian care face eforturi să le vorbească celor veniți în limba română,
se prezintă drept preot sau „părinte”, în timp ce șeful lui din străinătate este „episcop”. Adunările sectei
sunt denumite „liturghii”, unde cei veniți pot da „acatiste pentru bolnavi”. Clădirea care servește drept
loc de adunare are pe frontispiciu o cruce ortodoxa și este numită „catedrală”. „Noi credem în Scripturile
Sfinte ale Noului și Vechiului Testament în formele lor originale ce au fost totalmente inspirate și
insuflate de Dumnezeu și astfel le acceptăm ca fiind o Autoritate Supremă și decisivă pentru viața de
credință și pentru viața de zi cu zi. Credem într-un Dumnezeu care există sub forma unei Treimi: Tatăl,
Fiul și Sfântul Duh și că Iisus Hristos a fost zămislit prin Duhul Sfânt fiind născut de Fecioara Maria și este
Dumnezeu Fiul cel Adevărat și Fiul Omului”, se prezintă ei pe site-ul propriu. Până aici, nicio diferență
între ei și Ortodoxie. Singurul lucru care-i diferențiază sunt sumele de bani pe care le cer constant, fără
niciun ascunziș, de la oamenii necăjiți, veniți la ei ca să fie vindecați.

Sectanții de la Biserica Universală țin slujbe de trei ori pe zi, în fiecare zi a săptămânii. Luni este slujba
pentru cuceriri financiare: șomaj, datorii, neajunsuri, firma în faliment, lipsa locului de muncă. Marți
pentru sănătate, miercuri este ziua dedicată studiului biblic, joi, este slujba pentru familie: neînțelegeri,
trădare, singurătate, certuri, probleme conjugale, vineri pentru dezlegare – insomnie, blesteme,
depresie, vrăjitorie, nervozitate, vicii. Dacă vreți un lucru imposibil, „preoții” lor vi-l rezolva sâmbăta, la
slujba pentru Lucruri Imposibile. Sâmbătă este terapia iubirii, iar duminică este slujba de credință și
minuni. Sursa: https://www.odaiadesus.ro/bisuniversala.html

Ei se denumesc a fi o ramura a neo-penticostalilor si personal am fost afectat de aceasta lucrare a

diavolului deoarece sora mea si tatal meu care sunt decedati au facut parte din ea. Mentionez ca sora
mea avea o forma de cancer la san care putea avea sanse de reusita cam de 60% daca aceasta se opera
dar a ales credinta acestei secte si a murit la nici doi ani de la aflarea diagnosticului. Mentionez ca
niciunul dintre “fratii si surorile” ei nu ne-au cautat nici macar sa ne spuna simbolicul: condoleante.
Aceasta secta din unele tari ca Belgia a fost interzisa guvernul Belgian dandu si seama de acest pericol
insa in tara noastra a fost inati promovata de fostul OTV si in present de Nasul Tv. Cunosc multe din
ritualurile lor dar nu acesta este scopul acestui studio. Mentionez ca in anul 2018-2019 am inceput chiar
sa urasc crestinismul din aceasta cauza care ne a afectat intreaga familie din aceasta cauza si mama mea
a murit la scurt timp asa ca ar trebuiisa fim atenti deoarece si Diavolul cunoaste Scripturile.

În baza datelor obținute la recensămintele din 2001 dar și prin cercetări sociologice, creștinii se identifică
după cum urmează:

 1.250.319.000 – catolici

 655.557.000 – penticostali și charismatici

 593.660.000 – protestanți (din marile ramuri protestante tradiționale)

 396.991.000 – independenți

 393.545.000 – evanghelici

 293.599.000 – ortodocși

 113.572.000 – neafiliați

Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-24856931-crestinismul-global-cifre-cateva-comentarii.htm

Cartea scrisa de Iosif Tone cu titlul de “Credinta Adevarata. are ca scop intelegerea credintei adevarate a
crestinismului asa cum ne a fost data de la Dumnezeu si felul cum a evoluat ea dea lungul secolelor si
de ce sunt atat de diferiti ca si dogmatica crestina unii de altii.
 2. Eliberarea mintii
Iosif Tone in introducerea capitolul doi creioneaza ba chiar si sustine ca:” . Suntem victime ale
unor procese de spălare a creierului şi de brutală şi insidioasă îndoctrinare.

Secolele al XV-lea şi al XVI-lea au fost secolele zbaterilor spre libertate de gândire şi secolele
căutărilor unor noi interpretări ale lumii şi ale existenţei. Nu toate ţările din Europa au mers pe
aceeaşi cale şi nu toate au îmbrăţişat aceleaşi soluţii. O comparaţie a căilor şi a soluţiilor
adoptate şi apoi a consecinţelor adoptării uneia sau a alteia dintre soluţii va fi deosebit de
instructivă pentru noi astăzi.

Datorita inchizitiei care ramane o pata de culoare in traditia crestina, repulsia a precedat doua reactii in
lume:

a.Ateismul promovat prin umanism, iluminism, raţionalism şi positivism

b. Reformarea religiei adica eliminarea formelor de traditie crestina si intoarcerea la crestinismul original
biblic. Primele tari care au adoptat “credinta adevarata” au fost: Anglia, Suedia, Norvegia, Danemarca şi
parţial de Olanda, Germania şi Elveţia.

Noi romanilor mereu ne-a fost laudata calea frantuzeasca(vezi Coana Chirita de la Iasi) autorul
argumentand ca: “literatura marxistă a accentuat şi mai puternic ridicarea în slăvi a umanismului, a
iluminismului, a revoluţiei franceze, a raţionalismului francez, a Comunei din Paris, care toate în final au
pregătit apariţia marxismului şi a revoluţiei bolşevice”. Calea urmată de ţările reformate nu ne-a fost
descrisă niciodată în mare detaliu, şi majoritatea românilor n-au înţeles-o niciodată. Umanismul începe
prin a respinge ideea de Dumnezeu, prin a-L exclude pe Dumnezeu din univers. Umanismul îl pune pe
om în centrul universului.

După umanism, omul este ceea ce are universul mai bun, iar raţiunea umană este autoritatea supremă
în univers, împlinirea fizică şi intelectuală a omului, aici şi acum, în singura lui existenţă, este ţelul vieţii şi
bunul suprem al vieţii. Umanismul, ca o concepţie despre lume şi viaţă, apărut în secolul al XVI-lea în
Europa de Apus, este de fapt ateismul. Iată de ce atunci când prin 1930 s-a format în Statele Unite ale
Americii societatea ateilor, ea şi-a dat numele The Humanist Society, şi iată de ce în America termenul
de „humanism" astăzi este folosit în sensul de „ateism"!

În secolul al XVII-lea s-a dezvoltat în Franţa curentul iluminist, cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai săi fiind
Diderot, Voltaire şi o pleiadă de alţi gânditori şi scriitori care au redactat Enciclopedia Franceză. Ei erau
antireligioşi şi atei. Ei înşişi au numit „iluminare" debarasarea lor de religie şi adoptarea unei concepţii
ateiste despre lume şi viaţă, şi de atunci încoace se transmite voit concepţia că a fi credincios în
Dumnezeu înseamnă a fi bigot, a fi îngust la minte, iar a fi ateu înseamnă a-ţi fi luminat mintea.
Rezultatul direct al umanismului şi al iluminismului în Franţa a fost revoluţia franceză din anul 1789.
Această revoluţie ne-a fost prezentată întotdeauna în culori strălucitoare, în ciuda măcelurilor pe care
le-a declanşat, a pustiirii spirituale căreia i-a dat naştere şi a culminării ei în războaiele napoleoniene.
Revoluţia franceză a fost direct şi violent antireligioasă, şi în anii ei de putere s-a încercat distrugerea
creştinismului şi introducerea unei religii în care să fie slăvit numai omul. Interesant este că atât în cursul
secolului umanismului, cât şi în iluminism şi în revoluţia franceză, ceea ce a fost ridicat la rang de valoare
supremă a fost mitologia grecoromană, un păgânism care este interesat în zeificarea trupului uman, a
nudităţii şi a plăcerilor senzuale. Arta sculpturală şi pictura acelor secole stau mărturie acestei concepţii.

Care a fost esenţa Reformei? Datorită faptului că Reforma nu a pătruns în nici una din ţările Europei de
Răsărit, românii nu i-au înţeles niciodată esenţa şi valoarea. Când românii însă călătoresc în ţările care
sunt rod al Reformei şi văd acolo ordinea, curăţenia şi spiritul de disciplină şi de cinste şi văd dezvoltarea
şi belşugul acelor societăţi, le trebuie destul de multă vreme până să înţeleagă şi să admită că toate
acele lucruri se datorează în mod direct religiei reformate. Esenţa Reformei este reîntoarcerea la Biblie şi
acceptarea acesteia ca singura sursă de îndrumare spirituală şi de formare a unei concepţii despre lume
şi viaţă.

3. Concepţia despre lume şi viaţă - factor determinant al naturii societăţii în care trăieşti

Marxismul a căutat să ne convingă că baza produce suprastructura, că, adică, ideile, concepţiile, legile,
credinţele sunt produse de factori economici şi sociali. Vedem in present urmele lasate de razboiul care
continua in Ucraina care este un rod al marxismului.

La polul opus avem “”Revitalizarea aceasta spirituală din America era de nuanţă puternic calvinistă, şi
una dintre concepţiile de bază ale calvinismului a fost credinţa în totala depravare sau corupţie a
caracterului uman, atât de totală încât numai intervenţia radicală a lui Dumnezeu cu harul Lui mântuitor
îl poate salva pe om. Omul are nevoie de o recreare, şi aceasta o poate face numai Isus Cristos.”

Pe o parte avem marxismul si urmarile lui le vedem clar prin actiunile Rusiei iar pe alta parte “Ei bine,
când s-a produs mişcarea de independenţă a coloniilor americane şi când delegaţii acestor colonii s-au
întâlnit să discute noua formă de guvernământ a Statelor Unite, aceşti delegaţi erau formaţi la şcoala
aceasta de gândire reformată, care credea în totala depravare a omului. Oamenii aceştia mai credeau şi
că puterea corupe şi că puterea absolută corupe în mod absolut.

Problema pe care şi-au pus-o deci aceşti oameni a fost următoarea: să nu creăm un sistem de
guvernământ în care un om deţine toată puterea, căci el va deveni atunci un tiran, ci să creăm un sistem
de aşa natură încât niciodată un om să nu poată acumula toate puterile în mâinile sale, să împărţim
puterea în mai multe locuri sau la mai multe grupuri de oameni, în aşa fel încât fiecare grup să-l poată
controla şi restrânge pe celălalt. Aşa s-a ajuns la divizarea puterii în trei: puterea legislativă (Camera
Reprezentanţilor), puterea executivă (preşedintele şi guvernul), şi puterea juridică (Curtea Supremă). De
două sute de ani acest sistem funcţionează extrem de bine, şi este singura democraţie care a durat în
aceeaşi formă două sute de ani în istorie.

Să ţinem însă minte că acest sistem democratic bazat pe divizarea puterilor şi pe verificarea şi ţinerea în
frâu sau echilibrarea puterilor una de către cealaltă s-a creat datorită concepţiei biblice despre natura
coruptă a omului!” Tot în secolul al XVIII-lea, atât iluminismul francez cât şi, mai ales, romantismul au
lansat ideea că omul de la natură este bun şi că numai societatea sau oraşul l-a corupt pe om. Dacă omul
este descătuşat de societatea oprimatoare, dacă omul iese în natură, dacă este eliberat, omul revine
automat la bunătatea lui naturală. Singurul lucru de care au nevoie oamenii pentru a redeveni buni este
libertatea.

Cât de „adevărată" este această teorie s-a putut vedea în anii revoluţiei franceze: oamenii care „s-
au eliberat" au început apoi să se ucidă unii pe alţii în acei ani ai teroarei. Napoleon a pus capăt
fratricidului, dar el n-a făcut altceva decât să îndrepte apoi masele spre cucerirea celorlalte ţări ale
Europei în devastatoarele războaie napoleoniene. Ideea bunătăţii naturale a omului a fost preluată de
marxism. Ideea aceasta spune că într-o societate de oameni buni, celor mai buni dintre cei buni li se
încredinţează puterea - absoluta putere - de a-i conduce pe toţi ceilalţi. Când Lenin a preluat puterea, pe
baza aceasta a bunătăţii naturale a omului, el a conceput un sistem de guvernământ în care un singur
om să acumuleze absolut toate puterile. Şi rezultatul n-a întârziat să se arate, atât în teroarea lansată de
Lenin însuşi, cât şi în teroarea stalinistă, apoi în cea maoistă şi în cea ceauşistă.

Celor 17 milioane de români care, formal, aparţin de Biserica Ortodoxă li se spune mereu că această
religie este „legea strămoşească" şi că a te lepăda de această „lege" este ca şi când te-ai lepăda de a fi
român. Oameni de mare cultură, care ne impun mare respect, cum ar fi Lucian Blaga, ne spun uneori că
ortodoxia a format sufletul românesc şi că, de aceea, românul care este român nu poate fi decât
ortodox. Ni se spune că ortodoxia a definit şi a dat conţinut spiritului naţional şi că ortodoxia este
păstrătoarea specificităţii româneşti şi, prin urmare, românii, pentru a fi credincioşi lor înşile, trebuie să
rămână ortodocşi. A contesta aceste noţiuni este desigur o acţiune delicată: ea pune în discuţie ceea ce
au oamenii mai sfânt. Aceasta se poate vedea şi din faptul că mulţi români, deşi în concepţia lor sunt
necredincioşi sau au doar o vagă înţelegere a credinţei ortodoxe, au totuşi un ataşament sentimental
foarte puternic faţă de ceea ce este tradiţia românească şi faţă de „legea strămoşească". Şi totuşi,
contestarea este absolut necesară. O impune studiul istoriei şi o impune studiul Bibliei”

4. Mărturia marilor istorici români

În anul 1934 a apărut la Bucureşti o carte intitulată Legea strămoşească, văzută şi descrisă de istoricii
români cei mai de seamă şi de profesorii de la facultăţile de teologie ortodoxă. Cartea a fost retipărită la
Roma în anul 1968 şi apoi la München în anul 1985. Autorul acestei cărţi, N.V. Pantea, nu face altceva
decât să culeagă din toţi istoricii români cei mai mari referiri la religia românilor. Prin citate din aceşti
istorici, el arată mai întâi că de la începuturile creştinării lor şi până în anul 870 românii au fost legaţi de
creştinismul apusean, romano-catolic, şi prin aceasta au fost în sfera de cultură a Apusului. Prin urmare,
dacă am fi exigenţi cu noi înşine şi cu adevărul, am spune că ,,legea strămoşească" a românilor a fost
religia romano-catolică. Formarea noastră ca neam şi dezvoltarea noastră spirituală şi culturală de două
mii de ani încoace au fost determinate de evenimente istorice pe care nu noi le-am iniţiat, ci cărora le-
am fost victime. Unul dintre evenimentele istorice nenorocite care ne-au afectat în mod radical, dând o
nouă structură gândirii şi trăirii noastre spirituale, a fost o cucerire străină (una dintre multele!), şi
anume cucerirea bulgară. Stăpânirea bulgară a fost cea care ne-a obligat să ne schimbăm religia. Bulgarii
s-au creştinat în anul 864.
 După creştinare, ei au oscilat câţiva ani între Roma şi Bizanţ. În cele din urmă, în anul 870 ei au decis
să se asocieze cu Bizanţul şi să accepte ritul ortodox. Câţiva ani mai târziu, au decis să introducă în
biserici, în locul limbii greceşti, limba slavonă. Fiindcă românii se aflau sub stăpânirea imperiului bulgar,
automat s-a introdus şi în bisericile lor ritul bizantin şi limba slavonă.

Bulgarii s-au creştinat în anul 864. După creştinare, ei au oscilat câţiva ani între Roma şi Bizanţ.
Subliniem faptul că toţi istoricii pe care îi cităm au fost ortodocşi.

1. Xenopol:

-Paralela bulgară a legendei române este mai raţională. Ea spune anume că Asan ar fi scos limba latină
din biserica română, pentru a îndepărta eresul roman şi a introdus limba bulgărească. Mai notăm şi că
legenda bulgară urcă mai sus în timp înlocuirea Creştinismului latin la Români prin acel bulgar, punându-
o pe timpul Asăneştilor".

2. Aceste evenimente istorice sunt consemnate şi de istoricul D. Onciul:

„Pe atunci toată Dacia, afară de Moldova, era dependentă de imperiul bulgar, în această dependenţă
Românii din Dacia au primit şi ei ritul slav, păstrat în biserica bulgară şi după restabilirea legăturilor cu
Roma sub Simeon. Legăturile noastre cu biserica bulgară continuând şi după desfiinţarea imperiului
bulgar (1018), ritul slav a prins rădăcini atât de adânci la noi, încât el se menţinu în biserica noastră până
în secolul XVII-lea. Aşa ne-a fost fatalul destin al istoriei"

3. Un alt istoric român, N. Dobrescu, scrie despre aceleaşi evenimente: „E foarte remarcabil că asupra
acestui fapt s’a păstrat la noi o tradiţiune bisericească, căci ea are ştire despre oarecari legături
bisericeşti pe cari noi le-am fi avut cândva cu Formos papa, şi că noi atunci ne-am despărţit de latini,
când acel Formos - cum zice tradiţiunea noastră, întorcând lucrurile pe dos - a trecut dela pravoslavie la
latinie, în loc să zică: când noi (Românii) am trecut dela latinie adică dela ritul latin, care era până atunci
în secolul al IX-lea, la noi în biserică, la pravoslavie, adică la ortodoxie adusă la noi de bulgari, cari ne
stăpâneau politiceşte, căci prin ruptura cu Roma făcută în acest timp, limba latină era scoasă cu totul din
biserica bulgară, iar resturile care se mai găseau au dispărut cu timpul. Românii fiind atunci dependenţi
de stăpânirea bulgară a trebuit să dispară şi la noi liturghia latină din biserica noastră şi a fost înlocuită
cu liturghia slavă introdusă în imperiul bulgar" [6]. Românii ajung la dependenţă canonică de biserica
bulgărească.

5. De ce este comunismul ateist?

6. Întoarcerea la Cuvântul lui Dumnezeu

7. Împăcarea cu Dumnezeu

8. Mântuirea în Biserica Ortodoxă

9. Revoluţie sau renaştere?

10. Fiecare generaţie alege pentru sine

11. Ce înseamnă spiritualitate?

12. Mişcări de înnoire în catolicism

13. Încercări de reformă în Biserica Ortodoxă română

DUMITRU CORNILESCU

„Cum m-am întors la Dumnezeu şi cum am spus şi altora"

TUDOR POPESCU

Apărarea şi mărturisirea de credinţă a preotului Tudor Popescu de la biserica Sf. Ştefan

(Cuibul cu barză) din Bucureşti

Expunere pe larg a mărturisirii de credinţă a preotului Tudor Popescu

Răzvrătirea de la „Cuibul cu barză" de Dl. Octavian Goga, fost ministru al cultelor

IOSIF TRIFA şi Oastea Domnului

Concluzie

Care este credinţa adevărată?