Iisus în India - Mit sau adevăr ?

antiiluzii.blogspot.com/2011/06/iisus-in-india-mit-sau-adevar.html

Distribuit, în reţelele de televiziune, de Universal City Studios Productions, Jesus in

India, filmul producătorilor Paul Davids şi Edward T. Martin, lansat în perioada
Crăciunului lui 2008, la Sundance Channel, în încercarea de a arunca o rază de lumină
pe o perioadă obscură din viaţa lui Iisus Hristos, expediată sumar în evanghelii, într-un
singur verset, coroborează declaraţiile multor personalităţii ale culturii şi religiei actuale:
Prof. Elaine Pagels, Monsignor Corrado Balducci, Sfinţia Sa Dalai Lama, Sfinţia Sa
Shankaracharya, Arif Khan, Suzanne Olsson, Dr. Paul R. Fleischman, Fratele
Chidananda, Daniel Entin, Rabbi Yitzchok Adlerstein, Michael Hesemann, Prof. Alan C.
Mitchell, Prof. Anthony Tambasco, Prof. James Deardorff.

Am ezitat o vreme să mă apropii, prea mult, de subiecte religioase fierbinţi şi o voi face
în acest articol ceva mai amplu, fiindcă, spre ruşinea acestor vremuri, cuvinte abjecte,
lipsite de conţinut, ca erezie sau blasfemie sau sacrilegiu, continuă să facă parte din vocabularul nu doar al
căpeteniilor religioase, ci şi al fundamentaliştilor de rând şi m-am decis, într-un final, să devin eu însumi
intolerant, fiindcă nu mai înghit de multă vreme intoleranţa cretină şi bigotismul celor care refuză să priceapă,
după milenii de mistificare religioasă, că "izvoarele teologice" care ne-au fost lăsate la îndemână, nouă,
muritorilor de rând, de mai marii bisericilor, au fost cenzurate la maxim, pentru a le servi interesele materialiste
meschine.
Printre rânduri, în diferite articole postate pe blog, m-am exprimat destul de dur,
poate, la adresa bisericii creştine şi a celei catolice, în special, dar pe 30 martie a.c.,
TVR 1, a suplinit lipsa mea de implicare în afacerile ortodoxiei române, cel mai mare
evazionist fiscal, difuzând un documentar, pe care vi-l recomand, spre trezire,
"Averea bisericii", ce a fost evaluată, modest, aş zice eu, la circa 3 miliarde de
euro: 5.000 de hectare de pădure şi tot atâtea hectare de teren arabil, zeci de
hoteluri, restaurante, ferme agricole şi viticole şi, nu în ultimul rând, peste 18
milioane de credincioşi, dispuşi să umple buzunarele fariseilor moderni autohtoni,
largi cât portbagajele maşinilor de lux, în care-şi plimbă fundurile "sfinte".

Respingerea realităţii, refuzul de a pune întrebări incomode, condamnarea feroce şi

ostracizarea celor care o fac, lipsa documentării adecvate, interpretarea îngustă a
izvoarelor religioase sau istorice, sunt doar câteva dintre caracteristicile comportamentale ale fundamentaliştilor
actuali, prezenţi în orice religie, care ne împiedică şi azi să aflăm adevărul, monopolizat de mii de ani de
purtătorii de anterie care au epurat cu sălbăticie sau au blocat, în arhivele proprii, orice scriere religioasă
autentică, în baza unor drepturi divine inventate şi impuse cu sabia şi rugul, ce au condus la instituirea unei
ierarhii religioase monstruoase.
Vreme de circa 460 de ani (325-787), cele şapte Sinoade Ecumenice, s-au înscris
într-un ciclu rotund, iniţiat şi finalizat la Niceea, al "formării şi îndrumării" moralei
creştine, prin cenzurarea sau distrugerea tuturor documentelor istorice şi
religioase care le-au căzut în mână, ciclu ce a fost redeschis în secolul trecut, prin
monopolizarea şi blocarea accesului la documentele eseniene de la Qumran şi la
cele de la Nag Hammadi, perpetuând, în locul unei religii a iubirii şi înţelegerii, aşa
cum a încercat Iisus, o religie a terorii, centrată pe o pedeapsă cruntă, la o
ipotetică judecată de apoi, de care nimeni nu va fi scutit, din moment ce până şi
actul naşterii noastre, în această lume a aparenţei materiale, prin voinţă divină, a
fost întinat, fiind definit drept păcat primordial.

Încă de la primul meu contact, serios, cu această carte îndoliată, care este biblia,
nu am înţeles logica unificării a două scrieri fundamental diferite, Vechiul şi Noul Testament, primul fiind bântuit
de o zeitate absurdă, răutăcioasă, geloasă, violentă şi răzbunătoare, care-mi aminteşte perfect de panteonul

1/6
antic grec, plin de asemenea "zei" malefici, iar al doilea, fiind luminat de iubirea şi compasiunea celui mai mare
sacrificat al religiei creştine - prin grija obtuzităţii contemporanilor şi a ipocritelor căpetenii religioase - Iisus
Hristos, cu atât mai mult cu cât, Noul Testament, este repudiat de iudaism şi islam.
În pofida timpului avut la dispoziţie şi a îndărătniciei manifestate în
"modelarea scrierilor religioase", se pare că preoţii nu şi-au făcut prea
conştiincios datoria, fiindcă mai există documente care le-au scăpat sau
documente care au fost cenzurate neatent, din care se poate reconstitui,
încă, viaţa lui Iisus, de exemplu, intenţie manifestată de documentarul de
faţă.

O problemă controversată, tratată în documentar, rămâne absenţa din

evangheliile oficiale a unei perioade consistente, de circa 18 ani, din viaţa lui
Iisus, de la rătăcirea de părinţi la vârsta de 12 ani şi regăsirea sa, după trei
zile, în Templul din Ierusalim, unde dădea răspunsuri documentate şi
impresionante întrebărilor cele mai grele, puse de învăţaţii vremii şi până la apariţia sa la fluviul Iordan, când se
supune botezului oficiat de vărul său, Ioan Botezătorul, fiind "ca de treizeci de ani" - Luca 3:23, pe atunci, toată
perioada fiind "sintetizată" într-un unic verset, al aceleaşi Evanghelii după Luca, 2:53: "Şi Iisus sporea cu
înţelepciune şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni."
Date fiind detaliile foarte amănunţite cu care sunt descrise în evanghelii cam toate
evenimentele din viaţa lui Iisus Hristos, "rezumarea" într-o singură frază ambiguă, a
majorităţii vieţii sale, tocmai la momentul când începuse să dea dovada unor calităţi
ieşite din comun, punându-i în dificultate pe învăţaţi prin cunoştinţele religioase
profunde pe care le stăpânea, pare cel puţin dubioasă.

Ce anume s-a întâmplat în acea perioadă şi noi nu ar trebui să ştim ?

De ce este atât de periculoasă, pentru religia creştină oficială, această perioadă vastă
din viaţa Mântuitorului ?

Care sunt explicaţiile "savante" pe care (nu) ni le oferă exponenţii bisericii creştine ?

De regulă, ni se serveşte sintagma sfidătoare "Dumnezeu nu a vrut să ştim", preoţii continuând să-şi aroge, cu
nesimţire, dreptul de a vorbi în numele lui Dumnezeu, deşi nu este deloc clar cine le-a dat acest "drept divin".
Dacă suntem insistenţi şi dorim explicaţii ceva mai logice, putem căpăta răspunsuri
tupeiste, ca ale Monseniorului Corrado Balducci, nunţiu şi prieten apropiat al Papei,
exorcist al Arhidiocezei de Roma, care "în ciuda studiilor teologice intensive" nu a
auzit niciodată de acea perioadă lipsă, de circa 18 ani şi, în nici un caz, de ipoteza
călătoriilor orientale ale lui Iisus, bigotism surprinzător din partea unui personaj care,
pe de altă parte, susţinându-l pe astronomul-şef al Vaticanului, José Gabriel Funes,
afirma, curajos, în problema extraterestră:

"Este foarte probabil să existe şi alte fiinţe, nu cred că este ceva straniu, fiindcă între
natura umană şi cea angelică, despre care avem certitudini teologice, există prea
mari discrepanţe."

Ceea ce nu l-a împiedicat să-i blameze pe indieni, ale căror documente străvechi le consideră pe toate ca fiind
false, deşi aduce involuntar, cred, în discuţie un element nou: toate întrebările care i-au fost puse, se refereau la
plecarea lui Iisus, în India, în jurul vârstei de 12-14 ani, o aproximare cât mai apropiată de textul evangheliei, dar
episcopul avansează cifra de 17 ani.

2/6
Ciudat... sau, poate, a grăit adevărul, fără să vrea.

Alţii, precum Michael Hesemann, de la Universitatea din Göttingen, istoric şi

jurnalist acreditat de Vatican, afirmă, conciliant în aparenţă: "istoricii sunt
nerăbdători să afle adevărul", dar, în opinia lui, Iisus, vreme de 18 ani, a făcut
simultan tâmplărie, meditaţie şi contemplaţie (practici pe care nu le ştiam ca
aparţinând religiei israelite sau creştine), fiindu-i interzis să-şi taie barba sau părul
şi respectând celibatul.

Sincer vorbind, nu vreau să-mi imaginez cum ar arăta un bărbat cu barba şi părul
netăiate vreme de 18 ani, fiindcă mă îndoiesc că i-ai mai putea deosebi capul de
o căpiţă cu fân, iar în privinţa celibatului cunoaştem astăzi, mai bine ca oricând,
cât de convinsă este Biserica Catolică de respectarea lui şi îmi permit să vă ofer doar o mostră, ce reliefează o
problemă extrem de gravă, pe care papalitatea o "tratează" prin compensaţii materialiste:
"Ordinul iezuit Oregon Province of the Society of Jesus din Statele Unite, a
plătit, vineri, 25.03.2011, 166 de milioane de dolari, celor peste 500 de
victime, ale abuzurilor sexuale săvârşite de preoţi catolici, în şcoli.

Despăgubirile au dus la falimentul Ordinului. Numeroşi preoţi catolici, din

cadrul Ordinului Iezuit, sunt acuzaţi că, în perioada 1940 – 1990, ar fi abuzat
copii amerindieni, în statele americane Alaska, Idaho, Montana, Oregon şi
Washington. În cadrul aceleiaşi acţiuni, victimelor le vor fi prezentate scuze
în mod public. Însă, avocatul Blaine Tamaki, a declarat că, nici o cantitate de
bani, nu poate aduce înapoi o copilărie pierdută, o cultură distrusă ori o
credinţă făcută ţăndări. Cea mai mare sumă, care a ajuns la victimele sexuale ale preoţilor catolici pedofili din
Statele Unite, este de 660 de milioane de dolari, plătită de Dioceza Los Angeles.
Ea este urmată de Dioceza San Diego, care a despăgubit, 144 de victime,
cu 198 de milioane de dolari."

Sau, revenind la Iisus, am putea, noi înşine, argumenta, în spiritul doct al lui
Hesemann, că, după ce la numai 12 ani dovedise o dezvoltare spirituală şi
cunoştinţe religioase mult deasupra celor mai şcoliţi teologi ai vremii,
renunţă la tot, vreme de 18 ani învaţă tâmplăria, iar la 30 de ani îl atinge
iarăşi amocul religios, apucându-se de propovăduit şi, mai nou, de adunat
discipoli, având ca prin minune cunoştinţe şi puteri inimaginabile, dobândite
prin meditaţia practicată sârguincios, în timpul rindeluitului.

Dap... totul e foarte logic şi simplu !

Că Iisus ar fi dus o viaţă "normală", mi se pare foarte puţin probabil, dacă ţinem
cont de faptul că, în toată perioada vieţii Sale, acoperită de scrierile biblice, tot
ceea ce a făcut Iisus, poate fi categorisit oricum, numai "normal" nu.

Nu contează unde a fost Iisus, în acea perioadă, mai susţin bigoţii, dacă vom
continua să fim catâri, insistând pe acest subiect delicat.

Ce s-ar putea schimba ?

Absolut totul !

Şi de aceea nici nu se permite publicarea documentelor religioase, legate de

acea perioadă din viaţa lui.

3/6
Faptul că nu există nici referinţe istorice nu înseamnă absolut nimic.

Autoritatea laică şi Biserica, sunt doar două faţete ale Puterii, pe care am fost "educaţi"
să le vedem ca fiind separate şi chiar antagoniste uneori, fapt pe care l-am mai susţinut
şi cu alte ocazii.

Nu au fost niciodată, astfel şi dacă în sfera religioasă s-a luat decizia cenzurării unor
aspecte ale vieţii lui Iisus, care-l apropiau de uman (căsătoria cu Maria Magdalena,
contactul cu liderii spirituali budişti ş.a.m.d.), pentru a-L zugrăvi ca pe o fiinţă eterică sau
poate un mit, un ideal aproape imposibil de atins, atunci mi se pare foarte logic ca
cenzura să se fi extins şi asupra scrierilor laice, din care au fost excluse pasajele ce ar fi
putut certifica prezenţa Lui în spaţiul antic, ebraic sau indian sau de aiurea.

Explicaţii s-ar putea găsi, fireşte, în arhiva Vaticanului sau a altor instituţii religioase.

Acum câțiva ani am avut privilegiul de a viziona un documentar Discovery, care confirma, pentru prima dată,
existenţa unor scrieri cu caractere aproape runice, tăbliţele de lemn din Insula Paştelui (fapt negat cu obrăznicie
de istoria oficială), misionarii având şi misiunea de a distruge sau confisca documentele oricărei civilizaţii
întâlnite şi de a le expedia la Vatican.

Au existat şi alte filme documentare, precum cel al National Geographic, "Mysteries

of the Bible - The Lost Years of Jesus" ş.a., care au lansat şi alte ipoteze, cum ar fi
călătoria în Britania, însoţindu-l pe Iosif din Arimateea, care este posibil să-i fi fost
unchi şi care avea interese comerciale în zonă sau, ulterior răstignirii, fuga în Franţa,
fondând dinastia merovingienilor, linia Sa de sânge, protejată în timp de un ordin
secret, Prieure de Sion.

Motivele pentru care biserica ar respinge relaţia Iisus - religii orientale ţin în
majoritate de aspectele puterii materiale ale ierarhiei religioase creştine, propaganda
făcută în ultima vreme ecumenismului şi stingerii efectelor Marii Schisme de la 1054,
agravate de cea de-a patra cruciadă (1202-1204), vizând o soluţie numai în cadrul
creştinismului, intoleranţa de milenii manifestată de preoţii creştini faţă de alte religii
oficiale, contrar învăţăturilor lui Iisus, nepermiţând nici astăzi avansarea ideii de comuniune spirituală completă,
deşi, așa cum spun budiştii, "toţi urcăm acelaşi munte, dar o facem pe cărări diferite", fiindcă, pe de altă parte,
un asemenea pas nu poate fi justificat în contextul secolelor de colonialism religios şi al atacurilor sângeroase la
adresa tuturor celorlalte religii.
Revenind la film, India ca loc de studiu, în era noastră, pentru Iisus, pare o variantă
foarte logică, fiindcă este cea mai apropiată zonă de Palestina în care s-au păstrat
învăţături religioase tradiţionale, dată fiind decăderea civilizaţiei egiptene, între
învăţăturile Noului Testament şi spiritualitatea indiană existând similitudini frapante,
incontestabile, iar enigmei "celor trei magi de la Răsărit" îi găsesc o rezolvare mult mai
logică în spaţiul indian, decât în cel persan, amintit de Hesemann, care mi se pare o
diversiune.

Textele din evangheliile apocrife sună foarte diferit de variantele lor "oficializate",
apropiindu-se mult mai mult de învăţăturile budiste sau hinduiste, decât de limbajul
închistat bisericesc creştin, complet lipsit de logică, în majoritatea cazurilor.

În aceeaşi ordine de idei, actualii lideri religioşi indieni nu ar avea nici un interes în susţinerea unei astfel de
ipoteze, fiindcă, spre deosebire de rapacea Biserică Catolică, hinduismul şi budismul nu şi-au propus niciodată
hegemonia religioasă mondială.

4/6
În privinţa "anilor pierduţi" ai lui Iisus, ca un ultim argument, vă invit să reflectaţi
asupra Evangheliei după Marcu, 6: 1-4:

"1. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El.

2. Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau

uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea ? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat
Lui ? Şi cum se fac minuni ca acestea, prin mâinile Lui ?

3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui
Iuda şi al lui Simon ? Şi nu sînt, oare, surorile Lui aici la noi ? Şi se sminteau întru
El.

4. Şi le zicea Iisus: Nu este prooroc dispreţuit, decît în patria sa şi între rudele sale şi în casa sa.",
de unde reiese foarte clar că Iisus călătorise în alte ţări, de unde venise cu noi
cunoştinţe, uimitoare pentru contemporani şi unde fusese tratat cu onoare, ca
proroc, spre deosebire de ţara sa, unde se bucura de consideraţie doar printre
discipoli.

Presupunând că am accepta, în cele din urmă, ipoteza studiilor indiene ale lui
Iisus Hristos, atunci, dacă ar fi supravieţuit răstignirii, fiindcă există multe indicii în
acest sens, este din nou foarte logic, ca un Iisus hăituit, considerat persoană
indezirabilă atât de semenii săi şi de autorităţile religioase israelite, cât şi de
oficialităţile imperiale romane, să fi luat calea exilului, întorcându-se, după cele
40 de zile petrecute alături de discipoli, în ţara în care se bucurase de preţuire şi
în care îl va urma cel mai sceptic dintre apostoli, Toma.

În privinţa supravieţuirii, în urma procesului crucificării, voi aminti doar câteva argumente:
1. Istoricul evreu Flavius Josephus, în Vita, IV, 75, menţionează că, în vremea lui
Titus Caesar, fiind trimis de împărat, împreună cu 1.000 de călăreţi, într-un oraş
numit Thecoa, pentru a verifica condiţiile de stabilire a unei tabere militare, într-o
vreme de tulburări interne probabil, recunoaşte trei foşti tovarăşi printre cei
crucificaţi în acea zonă. Cuprins de durere, intervine pe lângă împărat şi obţine
graţierea lor, doi decedând, dar al treilea revenindu-şi, în urma îngrijirilor medicale
primite. Deşi foarte dureroasă, procedura barbară a răstignirii se pare că nu
producea, obligatoriu, decesul celui pedepsit, aşa că este posibil ca şi Iisus să fi
supravieţuit unei proceduri ce a durat doar aproximativ nouă ore, în cazul său.

2. În Evanghelia după Ioan 19:28-30, Iisus spune că îi este sete şi, paradoxal,
dintr-un vas plin cu oţet i se duce la gură un burete înmuiat în acel lichid, Iisus
rostind "Săvârşitu-s-a" şi părând apoi a muri. Deci în locul apei solicitate, primeşte un burete înmuiat într-un
lichid volatil, cu miros înţepător ca al oţetului, caracteristic agenţilor anestezici inhalatori halogenaţi, folosiţi astăzi
în tehnicile de anestezie generală. Nu este deloc exclus ca "îşi dă duhul", să fi însemnat, de fapt, inducerea unui
somn anestezic.
3. Moartea sa aparentă, îl scuteşte de o procedură foarte brutală, care
consta în zdrobirea tibiilor cu ciocanul. Există multe relatări istorice antice,
care susţin că moartea celor condamnaţi la răstignire nu survenea din cauza
hemoragiei sau durerilor, ci din cauza asfixiei consecutive zdrobirii tibiilor,
deoarece condamnatul nu-şi mai putea susţine propria greutate și se
exercita o presiune enormă asupra cutiei toracice. Moartea aparentă duce
totodată la încetarea procedurii, Iisus fiind coborât de pe cruce, nu înainte ca
un soldat roman să-l împungă în coaste cu o suliţă, hemoragia provocată
indicând clar funcţionarea pompei cardiace (Ioan 19:32-36).

5/6
4. În aceeaşi seară de vineri, Iosif din Arimateea îi solicită lui Pilat din Pont trupul lui Iisus. Pilat, care trebuie să fi
fost foarte obişnuit cu acest gen de pedeapsă, se arată, el însuşi, mirat că Iisus a murit atât de repede (Marcu
15:43-46).
5. Imediat după coborârea de pe cruce, Iosif din Arimateea şi Nicodemus
execută o procedură cel puţin stranie, ce nu avea nimic de-a face cu
ritualurile de înmormântare, tratând parcă trupul lui Iisus cu aloe şi mir,
cunoscute pentru virtuţile lor tămăduitoare.

Şi mă opresc aici, lăsându-vă plăcerea, celor curioşi desigur, de a găsi şi

alte izvoare istorice şi argumente în sprijinul unei asemenea ipoteze
"eretice".

Întreaga dispută, privind călătoriile indiene ale lui Iisus, s-ar termina abrupt dacă Dalai Lama sau papa ar permite
publicarea tuturor documentelor aflate în posesie, după ce ar fi certificate de martori neutri, de încredere, fireşte.
Naivă idee, nu-i aşa ?

Veţi descoperi că Dalai Lama procedează exact ca şi papa, eliberând declaraţii de

presă, fără a-şi manifesta intenţia de a infirma, prin documentele ce pot fi
consultate doar la ordinul său, afirmaţiile făcute de cei doi călători ruşi ai secolului
trecut, Nicholas Notovitch şi Nicholas Roerich.

Nu am avut niciodată încredere în Dalai Lama, fiindcă l-am simţit mereu plutind
între două ape, numai în zona compromisurilor "corecte politic", neluând niciodată
o poziţie tranşantă, blocând astfel accesul la informaţii cruciale, dar este ceva
scuzabil la o personalitate în exil, mai mult lider politic decât religios.

Cu toate acestea, declaraţia finală din documentar conţine o afirmaţie cam radicală pentru el, legată de
"imensele beneficii obţinute, în ţările occidentale, de unii oameni, de pe urma creştinismului sau al iudaismului".
Toată viaţa mea am fost învăţat, la modul idilic, că adevărul este un lucru
puternic, care iese mereu la suprafaţă, care învinge într-un final şi, totuşi,
cred că nu am întâlnit, toată viaţa, ceva care să fi eşuat atât de plenar ca
adevărul, fiindcă nimic nu este mai iritant, mai incomod, mai nediplomat, mai
"incorect politic", decât rostirea frustă a adevărului, atât de clar multora şi
atât de rar pronunţat cu voce tare.

"Despre acest film, unii ar putea gândi, că are potenţialul de a revoluţiona

creştinismul, în virtutea umanizării lui Iisus. Răpindu-I statutul de zeu,
conferit Lui prin grija lui Constantin cel Mare şi ilustrându-L ca pe un genial şi
curajos dascăl spiritual, care a reuşit să reunifice trei mari religii mondiale, înlătură superstiţia şi ritualurile din
creştinism, lăsând totuşi, lumii, un magnific mesaj al speranţei şi renaşterii."

Len Kasten,
Atlantis Rising Magazine
Jesus in India (torrent)

Subtitrare

6/6