Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
antiiluzii.blogspot.com/2012/04/ascensiunea-si-declinul-unui-geniu.html
"Operăm în cadrul iluziei fatale că nici o boală nu poate fi vindecată fără aportul
medicamentelor. Această concepţie a fost responsabilă pentru mai multe daune
provocate omenirii, decât orice alte nenorociri. Bolile nu fac decât să crească,
proporţional cu numărul doctorilor aflaţi în activitate."
Mahatma Gandhi
(1869-1948)
În 2008, realizatorul Shawn Montgomery re-edita cele două episoade ale unui film
ceva mai vechi, din 2004, integrându-le în documentarul de faţă, The Rise and Fall
of a Scientific Genius: The Forgotten Story of Royal Raymond Rife, în care
permite protagoniştilor de mult dispăruţi ai acestei drame cumplite să-şi relateze
propria poveste, a inventării unor instrumente optice revoluţionare, ce au permis
descoperirea leacului pentru orice boală infecţioasă cunoscută, fapt care a şocat perversa şi lacoma lume
medico-farmaceutică, mânată, aproape în exclusivitate, de o neostoită poftă de profit şi de un dispreţ total pentru
bunăstarea omenirii.
"The Rise and Fall" este un film dedicat geniului lui Royal Raymond Rife, a
cărui proprie strălucire iniţială pe firmamentul mass media i-a atras ruina
finală, prin contribuţia profund coruptei American Medical Association, care
nu a vrut să cunoască, atunci şi nu vrea să cunoască, nici în prezent,
povestea lui uluitoare, prin suprimarea căreia s-a garantat distrugerea a sute
de milioane de vieţi, în principal prin perpetuarea conflictului iniţiat de către
actuala FDA şi aşa-zisa "industrie a cancerului".
declara senatorul SUA Edward V. Long, cu ocazia audierilor din Congresul american din anul 1966, deci încă din
timpul vieţii lui Rife şi înainte de declararea emfaticului "război contra cancerului".
"Nici un fel de 'gimnastică' istorică nu poate ascunde înregistrările oficiale ale opoziţiei
A.M.A. la, practic, orice reformă majoră a sistemului de sănătate publică, din ultimii 50 de
ani. A.M.A. s-a transformat într-un organ de propagandă, furnizând 'politici medicale' pentru
a înşela Congresul, poporul şi pe medicii americani, înşişi."
Dar să nu-i blamăm numai pe americani, fiindcă paradigma medicală a început să fie
contorsionată şi epurată, cel puţin în domeniul bolilor infecţioase, odată cu naşterea
tembelei teorii a germenilor, prin incompetenţa şi hoţia practicată de favoritul lui Napoleon al III-lea, Louis
Pasteur, care s-a folosit de influenţa sa politică pentru a forţa mâna societăţii medicale franceze nu numai să-i
accepte, ci să-i şi legitimeze furtul întregii opere a lui Antoine Béchamp, deşi, aşa cum era şi normal, propria-i
prostie l-a împiedicat să înţeleagă complexitatea teoriei pleomorfice.
1/5
Foarte pe scurt, menţionez că profesionalismul şi precizia uluitoare a metodelor de
laborator, imaginate şi practicate de Béchamp, i-au permis să intuiască existenţa
unor entităţi microscopice vii, în organismul uman, pe care le-a numit microzime,
care erau responsabile atât de activitatea celulară, cât şi de crearea bacteriilor -
funcţie de condiţiile mediului intern - pe care nu le credea capabile să invadeze şi
să genereze, de la sine, boala, într-un organism sănătos.
Ura patologică a lui Pasteur l-a obligat pe Béchamp să-şi părăsească, în 1886,
postul de decan al Université Lille Nord de France, întreaga sa operă fiind
introdusă în Index Librorum Prohibitorum (indexul cărţilor interzise de biserica
catolică).
A condus o vreme o farmacie, împreună cu fiul său, pentru ca, într-un final, să se retragă la Paris, unde
Universitatea Sorbona i-a pus la dispoziţie, ca un premiu de consolare, un mic laborator.
Antoine Béchamp (care trăise între 7 şi 18 ani la Bucureşti, împreună cu unchiul său diplomat) a murit în 1908,
la vârsta de 91 de ani, întreaga sa operă fiind scufundată în obscuritate, în favoarea iresponsabilei teorii a
germenilor, a lui Pasteur.
În privinţa lui Royal Raymond Rife, a cărui activitate creatoare a fost aproape
perfect acoperită în film, mă voi rezuma la a mai preciza contribuţia laborioaselor
sale experimente la dovedirea teoriei pleomorfice, prin identificarea a 10 familii de
microorganisme patogene, care plecau, fiecare în parte, de la un microorganism
de bază, denumit de el "premodal", transformându-se ulterior, datorită mediului, în
orice formă cunoscută de bacterie, virus sau ciupercă.
Revenind la subiectul anterior, trebuie să precizez că performanţa instrumentelor optice extraordinare ale lui
R.R. Rife nu a fost singulară, ci ea a fost aproape egalată de microscoapele inventate de un alt geniu, Gaston
Naessens, născut la Roubaix, în Franţa, în 1924, care şi-a desăvârşit studiile exact la universitatea al cărei
decan fusese, cândva, Antoine Béchamp.
Intuiţia lui Béchamp şi experimentele lui Rife sunt confirmate, contrar axiomelor celebre ale unui alt protejat al
medicinei clasice, poate la fel de malefic ca şi Pasteur, Robert Koch şi, desigur, minciunilor propagate de
protejatul Fundaţiei Rockefeller, Thomas Rivers, fiindcă somatidele pot fi cultivate în afara organismului gazdă.
2/5
De asemenea, Naessens a observat că fiecare somatidă are caracteristici
pleomorfice, manifestate într-un singur ciclu de viaţă, care prezintă, de fapt,
16 stagii diferite, dintre care numai primele trei sunt normale.
Este incredibil, dar cercetările lui au revelat asocieri clare între bolile
degenerative (artrita reumatoidă, scleroza multiplă, lupus, cancer şi SIDA etc.) şi dezvoltarea celor 13 etape
patologice ale ciclului de viaţă al somatidelor.
Capacitatea de a asocia orice boală unei etape specifice i-a permis lui
Naessens "pre-diagnosticarea" acestor boli, cu mult înainte de manifestarea lor
clinică.
Toate aceste descoperiri i-au atras lui Naessens ura practicanţilor filozofiei
medicale "ortodoxe", care au îmbrăţişat, în totalitate, simplistele ipoteze ale
germenilor lui Pasteur, deşi fiecare experiment derulat de el este perfect
repetabil, iar posibilitatea cultivării somatidelor reprezintă modelul în baza
căruia ar trebui să fie rescrise manualele de microbiologie.
Naessens declara:
"Am fost capabil să discern ciclul de viaţă al formelor microscopice aflate în sânge, fapt care conduce, nu mai
puţin, decât la o nouă înţelegere a bazelor vieţii. Avem de-a face cu o biologie cu totul nouă, una care, din
fericire, naşte aplicaţii practice, de care ar putea beneficia aproape orice bolnav, chiar cu mult înainte ca
multiplele ei aspecte teoretice să fie elucidate complet."
3/5
La fel ca predecesorii săi geniali, Béchamp şi Rife, Gaston declară cu
fermitate:
Şi, mare mirare, exact la fel ca în cazul terapiei Gerson, prezentată anterior
pe blog, enzima 714X nu pare a fi de mare ajutor celor care au acceptat
sfaturile mafiei chimice şi s-au intoxicat, iniţial, cu "chimioterapie" şi radiaţii.
Deşi, în SUA, s-a aproximat că numai între 1970 şi 1986 au murit peste 6
milioane de oameni, numai din cauza cancerului, Linus Pauling avea
perfectă dreptate când afirma că:
"[...] 'războiul contra cancerului' este în mare măsură o fraudă, iar National Cancer Institute şi American Cancer
Society şi-au abandonat de multă vreme atribuţiile, în baza cărora se bucură de susţinerea poporului american.",
Dincolo de glumă, însă, Gaston a fost achitat şi eliberat, dar războiul contra
enzimei 714X a continuat, FDA scoţând-o în afara legii şi chiar
condamnându-l la închisoare, în 1996, pe Charles Pixley, pentru recomandarea şi distribuirea enzimei.
Canada pare să fie ceva mai puţin represivă, însă, fiindcă, în data de 28
iunie 2006, judecătorul François Lemieux de la Federal Court of Canada a
admis un recurs de revizuire judiciară, solicitat de un grup de pacienţi trataţi
cu enzima 714X, într-un final fiind înfiinţat Special Access Program, pentru
supervizarea tratamentului respectiv.
4/5
"Lumea medicală, în special, ar fi trebuit să accepte apariţia unor noi
descoperiri ştiinţifice, cu privire la natura cancerului. Martiriului fizic a lipsit,
dar există, după cum pot depune mărturie din proprie experienţă, mult mai
multe moduri prin care cineva poate arde pe rug un om de ştiinţă."
John Beard,
(1858-1924)
Subtitrare
5/5