Sunteți pe pagina 1din 195

1

Frank Schaeffer Dans de unul singur

Cuprins
# Cuvnt nainte al Episcopului Methodios de Boston # Nota autorului # Introducere Partea nti: Veacul falsei religii 1. Problema / Modul de nchinare / Noua dogma / Secularismul religios / O noua viziune 2. 'Rzboiul' cultural / Legea / Stiintele umaniste / Miscarea feminista / Degradarea omului / Teoria speciilor 3. Esecul secularismului american / Cluze oarbe / Agenda secularist / Educratii / Noile familii ale mpratului / Victimele 4. Esecul miscrii seculare de dreapta / Chestiunea fundamentala / Care Dumnezeu? / Cine cstiga? / Sa smulgi nfrngerea din coltii victoriei / Alegerea / Nostalgia / Drumul mort / Limitele seculare / Trind in trecut 5. Rdcinile rzboiului cultural / Schisma / Rdcinile divortului dintre rsrit si apus / Dumnezeul istoriei / Concluzie 6. Reforma Protestanta / Cutia Pandorei / nceputul sfrsitului / Calvin - Dort / Cele cinci puncte ale calvinismului / Iluminismul 7. Umanismul american / Abandonul ratiunii / Concluzie 8. Dilema Protestanta / Involutia / Anarhia anabaptista / Revolutionarii / Pietismul sau fuga de realitate / Dezastrul 9. Nasterea religiei civile americane / Rzboi general declansat Traditiei / Noua personalitate multipla / Franklin si Jefferson 10. Adevruri personalizate / Noua religie americana / 'Scunelul cu trei picioare' 11. Noua realitate: politica substituie religia / Realitatea nedorit / Pentru egoisti, din partea egoistilor, despre egoisti / Politica - noua religie / Concluzie 12. Ultimul pas / Educatia - terenul de joaca al secularistilor / Finney et comp. / Ipocrizia americana Partea a doua: Credinta Ortodoxa autentica 13. Biserica istorica / Primii episcopi / Ierarhia patriarhala / Succesiunea apostolica / Biserica istorica si Scriptura / Autoritatea morala / Concluzie 14. Unitatea in Biserica / Rnduiala in Biserica / Schisma / Autoritatea unica / Rnduiala in Biserica istorica / Legea naturala a ordinii / Ndejdea 15. Falsa 'autoritate' / Adevrata autoritate / Amgirea / Scriptura / Falsii conductori / Rspunderea apostolica / Iertarea in Biserica 16. Mntuirea / Liberul arbitru / Noua speranta / Raiul si iadul / O parabola / Judecata / Concluzia 17. Pcatul / Responsabilitatea individuala / De ce sa fi bun? / Taina Spovedaniei / Spovedania individuala 18. Ultima frdelege / Pozitia Bisericii fata de avorturi / Sfintii Printi si chestiunea avorturilor / Scriptura / Pomenirea celor nenascuti / Pacienti nenscuti sau victime / Dreapta socotinta / Marea minciuna 19. Cltoria / Persecutia / Concluzie 20. Crestinismul istoric / Slujitorii / Viata adevrata / Slujirea in Biserica / Falsa Biserica / Alegerea Mariei
2

21. Gusta si vezi / Frumusetea 'inutila' / Praznicul etern 22. Vestirea cea buna / Realitatea generoasa / Buntatea de dragul buntatii 23. Cuvnt de ncheiere / Biserica imigranta / Cluburile etnice / Ramura uscata / Doua biserici / Cutarea adevrului / Seductia / Vacarmul ecumenic / Chemare adresata Ortodocsilor / Revolutia silentioasa / Imperativul monastic / Concluzie

Cuvnt nainte

Dans de unul singur surprinde cltoria spiritual a lui Frank Schaeffer spre crestinismul Ortodox, pelerinaj nceput de el n 1976. A pornit n aceast cutare, dup cum el nsusi scrie, 'datorit nevoii mele stringente de a afla rspunsuri la ntrebrile care m frmntau si de a creste ntru Hristos, nu departe de El.' Convertirea la Ortodoxie este, fr ndoial, un act ce divulg putere spiritual si curaj din partea oricrui prozelit. Decizia lui Frank Schaeffer a fost cu att mai curajoas cu ct el este fiul unui autor si predicator Protestant renumit si respectat n ntreaga lume. Ceea ce m-a impresionat n mod special la cartea sa este etosul Ortodox autentic ce confirm ntelegerea, de ctre autor, a gndirii si traditiei patristice. Am remarcat, n deosebi, examinarea si evaluarea atent a vietii religioase din America, ncepnd cu printii ntemeietori ai natiunii noastre. Analiza realittii prezente este chiar tinta demersului su punctat de trimiteri la o seam de gnditori religiosi de referint. Sunt convins c prezenta carte, pe lng valoarea sa informativ, att pentru Ortodocsi ct si pentru ne-Ortodocsi, va ndeplini si o functie misionar de care Biserica Ortodox s-ar putea folosi pentru a ajunge la fratii care nseteaz dup adevrurile eterne ale credintei crestine Ortodoxe.

METHODIOS Episcop de Boston Dieceza greaca Ortodoxa din Boston 21 ianuarie 1993

NOTA AUTORULUI

Am nceput s scriu aceast carte pe la mijlocul anului 1988, cu doi ani nainte de convertirea mea la Ortodoxie si am terminat-o n 1994. Sunt scriitor si regizor de film, nu istoric sau teolog. N-am angajati care lucreaz n cercetare pentru mine. Nu sunt savant. Aceast carte si propune s descrie o cltorie dinspre Protestantism spre Biserica Ortodoxa, nicidecum s fie o lucrare de istorie, teologie sau de cercetare stiintific. Ctiva oameni care au citit-o in diversele ei stadii de lucru mi-au adus critici nepretuite. n mod special sunt recunosctor naltului Mitropolit Methodius din Boston pentru timpul dedicat si pentru generosul su Cuvnt nainte. De un mare folos mi-au fost si comentariile Printelui Hans Jacobs, Profesorului Kimberly Patton, Printelui David Tillman, Printelui David Anderson, vechiului meu prieten si coleg Jim Buchfuehreer si agentului meu literar, Curtis Lundgren. Sotia mea, Regina, ca ntotdeauna rbdtoare, bun si inteligent, mi-a dat multe sfaturi bune pe cnd tiprea primele manuscrise. De asemenea, as dori s multumesc Printelui Nomikos Vaporis, redactor la Editura Ortodoxa Holy Cross, pentru rbdarea si buntatea lui n timpul ultimelor faze de pregtire a crtii pentru tipar, precum si Printelui Bruce MacBrian pentru pregtirea indexului. Printele meu duhovnicesc, Christopher Foustoukos, nu numai c a citit de dou ori manuscrisul, dar prin exemplul su personal, prin nvtmintele sale mi-a dat un ideal pentru viat. M simt deosebit de ndatorat si fat de scrierile Printelui George S. Florovsky, Mitropolitului Timothy (Kallistos) Ware, Printilor Alexander Schmemann si Jaroslav Pelikan. n mod special Traditia crestina volumele 1-4 (University of Chicago Press) de Jaroslav Pelikan, Opere alese volumul 1 mai ales: 'Biblia. Traditia Bisericii: perspectiva Rsritului crestin' de Printele George S. Florovsky mi-au fost foarte folositoare. Nefiind istoric, a trebuit s aleg, ca studii de referit, dintre multele tratate de istorie american. Cteva s-au recomandat de la sine, de exemplu: The Oxford History of the American People -volumele 1-3. n cele din urm am folosit tratatul mai accesibil (si mai lung) A people's History of America (Viking Pelikan), volumele 1-5 de Page Smith. Cititorul va afla numeroase referinte la aceasta izbutit oper de art, dar s nu si nchipuie c referintele la istoria Americii s-au fcut doar din Smith. Oricum, le sunt dator celor mai sus mentionati care cunosc, desigur, mult mai mult dect mine din Ortodoxie, istorie, teologie si lumea spiritual. Multe multumiri tuturor pentru ajutor si inspiratie. Toate nemplinirile acestei crti mi apartin.

INTRODUCERE

n America oamenii se consider credinciosi, dar n acelasi timp se comport precum ateii. Judecati chiar si dup traditionalele reguli de purtare crestin, cu greu s-ar putea spune c americanii sunt un popor crestin. n comparatie cu alte culturi, noi, americanii suntem poporul cel mai materialist, mai desacralizat din cte exist. ns potrivit prerii noastre despre noi nsine, am fi un popor 'religios' si chiar 'bun'Cine ncearc s ne judece si poate forma prerea fie dup ce spun americanii despre ei nsisi, fie dup ce n realitate fac. Ei spun c-si iubesc familiile, dar jumtate din csnicii sfrsesc n divort. Spun c-si iubesc copiii, dar aproape o treime din copii sunt avortati (1,6 milioane pe an), iar alte milioane de nou-nscuti sunt abandonati unui sistem de nvtmnt falimentar, sau lsati pe mna tribunalelor, asistentilor sociali si orfelinatelor. Din perspectiva adevarului istoric al crestinismului, problemele morale care ne nconjoar nu sunt att rezultatul lipsei de religie n societatea noastr, ct consecintele credintei exagerate n false religii. Trim ntr-o lume care se consider profund religioas. Cu toate acestea, trirea religioas, credinta n nvttura istoric a Bisericii (crestinismul Ortodox) sunt desuete n America. Sunt desuete att n cercurile secularizate ale lumii educate (cum au fost denumiti intelectualii, personalitatile mass-media, profesorii si educatorii, judectorii si personalittile din lumea afacerilor care mpreun formeaz standardele intelectuale politice si sociale din societate) si nu mai putin n fiecare din comunittile Protestante, care de care mai arogante. Cele dinti au abandonat crestinismul istoric mpreun cu toate ideile metafizice si transcendente, pe care le-au nlocuit cu un ideal secular dup care sansa oarb si natura, nu Dumnezeu, l face pe omCelelalte mai pastreaz un fel de credint, dar este o credint extrem de subiectiv, prezenta n toate confesiunile de Protestanti 'nscuti din nou'. Personal cred c o astfel de 'credint' este mai mult o form de psihoterapie dect o trire potrivit crestinismului istoric, potrivit cruia omul trebuie s-si acorde viata cu un cod sacramental si ascetic. n ziua de azi foarte putini dintre aceia care studiaz cu seriozitate problemele morale sau culturalistorice cu care se confrunt societatea noastr se gndesc s propun si s accepte ca solutii perceptele crestinismului istoric. Si totusi, ctiva dintre ei pretind c sunt crestini, c sunt religiosi, desi ceea ce fac este n contradictie cu ceea ce spun c cred. Acest dualism este posibil pentru c am ajuns s credem c realitatea se mparte n compartimente. ntr-un comportament viata culturalpolitic se desfsoar de parc ar fi un demers secular-stiintific. n cellalt compartiment ne pstrm religia. Ne purtm de parc religia ar fi o problem personal, psihologic, o problem subiectiv. Rareori se ntmpl ca adevrul duhovnicesc sa fie prezentat ca parte a vietii de zi cu zi, ori ca solutie la ceea ce numim probleme seculare, politice sau morale. Tot mai putin nvttura istoric-crestin este prezentat drept adevar sacramental care transcende toate celelalte pretinse adevruri si care ne ndeamn s privim ntreaga viat ca ceva sacru, frumos si plin de sens. Viata modern este asadar fracturat n sfere spirituale si seculare. Marele teolog Ortodox, Printele Alexander Schmemann, numea aceast fractur drept un pcat: "Pcatul nu st n neglijarea de ctre om a ndatoririlor sale religioase, pcatul e c omul l gndeste pe Dumnezeu n termeni religiosi, opunndu-L vietii."
5

Uneori mergem att de departe nct formalizm cu totul aceast curioas si arbitrar diviziune a realittii. De exemplu, a devenit un fapt de 'credint' academic modern s recunosti c adevrul istoric crestin religios are putin sau chiar nimic de oferit oamenilor dintr-o societate pluralist si democratic. ntr-adevr, n societatea noastr pluralist pretindem c moralitatea este n mare parte o problem de alegere personal si c libertatea (inclusiv libertatea fat de traditia moral sau religioas) este benefic si de dorit. Spiritualitatea s-a privatizat si ea n mare msur si a fost alungat din forul public pn ntr-acolo, nct acum ni se pare normal s te pretinzi spiritual si n acelasi timp s triesti dup reguli exclusiv materialist-hedoniste. Cu toate acestea, nvttura Bisericii istorice crestine (Biserica Ortodox) este, n aceste privinte, total diferit de convingerile secularizate din lumea contemporan. Biserica istoric mprtseste credinta c alegerea personal a fiecruia dintre noi, a binelui si a rului, este cauza problemelor omenesti, a izbnzilor si a nssi istoriei omenesti. Potrivit Bisericii, problemele seculare, sociale si politice ale omenirii nu pot fi ntelese n afara alegerilor morale pe care oamenii le fac pe baza liberului arbitru. Credinta spiritual este astfel relevant att pentru tendintele cultural, politice si istorice, ct si pentru teoriile stiintifice, politic sau educatie. Si aceasta pentru c, potrivit Sfintei Traditii a Bisericii istorice, Dumnezeu (nu natura) este ultima surs de adevr. Mai mult dect att, potrivit Bisericii istorice, mntuirea implic o aventur spiritual spre Dumnezeu, nu doar urmrirea unor sentimente personale. Potrivit Sfintei Traditii este posibil s scrii o carte ce ncearc s critice problemele social-politice ale vremii si s propui n acelasi timp o solutie religioas la acele probleme. Dac adevarul e n crestinism, n sensul c nvttura Bisericii istorice descrie realitatea asa cum este ea si ofer o cluzire sigur pentru oameni, nvtndu-i cum s triasc n pace cu Dumnezeu, chiar cum s participe la natura Sa divin, atunci ideile crestine se vor rsfrnge asupra tuturor dimensiunilor existentei umane. Aceasta presupune s nu fie limite ntre ceea ce e religios si ceea ce e secular. Amndou categoriile vor fi ntelese ca avnd aceeasi surs. Astfel, legea va fi nteleas ca fiind legat de morala religioas, iar politica va cadea n legitima sfera de influent a oamenilor religiosi cu idei religioase. Si nc mai mult: credintele indivizilor se vor regsi n purtrile lor.

PARTEA NTI: Veacul falsei religii Capitolul 1 PROBLEMA Nou, celor crescuti ca Protestanti dup Evanghelie, ni s-a spus c, spre deosebire de crestinii Ortodocsi sau Romano-Catolici, noi, Protestantii l slvim pe Dumnezeu n Duh si Adevr. De aceea ni se mai spunea c nu avem nevoie de Liturghie sau de 'ritualuri golite de sens' ca s-L preamrim pe Dumnezeu. Ni s-a spus c nu trebuie s studiem istoria Bisericii, pentru c istoriile noastre de mntuire personal erau singurele care conteaz, c nu avem nevoie de Sfnta Traditie pentru c noi avem o 'relatie personal' cu Iisus. Dac credem c suntem oameni duhovnicesti, atunci - ni se spunea suntem ntr-adevr. Ceea ce fceam sau felul n care ne rugam nu avea nici o legtur cu mntuirea noastr, despre care credeam c se petrece o dat pentru totdeauna, aproape miraculos, printr-un fel de predestinare, nu printr-o aventur de o viat. Noi credeam n Biblie, dar nu si n Biseric. Nu aveam voie s ne spovedim preotului, s lum Sfnta mprtsanie si desigur c ni se prea inutil s aprindem o lumnare, s venerm o icoan, ori s spunem o rugciune scris.[1] Ni s-a spus c suntem liberi de astfel de 'superstitii neo-pgne'. Ceea ce alti crestini practicau de sute de ani sau ceea ce credeau ei si cum au ajuns s cread ceea ce credeau nu era treaba noastr. Nu aveam nevoie de alte interpretri ale Scripturii, ale noastre erau de ajuns. Nici un mitropolit, nici o fat bisericeasc nu avea nici un fel de autoritate asupra noastr n ceea ce priveste adevratele ntelesuri din Scriptur. La nici un Printe al Bisericii sau din vreun sinod bisericesc - ni se mai spunea - nu puteam gsi ntelepciunea pe care ne puteam baza. n crestinismul nostru - la fel ca restul vietii n societatea noastr liber si pluralist - totul era o chestiune de alegere personal, de 'cluzire' individual. Crestinismul nostru era practic tot ce voiam noi s fie, desi niciodat nu am recunoscut asta. Ne plcea s spunem c ceea ce credem este biblic. Dar adesea descopeream c Biblia spunea tot ce voiam noi s spun. Cutam s respingem idea din vechime potrivit creia Sfntul Duh ghida Biserica. Si totusi nu am ntrziat s sustinem c Duhul ne 'cluzea' n deciziile personale, pentru a dovedi c aveam dreptate n disputele teologice si c fceam 'voia Domnului' n chestiuni de ordin personal. Dac nu ne convenea ceva la biserica pe care o frecventam sau la pastorul ei, alergam n alt parte, la alte biserici de alte denominatii, pn gseam una pe gustul nostru. Ironia fcea c n pretentiile noastre de eliberare de traditie si de autoritatea Bisericii, ne-am mpotmolit n stilurile noastre 'libere' de nchinare. Diferentele dintre bisericile noastre erau adesea neglijabile. ntotdeauna ne rugam n acelasi fel monoton, indiferent dac ne citeam sau nu
7

rugciunile ('Tatl nostru Carele esti n ceruri, te rugm asta si asta') dac eram din biserica reformat presbiterian, eram mpotmoliti inevitabil n traditia calvinist - biseric goal cu patru pereti albi si o slujb ce nu se mai termina, iar modul de nchinare consta n sentimentul pe care l aveai dac predica a fost bun sau nu. Dac eram baptisti din sud, atunci botezam, desigur, numai adulti. Dac se ntampl s fim ntr-o denominatie asa-zis harismatic, vacarmul din timpul rugciunii, 'vorbitul n limbi', 'profetiile', 'semnele', 'minunile' si toate celelalte erau nici mai mult nici mai putin dect un haos organizat care, chiar n felul su extrovertit, era la fel de plictisitor si de monoton. De fapt nu era vorba despre opozitia dintre libertatea Protestant si Sfnta Traditie, ci mai degrab era o chestiune de alegere a traditiei, ritualului sau liturghiei pe care s le urmezi.[2] Fiecare 'traditie' Protestant se lua pe sine foarte n serios. Cu toate acestea, n societatea noastr pluralist se ntmpla foarte rar ca cineva (sau un grup anume) s pretind c 'traditiile' lor relativ noi sunt mai bune ori mai adevrate dect altele, ntr-un sens absolut. Astfel c am nceput s credem n pluralism, ca valoare absolut, mai mult dect n ideea unei traditii religioase unice.[3] S afirmi c o anumit biseric e mai bun sau c rugciunea n ea este mai adevrat, te califica automat drept un tip cu ifose, un ne-american. ntr-o astfel de atmosfer de tolerant dogmatic, idei despre transcendenta, perenitatea si suveranitatea adevrului au devenit imposibil de aprat. Si asta se adeverea n special cnd era vorba de moral si rugciune. ntr-un mediu invadat de Protestantism multidenominational este din ce n ce mai greu pentru americani s-si defineasc orice idee sau nvttur confesional ca fiind adevrat n raport cu alte idei. Cu exceptia unor expresii referitoare la cteva idei, corecte din perspectiva politic, despre rasism si intolerant, 'Eu am dreptate, tu gresesti' a devenit cu timpul o propozitie aproape de nerostit n discursul moral american, ca s nu mai vorbim de cel religios. Dup ce verva autoritar a puritanismului din secolele trecute s-a mai domolit, ideea potrivit creia 'Acesta-i punctul meu de vedere, dar si al tu e la fel de bun n felul su' reprezint sentimentele majorittii americanilor. La urma urmelor, toti americanii au fost creati egali, nu-i asa? Nu sunt toate ideile la fel de valabile? Nu e oare libertatea individual de expresie cel mai mare dar al omului? Cum atunci s mai ndrzneasc cineva - sect, un grup, o denominatie religioas a pretinde c detine calea corect a rugciunii, doctrinei sau moralei n defavoarea altora? S fie geniul Americii acela c toate grupurile (sociale, religioase, politice etc.) pot prospera n mod egal n cultura noastr democratic? Se pare ca individualismul american functioneaz doar atta vreme ct toate ideile despre adevr sunt privite ca fundamental relative.[4] A fost doar un pas de la idea c toate denominatiile religioase si chiar toate religiile trebuie respectate n mod egal, pn la credinta c toate religiile sunt la fel de adevrate. n cele din urm logica de neclintit a pluralismului denominational a dus la o singur concluzie posibil: de vreme ce toate ideile religioase sunt la fel de adevrate, chiar si cnd se contrazic ntre ele, ele sunt cu sigurant irelevante pentru viata public si nu servesc dect ca mijloace terapeutice individuale. Pn n zorii secolului douzeci singura idee absolut care a supravietuit efectiv n arena public a fost aceea a politicii secularizate. Numai ntr-un sistem politic bazat pe solide structuri judiciare ce au protejat dreptul la prosperitate material au putut americanii s mprtseasc aceeasi viziune asupra vietii.[5] Ceea ce era nteles drept constitutional era privit ca fiind mult mai relevant pentru viata public dect ceea ce cndva se crezuse a fi corect sau gresit din punct de vedere moral. Religia a nceput sa fie privit ca o simpl opinie subiectiv, ca o 'credint personal'. n anii '70 cnd Protestantii dup Evanghelie s-au simtit amenintati de valul cresctor al haosului moral, al anarhiei chiar, n cultura desacralizat a Americii era putin loc pentru notiuni ca bine si ru moral n sens absolut la care se putea face apel. Tot ceea ce puteau face Protestantii era s foloseasc versete izolate din Biblie sau argumente de ordin laic, rezultate ale diverselor studii stiintifice, pentru a-si sustine chemarea de 'ntoarcere la valorile crestine'. si pierduser deja puterea de a se lupta pentru un adevr vesnic dincolo de preri subiective de tipul "mie Biblia mi spune asta si asta" sau de tipicele argumente politice care ncepeau cu "Studiile arat c"
8

Dup abandonarea Sfintei Traditii, a conceptului de Lege Natural regsit n autoritatea si ntelepciunea morala transmise de-a lungul veacurilor de Sfintii Printi ai Bisericii si acceptnd idea c e normal ca Biseric s fie mprtit n 23000 de denominatii adverse si adesea contradictorii,[6] ce chemare mai poate veni acum din partea crestinilor Protestanti pentru o ntelegere istoric a moralittii, a adevrului ne-negociabil? Cum s mai vorbesti despre un principiu fondator cnd trecutul istoric a fost abandonat n favoarea 'progresului' auto-generat? Spre sfrsitul secolului douzeci comunitatea Protestant a devenit total neputincioas n a provoca si combate ct de ct cultura secular ce o ameninta. Protestantii si pot da mna sau se pot organiza politic asa cum face oricare grupare social-politic, dar cu toate astea ei si-au pierdut, lamentabil, reperele morale. Acceptnd ca stare de fapt normal o varietate de denominatii adverse, Protestantismul a contribuit din plin la pluralismul cultural de azi nct si-a pierdut forta de a chema spre o ntoarcere la valori morale absolute. Ca grup religios, Protestantii nu au putut s cad de acord asupra semnificatiei sacramentelor si a istoriei lor religioase. Principiul de cpti al Protestantismului a fost acela prin care s-a nfptuit ruperea de istoria sacramental. Cum atunci ar mai putea Protestantii s impun conditii ori mcar s fac sugestii culturii seculare din jur n numele unui adevr etern, neschimbat, sacramental? Probabil c primii reformatori Protestanti nu au prevzut pericolul mortal pe care l-au declansat, pericol care avea s afecteze tocmai pilonii culturii lor. Si totusi, chiar pe timpul lui Luther si Calvin, denominatiile Protestante aflate n plin proliferare au simtit nevoia de a-si furi o traditie istoric legitim. Aceast nevoie a aprut deoarece Protestantii au nceput s se contrazic (si s se ucid) ntre ei asupra diferitelor interpretri ale Scripturii. Neavnd o singura Sfnt Traditie la care s se raporteze, denominatiile Protestante au recurs la interpretrile subiective si personale ale Scripturii. Ceea ce a devenit tot mai evident era c adesea aceste interpretri se contraziceau ntre ele.[7] Curnd, Protestantii s-au robit certurilor nentrerupte si asa au rmas pn azi. Exist totusi o diferent: nimeni din lumea secular nu mai vrea s-i asculte.[8] Pluralismul avea s vatme pe multi oameni religiosi. Pentru cei educati, doar politica este sacrosanct.[9] Religia este acum privit ca un fel de Cenusreas a politicii. Cultura a depsit Protestantismul. Izolati cu 'Bibliile' lor si cu interpretrile lor subiective ale Scripturilor, fr nici un fundament moral trainic n care s si legitimeze ideile si pretentiile, Protestantii si-au pregtit astfel demisia, tgduind idea unui transcendent si a sacramentelor absolute. Denominatiile protestante si-au pierdut relevanta n cultura creia s-au substituit. [1] "Cuvntul liturghiedin nefericire a fost abandonat din uz n Protestantism" -Thomas Howard, A fi evanghelic nu e de ajuns (Nashville, 1984), pp. 91-104. [2] Aceast lips de consecven nu este o chestiune cu totul nou n Protestantism. Aa cum scrie Jaroslav Pelikan, "Protestanii, n vreme ce pregteau atacurile reformatorilor la adresa doctrinei scolastice a pocintei, au fost siliti s recunoasc faptul c repetitia formulelor de spovedanie nlocuite de reformatori avea s duc spre un nou externalism." -Jaroslav pelikan, Tradiia cretin, vol. 5: Doctrina cretin i cultura modern (Chicago, 1989), p. 52. [3] "fragmentarea produs de Protestantism a fost de o important crucialdeoarece o cultur religioas monolitic ar fi opus o rezisten mult mai mare secularizrii." -Steve Bruce, Casa destrmat: Protestantism, Schism si secularizare (Londra, 1990), p.27. [4] "n esent Protestantismul reformat poate fi descris din punct de vedere sociologic drept individualist" ibid. p.229. [5] "Urmarea inevitabil desi nedorit a dezvoltrii pluralismului religios a fost consolidarea statului secular." Ibid.

[6] conform statisticilor furnizate de O.N.U. cu privire la denominatiile Protestante in lume. Recensmntul mondial al activitailor religioase (Centrul de informare al O.N.U., New York, 1989). [7] "Avea s devin evident [n timpul Reformei] c diferitele interpretri biblice se vor contrazice ntre elePentru Romano-Catolici i Ortodocsi aceasta [confuzia Protestant] dovedea o dat mai mult c era nevoie de o Biseric infailibil." -Jaroslav pelikan, Doctrina crestin si cultura modern, pp. 73-74. [8] "n ciclurile de crestere religioas si declin din ultimele doua secole, fiecare val a adunat tot mai putini aderenti sau a produs un impact mai slab sau amndou". -Steve Bruce, Casa destrmat, p.223. [9] "n aceeai manier, noiunea pervers de detronare a religiei a dus la ntronarea statului ca biseric." -Richard John Neuhaus, Piata public (Grand Rapids, 1984), p.86.

Modul de nchinare Pn si n domeniul unei spiritualitti personale lucrurile sunt departe de a merge bine. n ceea ce priveste nchinarea, Protestantismul a fost vtmat de manifestri extreme, variind de la slujbe si predici seci pn la ceea ce s-ar putea descrie mai exact drept isterie de tip 'harismatic'. Si aceasta se datoreaz, cred, tocmai divortului autoimpus, de autoritatea si influenta stabilizatoare a Sfintei Traditii, de succesiunea apostolic, de liturghiile bogate, echilibrate, verificate de vreme si adevrate, ale Bisericii istorice. [1] Protestantii de azi sunt att de departe de sacramentele vii ale Bisericii veacurilor, rnduite de preoti si episcopi cu legitimitate, cu mostenire istoric si apostolic, nct au sfrsit prin a se aseza n afara Bisericii istorice si a Sfintei Ei Traditii, Traditie n care au crezut toti crestinii, de peste tot si din toate timpurile.[2] Protestantismul si secularismul se aseamn prin aceea c amndou sunt desacralizate -Protestantismul n atitudinea sa ani-sacramental, iar secularismul n ostilitatea sa materialist. Judecnd dup esecul Protestantismului modern n a-i cluzi pe credinciosi de-a lungul cii sacramentale a Bisericii din vechime, se pare c toate ncercrile de a fi popular, relevant, evanghelist sau la mod, ori chiar cu credinta n Biblie, nu-si pot satisface menirea de a sluji lui Dumnezeu n contextul unei Biserici Sfinte, Unice, Universale si Apostolice.[3] Multi Protestanti respect cteva din rnduielile credintei crestine vechi. Iar rezultatul e c multi au dat road duhovniceasc. De exemplu, Armata Salvrii sau cele peste o mie de centre destinate ajutorrii femeilor gravide cu sarcini nedorite, care ofer alternative avortului si care ntr-adevr arat mil si ntelegere pentru femei si copii n numele lui Hristos. Aceste centre sunt toate gospodrite de Protestanti evanghelici. Cu toate acestea, cred c drept urmare a pierderii continuittii istorice n denominatiile Protestante (indiferent de ceea ce se spune ei rmn Protestanti) si o mare parte din Biserica Romano-Catolic profund influentat de Protestantism nu triesc n deplintatea crestinismului adevrat si istoric. Din proprie experient, din ceea ce am vzut cred c si unii si altii stiu foarte putin despre lumina crestinismului istoric, chiar dac ei vorbesc despre lumin, citesc si scriu despre lumin si pretind c sunt n lumin. Lumina pe care o percep majoritatea Protestantilor e destul de confuz tocmai pentru c le lipsesc uneltele de care s se ajute pentru a ajunge la deplintatea acestei lumini, n special n domeniul nchinrii.
10

Protestantii si n mare msur Romano-Catolicii (deveniti si ei aproape Protestanti) sunt precum copilul care-si lipeste fata de vitrina cu bomboane: pot percepe vag credinta apostolic sacramental a veacurilor dar nu pot s-o guste. Precum scormonitorii n gunoaie pe o plaj prsit, Protestantii (si multi dintre Romano-Catolici) adun resturi, frmituri din credinta strveche si att. [4] Fat de bine documentatele practici de rugciune ale Bisericii Ortodoxe, cei mai multi Protestanti nu au sacramente sau rugciuni liturgice autentice. E posibil s mai aib fragmente, ecouri dintr-un trecut istoric crestin, dar ele sunt doar vagi amintiri rsfirate la ntmplare. Protestantii si RomanoCatolicii sunt epava si rmsitele din ea, scldate de valuri si aduse la trmul modernittii. Multi Protestanti, chiar dac sunt cu adevrat spirituali, nu au acele unelte de credint pe care le detine doar Biserica istoric. Un studiu al Bisericii istorice arat c rugciunea de tip Protestant, asa cum este practicat n ziua de azi, nu mai prezint nici o asemnare cu rugciunea sacramental, liturgic a ntregii Biserici din rsrit sau din apus, n cea mai mare parte din ultimii dou mii de ani. Acesta nu este un punct de vedere teologic, cu att mai putin o judecat moral; este pur si simplu afirmarea unui fapt istoric. Practicile Bisericii sunt bine documentate.[5] Cea mai mare parte din modul Protestant de rugciune a devenit att de mult orientat spre divertismentul ieftin, trivial adesea, nct pn si frica de Dumnezeu, potrivit nvtturii Bisericii (conditia fundamental pentru cinta individual) pare s se fi pierdut cu totul. Taina credintei a fost nlocuit pe de o parte cu o teologie rationalist, iar pe de alta cu distractii frivole, subiective si derizorii. Printii Bisericii au prevenit asupra consecintelor produse n urma desacralizrii, cu mult timp n urma. Astzi, de acele previziuni pare s nu mai asculte nimeni. Sfntul Evgarie Pustnicul, unul din Printii desertului din veacul al patrulea, scria: Rugciunea este nefolositoare si desart cnd nu e fcut cu fric si cutremur, cu trezvie si cu bgare de seam. Cnd cineva se apropie de un rege pmntean, o face cu fric, tremur si atentie; cu att mai mult se cuvine atunci s l slvim si s ne nchinm astfel naintea Lui Dumnezeu Tatl, Stpnul a toate si n fata Lui Hristos, mprat peste toti mpratii.[6] n comparatie cu rugciunea liturgic veche a Bisericii istorice, chiar si asa-numitele denominatii Protestante (precum luteranii, Episcopalii si, din pcate, multe comunitti Romano-Catolice americanizate) si-au pierdut respectul pentru autoritatea apostolic. n afara acestor denominatii Protestante mai apropiate de spiritul liturghiei, n locul vechii liturghii a Bisericii au aprut o sumedenie de nscociri care de care mai arogante: spectacole variind ntre comedie, recitaluri, isterie n mas, discursuri politice, sporovial fr sfrsit, trire cultic si cultur de mase de tip populist.[7] Aceste spectacole religioase sunt conduse de o grmad de impostori a cror autoritate de a nvta, boteza sau mprtsi sacramentele st nu n succesiunea apostolic, n Sfnta Traditie, nici mcar n doctrin, ci doar n popularitatea lor, n statutul lor de vedet. Desi spun c l iubesc si urmeaz pe Iisus, multi Protestanti sunt vulnerabili la orice mod trectoare - spiritual sau politic. La fel ca mine, nainte de convertirea mea la Ortodoxie, ei triesc de pe o zi pe alta, nrdcinati spiritual doar n propriile lor emotii si sentimente, n interpretrile personale, subiective si denominationale din Scriptur.[8] n adncul inimii lor cei mai multi Protestanti sunt departe de a fi fericiti. Multi sunt instinctiv constienti c cea mai mare parte din nvttura biblic pe care o urmeaz este fcut de om, recent, si c difer doar cu putin de un cult al personalittii. Dar simpla ntelegere c lucrurile nici pe departe nu merg nu pare s fie de ajuns. Pentru cei mai multi Protestanti faptul c exist o alternativ nu este luat n seam. Sunt condamnati de obisnuint, ignorant si lips de informare s si creeze biserici una dup alta; iar acestea nu sunt dect o ncercare de a inventa roata apostolic din nimic.
11

[1] Astfel descrie Profesorul Steve Bruce fenomenele ce tin de Protestantismul reformat ca fiind propriul su 'gropar'. Aceasta este una din temele ce se repate in Casa destrmat. [2] Descriind cltoria sa spre Biserica istoric, Thomas Howard scrie: "Evanghelismulm-a lsat singur doar cu Biblia si cu lumea moderna" -Thomas Howard, A fi evanghelic nu e de ajuns, p. 58. [3] "Cu greu se pot estima pagubele produse in traditia evanghelic." -Richard F. Lovelace, Dinamica vietii spirituale (Downers Grove, IL, 1979), p.235. [4] Convertitul la Ortodoxie de la protestantism, Jon E. Braun, scrie: "Si totusi, n ciuda eforturilor pe care le fceam, am continuat s ma scufund necontenit n cltoria mea spiritual pn am dat de fund. ns cderea mea avea s fie nceputul unor fervente cutri viitoare." -Energia divina: Calea ortodoxa spre victoria crestin (Ben Lomond, CA, 1991), p.7. [5] vezi strlucitul comentariu al lui Jaroslav Pelikan asupra involutiei teologiei Protestante si a practicilor sale de rugciune, care s-au deprtat ntr-att de dogmele infailibile de credint nct Pelikan scrie c "cum a stat bine [reformatorilor] s se opun structurilor de continuitate prin care Biserica de mai bine de un mileniu s-a identificat ca fiind 'apostolic', respectiv succesiunea episcopalce mai putea sa previn o astfel de opozitie de la atacul dogmelor Sinodurilor de la Nicea si Calcedon, 'doctrina apostolic' prin care Biserica, de o mie de ani se identifica drept ortodoxa?" -Traditia crestin, vol. IV: Reforma Bisericii si a Dogmei (Chicago, 1984), p. 321. Si de asemeena, capitolul 6: 'Provocarea adresat continuittii apostolice', pp. 304-331. [6] Sf. Evgarie Pustnicul -'Despre ascez si neptimire' n Filocalia, vol. 1 trad. G.E.H.Palmer, Philip Sherrard si Kallistos Ware (Boston and London, 1979), p.37. [7] "Era de parc Biserica nu existase. De parc Biblia fusese scris cu o zi n urm iar eu eram primul care o deschidea." - Thomas Howard, A fi evanghelic nu e de ajuns, p. 67. [8] "Religia de stat in SUA este fragmentat n asa fel nct este mai fundamental dect mozaicul denominational. Ea cuprinde un caleidoscop ametitor de credinte schimbtoare aflate vesnic ntrun conflict unele cu altele. n mare msur ea reflect diversitatea societtii americane, divizarea natiunii n religii civile aflate n competitie" -Herbert Schlossberg, Idoli de distrus: credinta crestin fat cu societatea american (Nashville, 1983), p.253.

Noua dogm Convingerea mea este c rdcina problemelor morale ale Americii moderne se afl tocmai n faptul c noi cutm solutii politice, psihologice, sociale sau stiintifice la probleme care de fapt sunt moral-religioase. Ratiunile acestei situatii s-ar gsi n amestecul haotic de Protestantism evanghelic dez-istorificat, de iluminism secularizat si de Romano-Catolicism americanizat si, de asemenea, secularizat. Acestea au devenit religia noastr civil. E o religie care si are rdcinile istorice ntr-un amalgam de sentimentalism utopic, crestinism corupt si rationalism occidental. Fundamentul ei filosofic este umanismul epocii luminilor, sentimentalismul miscrii romantice, teologia trunchiat a Reformei si materialismul asa-numitului vis american. Membrii fiecreia din fractiunile acestea (umanistii din Iluminism, Protestantii evanghelici si Romano-Catolicii secularizati) cred c sunt adversari ideologici. n realitate ns, fiecare reprezint cte o fat a aceleiasi monede: un hibrid compus din fragment de credint crestin veche si idei ultramoderne, anti-traditionale, materialiste si adesea utopice.
12

Religia civil de tip Protestant iluminist din America se bazeaz pe o credint ntr-o dogm a unei schimbri instantanee, fr efort, a unei transformri magice. Pentru Protestantii fundamentalisti asta se cheam a fi nscut din nou. Dar descendentii moderni ai umanistilor iluministi si Romano-Catolicii secularizati cred si ei ntr-o versiune secular de transformare. Lumea secular, stiintific are si ea variante ale experientei nasterii din nou. Transformarea de tip secular presupune respectarea virtutii civice, a cii corecte din punct de vedere politic spre harul secular. Pentru cei mai zelosi secularisti transformarea nu presupune credinta n Hristos, asa cum ar spune Protestantii fundamentalisti, ci ntr-una din zecile de mii de culte idealiste, politice si civile care au devenit n asa msur o parte din constiinta public american de azi, nct episcopii secularizati Romano-Catolici din America ncearc acum s le reduc influenta.[1] Studiul mediului, lumea a treia, campania anto-nuclear, miscarea feminist, drepturile homosexualilor, individualismul, democratismul, multi-culturalismul, proiectul pentru o nou ordine mondial, miscarea pacifist, africo-americanismul, societatea de consum, problema avorturilor, senzualismul, toate credintele de acest fel si multe altele nc si-au aflat aderenti religiosi zelosi. Ctiva dintre ei pleac n lume s sustin cauza lui Iisus, altii s sustin cauza balenelor, multiculturalismul, s pledeze pentru cei fr locuinte, pentru programe guvernamentale mai largi, pentru afro-americani, s protejeze psrile migratoare sau s readuc rugciunea n scoli. Trim ntr-o cultur intens religioas, fracturat si tribalizat. n acest mediu pn si secularistii sunt activi religiosi n pledoaria lor pentru nenumrate cauze personale si public-moraliste. n tot acest timp credinta asa-zis religioas pare s fie mai zeloas n eforturile ei de a fi relevant politic dect n cutrile ei de a atinge sfintenia. [1] Vezi n Rael J. Isaac si Erich Isaac, Utopicii care constrng (Chicago, 1983), mai ales capitolul 2: 'Revolutia sfintitoare: Bisericile n cutarea perfectiunii', pp.15-44.

Secularismul religios Faptul c pn si cultura noastr religioas este intens secularizat nu mai surprinde pe nimeni[1] Suntem religiosi, dar nu crestini n sensul traditional al cuvntului. Cred c mai curnd suntem niste sentimentali utopici care credem n putinta noastr de a ne rezolva problemele cu solutii tehnice si politice instantanee, cu psihologie, cu sentimente bune, cu diverse orientri ideologice, corecte din punct de vedere politic si cu o grmad de programe sociale finantate de stat. Americanii par s cread n buntatea lor auto-proclamat, de tip iluministo-utopico-puritanomilenarist, n necesitatea de a fi convertit ca s vezi lumina, de a face un fel de legmnt special, de a avea o chemare prin care omul s se separe de legile normale ale istoriei. Sentimentul patetic de a avea un fel de chemare, de a fi, asa cum a spus Lincoln, un popor aproape ales a hrnit un stil tipic american de religie populist, rupt complet de rdcinile crestinismului istoric. Aceasta este religia care mizeaz pe experienta nasterii din nou. E religia n care predicatorii colind tara si lumea n turnee, a tele-evanghelistilor. E de asemenea religia secularizat a politicilor seculare si a cauzelor sociale luate drept credint. Americanii sunt nc sub influenta viziunii coercitive, teocratice, utopice si milenare a primilor puritani. Ei nc ncearc s legifereze moralitatea. Diferenta este c ne-am schimbat domeniul de
13

lucru si acum cutm s satisfacem gusturile personale si legmintele secularizate, autoinventate. Dar mi se pare c toti - secularisti, oameni religiosi, oameni politici de dreapta sau de stnga - sunt uniti n jurul credintei lor n credinta civil american si n viziunea ei sentimental-utopic a bunttii auto-dobndite. Chiar dac se mai ntmpl s difere ntre ei n ceea ce priveste mijloacele de atingere a visului american, n esent si unii si altii sunt materialisti si utopici. Cu totii cred c scopul omenirii (sau cel putin al Americii) pe pmnt este s adopte o ideologie de dreapta, s se perfectioneze, s devin bogat, s triasc n confort, s adopte politici corecte, s fie atent la problemele mediului si s rezolve problemele lumii printr-o schimbare a politicii, prin inginerie medical-social si prin solutii tehnice care, dac nu tin, vor trebui impuse prin taxri coercitive, educatie si legi. Astzi cam toti americanii par s gndeasc asa: tot ceea ce e rau n lume poate fi rezolvat prin mijloace stiintifice, politice, legale, educationale sau psihologice. Iar problemele noastre au ajuns s nu mai tin de comportamentul nostru pctos, de socoteala pe care fiecare din noi o d n fata lui Dumnezeu sau legii Lui, de cauze sociale, politice sau psihologice. [2] Pe urma Protestantilor nscuti din nou secularistii caut si ei solutii instantanee, nscute din nou la problemele lor. n loc s nteleag viata ca pe o lupt continu - pentru a nu o numi o cltorie sacramental spre un tel spiritual - secularistii si Protestantii fundamentalisti mprtsesc aceeasi viziune, aceeasi obsesie. Unii privesc spre guvern, altii spre Iisus. Nici unii, nici altii nu par s doreasc s parcurg o dificil cltorie spiritual de o viat spre mntuire. Cu totii vor rezultate pe moment. Astfel c episcopii Romano-Catolici de stnga, Protestantii fundamentalisti de dreapta, evreii atei sau militantii homosexuali par cu totii s fie uniti n devotamentul lor pentru sentimente bune si progres social si material. Cu totii cad de acord c progresul trebuie atins prin mijloace politice sau legale sau printr-o simpl schimbare pe loc a inimii , o convertire de fapt la religia american a naltei preri despre sine, a mplinirii personale si a drepturilor omului. [1] Vezi Capitolul 1 din Utopicii care constrng, pp.1-14. [2] "Trebuie s cauti din greu la rdcina evanghelicilor i a fundamentalistilor pentru a gsi practici si valori din lumea modern pe care ei le resping, ceea ce nu ar trebui s mai surprind pe nimeni, avnd n vedere rolul important jucat de Protestantismul conservator n nasterea unei astfel de lumi." -Steve Bruce, Casa destrmat, p.174. O nou viziune nvttura Bisericii istorice ns transmite o alt viziune asupra sensului vietii, o viziune diferit de cea a contemporanilor nostri. Biserica nvta c sensul existentei este comuniunea cu Dumnezeu, nu cresterea economic, redistributia averii sau bunele sentimente. Biserica nvta c sacramentele nu sunt simple lectii , simple amintiri ale adevrului, ci adevrul nsusi n actiune. Sensul vietii, n ntelegerea Bisericii, nu este bunstarea, nici mcar cutarea fericirii, ci sfintenia.[1] Nu este mplinirea personal, ci re-crearea noastr dup imaginea lui Dumnezeu. Faptul c suntem pctosi, dar cu toate acestea alegem s fim ca Dumnezeu, este nssi esenta nvtturii crestine.[2] Printele Bisericii, Lactantiu (AD 250-317) scrie: n starea aceasta am fost creati s existm: s i slujim cum se cuvine Lui Dumnezeu care ne-a fcut, s l recunoastem si s-L urmm. Suntem legati de El prin slav...Lumea a fost fcut cu acest scop, ca noi s ne nastem. Noi, la rndul nostru, ne-am nscut ca s-L putem cunoaste pe Dumnezeu, fctorul tuturor si al nostru. Iar noi stim c trebuie s l slvim. Si l slvim ca s dobndim viata vesnic drept rsplat pentru munca
14

noastr. Iar slava pe care I-o aducem ne cere multa munc, ntr-adevr. Si atunci dobndim rsplata vesniciei, astfel c fcuti fiind ca ngerii, putem s-I slujim Mritului Tat ceresc si Domn n vecii vecilor, a Crui mprtie nu are sfrsit. Aceasta este taina Lui Dumnezeu, aceasta este taina lumii.[3] Pornind de la neschimbtoarea credint a Printilor, ajungem s ntelegem c rugciunea dezinteresat adresat lui Dumnezeu, trit sacramental n toate domeniile vietii, este sensul vietii, nu convertirea la o buntate civic n scopul de a crea o perfectiune omeneasc. ncepem deci s ntelegem c viata n esenta ei este nainte de toate sacramental, nu politic. Si apoi descoperim c adevratele idei politice crestine despre libertate sau justitie nu au nici un rost dac devin un scop n sine, izolate de fundamentele lor istorice, religioase si morale. Numai astfel principiile morale capt un nteles dincolo de interesele personale.[4] Viata, asa cum este ea nteleas de ctre Printii Bisericii istorice, este un sacrament viu. Dac credem aceasta, tot ceea ce credem despre vietile noastre, despre societate si politic vor fi substantial diferite de cele ale oamenilor care cred c scopul vietii este convertirea , secular sau religioas, la o gndire de dreapta sau la mplinirea de sine. [1] Matei Sracul, Comuniunea dragostei (Crestwood, NY, 1984), mai ales capitolul 5, pp. 79-84. [2] "Lumea aceasta este una czut pentru c a renuntat s-L mai vad pe Dumnezeu n toate." -Alexander Schmemann -Pentru viata lumii (Crestwood, NY, 1963, p.16. [3] Lactantiu -'Despre institutiile divine, 304 AD', in Credinta Printilor de demult vol.2 trad. W.A. Jurgens (Collegeville, MN, 1970), p. 266-268. [4] "Dac nu exist nici o chemare [ctre un adevr religios transcendent] dincolo de rege sau de curte, legea este n cele din urm capricioas." -Richard John Neuhaus, Piata public, p.256.

Capitolul 2 RZBOIUL CULTURAL

15

Tara noastr se afl ntr-o stare de rzboi ideologic. Acest rzboi' se d ntre cei care sfideaz istoria, religia si societatea civilizatiei crestine si cei care continu s pretuiasc mostenirea noastr cultural si religioas. Este un rzboi ntre cei care au preluat si dezvoltat impulsul pluralist Protestant pn la ultimele sale consecinte, si acei RomanoCatolici, Ortodocsi si Protestanti care se strduie s gsesesc si s dea vietii o anumit directie moral, s descopere si s se bucure de frumusetea si taina acestei lumi desacralizate, materialiste si imorale.[1] Din paginile ziarelor pn la curtile judectoresti, din lumea artelor pn n lumea stiintelor umaniste, adeptii convingerilor politice si sociale atee si rationaliste sunt n conflict cu crestinii si evreii sau cu oricine mprtseste vreo alt credint religioas.[2] Cei care caut s distrug traditiile mostenirii noastre iudeo-crestine au politizat lumea din jur pentru a-si atinge scopurile. Printr-o grmad de programe de inginerie social au viciat n mod radical felul n care societatea se raporteaz la sensul vietii, la adevr, la moralitate, la religie. Politica a nlocuit adevrul religios la toate nivelele societtii ca surs principal de moralitate.[3] Functionari guvernamentali, birocrati si juristi aduc acum n discutie chestiuni care cndva priveau religia si constiinta individual. Aceast moralitate politic materialist este pe ct de profund secularizat, pe att de relativist.[4] Cteva exemple concrete pot ilustra consecintele, greu de estimat n viitor (pentru a nu le numi catastrofale), ale abandonrii credintei religioase traditionale n favoarea unor politici seculare relativiste si a ingineriei sociale, ca singure surse de moralitate n viata public din zilele noastre. [5] [1] Richard John Neuhaus ncearc s explice rzboiul cultural - sau mcar rdcinile sale - astfel: "Cnd mostenitorii si-au pierdut credinta n traditia pe care au primit-o drept mostenire, acea traditie trebuie ridiculizat, pentru ca s nu se spun c a fost trdatO nou elit a apruteste 'elita intelectual'format din oameni care se cred educati si 'iluminati'Noua clas social favorizeaz tot mai mult interventia guvernamental n toate domeniile sferei sociale." - ibid. pp. 237-250. [2] Descriind competitia - adesea inegal - ntre cei care mprtsesc credinte religioase traditionale si cei care au convingeri seculare din mediul universitar, Page Smith, Rector al Universittii californiene din Santa Cruz, scrie: "Excluse [sunt] preocuprile umane antice si clasice precum dragostea, credinta, ndejdea, curajul, nsufletirea, milostenia, spiritualitatea, religia, fidelitatea adic tot ceea ce ar putea s dea curaj tinerilor." - Ucignd spiritul: nvtmntul superior n America (New York, 1990), p. 20. [3] Rdcinile eroziunii transcendentului n favoarea a tot ce este politico-'stiintific' au fost descrise astfel: "Darwinismul a prevzut c evolutia spre forme superioare de om si societate prin selectia natural si supravietuirea celor puternici este inevitabil din punct de vedere 'stiintific'. Marxismul, n politic, avea s prevad acelasi lucru pentru istoria omenirii" Page Smith Ucignd spiritul, p. 35. [4] A fost descris ca: "Dreptul individului de a crede tot ceea ce doreste atta timp ct accept doctrina, care este nsusi acest drept, considerat dogm [politic] suprem a 'credintei comune' " Thomas Hopko - n toat deplintatea lui Dumnezeu (Crestwood, NY, 1982), p. 153. [5] Subiectul secularizrii si politizrii vietii si culturii americane a fost abordat, ntre altele, n: Neuhaus - Piata public asa cum este ea (Eerdmans); Smith - Ucignd spiritul (Viking - Penguin), Isaac - Utopicii care constrng (Regnary Gateway), Schaeffer - i atunci, cum trim? (Crossway Books) si multe altele. Cteva publicatii de tinut s-au ocupat si ele de fenomenul secularizrii vietii din America, ntre ele Commentary, The Human Life Review si First Things. O gam larg de scriitori de orientri diferite au consemnat secularizarea Americii si politizarea vietii americane.
16

Printre ei se numr scriitori evrei precum Norman Podhoretz, Irving Kristol si Jon Levenson, Romano-Catolici precum Michael Novak si Peter Kreeft, Protestanti precum Dr. Francis Schaeffer si Martin Marty si agnostici ca Alan Bloom. Aceste fenomene au fost explorate att de scriitori de stnga precum Germaine Greer (Sex si destin, Harper) ct si de dreapta, ca Robert Nisbet (Istoria ideii de progres, Basic Books).

Legea n domeniul legislativ am vzut cum juristi de prestigiu, profesori de drept si judectori au abandonat idea cluzirii legii de ctre principiile initiale ale Constitutiei.[1] S-a mers pn ntr-acolo nct au manipulat legea pentru a-si atinge scopurile politice prin mijloace nedemocratice si chiar neconstitutionale.[2] Un exemplu tipic pentru astfel de abuzuri este decizia din 1973 a Curtii Supreme n cazul Roe contra Wade, n care legile care condamn si interzic avortul au fost abolite n fiecare stat al Uniunii. Nu este vorba numai de legile statale ce interzic avortul la cerere, cci dou mii de ani de traditie crestin n ceea ce priveste sfintenia vietii umane, nscute sau nu, au fost sfidati prin descoperirea, n Constitutie, a asa-zisului drept la intimitate, un drept ce nu figureaz nicieri n Constitutie si pe care juristii americani nu l-au descoperit vreme de 200 de ani.[3] n ochii opiniei publice legalizarea avortului avea s devin curnd tot una cu acceptarea sa moral. Numrul cutremurtor de avorturi nregistrate n fiecare an n SUA o demonstreaz cu prisosint: peste un milion si jumtate. Avortul a fost considerat la nceput o alegere disperat, dar frecventa crescut a avorturilor svrsite de femei care avortaser deja de cteva ori n trecut, avea s devin o practic uzual. n cele din urm avortul a devenit un procedeu att de acceptat nct a ajuns chiar parte dintr-o industrie medical subsidiar atunci cnd, pe 22 ianuarie 1993, experimentelor cu tesuturi de copii avortati li s-a oferit finantare guvernamental de ctre Presedintele Clinton. Cazul Roe contra Wade a fost doar o form de manifestare a impulsului ideologic revolutionar ce continu s mping America tot mai mult pe calea secularizrii. De la programul radical de stnga de studii critice juridice din cadrul Universittii Harvard, pn la audierile politizate ale Judectorului Robert H. Bork din 1988, si la politica de inginerie social din timpul administratiei Clinton (experimentele fetale, programele de avorturi finantate de guvern, etc.) am asistat la politizarea legii - sau, mai exact, la abandonul ei n favoarea diferitelor agende politice, de ctre juristi, politicieni si de academicieni atei ce predau n faculttile de drept. Asa cum scrie judectorul Robert Bork: Filosofia moral a faculttii de drept se dovedeste a fi o metod deghizat de a atinge idealurile liberale si ultraliberale ale momentuluiCeea ce nvat studentii, pentru a spune lucrurilor pe sleau, este c gndirea juridic ce a functionat vreme de secole este acum depsit, iar o formulare verbal retoric poate atinge orice scop politicDomeniul legislativ este un cmp de btaie extrem de sensibil cci, precum artele si stiintele umaniste, precum sociologia, istoria, stiintele politice si alte domenii care au ajuns politizate, el poate afecta modul de gndire si chiar ntreaga cultur a societtii, prin influenta sa educativ-simbolic.[4]

[1] Vezi Robert H. Bork - Ispitirea Americii: seductia politic a legii, mai ales Cap. 1 si 2 (New York, 1990)
17

[2] "Cnd o curte de justitie demoleaz un statut, ntotdeauna sfideaz libertatea celor care i-au votat pe reprezentantii vointei lor politice, numiti s pun legea n vigoareacel act reprezint vointa unei majoritti de nou juristi, nu a oamenilor." ibid. 264. [3] "De la nceputul Republicii pn n acea zi de 22 ianuarie, 1973, chestiunea moral cu privire la legalitatea avorturilor a fost n exclusivitate de competenta legislaturilor statului...Din pcate, nici un temei legal nu justific modificrile survenite. Iar Curtea, de atunci ncoace, nu a dat nici o explicatie si e putin probabil c va da vreodat, fiindc dreptul de a avorta, orice ar crede unii sau altii despre acest subiect, nu se gseste n ConstitutieDin 1973 ncoace nici un militant pentru cauza avoturilor nu s-a gndit s justifice n vreun fel cazul Roe contra Wade drept o decizie constitutional." ibid. pp. 112-115. [4] ibid. pp. 135-138.

Stiintele umaniste Asaltul sustinut mpotriva literaturii greco-romane, ebraice, si a Occidentului crestin, asupra artei din Occident n general, si trieste acum perioada de glorie. Victime ale acestui atac n urma reformelor politice de stnga din anii 60, universittile americane sunt acum dominate de personalitti care mprtsesc viziuni profund atee si relativiste.[1] Asa cum nota Charles E. Donovan, S.J. n 1963: Istoria nvtmntului superior american reflect pierderea credintei de ctre institutiile religioase. Prezenta n toat tara a institutiilor atee, nereligioase si, uneori antireligioase fondate ns de oameni zelosi, cu devotament apostolic, ndreptteste convingerea pozitivistilor potrivit creia credinta si inteligenta sunt incompatibile.[2] Cei care cred c inteligenta si credinta sunt incompatibile detin acum functii de conducere n nvtmntul american. Atitudinea lor este nedisimulat ostil fat de cei care mprtsesc preri traditionale pentru a nu spune religioase - istorice sau politice conservatoare.[3] Asistm la desfsurarea unui proces radical de demitizare. Vedem cum aprtorii de ieri ai stiintelor umaniste s-au schimbat iremediabil, neprecupetind nici un efort n a-si compromite propriile domenii de studiu pentru a-si onora agendele politicoideologice atee, de cele mai multe ori de stnga. Si aceasta se ntmpl att n teologie ct si n stiintele umaniste. Cele mai zgomotoase voci care, la unison, pun la cale compromiterea credintei crestine istorice, vin din partea asa-zisilor teologi liberali Protestanti si Romano Catolici.[4] Fenomenul de distrugere a artelor liberale din interior se manifest prin compromiterea culturii si istoriei occidentale, n numele unui nou multiculturalism ceea ce George F. Will numeste un proiect [ce ] tinteste s submineze civilizatia apusean prin discreditarea crtilor si ideilor care i-au dat nastere.[5] n linia nti a acestui atac se afl criticii literari deconstructivisti care pretind c sensul traditional al literaturii trebuie deconstruit pentru a o elibera de interpretrile conventionale. Gertrude Himmelfarb, Profesor Emerit de istorie la Universitatea din New York scrie despre cum teoria deconstructivist a invadat si alte domenii:
18

Decontructivismul a influentat o generatie ntreag de critici literari s cread c nu exist text [sens anume] n afara interpretrii, c autorul nu are o autoritate mai mare dect criticul, c nu exist realitate obiectiv. Istoricii, mereu la granita dintre discipline, aveau s descopere curnd si ei c pn si istoria poate fi deconstruit, c evenimentele trecutului nu au nici o realitate obiectiv c nu sunt nimic altceva dect texte ce asteapt s fie interpretate, inventate sau imaginate de ctre un istoric. Si la fel se ntmpl acum si-n domeniul juridic. Dac evenimentele si textele nu au nici o realitate sau autoritate, atunci statutele, precedentele si principiile constitutionale sunt la fel de neputincioase. nfiltrndu-se n fiecare domeniu, deconstructivistii promit ceea ce au ncercat s fac si marxistii naintea lor: s demistifice adevrul primit si s ne elibereze de sub tirania faptelor.[6] Page Smith, istoric si rector fondator al Universittii Californiene din Santa Cruz a examinat deteriorarea comunittii universitare ca urmare a secularizarii sale dogmatice. Scrierile lui se concentreaz asupra felului n care, n Occident, s-a produs tranzitia de la o viziune savant despre lume (viziune circumscris unui adevr spiritual traditional) spre o nou credint ntr-un ateism ostil crestinismului. Acesta este, n opinia lui Smith, fundamentalismul universitar. Tot el scrie: Maladia spiritual a post-modernismului, ce afecteaz nu doar America, ci ntreaga lume occidental, depseste, de bun seam, incinta universittilor; si totusi, mi pare c n universitti, mai mult dect altundeva, se simt mai acut efectele acestei boli. Totul cade sub incidenta unui reductionism diabolic. Dezbaterile despre Dumnezeu nu mai sunt la mod, n schimb politica lesbienelor este. Fundamentalismul universitar rezid n ncptnarea cu care universittile refuz s recunoasc orice adevr care nu se conformeaz cu dogmele [atee] profesionale. n renumita piat de idei n care toate ideile sunt egale si nu e loc pentru judecti de valoare si, implicit, nici pentru valori, anumite idei (de ex. ideile religioase cu privire la crestinismul istoric) sunt din capul locului excluse si vai de cei care ndrznesc s le enunte. Astfel de indivizi sunt automat ndeprtati, ca nu cumva ideile lor s se rspndeasc la altii[7] Secularizarea sau, mai exact, relativizarea pluralist a nvtmntului american are o istorie lung. Charles W. Eliot presedintele Universittii Harvard, a fost un reprezentant tipic al ateilor dogmatici, produs al generatiei de secol XIX de necredint Protestant ostil crestinismului istoric. Acesti savanti au consolidat climatul modern al fundamentalismului universitar, att de ncrncenat acum fat de orice, n afara propriilor idei seculare. n cuvntul inaugural rostit n 1869 la Universitatea Harvard el a spus: nsusi cuvntul 'educatie' este un protest declarat mpotriva nvtturii [religioase crestine ] dogmatice. Notiunea potrivit creia educatia const n predarea competent a ceea ce profesorul consider a fi adevrat, poate fi potrivit ntr-o mnstire sau ntrun seminar de preoti, dar este intolerabil n universitti si n institutii de nvtmnt publice, fie ele primare sau superioare.[8] Cu alte cuvinte, idea c cercetarea academic poate fi mbogtit de ctre adevrul religios a fost, potrivit Presedintelui de la Harvard din 1869, o idee demodat ce apartine unor timpuri de mult apuse. Si astfel, idea unei educatii nsufletite de principiile iudeo-crestine, idee ce si-a gsit expresie n nentrerupta continuitate din Bizant (la Rsrit) trecnd prin Evul Mediu si Renastere (la Apus) ajungnd pn n zorii veacului nostru, a fost abandonat. Cuvntul 'educatie' a ajuns s desemneze doar o educatie atee si astfel s-a creat n mod arbitrar o prpastie ntre ideile filosoficoreligioase si nvttura universitar secular-stiintific.[9] Pn n secolul trecut, toat nvttura, stiintific sau de alt natur, a fost purttoare de continut sau sens moral, etic, religios. Chestiunile privitoare la moral si existent au fost ntelese ca fiind profund religioase. Pn n stadiile avansate de secularizare a universittilor americane, presedintele fiecrei universitti a fost rspunztor de grupele de studenti din anul nti, crora le-a predat un curs de filosofie moral (religioas).[10]

19

[1] "Relativismul cultural reuseste s distrug drepturile universale ale Occidentului." Alain Bloom - ngustirea gndirii americane: cum a deczut nvtmntul superior american (New York, 1987), p. 39. [2] Citat de James Turnstead Burtchaell n First Things (aprilie 1991). [3] "Maladia spiritual a 'post-modernismului', ce afecteaz nu numai America, ci ntreaga lume occidental, se extinde cu mult dincolo de mediul universitar, ns n acel mediu cred c efectele sale sunt resimtite cel mai acut." Page Smith - Ucignd spiritul, p. 5. [4] n interventiile sale publice din ziua de azi religia Protestant avanseaz o viziune asupra politicii si societtii n care religia [traditional] nu are ce cuta." Richard J. Neuhaus - Piata public asa cum este ea, p. 138. Vezi, de asemenea, Paul V. Markovski, "Religia academic sub teroarea vandalilor", First Things (mai, 1992). [5] George F. Will - "Politici literare", Newweek, 22 aprilie 1991. [6] Gertrude Himmelfarb, Commentary (aprilie 1991). [7] Page Smith, Ucignd spiritul, p. 5. [8] Citat de James Turnstead Burtchaell, First Things, aprilie 1991. [9] Page Smith, Ucignd spiritul, mai ales Cap. 1 si 2. [10] Relatia dintre credint si educatie avea s fie curnd contestat n noua republic american. "Din 800 si pn la izbucnirea Rzboiului Civil, nvtmntul superior n noua republic s-a distins prin cteva tendinte majore. Religia traditional a fost continuu amenintatconflictul dintre o educatie clasic si una practic a strnit polemici mai aprinse ca oricnd" ibid. p. 37.

Miscarea feminist Dintre toate gruprile politice de interes special, miscarea feminist pare s fi proclamat cel mai sustinut noua evanghelie atee a fundamentalismului universitar.[1] Nici o alt grupare nu a militat mai zgomotos pentru a trimite religia crestin traditional n zona experientei personale, nici una nu a luptat mai crncen pentru a perpetua ideea c adevrul religios iudeo-crestin este mpotriva progresului si, prin urmare, nu are ce cuta n arena public. Critica literar feminist a urmat ndeaproape principiile ideologice deconstructiviste, impunnd o interpretare revizionist radical a ntregii literaturi din trecut sau de azi. Potrivit acestei interpretri, literatura ar fi impregnat de un spirit tiranic patriarhal, iar femeile ar fi victimele brbatilor, sfidnd astfel interpretrile traditionale si temele transcendente ce fuseser vreme de secole mprtsite de toat lumea, de toate rasele, de brbati si femei deopotriv. Feministele se afl n fruntea unei miscri care s-a descotorosit de rspunsurile estetice, religioase si morale date literaturii si artelor, nlocuind viziunea estetic traditional asupra artelor si a stiintelor umaniste cu o ideologie de moment. Teoria literar feminist a abandonat aproape n totalitate domeniul estetic pentru a deveni un studiu nu de literatur, ci al puterii. Agenda feminist reduce rasa uman la o colectie de victime ale tiraniei patriarhale si studiul literaturii si istoriei la o disput de idei politice. Politizarea studiului istoriei si literaturii duce la un fel de amnezie cultural o deculturalizare n care elita noastr cultural atee pare s-i constrng pe oameni s uite cine sunt si de unde vin conditie primordial pentru ca procesul de inginerie social s izbuteasc n a institui noua utopie secular.
20

Dup anii 70 feministele au devenit att de radicale n rzboiul declarat de ele traditiei universitare, nct multe femei au ripostat, spunnd c ceea ce se petrece acum este un atac mpotriva ntregii umanitti, mpotriva Occidentului n general. Iat, de exemplu, pozitia luat de Christina Hoff Sommers, Profesor-Asociat de filosofie la Universitatea Clark, vis vis de colegele ei feministe: reclamatiile feministelor mpotriva programei traditionale se bazeaz pe faptul c ntreaga cultur occidental cunoasterea dobndit de om n Apus vreme de o mie de ani este un concept compromis de la bun nceput, de vreme ce tot ceea ce a fost nregistrat si transmis mai departe generatiilor urmtoare poart amprenta patriarhal. Nu numai stiintele umaniste sunt contestate de feministe. Unul din domeniile supuse contestatiei celei mai vehemente de ctre feministe la ora actual este critica tuturor domeniilor stiintifice. Noua miscare feminist nu se preocup de drepturile femeilor sau, spre exemplu, de includerea, n programa traditional, a realizrilor reputate de femei. Scopul miscrii feministe actuale este s transforme ntelegerea noastr a ntregului trecut, prezent si viitor. Cum ? Convingnd oamenii s accepte viziunea filosofiei feministe contemporane, aceea c sexul este aspectul cel mai important n relatia dintre oameni.[2]

[1] Peter Shaw, Rzboiul mpotriva intelectului (Iowa City, IA, 1989), mai ales pp. 67-91. [2] Christina Hoff Sommers, Imprimis 19, vol. 6 (iunie 1990)

Degradarea omului Scolile si universittile noastre au devenit att de anticrestine, nct pn si nalta viziune traditional a crestinismului cu privire la oameni a fost abandonat, iar un efort general pentru a denigra si a discredita omenirea n general si societatea crestin occidental n particular a fcut ca acum, unii membri radicali ai unor grupri ecologice s se manifeste de parc oamenii ar fi niste intrusi imorali ntr-o natur de altfel virgin.[1] Cnd oamenii nu sunt discreditati n ntregime de ctre unii gnditori anticrestini de azi, tinta contestrilor este cultura occidental mostenit din antichitate: Israel, Grecia, Roma si Bizant. ndemnuri aprinse de a nvta de la societti neoccidentale, necrestine, pgne, auzim nu doar n cursurile universitare, ci n mai toat mass-media. Mostenirea real a crestinismului (trecutul su, cultura si civilizatia) sunt lsate la o parte, n vreme ce la ordinea zilei figureaz chestiuni arztoare ale societtilor necrestine. Dac am rsfoi un manual de istorie obisnuit din ziua de azi, am crede c o mie de ani de civilizatie bizantin cu arta si teologia sa, cu institutiile sale filantropice, cu comertul si literatura sa n-au existat niciodat si nu ne privesc deloc. Elevii nostri sunt ndemnati s studieze cultura aborigenilor din Australia sau ecologia culturilor tropicale, sau proclamatiile literare ale lesbienelor afro-americane, sau stilul de viat homosexual, neaflnd nimic despre Constantin cel Mare, Sf. Ioan Gur-de-Aur, Shakespeare, Dostoievski, Chaucer, Charlote Bronte sau Mark Twain.. Realizrile remarcabile ale civilizatiei occidentale sunt minimalizate n comparatie cu alte culturi. ncrederea n civilizatia iudeo-crestin a fost nlocuit de credinta potrivit creia se poate vorbi de echivalent moral, artistic si religioas ntre toate culturile, indiferent de modul de
21

comportament, de ceea ce produc, de felul n care i trateaz pe oameni. n multe domenii s-a ajuns s se cread c Rsritul si Apusul crestin sunt inferioare tuturor celorlalte culturi. Aceast convingere a redus sociologia si antropologia, la fel ca literatura si istoria, la simple asertiuni politico-ideologice n compania atee de a de-crestina cultura occidental si de a o supune ingineriei sociale dirijate de un super-stat secular si dogmatic. Dac secolul al XIX-lea putea fi caracterizat drept era zelului misionar Protestant, secolul XX ar putea fi numit era secularizrii interne a Occidentului. Gndirea neo-pgn este acum promovat n numele unei sensibilitti ecologice, sexuale, rasiale sau culturale, n numele unei diversitti si al unui multiculturalism n speranta c aceste cuvinte magice vor nlocui nvtturile iudeocrestine cu o nou er de iluminism, fraternitate si fericire, bazat nu pe credinta transcendent, ci pe o ideologie corect din punct de vedere politic si pe programe guvernamentale. [1] Si, culmea ironiei, afirm aceasta n timp ce sustin c oamenii nu au nici o valoare, c sunt simple creaturi care au evoluat la ntmplare, simple animale, ceea ce ar plasa umanitatea n natur ca fiind 'o specie ntre multe altele', fr nici o rspundere moral special fat de faptele sale n relaie cu natura.

Teoria speciilor Ultima tendint de ndeprtare de traditia crestin este asa-numita teorie a speciilor prin care se afirm c omul ar fi egal cu (dac nu cumva chiar inferior fata de) celelalte specii biologice. Omul de litere Peter Shaw scrie astfel despre devalorizarea omului prin aceast radical - si acum la mod - teorie a speciilor: Nefavorabila comparare a omului cu gndacul a devenit comun n discutiile pe teme biologice, desi Stephen Jay Gould (personalitate n lumea mass-mediei si biolog la Universitatea din Harvard) pare s fie si mai radical: 'Evolutia este o formidabil retea cu nenumrate ramuri, si nu o scar; de aceea nu nteleg cum noi, purttorii de cuvnt ai ctorva mii de specii mamale, putem s ne pretindem superiori fat de trei sferturi de milion de alte specii de insecte, care cu sigurant vor supravietui mai mult ca noi, pentru a nu mai aminti de bacterii, care, iat, au dovedit o fantastic putere de supravietuire de mai bine de trei milioane de ani.' Si astfel s-a reusit ca omul s fie devalorizat si considerat inferior nu numai fat de oamenii primitivi, fat de alte mamale si de insecte, dar pn si fat de bacterii.[1] Devalorizarea omului a mers att de departe nct e aproape de necrezut c n urm cu doar ctiva ani societatea occidental avea ncredere n sine, iar comparatiile cu alte culturi i fceau pe locuitorii crestinttii s se simt mndri si recunosctori fat de mostenirea lor iudaic, grecoroman, latin, bizantin si crestin. Se pare c aproape toate btliile rzboiului cultural au fost cstigate de aceia care urmresc s elimine pn si ultimele urme de civilizatie crestin de pe Pmnt. ntrebarea este ce principii le vor nlocui pe cele vechi, pentru ca societatea noastr fracturat s rmn o natiune si o comunitate, acum c principiile gndirii crestine au fost abandonate de elita noastr cultural.
22

Mentalitatea intolerant si coercitiv a intelectualittii noastre (denigrnd sau pur si simplu ignornd opinii pe care le gseste 'incorecte din punct de vedere politic', considerndu-le 'homofobe', 'sexiste', 'regresive', 'opresive' sau 'fasciste') concepe educatia, sistemul legislativ, politica si religia doar din perspectiva utilitarist. Prin toate acestea societatea este ndoctrinat cu o ideologie 'progresiv' (sau, altfel spus, secular agresiv), fr s se pledeze n nici un fel pentru cauza religiei traditionale, a sfinteniei vietii, a liberttii civile si a liberttii cuvntului.

[1] Peter Shaw - Rzboi mpotriva intelectului, pp. 140 i 151-152. Paleontolog la Universitatea Harvard, George Gaylord Simpson scrie: Omul este rezultatul accidental al unui proces natural fr scop.", citat de Phillip E. Johnson n First Things (ianuarie 1993).

Capitolul 3 ESECUL SECULARISMULUI AMERICAN Unul din primii scriitori crestini ai secolului XX care si-a exprimat ngrijorarea fat de neputinta statului modern de a deveni o comunitate n care cettenii lui s poat convietui omeneste, a fost C. S. Lewis. Romanul su Acea putere hidoas d glas acestui proces de dezumanizare: o elit de tehnocrati profesionisti extermin majoritatea rasei umane pentru a-si asigura dominatia cercului lor asupra tuturor. C. S. Lewis scrie: Sunt ncredintat c Statul este din ce n ce mai tiranic...el exist nu pentru a ne proteja drepturile, ci pentru a ne face un bine, sau pentru a ne face pe noi buni, n orice caz, pentru a ne face ceva sau pentru a ne transforma pe noi n ceva. De aici si numele de 'lideri' pentru cei care nainte erau 'ndrumtori'. Pentru ei noi suntem nu att subiecte, ct niste elevi, niste copii, niste animale domestice. Nu le mai putem spune 'Vedeti-v de treab!', pentru c noi suntem 'treaba' lor."[1] [1] Dintr-o corespondenta a lui C. S. Lewis din 1954 cu un functionar de stat, citat de Joseph Sobran in Chestiuni unice (nw York, 1983), p.177.

23

Cluze oarbe Ne-am pierdut orice simt al transcendentului n ce priveste ntelegerea lucrurilor, notiunea de ideal, de frumusete. Cu toate acestea, n America ncepe s se arate tot mai mult esecul secularismului ca alternativ pentru morala crestin. Crima si analfabetismul, destrmarea familiilor si distrugerea oraselor sunt mrturii ale adncirii fisurilor n utopia secularismului. n ciuda esecurilor repetate, n ciuda neputintei statului secular de a oferi solutii reale pentru srcie, pentru reforma sistemului de nvtmnt, ajutorul social, siguranta public si stabilitatea economic, ori pentru sprijinirea familiei, elita noastr secular (intelectualii care domin institutiile de nvtmnt, mass media, lumea show business-ului, curtile tribunalelor, sindicatele din nvtmnt si ntreg aparatul birocratic) continu s pretind c detine rspunsurile la toate problemele noastre.[1] Intelectualii au ndrznit s se angajeze s rezolve pn si situatiile de patologie social pe care de altfel chiar ei le-au creat. Acum tot ei sunt aceia care ne cer s le dm mai multi bani, mai mult timp, s i lsm s ne mreasc taxele la nesfrsit, pentru ca ei s continue cu experimentele lor utopice de inginerie social si de 'virtute', finantate de stat.[2] Si asta n ciuda faptului c cei mai putin productivi n societatea noastr sunt adesea chiar aceia cu care inginerii nostri sociali si programele lor guvernamentale au avut cel mai mult de a face.[3] Au dus orele de educatie sexual, tehnicile de instructie moral si de ntelegere a valorilor la triplarea numrului de nasteri nelegitime n ultimii treizeci de ani? Nici o pagub n asta...Legalizarea avorturilor de ctre stat le sare n ajutor celor care practic sex de ocazie. A esuat educatia de stat amoral si militant secularizat s disciplineze, s educe si s produc cetteni responsabili si maturi? Nici o grij...Se rezolv si asta cu mai multi bani, profesori si facilitti. Experti n situatii de conflict vor ajuta s domoleasc valul de violent care face azi ravagii n scoli; psihiatria si ajutoarele sociale vor nlocui nevoia omului de credint religioas. Dac toate dau gres, o s ne coborm pn si standardele academice n numele unei diversitti etnice corecte din punct de vedere politic. La urma urmei, nu e acesta telul cel mai important n viat, s te simti ct mai bine si s faci ce-ti place?[4] Si totusi, pentru toti cei cu simtul ratiunii neadormit, refrenul fredonat de intelectualitatea american din nvtmnt si din aparatul guvernamental - mai multe programe, mai multi bani, mai putin religie traditional crestin - pare s fie strigtul neputincios al unei filosofii esuate. Nu mai trebuie s mire pe nimeni c intelectualitatea noastr este cel putin n parte vinovat pentru haosul social care ne nconjoar. Cruciada secularist si pro-statal, ce a coplesit institutiile americane n secolul douzeci, a generat o vast si arogant literatur. Stim cu totii, asa cum Hilton Kramer scrie, care dintre elementele secularizate de stnga din viata noastr politic au distrus organizat sistemul public de nvtmnt.[5] Si mai stim care parte din cultura noastr a determinat legalizarea drogurilor, ba chiar a ajuns s considere luarea de droguri drept un stil legitim de viat. Stim si cine a lansat miscarea negrilor care a distrus miscarea pentru drepturile civile si a nlocuit-o cu nrobirea programelor statale care a condamnat o ntreag generatie de afro-americani. Nu mai e un secret pentru nimeni propaganda miscrii feministlesbiene, pentru familiile cu un singur printe (mama), pentru familiile conduse de femei drept egale (dac nu chiar superioare) n raport cu csniciile traditionale. Bibliotecile noastre contin ncperi ntregi cu cereri pentru 'noi structuri familiale'.[6] Cu toate acestea, rezultatele produse de experimentul secularist american asteapt nc a fi supuse judectii. A trecut destul timp, astfel c bravii nostri teoreticieni seculari si-au putut testa ideile. Acum stim c, n ciuda pretentiilor feministe, familiile conduse de femei s-au dovedit a fi un dezastru, att din punct de vedere financiar, ct si din punct de vedere moral. Majoritatea mamelor singure s-au dovedit incapabile s-si disciplineze copiii sau s scape de srcie.[7] Am vzut c de
24

fapt avortul nu s-a legalizat, asa cum proclamau cndva feministele, pentru a ajuta fetite de 12 ani violate si alte cazuri grave, ci pentru ca, pe an, 1.600.000 de 'parteneri sexuali' s foloseasc avortul ca mijloc de control al sarcinii, s caute si apoi s distrug sarcini 'anormale', sau pentru a facilita ambitiile profesionale (si drumul spre o carier) si pentru a face posibil consumul de sex ca oricare alt produs, fr nici o legtur cu responsabilitatea, deplina angajare si nasterea de copii. Stim cine a creat climatul care a ncurajat emanciparea sexual n numele asa-zisei eliberri de sub povara 'duntoarelor valori traditionale'. Si am vzut rezultatele: cel mai mare numr de nasteri nelegitime din lume (cu exceptia Suediei, a crei politic secular si socialist de ajutor social a ncurajat un numr de nasteri nelegitime mai ridicat chiar dect n rndul populatiei americane albe, educate, din clasa de mijloc). Stim de asemenea c militantii pentru 'emanciparea sexual' sunt de negsit acum, cnd a venit vremea s-si cear scuze, sau mcar s explice, s remedieze utopia sexual (declansat chiar de ei) ce a degenerat ntr-o explozie de nasteri nelegitime, ntr-o epidemie de SIDA si ntr-un climat politic n care statisticile cu privire la rata violurilor si a avorturilor sunt singurele cifre care se nmultesc la fel de repede ca datoria extern.

[1] Vezi Thomas Sowell - Economia si politica rasei (New York, 1983) si, de acelasi autor, Drepturile civile: retorica sau realitate (New York, 1984). [2] Jessica Gress-Wright - "Liberalii, conservatorii si chestiunea familiei" - Commentary, aprilie 1992. [3] Jared Taylor - Cu cele mai bune intentii: esecul relatiilor rasiale n America de azi (New York, 1992). [4] "'Sensibilitatea' s-a dovedit a fi o eficient arm politic. Redefinind ideologia n termeni neideologici, ea avea s fie un pretext pentru a aduce schimbri n universittile americane, dar si n ansamblul societtii, modificnd standardele de echitate si evidentO dat ce statutul a ajuns s fie determinat de gradul de vtmare, fiecare nuant de oprimare a devenit crucial - drepturile individului fiind acum dependente de mereu schimbtoarea list de ofense." - "Ideologia sensibilittii", Imprimis, iulie 1992. Vezi, de asemenea, si De ce Johnny nu stie s deosebeasc binele de ru de William K. Kilpatrick (New York, 1992). [5] Commentary - decembrie 1990. [6] Fiecare numr din aproape fiecare revist de specialitate pentru femei de la mijlocul anilor '70 pn la mijlocul anilor '80 contine articole, 'cercetri' si 'studii' ce favorizeaz cariera n detrimentul familiei. Pe lng feministele vestite ca Germaine Greer, Betty Friedan, Gloria Steinem etc. nume precum Helen Gurley Brown s-au ocupat de popularizarea imaginii noului tip de femeie n rndurile unui public larg. [7] Vezi articolul lui James Q. Wilson "Dezbatere pe marginea valorilor familiale" n Commentary (aprilie 1993) bine documentat n ceea ce priveste esecul agendei feministe n domeniul familiei cu un singur printe si al mamelor dedicate carierei.

Agenda secularist Haosul si mizeria uman au urmat esecului programelor social-educationale si al proiectelor de inginerie social ale intelectualittii secularizate ce au cstigat ns rzboiul mpotriva traditiei. Nici unde nu este mai conclusiv dovada patologiei sociale a esuatului experiment 'progresist' n
25

America dect n domeniul nvtmntului. Profesorul de psihologie de la Colegiul din Boston, William K. Kilpatrik s-a documentat n ceea ce priveste dezastrul din scolile americane. Un numr de 325.000 de atacuri, devastri si furturi au loc n liceele americane de stat n fiecare lun. Pe an sunt comise n jur de trei milioane de infractiuni n scoli sau n preajma lor...135.000 de elevi poart arme...Sinuciderile n rndul tinerilor au crescut cu 300% n ultimii treizeci de ani (1962-1992)...Elevii au o constant o viat sexual intens. Chiar dac se refer mai putin la adolescenti si chiar dac mijloacele contraceptive sunt tot mai mult folosite, n jur de 1,1 milioane de fete tinere au rmas gravide n 1991...Majoritatea tinerilor nu dau nici o dimensiune moral actiunilor lor. Un rspuns firesc la aceste sumbre statistici ar fi s ntrebi: De ce nu le sunt predate valorile n scoal?...Pare surprinztor s afli c n ultimii ani s-a investit si s-au efectuat cercetri n domeniul educatiei morale mai mult dect oricnd n decursul istoriei noastre. Din nefericire, toate aceste ncercri de educatie moral au esuat lamentabil. De ce? [Pentru c] aceiasi educatori si experti [care sustin filosofia liberal a valorii neutre ce a pus pe primul plan ideile educatiei progresiste] ...tin cu ndrtnicie la filosofia lor esuat a educatiei morale.[1] Am impresia c o arm politic st la tmpla societtii americane: haosul social. Potrivit celor mai 'progresiste' teorii politice, lucrurile trebuie nruttite nainte ca revolutia sau ingineria social s le ndrepte. Cu ct se simt oamenii mai amenintati si mai rvsiti (fie din cauza mediului, a 'exploziei de populatie', a ratei criminalittii sau a haosului educational) cu att mai repede vor renunta la puterea lor de discernmnt pentru a alerga la 'experti' din mass media, politic sau lumea academic ce abia asteapt s restaureze ordinea cu statistici si programe utopice de inginerie social. Asa cum scrie si istoricul Paul Johnson: Pentru arhetipurile noii clase precum Lenin, Hitler si Mao Tse-tung, politica (prin care ei ntelegeau inginerie social n scopuri nobile) era singura form legitim de activitate moral, singurul mijloc pentru a schimba omenirea n bine. Aceast viziune, care n alte epoci putea s par de-a dreptul fantastic, a devenit normal peste tot.[2] Fr o abstinent religios motivat si fr influenta moderat a unor structuri sociale traditionale de tip comunitar (precum Biserica si familia) tot ce ne rmne ca mijloc de aprare mpotriva cosmarului unui dezastru social este puterea expansiv si aparent nelimitat agresiv a statului secular. Inginerul social, doctorul, colectorul de taxe, profesorul de educatie sexual, tonomatul 'progresist' de prezervative, birocratul, nenumratele programe guvernamentale, lipsa integrittii familiale, credinta religioas si responsabilitatea individual sunt n mod constant prezentate de intelectualitatea noastr din guvern si mass media drept ultima sperant pentru mentinerea ordinii sociale.[3] ntr-un anumit sens, acei secularisti care adesea fac cea mai mare vlv cu noile programe si initiative de combatere a anarhiei sociale crescnde sunt ca acei arunctori de pietre si sprgtori de vitrine, care ntmpltor detin singurul magazin de geamuri din oras. Esecul programelor lor coercitive si agresive pare s-i narmeze cu noi 'dovezi' ce reclam o si mai mare amestecare n vietile oamenilor cu scopul de a crea a 'societate nou', un 'om nou', o 'nou femeie', o 'nou ordine mondial',o 'nou utopie multi-cultural' ce tolereaz totul n afar de ideile religioase 'incorecte din punct de vedere politic', 'demodate' si 'regresive'. Am asistat nu numai la falimentul programului secularist utopic, ci, dup cte se pare, la un joc dublu cu vietile oamenilor, adesea cu vietile acelor indivizi care si permit cel mai putin s devin simpli pioni n sarada experimental a jocurilor politice de culise. Acest joc i cuprinde pe copiii nenscuti, pe oamenii n vrst si pe copiii de negri din orase, pe copiii albilor din suburbii si pe mamele adolescente ce beneficiaz de ajutoare sociale. Toti sunt tratati ca niste obiecte, cnd ei n realitate sunt persoane cu aspiratii, cu un rost dat de Dumnezeu, transcendent si tainic. Ei sunt pionii autorilor de proiecte sociale, angajate ideologic si academic secularizate care acum msoar valoarea uman n dolari si care au uitat c sensul ultim al vietii se exprim cel mai bine n
26

rugciune, n dragoste, n sacrificiu, n moralitatea personal si n compasiune. Cu totii sunt dispusi s cread c sensul vietii este s devii un membru productiv al statului super-secular, al unei 'comunitti globale', ori o victim intrat n statisticile productiei economice controlate de un urias aparat birocratic, o 'resurs uman' si nu un copil al lui Dumnezeu. [1] William K. Kilpatrick - De ce Johnny nu stie s deosebesc binele de ru, pp. 14-15. [2] Paul Johnson - Modern Times, p. 729. [3] Vezi Angelo M. Codevilla - "Eurodebandada" n Commentary (februarie 1993) pentru o examinare detaliat a rolului statului expansionist n Europa secolului XX si a esecului su n a-si justifica implicarea crescnd n sfera vieii private. Educratii Un exemplu edificator al atitudinii anti-umaniste a intelectualittii noastre secularizate l ofer domeniul educatiei. Elita noastr n-a izbutit s educe cu adevrat, dar cu toate acestea a ncercat s redefineasc sensul educatiei, care ar urmri astfel s pregteasc proletariatul din campusurile universitare pentru 'competitia din lumea concurentei acerbe a comertului inter-dependent international'. Potrivit educatorilor moderni si birocratilor din sistemele de nvtmnt, dac printrun procedeu chirurgical, printr-o tehnic de inginerie genetic sau un program de eugenie muncitorii americani ar deveni mai 'competitivi' si dac aceste inovatii ar elimina nevoia de a nvta mpreun, ele ar fi binevenite. nainte se credea c educatia are o valoare intrinsec pentru c moralitatea, virtutea, arta, frumusetea si viata aveau un rost, pentru c viata avea un sens etern, sacramental, transcendent si spiritual. Astfel de idei, demodate astzi, au fost nlocuite de sterilitatea cenusie a unui 'program educational' de tip Orwellian, care pregteste o fort de munc dornic s coopereze si s fie 'competitiv' pe 'pietele mondiale' pentru a putea apoi fi o sursa important de taxe ctre stat. Multi secularisti din sistemele de nvtmnt au renuntat pn si la idea dragostei de a nvta de dragul nvtturii, doar pentru c sufletul omului merit hrnit, iubit, luminat. Potrivit 'educratilor' nostri secularizati, sensul vietii pare s fie, de exemplu, puterea de a-i concura cu succes pe japonezi. Unde nainte Dumnezeu era vzut drept garantul oricrui rost, acum pare si fi luat locul produsul national brut. Dac nainte Sfntul Vasile Cel Mare, Shakespeare si Leonardo Da Vinci erau considerati ziditori si nlttori de spirit, astzi scopul nvtrii a fost redus la a stpni 'stiinta computerelor', dar nu pentru a te bucura de viat n deplintatea ei, ci mai degrab pentru a construi o masin mai ieftin sau pentru a reduce cheltuielile pentru sntate. Crezul educratilor este c fiinta omeneasc trebuie s fie continuatorul statului. Cu toate acestea, morocnosii subiecti ai experimentului educational utilitarist si secular par s fie acum n stare de revolt. Intelectualitatea stabilise c n viat nu exist nici un sens ultim, transcendent, c 'telul' tinerei generatii se poate reduce la a deveni un trntore productiv. Acea tnr generatie este acum fr repere. n loc s fie niste pltitori de taxe, cuminti si asculttori, ei se revolt, si-au pierdut interesul pentru studiu, se njunghie unii pe altii, violeaz, consum droguri n nestire. Acei tineri supusi experimentelor educratilor nu fac fat examenelor, profaneaz monumentele publice, nu vor s nvete s citeasc sau s gndeasc, se molesteaz n dormitoarele universittilor, se uit la nesfrsit la programele imbecilizante de la televizor, si avorteaz copiii, fur, copiaz la examene, iar cnd si termin studiile triseaza la plata taxelor. Si totusi, mentorii lor seculari (sau mai degrab inginerii lor sociali, maestri educrati) nu nteleg c e nevoie s le schimbe mentalitatea.[1]
27

Numai aroganta nu pare s explice purtarea sfidtoare a elitei noastre sociale, a intelectualittii noastre, a educratilor nostri, acum cnd toate programele lor au dat faliment. Mi se pare c setea de putere si o irational, aproape patologic ur fat de traditie, fat de traditia moralittii iudeocrestine n special, par s-i cluzeasc pe secularistii nostri falimentari. Departe de a-si asuma responsabilitatea pentru esecurile pe care le-au produs, membrii intelectualittii seculare americane prefer s-si ascund mizeria sub covor si s mearg orbeste nainte. Acesti asa-zisi liberali n-ar putea descrie societatea n care ei ar fi conservatori. Schimbarea si revolta mpotriva conventiilor au devenit status quo-uri. [1] "Nu a fost n intentia omului s produc o 'societate fr clase', nu numai imposibil de atins dar si duntoare Experiensa vremurilor moderne cnd implicarea uman a dus adesea (si n proporii uriase) la distrugere inuman avea s sugereze aceasta." Paul Johnson - Modern Times, p. 734.

Noile familii ale mpratului S examinm mpreun unul dintre esecuri, unul din articolele catehismului secular, asa-numitele structuri familiale noi, care ar nlocui pe cele vechi, demodate, ale familiilor cu doi printi.[1] Cercetrile arat c tinerii ai cror printi divorteaz n perioada cnd ei sunt n crestere sunt mult mai predispusi la crim dect adolescentii crescuti de amndoi printii: cincizeci si trei la sut, fat de douzeci la sut.[2] Doctorul Robert W. Sweet, Jr. arat c tinerii din familiile cu printi vitregi fug de acas si locuiesc pe la prieteni...numrul mare de fugari confirm dezintegrarea familiei americane.[3] Un alt studiu arat c majoritatea tinerilor care triesc n concubinaj nainte de cstorie provin din familii dezmembrate: Numrul de familii dezmembrate a dus la dublarea numrului de tineri care triesc n concubinaj. Dintre tinerii crescuti de ambii printi jumtate nu au trit n concubinaj nainte de cstorie, fat de numai douzeci la sut, n cazul celor ai cror printi s-au desprtit.[4] Beverly Raphael, n studiul Impactul pierderii printilor asupra caracteristicilor psihologice ale adolescentilor arat c tinerii crescuti de un singur printe sau si de un printe vitreg sufer de numeroase probleme grave mai putin ntlnite printre cei crescuti de printi nedesprtiti: Adolescentii ce provin din familii desprtite prezint un nivel mai ridicat de probleme de sntate, sunt mai labili psihic si mai putin extrovertiti, au o perceptie mai slab a propriului lor corp, sunt mai impulsivi si au vederi mai negative n ceea ce priveste performantele lor scolare. De asemenea, multi au printi alcoolici sau cu tulburri psihice.[5] ntr-un studiu al Universittii York, sociologul Marry Ann D. Parsons a analizat viata a 45.000 de canadieni cu vrste cuprinse ntre 14 si 34 de ani. Aceast cercetare de amploare a artat c adultii crescuti doar de tat au cea mai precar educatie, mai sczut chiar dect cei crescuti doar de mam. Pe de alt parte, tinerii crescuti doar de mam sunt cei mai inadaptati din punct de vedere profesional. De asemenea, studiul arat c tinerii canadieni crescuti n familii cu un singur printe sunt dezavantajati din punct de vedere socio-economic la maturitate. Numrul de persoane crescute de un singur printe a crescut dramatic de la nceputul anilor 70 si toti indicatorii arat c situatia se va nrutti pentru copiii crescuti n aceast structur familial.[6]
28

Fred Siegal, profesor de istorie la Cooper Union University, scrie: Ce a cauzat atunci lrgirea prpastiei dintre bogati si sraci? Nentelegerile din familia american. Dovada empiric - scrie Paul Taylor de la Washington Post- este c o dat cu atrofierea cstoriei se produce si atrofierea spiritului patern si apoi a ntregii societti. Gordon Green de la Census Bureau arat c schimbrile din structura familial (numrul cresctor de oameni care triesc singuri sau divortati) explic si scderea veniturilor: familiile fr tati sunt n general de sase ori mai mult expuse srciei.[7] Thomas Sowell, reputatul economist afro-american, cercettor la Institutul Hoover, rezum astfel esecul si chiar caracterul vtmtor al programelor 'liberale' din ultimii ani: 'Rolul familiei este crucial, iar neglijarea sistematic a eficientei si legitimittii ei n ultimele decenii a produs adevrate dezastre sociale...Agentiile de servicii sociale, scolile de stat si diferiti activisti judiciari au amputat cu totii functiile familiei si le-au transferat prin alte prti. Alegerea vrstei la care copiii trebuie introdusi n viata sexual - de exemplu -, mijloacele si valorile morale prin care s se fac aceasta sttea nainte n grija printilor. La fel ca attea alte presupozitii de gndire elevat ale elitei noastre de avan-gard, si rezultatele actuale s-au dovedit dezastruoase, att n ceea ce priveste rata crescut de graviditate n rndul adolescentelor (dup ce ani de zile aceast rat a fost n declin naintea introducerii educatiei sexuale n scoli) ct si n privinta cazurilor tot mai numeroase de boli venerice, inclusiv SIDA... n ziua de azi si n viitorul apropiat familia este asediat. Ea trebuie s fac fat intrusilor de tot felul: asistenti sociali, splarea creierilor copiilor n scolile de stat, iar acum amenintarea avocatilor care profit de Fondul de Aprare a Copiilor pentru a-i reprezenta pe copii n instante n procese naintate mpotriva printilor. Valorile familiei sunt la antipodul valorilor oferite de programele de asistent social. Partizanii acestora din urm si msoar 'devotamentul' fat de valorile familiale cu cinismul manifestat n toate celelalte programe sociale guvernamentale.'[8] Cu toate acestea, n ciuda ruinei lsate de emanciparea sexual, de pronuntarea divorturilor la ntmplare, de abandonarea ideii prin care cstoria era conceput ca o tain sfnt, liderii 'progresisti' ai miscrii de 'eliberare' a Americii de moralitate si idei religioase, traditionale, nu numai c nu regret nimic, dar par s pretind tot mai mult. Asa cum scrie David Horowitz (co-autor, mpreun cu Peter Collier al crtii Demontnd stnga politic): "Pentru cei de stnga nu socialismul nsusi, ci doar limbajul socialismului a apus. Dup relativistii post-moderni nu exist adevr, nici o nvttur nu se poate trage din aceast experient teribil...Pentru a nvia din nou stnga trebuie doar s se redefineasc n termeni care s nu poarte amintirea nfrngerii definitive, s avanseze un 'scenariu' prin care utopia stngist s par o 'solutie' moral."[9] La fel ca ultimii din vechea gard a comunistilor sovietici si est-europeni, intelectualitatea noastr 'progresist' pare imun la orice simt de responsabilitate personal pentru esecul teoriilor sale. n nici un chip nu se arat dornic de a-si reconsidera convingerile anti-traditionale, anti-crestine n chiar lumina evidentelor vizibile pentru toat lumea: vieti si cminuri distruse, comunitti dezmembrate pe care ideile 'progresiste' ale elitei intelectuale le-au produs. Ultimii dictatori comunisti, cnd au fost pusi n fata evidentei esecului pricinuit de politicile lor comuniste ce urmreau crearea Omului Nou si a unei Noi Ornduiri, nu s-au artat mai ndrtnici dect intelectualitatea noastr la ceasul confruntrii cu realitatea propriilor ei esecuri.[10] [1] James Q. Wilson, Charles Murray, Thomas Sowell, Angelo M. Codevilla, Paul Johnson, Irving Kristol s.a. altii au scris pe larg pe tema esecului programelor de inginerie social ale 'noii stngi'. ntreaga literatur a miscrii neoconservatoare a contribuit la ridiculizarea si discreditarea
29

programelor de inginerie uman ale stngii din vremea noastr, fr s produc nici un efect notabil. [2] "Tipuri de tulburri familiale n comiterea de crime", n Jurnalul tinerilor si adolescentilor, 19 (1990), pp. 201-218. [3] Departamentul de justitie al SUA, "Cazul copiilor dispruti", NIJ Reports, 222 (noiembriedecembrie, 1990), pp. 15-18. [4] Richard Lauv, Childhood Teacher (Boston, 1990) pp. 5 si 108. [5] Adolescentii, 25 (1990), pp. 698-700 [6] Vezi articolul lui James Q. Wilson "Dezbatere pe marginea valorilor familiale" in Commentary (aprilie 1993) bine documentat n ceea ce priveste esecul agendei feministe n domeniul familiei cu un singur printe si al mamelor dedicate carierei. "Familiile canadiene cu un singur printe si reusitele socio-economice ale copiilor la maturitate", n Jurnal de studii familiale comparate, 21 (1990), pp. 353-365. [7] "Sfrsitul egalittii" n Spectatorul american (septembrie 1992). [8] "Chiar s-au schimbat democratii?" n Commentary (septembrie 1992). [9] "Pasiuni utopice" n First Things (aprilie 1992). [10] Owen Harris si Martin Malia, "Comunismul, rzboiul rece si intelectualii" n Commentary (octombrie 1991).

Victimele Episcopul Ortodox grec Iacov scrie: "Probabil c din fragmentarea si declinul culturii si moralittii vremurilor noastre, cel mai mult de pierdut au copiii. Printr-o neglijare aproape criminal i-am vduvit de orice drept la spiritualitate."[1] Taxele guvernamentale si politicile de ajutor social care favorizeaz divortul n detrimentul cstoriei; abordarea deconstructivist a educatiei; dezlntuirea feminist din anii '70 care a glorificat familiile cu un singur printe, promovnd divortul lejer si carierismul militant ca diagnostic universal pentru femei n slujba evadrii din viata traditional 'opresiv'; manipularea curtilor judectoresti pentru a forta societatea s adopte programele de eugenie pro-avortive ale maternittii planificate;[2] folosirea pruncilor avortati n experimentele medicale; abandonarea responsabilittii printesti de ctre mii de brbati americani n favoarea carierismului si a unei adolescente perpetue; asa-zisa emancipare sexual a brbatilor fat de rolurile lor traditionale de protectori ai femeilor si copiilor; asa-zisa emancipare a femeilor fat de responsabilitatea maternittii si a educatiei copiilor; esecul sistemului de educatie public (ce constrnge familiile crora le pas de copii s plteasc de dou ori scolarizarea: o dat prin taxe si a doua oar prin meditatorii luati la copii) - toate acestea, cu alte cuvinte ntregul program al clasei intelectuale americane din ultimii cincizeci de ani, au jucat un rol crucial n generarea patologiei sociale a timpului nostru.[3] Elita noastr intelectual nu a creat o utopie declarnd rzboi traditiei. n schimb a dirijat dezintegrarea a ceea ce a mai rmas din spiritul de responsabilitate individual si de comuniune pe care societatea noastr american individualist l-a avut cndva. Cresterea puterii guvernamentale n vietile americanilor este reflectat de escaladarea dramatic a patologiilor sociale - crim, avort, nasteri nelegitime, analfabetism, pierderea oricrui simt al valorii - pe care secularistii spun c programele de inginerie social ar fi fost menite s le vindece.[4]
30

[1] Arhep. Iacov - Credint pentru o viat (New York, 1988), p. 123. [2] Vezi Robert Marshall si Charles Donovan - Sterilitate planificat: politica social si istoria maternittii planificate (Harris, NY, 1990). [3] Jessica Gress - Wright - "Liberalii, conservatorii si familia", n Commentary (aprilie 1992). [4] William K. Killpatrick - De ce Johnny nu stie s deosebeasc binele de ru, mai ales Capitolele 1-6.

Capitolul 4 ESECUL DREPTEI SECULARE Prin anii 60,70 si 80 ctiva intelectuali au trecut de partea cealalt a baricadei. Tinnd seama de esecurile secularistilor n a-si atinge scopul urmrit de programele de inginerie social, aceast schimbare de pozitii nu are de ce s surprind. Unii dintre ei regret acum abuzurile svrsite n numele unei utopii. Au ajuns victimele anarhiei morale pe care ei nsisi au creat-o. Au obosit s se tot flageleze, s-si dispretuiasc istoria si cultura, s se erijeze n reprezentantii culturii occidentale opresoare si imperialiste ntr-o lume de altfel bun, necorupt si primitiv. Mai presus de toate, ei au prevzut falimentul inumanei ideologii comuniste si s-au retras din stnga politic occidental, devenind anti-comunisti cu mult nainte ca prbusirea comunismului s fie recunoscut de intelectualitatea majoritar socialist. Acestia aveau s fie cunoscuti ca gnditori, scriitori sau academicieni neoconservatori ce au nceput s spun c intelectualii au abandonat poate prea repede nevoia de mrturie istoric, de o interpretare mai traditional a istoriei, de un discurs rational. Astfel a nceput un conflict de idei ntre neoconservatori si confratii lor fundamentalisti. Acestia din urm au mers pn ntr-acolo nct au afirmat c tot ce tine de traditia iudeo-crestin este ru si tot ce e secular la origine, mai ales ideile socialiste si comuniste, este bun. n cele din urm neoconservatorii au intrat ntr-o timid ofensiv intelectual, ncepnd s-si critice colegii din universitti, din mass media, din administratia guvernamental. Au comparat pretentiile revizioniste anti-occidentale ale stngii cu datele istorice obiective. Au mers chiar mai departe, comparnd rezulatele neglijabile ale realizrilor culturale si sociale ale elitei anticrestine cu pretentiile ei exagerate, idealiste si adesea arogante.[1] Ceea ce au reusit s evidentieze neoconservatorii a fost tocmai esecul stngii seculariste anticrestine (si adesea procomuniste) n a produce o alternativ moral viabil care s nlocuiasc valorile traditionale iudeo-crestine pe care adeptii stngii le lichidau n furia lor. Departe de a crea un nou tip de om, stnga secular a adus doar haos si dependent de un guvern puternic. Departe de a satisface voia oamenilor, stnga american a recurs adesea la metode nedemocratice, brutale, folosindu-se de curti de justitie, de propagand prin mass media, chiar de cenzura programei
31

scolare, pentru a-si pune n practic agenda socialist utopic prin constrngere, acolo unde convingerea prin metode pasnice a esuat. Dac rzboiul cultural din America n-a fost cstigat de intelectualitatea rationalist anticrestin, acesta este, n mare parte, meritul miscrii neoconservatoare aprut ca reactie la manifestrile extreme ale noii stngi din anii 60. Din pcate doar ctiva dintre neoconservatori, sau din conservatorii de azi, au atacat principiile de baz anticrestine ale mostenirii intelectuale a filozofilor iluministi, pentru a nu mai aminti de spiritul rebel iconoclast al Protestantismului lsat suveran s ptrund n cultura noastr egocentric, mercantil si individualist, devenit acum excesiv de subiectiv, de inuman si de anticomunitar. Prea putini neoconservatori au adus n discutie limitele zeului secular al democratiei si nici unul n-a dezvluit neputinta sa de a produce altceva dect un guvern puternic. Aceasta pare s fie consecinta secularizrii unui stat si a abandonrii valorilor moral-religioase transcendente. [1] Dintre neoconservatori au fcut parte, printre altii, proeminente figuri de intelectuali precum Norman Podhoretz (redactor la revista Commentary), Michael Novak, Hilton Kramer, Irving Kristol, Midge Decter, Richard John Neuhaus (redactor la First Things), Gertrude Himmelfarb, Robert Nisbet, Thomas Sowell, Peter Berger, Paul Johnson, P.T.Bauer si Julian Simon.

Chestiunea fundamentala Cu att mai putin s-au ocupat conservatorii, - inovatori sau nu de critica secularismului pluralist de la baza experimentului Protestant iluminist din America.[1] Cu toate meritele lor dovedite n timpul rzboiului cultural, mi pare c att neoconservatorii, ct si mai multi dintre conservatori au pierdut din vedere nssi chestiunea fundamental ce se ascunde n spatele decderii sociale din ziua de azi. Aceast chestiune nu e de ordin economic, nu tine nici de domeniul raporturilor interrasiale si nici de inflatia ajutorului social. Haosul pe care l trim este mai degrab urmarea abandonrii traditiei comunitare a crestinismului istoric n favoarea individualismului Protestantoiluminist si a secularizrii. Conservatorii au ncercat s apere att ct a mai rmas din civilizatia occidental dar s-au dovedit neputinciosi (sau dezinteresati) cnd ar fi trebuit s critice principiile fondatoare ale istoriei religioase americane care avea s duc la haosul de drepturi care de care mai egoiste pe care l deplng acum. Conservatorii contest concluziile seculariste, dar adesea par s i mprtseasc secularismul. Chiar si conservatorii au nceput s discrediteze ideile religioase n favoarea unor modele economice si sociale materialiste. La fel ca alti americani, si conservatorii judec la fel lucrurile: nu n termeni religiosi, ci tehnici, juridici, economici sau conjunctural politici. Se simt mult mai bine discutnd despre diferite orientri economice dect despre Sfnta Traditie, chestiuni de ordin pragmatic n loc de cele privitoare la Sfintele Taine. Multi conservatori au nceput nc de mult s se nchine n fata altarului democratiei americane pe care par s-o idolatrizeze, n loc s-L cinsteasc pe Dumnezeului lui Avraam, pentru a nu mai aminti de Sfnta Traditie iudeo-crestin. Si izbutesc aceasta ntr-un asa fel nct par a spune c democratia american este o idee magic sau chiar spiritual, c poate exista independent de convingerea moral-religioas.
32

E ca si cum democratia ar fi un fenomen natural fr nici o legtur cu principiile religioase fundamentale. Conservatorii si imagineaz c democratia va functiona pentru oricine, indiferent de ideile sale filosofice sau religioase, c va continua s functioneze n America orict de depravati ar ajunge americanii.[2] [1] Majoritatea conservatorilor se disting prin felul neghiob n care aduleaz experimentul american. Este de ajuns s fii ct de ct familiar cu pagina editorial din Wall Street Journal pentru a descoperi cum conservatorismul si afl refugiul n statistici referitoare la productivitate, de parc ntre 'succesul' american si divort, avort, copiii abandonati sau analfabetismul spiritual tot mai rspndit n societatea american tribalizat si barbar, nu ar fi nici o legtur. [2] Un exemplu tipic de 'conservatorism' ce refuz s abordeze chestiunile reale ale societtii americane a fost afirmatia lui George Bush din analiza sa din 1992 cu privire la starea natiunii, n care se spune c 'americanii sunt o natiune bun'. Aceast caracterizare ns pare s ignore un context mai larg al realittii, unde se poate vedea cum o treime din sarcini sfrsesc n avorturi, cum 50% din csnicii sfrsesc n divort, iar o ntreag generatie de americani adulti nu se sinchiseste s le formeze copiilor bazele unui bun caracter. Multi conservatori, la fel ca multi liberali au uitat c la 'adevrata prere bun despre sine se ajunge prin studiu si prin realizri. Avem o bun prere despre sine pentru c am fcut ceva bun sau vrednic de laud.' Kilpatrick, De ce Johnny nu stie s deosebeasc binele de ru, p. 41.

Care Dumnezeu? Cea mai important problem pe care att neoconservatorii, ct si majoritatea conservatorilor refuz s o aduc n discutie este: dac Occidentul ar fi restaurat n ce priveste unitatea cultural si integritatea moral, care ar fi baza sa filosofic si religioas? Cu alte cuvinte, ce altceva, n afar de materialismul economiei de piat, ar putea conservatorii s promoveze drept adevr n stare s ne redea simtul pierdut al comunittii si al responsabilittii individuale? Sau, si mai clar: este oare cu putint s fii conservator si s rmi totusi fidel unei societti Protestant-iluministe ntemeiate pe revolutie si pe compromiterea traditiei? Cutarea unui rspuns la aceste ntrebri ar trebui s-i preocupe serios mai ales pe cei care cred fie doar teoretic, precum majoritatea neoconservatorilor si a conservatorilor - c e nevoie, n cultura noastr, de un anumit fundament moral pentru a fi liber, uman si comunitar.[1] Cu toate bunele intentii ale unuia sau altuia, aceste ntrebri vitale nu par s i preocupe nici pe neoconservatori, nici pe ateii conservatori, si unii si altii indiferenti la chestiuni de ordin religios. Si totusi, mi pare c atta timp ct chestiuni ce tin de sensurile ultime ale lucrurilor sunt ignorate, Occidentul, cu idealurile si ideile sale, nu pot fi restaurate. Haosul va continua s domneasc n toate domeniile vietii noastre: cultural, juridic, familial si politic. n cele din urm, pn si practica democratiei, o dat ce este cu totul secularizat, va fi tocit de invazia de individualism si de constrngere statal. Democratia ncepe deja s piard teren. Sub ochii nostri, n curtile noastre de justitie politizate, judectori nealesi de nimeni impun norme de transformare social dup metode total nedemocratice.

33

Sub ochii nostri adeptii ideologiilor politice seculare sfideaz constitutia.[2] Sub ochii nostri familia si alte structuri sociale se prbusesc, iar certitudini religioase sunt contestate, n timp ce statul cstig teren.[3] Sub ochii nostri libertatea de exprimare este nbusit n numele unei sensibilitti corecte din punct de vedere politic. Nu e de mirare c ideologi atei care domin clasa intelectual nu recunosc legtura dintre declinul religiei si moralei traditionale, haosul social si pierderea liberttii. Cu adevrat surprinztoare este ncercarea attor conservatori de a vedea lumea aproape exclusiv din perspectiv atee.[4] [1] "Religia ca institutieeste bine vzut de gnditorii conservatori - desi nu toti sunt devotati religiei Ei ns cred c n societate este nevoie de simtul moralittii si de notiunile clar definite n ceea ce priveste binele si rul, centrale religiilor ancorate n nvttura iudeo-crestin." Burton Yale Pines, napoi la cele de baz, p. 248. [2] Robert Bork - Ispitirea Americii. [3] Kilpatrick - De ce Johnny nu stie s deosebeasc binele de ru, Cap. 1-3; Weldon Hardenbrook - Absenti de la fapte; Burton Yale Pines - napoi la cele de baz. [4] Observatie fcut n repetate rnduri de Richard John Neuhaus n First Things. Vezi aproape fiecare numr din "Piata public: o continu explorare a religiei si a vietii publice".

Cine cstig? mi pare c pierderea valorilor morale crestine continu chiar si dup nfrngerea comunismului de ctre Apus. Dac sistemele ateiste neoccidentale sau ex-comuniste nu au putut produce culturi comunitare viabile nu nseamn neaprat c sistemele occidentale vor fi n continuare dinamice, prospere si libere. De vreme ce drepturile omului sunt dependente de felul n care societatea concepe adevrul transcendent, pierderea credintei afecteaz profund toate domeniile vietii, inclusiv politica.[1] Prbusirea ideologiei neoccidentale nu presupune renasterea moral din rmsitele culturii crestine. Dac societatea comunist atee si materialist a deczut chiar mai repede dect a noastr, nu nseamn c democratia noastr atee si materialist nu poate s degenereze ntr-o anarhie moral sau ntr-un sistem autoritar, represiv. Cci aceasta pare s fie apocalipsa pe care societatea noastr si-a pregtit-o, renuntnd s mai practice adevrul moral religios iudeo-crestin. La vremea cnd zidul Berlinului a czut, n 1989, si multi conservatori s-au grbit s ne spun, pe un ton triumfalist, c Occidentul a cstigat rzboiul rece dus mpotriva tiraniei si barbarismului, n SUA se svrseau 1,6 milioane avorturi pe an. Sistemul nostru de nvtmnt nu a mai putut ssi ndeplineasc rolul educativ, nivelul de analfabetism l-a depsit pe acela din 1887; n orase drogurile fceau ravagii; ajutoarele sociale goleau de bani buzunarele statului; mame divortate care au dat ap la moara feministelor n chestiunea divortului fr vin aveau s devin centrul noii clase srace emancipate; rata criminalittii si a infractiunilor continua s creasc, la fel incidenta neregulilor din scoli si din lumea afacerilor. Abuzurile de tot felul preau s ajung norm a procesului politic. Explozia de litigatii continua s se dezvolte ntr-o cultur a lcomiei si a ncrederii nselate. Cei din clasa afluent de mijloc continuau s asigure viitorul copiilor lor recurgnd la ajutoare sociale gen Medicare. Acesta era dreptul lor, dar astfel le mpovrau viitorul propriilor copii cu o datorie national zdrobitoare,
34

astfel ca, pn la sfrsitul anului 1992, a treia parte a bugetului n guvernul federal a revenit achitrii datoriei nationale; apoi misiunea caut-si-distruge care avea s fie dus la ndeplinire n aceeasi tar care, cu mai putin de 50 de ani n urm, i ancheta pe rasisti la Nurenberg pentru crime la adresa umanittii comise ca parte esential a programului de inginerie genetic nazist. n 1991, n timpul celor o sut de ore n care fortele de uscat ale SUA au nfrnt armata irakian cu pretul a mai putin de dou sute de victime, n America, tara care pretindea c a cstigat rzboiul mpotriva tiraniei, s-au operat mai bine de 18.000 de avorturi. Numrul tinerilor ucisi pe strzile invadate de crime ale oraselor americane a depsit cu mult numrul victimelor de rzboi, ucise de irakienii barbari, pe cmpul de btlie, n timpul eliberrii Kuweitului. Pe durata desfsurrii operatiunea Furtuna n desert mii de cazuri de divort s-au prezentat la judectorie, lsnd mai multi copii de izbeliste, dect numrul de orfani pricinuit de fortele irakiene inamice. n timp ce colosul putred al comunismului sovietic s-a prbusit, n vara lui 1991, posturile TV transmiteau concomitent buletine de stiri cu Boris Eltn sfidnd tancurile cu secvente din Wisconsin din timpul disputei aprige de 40 zile, ntre cei care manifestau mpotriva avorturilor si cei care militau pentru drepturile femeilor de a avorta. Acesta avea s fie al doilea rzboi civil american n plin desfsurare pe tema comertului cu carne uman. n vreme ce proaspt eliberatele natiuni din Europa de Est s-au ntors ctre America si Europa spre a-si gsi noile repere, noi, n Occident, aveam s alunecm spre un guvern din ce n ce mai puternic, spre birocratizarea vietii, spre tot mai multe reglementri guvernamentale si spre stagnarea economic. Ne-am astepta ca toate aceste realitti s le fi adus aminte acelor conservatori care aveau ochi de vzut, c asa numitul triumf al tehnologiei n Occident si/sau esecurile economice si umane din comunism, din socialism si din despotismul lumii a treia nu sunt neaprat sinonime cu triumful moral al societtii occidentale moderne si seculare. Unii conservatori idealisti vorbesc de parc miracolul tehnologiei computerelor, al biotehnologiei al asa-numitei revolutii informationale ar detine cheia pentru un viitor mai bun n Occident. Dar acest optimism reclam chestiunea simbolic enuntat de tcutii vagabonzi ce stau cocotati pe jocurile video din strzile lturalnice, care slutesc peisajul urban din America, chestiunea srciei cu duhul, a comportamentului imoral, a unei atitudini de vandalism perpetuu mpotriva oricrui rost, a purtrii viciate, punctate doar de sex si droguri. La ce bun s inventezi noi computere cnd cei care le folosesc nu stiu nici mcar s citeasc instructiunile de folosire? La ce ajut revolutia informational cnd nimeni nu mai are nimic de spus? ndrznesc s afirm c pierderea puterii morale n Occident este urmarea nemijlocit a pierderii credintei n religia transcendent sacramental, dovedind c declinul nostru spiritual si social nu poate fi deturnat prin trucuri economice sau stiintifice, orict de spectacular ar fi magia lor. Dibcia tehnic nu poate nlocui caracterul. Toat vorbria despre promisiunea noilor descoperiri genetice nu rezolv nimic dac nu ajut dect la gsirea unor noi motive imperioase pentru avort. Triumfalismul multor conservatori americani gen noi suntem cei mai buni este contrazis de faptul c, din punct de vedere moral, visul american ncepe s arate ca un cosmar, n care se rzboiesc ntre ele triburi egoiste, lacome, imorale si violente.[2] n lexiconul cauzelor aprate de conservatori politica, economia, nvtmntul si stiinta se situeaz naintea religiei, moralei si eticii. De exemplu, propunerile de inginerie social naintate de conservatori precum Charles Murray nu sunt cu nimic mai putin seculare si manipulative dect cele ale stngii. Conservatorii se poart de parc problemele oamenilor ar fi rezolvate de programe guvernamentale seculare, de initiative diplomatice sau militare, de noi tehnologii informatice sau de investitii n domeniul biotehnologiei. Desi conservatorii se ntmpl s critice decderea moral a vremurilor noastre (cnd vorbesc despre destrmarea familiei), ei sunt incapabili s ofere o solutie viabil, n afara apelurilor la: msuri economice suplimentare, legi ce protejeaz dreptul la
35

munc, metode educationale mbunttite, cheltuieli pentru aprare, termene prelungite pentru cei ntemnitati, valori familiale (termen ce prezint Noul Ierusalim n imagini la Disneyland), mrirea cheltuielilor pentru cercetare si dezvoltare, mai multe economii, mai mult (sau mai putin) consum, taxe mai mici, reducerea cheltuielilor de ajutor social toate acestea ns nu sunt un leac eficace pentru milioanele de suflete bolnave, aduse n starea aceasta de largi doze de hedonism american secular.

[1] Vezi nota 1 a subcapitolului 'Care Dumnezeu?' (4b). [2] Cine citeste Commentary pe parcursul unui an poate gsi cteva articole ce coreleaz chestiunile economice sau criza nvtmntului cu declinul credintei religioase - pe lnga discutii generale despre declinul 'valorilor familiale'. Acelasi lucru se poate spune si despre Spectatorul american.

S smulgi nfrngerea din coltii victoriei Asa cum o demonstreaz din plin anarhia moral a vremurilor noastre, o cultur nu se poate dezvolta pe fondul unei inertii morale. Oamenii trebuie s cread n ceva transcendent pentru a forma o societate viabil si uman. Si totusi aceast credint nu este de ajuns. Oamenii nu trebuie doar s cread, ci s si fptuiasc. Este nevoie de un fundament mai solid ca simplul individualism, ca triumfalismul American sau dorinta de a prospera, pentru ca indivizii izolati s formeze o natiune. Credinta ntr-o credint anume, sau n America nu ajunge. Doar o credint profund, care s schimbe o viat de om poate duce la o schimbare de comportament si chiar la lepdarea de sine. Trebuie nceput prin cint. Istoria a dovedit c Adam Smith, Hobbes si Locke s-au nselat. Cnd se pune problema edificrii unei societti, interesul personal nu este o alternativ la virtutea moralreligioas. Ca fundament al transformrilor indivizilor ntr-o societate, egoismul s-a dovedit a fi un esec rsuntor. E nevoie de altceva, dincolo de egoism. Omul nu se hrneste numai cu pine ! Crezul omului, oricare ar fi el, este ntotdeauna religios prin natura sa, pentru c, n cele din urm, ne ghidm vietile printr-o form sau alta de credint. Acest crez poate fi pseudo-religia nationalismului religios de felul celei mprtsite de dreapta politic American, sau devotamentul zelos fat de politic, programe sociale si idolatrizarea puterii de stat asa cum se regseste n stnga politic. Ori poate crestinismul Ortodox istoric. Dar n absenta credintei ntr-o religie adevrat, nssi soarta democratiei att de adulat de conservatori mi pare c e n pericol. Probabil c Fisher Ames a ntrevzut America modern secularizat cnd I-a scris lui Thomas Dwight n secolul XVIII: Tara noastr este prea mare pentru o uniune, prea meschin pentru patriotism, prea democratic pentru libertate Cnd vedem multimile de btrni abandonati, copii care tnjesc dup dragoste n centrele de ocrotire a minorilor, resturile de feti avortati ce umplu containerele de spitale si clinici ginecologice, cutarea amoral a snttii, bogtiei si fericirii pare s ofere o imagine jalnic a societtii, chiar dac aceast imagine se numeste visul american.
36

Alegerea Cred c exist doar dou ci fundamentale care pot s afecteze comportamentul uman. Doar dou motivatii pot nfrna nclinatia omului spre egoism, rutate si anarhie. Fiecare din aceste ci este ilustrat de cte o sintagm : Trebuie s existe o lege si Ceea ce faci e gresit. Prima exprim puterea politic si constrngerea statului n reglementarea relatiilor dintre oameni. Cea de a doua presupune un devotament mprtsit n comun fat de adevrul sacramental religios care inspir o purtare moral adecvat, dragoste si smerenie. Aceste doua sintagme reprezint totodat dou filosofii aflate n conflict n actuala stare de rzboi cultural, n care elitele secularizate din domeniul juridic, social, politic si din mass media sunt asmutite mpotriva oamenilor care pstreaz traditia religioas. Principiile pro-occidentale nu sunt o baz prea solid de pornire pentru o societate ce urmeaz a fi cldit sau recldit. E nevoie de ceva mai mult dect un flirt cu tehnologia de ultim or, dreptul de a purta arm, un atasament sentimental fat de Carta Drepturilor Omului, fat de economia de piat sau credinta n buntatea nativ a poporului american. E nevoie de ceva mai mult dect o ntoarcere la ctitorii Americii, de vreme ce ideile lor nguste, Protestante, utopice, umaniste, au generat ntregul proces de radical secularizare a societtii americane.

Nostalgia Unii conservatori secularizati privesc napoi cu nostalgie spre vermurile n care societatea european (si, pn la un punct, cea american) avea o temelie cultural si filosofic iudeocrestin. Pe atunci printii se osteneau nc s transmit mai departe copiilor credinta lor religioas, iar educatia si instructia moral erau sinonime[1]. Si totusi, n ciuda a ceea ce spun, a nostalgiei pe care o afiseaz, conservatorii de azi duc adesea acest rzboi cultural pe un teren exclusiv rationalist, secular[2]. Orict ar pleda pentru virtutiile drepturilor omului, coservatorii uit c nsusi conceptul de drepturi ale omului este pn la urm lipsit de sens dac nu este nrdcinat n credinta religioas[3]. Conservatorii nostrii seculari proslvesc ideea famililor stabile si a csniciilor reusite[4]. Dar mi pare c dac aceast valorizare fcut doar spre binele societtii, nu-si are nici un rost si este doar expresia unei forme de piosenie secularizat, o preferint ntre altele ca parte a unui program conservator de inginerie social, nu un adevr moral absolut[5]. [1] Vezi Robert Nisbet Istoria ideii de progress; Page Smith Ucignd spiritul si Burton Yale Pines napoi la origini pentru nostalgia neoconservatorilor dupa un trecut religios.
37

[2] Multe din editorialele lui Robert L. Bartly din Wall Street Journal pot fi rezumate astfel: n ciuda a toate America rmne natiunea cea mai productiv de pe pmnt si toate studiile de informatic arat c [3] Exemple tipice de arogant a-religioas sunt multele articole neutre din punct de vedere religios care apar n Commentary; de exemplu cel al lui Giuseppe Succo: Salvarea Europei din mainile sale (septembrie 1991) care abordeaz pericolul abandonrii 'viziunii originale europeniste' fr nici o referire la etica crestin, la zelul credintei crestine care a motivat chemrile spre o Europ unit adresate de arhitectul unittii europene, Jean Monett. [4] Vezi de exemplu cartea lui Rita Kramer n aprarea femeii (New York, 1984). [5] O astfel de abordare tehinc a familiei este opera unor critici sociali precum Romano-Catolicul devotat Peter Berger.

Drumul mort Cred c se gsesc motive ntemeiate pentru care conservatorii nu s-au lsat cluziti de religie sau denominatiile Protestante moderne. Asa cum arat Neil Postman, religia american s-a vulgarizat: "Nu demult l-am vzut pe Billy Graham mpreun cu Shecky Green, Red Buttons, Dionne Warwick, Milton Berle si alti teologi aducnd un omagiu lui George Burns. Pastorul Graham schimba poante cu Burns despre pregtirile pentru vesnicieGraham a asigurat publicul c Dumnezeu i iubeste pe cei care i fac pe oameni s rd Eroare involuntar. A luat pesemne canalul de televiziune N.B.C. drept Dumnezeu la televizor, religia, la fel ca orice altceva, este prezentat ca divertisment. Tot ceea ce ar putea face din religie o activitate omeneasc istoric, profund si sacr este dat la o parte. Nu mai exist nici un ritual, nici o dogm, nici o traditie, nici o teologie si, mai presus de toate, nici un simt spiritual transcendent. n acest spectacol pastorul e vedeta, Dumnezeu e pe locul doi"[1]. Dat fiind vulgarizarea religiei n America datorit multora din pastorii Protestanti, refuzul conservatorilor este de nteles. Nici un om serios nu si-ar putea nchipui c denominatiile Protestante, cu spectacolele lor de divertisment ieftin date drept slujbe ar putea constitui o alternativ viabil pentru haosul secular din jurul nostru. Acesta este, cred, nc un motiv pentru care, chiar de ctre conservatori, dezbaterile serioase pe teme sociale se duc exclusiv pe teren secular, politic si economic. Denominatiile Protestante, fie ele bizare, libertine sau paranoice, sunt total ignorate, lsate s se desfsoare n perimetrul propriei lor culturi. Din pcate, Biserica Romano-Catolic s-a vulgarizat la fel ca omoloaga sa Protestant. Precum cultura din jurul ei, are si ea o stringent nevoie de ndejdea religioas transcedental pe care doar religia din vechime, pur, nepolitizat o poate oferi. n ziua de azi multi episcopi Romano-Catolici se comport ca politicienii, n timp ce liturghiile Romano-Catolice s-au transformat n spectacole de divertisment[2]. [1] [De Neil Postman S crapi de rs, nu alta (New York, 1985), pp. 5 si 117. [2] n liturghia Bisericii [istorice] cutm s atingem acea armonie desvrsit ntre cele dinuntru si cele din afar. Noi srbtorim Mntuirea, care a nceput s restaureze toate lucrurile. Thomas Howard A fi evanghelic nu e de ajuns (Nashville, 1985) p. 104. Din pcate, Howard, care s-a convertit la Biserica Romano-Catolic, descrie o liturghie ce nu se mai regseste n RomanoCatolicismul modernizat din ziua de azi

38

Limitele seculare Limitele seculare auto-impuse ale dezbaterii culturale din zilele noastre fenomen pe care Pr. Richard John Neuhaus l numeste piata public asa cum este ea, unde ideile religioase sunt excluse din discursul public[1] arat c rzboiul cultural se duce pe teren secular. Si astfel cmpul su de btlie este un teritoriu strin care confer intelectualittii anticrestine un avantaj net fat de conservatorii traditional religiosi sau seculari. A te lupta pentru idealuri de libertate si dreptate fr nici o referire la Cele Zece Porunci, Iudaism, Iisus Hristos, Sfnta Traditie Ortodox, Sfintii Printi, Sfintele Taine, crestinismul bizantin si cel latin, este ca si cum ai ncerca s aperi teoria evolutionist fr s faci nici o referire la Darwin sau la fosile. Este la fel cum ai ncerca s te apropii de mozaicurile bizantine din Ravenna, de Mesia a lui Handel sau de Macbeth-ul lui Shakespeare fr Biblie sau cunoasterea Sfintei Traditii. Occidentul crestin nu poate fi nteles si cu att mai putin restaurat n afara unui discurs moral ntemeiat pe religia iudeo-crestin. Dean C. Curry remarc acest aspect cnd scrie: Premizele si obiectivele [religioase] morale ale capitalismului democratic sunt rar articulate si adesea ignorate de chiar liderii religiosi ai societtilor libere. Pcat. Cci un guvern democrat nu poate ntelege c libertatea nu este un scop n sine, ci un mijloc spre mplinirea cutrii celei mai adnci a omenirii ntre aflarea unui sens personal si comunitar.[2] Dac tot ce au oferit conservatorii este un produs national brut mai mare, o reducere a ajutorului de somaj, un sistem de aprare antinuclear mai eficient, un computer mai performant vor cstiga ceva bani, cteva dezbateri, poate chiar o campanie electoral, dar nu-i vor birui pe utopicii seculari care si impun programele de inginerie social asupra societtii. Conservatorismul european nu va izbuti s reformeze si s protejeze ultimele rmsite ale institutiilor omenesti din societate dac singurele argumente pentru regenerarea ei moral sunt de natur secular. Aceast perspectiv duce la concluzii diferite dect cele trasate de stnga utopic, desi se foloseste de aceeasi metodologie intelectual-secularizat. Nimic nu ilustreaz att de bine caracterul problematic al viziunii lumii seculare ca nmultirea numrului de teste prenatale. Fr cluzirea unui sistem religios stiinta modern o ia razna ntr-o lume n care tot ce este posibil devine permis. Conservatorii seculari care fac apel la valori traditionale sau la valori familiale fr s fie si fideli principiilor religioase de baz si vd strdaniile sfidate de miscarea eugenic a sfrsitului de secol XX. Cu tehnologii avansate de ultrasunete devenite acum procedee de rutin n misiunea caut-sidistruge, neputinta oamenilor de stiint de a se cluzi fr ajutorul credintei religioase si al valorilor morale absolute nu mai surprinde pe nimeni[3]. ntr-o societate n care cutarea fericirii este singura etic si n care scopul vietii este s fii fericit, iar religia a fost redus la o simpl opinie subiectiv, cum s mai opui rezistent barbariei unui sofisticat program eugenic de tip nazist n conditiile dezvoltrii galopante a geneticii? Si pe ce temei moral, altul dect credinta religioas, ar putea neoconservatorii sau conservatorii s pledeze pentru ca o femeie s nu-si ucid pruncul din pntece 'nu tocmai normal'? Si, dac religia nu mai are nici un cuvnt de spus n universul omului, n numele crei logici s mai aperi soarta unei vieti omenesti costisitoare si fr valoare? Conservatorii si neoconservatorii pot prea de dezgustati de miscarea eugenic modern, dar n afara unei convingeri religioase, cu ce argumente s-ar mai condamna eugenia de tip nazist? Idea sfinteniei vietii, pentru a nu mai vorbi de eliberarea de implicarea agresiv a statului, nu mai are nici un sens dac viata si liberul arbitru nu mai sunt ntelese ca daruri de la Dumnezeu. Din perspectiva crestinismului istoric viziunea secularist asupra vietii este incapabil s descrie realitatea conditiei umane. Asa cum Sf. Ioan Gura de Aur scrie: A afirma c lucrurile ce fiinteaz
39

provin din materie si a nu mrturisi c Creatorul tuturor le-a facut din nefiint este semnul unei tulburri mentale grave.[4]

[1] Richard John Neuhaus Piata public asa cum este ea (Grand Rapids, MI, 1986). [2] Dean C. Curry First Things (aprilie 1991). [3] Elizabeth Kristol O imagine complet: politica testelor prenatale n First Things (aprilie 1993). [4] Sf. Ioan Gura de Aur 'Omilii despre Facere' 2.2; A.D. 388 n Credinta Printilor din vechime, vol 2, trad. W. A. Jurgens, p 102.

Trind n trecut Unii dintre neoconservatori si conservatori sunt constienti de propria lor dilem moral ncercarea de a da vietii un sens fr ajutorul religiei[1]. Astfel c au fcut din cnd n cnd cte un apel vag la traditie, valori occidentale, valori familiale sau, cu un termen generic, valori religioase. Dar toate aceste apeluri nu reusesc s fac fat ofensivei seculare. Asa cum scrie Pr. Richard John Neuhaus: Si sunt acei [conservatori] carenu cred, dar recunosc importanta religiei ca minciun necesar esential pentru asigurareaordinii publiceeste trist c nu cred, ns e si mai trist pentru c sunt gata s foloseasc si implicit s se foloseasc de numele lui Dumnezeu pe care nu-L cinstesc.[2] Apelurile nostalgice pentru o rentoarcere la credintele trecute nu rezolv nici pe departe chestiunea regenerrii morale si nici nu pot stvili ferocitatea dezlntuit a vremurilor noastre. Atasamentul sentimental al conservatorilor fat de religiozitatea altora nu poate substitui credinta religioas. n cele din urm, conservatorul secular nu poate articula nici un argument convingtor n favoarea renuntrii la sine si a sacrificiilor omenesti necesare pentru ca societatea s rmn civil. Dac lum drept indiciu istoria noastr recent, vedem cum egoismul exacerbat este mult prea seductor pentru a-i rezista. Desftrile barbariei analfabetilor se justific dac Dumnezeu este mort sau cel putin dac se presupune c nu mai pretinde nici o schimbare de caracter din partea noastr, si nici dragoste pentru ceilalti, inclusiv pentru cei mai mici dintre acestia. Unii conservatori si recunosc dilema intelectual si au ncercat s fac apeluri la simtminte religioase fr referire la o credint anume. De exemplu, istoricul Page Smith, la sfrsitul importantei sale crti, Ucignd spiritul, propune o solutie general si extrem de vag pentru problemele noastre. El ncearc timid s ofere o alternativ la asprul fundamentalism academic secular pe care l deplnge: O nou constiint reprezentnd o sintez a dou constiinte anterioare cea crestin clasic (teza) si cea secular democratic (antiteza) trebuie s se formeze. Nu pot s anticipez forma acestei noi constiinte. Dar sunt ncredintat c trebuie s includ elemente perene din amndou traditiile, viguros rensufletite si entuziast reconstruite.[3] n cartea sa Istoria ideii de progres, Robert Nisbet si ncheie studiul remarcnd astfel: documentele istorice sunt o mrturie clar c [doar] n contextul unei adevrate culturi ce are la baz un profund si dezvoltat simt al sacrului putem s recuperm conditiile vitale ale poporului nsusi, ale credintei n progres trecute, prezente si viitoare[4]
40

Nici Page Smith si nici Nisbet nu precizeaz care este continutul sacrului si nu au nici o indicatie despre traditia religioas din care poate fi el extras. Si, de bun seam, nici unul nici altul nu si mrturiseste credinta ntr-un fel care ar putea strni zmbete condescendente n rndul colegilor lor de breasl seculari. O raz de sperant au adus neoconservatorii cu apelul lor la o afirmare mai hotrt a credintei religioase. Romano-Catolicul Michael Novak scrie: Dac cei care triesc ntr-un sistem capitalist democrat i pierd din vedere temeliile morale, pierderea moralittii este inevitabilnu este o ntmplare c sistemul capitalist democratic a aprut pe teren iudeo-crestin[5]. Si totusi, n timp ce Michael Novak si alti conservatori si manifest respectul fat de roadele adevrului crestin, aprarea robust a acelui adevr si a Sfintei Traditii care l-a pzit este jalnic omis. Este foarte greu de crezut c ambiguitatea conservatorilor n ceea ce priveste credinta nu este motivat de teama lor de a nu fi ridiculizati n lumea academic secular care tolereaz toate credintele, mai putin iudaismul si crestinismul[6]. Dostoievski spunea c o dat ce oamenii si pierd credinta n Dumnezeu, vor crede n orice. Esecul miscrii conservatoare de a restaura moral cultura noastr divulg ncercarea lor zadarnic de a combate decderea moral fr nici un angajament fat de adevrul religios crestin. Sf. Nil observ aceeasi problem n secolul al V-lea: Att iudeii ct si grecii au dat gres, cci au respins ntelepciunea care vine din ceruri si au ncercat s filosofeze fr Hristos, care singur a redat adevrata filosofie att n viata, ct si n nvttura Sa[7]. Peter L. Berger, Profesor de Sociologie la Universitatea din Boston scrie: Credinta religioas este posibil numai n msura n care se ntelege c religia satisface anumite nevoi, colective sau individualeSociologul poate conclude c religia este necesar pentru a asigura ordinea social, psihologul poate spune c religia izvorste din nevoile profunde ale sufletului, dar nici una din aceste sintagme nu duce la afirmatia care ncepe prin: Eu cred [8]. Conservatorii si neoconservatorii ne-au fcut un serviciu imens dnd la iveal falimentul secularismului, n mod special regsit n odrasla sa vitreg socialist, a utopiei unui guvern puternic. Ne-au ajutat s ntelegem ceea ce contestm. Dar, desi au propus doar solutii economice, politice, nationaliste si tehnocratice la ceea ce sunt de fapt chestiuni de ordin moral-religios, nu neau spus ce anume s aprm. Majoritatea liderilor conservatori n-au reusit s-si duc la capt propozitia care ncepea cu Eu cred, evitnd s fac o convingtoare mrturisire de credint.

[1] De exemplu, din 1987 ncoace, se pot citi n Commentary tot mai multe articole despre credinta iudaic dar de cele mai multe ori scrise numai dintr-un interes abstract sau academic. Pe de alt parte, ctiva din semnatarii articolelor din Commentary au nceput s pun problema ntr-un mod mai transant : Cnd vorbim de secularizare descriem victoria unui impuls religios nou n curs de dezvoltare, ndreptat spre religiile biblice traditionale care au constituit cadrul civilizatiei occidentale. Ratiunea pur poate fi o critic a credintelor morale, dar nu le poate generalumea occidental duce un fel de existent schizofrenic, avnd un cod moral mostenit din traditia iudeocrestin si un set de credinte umaniste seculare n natura si n destinul omului pentru care acel cod este lipsit de orice relevalant logic, Viitorul evreimii americane n Commentary (august 1991). [2] Richard John Neuhaus Piata public asa cum e ea First Things (septembrie 1991). [3] Page Smith Ucignd spiritul, pp. 304-305. [4] Robert Nisbet Istoria ideii de progres, p. 357. [5] Michael Novak Spiritul capitalismului democratic (New York, 1982) pp. 334-35. [6] Din pcate generatia tnr de conservatori este la fel de secularizat ca si cea vrstnic. Oricine citeste publicatiile conservatorilor precum Spectatorul American sau Commentary poate
41

ntelege c doar o mic parte din semnatarii conservatori ai articolelor ce analizaser amnuntit esecul stngii politice, dau o perspectiv ct de ct religioas criticii lor sociale.Tipic pentru conservatorismul secular este colectia de eseuri semnate de diferiti scriitori tineri conservatori si neoconservatori. ntr-o carte intitulat Dincolo de miracol: noi voci ale vietii, culturii si politicii americane ( New York, 1990) multi tineri inteligenti conservatori nu au produs dect o evident critic, bine ntocmit, a culturii noastre liberale. Asa cum D.G. Myers nota ntr-o recenzie a acestei crti: Desi Dincolo de miracol ia n derdere impostorii [liberali]nu apar nici un artist sau intelectual anume. (Commentary, februarie, 1991). Cu alte cuvinte, potrivit acestor tineri conservatori, trim ntr-o lume fr eroi, nu avem pe nimeni care s ne scoat din bezna moral n care ne aflm. La fel ca omologii lor seculari de stnga, majoritatea conservatorilor stiu ceea ce contest, dar nu ar putea articula ceea ce sustin dincolo de o viziune secular, diferit n ceea ce priveste detaliile, ns asemntoare, n ce priveste premisele tehnocratice seculare, cu cea a stngii. [7] Sf. Nil Ascetul Discursul ascetic, n vol. 1 din Filocalia (New York si Londra, 1979). [8] Peter L. Berger Commentary (aprilie 1991).

Capitolul 5 RDCINILE RZBOIULUI CULTURAL Ca toate rzboaiele, actualul rzboi cultural (sau, mai bine zis, mpotriva culturii) si trage rdcinile n cteva idei. Acestea ar fi: Marea Schism ntre ramurile de Rsrit si de Apus ale Bisericii istorice[1], ncercarea esuat de a reforma Biserica Romano-Catolic n secolele XV XVI si curentul iluminist-romantic din sec. XVIII si XIX. [1] Cea mai grav diviziune n Biserica medieval a fost aceea care a izbutit s separe cele dou ramuri importante ale sale, Biserica Vechii Rome si Biserica Noii Rome, Constantinopolul, si a surorilor sale (Patriarhatele). Controversele hristologice din secolele IV si V au sporit spiritul de rivalitate ntre Patriarhate care avea s dureze pn cnd cucerirea arab a Siriei si Egiptului a lsat liber doar Patriarhatul de la Constantinopole - singurul rmas neocupat din cele rsritene - ca purttor de cuvnt al Ortodoxiei de la Rsrit. n acelasi timp, prbusirea Imperiului Roman n Apus a fcut ca Biserica de la Roma s fie singura reprezentant a unittii si a ordinii. Crestinismul apusean cu numerosii si conductori laici a nceput s vad n Papa de la Roma pe nsusi capul
42

mostenirii crestine, pe cnd n Rsrit mpratul a rmas Vicerege al Domnului. ntotdeauna a existat o diferent de limbaj ntre cele dou jumtti ale vechiului imperiu, iar limbajul tinde s influenteze gndirea. Limba greac, subtil si flexibil, avnd un vocabular bogat, a generat o perspectiv filosofic diferit de cea latin, de un legalism rigid. Cu timpul tot mai putini aveau sa nteleag ambele limbi. Traduceri incompetente au adncit nentelegerile. Necesittile si problemele de ordin politic erau diferite. Dispute, chiar schisme, aveau loc din cnd n cnd n timpul Evului Mediu. Si dac nici una dintre ele nu a pus capt conflictului, a fost pentru c nici una din prti nu dorea o ruptur definitiv iar legturile dintre Rsrit si Apus nu erau prea strnse, divergentele putnd fi ignorate cu tact. (Pentru rivalitatea dintre Patriarhatul Romei si Patriarhatele rsritene vezi S. Runciman Biserica n captivitate (New York, 1968, p. 21, n. 1; pentru disputele ulterioare ntre Roma si Constantinopole vezi S. Runciman, Schisma rsritean, pp. 1-27).

Schisma Ca urmare a Schismei dintre Biserica Ortodox din Rsrit si sora ei Apusean de la Roma, unitatea crestinttii a fost zdruncinat n mare parte datorit pretentiilor de autoritate absolut autoritatea papal dorit de diversi papi de la Roma[1]. Papii s-au aliat cu mpratii latini si germani ai Europei occidentale mpotriva centrului legitim al crestinttii din Rsritul bizantin. Au existat, desigur, si ratiuni teologice care au dus la Schism, de exemplu binecunoscuta disput pe tema Filioque, referitoare la o sintagm pe care Biserica Romano-Catolic din Spania a adugato crezului de la Niceea (dintr-o ncercare bine intentionat de a corecta influentele ariarismului). Si astfel s-a stabilit c Duhul Sfnt purcede de la Tatl si de la Fiu, fat de enuntul Crezului potrivit cruia Duhul purcede 'de la Tatl'[2]. Dac cearta despre cuvintele adugate Crezului ar fi fost singura pricin a discordiei ntre Biserica istoric a Rsritului si Apusului, probabil c nu s-ar fi ajuns la nici o schism. De altfel s-au fcut numeroase ncercri din ambele prti de a corecta aceast disput teologic[3]. Dar consolidarea progresiv a puterii papale n Biserica Apusean si comportamentul intransigent, adesea arogant, al ctorva episcopi si mprati din Rsrit au creat obstacole insurmontabile n calea reunificrii[4]. Profesorul de istorie Harry J. Magoulias de la Universitatea de Stat Wayne arat c primatul de onoare ntre ceilalti episcopi fiind de mult stabilit de comun acord, a fcut ca pretentiile crescnde la suprematie si jurisdictie venite din partea episcopilor de la Roma s schimbe rnduiala celor sase secole de frtie mai mult sau mai putin colegial ntre episcopii crestinismului. n timpul primelor sase secole [ale Bisericii], n ciuda animozittii crescnde aprute ntre Constantinopole si Roma, papa era [nc] cettean al Imperiului [bizantin][apoi] n 568 barbarii lombarzi din nord au ajuns n Italia ocupnd mari suprafeteRavenna, capitala imperial a Italiei avea s fie atunci rupt de Roma, iar papei i-a revenit rspunderea pentru aprarea militar si administrarea politic a acelui oras important. Printr-un accident politic, papa a ajuns conductor secular, fapt ce avea s lase teribile consecinte istoricecum att actiunile ntreprinse de Regele francilor, ct si de papa de la Roma (care mpreun au uzurpat autoritatea mpratului bizantin si a Patriarhului de la Constantinopole) au fost ilegale n raport cu imperiul crestin legitim al
43

Bizantului, un fals de proportii a fost ticluitpentru a veni n sprijinul acestor [noi] pretentii papale. Potrivit acestui document, Donatia lui Constantin, toti oamenii bisericii au devenit dependenti de episcopii de la Roma[5]. Istoricul si filosoful Charles Ashania a artat c unul din motivele care au dus la aparitia papalittii a fost acela c prin aceasta Biserica Apusean a ncercat s controleze istoria cu scopul de a contracara amestecul fortelor politice seculare n Biseric. [1] Istoricii au artat c data exact a Schismei nu poate fi stabilit cu exactitate. Conflictele au nceput nc din secolul IV si ruptura din 1054 a fost urmat de secole de ncercri de refacere a unittii. Pr. John Meyendorff Primatul lui Petru (Crestwood, 1992), p.70 [2] n conceptia despre Treime a Printilor capadocieni, Tatl este vzut ca origine personal (ipostatic) a existentei divine. n Evul Mediu aceasta a fost obiectia major a Rsritului Ortodox adus interpolrii apusene n continutul Crezului prin cuvintele si de la Fiul (Filioque) Argumentele latine las s se cread c existenta Duhului nu este n primul rnd ipostatic, personal, iar purcederea Sa se face de la persoana Tatlui si Fiului (ibid. p. 18) [3] vezi S. Runciman Biserica n captivitate, pp. 90-91. [4] ca ntotdeauna n controversa dintre Rsrit si Apus, chestiunea autorittii n biseric prea s fie cea mai important, s stea la temelia celorlalte. Dac s-ar fi rezolvat, alte chestiuni (ca Filioque) ar fi putut fi negociate; ct vreme nu s-a rezolvat, celelalte chestiuni au rmas si ele fr sperant de elucidare. Jaroslaw Pelikan Traditia crestin, vol 2, n Duhul crestinismului rsritean (Chicago, 1974), p. 272. [5] Harry J. Magoulias - Crestinismul bizantin (Detroit, 1982), pp. 91-94.

Rdcina schismei dintre Rsrit si Apus Si totusi, dincolo de conjunctura politic, distanta geografic si barierele lingvistice, a existat o cauz mai profund care a contribuit la adncirea schismei dintre Biserica Rsritean si cea Apusean. mi pare c motivul central al deprtrii l-au constituit diferentele de viziune asupra crestinismului si chiar asupra lui Dumnezeu, diferente care persist pn n ziua de azi. Georges Florovski, eminentul teolog Ortodox si Profesor de istorie a Bisericii Rsritene la Scoala de Studii Teologice Harvard, scria: Recent a fost avansat idea c diviziunea esential din lumea crestin nu este att aceea dintre Catolici si Protestanti, ct cea dintre Rsrit si Apus. Aceast opozitie nu este de natur dogmatic: nici Apusul, nici Rsritul nu pot fi nsumate ntr-un set de dogme care s li se aplice n totalitateDiferenta dintre Rsrit si Apus const n nssi metoda si natura gndirii lor, n terenul din care au aprut ulterior dezvoltrile dogmatice, liturgice si canonice, n nsusi stilul vietii lor religioase[1]. Biserica Roman n Apus a fost dominat de teologia Sf. Augustin, cea din Rsrit de o nvttur foarte diferit, cel mai bine reprezentat de Sf. Maxim[2]. Diferentele dintre cele dou personalitti ale istoriei ilustreaz diferentele profunde ntre crestinismul rsritean si cel apusean. Nici Schisma si nici rdcinile Romano-Catolice ale Protestantismului nu pot fi ntelese fr ntelegerea diferentei enorme dintre traditia augustinian si lumea Ortodox rsritean cel mai bine reprezentat de cel supranumit un Augustin al Rsritului.
44

Scrierile de nceput ale Sf. Augustin par s le contrazic pe cele din perioada sa de maturitate, astfel c este aproape imposibil s vorbesti cu exactitate despre teologia sa luat ca ntreg. Indiferent ceea ce ar fi intentionat Augustin-omul, cu certitudine se poate vorbi acum despre ceea ce augustinianismul a devenit[3]. Augustinianismul a devenit un sistem rationalist de credinte, care bazat pe cteva elemente izolate din scrierile Sf. Pavel si pe elemente de filosofie pgn, a evoluat nspre un dualism rationalist si un sistem de teologie nchis, srcit de mister si de orice fior[4]. Pr. John Meyendorff scrie: Doctrina augustinian a pcatului originarse bazeaz pe o traducere latin inexact a pasajului din Romani 5:12 [care adaug] un caracter juridic interpretrii augustiniene a pcatului originarDoctrina nou-testamentar a justificrii, ce se cere a fi nteleas n contextul paulin al vechii legi admite pcatul ca atare, ns l consider mplinit n Hristos, n Care noi suntem justificati fat de Lege este astfel scoas din contextul Noului Testament exercitnd o influent coplesitoare fat de toate celelalte concepte pe care Biblia le descrie: sfintenie, viat nou, unire cu Dumnezeu, participare la natura divin"[5]. Augustinianismul vorbeste despre predestinare si cei alesi. n esent, viziunea augustinian afirm c pcatul originar le-a rpit oamenilor valoarea intrinsec, c sunt iremediabil czuti. Aceast cdere afecteaz si liberul arbitru al oamenilor. Astfel, pentru ca Dumnezeu s-i mntuiasc pe cei alesi harul este de ajuns. Acest har ns nu este ales de pctos, ci rsfrnt asupra lui, indiferent de vointa pctosului[6]. Dumnezeu, potrivit ntelegerii lui Augustin, a fcut un pctos pentru a fi mntuit si altul pentru a fi pierdut. Dumnezeu nu a avut nici un motiv anume pentru aceast alegere, cum ar fi o precunoastere a celui care va alege s-L iubeasc, ci a ales capricios, dintr-un motiv necunoscut[7]. Urmnd logica lui Augustin am ajunge inevitabil s credem c unii oameni au fost creati pentru pierzanie. Aceast asa-numit Dubl Predestinare a devenit crezul doar ctorva din teologii rationalisti scolastici din Evul Mediu, dus mai apoi la extreme n timpul Reformei de ctre Martin Luther si John Calvin sub o form de rationalism reductionist ce avea s nfloreasc din plin n denominatiile Protestante calviniste[8]. Asa cum scrie istoricul William Manchester: Probabil cea mai rspndit dogm Protestant a fostpredestinarea: doctrina potrivit creia Dumnezeu, fiind atotstiutor si atotputernic, este responsabil pentru fiecare actiune, pentru fiecare virtute si viciu, iar omul nu are de ales. Luther, ultimul determinist, nu a putut ntelege conceptul de libertate moral. n De Servo Arbitrio (1525) a scris: Vointa omului este ca o vitDumnezeu prevede, plnuieste si mplineste lucrurile printr-o voint neclintit, etern si eficient. Fat de acest tunet al Su, liberul arbitru al omului este la fel de neputincios ca un fir de praf[9]. Biserica Romano-Catolic de dinaintea Reformei, orict de infectat ar fi fost la rstimpuri de fatalismul augustinian a nvtat totusi c mntuirea, desi a venit prin harul lui Dumnezeu, a putut fi acceptat sau respins de ctre oameni. Mai mult dect att, teologia ei, adesea arid, a fost nuantat de un mod de slujire sacramental, liturgic, de frumusete si de grij pastoral[10]. Dar Luther, cndva un clugr augustin, se rzboia att cu notiunea de liber arbitru, ct si cu Biserica istoric Apusean. Luther scrie: Vointa omului este ca saua de pe cal. Dac Dumnezeu ncalec, omul voieste si fptuieste dup cum vrea Dumnezeudar dac ncalec diavolul, omul voieste si fptuieste dup cum vrea diavolul. Calul nu are putere s-si aleag clretuldar cei doi clreti se lupt ca s ia n stpnire animalul[11]. Pozitia lutheran este fr echivoc: degradeaz fiinta uman pn la nivelul unei vite si contrazice Sfnta Traditie si Scriptura, sfidnd experienta omului care este pus zilnic s aleag ntre bine si ru. Este totodat contradictorie: condamn pcatul si totusi afirm c omul nu este liber pentru a alege s se opun pcatului. Uneori aceast contradictie avea s duc la o lips dureroas de logic. Leonard Kappe, prieten cu Luther si co-Reformator, nota: Trebuie s fii destul de sigur ca Dumnezeu a predestinat ceea ce s-a ntmplat si c nu este rezultatul propriilor tale actiuni si planuri[12].
45

Teoria augustinian-lutheran a unui Dumnezeu capricios si necruttor, care i-a creat pe unii special pentru pierzanie vesnic nu este nici viziunea Printilor Bisericii Rsritene si nici a majorittii Printilor pre-augustinieni ai Bisericii Apusene[13].

[1] Georges Florovski Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv crestin Ortodox (Delmont, 1987). [2] Nu mai putin controversat a fost discrepanta dintre traditia augustinian (n Apus) si traditia greac (n Rsrit ) n ceea ce priveste ntelegerea harului si a mntuirii. Formula Sf. Maxim surprinde cu exactitate acest contrast: Mntuirea noastr depinde n cele din urm de vointa noastr (Maxim Ascetul 42 P.G. 90:953)Dicotomia reprezentat de antiteza dintre pelagianism si augustinianism nu fcea parte din gndirea lui Maxim. ntr-adevr, doctrina sa cu privire la mntuire se bazeaz pe idea participrii si a comuniunii, care nu exclude nici harul nici dreptatea, ci presupune unitatea si colaborarea lor, asa cum au fost ele stabilite o dat pentru totdeauna n Cuvntul ncarnat si n cele dou vointe ale Sale. (Meyendorff, 1949, p. 114), Jaroslav Pelikan n spiritul crestinismului rsritean, pp. 182-183. Un alt sfnt Ortodox, Grigore Palamas, surprinde diferenta dintre augustinianism si rationalismul apusean fatalist dup cum noteaz Pr. Florovski De altfel ntreaga nvttur a Sf. Grigore presupune actiunea unui Dumnezeu personal. Dumnezeu se apropie de om si-l mbrtiseaz cu harul si fapta Sa, fr s abandoneze lumina de neatins n care slsluieste de-a pururi. Scopul ultim al nvtturii sale teologice a fost s apere realitatea experientei crestine. Mntuirea este mai mult dect iertare. Este o autentic rennoire a omului. Si aceast rennoire este regsit nu prin eliminarea sau degajarea unor energii naturale din fiinta omului, ci prin energiile lui Dumnezeu nsusi, care l ntlneste si l nconjoar pe om si i ngduie s intre n comuniune cu el'. De fapt, nvttura Sf. Grigore afecteaz nvttura ntregului sistem de teologie, ntregul corp de doctrin crestin. Punctul ei de pornire este n distinctia fcut ntre natura si vointa divin Sf. Augustin avea, chiar de aici, s se deprteze de traditia rsritean. Potrivit presupozitiilor augustiniene, nvttura Sf. Grigore este inacceptabil si absurd. (Georges Florovski - Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv crestin Ortodox, pp. 117-118. [3] Chiar dac n secolul urmtor mortii lui Augustin viziunea sa fatalist a fost atacat de criticii luintelegerea augustinian a pcatului originar si a harului a continuat s defineasc teologia occidental. (Jaroslav Pelikan Traditia crestin, vol. 1: Nasterea traditiei Catolice, p. 296). [4] Cnd [Augustin] s-a referit la esenta naturii divine, o definea in relatie cu ceea ce tine de absolut si de perfectiune. Si nu pe baza implicrii active a lui Dumnezeu n creatie si n mntuire. Jaroslav Pelikan Traditia crestin, vol. 1: Nasterea traditiei Catolice, p. 296. [5] John Meyendorff Biserica si universalitatea, p. 67. [6] Ceea ce a fost distinct n viziunea lui [Augustin] asupra [crezului Bisericii] a fost convingerea c puterea si harul divin sunt suverane. Aceasta convingere asupra predestinrii a fost cea mai solid conturat de ctre un gnditor ortodox de la Pavel ncoace. [Augustin] a definit predestinarea ca rnduiala de ctre Dumnezeu a lucrrilor Sale cu atotcunoasterea Sa care nu poate fi nselat sau schimbat. (Aug. Persev. 17 PL 45-1019). n cadrul apologiei sale Cetatea lui Dumnezeu Augustin a ncercat s deosebeasc ntelegerea paulin crestin a predestinrii de fatalismul pgndar chiar n aceast carte vointa omului este vzut ca o consecint a predestinrii divine. Jaroslav Pelikan, Nasterea Traditiei Catolice, p. 297. [7] Istoria omenirii a fost scena acestei demonstratii n care cele dou societti de oameni aveau s fie predestinate: una care s domneasc de-a pururi cu Dumnezeu si cealalt care s sufere vesnic cu diavolul. Dubla predestinare avea s se aplice nu numai cettii lui Dumnezeu si cettii
46

pmntesti, ci si indivizilor. Unii erau predestinati vietii vesnice, altii mortii vesnice si printre acestia din urm se numrau copiii care au murit nebotezati. (Ibid. pp 297-298). [8] De vreme ce harul era suveran, aceia pe care Dumnezu i-a ales dinainte vor fi mntuiti. Ca unul care este excesiv de bun, El [Dumnezeu] s-a folosit de fapte rele pentru blestemul celor pe care i-a predestinat cu ndrepttire spre pedeaps si pentru mntuirea celor pe care n buntatea sa i-a predestinat pentru har. (Aug. Enchir. 26.100 CLSL. 46:103) Chiar n cazul celor blestemati, atotputernicia lui Dumnezeu si-a atins scopul si vointa Sa a fost fcutDe ce atunci i-a creat Dumnezeu pe cei a cror cdere o prevzuse? Pentru a-si manifesta mnia si a-si demonstra puterea. (Ibid. p. 297). [9] William Manchester O lume luminat de foc: mintea medieval si Renasterea (Boston, 1992), p. 176. [10] Un exemplu reprezentativ pentru unitatea spiritual dintre Biserica Rsritean si cea Apusean, unde rationalismul ideilor augustiniene a fost absent, poate fi manualul de duhovnicie devenit acum un clasic: Rzboiul nevzut. Scris initial de Lorenzo Scupoli, un clugr RomanoCatolic din secolul al XVI-lea, a fost re-editat de Nicodim pe Muntele Athos si Teofan Redutul, doi renumiti clugri Ortodocsi. Lucrarea lor contine nvttura canonic att din crestinismul rsritean, ct si din cel apusean, traditie ce transcende rationalismul augustinian. [11] Martin Luther De Servo Arbitrio (11784. B). A.D. 1524-25. [12] citat de E. Michael Jones n Fidelity (mai, 1991). [13] Ideea central a Sf. Maxim, la fel cu a ntregii teologii rsritene [a fost] ideea ndumnezeirii. (Max. O.derm PG. 90: 873)exist dou pasaje esentiale n Biblie n care mntuirea este definit ca ndumnezeire: declaratia psalmului V spun vou c sunteti dumnezei, citat n Noul Testament, si promisiunea Noului Testament c cei credinciosi vor deveni prtasi la natura divin Jaroslav Pelikan n spiritul crestinismului rsritean, p. 10.

Dumnezeul istoriei Asa cum este exprimat de Sf. Maxim, viziunea Bisericii Ortodoxe este aceea a unui Dumnezeu iubitor care doreste ca toti oamenii s fie mntuiti. Mai mult dect att, Biserica nvat c Dumnezeu respect liberul arbitru al omului[1]. n Rsrit, datorit credintei fundamentale a Bisericii n taina de neptruns a Dumnezeului iubitor, nu s-a gsit nimeni s pun n balant, pe ci rationale, si s integreze ntr-un sistem teologic riguros liberul arbitru si atotputernicia lui Dumnezeu. Biserica Ortodox a nvtat c omul, fiint limitat, nu ar putea s descrie (si cu att mai putin s nteleag) esenta lui Dumnezeu sau cum se manifest mntuirea. n schimb, Biserica a nvtat oamenii cum s se foloseasc de liberul lor arbitru pentru a alege s iubeasc pe Dumnezeu, asa cum Sfnta Traditie nvtase c Dumnezeu a ales s iubeasc omenirea trimitnd chiar pe Fiul Su printre oameni. Viziunea Ortodox despre Dumnezeu, mntuire si judecat este centrat pe credinta adnc n dragostea lui Dumnezeu pentru toate fpturile, n buntatea Sa si n taina credintei[2]. n Occidentul augustinian s-a adugat dogm dup dogm dintr-o ncercare aproape stiintific de a defini, de a-L categorisi si chiar de a-L explica pe Dumnezeu. n Rsrit, ispita de a folosi
47

ratiunea pentru a ncerca s explici inexplicabilul a fost ocolit. Mai mult chiar: astfel de inovatii au fost respinse ca rele si nefolositoare[3]. Aceasta este, cred, motivul real al diviziunii dintre crestinismul rsritean si cel apusean. Rsritul a dorit s pstreze credinta bisericii primare. Apusul a dorit s adauge, n mod creator, la traditia apostolic, pe urmele inovatiei augustiniene, ale rationalismului si pronuntrilor dogmatice. Rsritul s-a opus unei abordri rationaliste, intelectualizate, a adevrului crestin. Apusul a adugat noi si noi straturi de explicri scolastice ale credintei (inclusiv inventiile purgatoriului, apoi explicrile aproape stiintifice ale Transubstantierii, Harului, Predestinrii etc.) Rsritul L-a vzut pe Dumnezeu ca stnd dincolo de timp si spatiu, de orice descriere rational, de nevoia confirmrii unei ecuatii matematice omenesti ntre predestinare si liberul arbitru. n Apus teologii au devenit filosofi si vreme de secole s-au agitat n jurul chestiunii suveranittii lui Dumnezeu, precum cinii n jurul unui os care le d de furc[4]. n Rsrit, Sfintele Taine ale lui Dumnezeu si ale Bisericii au rmas Sfinte Taine. n Apus Biserica a devenit o institutie politic, dogmatic, lipsit de orice simt al tainei si nfiorrii. n perioada calvinist a Reformei, dogma scolastic-rationalist Romano-Catolic a ajuns sfrtecat mai ru dect si-ar fi nchipuit scolasticii augustinieni ai Evului Mediu trziu[5]. Protestantismul a srcit traditia sacramental Romano-Catolic, traditie care s-a delimitat de extremele augustinianismului mbinnd, de exemplu, sentintele juridice rationaliste ale lui Toma dAquino cu spiritualitatea unora ca Lorenzo Scupoli sau Sf. Francisc de Assisi. n timpul Reformei credinta sacramental a fost nlocuit de o teologie non-sacramental lipsit de orice cldur omeneasc. Dumnezeul Reformei avea s fie diavol de fapt, Diavolul nsusi; o Fiint Suprem care i-a fcut pe unii cu scopul de a-i blestema si pe altii, ctiva cei alesi, pentru a-i salva. Realitatea viziunilor Reformatorilor avea s fie mascat, rationalizat, explicat, ticluit cu minciuni ns cu toate acestea, n cele din urm binele si rul aveau s fie amestecate n aceast fort pe care ei o numeau Dumnezeu[6]. n Biserica Ortodox a Rsritului, Dumnezeu este nteles ca fiind n ntregime bun. Mai presus de toate, El este fiinta care st deasupra ntregii creatii nefiind influentat de ea. Dumnezeu nu a creat rul si nici nu s-a rzbunat pe unii spre a-i pierde. Rul este nteles ca absent a binelui, nu o realitate ca atare. El l include pe diavol, care, ca persoan real a fost creat ca nger al luminii. Dorinta pervers a diavolului de a fi Dumnezeu, separat de Acesta, a atras dup sine mai nti absenta harului din el si urmasii si, iar apoi prezenta rului. Dumnezeu nu S-a folosit niciodat de mijloace meschine, nici mcar pentru scopuri nobile. Toate lucrurile si alegerile care L-au exclus pe Dumnezeu sunt rele. Toate lucrurile si alegerile conforme cu Dumnezeu care e iubire, sunt bune. Cei pierduti au ales n mod deliberat s nu l urmeze pe Dumnezeu si au persistat n aceast alegere pn la sfrsitul vietii lor. De aceea ei nu sunt pierduti (si cu att mai putin nu sunt creati spre pierzanie) dintr-un capriciu al lui Dumnezeu, ci si-au construit propriul iad alegnd s se despart de Dumnezeul iubitor care le-a dorit mntuirea n viata de acum si n viata veacului ce va veni. Dumnezeu pretuieste liberul arbitru. A nvta altminteri echivaleaz, potrivit Bisericii Ortodoxe, cu a-L transforma pe Dumnezeu ntr-un agent al rului. Iar aceasta, dup Biserica Ortodox, este erezie si blasfemie7. n centrul nvtturii Rsritului Ortodox se afl ntelegerea unui Dumnezeu tainic, iubitor8. n Apusul augustinian avea s rzbat o imagine a unui semi-zeu, semi-diavol judector, rzbuntor si capricios ducnd n cele din urm la rzvrtirea mpotriva religiei a secularistilor dezamgiti din sec. XVII-XX care au analizat si apoi au respins consecintele unei asemenea teologii: coruptia dictatorial a papalittii, cruzimile din Geneva teocratic a lui Calvin, frdelegile apartheidului sud-african de inspiratie calvin. Din perspectiva Bisericii Rsritene ateismul este o alegere logic, dezirabil chiar, atunci cnd Dumnezeu este prezentat sub forma Dumnezeului n care au crezut scolasticii medievali precum Toma dAquino, sau zeul-diavol al lui Calvin9.
48

[1] [Maxim] a insistat fr echivoc, n repetate rnduri, c harulnu exclude liberul arbitru al omului. Cci Duhul nu genereaz o voint care nu voieste, ci el ajut la ndumnezeirea vointei care doreste [mntuirea] [Max. Qu. Thal. GPG. 90:280] . Astfel, antiteza dintre har si libertatea omului, care a urmrit teologia apusean multe secole de-a rndul, nu a constituit o problem n acest sens pentru gndirea crestin rsritean. Ibid pp. 11-12. [2] La rdcina conflictului dintre dualism si monoteismul ortodox se afl relatia ntre ru si Dumnezeul iubiriiDac, asa cum afirm Ortodoxia, exist un Dumnezeu al iubirii care este Creatorul, de unde vin atunci bolile si moartea si alte rele ca acestea? (a.p. Joh. D. Dialex. PG 96:1325). Rspunsul Ortodox la astfel de ntrebri a fost reafirmarea definitiei patristice clasice a rului ca absent a binelui, si nu ca o form de existent pozitiv cu drepturi egalentunericul nu este o realitate n sine, ci e absenta luminiiPierderea sensului [oamenilor] i-a fcut riO mare parte din dezbaterea cu privire la natura rului a fost o ncercare de a elucida legtura [augustinian] dintre previziune si predestinare nssi prezenta pcatului si a rului si puterea unei fpturi de a nclca poruncile dumnezeiesti sunt dovada existentei liberului arbitru [pentru teologii Ortodocsi din Rsrit] Ibid. pp. 221-222. [3] Separarea celor dou ramuri ale crestinismului se evidentiaz cu precdere n atitudinile lor fat de misticism. ncepnd din Evul Mediu trziu, Biserica n Apus cu organizarea sa desvrsit si preferinta pentru sistemele filosofice este cam suspicioas n ceea ce i priveste pe mistici n traditia rsritean teologia si misticismul au fost considerate complementare. n afara Bisericii experienta religioas personal nu ar avea nici un rost; Biserica depindea ns de experienta fiecrui credincios. Aceasta nu nseamn c dogma nu este necesar. Dogma este interpretarea revelatiei pe care Dumnezeu a ales s ne-o dea. Dar, n contextul astfel format, fiecare si poate croi drumul su spre sensul final care transcende orice teologie si care este unirea cu Dumnezeu. Dumnezeu S-a fcut om pentru ca omul s devin Dumnezeu. [Pentru o bun documentare n ceea ce priveste conceptia mistic rsritean vezi V. Lossky Teologia mistic a Rsritului, n special pp 7-22 si de asemenea P. Sherrard Rsritul grec si Apusul latin, mai ales pp. 33-34] [4] n remarcabila serie Traditia crestin, vol 1-5 a lui Jaroslav Pelikan (Chicago 1974-1989) se poate vedea cum tema dezbaterii despre predestinare si liberul arbitru ce se contureaz n perioada postaugustinian domin aproape fiecare veac de gndire crestin ajungnd pn n veacul nostru, n Biserica Apusean. [5] Prpastia dintre credint si ratiune, dintre Dumnezeu si natura uman czut, mostenit de la Augustin, pstrat n perioada tomist si lrgit n timpul scolasticismului nominalist al lui Occam, a rmas numitorul comun al crestinismului apusean de dinainte si de dup Reform. John Meyendorff Biseric si universalitate, p. 69. [6] Calvin s-a referit la Augustin pentru a clarifica imaginea lui Dumnezeucare a fost nlocuit de vin, nedreptate si lips de sfintenie (Blagr. Dec. 3. 10 [1552:1690] )Pentru teologia Reformat, acest consens augustinian al tuturor Reformatorilor ntru negarea oricrei legturi dintre fapte si mntuire, implic, folosind acelasi rationalism, negarea oricrei legturi dintre fapte, mntuire, si pierzanierespingerea faptelor [si a liberului arbitru] si exaltarea haruluinu s-a aplicat doar mpcrii dintre om si Dumnezeuci si vointei eterne a lui Dumnezeu care i-a ales pe unii si i-a condamnat pe altii mprtsirea ntregii doctrine augustiniene presupune de asemenea mprtsirea criticii acelei doctrinePentru Costellio, Predestinare, nseamn n terminologia calvinist, destin. Trimitnd la vesnica pierzanie pe cei blestemati dinainte de a se naste, Dumnezeul Acela al lui Calvin i forta s pctuiascSi din perspectiva Romano-Catolic conceptia predestinrii la Calvin era sinonim cu fatalismul. (Jaroslav Pelikan Reforma Bisericii si a Dogmei p. 227).
49

7 Rsritul l-a considerat pe Origene eretic pentru c a nvtat c toti vor fi mntuiti, orice ar face. La fel, Rsritul considera augustinianismul si formele sale extreme o erezie pentru c nvta c toti vor fi salvati [sau pierduti] indiferent de alegerea lor. Biserica Ortodox respinge att extremele augustinianismului ct si pelagianismul. 8 Mntuirea n teologia scolastic este perceput pe tiparele augustiniene si interpretat n termeni din ce n ce mai juridici n Rsrit relatiile dintre Dumnezeu si om sunt concepute de Printii greci diferit fat de viziunea instituit de Augustin. Pe de alt parte, distinctia ntre Creator si creatura Sa este afirmat cu trie de la Atanasie ncoace: esenta divin si natura uman nu se pot amesteca si nu pot fi confundate. Dumnezeu este absolut transcendent n esenta Lui, care nu poate fi niciodat cunoscut sau vzut, nici n aceast viat, nici n cea viitoare. Transcendenta divin nu este datorat, ca la Augustin, limitelor naturii noastre czute sau imperfectiunilor existentei noastre dup trup, disprnd atunci cnd sufletul se elibereaz de legturile materiale. Dumnezeu, n nssi fiinta Sa, este deasupra creaturii. Este ntotdeauna liber n relatia cu lumea creat, si nimic din cele create nu l poate nici avea, nici vedea. ntreaga teologie negativ (sau apofatic) a Printilor exprim si reflect aceast viziune fundamental, biblic a Dumnezeului transcendent. Totusi, existenta omului ca si creatur a lui Dumnezeu nu este vzut ca o existent nchis: omul a fost creat pentru a participa la viata lui Dumnezeu, pentru a fi cu Dumnezeu. Omul, asadar, este conceput ntr-un mod dinamic, nu numai n ceea ce este o fptur ci si n ceea ce este chemat s fie: prtas la natura divin (2 Petru 1: 4). Nu se pune problema adugrii faptelor omenesti la ceea ce a fcut Dumnezeu pentru mntuirea omului. ntreaga chestiune nu este de ordin juridic sau utilitar ceea ce e suficient si ce nu ci e mai degrab o chestiune legat de destinul omului, care este chemat s fie cu Dumnezeu si n Dumnezeu. John Meyendorff Biseric si universalitate, pp. 68-73. 9 Obiectia cea mai grav [la adresa calvinismului, doctrinei Reformate si a Protestantilor care erau adeptii lui Augustin] a fost chestiunea ndejdii, a sigurantei alegerii [conf. Remon. pr. 1622.C3v], pentru c a retezat att liberul arbitru al lui Dumnezeu, ct si pe cel al omului. Jaroslav Pelikan Reforma Bisericii si a Dogmei, pp. 229-233.

Concluzie Pentru a ntelege rdcinile haosului din vremea noastr este necesar s ntelegem originile diviziunii dintre Biserica istoric Rsritean si cea Apusean. Asa cum am vzut, cauzele ei sunt mai adnci dect o simpl serie de nentelegeri politice sau eclesiastice sau de lupte pentru putere. Marea Schism nu este att un eveniment istoric, ci o continu btlie ntre augustinianism si scolasticism pe de o parte, si traditia Bisericii istorice pe de alta. Miza este ns si chestiunea religioas care a strnit vii dezbateri n toate timpurile: natura si caracterul lui Dumnezeu. Diferenta de opinie dintre Biserica Ortodox Rsritean si Biserica Roman Apusean avea s dea roade la vreo cinci sute de ani dup Schisma din anul 1054. Era n anul 1517 si noul Augustin, Martin Luther, avea s sfrseasc ceea ce Augustin doar a nceput.

50

Capitolul 6 REFORMA n 1517 unitatea crestinilor a fost si mai mult zdrobit o dat cu declaratia de independent a lui Martin Luther de sub corupta Biserica Roman Apusean. Ceea ce a nceput printr-un efort de a reforma Biserica Roman n Apus avea curnd s duc la cea mai dezastruoas schism pe care Biserica a suferit-o. Reforma, n cele din urm, avea s reformeze foarte putin din Biserica Roman. n schimb a reusit s creeze o religie augustinian autonom. Un spirit de rzvrtire mpotriva autorittii Bisericii istorice (protestul fiind, la urma urmei, rdcina Protestantismului.) avea s fie curnd o norm deplin acceptat n noile denominatii Protestante[1]. Chiar de la nceputul Reformei a fost evident c, urmnd modelul lui Martin Luther, capii ei erau mult mai revolutionari dect reformatori[2]. N-au stat prea mult pe gnduri pn s dea la o parte cele mai importante elemente ale Sfintei Traditii pentru a inventa ceea ce avea s devin noua religie. De la nceput Reformatorii s-au purtat la fel de autoritar ca si Papii pe care i-au criticat. Luther, Calvin si ceilalti Reformatori nu credeau n liberul arbitru. Dumnezeu, n viziunea lor, a predestinat totul. S-au erijat n instrumente ale vointei lui Dumnezeu si prin urmare nu doreau nici un fel de opozitie. Destinul lor asa credeau era unul ales. si spuneau instrumente ale Domnului. Caracterul fatalist al teologiei Reformate avea s anime evenimentele istorice care au urmat adoptrii ideilor augustiniene deterministe. Respingnd autoritatea Bisericii Romane, Protestantismul a fost mprtit, la nceput, n Biserica Lutheran si Reformati o multime de denominatii chiar mai fataliste dect Lutheranii. Noi secte au nceput s apar, fiecare cu propria sa viziune de rugciune, fiecare la fel de intolerant cu celelalte precum erau fat de Biserica Roman. Anabaptisti, Menoniti, Boemieni, Congregationalisti si Prezbiterieni au nceput s se ncaiere ntre ei, adesea srbtorindu-si renasterea spiritual ntr-un mod violent. Tirade erau urmate de incriminri, apoi de executii publiceTranii mergeau cte treizeci de mile huiduind si ponegrind n timp ce cte un crestin [Protestant] si ddea duhul pe rug[3]. Cteva evenimente petrecute chiar la nceputul Reformei puteau s atrag atentia asupra consecintelor nefaste ale unor astfel de reforme. De exemplu, n 1929 Martin Luther si colegul su Reformator, teologul elvetian Ulrich Zwingli aveau s polemizeze pe tema Sacramentelor si curnd drumurile lor s-au desprtit n urma nentelegerii lor n ceea ce priveste mprtsania sacramentul central al crestinismului. Moartea lui Zwingli avea s fie un prilej de bucurie pentru Martin Luther, care, ntr-o scrisoare ctre un prieten, numea moartea lui Zwingli un triumf pentru noi. Cina euharistic a crei srbtorire a nsemnat, vreme de veacuri, pentru ntreaga viat a Bisericii, manifestarea prezentei reale a lui Hristos sub forma sacramental, precum chestiunea divinittii lui Hristos, nu a fost contestat nainte de nici un crestin[4]. N-au trecut nici optzeci de ani de la nceputul asa-zisei Reforme si diversele secte Protestante s-au divizat n mai mult de 280 denominatii. Pn si cel mai devotat Protestant trebuie s fi fost ndurerat vznd cu ochii si cum o mie cinci sute de ani de esential unitate sacramental crestin au fost distrusi n mai putin de optzeci[5]. Zelul revolutionar nestvilit al lui Martin Luther s-a manifestat ndeosebi n a-i trimite pe confratii si crestini la moarte, de exemplu n emiterea de sentinte de condamnare la moarte pentru rebelii Anabaptisti. El avea s declanseze persecutii infinit mai severe fat de credinciosii Protestanti dect cele ndreptate de corupta ierarhie a Bisericii Romane mpotriva Reformei initiale. Dar si mai surprinztoare din punct de vedere al celor preocupati de continuitatea Bisericii istorice a fost
51

sugestia extrem de radical a lui Luther de a exclude din canonul Noului Testament Epistola nti si a Doua a lui Ioan, Epistola lui Iacov si Cartea Apocalipsei. Luther a voit si nlocuirea crtilor din Vechiul Testament. A exclus scrierile care ulterior au fost cunoscute sub numele de Apocrife si a adoptat Vechiul Testament ebraic n locul Septuagintei grecesti, Scripturile pe care autorii Noului Testament le-au folosit si citat. Luther s-a folosit de privilegiul ce i s-a oferit n calitate de autoproclamat traductor al Bibliei n Germania, pentru a aduga si a renunta la cteva cuvinte din Biblie, n scopul promovrii programului su revolutionar ideologico-teologic[6]. De exemplu, a ndrznit s ntreasc unele din pasajele sale favorite cum ar fi capitolul al treilea din Romani, si s subtieze altele. A adugat cuvntul 'doar' unor pasaje-cheie din Biblie, schimbndu-le astfel sensul: 'esti mntuit prin credint' avea s devin 'esti mntuit doar prin credint'. Aceste falsuri esentiale i-au servit lui Luther drept 'dovezi' de care avea nevoie pentru a-si promova teologia creativ-inovativ[7]. n 1529 Dr. Link, eminentul lingvist german al timpului, i-a scris lui Luther ntrebndu-l de ce a fcut adugiri n traducerea german a Bibliei. Rspunsul uimitor de bine ticluit al lui Luther exprima nssi esenta chestiune Protestant a subiectivittii individualiste. "Este asa pentru c Dr. Martin Luther spune c e asa!" Reforma a fost o lovitur mai grav dat unittii crestine, disciplinei bisericesti, succesiunii apostolice si slujirii sacramentale dect lovitura dat de Marea Schism. n rivalitatea dintre Biserica Rsritean si cea Apusean a fost n joc puterea politic si, desi existau dezbateri teologice si o diviziune crescnd n ceea ce priveste papalitatea si viziunea augustinian a lui Dumnezeu, unitatea practicii sacramentale, a doctrinei si spiritualittii, a caracterizat ntreaga Biseric, cel putin n rndul oamenilor obisnuiti. Att n Rsrit ct si n Apus Biserica istoric si-a pstrat continuitatea apostolic, n timp ce episcopii si-au putut trasa descendenta istoric mergnd pn la Apostoli si Hristos. Si att n Rsrit ct si n Apus canonul Scripturii a fost pstrat la loc de mare cinste. Mai mult chiar, ntreaga Biseric a nteles caracterul sacru al mprtsaniei. Dar, o dat cu aparitia Reformei, fundamentul legitimittii apostolice istorice, Canonul Bibliei, credinta crestin, viata, slujirea sacramental - pn si mprtsania - au fost contestate si n cele din urm lsate n voia Schismei, apostaziei si disputelor. Pn la urm, nainte de moartea sa, Zwingli a mers pn ntr-acolo nct a negat prezenta lui Hristos din mprtsanie, numind-o o simpl 'figur de stil'[8]. Pentru a recapitula, schisma dintre crestinii Ortodocsi din Rsrit si cei Romano-Catolici din Apus a pregtit terenul pentru excesele Romano-Catolice, inclusiv pretentiile de suprematie, iar apoi de autoritate papal 'infailibil', care au dus la coruptia galopant din Biserica Latin. La rndul ei, coruptia papalittii a generat rebeliunea reactionar a Reformatorilor Protestanti mpotriva autorittii crestine istorice si a Sfintei Traditii. Reforma, mai apoi, a declansat sfidarea ierarhiei si a sacramentelor din Biseric[9]. [1] Recunosc pe bun dreptate scria Josse Clichtove c au existat multe nereguli n ceea ce priveste viata liturgic, n ceea ce priveste postul, penitenta, celibatul, monahismul; si era de datoria reprezentantilor bisericii s nlture aceste abuzuri. A existat superstitie, ambitie excesiv printre clugri, naivitate exagerat n cinstirea sfintilor, ignoranta cras n cunoasterea Scripturii, si nevoie de instruire pentru credinciosi (de ctre un cler mai bine educat). 'Cu ndrzneal judecnd astfel de abuzuri, Reforma vrea s fac un serviciu folositor, dar pretentiile Reformatorilor pentru o doctrin pur si o purtare moral ireprosabil nu a justificat abolirea autorittii attor veacuri de istorie' Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si a Dogmei, p. 248. [2] pn la terminarea scandalului [Reformei] nimic din credint n-a rmas neatins. Ibid. p. 249.
52

[3] William Manchester, O lume luminat de foc, p.177. [4] Logica argumentelor Protestanteavea s demonstreze c negarea legitimittii mprtsaniei duce la negarea prezentei nsesi Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si a Dogmei, p 249. [5] "n timp ce priveau desfsurarea Reformei, de la o deviatie heterodox la alta, adversarii puteau observa cum se mplineau previziunile nduhovnicitului Pavel n ce priveste aparitia 'ereziilor' Desi au mai existat erezii si schisme, curnd avea s devin clar c Reforma Protestant a reprezentat o amenintare fr precedent, la fel cum fr precedent a fost si gama larg a doctrinelor aflate n disput." Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si a Dogmei, pp. 245-246. [6] Vezi n George Florovski, Printii duhovnicesti ascetici din Bizant (Belmont, 1987) un studiu detaliat asupra interpretrii Reformate a scrierilor Sf. Pavel. [7] "Luther a mers att de departe nct a inserat cuvntul 'doar' n traducerea sa din Romani 3:28, care a ajuns 'omul nu este ndrepttit prin faptele Legii, ci doar prin credint'. n timp ce el si apr inovatiacriticii l atacau pentru 'falsificare' si 'mistificare' nu numai a textului biblic, ci si a doctrinei biblice". Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si a Dogmei, p. 252. [8] "Trebuie s ntelegem nainte de toate, afirma Zwingli n 1526, c peste tot n Biblie sunt figuri de stil [care] s fie ntelese cu un alt sens". Pentru Calvin a ajuns o 'axiom' c 'oriunde e vorba de sacramente este un sens figurat'. Astfel, potrivit lui Calvin, 'credinciosii au, chiar fr s aib parte de Cina Domnului, ceea ce primesc numai prin Cina nssi'. Zwingli a mers pn-ntr-acolo nct si-a exprimat dorinta ca nsusi cuvntul 'sacrament' s nu fie tradus n german". Ibid. pp. 189, 194, 195. [9] "Revolta lui Luthera nceput n spiritul reformei [dar] punnd accentul numai pe credint, pe Biblie si pe chemare, Luther avea s paveze calea spre idealul democratic de preotie a tuturor credinciosilor, ideal pe care reforma radical avea s-l interpreteze mai literal decat Luther nsusi." E. Digby Balltzell, Bostonul puritan si Philadefia Quakerilor (New York, 1979), p. 60.

Cutia Pandorei ncercarea esuat de a reforma Biserica Romano-Catolic a deschis o cutie a Pandorei cu nedorite urmri. n loc s reformeze Biserica istoric din Apus, Reformatorii au prsit-o si au nceput s inventeze noi 'biserici' care apoi au evoluat n tot attea religii cu drepturi egale, fiecare diviznduse la rndul ei, dnd apoi nastere la nenumrate secte si culte. Schisma a provocat mai nti o stare de rzboi, ce avea s duc ulterior la babilonia denominatiilor. Era modern a 'crestinismului' cultic, pluralist a sosit. Reforma a avut numeroase urmri nedorite. Protestantii au distrus imaginile religioase si au desacralizat arta bisericeasc, reprezentri pe care Reformatorii le-au considerat 'idoli'. Au invocat porunca biblic referitoare la chipuri cioplite, si nu o dat au omort cu pietre pe clugrii sau pe laicii care ncercau s-si apere bisericile mpotriva atacurilor Protestante devastatoare. Aceast miscare Protestant iconoclast - anti-cultural, anti-liturgic, anti-traditional, anti-sacramental, subiectiv si reductionist - a contribuit enorm la declinul culturii crestine si la aparitia unui puritanism anti-art si chiar anti-realitate, care se regseste n majoritatea formelor actuale de Protestantism. Si astfel Protestantii aveau s devin cu totul izolati de propria lor cultur, retrgndu-se din domeniul artelor, stiintelor umaniste si politice, pentru ca locul rmas liber s-l ocupe secularisti agresivi, anti-crestini. Reforma a deschis de asemenea portile spiritului rennoit al maniheismului, credinta eretic din vechime, potrivit creia lumea spiritului este superioar lumii fizice. Prejudecata Protestant mpotriva crnii, ce neag n ultim instant ncarnarea nssi, este vie si n ziua de azi n atitudinea anti-sacramental a Protestantismului care favorizeaz o slujire
53

'pur spiritual', n suspiciunea sa fat de art, icoane, pictur, tmie, vesminte, natur si frumusete, n falsa dicotomie ntre evanghelizare si restul activittilor din viata 'lumeasc'. Fcndu-si datoria ct au putut de bine si artndu-se nepstori fat de ceea ce s-a dovedit un esec n ncercarea de a reforma Biserica Romano-Catolic, primii Protestanti si-au fcut un titlu de glorie din ceea ce, vreme de peste o mie cinci sute de ani, a fost considerat un evident viciu: dezbinarea ntre crestini. Cum cauza lor a devenit o rusine n lumina secolelor de unitate crestin, ei au nceput s ignore precedentul istoriei Bisericii. Si totusi, lideriii Reformei nu au fost cu totii ignoranti n ce priveste istoria Bisericii. Ei stiau prea bine c n Biserica primar autoritatea Sfintei Traditii si succesiunea apostolic au fost de mare pret. De exemplu, Reformatorii au avut acces la documente precum Epistola lui Dionisie, Episcop de Alexandria, ctre Novatus (n A.D. 166) pe care l mustra astfel: "Ar fi trebuit s fii gata s suferi orice n loc s dezbini Biserica lui Dumnezeu. Martiriul ales pentru evitarea schismei ti-ar fi adus la fel de mult cinste ca martiriul ales pentru a scpa de idolatrie, dac nu chiar mai mult. Cci n cazul al doilea omul este martirizat pentru ca s-si salveze sufletul, n primul pentru ca s salveze ntreaga Biseric[1]." Reformatorii au stiut de asemenea c Irineu, n cartea sa din A.D. 180, mpotriva ereziilor, scria: "Cel ce este cu adevrat un discipol spiritual i va judeca pe aceia care provoac dezbinare si care ntorc spatele iubirii lui Dumnezeu, urmrindu-si propriile interese n loc s caute la unitatea Bisericii, care pentru pricini nensemnate sfrtec si dezbin mretul Trup al lui Hristos, distrugndu-L pe ct le st n putere[2]." Luther, Zwingli, Calvin si cei de teapa lor n-au fost strini de nvttura Sf. Ciprian de Catargina, care n A.D. 251 scria: "Dac cineva nu tine la unitatea Bisericii si mai poate oare imagina c are credint? Dac se mpotriveste Bisericii, mai poate s se considere oare n Biseric, atta vreme ct Sf. Apostol Pavel tocmai despre aceasta nvta cnd scrie despre unitate: 'un Trup, un Duh, o Ndejde a chemrii voastre, un Domn, o Credint, un Botez, un Dumnezeu'?Episcopatul este unul, din el face parte fiecare episcop. Biserica este si ea unaMireasa lui Hristos nu poate fi batjocoritCel care se desparte de Biseric unindu-se cu o desfrnat este separat de promisiunile Bisericii; s nu astepte nici o rsplat de la Hristos cel care uit de Biserica Sa. Acela care s-a lepdat de Biseric devine un strin, un dusman. Cel care nu are Biserica drept Mam, nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Tat"[3] Ironia face c multe dintre primele secte Protestante au pretins c 'se ntorc la credinta simpl a Bisericii primare'n realitate ns, Printii Bisericii istorice i-au denuntat clar si rspicat pe toti schismaticii, pe toti cei care dezbin Trupul lui Hristos - Biserica Una Soborniceasc si Apostoleasc - pentru un motiv sau altul. Reformatorii au stiut de toate acestea, si, n msura n care au stiut, faptele lor sunt de neiertat. Pe de alt parte este evident c Reformatori precum Wycliffe, Huss, Luther, Calvin, Zwingli si ceilalti au declansat un proces istoric de proportii revolutionare, ale crui consecinte, dac le-ar fi prevzut, mai mult ca sigur nu le-ar fi dorit. Fr ndoial, Reformatorii Protestanti nu au avut nici cea mai vag idee c Reforma, cu impulsul ei pluralist neintentionat, va deveni motorul principal al secularizrii culturii occidentale. La fel dup cum nu au stiut c ideile Reformei se vor altura nefericit filosofiei umaniste a ultimei miscri 'scolastice' - Iluminismul. Mai mult dect att, e putin probabil c Reformatorii au prevzut c, distrugnd unitatea crestin n Apus, ei distrug n acelasi timp si puterea Bisericii Apusene de a disciplina. n lumea Reformei, un Protestant care nu a dorit s fie disciplinat de biserica sa sau de nvttura ei, putea s colinde n susul si n josul strzii sale pn a gsit o alt biseric, ori putea, pur si simplu, s inventeze el nsusi o biseric. Mii de Protestanti n cutarea unei doctrine 'pure' au procedat asa.

54

[1] Eusebiu, Istoria Bisericii, cartea VI, p. 285. [2] Sf. Irineu, mpotriva ereziilor 4, 33, 7 A.D. 180, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A Jurgens, p. 221. [3] Sf. Ciprian de Catargina, Tratatul despre unitatea Bisericii Catolice (Universale) , n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A Jurgens, p. 221.

nceputul sfrsitului La nceputul procesului care a generat Reforma, Lorrenzo Vallo a expus, n A.D. 1440, nselciunea din spatele asa-zisei Donatii a lui Constantin, invocat de autoritatea papal pn la acea vreme. Vallo nu a fost un Reformator ci doar dorea s clarifice documentele istorice ale Bisericii Romane. Nu a intentionat s inventeze o nou religie sau s distrug unitatea crestinismului apusean. N-a fost dect un pionier al filologiei - studiul cuvintelor pentru a le determina sensul.[1] Prin contrast, ceea ce Luther a nceput dintr-o cutare a purittii Bisericii vizibile avea s evolueze n subminarea, demitizarea si dezmembrarea Sfintei Traditii. n zilele noastre acest proces a ajuns la concluzia sa logic - desi neintentionat - prin abandonarea aproape total a etosului crestin de ctre conductorii nostri seculari si prin reducerea omului sub nivelul unui 'gndac' de ctre elita noastr intelectual. Se pare c o dat cu desacralizarea sacramentelor de ctre Zwingli si clica lui, aveau s-si piard semnificatia sacramenelor nu doar pinea si vinul euharistic. Dac autoritatea si sacramentele Bisericii istorice au putut fi batjocorite sub pretextul 'reformei' ntr-o singur generatie, ntelepciunea attor generatii n ceea ce priveste locul omului n rnduiala lucrurilor, a putut fi si ea ridiculizat cteva generatii mai trziu. Aceast frdelege a fost mai usor de pornit dect de oprit. Lucruri considerate sfinte, vreme de veacuri, aveau s fie declarate n timpul Reformei doar 'simboluri'. mprtsania a fost 'demitizat' ntr-o generatie, iar mai apoi ntreaga umanitate avea s fie considerat nimic mai mult dect o colectie de atomi, un petec de tesut biologic ce produce zgomot si furie fr nici o noim. Dintr-o perspectiv pozitiv se poate spune c liderii asa-zisei Reforme au pornit dintr-o dorint sincer de a eradica alarmanta coruptie din Biserica Latin. Apoi ns, ei si urmasii lor au mers mult prea departe, deschiznd poarta unei stri permanente de scepticism si chiar ateism care aveau s fie de atunci reperele culturii occidentale inumane si individualiste. [1] Jeremey C. Jackson, Nici o alt temelie: Biserica de-a lungul a dou mii de ani (Westchester, 1980), cap. 11.

Calvin
55

Cel care a mbinat cel mai strns rationalismul augustinian reductionist al scolasticii medievale cu cauza Protestant a fost Reformatorul elvetian Jean Calvin. Cum filosofia calvin a influentat ctitorii Puritani din America, iar teologia sa a pus bazele doctrinelor Prezbiteriene din care au evoluat attea secte americane, influenta sa asupra gndirii Protestante si, prin generalizare, asupra culturii americane, se cuvine nteleas. n Calvinism, traditia rationalismului scolastic rigid ce se regseste constant n Biserica RomanoCatolic de la Augustin ncoace, a cunoscut noi forme de manifestare[1]. Calvin si-a definit doctrina sa augustinian a predestinrii n Institutiile sale: Prin predestinare ntelegem decretul etern al lui Dumnezeu prin care El a decis ce se va alege de fiecare om. Cci nu toti sunt fcuti pentru acelasi destin; viata vesnic este pregtit pentru unii, iar blestemul vesnic pentru altii. Fiecare om, a fost creat pentru unul sau altul din aceste scopuri si astfel el e sortit fie vietii, fie mortii.[2] Ca rspuns la nvinuirea c doctrina sa fatalist ar putea distruge motivatia omului pentru a asculta de poruncile lui Dumnezeu, Calvin a rspuns c nimic n doctrina predestinrii nu scuz nepsarea cras; vointa divin poate fi citit din Scriptur si toti oamenii, alesi sau nu, trebuie s-si conformeze purtarea n consecint. Calvin a aplicat aceast logic de fier ntregii societti. De vreme ce comportamentul omului nu a avut nimic de a face cu mntuirea sa, a aprut tentatia nesupunerii n fata legii divine. Chiar dac omul a fost sau nu ales, ceea ce el face nu afecteaz cu nimic mntuirea sa. De vreme ce alegerile morale ale omului nu au nici o legtura cu mntuirea sa, Calvin a gsit c pentru a compensa lipsa de motivatie pentru o purtare moral si disciplinat, Biserica si Statul trebuie s controleze de ndeaproape pe toti cettenii. Moralitatea legalizat a Puritanismului a devenit o disciplin social nscut din credinta lui Calvin c oamenii nu dispun de liberul arbitru. El a dorit s monitorizeze comportamentul tuturor, n special al crestinilor. Pentru Calvin Dumnezeu a fost un judector pretentios sub al crui ochi scruttor crestinii trebuie s se poarte sobru, dac nu din fric de Dumnezeu, mcar din fric de puterea Bisericii si a Statului de a constrnge moralitatea oamenilor pn n cel mai mic detaliu si de a pedepsi cu asprime orice comportament deviant. Viata si opera lui Calvin a fost pus n slujba Dumnezeului su necruttor. Cnd predicile sale nu izbuteau s conving, a recurs la fort, interzicnd anumite fapte sau cuvinte. Cum n Geneva lui Calvin ntreaga gam de distractii a fost considerat nepotrivit, astfel c pn si cscatul n biseric era considerat un delict, avea s se nasc o nou religie, sumbr si trufas, numit Puritanism. Cea mai mic critic l nfuria pe Calvin. Cei care i-au contestat teologia au fost fcuti porci, mgari, cini, idioti, mputiti, sarlatani. ntr-o dimineat Calvin a descoperit un poster lipit de amvon, prin care era acuzat de ipocrizie cras. Calvin conducea indirect orasul-stat al Genevei, fiind n acelasi timp mare teolog si inchizitor, si deci a dispus de puterea de a contracara un asemenea afront scandalos. Un suspect avea s fie curnd arestat. Nu s-a gsit asupra lui nici o dovad, ns a fost torturat zi si noapte vreme de o lun pn a recunoscut. Apoi, cu picioarele pironite, a atrnat o zi ntreag n fata multimii. n cele din urm a fost decapitat. Dac Dumnezeul lui Calvin n-a ngduit liberul arbitru, nici Calvin nu a gsit de cuviint s-o fac. Justificarea sa fat de executia nefericitului aceluia de zeflemitor care lsase mesajul critic pe amvonul lui Calvin divulga mentalitatea rusinoas a tuturor inchizitorilor tirani ai Reformei. Dac papistasii sunt att de necruttori scria Calvin nu ar fi o rusine ca aprtorii lui Hristos s se lase mai prejos n aprrii adevrului de neclintit? Istoricul William Manchester scrie: n teocratia orwellian a lui CalvinConsitoriul [politia calvinist a gndirii]nu fcea distinctie ntre religie si moralitatelegislatia prevedea numrul felurilor de mncare servite la fiecare mas
56

si culoarea mbrcmintii purtate. Fiecare avea dreptul s se mbrace n functie de pozitia sa socialnicicnd n-a fost o societate mai stratificat social. Creznd c fiecare copil al lui Dumnezeu a fost predestinat, Calvin a fost hotrt ca fiecare s-si cunoasc locul n societate Avortul n-a constituit o problem politic, deoarece orice femeie gravid nemritat a fost necat[mpreun cu pruncul ei nenscut si cu iubitul ei, dac acesta putea fi gsit]. Crima capital a fost, desigur, ereziaA mprtsi alte credinte religioase dect cele ale majorittii era ceva de neiertat n Geneva lui Calvin, ca, de altfel, n alte teocratii Protestante. Ironia Reformei a fcut ca miscarea mpotriva Romei, care a nceput cu afirmarea judectii individuale, acum a ajuns s o repudieze n ntregime. Apostazia a fost considerat o ofens adus lui Dumnezeu si trdare fat de stat. Ca atare a fost pedepsit printr-o moarte rapid, agonizant.[3] Calvin nu a detinut nici o functie politic n mod oficial. Nici n-a avut nevoie. Primria Genevei a gsit de datoria ei s fie protectoarea bisericii, a ideilor, teologiei si autorittii lui. Dup Calvin, scopul guvernului era acela de a reglementa societatea potrivit vointei lui Dumnezeu asa cum o interpreta el. Vreme de aproape douzeci de ani Geneva a fost un model de teocratie, un stat controlat de biseric. Calvin a nvtat c o biseric organizat a fost esential pentru ca statul s-si exercite controlul. Viziunea sa reflect ns cele mai sinistre decrete papale de la Roma. Idea dependentei de biseric a membrilor ei pentru mntuirea lor, prea s contrazic nvttura lui Calvin n ce priveste predestinarea. Dac oamenii au fost deja alesi, sau sortiti pierzaniei, la ce mai conta dac apartii sau te supui unei biserici? Aceasta avea s fie o chestiune delicat, att pentru Luther ct si pentru Calvin, deoarece, n mod logic, ameninta s le submineze puterea ecleziastic si politic. nssi doctrina lor prea s-i fac usor de nlturat. Si totusi, voci luntrice le-au spus c lucrurile nu pot rmne asa. Explicatia lui Calvin a fost simpl: a fost voia Domnului ca cei alesi s fie mntuiti prin adevrata cu alte cuvinte a lui Calvin biseric! Prin nvttura ei inspirat, prin disciplina ei cile mprtiei pot fi revelate pe pmnt. O voce luntric scria el l-a lmurit. Si astfel, n absenta Sfintei Traditii, legitimarea final a autorittii sale nu s-a bazat pe continuitatea apostolic sau pe cinstirea doctrinei, ci pe o revelatie personal si, astfel, foarte subiectiv. Ironia a fcut ca ncepnd s re-creeze autoritatea noii sale biserici, Calvin a imitat-o pe cea a Bisericii Romane mpotriva creia s-a rzvrtit. L-a nlocuit pe Papa cu el nsusi, Biserica Roman cu ceea ce avea s devin denominatia Prezbiterian, pe episcopii Romani cu prezbiterii, Inchizitia cu Consistoriul.[4] Calvin a fost profund influentat de Augustin, Toma dAquino si traditia rationalist scolastic Romano-Catolic, unde teologia fusese srcit de orice tain, fiind redus la niste formule teologice reci, unde nvttura augustinianismului a ajuns mai extremist dect aceea a lui Augustin nsusi. Calvin s-a inspirat de asemenea din umanismul Renasterii care a vduvit teologia si arta religioas de taina ei sfnt, supunnd totul unui control stiintific', naturalist, de parc nu ar mai exista adevruri sacre, de ne-negociat, de parc toate sacramentele Bisericii ar fi simboluri supuse examinrii rationaliste, si nu Sfinte Taine, iar iconografia ar fi fost o simpl ilustrare biblic ce are nevoie mereu de actualizri si mbunttiri! Urmasii lui Calvin au mers chiar mai departe decat mentorul lor, dnd o expresie formal unei teologii cu totul noi fr nici o legtur cu practica Bisericii istorice de la Rsrit sau din Apus. Calvinismul, supranumit si teologia Reformat a rupt-o cu traditiile trecute ale Bisericii ntr-un fel att de brutal, nct putini ar fi fost cei care l-ar fi putut anticipa, chiar n timpul perioadei de nceput a Reformei. N-a fost o coincident faptul c singurul Printe al Bisericii Romane din care teologii Reformati au citat selectiv a fost Augustin. Printele cel mai problematic al Bisericii Apusene avea astfel s devin singura legtur a Calvinistilor cu trecutul crestin. [1] "Dac Scriptura singur a putut hotr care a fost credinta apostolic autentic si dac biserica [n opinia Reformatilor] s-a ndeprtat de norma apostolicatunci si Crezul de la Niceeaa fost
57

produsul unei 'biserici czute'si nu sumacredintei apostolice. Si, ca n 'teoria dominoului' [att] doctrina sacramentelor [ct si] dogmele de la Niceea si Calcedonpierd teren una dup alta." Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si a Dogmei, pp. 321-324. [2] Institutii, vol. 3, A203, traducerea Walter. [3] William Manchester, O lume luminat de foc, pp190-193. [4] T. H. Greer, O scurt istorie a lumii occidentale, ed. A VI-A (New York, 1991), pp. 364-367.

Cele cinci puncte ale Calvinismului Adeptii Calvinismului s-au reunit n Olanda la Dort, n 1618. Acolo au formulat ceea ce numim acum cele cinci puncte ale Calvinismului. Ele se bazeaz pe niste afirmatii izolate si uneori gresit traduse ale Sf. Pavel, luate din contextul Scripturii si din contextul interpretrii Sfintei Traditii strvechi: Romani 5. 10, 2 Corinteni 5.18-19, Efeseni 2. 15-16, Coloseni 1.21-22, Romani 3.24-25. Cele cinci puncte se bazeaz de asemenea pe scrierile timpurii ale Sf. Augustin despre predestinare, multe dintre ele renegate sau clarificate ulterior.[1] Dar mai cu seam cei care au prezidat Consilul de la Dort au avut n vedere teoriile teologice reductioniste si chiar deconstructiviste ale lui Jean Calvin, atunci cnd si-a formulat noua Suma teologic Protestant. Autorii celor cinci puncte s-au inspirat din spiritul scolasticismului medieval, reducnd relatia lui Dumnezeu cu omul, mntuirea, creatia si ntruparea lui Hristos la cinci formule teologice simplificate, rationaliste, srcite de orice sens liturgic, sacramental. La fel cum primii Reformatori si-au golit bisericile de imagini, si au atentat la Canonul Noului Testament, la Dort taina mntuirii, a relatiei lui Dumnezeu cu omenirea a fost srcit si clarificat. La Dort Protestantismul a dat lovitura de gratie spiritului Bisericii istorice. Dumnezeul tainic, iubitor, care doreste ca toti oamenii s fie mntuiti, a ajuns, n minile Reformatorilor, o vag amintire. Ironia face ca Dumnezeul inventat de Calvinisti a fost de asemena redus la impotent n timp ce, teoretic, era prezentat ca monstruos de omnipotent. Dumnezeul calvinist a fost un fel de zeucomputer, undeva n ceruri, care n mod arbitrar i mntuia pe unii, n timp ce pe altii i blestema, un fenomen augustinian irational la fel de imprevizibil si de indiferent ca un incendiu de pdure. Dumnezeul Calvinismului a aprut, inexplicabil, la fel de necruttor ca majoritatea oamenilor.[2] Cele cinci puncte erau: 1. Totala neputint sau Totala depravare Pctosul este mort, orb si surd la lucrurile Domnului. Vointa sa nu este liber; omul pctos nu poate deosebi binele de ru. Astfel c omul nu poate niciodat s aleag s-L iubeasc pe Dumnezeu sau s fac binele. Credinta omului nu l ajut la mntuire; este darul lui Dumnezeu dat celor pe care El i-a ales spre mntuire. Si e normal s fie asa, de vreme ce, dup cdere, omul a deczut complet, si-a pierdut liberul arbitru si a devenit total depravat. 2. Alegerea neconditionat Dumnezeu a ales, nainte de facerea lumii si prin vointa Sa suveran, pe unii spre mntuire. Alegerea Sa potrivit creia unii pctosi vor fi salvati nu se bazeaz pe nici un criteriu ce poate fi cunoscut prin mijloace omenesti. El nici mcar nu alege s-i mntuiasc pe aceia despre care stia dinainte c l vor iubi si asculta. Alegerea, asadar, nu este determinat sau conditionat de faptele omului. Dimpotriv, Dumnezeu d credint celor pe care i alege. Alegerea de ctre Dumnezeu a pctosului, nu alegerea pctosului de a-L urma pe Hristos, este singura cauz a mntuirii. Aceasta trebuie s fie asa de vreme ce omenirea nu poate s aleag, vointa si intelectul fiindu-i profund depravate.
58

3. Mntuirea special sau Iertarea limitata Lucrarea lui Hristos avea ca scop s-i mntuiasc doar pe cei alesi de dinainte de facere. A asigurat mntuirea celor alesi prin rscumprarea pcatului lor n procesul alegerii neconditionate. Dar nu exist nici un motiv pentru aceasta, de vreme ce toti oamenii sunt pctosi si trebuie s fie sortiti pierzaniei. Totusi, datorit unor ratiuni cunoscute doar de El, Dumnezeu a ales o mn de oameni pentru a-i mntui. Ceilalti ('vase de ocar', cum i-a numit Calvin) la fel ca cei alesi merit n egal msur pedeapsa divin, dar Dumnezeu a gsit potrivit s mntuiasc doar pe ctiva, datorit ratiunilor Sale oculte. 4. Harul irezistibil Lucrarea Sfntului Duh adreseaz o chemare special celor alesi. Aceast chemare i duce inevitabil la mntuire. La fel cum cei alesi sunt selectati de Dumnezeu, nu mntuiti prin alegerea lor de a deveni precum Hristos, tot asa ei nu pot rezista harului irezistibil a lui Dumnezeu chemarea Duhului. Chemarea Sa nu poate fi refuzat. Pctosul nu are nici o alegere. Duhul l forteaz pe pctos nu numai s cread, dar si s co-opereze cu vointa divin. 5. Perseverenta sfintilor Cei alesi sunt mntuiti de-a pururi. Nimic din ceea ce fac nu poate s le stearg numele din Cartea Vietii. Ei nu au ales s se apropie de Dumnezeu, la fel cum nici o fapt, gnd, sau dorint nu poate s i ndeprteze din planul lui Dumnezeu de a-i face s persevereze pn la capt. Totusi, cei alesi nu pot sti niciodat n aceast viat dac sunt cu adevrat alesi, astfel c omul nu poate fi sigur pe deplin de mntuirea sa. Dar si asa, 'vasele de ocar', cei alesi de Dumnezeu, nainte de Facere, s fie pierduti de-a pururi, nu pot face nimic pentru a se apropia de Dumnezeu. Cinta, caracterul lor, faptele bune sau credinta n Hristos nu le sunt de nici un folos. 3 Cu Dumnezeu prezentat ca o forta fatalist, crud a naturii, cu ntruparea redus la o simpl nscenare, de vreme ce 'alesii' au fost deja alesi nainte ca Hristos s vin pe pmnt, cu moartea lui Hristos redus la sacrificiul nchinat unui 'Dumnezeu mnios si rzbuntor, cu omul redus la o fptur fr libertatea alegerii, teologia Calvinist Reformat avea, n mod logic, s deschid portile dispretului iluminist fat de om si religie. De vreme ce adevrul despre Dumnezeu a putut fi redus la cteva propozitii dogmatice, aproape darwiniene, iar Dumnezeu a putut fi srcit de misterul Su, si omenirea de orice sens, chiar si de puterea de a ridiculiza Sfnta Traditie a Bisericii si de a descrie natura lui Dumnezeu, de ce nu am ncheia atunci cercul rationalismului reductionist? De ce nu am ncerca, n mod sistematic, s explicm totul? De ce nu am urma stiinta si progresul pentru a ne ndrepta spre un nou viitor utopic, neinfluentat de nici o traditie religioas demodat? De ce nu am renunta la orice ierarhie? Si dac am lua mot mot n serios pe adeptii augustinieni ai Consiliului de la Dort, de ce nu am respinge si pe 'Dumnezeul' lor usor de explicat si monstruos, cu selectia Sa natural nemiloas a 'alesilor', spre a conduce omenirea dincolo de credinta incomod n nevoia de a se supune unui sistem arbitrar de triaj cosmic? De vreme ce Dumnezeu a predestinat totul dinainte, astfel c ceea ce oamenii fac este 'corect' n sensul c este o parte din vointa divin (omenirea neavnd libertatea de a alege), de ce nu am renunta la toate valorile morale absolute, la toat prefctoria, dac alegerile morale nu au oricum urmri, pentru a face ce ne taie capul si apoi a numi aceasta 'voia lui Dumnezeu'? Aceasta a fost, fr ndoial, logica de la baza Iluminismului. [1] Vezi George Florovski, Printii duhovnicesti bizantini ascetici (Belmont, 1987), mai ales cap. 1. [2] A rezultat n mod necesar [din proclamatiile Consilului de la Dort] c Hristos nu a mpcat lumea [Sinodul din Dort, sesiunea 143 (Act Syn. Dort. 1: 343)] ci doar pe cei alesi. Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si a Dogmei, p. 238.
59

3 Davis Steele si Curtis Thomas, Cele cinci puncte ale Calvinismului (Phillipsburg, 1963), pp. 1619.

Iluminismul Dup Marea Schism din 1054 si Reforma Protestant, al treilea eveniment responsabil pentru crearea veacului nostru modern post-crestin a fost Iluminismul. Noua mentalitate RenascentistoProtestant de contestare a autorittii Bisericii istorice si excesele rationaliste ale Calvinismului au fost duse pn la ultimele lor consecinte logice, secularizate de ctre filozofii iluministi de secol XVIII. Alexis de Toqueville vorbeste gritor despre impactul pe care Protestantismul l-a avut asupra unuia din printii Iluminismului, Voltaire: "Sederea de trei ani n Anglia [Protestant] l-a familiarizat pe Voltaire cu libertatea politic fr ca aceasta s-l si seduc. Ceea ce cu adevrat i-a plcut n acea tar a fost filosofia sceptic att de rspndit acolo[1]." n secolele XVII si XVIII anumiti filosofi francezi au nceput s ridiculizeze toat religia, chiar si idea c supranaturalul exist, nlocuind astfel de concepte religioase cu ceea ce ei numeau 'ratiune'. Iluminismul asadar avea s se nasc n contextul exploziv al certitudinilor religioase istoriccrestine care ncepeau s se clatine, al scolasticismului Romano-Catolic rationalist, al noilor dogme Protestante si al rigidului determinism rationalist calvin. Ceea ce au fcut filosofii Iluministi a fost s secularizeze revolutia Protestant si s o desvrseasc, la fel cum Darwin mai trziu avea s secularizeze conceptul teologic al selectiei, numindu-l supravietuirea celor puternici, iar Marx avea s secularizeze idea augustiniano-calvin a predestinrii, numind-o 'marsul inevitabil al istoriei'. mi pare c Iluminismul este 'copilul din flori' secularizat al celor trei miscri reactionare, care, toate aveau s-i datoreze aparitia coruptiei din Biserica Latin Apusean: miscarea scolastic, Renasterea si Reforma. Astfel, Iluminismul a fost o miscare condus de oameni care au respins nvtturile Bisericii Romano-Catolice istorice si, mprumutnd din rebeliunea rationalist a Renasterii si a noii religii Protestante, a nceput s conteste ntreaga autoritate, nssi idea de rnduial divin. Ceea ce eruditii Renasterii au nceput prin contestarea Sfintei Traditii avea s sfrseasc printr-o respingere a acelei Traditii. Ceea ce au nceput Protestantii printr-o revolt mpotriva coruptiei papale, avea s sfrseasc printr-o rzvrtire mpotriva lui Dumnezeu. Ceea ce pornise printr-o respingere a autorittii sacramentale a Bisericii, a sfrsit prin respingerea sfinteniei vietii omenesti. Ceea ce a nceput prin batjocorirea Sfintelor Taine de ctre miscarea rationalist scolastic, a sfrsit prin proclamarea unor muritori drept noi 'zei'. La sfrsitul Reformei, cultura occidental era pe punctul de a-si pierde simtul sacrului. Filosofii Iluministi au dat oamenilor ultimul brnci nspre prpastia ndoielii unde fuseser adusi de ctre corupta Biseric Roman scolastic si de ctre Reformatorii Protestanti. n timpul Iluminismului, ctiva filosofi francezi, printre care Voltaire si Turgot au respins viziunea traditional crestin asupra lumii, adoptnd credinte anti-crestine si anti-traditionale care s-au pstrat pn n ziua de azi. Filosofii au nvtat c oamenii nu au nevoie de adevrul transcendent, dat de Dumnezeu, si nici de cluzirea Sfintei Traditii crestine. Ei credeau c oamenii pot hotr mult mai bine n ceea ce priveste chestiunile morale, fr ajutorul religiei, autorittii Bisericii sau lui Dumnezeu. Au afirmat, mai mult dect att, c cei care mprtsesc o viziune traditionalreligioas asupra vietii sunt un obstacol n calea progresului uman si ratiunii. Credeau c ratiunea
60

secular este singura necesitate pentru cunoastere si progres. Gndirea omeneasc, nu Dumnezeu ar constitui astfel o temelie suficient de 'progresist' pentru societatea viitorului. Reformatorii au respins Sfnta Traditie din vechime a Bisericii, nlocuind-o cu sloganul 'Sola Scriptura !', au spus c nu au nevoie de nici o traditie pentru interpretarea Scripturilor, afirmnd c dac omul se foloseste de ratiune, Biblia se explic de la sine. Filosofii Iluministi au dus mai departe ideile Reformatorilor - respingnd nu numai Biserica istoric, slujirea liturgic, Sfintele Taine, sacramentele si Sfnta Traditie, ci si Biblia nssi. Tot ce le-a rmas a fost credinta Reformatorilor n puterea intuitiv a omului de a interpreta marile taine ale vietii fr nici un ajutor exterior. Ei aveau s reduc sloganul Reformatorilor 'Sola Scriptura' la numai 'Sola!' Marchizul de Condorcet, prieten si truditor cu Voltaire n via Iluminismului a scris acest sumar celebru al principalului crez Iluminist: "Am fost martorii evolutiei unei noi doctrine care urmeaz s dea lovitura final structurii descompuse a prejudectii [religioase]: este nssi ideea perfectibilittii nelimitate a speciei umane[2]." O astfel de afirmatie pare, la prima vedere a fi la polul opus celor cinci puncte ale Calvinismului. Dar cu drumul pavat de ctre scolastici pentru impulsul irational al reductionismului, cu Dumnezeu 'explicat' de ctre Reformatori, cu unitatea sacramental a Bisericii sfrmat de ctre calvinisti, cu 'Dumnezeul' Consilului de la Dort prezentat drept un monstru capricios, ideile lui Condorcet aveau s marcheze, n mod firesc, urmtoarea etap. Daca realitatea a putut fi redus la un simplu joc al selectiei predestinate - supravietuirea celor puternici alesi de Dumnezeu - de ce nu am renunta la serviciile unui zeu care ncepea s semene cu un demon pe zi ce trece? De ce nu am alege un om care s domneasca peste un paradis creat de el? Si de ce nu am inventa o ntreag lume, mntuind omenirea prin art, inginerie social si stiint, nicidecum prin rennoire spiritual?

[1] Vechiul Regim si Revolutia francez, trad. Stuart Gilbert (Machester, 1955), p. 178. [2] Marchizul de Condorcet, Schit pentru o viziune istoric a mintii omenesti (Paris, 1933).

Capitolul 7 UMANISMUL AMERICAN Ideile filosofilor iluministi s-au rspndit n Lumea Nou la fel ca n ntreaga Europ.[1] Thomas Jefferson, Thomas Paine, Benjamin Franklin si multi alti ctitori ai Americii au fost profund influentati de noua credint Protestant-Iluminist n ratiunea omeneasc, att de bine exprimat de Condorcet. Idea perfectibilittii nelimitate a speciei omenesti, nu crestinismul istoric, a fost ideologia predominant a experimentului american.[2] Deoarece n zorii istoriei americane tranzitia de la credinta crestin la materialismul secular nu se definitivase, unii din ctitorii americani continuau s-si nzorzoneze discursurile si scrierile cu referiri, adesea personale si fervente la ideile si nvttura crestin. Cu toate acestea, asa cum istoria noastr ulterioar avea s-o arate din plin, natiunea format pe temelia asezat de ei este una agresiv secular ce se opunea acum aproape fiecrei nvtturi morale, ierarhice si sacramentale din Biserica istoric.
61

De la nceputul istoriei americane, influenta a dou forte secularizante anti-crestine avea s modeleze etosul american.[3] Prima se regseste n teologia Puritanismului calvin bazat pe dublul stlp ideologic al fatalismului augustinian si 'Sola Scriptura', ostil traditiei bisericesti, slujirii liturgice, icoanelor, episcopilor, sacramentelor si, la fel de bine, printilor si regilor mpotriva crora Puritanii s-au revoltat n politic. A doua fort anti-crestin avea s fie modelat de cei ca Jefferson, care, fr retineri, au preluat ideile Iluminismului european si s-au strduit s le aplice documentelor fundamentale ale Americii n uriase doze utopice, umaniste. Conceptul calvin al 'alesilor' a fost convenabil secularizat de ctitorii americani si extins sistemelor politice prin care o natiune putea s devin 'aleas'. Astfel c primii americani, att Puritanii ct si umanistii din Iluminism s-au considerat cetteni ai unei natiuni alese - oameni ai legmntului - o 'cetate de pe colin'.[4] n timp ce a devenit complet secularizat, America Protestant a pstrat totusi un anumit atasament fat de o form de 'crestinism' diluat, comod si usor acceptabil de societate.[5] Americanii au respins formele si mai crude ale bigotismului anti-religios manifestat de filosofii iluministi francezi, multi dintre ei stnd la o parte si aplaudnd decapitarea si persecutarea attor si attor preoti n timpul revolutiei franceze.[6] Cu toate acestea, umanistii americani au adoptat cu entuziasm elemente utopice din gndirea iluminist si din curentul romantic ce i-a urmat. America, credeau ei, urma s fie 'un nou paradis, un nou Canaan [care] l va depsi pe primul', asa cum poetul laureat al Revolutiei franceze, Philip Freneau, a scris n poemul su Gloria Americii.[7] Noua constiint american proslvit de Freneau avea s fie odrasla iluminismului francez, nu a Bisericii istorice.[8] Orict de secular era n esent, aceast constiint era strbtut de o viziune utopic de o intensitate religioas. Acest vis utopic a fost, involuntar, mbinat cu aspectul milenar al Protestantismului si cu determinismul fatalist al lui Calvin, permitndu-le astfel americanilor s mbine n mod convenabil, ceea ce istoricul Page Smith numea: 'asteptrile utopice lumesti si dogma crestin'[9] Tot mai mult n noua 'utopie' american, pcatul a ncetat s fie considerat drept cauz a crizei morale a oamenilor, iar 'progresul materialist' - si n cele din urm cel economic - avea s fie idolatrizat tot mai mult, devenind noul 'Dumnezeu' care va salva poporul american 'ales' nu de pcat, ci de napoiere politic si economic.[10] S-a ajuns s se cread c prosperitatea va duce la buntate fr s mai fie nevoie s se ia n ecuatie problema pcatului sau a cintei. Educatia, belsugul economic, indicii de crestere continu, vor crea un mediu att de plcut nct nu va mai fi nevoie de cint de vreme ce oamenii educati, bine hrniti, democratic reprezentati vor fi prea fericiti pentru a se angaja ntr-un mod de comportament anti-social sau auto-distructiv.[11] Cu alte cuvinte, virtutea si buntatea vor fi inventate din nimic, fr ajutorul nici unei Sfinte Traditii demodate. Foarte rar n moralismul agresiv al noului lexicon al ambitiei americane se poate deslusi un ecou din Biserica primar, care nvtase c nebunia bogtiilor si a prerii de sine sunt rdcinile rului, c liberul arbitru si libera alegere ne fac moral rspunztori pentru actiunile noastre, nu numai n fata oamenilor, dar si n fata lui Dumnezeu. De asemenea, c Dumnezeu doreste s fim fr pcat si s ne iubim aproapele ca pe noi nsine. Si mai putin au nteles ctitorii utopici desertciunea ideii potrivit creia prin propriile noastre eforturi, si cu att mai putin printr-un sistem politic secular, putem furi raiul pe pmnt prin cstig material, inginerie social sau printr-o politic de dreapta. Nu se stie cine i-a influentat pe ctitorii umanisti americani, ns oricine ar fi fost, era departe de spiritul Printelui desertului Sf. Ioan Casian, care n sec. IV scria: "O norm sigur pentru stpnirea de sine, transmis de ctre Printi, este aceasta: opreste-te de la mncat ct esti nc flmnd si nu continu pn te-ai sturat. Cnd Apostolul a spus: 'mbrcati-v n Domnul Iisus Hristos si grija de trup s nu o faceti spre pofte', el nu ne-a interzis s ne satisfacem nevoile vietii, ci ne-a prevenit mpotriva lcomiei, egoismului si trufiei"[12]
62

Att printele (Protestantismul), odrasla (Iluminismul) si derivata sa (miscarea Romantic) dominau gndirea american de la nceputuri strbtut de un climat de rzvrtire mpotriva Sfintei Traditii, sacramentelor, ierarhiei, spiritului comunitar, structurilor patriarhale, nvtturii Bisericii istorice, cintei pentru lcomie si egoism si, n cele din urm, mpotriva lui Dumnezeu. mi pare c n esent Protestantismul american a ajuns s afirme c nu exist nici o alt autoritate n afara individului. Luther si Calvin au contestat cu succes Biserica Roman Apusean, inventnd o nou teologie individualist. Individul, n ntelegerea Protestantilor americani de sec. XVIII-XX putea s ridice vlul de pe Sfnta Sfintelor si s aplice metode de exegez biblic, reductioniste si subiective de tip calvin, tuturor problemelor vietii.[13] La urma urmei, Zwingli declarase c mprtsania Bisericii istorice este o fraud, Consilul din Dort descoperise c taina relatiei lui Dumnezeu cu omul poate fi explicat (si chiar redus) la cele cinci puncte ale Calvinismului si, recent, Credinta avea s fie redus si ea la nivelul 'crestinismului rational' al Unitaristilor. 'Experienta nasterii din nou' individualizat si subiectiv a cultelor de sec. XIX avea s renunte la nevoia esential de Botez, Spovedanie si mprtsanie, de vreme ce experienta crestin a devenit o 'cunoastere a lui Iisus ca mntuitor personal'. n sfrsit, n secolul nostru psihologia a explicat si nlocuit spiritualitatea, asa cum solutiile politice la problemele morale au nlocuit chemarea traditional-crestin la cint. n cele din urm, rationalismul Protestantismului augustiniano-calvinist, combinat cu utopica dependent american de progres material avea s devin adevrata religie n America. Fat de Biserica sacramental-apostolic din vechime, aceast nou 'religie' este n ntregime un fenomen inventat, secularizat. Orict de elaborat ar fi n subtilittile sale eclesiastice, el avea s devin complet relativist - un produs al vremii sale rupt de orice continuitate de sens cu Biserica istoric, sacramental-liturgic.[14] Gnditorul Ortodox Pr. Thomas Hopko scrie: "Referirile la doctrina si practica religioas din America sunt [acum] strine de ceea ce este adevrat sau fals, bine sau ru, cu sau fr rost. Aceste referiri privesc, aproape fr exceptie, doar ceea ce este modern sau napoiat"[15]

[1] "Americanii au adoptat cu entuziasm elementele utopice din gndirea iluminist. Ei credeau c este posibil s construiesti o societate mai mult sau mai putin perfect" Page Smith, Formarea Americii: O istorie popular a Americii, vol. 3 (New York, 1989), p. 36. [2] "Gsimteme majore ale noii constiinte americane - noua viziune utopic, o efervescent democratic aproape religioas n intensitateDe aceea adesea nu era clar dac 'noul Ierusalim' a fost un oras secular populat de muritorisau nsusi paradisul terestruo utopie creat cu un minim ajutor de la Cel Atotputernic." Ibid. p. 37. [3] "Probabil c elementul crucial ce a favorizat absorbtia Iluminismului de ctre majoritatea Protestantismului american a fost idea c societatea omeneasc poate fi perfectionatAcel amestec curios de evlavie si utopism milenar ce avea s se dezvolte n Statele Unite." Ibid. pp. 319323. [4] "Activittile practice ale americanilor n primul deceniu al tinerei natiuni au fost n mare parte dictate defelul n care constiinta crestin-clasic se erodatransformndu-se ntr-o constiinta secular-democraticCalvina lansat teoria predestinrii. Dumnezeu a decis care suflete vor fi mntuite si care pierdute si nimeni nu se poate sustrage voii Sale." Ibid. pp. 310-311. [5] "Notiunea de Dumnezeu a fost aproape universal acceptat. Hristos a fost considerat un om ntelept si bunnvttorul moral absolutBenjamin Franklin, Benjamin Rush si John Adams sunt cteva repere utile pentru a observa schimbrile din doctrina crestindin perioada [american veche]. 'Principiile de baz' [ale lui Franklin] ncercau sustinut s descrieun crestinism 'rational'Nici o referire la Hristos - Fiul, sau la Sfntul Duh. Dincolo de aparente, se
63

poate distinge n teologia lui Franklin notiunea c fiecare si poate inventa religia dup propriile sale mofturi." Ibid. pp. 315-317. [6] "Spiritul anti-religios al vremii a avut diferite consecinte, dar mi pare c ceea ce i-a mnat pe francezi s comit astfel de excese fr precedent [a fost c]si-au scos religia din sufletFerm convinsi de perfectibilitatea omului, ei credeau n virtutea sa nnscutArtau acea arogant ncredere n sine ce adesea duce la dezastruAveau o credint fanatic n vocatia lor - aceea de a transforma de la rdcin sistemul socialAcest idealism pasionat avea s fie de fapto nou religieAstfel c atacul lor mpotriva ntregii credinte religioase [traditionale] avea s aib urmri dezastruoase...Att institutiile religioase ct si ntregul sistem de guvernmnt au ajuns ntr-o stare critic, astfel c mintile oamenilor au fost tulburate cu totuln-au mai stiut n ce s cread si nici unde s se opreasc." Alexis de Tocqueville, Vechiul Regim si Revolutia francez, trad. Stuart Gilbert (Manchester, Anglia, 1955), pp. 177-178. [7] Schit pentru o viziune istoric a mintii omenesti (Paris, 1933, trad. Morag). [8] "Adams nsusi a fost cu sigurant odrasla Iluminismului" Page Smith, Formarea Americii, p. 321. [9] Ibid. p. 37 [10] Rush scria cu plcere despre 'progresul ratiunii si liberttii'El vedea n acestea 'preludiile unei glorioase beatitudini'. Ceea ce concepuse ca miscare menit s aduc 'libertatea ntregii lumi' vaaduce ceva mai mult dect attmntuirea ntregii omeniri'. Ibid. p. 318. [11] "ntr-o scrisoare ctre JeffersonAdams l-a asigurat pe Presedinte c 'trufasii opresori ai Pmntului vor fi nimiciti si acele clase sociale care fuseser victimele furiei lorse vor bucura de pace si sigurant n vecii vecilor." Ibid. p. 323. [12] Filocalia, vol. 1: Despre cele opt vicii (Londra, 1979), p. 74. [13] "Multi din Noua Anglie au fost n asentimentul lui Abigail Adams care se sturase de predici 'n care nu putea s cread'. Ea a dorit s aud 'bunul simt liberaladevrata evlavie fr entuziasm, piosenie fr grimas si religie aplicat unui sistem rational." Astfel c John si Abigail au devenit Unitarieni. Sute si, mai apoi, mii din confratii lor din Noua Anglie i-au urmat n noua denominatie ce avea s devin curnd cunoscut sub numele de biserica 'crestinismul rational'". Page Smith, O istorie popular a Americii, vol. 3 Formarea Americii, p. 324. [14] "Considerm c aceast fragmentare (ce avea s continue la nesfrsit) este pluralismul religios american. John Adams a vzut n ea o evolutie secular. Din punct de vedere sociologic aceasta arat c este ntotdeauna posibil de gsit o nou variant a credintei crestine care s satisfac nevoile fiecrui grupntr-adevr, curnd avea s devin limpede c unul din 'drepturile' americanilor era s inventeze noi religii atunci cnd se simt cluziti de spirit". Ibid. p. 324. [15] Thomas Hopko, Atotputenicia lui Dumnezeu (Crestwood, 1982), p. 152.

Abandonul ratiunii Dup ce s-au adpat din plin la fntna scepticismului, cei care au abandonat nvttura profetilor, a lui Hristos nsusi, a Apostolilor au nceput s conteste pn si propriile lor ipoteze Iluministe. Rationalismul a nceput s se autodigere. Mostenitorii Iluminsmului au nceput s-si pun la
64

ndoial credinta n ratiune, care nlocuise credinta traditional n dogma crestin.[1] De exemplu, filosoful elvetian Jean Jaques Rousseau a nvtat c adevrul este nconjurat de un ocean de relativism. n conceptia lui, omenirea, pentru a fi 'salvat', trebuie s abandoneze civilizatia bazat pe ratiune si s se ntoarc la 'natur' De fapt, alternativa gsit de Rousseau la Sfnta Traditie si civilizatie crestin, cunoscut sub numele de Romantism, avea s fie nici mai mult nici mai putin dect o parodie a ei. n opinia lui Rousseau omenirea trebuia s fie salvat nu de pcat, ci de constrngerile civilizatiei iudeocrestine. Astfel intuitia 'primar', irational, sentimentul si experienta subiectiv aveau s fie ntelese de ctre Romantici ca valori pozitive, iar ratiunea, mrturiile empirice, spiritualitatea sacramental- crestin sau descoperirea stiintific aveau s fie contestate.[2] Aceast filosofie anticrestin n care alegerea, libertatea si autonomia individual erau ridicate n slvi continu s modeleze prezentul nostru hedonist.[3] Iluminismul si-a dat singur demisia. Acum cnd scepticismul e din nou rege, n care pn si zeul ratiunii e ridiculizat, zeflemitorii sunt cei zeflemiti. Secularismul extrem al Iluminismului, rationalismul si cinismul su, ncrederea sa n stiint si n progresul material, i-a determinat pe unii ca Rosseau s propovduiasc ntoarcerea omenirii la ideile mistice, cvasi-religioase. Dar aceast ntoarcere la misticism a erei moderne de secol XVIII-XIX preconizat de Rousseau, nu era nici pe departe si o ntoarcere la Sfnta Traditie a Ortodoxiei nrdcinate n Hristosul istoric. Ceea ce si propunea miscarea Romantic a lui Rousseau era o ridicare n slvi gratuit a irationalittii, a sentimentului si intuitiei. Ceea ce se proslvea era de fapt instinctul uman primar, nu Dumnezeul lui Avraam. Miscarea Romantic a ajuns o copie pervers a Calvinismului. Omenirea a devenit centrul universului. Dac n Calvinism oamenii erau total depravati, n Romantism ei erau cu totul buni. Pentru Romantici o ciudat nou credint religioas n vointa oamenilor a devenit reper de moralitate. S-a ajuns s se cread c democratia poate exista independent de filosofia moralei crestine si de valorile religioase absolute iudeo-crestine care definiser demnitatea omului vreme de milenii.4 'Vointa oamenilor' a nlocuit ceea ce cndva era Legea lui Dumnezeu, ca principiu cluzitor al istoriei omenirii n lexiconul miscrii seculare Romantice. n America aceast idee avea s fie dezvoltat de cei care au dat Constitutiei americane respectul rezervat cndva doar Sfintei Traditii. Astfel, dac ceva era considerat constitutional sau legal, se bucura de aceeasi apreciere moral care fusese cndva acordat doar nvtturilor ce reprezentau adevrul apostolic. Abandonarea traditiei, ierarhiei si chiar conceptului fundamental religios de civilizatie comunitar, de ctre miscarea Romantic, n favoarea diferitelor forme de individualism si gseste ecou n chemrile feministe din secolul XX la abandonarea a ceea ce este considerat a fi 'rationalitate masculin' n favoarea asa-zisei intuitii feminine. Se regseste de asemenea n experimentele feministe ale 'noilor structuri familiale' de cmine cu un singur printe sau n 'printii' homosexuali care nlocuiesc familiile traditionale, n brbatii 'emancipati' care si abandoneaz copiii minori, n abandonarea valorilor estetice din art n favoarea propagandei politice.5 Deconstructivismul literar, expresia final a stilului intuitiv de 'simtire' a lumii preconizat de miscarea Romantic, a mers att de departe, nct a contestat nssi idea potrivit creia cuvintele pot avea un sens rational nteles de toat lumea.6 Ironia face c, desi Sfnta Traditie a fost mai nti respins n numele ratiunii, att de ctre Reformatori, ct si de filosofii Iluminismului, n ziua de azi trim ntr-un climat de irationalitate n care, pn si n universitti, gsim dovada abandonrii materiilor traditionale n favoarea culturii dogmatice anti-ratiune, post-Iluminist si post-Romantic. Totul n jurul nostru este dovada postmodern c rationalismul Protestanto-Iluminist a esuat, ca s-a autodevorat. La fel cum Protestantismul initial esuase n a reforma Biserica Roman Apusean, dizolvndu-se n nenumrate denominatii schismatice care aveau sa se auto-distrug, tot asa credinta n ratiune, care ar fi trebuit s nlocuiasc crestinismul, a fost nlocuit de credinta n irationalitate. Acum avem
65

cursuri universitare despre magia de tip 'New Age' si diferite studii oculte, despre rituri de fertilitate si zeitti pgne, despre 'stilurile de viat' homosexuale sau feministe, toate acestea nefiind predate ca istorie sau stiint, ci ca 'stiluri de viat alternative'.7 Vedem cum intelectualul occidental a parcurs un cerc complet. Vitraliile zdrobite n bisericile din Geneva, Zurich, Amsterdam si n alte prti, au fost mai nti nlocuite de sticla ratiunii reductioniste calvine, care la rndul ei a fost zdrobit si nlocuit de vidul aspru al rationalismului pur secular. Cu toate acestea, oamenii rmnnd ceea ce sunt - fpturi spirituale, sacramentale aceast stare de lucruri nu a putut s dureze. Vidul spiritual creat de secularismul reductionist Protestanto-Iluminist avea s fie umplut, iar 'vitraliile' de mister si spiritualitate aveau s fie, la rndul lor, restaurate. Dar noile imagini mistice n aceste ferestre nu mai sunt crestine, ci pe de-antregul pgne.8 Strnepotii utopici, deterministi, secularizati ai lui Martin Luther, Jean Calvin, Jean Jaques Rousseau si Thomas Jefferson si triesc veacul din plin. Mostenitorii vijeliei ProtestantoIluministe si-au furit o natiune aparte n ceea ce a mai rmas din cultura occidental. Au declarat rzboi pn si ultimelor rmsite din Sfnta Traditie. Ei sunt cei care au ntretinut starea de rzboi cultural pn la ultimele sale consecinte. Acest 'rzboi' al ideilor este ndreptat mpotriva noastr si a politizat tot mai mult viata. A nlocuit nvtturile Sfintei Traditii cu noi dogme ale fundamentalismului academic secular, irationalittii si pretentiilor egoiste de mplinire personal nelimitat. Grupuri de interes special prolifereaz continuu si un nou tribalism rzbate acum n societatea american. Diferite forme de neo-pgnism sunt acum n floare, de felul miscrii feministe cu nchinarea la zeittile sale pgne si sacrificiile de prunci n fata zeului 'sinelui' prin avort.9

[1] Astfel a descris Herbert Schlossberg "ntoarcerea culturii occidentale la trecutul ei pgn"Herbert Schlossberg, Idoli de distrus (Nashville, 1983), p. 268. [2] Strigtul lui Rousseau a fost: "napoi la natur!" [3] "Dintre toate interpretrile derutante ale acestei ere complexe, putine sunt mai confuze dect aceea, frecvent ntlnit, potrivit creia secularismul nseamn nlocuirea unei viziuni religioase despre lume cu o viziune nereligioasCaracterul religios al ideilor omenestieste universal mult ludatul proces de secularizare presupune nflorirea religiilor anti-crestine" Herbert Schlossberg, Idoli de distrus (Nashville, 1983), p. 273. 4 "Umanismul a devenit cea mai mesianicreligie occidentalTrebuie precizatc ceea ce este considerat a fi o lupt ntre ce tine de religios si ce tine de secular, este n realitate o lupt ntre religii." Ibid. pp. 273-275. 5 Peter Shaw, Rzboi mpotriva intelectului (Iowa City, 1989), pp. 67-88. 6 Atitudinile deconstructiviste, n special scepticismul manifestat fat de existenta oricrei cunoasteri competente si nlocuirea rationalittii de ctre subiectivism, sau rspndit dincolo de teoria literar, n practic orice tip de studiu literar." Ibid. p. 64 7 "Subiectele referitoare la sex si magie sunt acum n mare vog n universitti", scrie Peter J. Leithart n First Things, septembrie 1991. 8 vezi William Kilpatrick, De ce Johnny nu poate s deosebeasc binele de ru, pp. 103-104, pentru un studiu despre felul n care miscarea Romantic a afectat educatia modern din America, ducnd la renasterea pgnismului n Apus. 9 "Astfel propaganda social si politic este deghizat n cercetare social." Herbert Schlossberg, Idoli de distrus, p. 152.

66

Concluzie Intelectualitatea modern este n mare parte produsul Reformei si al miscrilor IluministRomantice. Revolta mpotriva istoriei continu si n ziua de azi, dar acum ea se duce mpotriva culturii care i-a dat nastere. Intelectualii zilelor noastre si-au trdat 'Dumnezeul' de ieri, ratiunea, care ar fi dorit s nlocuiasc ceea ce se credea c tine de 'superstitiile' credintei crestine, cu idei 'iluminate'. n loc s ofere o alternativ pentru crestinism, ei venereaz acum nssi ndoiala, abandonndu-si idealurile mrete n favoarea unor programe egoiste de mplinire de sine.[1] [1] "Recent, behavioristii din departamentele de psihologie ale universittilor au fost constrnsi s fac loc diverselor forme de psihologie a 'sinelui', asa cum le numeste Paul Witz, care pun accentul pe satisfactiile emotionale si tririle mistice supranumite si religioase. Prin toate acestea domeniul irational este nu doar tolerat ci si cultivat ca fiind benefic. Vezi Paul Witz, Psihologia ca religie: cultul proslvirii sinelui (Grand Rapids, 1977) citat n Herbert Schlossberg, Idoli de distrus, pp. 159-160.

Capitolul 8 DILEMA PROTESTANT Dilema Protestant este mprtsit de toti revolutionarii care descoper c, dup ce au rsturnat vechiul regim, constructia 'noii societti' pe ruinele celei vechi ridic mai multe probleme dect crezuser la nceput. Dilema Protestant a fost anticipat de ceea ce se petrecuse n perioada de nceput a Reformei Europene. Grupuri moderat revolutionare au devenit extremiste care, la rndul lor, au devenit radical separatiste. Acestea din urm i-au denuntat pe Reformatorii initiali de colaborare cu vechiul regim. Fragmentarea continu a fcut ca Protestantismul, potrivit Profesorului de sociologie Steve Bruce de la Queen's University, Belfast, s fie, involuntar, forta principal care a generat secularizarea culturii Apusene: "Ceea ce a fost doar rareori explorateste rolul jucat de Protestantism n prbusirea sa. n mod special se trece prea usor cu vederea peste consecintele organizationale pe care ideile-cheie ale Reformei le-au declansat."[1] mi pare c odraslele filosofice ale Protestantismului au fost zmislite cnd crestinii din Apus au nceput s fie atrasi, mai nti de rebeliunea mpotriva Sfintei Traditii, pentru ca apoi s cocheteze cu puterea politic si lcomia materialist. n ultimele pagini din Institutiile sale Calvin scria:
67

"Departe de mine gndul de a interzice [supusilor Regelui] s-si fac datoria [revolutia]nct afirm c dac ar ndrzni s pactizeze cu regii n oprimarea oamenilor, o astfel de conspiratie ar reflecta cea mai cras perfidie, deoarece nseal fraudulos libertatea oamenilor din rndurile crora au fost alesi pentru a conduce n numele Domnului."[2] Aici, n chiar acest pasaj, trebuie cutat cauza sentimentelor revolutionare ale Protestantilor evlaviosi din Noua Anglie ce aveau s duc la sngeroasa Revolutie American, la cteva generatii dup ce Calvin si-a publicat Institutiile sale.[3] n zelul revolutionar, Protestant, al lui Calvin trebuie, de asemenea, cutat inspiratia partial a filosofilor Iluminismului care si-au fcut un titlu de glorie din a contesta ntreaga autoritate, ierarhie si rnduial din societatea omeneasc.[4] Calvin ar rmne uimit dac ar vedea cum au degenerat acum ideile sale teologice si politice. Fapt e c ceea ce el ncepuse dintr-un impuls individualist, revolutionar, n Geneva teocratic avea s capete un alt nteles n America secolului XX, ducnd n cele din urm la subminarea principiilor pentru care el a luptat.[5] Logica schismei ce avea s determine o fragmentare continu n interiorul crestinttii, avea s duc, inevitabil, la secularizare. Asa cum scrie filosoful Steve Bruce: "O dat ce admiti o varietate de ci spre adevr [prin divizarea crestinismului n mii de denominatii, fiecare pretinznd c este 'biserica'] esti pe cale s accepti totodat dreptul de a gresi, iar idea unei biserici universale [sau a unui adevr universal] este astfel respins."[6] [1] Steve Bruce, Casa destrmat: Protestantism, Schism si secularizare, p. 1. [2] Jean Calvin, Institutiile, vol. XX, 10-23, CB 8. [3] "Prima editie a Institutiilor lui Calvin avea s fie considerat drept Summa [Teologic] ProtestantIstoria, pentru Calvin, a fost teatrul judectii lui DumnezeuPlanul lui Dumnezeu propovduia Calvin - a fost neclintitcei alesi erau predestinati de Dumnezeu s-I mplineasc planul [istoric revolutionar]." E. Digby Baltzell, Bostonul Puritan si Philadelphia Quakerilor, p. 63. [4] "Conceptele filosofice ale secolului XVIII au stat, pe bun dreptate, la temelia Revolutiei" Alexis de Toqueville, Vechiul Regim si Revolutia francez, trad. Stuart Gilbert, p. 37. [5] "Scriitori ca Michael Waltzer au vzut n Calvinisti si Puritani pe Bolsevicii Reformei." E. Digby Balzell, Bostonul Puritan si Philadelphia Quakerilor, p. 65. [6] Steve Bruce, Casa destrmat, p. 3.

Involutia Orict ar tnji conservatorii Protestanti dup rennoirea 'valorilor traditionale' si orict ar deplnge anarhia moral din vremea noastr, ei nu mai pot face fat crescndei involutii sociale generate cu concursul strmosilor lor rebeli. Si aceasta din pricin c au respins conceptul unei Biserici autoritar-istorice, cu unitatea sa crestin centrat pe slujirea sacramental, Sfnta Traditie si succesiunea apostolic. Protestantii au pierdut de sub control procesul subiectivei interpretri biblice. Iar aceasta a dat nastere unei nesfrsite cercetri rationaliste de tip modern.[1] Religia Protestant pare s fie redus
68

la dimensiunile nc unei forme de relativism monolitic.[2] Spiritul revolutionar Protestant din cultura noastr si rsturnarea culturilor traditionale de autoritate pe toate fronturile este rodul acelor idei filosofice care au dus la revolutia francez, american si chiar la cea rus.[3] Asa cum scrie Charlotte Allen: "Nu cu mult timp n urm, n secolul XVI, Reformatorii Protestanti descopereau cau 'semnat vnt'. Dup ruptura de Roma, nimic nu a mai putut opri nmultirea sectelor Protestante, unele dintre ele cu mult mai milenariste, mai utopice sau mai radical egalitariste dect si-ar fi nchipuit Luther nsusiDoctrina Lutheran a celor 'dou mprtii' separnd riguros sferele autorittii eclesiastice si seculare, a dus n cele din urm la secularizarea complet a societtii occidentale, la privatizarea religiei si la deplasarea sacrului n afara vietii de fiecare zi. Nu e o ntmplare c Protestantii au fost primii crestini Apuseni care si-au pierdut n mas credinta, robiti de ritmurile vremurilor moderne"[4] Revolta lui Martin Luther mpotriva autorittii Bisericii Romane a nceput dintr-un spirit de reform. El nu a dorit s inventeze o nou religie, dorind numai s purifice Biserica Roman si s gseasc o modalitate prin care credinta s fie mai accesibil. Reinterpretarea Messei Romano-Catolice (devenit 'Cin a Domnului') avea s marcheze punctul de cotitur stabilit de Luther n eforturile sale de distantare fat de traditia liturgic a Bisericii istorice. Asa cum am vzut, alti Reformatori (precum Zwingli) au mers chiar mai departe, reducnd Cina Domnului la un simbol, pe ct de putin practicat, pe att de putin nteles.[5] Reformatii au nlocuit Biserica vizibil si ierarhia ei format din episcopi si preoti, cu asa-zisa biseric invizibil, o asociatie larg format din toti cei care si spun crestini. Punnd accentul doar pe credint si pe Biblie, Luther a deschis portile democratizrii 'preotiei tuturor credinciosilor', un ideal egalitarist pe care Reforma radical avea s-l dezvolte n proportii uriase, strine de intentiile lui Luther. Astfel avea s se nasc primul impuls al pluralismului modern, o dat cu alunecarea spre babilonia denominational a diversittii, ce avea s culmineze cu relativismul moral general din vremea noastr.[6] Tendinta Protestantismului de a duce la secularizare prin chiar propria sa anarhie teologic este remarcat si de James Joll: "Sunt miscri [precum Protestantismul] n istoria tuturor religiilor care resping ntreaga autoritate, temporal sau spiritual, pretinznd libertate absolut de actiune potrivit Luminii Interioare."[7] Luther pare s fi avut 'entuziasmul ingenios al unui anarhist'.[8] Cu elanul su artat fat de pietism si de interpretarea individual a Bibliei, el avea s deschid portile miscrii Anabaptiste, care a nlocuit autoritatea sacramentelor si Biblia nssi, cu o nou si extrem de individualist religie.[9]

[1] "n Protestantismul american, sau n amintirea pesimist-calvin a pcatului punnd stpnire pe omviata crestinului n Biseric nu participa la viata lui Dumnezeu. Astfel c att n tabra 'neo-ortodox' ct si n cea 'liberal' a Protestantismului multi trateaz cu indiferent principiul crestin de baz: a fost Hristos Dumnezeu sau nu, a fost nvierea Sa un fapt istoric sau nu. Si atunci nu ne mai rmne dect s ne ntrebm: ce a mai rmas din sinteza biblic si patristic, din crestinism n general." John Meyendorff, Universalitate si Biseric, p. 81. [2] "Rezultatul [fragmentrii denominatiilor Protestante] a fost tipul de om care a nvtat s triascprin voia sa. El s-a dovedit capabil s formeze nesfrsite combinatii si permutri politice, sociale si religioase. La fel ca molecula de ADN [noul Protestant american] circul cu o vitez si o usurint uluitoare. ntr-o viat de om, o astfel de persoan ar putea face cteva cariere schimbndu-si religia cu usurinta cu care-si schimb slujba." Page Smith, Formarea Americii, vol. 3, p. 325.
69

[3] "Iluminismul a adaptat notiunea crestin de perfectiune atins n numai veacul de apoi, aplicnd-o existentei pmntene a omului." Ibid. p. 316. [4] Charlotte Allen, "Etosul Protestant: O recapitulare", First Things, sept. 1992, p. 48. [5] Vezi Steven Ozment, Protestantii: Nasterea Revolutiilor (New York, 1992), un studiu cuprinztor asupra consecintelor secularizante neintentionate ale Protestantismului. [6] "Acele contestri au venit mai ales din aripa stng a Reformei, care, asa cum a numit-o exegetul ei de frunte, nu a fost 'reforma',ci 'o ruptur radical de institutiile si teologiile existente' (Williams [1962] 846). n multe privinte acea ruptur avea s fie o anticipare a criticilor Ortodoxiei si succesiunii apostolice care au venit mai trziu din partea gndirii moderne, n secolele XVIII, XIX si XX, astfel c adevratele implicatii ale acestor contestri nu au iesit n evident pn mult mai trziu." Jaroslav Pelikan, Traditia crestin, vol. 4, p. 305. [7] James Joll, Anarhisti (New York, 1978), p. 18. [8] R. H. Tawney, Religia si aparitia capitalismului, citat de E. Digby Balzell, Bostonul Puritan si Philadephia Quakerilor, p. 69. [9] "Indiferenta lui Luther fat de chestiunile traditionale ale structurii bisericestii-a nlesnit pe urmasii si s se obisnuiasc cu sisteme de organizare eclesiastic variind de la biseric de stat pn la biserica liber, de la episcopatul istoric pn la congregatie." Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si a Dogmei, p. 313.

Anarhia Anabaptist nc de la nceputurile sale, Protestantismul a inventat dou traditii adverse. Una din ele urma s reformeze Biserica Roman. A doua este nsusi spiritul anarhei iconoclaste reprezentat de Anabaptisti si, mai trziu, de Quakeri si sute de alte secte derivate, care au respins majoritatea formelor de contract social, responsabilitate si chiar guvernare civic. Pentru Anabaptisti Hristos era marele mntuitor, marele salvator de tip Lenin-Mao al tuturor timpurilor, nu ntemeietorul institutiei sacramental-istorice cunoscut sub numele de Biseric. Diferite secte anabaptiste au cutat s se rentoarc la ceea ce credeau c este 'crestinismul primar', lund Predica de pe Munte din contextul Scripturii si aplicnd-o ntr-o manier subiectiv. Au devenit astfel niste perfectionisti evlaviosi care, precum Calvin, au respins orice podoab, butura si orice form de distractie. Erau adeptii egalitarismului ntr-un fel aproape comunist, retrgnduse n comunittile lor 'sfinte', izolate de lume.[1] Lumea, credeau Anabaptistii, era incorigibil - cu totul rea - si va rmne asa pn la A Doua Venire. Din perspectiva perfectionist si apocaliptic a miscrii Anabaptiste singura sperant a crestinilor era s se retrag n ghetouri formate exclusiv din convertiti care au vzut 'Lumina Interioar', s-au 'rebotezat' si au 'renscut'.[2] n Europa, n timp ce Reforma radical lua proportii, au nceput s apar tot mai multe manifestri schismatice si anarhice. De exemplu, Consiliul din Munster din 1534 a fost asaltat de un grup de Anabaptisti radicali sub conducerea lui Jan Beuckels de Leiden. Beuckels si adeptii lui au distrus primria orasului si toate documentele ce priveau datoriile si contractele juridice pentru a-si arta dispretul fat de proprietatea privat. Au ars crti si manuscrise care, n viziunea lor, reprezentau caracterul 'lumesc' necrestin, au instituit poligamia si comunismul n numele 'dragostei crestine'. Noul amalgam Anabaptist de egalitarism radical de tip comunist, combinat cu poligamie si violent, a ngrozit comunitatea Protestant moderat. De fapt, Martin Luther si alti Reformatori au urmat n mare parte traditia Romano-Catolic a mijloacelor de 'convertire' a oamenilor la cauza lor;
70

asa au convertit printi, regi, lorzi si duci iar oamenilor li s-a cerut s urmeze exemplul mai-marilor lor. Democratizarea radical a miscrii Anabaptiste a fost la fel de strin de Luther dup cum era si Catolicismului Roman. [1] "Anabaptistii au impus cu insistent autoritatea unic a Scripturii si atribuireaaceleiasi definitii de 'simbol' pentru botez, la fel cum Calvin aplicase Cinei DomnuluiLuther si Calvin iau acuzat pe Pap si pe Anabaptisti de subiectivism n aceast privintCalvin considerase c ceea ce pervertise sacramentelen rndul 'Evanghelicilor' [asa cum Anabaptistii au nceput s-si spun] se asemna cu deviatia 'papistasilor' [si era]o apostazie de la 'doctrina pur si necorupt a Sfintilor Apostoli' (Menn. Nw. Geb. [Harrison 126])" ibid. p. 315. [2] Evlavia exclusivist aproape xenofob a miscrii Anabaptiste avea s anticipeze evlavia fundamentalistilor americani n special n privinta retragerii din 'lume' si a subiectivittii credintei. Jaroslav Pelikan prezint cteva puncte din perspectiva respingerii Anabaptiste a traditiei crestine, dup cum urmeaz: "Ceea ce era cu adevrat 'apostolic' a fost transmis prin 'nvttura lui Iisus Hristos si a apostolilor' indiferent de nvttura 'tmduitorilor si a oamenilor nvtati' care au nvtat altfel 'chiar din vremea apostolilor pn n ziua de azi'. n ciuda pretinsei autoritti a 'acestor multe veacuri' a fost necesar s se gseasc 'lumina natural' a ratiunii omenesti, nu Cuvntul lui Dumnezeu, ca surs a unei astfel de traditii. [Adevrata doctrin crestin] s-a pierdut 'cu mult vreme nainte' si o dat cu ea adevrata doctrin apostolicvreme de o mie patru sute de ani [sustineau Anabaptistii] nu a existat nici biseric, nici sacrament. Adevrata biseric era un 'grup restrns de oameni' si a fost ntotdeauna o minoritate. nc de pe vremea apostolilor biserica a 'degenerat treptat', ncrezndu-se n 'fapte exterioare' dintre care'ceremoniile'si-au artat pe fat idolatriaAdevrata biseric, 'slsluit n Duh' a trebuit s se separe de 'biserica trupeasc.'" Ibid. pp. 314-317.

Revolutionarii Ca reactie la Anabaptisti si actiunile lor revolutionare, prima generatie de Protestanti Reformati, ntre care Calvin si Luther, a nceput s-si schimbe retorica initial. Dac la nceput Calvin a ndemnat la revolt mpotriva regilor si a papilor, el si alti Protestanti au nceput mai apoi s pledeze pentru respectarea status quo-ului. Protestantii au emis cteva declaratii cum ar fi cea de la Augsburg, pentru a opri haosul pe care tot ei l-au declansat. De exemplu, articolul 16 al acestei Declaratii prevede: "Toate guvernele, toate regulamentele si toate legile aprobate de ctre acestea sunt instituite si lsate de Dumnezeu." Ca rspuns la poligamia instituit de Anabaptisti, teologii Reformati au pledat n Declaratia de la Augsburg pentru ordine civic: "Cci Evanghelia nu este mpotriva familiei, ci mai degrab o protejeaz." Dar descoperirea brusc a Reformatorilor pentru nevoia de ordine civic a venit prea trziu. Revolutia Protestant nu a mai putut fi oprit, iar Luther si Calvin au fost nevoiti s recurg la fort pentru a mentine ordinea n rndul multimii. n 1536 Luther a semnat un memorandum care prevedea pedeapsa cu moartea pentru orice form de deviatie Anabaptist.[1] Iat cum schisma Protestantilor avea loc ntr-o er a tiraniei, cnd grupuri de Protestanti se devorau ntre ele mai
71

ncrncenat - si cu sigurant la fel de virulent - ca cele contestate de Luther, ca nssi ierarhia Bisericii Romano-Catolice.[2] [1] E. Digby Baltzell, Bostonul Puritan si Philadephia Quakerilor, p. 61. [2] ibid. p. 60.

Pietismul sau fuga de realitate Mult mai grave, n ceea ce priveste consecintele pentru societatea occidental, aveau s fie concluziile la care Luther a ajuns datorit fricii sale de violenta politic pe care 'Reforma' sa a generat-o. Fortat de mprejurri, Luther a ajuns la un fel de concluzie schizofrenic. n lumea secular a 'pcatului' recursul la fort este necesar n numele legii si ordinii. Cu toate acestea, n Biseric nu conteaz dect chestiunile privitoare la 'Spirit'. n consecint, Biserica trebuie s se ocupe numai de 'viata interioar'. Luther a introdus idea separrii 'vietii obisnuite' de 'viata spiritual'. Aceast separare avea s l ndreptteasc pe Luther n ncercarea sa de a se sustrage oricrei responsabilitti pentru anarhia, rzboiul si rebeliunea declansate de 'Reforma' sa. n separarea convenabil a bisericii de stat trebuie vzut nasterea pietismului Protestant, care s-a definit ca o separare a vietii n compartimente, astfel ca, ntr-un fel s fie tratate chestiunile 'lumesti', si ntr-altul 'viata spiritual'. Aproape de la nceputurile sale, Lutheranismul a ncercat s ncredinteze statului autoritatea secular si chiar bisericeasc, limitndu-se doar la a propovdui celor credinciosi.[1] Acest pietism Lutheran avea s fie o bun scuz pentru esecul miscrii Protestante de a face fat realittii exterioare anarhice pe care aceast miscare a generat-o. Si Calvin avea s cad victim problemei inerente a Protestantismului, asa cum o evidentiaz si recurgerea la violent mpotriva tuturor celor care i-au contestat caracterul sau teologia. Fr nici un corp autoritar care s modereze nentelegerile doctrinale, schismele continuau la nesfrsit. Accentund importanta Bibliei n detrimentul Bisericii istorice, Calvin avea s cad victim spiritului de rebeliune pe care l-a generat. Astfel c a nceput s vorbeasc despre nevoia unui cler educat care s interpreteze Biblia.[2] Si astfel ajungem la ironia final a Reformei: nevoia lui Calvin de a crea o nou 'traditie' teologic pentru a o nlocui pe cea veche si refugiul n pietism al lui Luther, dup reprimarea brutal a adversarilor si teologici. Retragerea Reformatorilor ntr-un autoritarism pietist ne ofer un exemplu gritor pentru contradictia inerent a Protestantismului, de simultan rebeliune mpotriva ordinii si traditiei, dublat de nevoia insistent de o nou, Protestant 'traditie'. Teoretic, Calvin a subliniat nevoia oamenilor de a ncerca s nteleag, prin ei nsisi, vointa lui Dumnezeu si de a o urma individual. n practic ns, aceast abordare 'intuitiv', la ndemna oricui, avea s duc la anarhie, astfel c a fost nevoie de o nou 'traditie Reformat' Protestant pe care oamenii s o urmeze. Confesiunile oficiale nou-instituite (Lutherane si Reformate) stau drept mrturie ncercrilor patetice ale Protestantilor de a restaura ordinea si chiar de a o impune.[3] [1] Aceasta i-a fcut pe unii Lutherani, Schliermacher de exemplu, s nvete c 'a fi un bun crestin nseamn a fi un bun german.' Aceast evlavioas filosofie a vietii avea s contribuie, dup prerea multora, la pasivitatea bisericii germane fat de ascensiunea lui Hitler la putere, si totodat s asigure baza filosofic a unor Protestanti din secolul XX, ca Billy Graham, care refuz s fac
72

orice comentariu pe chestiunea avorturilor pentru c, n chiar cuvintele lui Graham: "Eu nu propovduiesc dect Evanghelia". [2] "Schismaavea tendinta s duc la noi schisme, cci fiecare nou sect nu a fost destul de pur pentru unii care astfel s-au separat, o dat mai mult, cutnd o biseric cu adevrat pur" Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si a Dogmei, p. 86. [3] Articolul 16 din Declaratia de la Augsburg. Formula de concord, capitolul 12. Articolele eronate mpotriva Anabaptistilor. Cele 39 de Articole Anglicane despre religie, articolul 36. A doua declaratie helvetic, capitolul 30. Declaratia scotian, capitolul 24. Declaratia de le Westminster, capitolul 23 - pentru a mentiona dar o parte din corpul tot mai numeros de declaratii Lutherane si Reformate care au ncercat s restaureze ordinea n rndurile fractiunilor rebele, rzboinice, Protestante. Peter J. Leithart scrie; "Abandonnd viziunea Roman a ritualului, Reformatorii aveau s fie nevoiti s fac fat contestrilor venite din partea Anabaptistilorau ncercat s reziste logicii aparente a Anabaptistilor fr s-si abandoneze principiile de 'Sola Scriptura' si 'Sola fide'." First Things, ianuarie, 1993.

Dezastrul Dup Calvin, istoria este scena pe care Dumnezeu face parad n mod arbitrar de faptele Sale capricioase. Cu logica implacabil a teologiei sale, Calvin a nvtat c planul lui Dumnezeu este predeterminat, predestinat si de neclintit. Ctiva, 'cei alesi' au fost predestinati de ctre Dumnezeu sa-I ndeplineasc planul n vastul Su teatru care este pmntul. Toti ceilalti au fost creati special pentru a fi damnati. Calvinismul prea s lase omenirea scufundata n pcatul ei, nstrinat de Dumnezeu si nelinistit n ceea ce priveste soarta sa, condus orbeste, de aceast nstrinare si neliniste spre a ndeplini planurile predestinate ale lui Dumnezeu.[1] Realitatea Genevei lui Calvin confirm faptul c acesta nu a dorit reformarea Bisericii istorice, urmrind de fapt s inventeze el una. Calvin a organizat Geneva Protestant n asa fel nct s devin o scoal de cadre politice menit s pregteasc oameni capabili si de succes, convinsi c ei erau elita noii religii. n calitatea lor de 'alesi', aveau datoria s i cluzeasc pe oamenii mai putin stiutori ce urmau sa formeze 'noul Sion'.[2] O dat cu cutarea unei noi autoritti morale ca fort dinamic intelectual, o schimbare treptat avea s se produc: de la Sfnta Traditie spre interese academice si politice, de la etica unei moralitti neschimbtoare, mai presus de orice negociere, spre etica intelectual si etosul secular. Dilema Protestant aprut n urma abandonrii Sfintei Traditii Apusene pe de o parte, n timp ce, pe de alta era nevoie de pstrarea ordinii si a spiritului comunitar, este ilustrat expresiv de opera savantului de secol XVII, Thomas Hobbes. ntr-o er Protestant din ce in ce mai individualist si mai revolutionar, Hobbes era obsedat de nevoia societtii de autoritate, sigurant si ordine. Hobbes si altii ca el au ncercat s combat anarhia liber-cugettoare revolutionar pe care a gsit-o n universitti si n alte centre intelectuale, miscare ce nlocuia nvtaturile Bisericii istorice. Hobbes a intuit pericolul scepticismului exacerbat. n cartea sa Leviathan (1651) el scria: "Universittile au devenit pentru aceast natiune [Anglia] ceea ce calul de lemn a fost pentru troieni". Si tot acolo:

73

"Conductorii de frunte [sunt acum] ministri si gentlemeni ambitiosi, primii invidiind autoritatea episcopilor pe care i considerau mai putin educati, iar ceilalti invidiindu-i pe cei din consiliul de stat pe care i considerau mai putin ntelepti".[3] Hobbes ntelese ca Protestantismul a nlocuit pur si simplu Sfnta Traditie cu sute de noi 'traditii' fragmentate Protestante. Departe de a sugera o ntoarcere la Biserica istoric, Hobbes, nu a fcut dect s identifice alunecarea iminent spre haosul moral. Hobbes a propus diferite programe autoritare de inginerie social ca substitut pentru pierderea vechii ordini morale. Recurgerea lui Hobbes la ingineria social avea s devin metoda viitorului. [1] E. Digby Baltzell, Bostonul Puritan si Philadephia Quakerilor, p. 63. [2] ibid. p. 65. [3] Thomas Hobbes, Leviathan (Londra, 1968)

Capitolul 9 NASTEREA RELIGIEI CIVILE AMERICANE Puritanii, mergnd pe urmele lui Calvin, au pecetluit primele veacuri de istorie american cu un spirit pietist si rzboinic. Pe de alt parte, Quakerii au marcat natiunea american prin trstura aceea subiectiv, patetic - probabil echivalentul religios al miscrii Romantice a lui Jean-Jaques Rousseau, care ndemna la o ntoarcere spre natur. Quakerii au preluat si rspndit mostenirea impulsului Anabaptist spre anarhie si spre o aproape total subiectivare si privatizare a 'chemrii' spirituale date drept 'Lumin Interioar'. Din perspectiva Quakerilor nu este nevoie nici de magistrati, nici de clerul bisericii sau de orice alt form de autoritate oficial bisericeasc sau secular. Ei considerau c Dumnezeu si voia Sa pot fi gsite n mintea si inima fiecrui crestin, dup cum crede fiecare.[1] La modul ideal, fiecare credincios ar urma s fie propria sa 'Sfnt Traditie', 'episcop' sau 'preot'. Doctrina, liturghia si nvttura au fost nlocuite de constiinta personal si de intuitie, cluza lor fiind citirea subiectiv a Scripturii 'asa cum o dicteaz spiritul'. Puritanii si Quakerii, direct sau pe ci ocolite, au modelat deopotriv constiinta crestin american. Si, n timp ce se contraziceau, n aparent, asupra unor articole doctrinale, si unii si altii aveau cam aceleasi idealuri revolutionare. Att Puritanii ct si Quakerii erau anti-episcopali; contestau structurile de autoritate ale Bisericii istorice (din Canterbury, Roma sau Constantinopole); erau anti-monarhisti si negau prezenta real a lui Hristos in Taina Sfintei mprtsanii; si-au srcit modul de nchinare, rupndu-l de traditia liturgic; credeau n slujirea religioas neliturgic, la voia ntmplrii, eliberat de orice form de manifestare exterioar; respingeau si chiar dispretuiau liturghia si ritualul organizat, vesmintele preotesti, vitraliile, rugciunile scrise, crezurile apostolice si ceea ce ei numeau 'statui si icoane idolatre'. ntr-un cuvnt, att Calvinistii Puritani, ct si Quakerii erau iconoclasti convinsi, ostili fat de materie, fat de orice estetic si, n cele din urm, fat de realitatea nssi. Au creat o er a iconoclasmului american - un nou maniheism - care a redesteptat vechi erezii ce afectaser cndva si Biserica primar, asmutind carnea mpotriva spiritului si lumea creat mpotriva lui Dumnezeu.
74

Si Quakerii si Puritanii au fost de asemenea, adeptii subiectivismului. Puritanii si urmau 'chemarea', Quakerii ascultau de 'Lumina Interioar' din ei. Nici unii, nici altii n-au gsit loc n teologiile lor pentru Sfnta Traditie si, cu att mai putin, pentru succesiunea apostolic-istoric obiectiv. Si unii si altii au pretins c Biblia, nu individul, este o valoare absolut. Dar de vreme ce de individ a depins s determine ce spune Biblia, individul a devenit astfel autonom. Sfnta Traditie din vechime a fost schimbat pe mii de 'Sfinte Traditii' subiective si individualiste. n Protestantismul Puritan si de tip Quaker, chestiunea Protestant e, cum s-ar spune, la ea acas. Fr principiile cluzitoare ale Sfintei Traditii, crestinii Protestanti au recurs la diversele lor interpretri ale Scripturii. n cele din urm aveau s fie tot attea interpretri cti crestini. Puritanii au pus accentul pe rolul harului cnd se aflau n Anglia, dar au aprat faptele dup ce s-au stabilit n Lumea Nou unde aveau s devin noul stabiliment. (Astfel, Puritanii au urmat exemplul lui Luther si Calvin, ale cror decrete revolutionare au fost moderate de tulburrile civice Anabaptiste.) n Lumea Nou, Quakerii au ncercat s rmn fideli idealurilor lor revolutionare. La fel ca 'progresistii' si 'liberalii' din ziua de azi, erau hotrti s se autoexclud din propria lor societate. Etica religioas, egalitarist postulat de Quakeri a fost asociat cu o lips de implicare (si de autoritate) social si a creat un climat n care individualismul extrem avea s nfloreasc. Credinta n autoritatea Bisericii istorice a fost respins att de Quakeri, ct si de Puritani. A mai rmas doar un singur pas pn la pierderea credintei n autoritatea oricrei institutii. [1] E. Digby Baltzell, Bostonul Puritan si Philadephia Quakerilor, pp. 92-93.

Rzboi general declansat Traditiei Att n Europa Rsritean ct si n cea Apusean de dinainte de Reform, definirea crestinismului presupunea prezenta Bisericii Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti, guvernat prin autoritatea atemporal a episcopilor si preotilor care mprteau neschimbatele sacramente si i chemau pe credinciosi la dumnezeiestile liturghii. Crestinii considerau Biserica Trupul mistic al lui Hristos, organizat ierarhic din episcopi si preoti.[1] Miscrile sectare ale Reformei aveau s conteste autoritatea episcopului, preotului, Bisericii si sacramentelor. Noi termeni, de negsit n Sfnta Traditie sau n Biblie, precum 'frtia tuturor credinciosilor nscuti a doua oar' aveau s fie inventati pentru a consacra ceea ce era de fapt o miscare secularizant, strin de autoritatea religioas a Bisericii istorice. Sentimente, intuitii si interpretri subiective ale Scripturii au nceput s nlocuiasc Sfnta Traditie ca principiu cluzitor pentru ntelegerea Bibliei. Cuvintele 'Eu cred' aveau s nlocuiasc treptat strvechea declaratie de credint: 'Aceasta este ceea ce Biserica a nvtat din totdeauna'. Aceste fenomene contrastau puternic cu viziunea Bisericii asupra crestinismului. Bunoar, omul de rnd din Bizant si din Europa Apusean de dinaintea Reformei si-a recunoscut pctosenia, dar cu toate acestea putea s duc o viat sacramental. Crestinul era ncredintat de mntuirea sa deoarece pcatul putea fi vindecat n mod sistematic prin participarea cu regularitate la sacramentele Spovedaniei si mprtsaniei, ntr-un ciclu de slujire liturgic ce ducea spre o relatie mistic a credinciosului cu un Dumnezeu iubitor.[2]

75

Crestinul privea problema mntuirii sale personale n contextul larg al Bisericii istorice, sub forma vizibil a comunittii purttoare de Hristos pe pmnt, ca si n cer; iar Biserica i ddea crestinului uneltele sacramentale folositoare pentru mntuirea sa. n noul peisaj al Quakerilor si al altor secte Protestante avea s se dezvolte un individualism tot mai exacerbat. Relatia omului cu Dumnezeu avea s fie definit de sentimentele sale despre Dumnezeu; mntuirea sa era asigurat numai n msura n care el a simtit prezenta 'Luminii Interioare' sau s-a simtit 'nscut din nou'. Nimic extern, sacramental, msurabil sau vizibil de ctre ceilalti nu era de nici un folos pentru relatia omului cu Dumnezeu.[3] Caracterul anti-autoritar si anti-sacramental al Quakerilor era o consecint direct a doctrinelor Anabaptiste asupra perfectionismului. Aceste idei i-au determinat pe Quakeri s abandoneze majoritatea responsabilittilor sociale, politice, seculare, s predice despre pacifism si, n cele din urm chiar s refuze functiile publice sau s voteze. Quakerilor le-a revenit rolul de a juca pn la capt drama pietismului Lutheran reductionist. Luther a fost cel care a separat idea de a fi cettean al lumii de aceea de a fi cettean al Raiului, n asa msur nct a recurs, pe de o parte, la reprimarea brutal si la persecutia violent a confratilor si credinciosi iar, pe de alta, la neimplicarea pietist a crestinilor n treburile guvernului. Pasivitatea anti-autoritar a Quakerilor avea s se transforme curnd ntr-o traditie anti-intelectual si anti-cultural. n timp ce Calvinisti si Puritanii erau n esent rationalisti Augustinieni, producnd complexe tratate intelectuale de sofisticat teologie urmnd traditia scolastic Apusean, miscarea Quakerilor nu a produs nimic de acest fel.[4] Prin urmare avea s devin un articol de credint faptul c identitatea social a Quakerilor nu are nevoie s fie ndrumat de nici o teologie sau dogm intelectual, rezumndu-se la o serie de mrunte experiente personale sau 'mrturii' (dup cum le numeau chiar ei) ce au devenit la fel de absolute n Comunitatea de Prieteni precum era teologia Calvin n rndul denominatiilor Puritane. Asa cum arat istoricul E. Digby Baltzell n studiul su clasic Bostonul Puritan si Philadelphia Quakerilor, Alexis de Toqueville a fost primul care a identificat trstura democratiei americane potrivit creia egalitatea si individualismul sunt dou fete ale aceleiasi monede. Toqueville a artat cum, departe de a produce o individualitate creatoare, ambele duceau mai degrab la o uniformitate bagatelizat n comportament ca si n idei.[5] Astzi n bisericile si scolile noastre secularizate, mergnd pe urmele 'traditiei' Puritane si de tip Quaker, gndirea corect din punct de vedere politic este cultivat n detrimentul liberttii de expresie - culmea ironiei, n numele 'sensibilittii' fat de chestiunea individualismului si a diversittii. Sentimentele subiective si mplinirea de sine au nlocuit discursul rational, nu numai n teologie, ci si n politica victimizrii. Puritanii, Quakerii si alti Protestanti din America au renuntat la regi, papi, printi si la ierarhie. Nu au mai sustinut c Biblia trebuie interpretat de ctre Sfnta Traditie Apostolic neschimbtoare si mai presus de orice negociere, parte a vietii sacramentale ce a precedat formarea canonului crtilor Noului Testament. n schimb au pretins c Biblia este o revelatie progresiv, 'ce vorbeste de la sine', al crei sens nu este dat de Sfnta Traditie neschimbtoare, apostolic si istoric, ci de mofturile fiecrui crestin care o citeste dup cum i-a 'vorbit' Dumnezeu si dup cum a 'pstrat cuvntul'.[6] [1] "Din cele mai vechi timpuri rnduiala episcopal era considerat a dinui prin succesiune necurmat din vremea apostolilor, mpreun cu canonul competent al Scripturii si Crezul Hristosa promis ocrotirea de portile iadului doar pentru acea biseric ndrepttit s-si traseze originea pn la apostoli." Jaroslav Pelikan, Traditia crestin, vol. 2, pp. 157-158. [2] "[Pentru omul medieval] credinta apostolic si universal a fost 'una singur' deoarece a fost primit o dat pentru totdeauna si a fost transmis apoi prin traditie apostolic, fiind neschimbtoare si de neschimbat. De aceea pn si sugestia unei schimbri, dezvoltri sau cresteri
76

prea s atenteze la nssi fundamentul continuittii apostolice." Jaroslav Pelikan, Traditia crestin, vol. 3, pp. 44-45. [3] Aceast religie interiorizat, personal, ce ncepuse s nlocuiasc slujirea exterioar, istoric a ajuns la apogeu o dat cu miscarea pietist condus de oameni precum Contele Zinzendorf, care scria: "de ndat ce Mntuitorul slsluieste n inima cuivaacela va sti s deosebeasc binele de ru." Jaroslav Pelikan scrie: "ncercnd s nlocuiasc 'dovada exterioar a crestinismului'cu ceva atrgtor pentru oamenipentru a privi spre sinedimensiunea moral a convertiriiavea s devin o component indispensabil a noilor apologeti [Protestanti]. " Jaroslav Pelikan, Traditia crestin, vol. 5 Doctrina crestin si cultura modern, p. 146. [4] E. Digby Baltzell, Bostonul Puritan si Philadelphia Quakerilor, pp. 92-105. [5] Vezi Jurnalul lui John Winthrop (New York, 1908). n colonia Bay, condus de guvernatorul Puritan John Winthrop, utopianismul avea s fie curnd subminat de luptele seculare, inerente Protestantismului. Winthrop a descris colonia Bay ca fiind 'cetatea de pe colin'. Cititorul este uimit de relatarea evenimentelor de zi cu zi din colonia Puritan, aflnd c cel putin jumtate din faptele nregistrate sunt descrieri de certuri sectare ntre credinciosi. Colonia ajunsese aproape divizat cnd s-a ivit o polemic initiat de Anne Hutchinson pe tema 'slsluirii Sfntului Duh'. A avut loc o ncercare de a 'surghiuni' un predicator, Roger Williams, n urma disputelor teologice. La numai zece ani de la ntemeierea ei, comunitatea Puritan avea s fie dezbinat, zdruncinat de sirul necontenit al schismelor si amenintat de anarhie n viata bisericeasc. [6] " La fel ca n timpul Reformei si al Iluminismului, chestiunea fundamental a fost autoritatea. 'Practic noi ne aflm - se plngea Keble - fr o curte suprem de apel n chestiuni doctrinale.'" Jaroslav Pelikan, Traditia crestin, vol. 5, p. 242.

Noua personalitate multipl Desi istoria american a depsit att scurta er Puritan ct si experimentul Quakerilor, majoritatea americanilor par netulburati de faptul c acum sunt mostenitorii a dou sisteme religioase si intelectuale contradictorii. Pe de o parte au crezut nostalgic ntr-o rmsit de crestinism biblic, nc preocupat de mntuirea omului, desi indiferent fat de istorie, modul de slujire si de sacrament. Pe de alt parte ei par s fi trit sub influenta Iluminismului secularist care nvtase c omul este perfectibil fr Dumnezeu, iar pcatul este un produs al imaginatiei. Asa cum am artat mai nainte, americanii au ajuns s cread c toate problemele omenesti pot fi solutionate prin legi, bune sentimente, politici economice luminate si descoperiri stiintifice.[1] n acest context Protestantii au nceput s vad n Biblie doar sursa unui adevr personal, nu universal. Biserica istoric a sustinut ntotdeauna c Biblia este parte din Sfnta Traditie extern, sacramental. Biblia avea s fie interpretat cu mintea mbisericit, nu dup mofturile unuia sau altuia care se proclam lider, si cu att mai putin sensul ei nu este dat de sentimentele sau intuitia celor care o citesc. Protestantii au respins aceast perspectiv, folosindu-se de Biblie ca de o oglind pentru a privi nluntrul lor. Protestantismul avea deci s considere sentimentele individuale despre Dumnezeu, Biblia si moralitatea drept esent a nvtturii crestine. Filosofii Iluministi au mprumutat din Protestantism asteptrile sale subiectiv utopice. Au deplasat idea desvrsirii ceresti nspre asteptrile pmntene ale progresului material si politic. Au mprumutat de asemenea de la Calvinisti abordarea reductionist-'stiintific' a realittii.[2]
77

Americani 'iluminati' au dezvoltat ideile filosofilor francezi. Desvrsirea nu avea s mai fie atins n ceruri, ci aici, pe pmnt, prin orice mijloace posibile, orict de sngeroase. [1] "Dac americanii, n cea mai mare parte, au respins ideile anti-religioase ale filosofilor francezi, ei au mbrtisat cu entuziasm elementele utopice din gndirea iluminist. Au crezut c e posibil s ntemeiezi o societate mai mult sau mai putin perfect n care libertatea, justitia si egalitatea ar triumfa si fiecare ar fi fericit dup cum doreste." Page Smith, Formarea Americii, p. 36. [2] "n toate analele de istorie nu gsim nici o referire la vreo revolutie politic care s mprumute forma Revolutiei franceze. Gsim, n schimb, asemnri cu anumite revolutii religioase, astfel c atunci cnd ne propunem s studiem Revolutia franceztrebuie s ne ntoarcem la marile revolutii religioase." Alexis de Toqueville, Vechiul Regim si Revolutia francez, p. 41.

Franklin si Jefferson Benjamin Franklin a fost un caz tipic de secularist american. A dus credinta 'intuitiv', personalizat, de tip Quaker-Rousseau pn la ultimele ei consecinte. A renuntat complet la notiunile de crestinism istoric si de pcat, ncercnd s ating perfectiunea uman n aceast viat, prin propriile sale eforturi si fr nici o referire la Hristos. A ntocmit o list personal cu ceea ce el numea 'cele dousprezece virtuti' ncercnd s triasc n conformitate cu ea. Pentru aceasta si-a dedicat cte o sptmn fiecrei virtuti ncercnd s cucereasc perfectiunea prin regula 'fericirii' sale sptmnale.[1] Hristos avea s fie ridiculizat de ctre Franklin si Jefferson (si de ctre altii ca Benjamin Rush), devenind un om 'bun si ntelept', 'nvttorul moral' absolut. Ct despre Dumnezeu, El s-ar putea s fie forta motrice principal din univers, dar cu sigurant c nu avea nici o legtur intim, personal cu muritorii. Se poate spune c Deismul american nu a reprezentat dect o miscare umanist de tip Romantic-Iluminist condimentat cu doze nostalgice de Protestantism calvin si de tip Quaker. ntruparea lui Hristos nu a fost necesar dup Deistii americani. Istoricul Page Smith scrie despre teologia lui Franklin: "Nici o referire la Hristos-Fiul sau la Sfntul Duh. Idea de baz a teologiei lui Franklin este c fiecare si poate inventa religia spre folosul personal."[2] Aceast rstlmcire a religiei spre folosul personal a fost ceea ce Protestantii, ncepnd cu Luther, au fcut ntr-una, deghizndu-si prerile intuitive ca fiind 'biblice'. Jefferson n particular a fost un devotat adept al Iluminismului francez. A crezut fanatic n ratiune, stiint si progres ca fundamente sociale alternative la credinta crestin istoric. Prin influenta lui Jefferson si a altor proeminenti ctitori americani avea s se nasc ceea ce Page Smith a numit 'constiinta secular democratic'. ncurajat de Jefferson, ea a devenit curnd forta politic predominant n viata american, asa cum devenise deja n trile post-crestine europene. Religia, cel putin cea de tip ierarhic, sacramental, liturgic si traditional, a fost mpins la periferie.[3] Ultimul lucru pe care mult prea ndeprtatul 'Dumnezeu' al Umanistilor americani l-ar putea oferi ar fi un tip de personalitate sau o doctrin care s nlocuiasc ideile moderne legate de 'progres' sau spiritul rationalist, materialist si individualist al epocii. 'Hristosul' sau 'Dumnezeul' care 'slsuia' n
78

inima fiecrui individ putea fi croit pe gustul fiecruia. Pentru a cuceri vastul teritoriu american ce se deschidea spre Apus era nevoie doar de o armonie optimist, politic si religioas. Cum erau mii de denominatii adverse, aceast unitate a putut fi atins doar prin relativizarea tuturor ca fiind 'la fel de valabile' si prin transformarea religiei ntr-o 'chestiune pur personal'. n Lumea Nou ultimul lucru pe care oamenii doreau s-l aud erau pretentiile unui adevr spiritual religios, mai ales dintr-acela care ar impune limite cresterii economice, care ar contesta experimentul american sau care ar exclude vreo activitate economic productiv. Crestinismul a fost redus la o simpl vorbrie n favoarea gndirii pozitive. Oamenilor li s-a cerut s-si 'mpace inimile cu Dumnezeu'. Dar niciodat s ia aminte la ntelepciunea Printilor Bisericii. Desigur, nu a fost o coincident faptul c experimentul american s fie descris ca 'vis': 'visul american!'. Realitatea (si cu att mai putin istoria antic) nu avea ce cuta acolo. Tot ceea ce era nou era considerat bun si progresiv; termenul de 'demodat' a devenit o expresie peiorativ.[4] Astfel avea s ia nastere acel amestec ciudat de evlavie moralizatoare, individualism, pluralism, materialism slbatic si spirit romantic utopico-milenarist att de Protestant si totodat att de american. Samuel Adams, ntr-o scrisoare ctre Jefferson, a descris cu exactitate aceast form de pseudo-crestinism: "Principiile republicane democratice sunt deja mai bine ntelese dect naintePrin necontenitele eforturi ale oamenilor de stiint si virtutespiritul destructiv si rvsitor al rzboiului va nceta iar acele categorii sociale care au fost victimele epociise vor bucura de pace desvrsit si sigurant n vecii vecilor."[5] Spiritul radiant utopic al lui Samuel Adams avea s-si afle ecou att n Marx ct si n Hitler. Omul a putut fi stpnul propriului su destin, ct vreme s-a eliberat de 'vechi prejudecti', gsind solutii 'corecte' istorice, politice, rasiale, eugenice, economice, stiintifice sau tehnice pentru neajunsurile sale. Stiinta si gndirea politic aveau s deschid portile spre o 'nou societate', un 'om nou' si spre o nou er milenar de 'pace desvrsit si sigurant n vecii vecilor'. Cuvintele 'schimbare' si 'nou' au nceput, n America, s capete aureola unor articole sacre de credint, la fel cum cndva sfintenia fusese idealul vietii monastice. Dac trecutul demodat avea vreun rost pentru Samuel Adams, Thomas Jefferson si cei de teapa lor, acesta era unitatea de msur la care 'Noul Canaan' si putea raporta viitoarele succese. Ratiunea, credeau ctitorii Americii, putea furi o lume mai bun. ntr-o astfel de lume nou, idei precum pcatul, cinta, harul, succesiunea apostolic sau neschimbatele liturghii sacramentale 'demodate' erau oprelisti n calea unui viitor strlucit, nou, liber. Asa cum scrie Profesorul Steve Bruce, "Credintele religioase nu au fost abandonate dintr-o dat, atunci cnd s-a descoperit c sunt gresite. Ele pur si simplu au devenit tot mai putin importanteConsecinta rspndirii rationalizrii [Protestanto-Iluministe] dinspre sfera economic [ctre cea religioas] poate fi rezumat ca o nlocuire a intereselor etice de ctre cele tehnice, a constrngerilor morale de ctre problemele practice: un sistem social moderndin ce n ce mai mult functionnd fr virtuti [istoric religioase]."[6] Religia a ajuns s fie considerat o util component politico-psihologic (ntre attea altele) necesar n procesul construirii unui stat secular prosper. Adeptii noii religii civile americane a progresului sustineau c adevrata cheie a succesului nu se afl ntr-o religie demodat, ci n viitorul stiintei seculare si n virtutea civic pluralist-democrat. Singurul rost al religiei a fost considerat acela de a servi drept 'unealt folositoare' pentru a furniza pace interioar si ordine social, n timp ce oamenii se ndreptau spre o utopie de ei furit. Cutarea omului tintea mplinirea de sine, nu supunerea n fata lui Dumnezeu si cu att mai putin n fata lui Hristos, care Si-a nvtat ucenicii s 'si ia crucea si s-L urmeze', care a dat discipolilor Si si urmasilor lor din Biseric o autoritate preoteasc special. Promovnd autonomia fat de slujirea sacramental, Sfnta Traditie si n cele din urm fat de Dumnezeu, Protestantismul a avansat idea c 'acum si aici' este mult mai important dect 'dup
79

aceea'. Aceast idee avea s fie rspndit de ctre Deistii americani care i-au imitat pe gnditorii Iluministi. n timp ce s-a pstrat n imaginatia religioas popular ca o entitate transcendent, gelosul Dumnezeu al lui Avraam a nceput s-Si piard din important n sfera de interese a americanilor. [1] Page Smith, Formarea Americii, pp. 315-317. [2] Idem. O istorie popular a Americii, vol. 3, p. 317. [3] Jefferson a fost reprezentantul paradigmei secularismului american care a culminat n secolele XIX si XX. Nu I-a familiarizat pe copiii si cu Biblia, pe care o considera 'demoralizant' (cu toate istoriile ei sordide despre pcat, cint, suferint, depravare si realism) ci le-a predat n schimb, selectiv, 'fapte folositoare' din istoria greac, roman, european si american. Copiii, spunea Jefferson, ar trebui nvtati elemente fundamentale de moral pentru a putea atinge fericirea. 'Moral' despre care vorbea Jefferson nu se referea la Moise, Iisus din Nazaret sau Sfnta Traditie crestin, transmis de la o generatie la alta, ci virtutea civic secular a noii ordini mondiale exprimate de Samuel Adams, n care "oameni de stiint si virtute" vor crea o "pace desvrsit" prin propriile lor eforturi politice iluminate. "Pacea desvrsit" si "fericirea" - avea s devin evident - au putut fi mult mai usor obtinute n cadrul unui super-stat modern binevoitor, dect n contextul Bisericii istorice napoiate care credea c durerea se trage din pcat, iar pacea se obtine numai prin sfintenie si sacrificiu, n timp ce 'solutiile' politice gsite pentru problemele morale sunt ineficiente si adesea coercitive. Nicieri n idealul virtutii civice secularizate americane enuntat de Jefferson nu se afl nici o referire la faptul c adevrata fericire (de exemplu pacea care depseste orice ntelegere omeneasc) poate fi atins doar printr-o relatie restaurat cu Dumnezeu prin Hristos, printr-o viat trit ca o slujire sacramental si prin ntelegerea c omenirea nu poate deveni perfect, ci mai degrab mai nteleapt, si aceasta numai prin virtutea exemplului personal. [4] Cu ocazia investirii sale ca Presednte n 1993, Bill Clinton a rezumat expresiv asteptrile utopico-milenariste ale americanilor: "Nu exist nimic ru n ceea ce priveste America pe care binele ce tine de ea s nu-l poat vindeca." [5] Citat de Page Smith n Formarea Americii, vol. 3, p. 323. [6] Steve Bruce, Casa destrmat, pp. 19-20. Capitolul 10 ADEVRURI PERSONALIZATE Dac modul de slujire liturgic-sacramental al traditiei crestine nu a mai fost convenabil, Protestantii din America aveau s inventeze unul nou, pe potriva noului spirit al veacului. Asa cum scrie Page Smith, "Un popor n stare s inventeze un nou tip de plug si o crut mai eficient s-a dovedit la fel de ingenios n inventarea noilor religiiAcestea erau Luminile Noi, Universalistii, Swedenborgistii, Spiritualistii"[1] n timp ce frenezia pluralist Protestant american se consolida, n secolele XVIII-XIX noi culte, secte si religii aveau s fie inventate din nimic n numr tot mai mare, pentru ca experimentul american s aibe aparenta unui misionarism religios. Gruparea Adventist de Ziua a Saptea o avea ca profetes pe Ellen G. White. Principiile Stiintei Crestine au fost 'descoperite' de Marry Baker Eddy. Joseph Smith a ntemeiat Mormonismul. Experienta 'nasterii din nou' a nlocuit formele de slujire sacramental-istoric, devenind noul 'sacrament al fundamentalismului' marginal. ntrunirile
80

Protestante din corturi au devenit un mod de viat. Cnd slujbele aveau s se mute din cort n biseric, goana dup experienta 'nasterii din nou' (dar n afara vietii Bisericii istorice) a devenit norm. n vreme ce cucerirea frontierei era n toi, nclinarea Americii pentru inventiile de noi religii care s satisfac fiecare gust si pentru consolarea fiecrei constiinte ncrcate era n plin desfsurare. Asa cum scrie Peter J. Leithart, pastor al bisericii Reformate Presbiteriene: "Evanghelismul Protestant se pare c se afl ntr-o relatie simbiotic cu denominationalismul american. Evanghelicii si-au trasat rdcinile pn la Reforma Protestant care era ntre altele o schism bisericeasc. n America miscrile de abolire a stabilimentelor traditionale si de experient a 'nasterii din nou' s-au unit pentru a lichida sfera ecleziastic din societate si a ncuraja sectarianismul."[2] Profesorul Steve Bruce scrie referitor la efectele exploziei de sectarianism denominational: "Chiar acei sociologi care explic secularizarea ca fiind un rezultat al industrializrii, urbanizrii si al lumii moderne rationale, sunt nevoiti s recunoasc importanta Protestantismului pentru propriul su destinSe poate vedea cum crestinismul Reformat si-a spat singur groapaProtestantismul a declansat pluralismul si implicit secularizareaFragmentarea Protestantismului avea s fie cauza demisiei sale. Pretinsa referire la Biblie ca singur surs de cunoastere autorizat, n ciuda eforturilor promotorilor acestei idei, a adus dup sine incoerent, inconsecvent si dezbinareEsenta Protestantismului Reformat este individualismul. Consecinta inevitabil avea s fie nasterea pluralismului religios si expansiunea statului secular."[3] Protestantii au mbrtisat cu entuziasm religia secular a lui Rousseau a crei dogm de baz era c vocea poporului sau vocea 'naturii' si 'istoriei' era vocea lui 'Dumnezeu'. Democratia, despre care se prevedea a fi 'miscarea viitorului', avea s capete curnd aureola unei 'sfinte traditii'.[4] n mod convenabil, aceast nou 'sfnt traditie' american sustinea c 'visul american' - cu alte cuvinte cutarea autonomiei individuale, bogtiei materiale si fericirii fr limite puse de moral - era sinonim cu setea de dreptate. Tot mai mult aceast 'traditie' sau 'vis' secular american avea s se deprteze de orice influent religioas, de orice principii morale. Dreptul la fericire si prosperitate avea s ajung curnd mai presus de orice contestare, la fel ca Sfnta Traditie a Bisericii din perioada de dinainte de Reform. Chiar dac pe cldirile publice si pe bancnote se poate citi 'n Dumnezeu noi credem', 'Dumnezeul' acela avea s fie un zeu american inventat pentru a satisface cerintele contemporane si materialiste si pentru a da un rost unui popor lipsit de educatie si analfabet din punct de vedere teologic. [1] Page Smith, Formarea Tinerei Republici, vol. 3, din O istorie popular a Americii, p. 755. [2] Peter Leithart, "O retrospectiv a Adunrii Evanghelice", n First Things, octombrie, 1992. [3] Steve Bruce, Casa destrmat, p. 23 si pp. 229-230. [4] Promisiunea unei 'utopii' se gseste peste tot n numerele din Federalist Paper. "Republica promite leacul pe care noi l cutm." Federalist Paper Nr. 10, Madisson (New York, 1961).

Noua 'religie' american Scepticismul generalizat introdus de rationalistii Renasterii, Reformei si Iluminismului a generat o nou dogm de ortodoxie secularizat n care doze isterice de stiint si politic popularizat au
81

nlocuit religia, ca ultim surs de valori morale. Astfel, 'vocea poporului', 'vocea istoriei', 'marsul progresului' au devenit tot mai mult un principiu sacrosanct cluzitor al schimbrii politice si revolutiei mpotriva conventiei. Pentru 'progresisti' a fi 'de partea dreapt a istoriei' sau a 'progresului stiintific' era totuna cu a fi 'de partea dreapt a lui Dumnezeu', asa cum se ntelegea aceasta de ctre crestinii si evreii traditionali. Confuzia dintre opinia public si moralitate, dintre sondajele de opinie si profetii a devenit inevitabil. n loc de Sfnta Traditie, americanii, care simteau nevoia psihologic de suportul unor sisteme religioase, au optat pentru diferite expresii personalizate ale unor 'credinte' subiective ce ncepuser s prolifereze n Republica american. Fiecare individ, denomintie sau sect era liber s interpreteze 'crestinismul' asa cum dorea. Haosul a devenit starea normal de lucruri n babilonia denominatiilor. Idea c Biserica nseamn mai mult dect o descriere colectiv a tuturor denominatiilor vechi de o zi, de un deceniu sau chiar de un mileniu, a fost abandonat. Dreptul de a crede si de a face ce-ti trece prin cap, bun sau ru, adevrat sau fals, trivial sau profund, indiferent de consecintele credintei sau faptelor individuale, a devenit dovada c 'visul american' functiona.[1] Idea c exist anumite adevruri sacre moral-religioase mai presus de orice negociere, mai presus de orice dezbatere politic sau opinie personal - de exemplu, sfintenia vietii omenesti, inclusiv viata omeneasc 'imperfect' - a fost treptat abandonat mpreun cu formele fixe de slujire crestin, liturgic si sacramental. Tot ce a rmas din credinta crestin a fost un exercitiu - experimental, nostalgic, personalizat si necomunitar - de o religiozitate si un sentimentalism egoiste si adesea bizare. ntelegerea istoric a ceea ce viata crestin, slujirea, credinta si practica sacramental fusese vreme de aproape dou mii de ani a fost cu totul abandonat. Mostenitorii spiritului rezultat n urma Consilului de la Dort si denominatiile Protestante Anabaptiste anistorice au nceput s-si confectioneze propria lor realitate religioas - slujire si teologie - indiferent de legitimitatea istoric sau de ceea ce fusese nainte. La fel cum n secolele XVIII si XIX productorul de doctorii patentat era liber s fac reclam la orice fiertur nociv pe care o vindea drept leac a-toate-vindector, tot astfel si liderii religiosi auto-proclamati ai sectelor Protestante din America erau liberi s prezinte orice teologie ca fiind 'crestin', indiferent de ct era de legat de Biserica istoric. n America, pn la sfrsitul secolului XIX, politica a nlocuit religia ca factor stimulator n relatiile dintre oameni. Pn la sfrsitul secolului XX stiinta L-a nlocuit pe Dumnezeu, asa cum misiunea de tip caut-si-distuge mpotriva pruncilor 'anormali' o arat, n timp ce descoperirile genetice, diagnozele prenatale si avortul au renviat programul eugenetic de tip nazist, deghizat sub numele de 'testare prenatal'. Experimentul Protestant si-a trit veacul. Bisericile Protestante s-au fragmentat, influenta lor fiind preluat de stat, preotii au fost nlocuiti de 'pastori' autoproclamati care, la rndul lor, au pregtit terenul pentru 'preotii' politizati ai 'Noului Canaan': birocrati, politicieni, oameni de stiint, doctori, ingineri sociali, geneticieni si 'profetii' lor din mass-media.[2] [1] "Pericolul ca drepturile s fie clcate n picioare de teorii abstracte este nsusi pericolul pus de abordarea 'secular' tipic utilitar n calcularea intereselor sale. Potrivit acestei abordri...toate pretentiile referitoare la valoare si adevr sunt reduse la statutul 'intereselor' individuale." Richard John Neuhaus, Piata public asa cum e ea, pp. 120-121. [2] "Trim ntr-o er a haosului intelectual si a dezintegrrii. Se pare c omul modern este nehotrt, iar varietatea de opinii depaseste orice sperant a reconcilierii." George Florovski, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, p. 10. "Scunelul cu trei picioare'
82

Noile religii pluraliste americane de secol XVIII-XIX, de tipul 'descurc-te singur', s-au deprtat ct au putut de credinta crestin strveche si de Sfnta Traditie a Bisericii istorice. Cndva toti crestinii erau de comun acord c viata crestin a omului se sprijinea pe trei piloane la fel de importante, de felul unui scunel cu trei picioare. Primul l reprezenta aderenta la doctrina neschimbtoare. Al doilea era comportamentul moral. Al treilea consta n participarea la Rugciunea sacramental.[1] Aceste fatete sincronizate ale vietii crestine stteau la baza conditiei de a fi crestin, fat de simpla declaratie despre cum a devenit cineva crestin. Protestantii aveau s reteze, unul dup altul, fiecare dintre acesti piloni. Mai nti orice idee care sustinea c felul n care se face Rugciunea este important - pentru a nu spune absolut - a fost abandonat cu totul, de vreme ce sectele Protestante rivale nu au putut s cad de acord cu privire la semnificatia Rugciunii, si cu att mai mult la cum trebuie ea fcut. n America era de ajuns s sugerezi c anumite forme de Rugciune, de crez sau sacrament erau mai bune dect altele pentru a fi etichetat drept ne-american, anti-pluralist si chiar anti-democrat. La fel ca si Cain, americanii siau luat libertatea de a inventa noi forme de 'Rugciune'. De asemenea, si-au luat libertatea de a abandona orice traditii sacramentale pe care nu le mai gseau 'folositoare', suficient de 'progresive', ori pur si simplu ndeajuns de 'amuzante'. n America secolelor XVIII, XIX si XX slujirea crestin strveche a fost lepdat n favoarea diferitelor expresii autohtone pe de o parte, si a reductionismului unitarian pe de alta. Orice fel de 'spirit' religios, care satisfcea cutare sau cutare preferint religioas era considerat Rugciune 'crestin'. Dac aveai inima 'dreapt n fata lui Dumnezeu', cui i mai psa de felul n care te rogi? Aceasta te privea personal. La urma urmei, 'America este o tar liber si cine e n msur s spun c felul cutruia de Rugciune este superior altuia?' 'N-avem nevoie de elite, de papi sau de printi n America!' 'Cui i mai pas de trecut, de ceea ce a fost?' 'Nu cutm noi s crem o lume nou si mai bun?' 'Ct despre religie, aceasta este o chestiune personal!' 'Toate bisericile sunt la fel de bune!' 'N-a cstigat Presedintele Kennedy alegerile pentru c promisese c nu se va lsa influentat n deciziile sale de credinta sa Romano-Catolic? Nu este aceasta calea american?' A urmat abandonarea celui de-al doilea picior: nvttura moral traditional. Divortul se obtinea tot mai usor, adulterul a devenit tolerat, instaurarea lcomiei ca 'drept' national, rasismul, legalizarea avortului la cerere, misiunea de tip 'caut-si-distruge' a copiilor 'imperfecti' efectuat cu ajutorul testelor pre-natale sunt doar cteva dintre ndeprtrile dramatice de la nvttura Bisericii istorice, ale 'crestinilor' Iluministi Protestanti care si-au fcut propriile reguli de Rugciune si moral, independent de Sfnta Traditie crestin. Si cum s mai protesteze la aceasta un Protestant onorabil? Nu e treaba noastr cum aleg s triasc adultii, si atunci de ce ne-ar psa cum aleg oamenii s se roage? Asa cum Episcopul John Spong scrie dintr-o perspectiv tipic a inventivittii moral-religioase americane: "[Suntem chemati] nu doar spre cintci si spre adoptarea unei viziuni de ansamblu. [Suntem chemati] s ne debarasm de team si s fim deschisicu cei care nu corespund strictei definitii a Bisericii cu privire la imoralitatea sexual[Dac Biserica] vrea s aibe credibilitate ca institutie , trebuie s ia n considerare conditia celor necstoriti, celor divortati sau aflati n divort, a homosexualilor, dintr-un punct de vedere detasat fat de conceptiile patriarhale din trecut."[2] Si a urmat lepdarea de cel de-al treilea pilon. Doctrinele istorice crestine confirmate de cele sapte sinoade ecumenice au fost abandonate. n limba greac erezia nseamn alegere. Protestantii au nceput s aleag cum au vrut ei din chestiunile doctrinare.[3] Aceasta era de asteptat s se ntmple, dat fiind rsturnarea autorittii Sfintei Traditii, a Canonului biblic si a Sfintelor Taine de ctre Reformatori. Asa cum am vzut, Reformatori ca Zwingli au abandonat sau redus mprtsania la valoarea unui simplu simbol. Ulterior, teologi moderni precum Episcopul Spong au dus si mai departe logica
83

deconstructivist Reformat a lui Zwingli mergnd pn la a pune la ndoial credinta n nasterea din Fecioar si sfintenia cstoriei. Pn la sfrsitul secolului XX ei au ajuns s accepte ca norm 'moral' lcomia materialist. Au orchestrat chiar un adevrat cult al bogtiei, numit 'evanghelia prosperittii'. La cellalt capt al spectrului ideologic, Protestantii liberali au nceput s 'hirotoniseasc' femei si homosexuali si s proclame deschis virtutile avortului la cerere, experimentele fetale, eutanasia si testele prenatale, ori s dea mn liber femeilor s corecteze textul biblic pentru a se potrivi cu politica vremii n ceea ce priveste egalitatea ntre sexe. Dac Luther, Zwingli sau Calvin ar fi s se ntoarc napoi de la mormnt si s protesteze fat de exagerrile la care s-a ajuns, Protestantii americani moderni, poate o 'preoteas' episcopal sau un 'pastor' prezbiterian homosexual ar putea rspunde pe bun dreptate c el sau ea n-au fcut dect s 'interpreteze' anumite pasaje din Scriptura n mod 'diferit' dect Reformatorii. Si cine poate spune care 'interpretare' e cea corect? O dat ce a fost nlturat primul dintre piloni - Sfnta Traditie, autoritatea bisericeasc si Rugciunea crestin sacramental-istoric - au urmat, inevitabil si celelalte dou. Ceea ce ncepuse ca o contestare a formelor traditionale, liturgice de Rugciune si a continuittii apostolice, a sfrsit printr-o contestare a moralittii crestine, a nsesi doctrinei sale de baz. Cu alte cuvinte, nimic nu a mai rmas sfnt pn la sfrsitul secolului XX n cea mai bun dintre 'lumile noi' posibile.[4] [1] "Sursa acestui adevr neschimbtor avea s fie gsit n 'dogmele evanghelistilor, apostolilor si profetilor'temelia credintei a fost autoritatea apostolilorclaritatea Scripturii a ndrepttit-o ca autoritate suprem a doctrinei crestine." Jaroslav Pelikan, n spiritul crestinismului Rsritean, pp. 16-17. [2] John Spong, A tri n pcat? Un Episcop reconsider sexualitatea uman (San Francisco, 1958), p. 39. [3] "John Milton vorbea n numele unui numr tot mai mare de individualisti [Protestanti]atunci cnd a afirmat c s-a 'decis s nu mai depind de credinta sau judecata altora n chestiunile de ordin religios', ci 's descifreze el singur care e crezul su religios'Biograful lui Milton a identificat pe cei care 'impun un anumit crez, canon sau o anumit constitutie' drept 'ciuma omenirii' " Jaroslav Pelikan, Doctrina crestin si cultura modern, pp. 30-31. [4] n timp ce Europa a devenit secular deoarece oamenii au prsit bisericile, bisericile americane si-au pstrat enoriasii devenind ele nsele seculare.pluralismul are un efect bagatelizant si coroziv asupra religiei." Steve Bruce, Casa destrmat, pp. 179 si 181.

Capitolul11 NOUA REALITATE : POLITICA SUBSTITUIE RELIGIA Paul Johnson, celebrul istoric britanic scrie: "Pn la sfrsitul secolului XIX politica avea s substituie religiazelul politic a dat nastere la Noi Angajamente, Mari Societti si Proiecte de ajutor social"[1]
84

Pn la sfrsitul secolului XX, singura valoare absolut n viata european si american era credinta c nu exist alte valori absolute dect obligatia fiecrui cettean de a-si 'folosi potentialul la maximum'.[2] O dat ce s-a nrdcinat n Occident idea c nu exist reguli, limite sau legi naturale, singurul obstacol n calea unui viitor mai luminos preau s fie ideile religioase napoiate. Un exemplu actual pentru aceast mentalitate l constituie miscarea homosexual, unde 'homofobia' este perceput ca 'pcat', nu comportamentul homosexual. America secularizat a ajuns s cread c realitatea poate fi orice doreste fiecare. Totul putea fi schimbat sau negociat prin actiune politic, cu scopul de a satisface 'alegerile' personale ale individului. Pn si biologia a putut fi supus legii. Dac ai afirmat c ceva este adevrat, repetnd aceasta ndeajuns, sau dac ai emis legi care s i constrng pe oameni s se poarte ca atare, nseamn c ai izbutit s faci pn si realitatea s se conformeze ideologiei. Cuiele ptrate puteau fi presate prin guri rotunde, cu ajutorul unei retorici corecte din punct de vedere politic. Diferentele biologice, spirituale si psihologice dintre brbat si femeie puteau fi rsturnate prin deciziile curtilor judectoresti. Faptele evidente nu aveau dreptul s stea n calea ideologiei politice. Femeile au fost gsite apte pentru functii de conducere n armat chiar dac nu erau. Avortul a fost declarat solutie pentru sarcinile nedorite - indiferent de ce ar spune biologia si genetica n legtur cu umanitatea ftului. Brbati si femei care si-au abandonat familiile pentru carier sau alti iubiti au fost ncurajati s-si ating scopurile egoiste indiferent de ceea ce ne spune bunul simt sau de ce arat studiile stiintifice cu privire la traumele copiilor din familiile dezbinate. 'Homofobia' a fost 'gsit' ca fiind anormal, nu comportamentul homosexual. Testele prenatale au fost ncurajate chiar n timp ce legea a suferit unele schimbri cosmetice n ceea ce priveste constrngerea comunittilor pentru a construi conditii pentru handicapati. La naiba cu realitatea, s mergem noi cu toat viteza nainte - asta e ceea ce conteaz! O s avem parte de ceea ce ne dorim! Mai mult chiar, o s ne pstrm n continuare 'prerea bun despre noi nsine', orice s-ar ntmpla! [1] Paul Johnson, Timpuri noi (New York, 1983) p. 729. [2] "Astzi cutm 'mntuirea' n 'mplinirea de sine', 'exprimarea de sine', n 'a profita ct putem de viat', gsind n presiunea si stresul pricinuit de nevoia de a 'reusi' n societatea american ceva fericire si rsft de sine." Page Smith, O istorie popular a Americii, vol. 3: Formarea Americii, p. 760.

Realitatea nedorit Americanii timpurilor moderne au descoperit c desi realitatea a fost modificat ca s i satisfac, unii oameni mai aveau, inexplicabil, nevoie de un fel de religie. Astfel c s-a decis tacit ca omul s fie religios si secular n acelasi timp. Americanii s-au luptat din greu s aibe sentimentele unor 'oameni buni, cu fric de Dumnezeu', n timp ce fceau fapte rele. Mai presus de toate, americanii au nvtat s aibe o 'prere bun despre sine' orice ar face. Orict de contradictoriu si-ar fi gospodrit vietile pentru a lsa impresia unei aparente virtuti (de exemplu, instalnd rampe speciale de acces pentru handicapati n aceleasi spitale n care misiunea de tip caut-si-distuge mpotriva pruncilor 'anormali' era n toi n cadrul unui program de teste prenatale pentru a identifica toate persoanele posibil handicapate), americanilor li s-a spus s-si 'pstreze prerea bun despre sine'. Realitatea nu trebuia s sluteasc clipele de fericire. Disneyland-ul putea
85

coexista cu miscarea eugenetic de tip nazist, avortul cu maternitatea, familiile cu divortul. 'Alegerea' a devenit cuvntul magic. Ce anume ai ales nu mai conta. America s-a transformat ntr-un stat secular care a rmas, totusi religios ntr-un fel ne-traditional, ultra-materialist si egocentric.[1] O foame nestpnit de 'apreciere de sine', 'putere', 'productivitate' si 'fericire' a nlocuit nevoia de credint sacrificial, ntr-o natiune ce acum s-a ndeprtat iremediabil de orice concept fix despre realitate sau despre o rnduial moral mai aleas, mai presus de orice negociere. America este acum o natiune unde crestinismul este prezentat ca un articol (ntre multe altele) al ofertelor de interes special de pe meniul societtii de consum, care i poate ajuta pe unii s prospere si s izbndeasc n societate - o cutare de mplinire de sine fr limite si fr sentimente de vinovtie si responsabilitate pentru consecintele actiunilor individuale. America vremurilor moderne este o natiune n care peste nouzeci la sut din populatie afirm c 'crede n Dumnezeu' si peste saizeci la sut c au avut experienta 'nasterii din nou'.[2] Dar dovada faptului c aceste credinte sunt strict personale, subiective si interiorizate este coplesitoare. Rata divortului, a crimei, a avortului, larga acceptare a testelor prenatale pentru pruncii 'cu deficiente', frecventa copiilor ilegitimi, epidemia bolilor venerice, dezintegrarea oraselor noastre - toate acestea ne arat cum o religie interiorizat, ne-sacramental nu poate s afecteze realittile exterioare si comportamentul. Nou, americanilor, ne place s spunem c 'credem n Dumnezeu', dar se pare c acest 'Dumnezeu' nu ne ndeamn dect s ne distrm. [1] "n orasul de tip Puritan se credea c mntuirea este ceva care se poate ntmpla doar n cadrul comunittii de credinciosiCnd comunittile mai traditionale au nceput s se descompun sub presiunea crescndei diversificri sociale si religioase, accentul avea s se pun pe cutarea individual a mntuiriiPierderea autorittii denominatiilor originalea grbit tranzitia spre ceea ce am putea numi crestinism personal." Page Smith, O istorie popular a Americii, p. 759.
[2] Sondajele de opinie Gallup, 1988-1991.

Pentru egoisti, din partea egoistilor, despre egoisti Cu religia crestin redus la nivelul rfuielilor sectare, o mentalitate hedonist, secularrevolutionar domin cultura american, n ciuda religiozittii noastre superficiale, ne-sacrificiale, n ciuda filantropiei noastre sentimentale. Americanilor le place s spun c sunt 'buni' si 'generosi' la inim. Realitatea vietii americane pune sub semnul ntrebrii sensul pe care aceste cuvinte l mai au n ziua de azi. La urma urmei, cuvntul 'bun' nsemna cndva un anumit standard de purtare virtuoas, nu doar prerea despre sine a cuiva. Uneori mentalitatea secular-revolutionar american a fost deghizat n chip de religie autentic, chiar 'fundamentalist', de ctre Protestantii dup Evanghelie, n trecutul recent ca si n ziua de azi. Dar dac judecm dup comportament, adevrata ideologie a Americii - de tipul 'nasterii din nou' a devenit asemntoare cu cea a miscrii Iluminist-Romantice: o viziune a noii aristocratii, a succesului materialist si nu a autorittii apostolice; a naltei preri de sine si satisfactiei personale, nicidecum a sfinteniei. Aceast viziune pseudo-religioas a ajuns s domine nvtmntul si educatia, stiintele umaniste, religia, guvernul si politica. Ni se spune c ratiunea si doze mari de religie experimental, netraditional, individualist vor atrage dup sine 'binele' n America, fr s mai fie nevoie de nici un conductor al vechii ordini morale. Emerson, marele preot al individualismului american, a exprimat acest sentiment astfel: "Nimic nu este sfnt n afara integrittii mintii talecea mai mare revelatie este c Dumnezeu slsluieste n fiecare om."[1]
86

[1] "Reforma Protestant inventase individul, dar acest individ era strns legat de comunitatea credinciosilorNoul tip [american] de individ, al crui profet era Emerson, avea s fie individul liber cugettor, autonom." Page Smith, O istorie popular a Americii, vol. 4, pp. 522-523.

Politica nlocuieste religia Semintele super-statului secular modern, cu un guvern puternic, fr limite morale - supranumit 'statul-bon' - au fost sdite de umanistii francezi, iar apoi de cei americani care credeau n puterea ratiunii de a rezolva toate problemele omenirii.[1] Abandonarea liturghiilor sacramentale, a ierarhiei apostolice si a Sfintei Traditii a crestinismului istoric de ctre Protestanti avea sa creeze un vacuum de autoritate moral. Demersul lor nihilist a fost desvrsit de ctre discipolii lor secularizati, conductorii miscrilor franceze, iar apoi americane, de tip Iluminist-Romantic. ncepnd prin a abandona Sfnta Traditie si autoritatea patriarhal n numele 'liberttii individuale', Protestantii si urmasii lor Iluministi aveau s sfrseasc, ironic, prin a modela o lume unde, n absenta autorittii bisericesti, puterea absolut putea fi implacabil investit ntr-un stat secular avid, tot mai dezvoltat. Cum individualismul nestvilit a degenerat curnd in haos - divort, avort, crim - oamenii au nceput s se ndrepte spre guvern - taxe, programe sociale, ajutor de somaj - pentru a pstra ordinea si pentru a gsi solutii la problemele sociale care s-au nmultit exponential n urma prbusirii vechii ordini morale.[2] Asa cum am vzut, aceasta nu nseamn c ntreaga cultur era ateist. Osanale din gur continuau - si continu - s I se aduc lui Dumnezeu in Lumea Nou. Dar 'Dumnezeul' proslvit acum apartine altei realitti: 'visul american' secularizat, materialist, planificat; politica plcerii, mplinirii de sine si a distractiei; obsesia cresterii economice - toate sunt acum scopuri n sine. 'Dumnezeu' si are locul Su n societatea american, dar El este acum doar o simpl rotit din ntregul mecanism - 'visul american' - n care Protestanti, Romano-Catolici protestantizati si nu putini Ortodocsi materialisti secularizati continu s se adposteasc sub mantaua 'crestinismului' n timp ce si dedic cea mai mare parte a timpului singurului lucru care pare s le strneasc interesul: prosperitatea economic si cruciadele politico-ideologice menite s remodeleze utopic omenirea astfel nct rasa uman s devin si mai 'prosper'. n aceast cutare egoist, secular ctiva episcopi, preoti si teologi Romano-Catolici par s fi fost infectati de virusul utopic Iluministo-Romantic. Si ei par s caute solutii politice (de exemplu feministe), nu duhovnicesti, la problemele oamenilor. Si ei apeleaz la stat pentru a-si diversifica programele, birocratia si initiativele pentru a face 'dreptate', pe care ei o nteleg doar n termeni politico-economici sau n cei referitori la relatiile dintre sexe. Iat, de exemplu, sfera de interese a multor episcopi Romano-Catolici americani, care pare una si aceeasi cu agenda de lucru a stngii politice americane, adept convins a unui stat puternic, presrat cu frnturi de etic crestin adugate ca o concesie[3]. Unii Romano-Catolici si Ortodocsi din America sunt irecuperabil politizati. Ei au ajuns astfel ca urmare a imitrii teologilor 'liberali' Protestanti de felul celor care domin Consiliul Mondial al Bisericilor. Astfel, Protestantii au otrvit izvorul de unde ei nsisi s-au tras, nvtnd, asa cum scrie Profesorul Bruce, s
87

"accepte ipotezele si schema de lucruri din lumea modern secular. Desi Bibliei i se acord nc un loc important n retorica Protestanta, ea este acum interpretat din perspectiva ratiunii si culturii moderne[exist] un impuls permanent de a moderniza credinta, de a abandona premizele articolelor de credint istorice si de a adapta gndirea si practica bisericilor cu acelea din lumea secular."[4] O dat cu abandonarea Sfintei Traditii, adevrul religios a fost individualizat de Protestanti 'conservatori' si 'liberali' deopotriv. n realitate, numele de 'conservator' si 'liberal' nu mai nseamn nimic n contextul american. Nu mai exist Protestant conservator, dup cum nu au existat bolsevici 'conservatori'. Istoria si nssi existenta Protestantismului este o continu revolutie mpotriva trecutului crestin, chiar dac multi Protestanti pretind c Biblia este fundamentul lor moral. Cum interpretarea Bibliei nu se mai face prin prisma Sfintei Traditii, a Bisericii care a dat Biblia, sau a mintii Bisericii veacurilor, ne mai fiind parte a disciplinei zilnice a liturghiei, rugciunii si slujirii, este limpede c Biblia a ajuns sa spun ce vrea fiecare. Astfel c singura voce din societate care vorbeste cu autoritate este statul, de vreme ce doar legile sale sunt considerate ca absolute, nesupuse revelatiei individuale.[5] Moralitatea este din ce n ce mai mult la cheremul statului n America. Ceea ce este 'legal', 'constitutional' sau cel putin posibil din punct de vedere stiintific, a devenit, pentru multi americani, mai important dect chestiunile religioase cu privire la bine si ru. Mai presus de toate, se pare c ceea ce conteaz pentru majoritatea americanilor, religiosi sau nu, cu convingeri de dreapta sau de stnga, este ca statul s asigure prosperitate economic, numit 'dreptate' de cei de stnga sau 'dezvoltare' de cei de dreapta, att unii ct si altii considernd-o un 'drept fundamental'. Probabil fr s intentioneze asa ceva, ctitorii nostri ne-au lsat ntr-o stare n care puterea politic a devenit treptat absolut si de necontestat. Cum adevrul religios a fost relativizat si personalizat, adevratele drepturi ale omului - dreptul la viat si la liber exprimare, de exemplu - s-au diminuat ncetul cu ncetul. Aceast tendint se observ mai ales n intoleranta manifestat fat de discursul 'incorect din punct de vedere politic' din campusurile noastre universitare, fat de pruncii nedoriti, fat de pruncii 'deficienti' nenscuti, fat de sraci, fat de negri, fat de cei suferinzi si fat de cei vrstnici care le-ar sta, chipurile, n calea pricopsirii economice. Nu pare s fie prea mult loc n societatea noastr pentru cei numiti cndva 'cei mai mici dintre acestia'. De vreme ce religia si institutiile traditionale ierarhice - precum familia si biserica - au ajuns subordonate statului, toate sferele vietii au devenit politizate. Politica - mai ales sub formele ei cele mai populare: economia, medicina, ingineria social - este acum, din ce n ce mai mult, singurul centru de interes din societate. Din incinta universittilor pn la declaratiile modernizatilor episcopi Romano-Catolici americani, fiecare apeleaz la stat pentru 'dreptate social'. Cnd vorbim de 'moralitate' ne referim, cel mai adesea, la 'moralitatea' social, economic sau politic. Nimic despre pcat, cint sau responsabilitate individual. Nici religia nu a scpat de politizare. I-a revenit rolul de a-i motiva pe cei slabi de nger pentru exersarea virtutii civice sau de a le oferi o stare de confort personal, psihologic. Astfel c religia nu se mai ocup de chestiuni privitoare la adevrul obiectiv, ci doar de ceea ce i face pe adeptii ei s se simt bine sau de ceea ce i ajut s-si triasc viata eficient - adic s aibe 'succes' si s fie 'fericiti'. Ca orice altceva n ziua de azi, religia nu este dect o prelungire a cutrii noastre pentru o fericire secular, material, psihologic, garantat de stat ca 'drept' al fiecrui cettean, fr de care fiecare cettean este o 'victim'. Consumm fericirea asa cum consumm orice alt produs. La fel ca psihologia, produsul religiei moderne este menit a ne face s ne simtim 'deplini'. Nu presupune nici un fel de sacrificiu, cu att mai putin o cltorie anevoioas de-a lungul unui drum dificil, de o viat, spre Dumnezeu, o dat ce ne-am angajat sa-L urmm zi de zi. Religia american este deci la polul opus fat de viziunea Bisericii istorice asupra mntuirii, asa cum este ea exprimat de episcopul Iacov:
88

"Ultima ndejde pentru orice crestin [este] unirea cu Hristos, potrivit chipului SuAdevrata credint se deprinde abia dup ani lungi de cutri, de ncercri si de experiere a dragostei lui Dumnezeu n situatiile practice de viat."[6] [1] " Cu o tenacitate feroce, filosofii secolului XVIII au atacat Biserica, ncercnd s demoleze pn si temeliile credintei crestineNici o revolt de pn atunci, orict de violent, nu a strnit atta entuziasm ptimas pentru idealul Revolutiei francezenu era doar o schimbare n sistemul social, ci o adevrat regenerare a rasei umane. A creat atmosfera unei verve misionare, avnd toate trsturile unei renasteri religioase." Alexis de Tocqueville, Vechiul Regim si Revolutia francez, trad. Stuart Gilbert, pp. 39 si 43-44. [2] "Cei care cndva au ngrosat rndurile clerului totalitar aveau s devin politicieni-dictatori ntr-un regim totalitar. Si, mai presus de toate, Vointa de Putere avea s produc noi tipuri de mesia, neinhibati de nici o sanctiune religioas, dar cu un apetit urias pentru a controla omenirea." Paul Johnson, Timpuri noi: Lumea din anii '20 pn n anii '80, p. 48. [3] "Exist un tipar evident printre crestinii liberali din domeniul vietii politice, si anume pactul politic cu secularistii care nu fac nici un secret din repulsia lor fat de religie." Richard John Neuhaus, Piata public asa cum e ea: Religie si democratie n America, p. 34. [4] Steve Bruce, Casa destrmat: Protestantism, schism si secularizare, p. 102. [5] Paul Johnson descrie ultima expresie a secularismului pgn de secol XX: "[Lenin] construise sistematic cel mai ingenios aparat de tiranie de stat din lumeSi nu a existat nici urm de fort exterioar, restrictiv, cum ar fi idea Divinittii, a legii naturale sau a unui sistem de valori morale absolute. Noua utopie despotic a lui Lenin nu cunostea astfel de inhibitii. Biserica, aristocratia si burghezia au fost mturate din societate. Tot ce-a mai rmas a fost controlat sau detinut de stat. Statul avea toate drepturile." Paul Johnson, Timpuri noi, p. 84. [6] Arhiepiscopul Iacov, Credint pentru o viat (New York, 1988), p. 14.

Concluzie Asa-numita experient a nasterii din nou a Protestantismului Fundamentalist este expresia tipic a religiei de consum din vremurile noastre. Nu cere de la noi dect s dorim s ne simtim mntuiti. n cercurile Protestante, 'mntuirea' a devenit o cur de moment auto-creat, o stare psihic si nicidecum o cltorie obiectiv, sacrificial, de lung durat spre Dumnezeu, svrsit printr-o slujire sacramental, riguroas. Spiritualitatea este rupt de viata extern, msurabil, sacramental din Biseric si se manifest acum doar n lumea interiorizat a strilor emotionale. n climatul de pietism privat pe de o parte, si de crestinism politizat pe de alta, adevrurile duhovnicesti din vechime ale Bisericii, care cndva presupuneau deopotriv manifestri interioare si exterioare ale progresului duhovnicesc, s-au diluat treptat.[1] Viata lumeasc si religia sunt acum separate n compartimente total izolate.[2] ntre altele, aceasta se ntmpl acum pentru c locul de ntlnire traditional ntre lume si religie, ntre carne si spirit - cu alte cuvinte Cina Euharistic - a fost abandonat.

89

[1] De exemplu, n cazul episcopilor Romano-Catolici americani care au mbrtisat cauzele stngii politice sau n cazul ctorva episcopi Ortodocsi care au mbrtisat cauza Consiliului Mondial al Bisericilor - politizat si pgn. Asa cum noteaz Paul V. Mankovski, "[Se poate vorbi de] o criz ce afecteaz religia american: prpastiaprofund ce i desparte pe enoriasii de rnd de nomenclatura din administratie. Se vorbeste, n cercurile americane Catolice, despre un 'partid al schimbrii', care 'domin liturghia, educatia religioas, justitia, departamentul pastoral, nvtmntul superior Catolicaceast nou erezie este ostil att credintelor enoriasilor ct si traditiei care le-a format. ntr-adevr intelectualitatea a urmrit s izoleze omul de rnd de traditia religioas autentic spre a-l face mai usor manipulabil de ctre presiunea politic a momentuluiScopul urmrit este ca cei care detin controlul asupra retoricii prin care se exercit puterea s fie indivizi deplin iluminati, pentru ca politicile corecte s triumfe." "Religia academic: terenul de joac al vandalilor", First Things, mai 1992. [2] "Religiile false perpetueaz o profund diviziune ntre carne si spirit, nu ntre bine si ru, asa cum nvat crestinismul [istoric]." Thomas Howard, A fi evanghelic nu este de ajuns (Nashville, 1984), p. 31.

Capitolul 12 ULTIMUL PAS Cititorii nostri americani au pierdut, naivi, din vedere s anticipeze unde ar putea duce noua lor credint n ratiune, stiint, libertate personal si individualism utopic. Au crezut c noua 'epoc de aur' a omenirii poate fi atins fr autoritatea moral si nvttura Sfintei Traditii, fr invocarea numelui lui Dumnezeu, sau Iisus, ci doar atribuind, din cnd n cnd, mai mult autoritate demersurilor umaniste. Educatia si stiinta urmau s fie cheia progresului omenesc, nu dreptatea. Si nimeni nu mprtsea aceste convingeri mai mult dect Protestantii utopici care aveau s-si construiasc o nou lume n domeniul educatiei.

Educatia - terenul de joac al secularistilor n perioada de nceput a natiunii noastre, a existat o tentativ de a balansa, n universitti, noua viziune secular Protestanto-Iluminist.[1] Dup anul 1900 ns, ceea ce mai rmsese din traditionalismul religios avea s fie contestat continuu n cercurile academice. Noile colegii de stat aprute la nceputul secolului XX nu aveau defel pretentii de afiliere religioas traditional si erau
90

manifest seculare chiar de la nceputuri.[2] Aceste universitti au fost primele institutii de acest tip din istoria oricrei civilizatii: scoli care au declarat de la bun nceput c scopul lor este educatia studentilor ntr-o manier pur secular. Colegii ca cele din Yale si Harvard, care cndva avuseser afiliatii religioase, aveau s devin curnd cmpuri de btlie ntre cei care trmbitau aprarea religiei Protestante si asa-numitele forte liberale, care au cstigat pn la urm btlia, ncepnd s domine nvtmntul superior. 'Programa practic' a nlocuit programa de orientare religioas traditional sau clasic. Ca reactie la secularizarea agresiv a universittilor, diferite denominatii Protestante aveau s-si ntemeieze propriile lor universitti n numele nevoii civice de religie. Astfel de colegii erau animate - asa cum scrie Page Smith - de zelul Protestant pentru mntuirea lumii, 'aici si acum', prin experienta 'nasterii din nou', printr-o virtute stiintific si civic - acel tip de virtute crestin n stare s duc la o economie sntoas si o viat fericit, lipsit de griji.[3] Si totusi, chiar dac unele dintre noile institutii religioase au fost ntemeiate pentru a tempera asazisa program practic din scolile seculare, spiritul revolutionar, utilitar de tip Protestant care le anima, avea s imprime acestor institutii aceeasi incertitudine moral din omoloagele lor seculare. [4] Pn la nceputul secolului XX cruciada secular care urmrea prosperitate material avea s anime aproape toate institutiile de nvtmnt superior. Din acest moment educatia a nceput s fie vzut ca un demers pur secular, stare de lucruri care i-ar fi uimit nu numai pe Printii crestinismului, ci si pe Platon, Aristotel, Confucius si chiar Martin Luther. Pentru prima oar n istoria omenirii legtura dintre educatie si formarea de caracter, prin nvttura moral-religioas, a fost voit abandonat. Idea adevrului neschimbtor a fost respins deopotriv de secularistii din universitti, ca si de cruciatii Protestanti. ndreptarea de sine prin propriile eforturi ale omului a devenit adevrata cale spre iluminare. Despre religie se credea, n general, c este uneori 'folositoare' doar pentru c se spunea: "convertirea individului este o conditie necesar pentru progresul social".[5] Ideile utilitare care au dus la formarea conceptelor moderne de filosofie educational au continuat secularizarea a ceea ce mai rmsese din ntelepciunea crestin. Idea c mbunttirea conditiilor sociale era scopul evanghelizrii, nu mntuirea de pcat, avea s fie larg acceptat.[6] Implicarea social a devenit o alternativ la religia traditional, la fel cum programa practic a nlocuit filosofa moral. Asa cum scrise Profesorul Steve Bruce, "Merit subliniat faptul c nu numai liberalii au fost influentati de noi curente n cultura lorcei supranumiti ulterior drept fundamentalisti nu erau nici ei pasivi n marea de schimbri culturale. n ceea ce priveste elementele 'progresiste' si optimiste din filosofia lorconservatorii erau si ei un produs al vremurilor lor."[7] Profesorul William H. Willimon de la Univeristatea Duke scrie: "Fundamentalistii deplng toate lucrurile moderne si totusi teologia lor subscrie cu totul politicii statului american modern."[8] Experienta Protestant a 'nasterii din nou', a unei 'convertiri' religioase de moment, lejere si magice, avea s fie pus n slujba noului optimism utopic n societatea american. Noii lideri crestini auto-proclamati aveau s apar peste noapte din dorinta de a umple golul creat de noul masacru secular din nvtmnt. Chemrile pastorale ale acestor lideri sunt ns adresate ntr-un context exterior Bisericii istorice si succesiunii Sale apostolice. Astfel, o nou 'ierarhie' de lideri harismatici bisericesti, fiecare dintre ei un fel de auto-proclamat 'Moise' avea s se nasc n America, la fel ca n Europa Reformatorilor.[9] Lovitura final dat succesiunii apostolice a Bisericii istorice a fost reactia fat de infiltrrile secularismului n viata si educatia american. Acum conducerea religioas este doar o prelungire a opiniei publice. Auto-proclamati 'patriarhi' conduc 'biserica'. Legitimitatea lor este dat doar de popularitate si de talentul lor de a distra multimea.
91

[1] "Astfel de colegii erau animate de zelul Protestant pentru mntuirea lumii. n centrul programei lor se afla un curs de 'filozofie moral' adesea predat de presedintele institutiei care era ntotdeauna un pastor." Page Smith, Ucignd spiritul, p. 40. [2] "Religia, n special Protestantismul, a suferit o eroziune puternic. Tineri educati precum Oliver Wendell Holmes si-au fcut public scepticismulCurentul dominant al vremii era transcendentalismul, al crui crez i fusese profet Ralph Waldo EmersonDarwinismul a fost [si el] mbrtisat de ctre constiinta secular democratic, n lupta mpotriva religiei dus n numele stiintei." Ibid. p. 46. [3] "Consecintele politice ale acestor evenimente au dus la aparitia Partidului Populist, partidul politic cel mai radical din istoria noastr, animat de Protestantismul fundamentalist, radical, evanghelic al fermierului de rnd din Vestul Mijlociu." Ibid. p. 52. [4] "n noile universitti [religioase] la fel ca n cele vechi, clerul, care dominase personalul colegiilor, a fost nlocuit cu oameni de afaceri, avocati, bancheri si magnati din lumea transporturilor de cale ferat."ibid. p. 59. [5] Steve Bruce, Casa destrmat, p. 103. [6] "Charles Grandison Finney a fost initiatorul acestei forme de crestinism activ pe care l-a adaptat pornind de la cteva culte mrginaseadugnd doze substantiale de 'constiint social'." Page Smith, mbtrnirea natiunii, p. 510. [7] Steve Bruce, Casa destrmat, p. 103. [8] First Things (august, 1991).
[9] Tehnicile primilor 'evanghelisti' auto-hirotonisiti aveau s fie att de perfectionate nct au dat nastere la sute si sute de imitatii, cum ar fi Lyman Beecher, David Macrae, John Humphry Noyes si multi altii.

Finney et comp. Charles Finney a fost unul din liderii proeminenti, auto-proclamati din secolul XIX. Pastor si predicator, Finney a fost printele politico-religios al miscrii de prohibitie si totodat unul din multii adepti solitari ai renasterii religioase. America tocmai si trise prima sa 'mare desteptare' condus de Jonathan Edwards n secolul XVIII, dar miscarea de renastere a lui Charles Finney, din primul sfert de secol XIX, a fost prima dintr-un sir lung de 'renasteri' americanizate care au combinat conducerea ne-apostolic, autoproclamat, cu zelul popular post-victorian, pentru virtutea civic a clasei de mijloc si pentru un comportament 'bun' sau, mai degrab, politicos, efeminat - Puritanism tipic de dantel, de evlavios studiu biblic pentru femei. Semintele involutiei Protestante se aflau n chiar aceste asa-zise renasteri. Fiecare val succesiv al unei astfel de 'renasteri' avea s produc un impact tot mai mic asupra culturii din jur. Agentii cu totul seculare au nceput s rspund nevoilor sociale ale natiunii mai eficient dect promotorii acestor renasteri, dect agentiile lor para-bisericesti. n timpul primei renasteri au fost implicate multimi numeroase de oameni iar comportamentul s-a schimbat vizibil. Aceste schimbri priveau moderatia si propaganda anti-sclavagist. Pn la a treia renastere numrul oamenilor implicati si al schimbrilor sociale avea s scad substantial.[1] Pn la perioada dominat de Billy Graham n anii '50 si de tele-evanghelisti n anii '70, o marc individualist, profund personalizat de 'crestinsm' avea s apar - n realitate, nu era nimic alceva dect o form de psihoterapie religioas. [2] Aceast religie interiorizat de tipul experientei subiective a 'nasterii din nou' a avut un impact nesemnificativ asupra culturii sau asupra cochetrii ei cu relativismul materialist, cu individualismul si hedonismul - nsusi stilul de viat american.[3]
92

Nimic nu ilustreaz mai bine desertciunea cultural a miscrilor Protestante de redesteptare din anii '70. Conceput initial ca miscare ce urma s 'aduc America napoi la Dumnezeu' (care si al cui Dumnezeu nu se stia prea bine), ascensiunea Dreptei Religioase s-a produs la o vreme cnd rata avorturilor, divortului, rasismului, cazurilor de copii ilegitimi, de consum de droguri, de vagabondaj si analfabetism atingeau proportii alarmante. Patologiile sociale ale momentului erau aparent neafectate de miscarea de redesteptare trmbitat a Dreptei Religioasei care, la rndul ei, se voia o copie a miscrilor de renastere de secol XIX. Milioane de noi 'convertiti', Dreapta Religioas si tele-evanghelistii preau c sunt, mai mult dect niciodat, adeptii 'visului american', complet indiferenti fat de orice simt al sacrului dincolo de experiente personale de felul 'Dumnezeu m-a pricopsit'. Chemarea la o cltorie spre Hristos prin suferint, disciplin, trud si o viat sacramental de slujire liturgic-euharistic, prin care caracterul omului se mbuntteste treptat avea s fie nlocuit cu totul de experienta 'nasterii din nou', de cteva sloganuri politiconostalgice si sentimentale despre 'valorile familiei traditionale' si nationalismul american trmbitat peste tot. ntregul demers al Dreptei Religioase avea s se sfrseasc ntr-o fundtur de lupte interne ntre diverse grupri politico-religioase, de scandal, delapidri si conflicte imperiale declansate de diversi lideri ai momentului. Ultima pictur avea s vin o dat cu constatarea c Ronald Reagan, presedintele Dreptei Religioase, n-a izbutit s ndeplineasc nici mcar un punct din agenda social a Dreptei n cei opt ani de prezidentiat. Succesorul lui, George Bush, a refuzat si el s se foloseasc de prestigiul su de presedinte n numele intereselor morale ale Dreptei, n afara retoricii obisnuite cu privire la sfintenia vietii si la rugciunea din scoli. Ascensiunea Dreptei Religioase a sfrsit patetic o dat cu o campanie electoral prezidential absurd, regizat de Pat Robertson, unul din tele-evanghelistii ntemeietorii de imperii, din ziua de azi. n 1992, alegerea lui Bill Clinton ale crui prime initiative ca Presedinte erau s mreasc puterea statului si s impun agenda social a Noii Stngi n domenii ca 'drepturile' avortului, experimentele fetale, 'drepturile homosexuale', nu au fcut dect s sublinieze esecul Dreptei Religioase de a se angaja n cultura larg a societtii, atunci cnd a avut prilejul s o fac. [1] Steve Bruce, Casa destrmat, pp. 209-227. [2] Nu e de mirare c pn si Bisericile Protestante au ajuns s fie neglijate. Dup ce fceai 'legmntul personal cu Iisus', erai lsat de capul tu. Billy Graham era un caz tipic de individualist de tip nou, ndemnnd noii convertiti s 'frecventeze biserica dorit Duminica viitoare', dup ce acestia tocmai au 'primit' s participe la cruciadele lui. Dat fiind imensul si contradictoriul numr de 'biserici' n America, variind de la bisericile Unitariste care nici mcar nu recunosteau existenta Dumnezeului lui Billy Graham, pn la denominatiile harismatice, ndemnul lui Graham la frecventarea oricrei 'biserici', ca o concesie pe lng ceea ce conteaz - s fii 'nscut din nou' ilustreaz perfect indiferenta miscrii evanghelice contemporane fat de Biseric, sacrament, succesiune apostolic si locul pe care l ocup slujirea, spovedania si ndrumarea duhovniceasc a preotului n viata crestinului. [3] "De vreme ce nasterea pluralismului a fcut imposibil modul religios de organizare bisericeasc, credinciosii au avut de ales ntre denominatii si secte. Lipsa unei diferentieri hotrte a denominatiei de cultura din jur l face precar" Steve Bruce, Casa destrmat, p. 232.

Ipocrizia american

93

n timp ce n Europa Protestantismul a fcut ca lumea secularizat s prseasc bisericile, n climatul sentimental anti-realitate al optimismului utopic american, denominatiile 'conservatoare' Protestante si-au pstrat enoriasii, devenind ele nsele secularizate, potrivit consensului materialist al momentului. Acest proces de secularizare a putut fi definitivat prin personalizarea credintei ntrun fel de experient subiectiv intern privat.[1] Misiunea istoric a denominatiilor Protestante americane a iesit la iveal ncet dar sigur, cci a nceput cu experienta 'nasterii din nou' n locul sfinteniei, sfrsind apoi cu o chemare 'profetic' la ndestulare economic pentru ca un anumit 'stil de viat' s se pstreze cu orice pret. Acest stil de viat, propriu societtii de consum, avea s fie nteles ca dovada 'blagoslovirii speciale a lui Dumnezeu' pentru poporul american, un 'popor aproape ales'. Aceasta nu nseamn c multi Protestanti de bun credint nu cutau s se apropie de Dumnezeu, sau c toti episcopii Romano-Catolici de azi si toate parohiile au fost politizate iremediabil de ctre Noua Stng politic, sau c toat truda multor Protestanti entuziasti din anii '70 a fost n zadar, sau c unele miscri sociale - precum cruciada pro-viat, asa cum a fost ea nteleas de ctre miscarea de caritate Protestant, grupat n jurul Centrului de criz pentru gravide - nu au dat roade. Si totusi, n ciuda acestor factori, mi pare c Protestantismul s-a rupt tot mai mult de rdcinile Bisericii istorice o dat ce a ajuns la cheremul unor lideri auto-proclamati, strini de orice continuitate apostolic. Protestantismul a devenit tot mai mult o parte din cultura nconjurtoare. Este mai degrab supus influentelor dect s influenteze el nsusi. A devenit religia confortului sentimental si a mbunttirii rationale de sine. Caut s se adapteze si, n cele din urm, s imite tendintele din societate. 'Credinta' Protestant a devenit treptat imposibil de distins de cultura secular. Liderii si au ajuns o nou trup de vedete care conduc corporatii numite 'biserici', 'congregatii' si 'caritti', al cror interes s perpetueze si al cror 'produs' lucrativ sunt bunele sentimente spirituale. Protestantismul nu numai c s-a distrus pe sine, dar ntr-o anumit msur, si-a rspndit virusul relativist modern si asupra conducerii Bisericii istorice. n America, sub influenta coroziv a Protestantismului, multi episcopi si preoti Romano-Catolici au devenit mai degrab politicieni, birocrati si ingineri sociali dect oameni duhovnicesti. Pn si Biserica Ortodox a avut de suferit. Ctiva din episcopii si preotii ei s-au lsat sedusi de 'dialogul' unilateral cu unele denominatii apostate Protestante n asa-numita miscare ecumenic, 'dialog' pe care Printii l numeau 'teologie fr rugciune' iar Sfntul Maxim Mrturisitorul l numea 'teologie a demonilor'. [1] "'Scandalul' Protestantismului american - fragmentarea sa necontenit - divulga faptul c o mereu alt versiune de crestinism a trebuit s fie inventat pentru a satisface nevoile fiecrei subdiviziuni sau fractii din societatea american." Page Smith, mbtrnirea natiunii, p. 510.

PARTEA A DOUA: Credinta ortodox autentic

94

Capitolul 13 BISERICA ISTORIC Marele crturar Ortodox, rposatul George Florovski, fost Profesor de Istorie a Bisericii Rsritene la Universitatea Harvard, scria: Biserica este opera lui Hristos pe pmnt, este chipul Su, este prezenta Sa binecuvntat n lume n afara Bisericii nu exist mntuire. Toat forta si tot ntelesul acestui aforism stau n tautologia lui. n afara Bisericii nu exist mntuire pentru c mntuirea este Biserica. Mntuirea este revelatia cii artat fiecruia atunci cnd crede n numele lui Hristos. Aceast revelatie poate fi gsit doar n Biseric Universul Bisericii este cel al unittii. Desigur, aceast unitate nu este una exterioar, ci una interioar, intim, organic. Este unitatea trupului viu, unitatea organismului. Biserica este unitar pentru c nssi fiinta sa const n reunirea omenirii desprtite si divizaten Biseric umanitatea trece ntr-un alt plan, ncepe un alt fel de existent. O viat nou devine posibil, o viat adevrat, ntreag si desvrsit, o viat universal, n unitatea Duhului, n pace. O nou existent ncepe, un nou principiu de viat, precum Tu, Tat, esti n Mine, si Eu n Tine, la fel si ei s fie n Noi ca ei s fie una precum Noi suntem una."[1] Potrivit scrierilor Printilor, confuzia care ne nconjoar nu este ceea ce a dorit Dumnezeu pentru Biserica Sa.[2] Biserica istoric nu ar fi trebuit s fie afectat de relativism.[3] Cultura nssi nu ar fi trebuit s fie pervertit de ctre un fals crestinism si de secularizarea care i-a urmat pentru c Biserica istoric este nc prezent pe pmnt. Comunitatea purttoare de Hristos, fat de care portile iadului nu au putere, a supravietuit pn n aceast zi. Printe al Bisericii si martir totodat, Sfntul Ignatiu de Antiohia scria, n anul 110, c Biserica se cuvine s fie un loc al ordinii, unittii si autorittii apostolice: Luati aminte s mpliniti toate lucrurile n pace cu Dumnezeu, cu episcopul care i tine locul, cu preotii n locul consiliului apostolic, cu diaconii, att de dragi mie, crora li s-a dat s-L slujeasc pe Hristos, Cel Care a fost cu Tatl de la nceputuri si n cele din urma S-a ntrupat. Nu v lsati amgiti de alte doctrine sau mituri din vechime fr noim.[4 ] Sfntul Ignatiu de Antiohia a fost episcop n acel oras, i-a urmat Sf. Evodius care a fost hirotonisit de Sf. Petru. Sfntul Ignatiu a scris cteva epistole ctre bisericile din Asia, toate confirmnd autoritatea si succesiunea apostolic drept fundament al Sfintei Biserici Sobornicesti si Apostolesti. Aceste epistole remarcabile, scrise de Sf. Ignatiu pe drumul su ctre martiriu n aren, apr ordinea si disciplina indispensabile n practica crestinismului autentic. Sf. Ignatiu a fost ucis n Roma, nu nainte ca epistolele sale s fie distribuite celor sapte biserici.[5] Multe denominatii si revendic numele de biserici. Dar dac notiunea de Biseric a ajuns s nsemne orice, suntem ndrepttiti s ne ntrebm ce se ntelege totusi prin Biseric. Este Biserica doar multimea celor care se consider crestini?[6] Sau are acest cuvnt Biserica un sens istoric la fel cum cuvinte ca Franta sau Marea Britanie indic locuri reale, nu doar o idee sau un sentiment de a fi francez sau britanic n spirit? Binecunoscutul autor si preot Ortodox, Anthony M. Coniaris, scria:
95

Ce vrem s spunem atunci cnd folosim cuvntul biseric? Priviti la imensa varietate de grupuri care se numesc biserici. La urma urmei, s-a ajuns ca fiecare s poat s ntemeieze [acum] o bisericDar sunt ele cu adevrat biserici? Au fost ele ntemeiate de Iisus si de ctre Apostoli? Ce fel de legtur istoric au ele cu Apostolii?Noi, crestinii Ortodocsi ntelegem prin Biseric Trupul prin care Iisus este prezent n lume astzi. A fost ntemeiat de ctre Hristos prin Apostoli si a pstrat o legtura istoric, vie, cu Apostolii prin hirotonisirea clerului. Faptul c episcopul care hirotoniseste un preot Ortodox astzi poate s-si traseze hirotonisirea istoriceste pn la Apostoli si, prin ei, pn la Hristos este o garantie c Biserica Ortodox nu a fost ntemeiat de ctre cineva numit Joe Smith cu cteva secole n urm, ci de ctre Hristos nsusi si si traseaz astfel existenta pn la Hristos.[7] Pentru ca notiunea de Biseric s aibe mai mult dect un sens relativ, este nevoie s fie nteleas n cadrul contextului bine documentat al istoriei Bisericii si al nvtturii ei de-a lungul veacurilor, ct si al documentelor de istorie secular. Biserica a nvtat dintotdeauna c pentru a fi cu adevrat n spiritul apostolic, cei care pretind c sunt episcopi sau preoti trebuie s fie n stare s justifice nentrerupta continuitate istoric si relatie cu Biserica apostolic din vechime care a fost ntemeiat de ctre Hristos.[8] Asa cum scria si Sf. Pavel: Cci nici o alt temelie nu mai poate nimeni aduga, n afar de cea care este deja: Hristos. (1 Cor. 3.11) Trstura dominant, distinct, a Bisericii istorice este neschimbarea ei, continuitatea ei, consecventa ei de veacuri si succesiunea ei apostolic.[9] Potrivit Sfintei Traditii, misiunea Bisericii, aceea de a transmite ceea ce a fost nceput de ctre Hristos, nu a fost un accident al istoriei, ci a fost n mod deliberat stabilit de Hristos nsusi.[10] Scriptura ne spune: Cnd Iisus a ajuns n regiunea Cesareii i-a ntrebat pe Apostoli: Cine spun oamenii c sunt eu, Fiul Omului? Si Simon Petru a rspuns, zicnd: Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu! Iisus i-a rspuns zicnd: Binecuvntat esti tu, Simon Bar-Iona, pentru c nu sngele si carnea ti-au revelat tie acestea, ci Tatl meu, Care este n ceruri. Si eu de asemenea spun c tu esti Petru, si pe aceast piatr mi voi zidi biserica, iar portile iadului nu vor avea putere asupra ei. Si ti voi da tie cheile mprtiei cerurilor si orisicte vei tine legate pe pmnt, legate vor fi si n ceruri, iar oricte vei dezlega pe pmnt, vor fi dezlegate si n ceruri. Apoi a poruncit discipolilor s nu spun nimnui c El este Hristosul. (Matei, 16: 13-20) 1 George Florovski, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, pp. 37-39. 2 "Cci Iisus Hristos, Care e chiar viata noastr, este vointa Tatlui, la fel cum episcopii, desemnati n toat lumea, sunt vointa lui Iisus Hristos. Se cuvine asadar s triti n bun pace cu episcopul" Sf. Ignatiu de Antiohia, 'Epistola ctre Efeseni' n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A. Jurgens, p. 17. 3 "Legtura dintre fragmentarea religioas si secularizare poate fi redat pe scurt astfel: fragmentarea produs de Protestantism a fost de o important vital prin aceea c o cultur religioas monolitic dominant [asa cum a existat nainte de Reform] ar fi opus o rezistent mult mai mare fat de secularizare." Steve Bruce, Casa destrmat, p.27. 4 Sf. Ignatiu de Antiohia 'Epistola ctre magnezieni', Ref. 44-45, A.D. 110, n Credinta Printilor din vechime, vol. I, trad. W.A.Jurgens, p.19. 5 Pentru c epistolele sale sunt att de timpurii si att de ferme n apelul lor la autoritate apostolic, la Sfnta Traditie si la ierarhie bisericeasc, schismaticii, ereticii si Protestantii, mai cu seam Anabaptistii, au ncercat n repetate timpuri s le conteste legitimitatea. Cu toate acestea, autenticitatea lor a fost demonstrat de diferiti cercettori precum J.B. Lightfoot, Adolf van Harnack si Theodore Zahn. Autenticitatea lor este acum universal acceptat si, o dat cu ea, faptul c n anul 110 A.D., la numai 60 sau 70 de ani dup moartea lui Hristos, pe cnd amintirea apostolilor era proaspt, autoritatea apostolic a fost aprat cu strsnicie de Printii Bisericii.
96

6 Anthony M. Coniaris -Introducere la Biserica Ortodox (Minneapolis, MN, 1982), p.1. 7 Ibid. p.1 8 Una din preocuprile principale ale apologetilor [credintei crestine n Biserica primar, A.D. 100-300] a fost s demonstreze continuitatea ntre Evanghelie si istoria revelatiei lui Dumnezeu n lumepornind de la aceea cmostenirea adevrului crestin a fost lsat de Hristos Apostolilor care, la rndul lor au transmis-o mai departe episcopilor si nvttorilor ortodocsiLa origini, termenul 'erezie' folosit n context crestin, a fost sinonim cu 'schism' (vezi 1 Corinteni 11:18-19), amndou referindu-se la sciziunila 'dezbateri si nentelegeri n opozitie cu doctrina pe care ati primit-o' (Romani 16:17)" Jaroslav Pelikan, Traditia crestin, vol. I: Nasterea Traditiei Catolice (100-600), pp. 68-69. 9 Sf. Pavel mustr pe oricine s-ar abate de la unitatea Bisericii urmnd cte un conductor autoproclamat. "Cci cnd zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteti oameni trupesti?" (1 Corinteni 3:4) 10 "Propovduirea Bisericii continu fr schimbare si este peste tot la feleste permanent rennoit de Duhul lui Dumnezeun Biserica Sa Dumnezeu a lsat apostoli, profeti si doctori si toate celelalte ci prin care Duhul lucreazCci acolo unde este Biserica este si Duhul lui Dumnezeu.." (Sf. Irineu - 'mpotriva ereziilor', A.D. 180, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A. Jurgens, p. 94.

Primii episcopi Iudeii care triau pe vremea lui Iisus erau nelmuriti cu privire la cine a fost El. Credeau c era un profet mort venit iar pe pmnt. Discipolii au dovedit pn si ei c sunt n stare s nu-L nteleag pe Hristos, asa cum a fcut-o multimea care L-a urmat. Iisus ns i-a spus lui Petru c diferenta dintre ntelegerea sa si orbirea multimii nu st n inteligenta lui Petru, nici mcar n credinta sau n buntatea lui; ci Dumnezeu a fost Cel Care a ales s-i reveleze adevrul lui Petru si celorlalti Apostoli, nainte ca acesta s fie revelat altora. Petru si ceilalti aveau o sarcin special si li s-a dat o cunoastere aparte a lucrurilor. Dumnezeu i-a ales pe Petru si pe ceilalti Apostoli ntr-un fel aparte pentru a ntemeia Biserica Sa vesnic pe pmnt. Hristos si-a petrecut cea mai mare parte a vietii sale misionare pregtind si nvtnd Apostolii pentru aceast misiune istoric. Departe de a fi fost egalitar n folosirea timpului, Hristos si-a dedicat mare parte din energiile sale pregtind un grup select, ales, de viitori lideri. n alte cuvinte, potrivit relatrilor din Evanghelie, majoritatea timpului El si-a petrecut-o edificnd si pregtind pe cei care urmau s conduc Biserica, mai degrab dect s nvete o mas de indivizi. Iisus a promis Bisericii sale prigoana, dar si izbnda. Iadul nsusi va declara rzboi Bisericii, dar nu va avea putere asupra ei. (Matei 16.18). ntocmai precum Tatl l-a ales pe Fiu, tot astfel Iisus i-a ales pe Apostoli s-I continue munca. Aceasta a fost, n mod evident, ntelegerea de ctre Apostoli a misiunii lor, de vreme ce documentele istorice ale Bisericii din vechime arat limpede c, nainte de a muri, Apostolii au nceput s-si caute succesori. [1] Iisus le-a dat apostolilor puterea special de a lega si dezlega pe pmnt, ca si n cer (Matei 16.19). Dac credem scrierile Noului Testament si adevrul Printilor, Hristos nsusi a dat autoritate Bisericii si puterii ei pe pmnt. nc de la nceputuri Printii Bisericii au respectat si dat ascultare
97

modelului lui Hristos de autoritate n guvernarea Bisericii.2 Si, asa cum am vzut n epistolele Sf. Ignatiu, Printii au aprat cu strsnicie autoritatea bisericeasc, la fel cum Petru, Pavel si ceilalti Apostoli au fcut-o naintea lor. Documentele istorice arat c Biserica din vechime avea aceeasi pozitie fat de autoritatea si legitimitatea apostolic. n Didahiile Apostolilor (din anii 80-140) aflm: Alegeti dintre voi episcopi si diaconi vrednici de numele Domnului, oameni smeriti si nu iubitori de bani, plini de adevr si ncercati; pentru c ei v vor sluji ca profeti si nvttori. Nu i dispretuiti, cci ei sunt vrednici de cinste, la fel ca profetii si nvttorii.3 La o dat chiar mai timpurie (75-80) pe cnd amintirea Apostolilor era si mai vie, Sf. Clement al Romei, care fusese hirotonisit de ctre Apostolul Petru, si care fusese numit si instruit de el personal, scria n mod explicit despre succesiunea episcopal: [Hristos] a poruncit ca darurile si slujbele s fie tinute nu n neglijent sau n dezordine, ci la o vreme bine rnduit. Mai mult dect att, El a hotrt, prin vointa sa suprem, unde si de ctre cine s fie ele tinute, astfel ca totul s fie fcut n sfintenie, potrivit bunei Sale plceri, si s fie bine primit de ctre ElMarelui preot, ntr-adevr, i se rezerv sarcini aparte, preotului i se d si lui un loc bine definit, iar levitilor li se rezerva slujbe speciale. Omul laic este legat prin laicitatea lui. Fie ca fiecare dintre noi, fratilor, s fim bineplcuti lui Dumnezeu si s avem o constiint limpede, nu nclcnd buna rnduial a slujirii SaleApostolii au primit evanghelia pentru noi de la Domnul nostru Iisus Hristos; iar El a fost trimis de Dumnezeu. Hristos, prin urmare, este de la Dumnezeu, iar Apostolii sunt ai lui Hristos. Amndou aceste potriviri sunt, asadar, din voia Domnului Apostolii nostri au stiut prin Domnul nostru Iisus Hristos c va fi o btlie mare pentru scaunul episcopal. Din aceast pricin, primind aceast deplin ncredintare, ei au numit pe cei deja pomeniti, iar apoi au adugat pe altii, ca, n cazul c acestia vor muri, s rmn cineva care s-i nlocuiasc.4 Sf. Ignatiu de Antiohia este socotit ca Printe apostolic pentru c i-a fost ucenic Apostolului Ioan. Cum am vzut, n timpul cltoriei sale de la Antioh spre Roma, unde s-a svrsit martiriul su, Ignatiu a scris sapte epistole n care a subliniat si aprat nu doar succesiunea apostolic, ci si ordinul divin dat de Dumnezeu adevratei Biserici, Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti. La ceasul martiriului su, Sf. Ignatiu a tratat continuitatea apostolic cu atta important nct si-a petrecut ultimele zile pe pmnt aprnd cu strsnicie forma bisericeasc de guvernmnt stabilit de Hristos. n anul 110 scria: Cci Iisus, viata noastr inseparabil, este voia Tatlui, la fel cum episcopii, care au fost numiti n toat lumea, sunt ai lui Hristos. Se cade, asadar, ca voi s triti n pace cu vointa episcopului. S fim cu bgare de seam, deci, ca s dm ascultare lui Dumnezeu, spre a nu ne opune episcopilor. Este limpede c trebuie s l privim pe episcop ca pe Domnul nsusi. ntr-adevr, cnd dai ascultare episcopului asa cum I-ai da lui Iisus Hristos, voi veti tri nu dup ale omului, ci dup voia lui Iisus Hristos, cel care a murit pentru noi, ca prin credinta n moartea Lui s fim noi nsine izbviti de moarte. Tot asa fie ca s-i respectati pe diaconi asa cum L-ati respecta pe Iisus Hristos, asa cum si ei l respect pe episcop ca pe un tat, pe preoti ca pe un consiliu al Domnului, al Apostolilor. Fr acestea nu se poate vorbi de Biseric. Cel care este n sanctuar este pur, cel care este n afara lui nu este. Altfel spus, oricine ar actiona fr un episcop, fr preoti si fr diaconi, nu are constiinta curat.5 Sf. Irineu, al doilea episcop din Lyons si ucenic al lui Polycarp, acesta din urm fost discipol al Sf. Ioan Evanghelistul, scria n 180: Cci Biserica, desi dispersat peste toat lumea pn la captul pmntului, a primit de la Apostoli si de la discipolii lor credinta ntr-Unul Dumnezeu
98

Biserica, primind aceast propovduire si aceast credint, desi este rspndit n toat lumea, este cu toate acestea pzit, ca si cum ar ocupa o singur casEa proclam [adevrul] n armonie, l nvat si l pred mai departe ca si cnd ar avea o singur gur. Pentru c, n timp ce limbile pmntului sunt diverse, autoritatea traditiei este una si aceeasi Nici unul din conductorii bisericilor, orict de mare le-ar fi puterea sau elocventa, s nu nvete altfel, pentru c nimeni nu este mai presus de nvttor. 6 Este absurd s credem c cei care, ca Sf. Ignatius si Sf. Irineu - mostenitorii directi ai nvtturii Apostolilor - au nteles gresit credinta crestin si rnduiala divin a guvernrii bisericesti care le fusese propovduit. Este de-a dreptul o arogant s presupunem c noi, dou mii de ani mai trziu, am sti mai bine care este planul lui Dumnezeu cu rnduiala bisericeasc dect cei care i-au ascultat pe Apostoli si pe cei din a doua generatie de episcopi crestini, multi dintre ei martirizati pentru credinta lor. Si totusi, ni se cere s acceptm exact contrariul, anume c adevratul crestinism al Bisericii primare este crestinismul Protestant, individualist si schismatic.7 Sunt destui care trivializeaz autoritatea special dat lui Iacov, care a fost primul episcop al Bisericii n Ierusalim, lui Petru si altor Apostoli si episcopi pe care ei i-au numit, spunnd c aceast autoritate a fost dat tuturor crestinilor. Aceast credint a fost, desigur, cauza anarhiei Anabaptiste si privatizrii credintei de ctre Quakeri.8 n aceste conditii, cuvintele clare ale Mntuitorului (Ioan 20.21-23) si pierd orice valoare, pentru a nu mai pomeni de ntelegerea practic a guvernrii bisericesti de ctre prima generatie de crestini, si toti cei care le-au urmat, pn la rebela er Protestant a trecutului apropiat. Tot astfel Epistolele lui Pavel ctre biserici nusi mai au nici un rost. n Epistole vedem cum Pavel, Petru si ceilalti asteptau ca cei crora le erau adresate s li se supun. Fr o structur organizat si o disciplin bisericeasc n Biserica primar, nssi existenta Epistolelor nu se justific. [1] "Cei dinti crestini au fost evrei si n credinta lor cea nou au gsit continuarea celei vechi Din primele capitole ale Faptelor Apostolilor vedem cum membrii bisericii din Ierusalim, pe care Irineu o numea 'Biserica din care se trag toate celelalte biserici', l urmau pe Iacov, care, fiind 'frate al Domnului', a fost un fel de 'calif'(Stauffer, 1952, 193-214)." Citat de Jaroslav Pelikan n Nasterea Traditiei Catolice, p. 13. [2] "Cei care ntr-adevr apartin lui Dumnezeu si lui Iisus Hristos sunt mpreun cu episcopul.iar cei care urmeaz vreun schismatic nu vor mosteni mprtia lui Dumnezeu" (Sf. Ignatiu de Antioh, 'Epistola ctre cei din Philadelphia', A.D. 110, n Credinta Printilor din vechime, vol. I, trad. W. A. Jurgens, p. 22. 3 Didahii -Ref. 9; A.D. 140, Credinta Printilor din vechime, vol. I, trad. W. A. Jurgens, p. 4. 4 Sf. Clement Romanul - 'Epistola ctre Corinteni', Ref. 19, 19A, 20, 21; A.D. 80, n Credinta Printilor din vechime, vol. I, trad. W. A. Jurgens, p. 10. 5 Sf. Ignatiu de Antiohia - 'Epistola ctre Efeseni', A.D. 110; 'Epistola ctre Magnezieni', A.D. 110 n Credinta Printilor din vechime, vol. I, trad. W. A. Jurgens, pp. 37-55, pp. 17-23. 6 Sf. Irineu - 'mpotriva ereziilor', Ref. 191-192, A.D. 180, n Credinta Printilor din vechime, vol. I, trad. W. A. Jurgens, pp. 84-85. 7 Expresia extrem a acestei asertiuni se afl n nvttura Anabaptist potrivit creia, n afara lor, nu a existat nici o 'biseric adevrat' n cei 1700 de ani care au trecut de la primele generatii de crestini pn la ei. Chiar n ziua de azi majoritatea gruprilor evanghelice ignor ntreaga istorie a Bisericii sau, n cel mai bun caz l pomenesc pe Luther, Wycliff sau pe Sf. Augustin. Impresia lsat de ei este aceea c crestinismul a aprut aproape magic n anul 1510 si a ajuns s nfloreasc abia n secolul al XIX-lea o dat cu inovatiile aduse de Finney, Moody etc. Una din ultimele nscociri propagandistice si anti-istorice ale unui autor Protestant este cartea lui James H. Rutz Biserica deschis, care propag mitul Protestant al unei 'biserici primare simple, ne-ierarhice'.
99

8 Vezi Cap. 3 si notele de la subsol.

Ierarhia patriarhal Exist voci care sustin c ierarhia patriarhal a Bisericii a fost doar un 'fenomen cultural', o reflectie a societtii 'patriarhale' n care a trit Hristos. Aceste voci sunt de prere c trebuie s depsim granitele civilizatiei antice si s 'aducem la zi' nvttura lui Hristos pentru a satisface preferintele moderne pentru o religie 'corect din punct de vedere politic'. Afirmatie care, n mod logic, ridic o problem interesant. Dac Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul Care 'i-a fcut parte brbteasc si parte femeiasc' (Facerea 1.27), atunci de ce nu a prevzut Dumnezeu nevoia de a instrui Biserica s se modeleze dup politica sexelor si preferintele sexuale schimbtoare ale fiecrei succesive epoci? Conducerea de ctre femei nu a fost necunoscut pe vremea lui Hristos. El a amintit de Regina Sudului care a venit s aud ntelepciunea lui Solomon. Si chiar mai mult: Scripturile iudaice sunt pline de eroine, asa cum Biserica istoric este plin de Sfinte Maici, de sfinte egale n duhovnicia lor cu Sfinsii Printi si cu sfintii. Asa cum scrie Sheldon Vanauken, "Din dou una: sau Dumnezeu Tatl a gresit si acum s-a rzgndit, sau Iisus Care a fost Dumnezeu ntrupat nu a fcut voia Tatlui. Prima variant e pueril. A doua implic negarea faptului c Iisus a fost Dumnezeu ntrupat. Orice argument pentru hirotonisirea femeilor care este bazat pe idea c Sfntul Duh cluzeste Biserica spre un nou adevr ascunde o alt eroare - cele saizeci de generatii nedrepttite de femei. Sunt de prere ca aceasta nu este posibil fr negarea ntruprii." [1] Dac Iisus a fost 'limitat' de cultura n care a trit, cum mai poate El s fie Dumnezeu? Iar dac El nu este Dumnezeu ntrupat prin vointa liber a unei femei, binecuvntata Maria, Maica Domnului, atunci la ce ar mai conta ce face Biserica Sa? Biserica devine astfel o alt sect a crei credint este n desarte 'scripturi'; si nc una plin de sexism si homofobie. Si nc: pe ce temei se cere 'aducerea la zi' a Bisericii, fie prin renuntarea la succesiunea apostolic, prin acceptarea avorturilor, sau prin denuntarea preotiei brbtesti de ctre cei care se pretind parte din 'continuitatea istoric' a Bisericii cnd perenitatea adevrului crestin a fost una din trsturile Bisericii de-a lungul istoriei sale?[2] Dac Iisus este Fiul lui Dumnezeu, asa cum nvat Biserica, si dac El a ntemeiat Biserica Sa Una, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc pentru a dura 'n vecii vecilor', cum se face c Protestanti schismatici, Romano-Catolici modernizati si chiar unii 'Ortodocsi' protestantizati nu recunosc importanta succesiunii apostolice, rnduiala bisericeasc si autoritatea ierarhic ce ntretin disciplina bisericeasc si puritatea doctrinei?[3] n Biserica veacurilor rspunsul dat ('asa a fost dintotdeauna') este de fapt rspunsul legitim. Biserica sustine c sunt adevruri neschimbabile si care nu sufer nici o mbunttire. Aceasta este adevrat n special n ceea ce priveste hirotonisirea femeilor. Una din obiectiile fundamentale aduse hirotonisirii femeilor este aceeasi ca n cazul aprrii Bisericii mpotriva iconoclastilor. Hristos S-a ntrupat. Pentru crestinii Ortodocsi ncarnarea nu este o 'idee' sau un 'simbol', este un fapt istoric. Totul n viat si n modul de Rugciune al Bisericii Ortodoxe este menit s sublinieze caracterul istoric al ncarnrii. De aceea avem icoane. Hristos a venit n trup si icoana sa, icoanele sfintilor Si, ale martirilor, ale apostolilor, ale Mamei Sale, stau mrturie caracterului istoric al venirii Sale.

100

Dar avem totodat si icoane vii. n liturghie preotii si episcopii sunt reprezentantii lui Hristos n fata altarului. Preotul si episcopul nu sunt reprezentri ale unei idei abstracte, ei sunt icoane ale unei persoane istorice care a venit pe pmnt: Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu, potrivit Bisericii Ortodoxe, este n afara timpului si spatiului. Totusi, aceasta nu schimb faptul istoric potrivit cruia, atunci cnd El S-a artat n trup, a venit ca parte brbteasc, nu sub forma unui simbol androgin al 'omenirii'. Nu pictm icoane cu un Hristos femeie pentru c Hristos a fost brbat. Nu putem avea preotese care s l reprezinte pe istoricul Fiu al lui Dumnezeu asa cum nu putem tolera reprezentarea ca brbat a binecuvntatei Fecioare Maria, acceptnd n acelasi timp c ea a fost o persoan istoric, o femeie care a ales s fie Purttoare de Dumnezeu. n mod firesc Protestantismul (si Romano-Catolicismul liberal modern) tinde s fie iconoclastic pentru c 'crestinismul' modernizat si laicizat nu mai afirm caracterul istoric al Noului Testament. De fapt, el a ncercat activ s transforme continutul Sfintei Traditii si al Scripturii n nimic mai mult dect un vag simbolism religios. Aceasta este de altfel teologia 'liberal'. Dar Ortodoxia respinge pozitia iconoclast a liberalismului ct si abordarea deconstructivist a religiei. n timp ce crestinii Ortodocsi afirm tainele credintei, ei afirm totodat si pe istoricul Iisus si ntruparea Sa. Desi n Hristos 'nimeni nu e brbat sau femeie' de vreme ce mntuirea apartine tuturor, n egal msur, credinta Orotdox afirm c Hristos nsusi a stabilit rnduiala ierarhiei n Biseric. De aceea Biserica respinge iconoclasmul, orict de deghizat s-ar manifesta, fie sub forma spargerii icoanelor, abordrii deconstructiviste a Scripturii, sau 'androginizrii' icoanelor vii. Preotii si episcopii despre care Sf. Ignatiu ne relateaz stteau la altar n locul lui Hristos. Hirotonisind femeile, Protestantii 'liberali' spun: 'Hristos nu a venit n trup, masculinitatea sa nu conteaz, El este doar un simbol a ceva mai cuprinztor'. ns pentru Ortodocsi masculinitatea lui Hristos conteaz, asa cum feminitatea Mariei conteaz. Crestinismul sau este o credint istoric sau nu e nimic. Nu putem crede c Hristos a aprut magic. Credem c El a crescut asa cum creste ftul unui om n pntecele unei femei, c Dumnezeu a venit n trup, n realitate, n timp si spatiu, c nimic ceea ce Dumnezeu ia asupra Sa nu e o greseal, nu e zadarnic sau fr rost. Distrugerea icoanelor, falsificarea preotiei si demitizarea sacramentelor pn la ale considera niste simple simboluri distrug mrturia crestin a faptului ncarnrii. Oamenii par s stie, n mod misterios, instinctiv, c asa stau lucrurile chiar dac si-au pus sau nu aceste probleme. Cum altfel s explicm scandalul iscat de pierderea attor membri n denominatiile care au hirotonisit femei? Oamenii simt c ceva sacru a fost profanat atunci cnd politica sexelor a invadat religia. Si mai stiu c o religie 'modernizat' care ncearc s 'tin pasul cu vremea' si-a pierdut puterea moral. Si de aceea actioneaz n consecint. Vzut din aceast perspectiv cruciada ideologic a miscrii feministe pentru legitimitate trebuie oprit la usa Bisericii Ortodoxe. Biserica nu poate s devin jucria miscrii de 'corectitudine politic'. Si nici nu poate ngdui unei minoritti academice din seminariile sale, ori ctorva preoti sau episcopi cu o oarecare constiint politic s risipeasc dou mii de ani de certitudine moral de dragul respectabilittii oferite de elita academic politizat de azi, puternic angajat n cruciada anti-ierarhic. Cruciada lansat pentru a conforma Biserica ideologiei sexelor din ziua de azi este o cruciad dus pentru a face Biserica s se aplece n fata Cezarului din momentul prezent. Nu ar strica s ne amintim c omul poate cstiga o ntreag lume, inclusiv respectabilitatea academic, si cu toate acestea si poate pierde sufletul. Probabil este de asemenea bine s plasm chestiunea hirotonisirii femeilor si aceea a limbajului 'atotcuprinztor' ntr-un context mai larg: asaltul feminist si homosexual mpotriva naturii nssi. ncercarea de a rstlmci nvttura si mrturia unei preotii brbtesti de veacuri este tot una cu ncercarea de a andronginiza nu doar Biserica, dar si pe Dumnezeu. Dumnezeu, nvat Biserica ortodox, din ratiuni tainice a ales s se reveleze ca tat. A accepta hirotonisirea femeilor sau a impune Bisericii asa-zisul limbaj liturgic atotcuprinztor,
101

neutru echivaleaz nu doar cu a nega hotrrea lui Dumnezeu de a Se revela ca Tat si de a-L trimite pe Fiul su, dar si cu a respinge prezenta real si continu a lui Hristos n Biserica Sa. Limbajul liturgic 'atotcuprinztor' si hirotonisirea femeilor nu sunt cu nimic mai revolttoare pentru constiinta crestin si pentru sensul istoriei dect a o picta pe Maria ca brbat. Este, aceasta, o form de graffiti liturgic care discrediteaz idea permanentei transcendente, misterioase. Este distrugerea trecutului fr a oferi nimic de durat care s nlocuiasc certitudinile de veacuri pierdute. Este regretabil c pn si ctiva 'Ortodocsi' au fost prinsi n capcana cruciadei feministe si au nceput s joace volei politic cu tezaurul de nenlocuit al Bisericii. Credinciosii Ortodocsi si marea majoritate a preotilor si episcopilor au rezistat n unanimitate hirotonisirii femeilor. Dar o minoritate zgomotoas de 'Ortodocsi' academicieni, vulnerabil spiritului vremii, a ncercat s nceap 'dialogul' n ceea ce priveste 'chestiunea femeii n biseric' ntr-un fel asemntor cu cel n care anumite cercuri feministe Anglicane si episcopale au insinuat o chemare feminist la hirotonisirea femeilor n comunittile lor la nceputul anilor 1970. Astfel de crturari 'Ortodocsi' precum Elisabeth Behr Siegel (Clerul feminin in Biseric) si Susan Ashbrook Harvey au cerut n mod deschis renuntarea la aceast traditie veche n Biseric.[4] Biserica Ortodox a fost istoriceste gardianul iconografiei crestinismului si garantul continuittii istorice a mrturiei apostolice si ierarhice a comunittii purttoare de Hristos pe pmnt. A irosi aceast mostenire datorit jocurilor de natur academic sau 'teologic' e tot una cu a-i ncununa cu laurii victoriei pe iconoclastii vremurilor noastre. A permite 'politicii sexelor' din ziua de azi - o toan de moment n cel mai bun caz, o tiranie fascist a impusei 'corectitudini politice' n cel mai ru caz - s ptrund n sanctuarul Ortodox echivaleaz cu a pngri, a desacraliza altarul, a-i ofensa pe credinciosi, a dezbina Biserica si a diminua autoritatea moral a Ortodoxiei. [1] Shelon Vanauken - Sub mila Sa (Ignatius Press, 1988) citat n 'Pentru c Dumnezeu nu face greseli: hirotonisirea femeilor', AGAIN, 1993. [2] "A identifica doctrina ortodox a Bisericii Catolice [universale] presupunea s respecti ceea ce Printii au transmis, de la o generatie la alta, prin traditie'Haideti - a spus Maxim - s pstrm mretul si cel dinti remediu al mntuirii. [M refer la frumoasa mostenire a credintei.] Haideti s l mrturisim cu inima si cuvntul, deplin ncredintati, asa cum ne-au nvtat Printii' (Maxim, Ep. 12, PG 91:465). 'Nu inventm formule noicci aceast este curat obrznicie, lucrare si nscocire a unei minti eretice si tulburate.' (Maxim, Opusc. 19 PG 91: 224-25)" Jaroslav Pelikan, Duhul crestinismului rsritean, p. 20. [3] Asa cum explic binecunoscutul autor Ortodox si decan al Seminarului Sf. Vladimir, Thomas Hopko: "Conducerea n Biseric, n special n ce priveste preotia, este mai asemntoare unei relatii de familie dect unei relatii sociale. ntrebarea mea este: exist sau nu exist ceea ce numim autoritate printeasc? Exist sau nu exist ceea ce numim prin sot?De-a lungul istoriei Bisericii aflm despre oameni foarte puternici - brbati si femei - trind o viat duhovniceasc. ntlnim o solid viat monastic. Ne ntlnim cu incredibile dispute teologice si conceptii articulate despre o gam larg de probleme. Cnd primesti ceea ce ti se d, felul n care credinta a fost articulat, n care oamenii au trit, n care brbatii s-au raportat la femei - si m refer la sfinti, nu la ceea ce s-a ntmplat n societate, cci istoria ecleziastic este foarte diferit de Sfnta Traditie a sfintilor trebuie s ti pui urmtoarea ntrebare: De ce au existat femei canonizate ca sfinte, clugrite, misionare, prorocite, nvttoare, pustnice, evangheliste, fr ca vreodat s fie hirotonisite ca prezbitere sau ca episcopi de nici o comunitate crestin? ntrebarea fundamental ns ar fi aceasta: aceasta s fie preotia - o functie aparte pentru edificarea Trupului n relatie cu toti oamenii, pe care doar anumiti membri ai Trupului pot s o ndeplineasc pentru c pur si simplu doar ei au pregtirea necesar? Si dac este vorba de functia patern, de chemarea sacramental de a fi printe n mijlocul comunittii, nu presupune aceasta s fii brbat ca s poti fi printe? Poate o femeie s fie printe? Poate orice brbat s fie printe? Sf. Ioan Gur-de-Aur care a spus c functia
102

de prezbiter-episcop exclude toate femeile si majoritatea brbatilor, a avut n Biserica sa din Constantinopole cteva sute de diaconite, al cror cap a fost Sf. Olimpia, care a fost prietenul su cel mai bun. ns nu i-a trecut niciodat prin cap s-o hirotoniseasc la rangul de prezbiter sau episcop. Si nu cred c s-a simtit discriminat pentru c nu a ajuns la acea functie. Nu cred c aceasta este numai o chestiune administrativ sau ce tine de cel care trebuie s administreze mprtsania sau s tin slujba. Cred c problema este mult mai complex dect att. Cred c e vorba de nssi natura Credintei care este n joc. Ceea ce s-a ntmplat prin alte prti o dovedeste. Oriunde s-a introdus chestiunea hirotonisirii femeilor se afl si compromisuri privind limbajul admis la Liturghie, privind viata de familie, relatiile sexuale, chestiunea homosexualittii si cum trebuie abordat ea pastoral si duhovniceste. Toate acestea ajung s fie de neevitat. Cred c n jurul chestiunii hirotonisirii femeilor graviteaz toate celelalte. Cred c nssi Credinta e n joc aici." Pr. Thomas Hopko, "Hirotonisirea femeilor: Un rspuns Ortodox", n AGAIN, aprilie 1993. [4] Probabil c datorit unei ntelegeri gresite a 'liberttii academice' Seminarul Sf. Vladimir, de altfel unul din bastioanele Ortodoxiei, a gsit de cuviint s promoveze si s publice aceste opinii anti-Ortodoxe si anti-traditionale. (vezi aprarea entuziast a hirotonisirii femeilor de ctre Susan Ashbrook Harvey n articolul ei 'Preotia femeilor n Biseric' din Publicatia teologic trimestrial a Sf. Vladimir, vol. 37/1 1993). Vezi Activistul crestin vol. 3, 1994, 'Preotese - istorie si teologie' pentru o examinare a acestei chestiuni de ctre crturarul Patrick Henry Reardon. Succesiunea apostolic Primii Protestanti au recunoscut importanta succesiunii apostolice si continuitatea istoric a preotiei brbtesti.[1] Si totusi, dac privim la comunittile Protestante de azi cu greu ne dm seama c succesiunea apostolic a fost o chestiune de prima important pentru toate figurile proeminente din istoria Bisericii. I-a preocupat pn si pe Protestanti, n ncercrile lor disperate de a rationaliza si legitimiza noile lor 'traditii', pentru a umple golul creat prin abandonarea Sfintei Traditii din vechime.[2] Printii Bisericii au nvtat c doar prin nentrerupta continuitate a mrturiei Bisericii si Scripturilor Ei putem ajunge la o cunoastere istoric si confirmat a lui Hristos si a felului n care putem s I ne nchinm. Sf. Irineu scria: "Am primit harta mntuirii noastre de la nimeni altcineva dect de la cei prin care ne-a venit Evanghelia. ntr-adevr, ei au fost cei dinti care ne-au predicat evanghelia, iar mai apoi, prin voia lui Dumnezeu, ne-au transmis-o prin Scripturi, spre a fi temelia si stlpul credintei noastreEste deci cu putint pentru fiecare din fiecare biseric [local] care doreste s cunoasc adevrul s contemple traditia Apostolilor care a fost fcut cunoscut n toat lumeaSuntem n msur s i enumerm pe cei care au fost investiti episcopi de ctre Apostoli si pe succesorii lor pn n vremea noastr: brbaticrora li s-au dedicat bisericileEi doreau ca toti aceia si urmasii lor, crora li s-a ncredintat autoritatea, s fie desvrsiti si fr repros." [3] Dac Iisus este ntr-adevr Domn, dac Petru a bine grit, zicnd: 'Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu' (Matei 16.16) atunci, potrivit Sfintei Traditii, Biserica se cade s I se nchine n felul n care El a dorit iar Apostolii, autorii Scripturilor si Printii au nvtat. "Paharul binecuvntrii, pe care-l binecuvntm, nu este, oare, mprtsirea cu sngele lui Hristos? Pinea pe care o frngem nu este, oare, mprtsirea cu trupul lui Hristos? Ca o pine si un trup suntem cei multi; cci toti ne mprtsim dintr-o pine' (1 Corinteni 10. 16-17) Scriind cu mult nainte de finalizarea Canonului Noului Testament, Sf. Irineu a stiut exact ceea ce a nvtat Biserica si pe a cui autoritate se sprijinea credinta sa:
103

"Cnd, prin urmare, avem astfel de dovezi, nu este necesar s cutm la altii adevrul care se obtine cu usurint din Biseric. Cci Apostolii, precum un om bogat depune ntr-o banc, au investit n Biseric toate ale adevrului; si oricine voieste si poate extrage de acolo apa vietii. Cci ea este intrarea vietii, n vreme ce toti ceilalti nu sunt dect hoti si prdtoriDac ar fi vreo disput asupra vreunei chestiuni, nu se cuvine oare s recurgem la cele mai vechi Biserici cu care Apostolii erau familiari, si s extragem din ele ce e clar si sigur cu privire la acea chestiune? Dar dac Apostolii nu ne-ar fi lsat scrieri? Nu ar fi necesar s urmm rnduiala traditiei, care s-a transmis celor crora li s-au ncredintat Bisericile?"[4] Documentele istorice ale Bisericii si scrierile Printilor din vechime demonstreaz c, mult nainte de ncheierea Canonului Noului Testament, chiar nainte ca unele din crtile Noului Testament s fie scrise, autoritatea ierarhiei apostolice n Biseric a fost bine definit. Astfel stnd lucrurile, ne putem ntreba pe bun dreptate dac toate chemrile de azi la schimbri n Biseric, n special n ceea ce priveste politica sexelor si 'mputernicirea' nu tin mai mult de vremurile moderne dect de eruditie, pentru a nu mai vorbi de conceptele traditionale de spiritualitate. Cererile pentru 'mputernicirea' feminist sun strident n slujba Celui Care a spus: "Cei din urm vor fi cei dinti". [1] Aproape un sfert din Instituiile lui Calvin n 22 de volume se refer la chestiuni legate de succesiunea apostolic i la autoritatea bisericeasc. John Calvin a nvat c mpria lui Dumnezeu, pentru a fi revelat n toat deplintatea ei n viitor, este prezent acum n Biseric. Comentariu la Amos 9:13 (CO XLKIII, 172): "mpria lui Hristos va fi blagoslovit i fericit, sau biserica lui Dumnezeu, care e acelai lucru, va fi fericit cnd Hristos va ncepe s domneasc" Comentariu la Psalmul 18:43 (CO XXXI, 190): "mpria sa care e biserica." Comentariu la Isaia 65:20 (CO XXXVII, 430): "n mpria lui Hristos, care e biserica." " Comentariu la Efeseni 4:8 (CO LI, 193): "Cel mai mre triumf pe care l-a cunoscut Dumnezeu a fost Hristos, dup ce a ngenunchiat pcatul, dup ce a cucerit moartea i a izgonit-o pe Satana, s-a nlat mre la ceruri, pentru a domni de acolo asupra Bisericii." Comentariu la Matei 5:18 (CO XLV, 172): "mpria cerurilor nseamn nnoirea bisericii sau starea prosper a bisericii." [2] "Continuitatea apostolic a fostun standard nc din vremea bisericii primarePentru Biserica Ortodox Rsritean din Bizan aceasta [succesiunea apostolic] a fost adevrul neschimbtor al mntuirii. Prima istorie a bisericii, aceea a lui Eusebiu (secolul al IV-lea) ncepea cu urmtoarele cuvinte: 'succesiunea de pe vremea sfinilor apostoli' (Eusebiu H.e. 1.1.1. GLS 9:6) afirmnd continuitatea apostolic a instituiilor i a nvturilor bisericilor adevrate. Fiecare din aceste principii aveau s fie contestate n timpul ReformeiProvocrile veneau mai cu seam dinspre aripa stng a reformei care...nu a fost o 'reform' propriu-zis, ci o 'ruptura radical cu instituiile i teologiile existente'Williams 1962, 846)implicaiile depline ale acestor provocri aveau s ias la iveal abia mai trziu" Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii i Dogma, pp. 304-305. [3] Sf. Irineu - 'mpotriva ereziilor', Ref. 208-209, A.D. 180, n Credina Prinilor din vechime, vol. I, trad. W.A. Jurgens, p.89. [4] Ibid. ref. 213, pp. 90-91.

Biserica istoric si Scriptura

104

Chiar mai bine atestate dect autoritatea ierarhiei apostolice au fost formele esentiale de sacramentalitate care au supravietuit pn astzi n Biserica ortodox. ntr-adevr, asa cum vom vedea, partea oral a Sfintei Traditii a precedat Noul Testament scris. Sf. Irineu scria n 180, cu 200 de ani naintea Sinoadelor din Hippo (397), Laodiceea (363) si Catargina (393-97), cnd crtile Noului Testament au fost n cele din urm adunate ntr-o singur carte: "Si dac Apostolii nu ne-ar fi lsat nici o scriere? Nu ar fi necesar s urmm rnduiala traditiei?"[1] E vorba tocmai de aceast 'rnduial a traditiei', traditia apostolic ce ne-a fost transmis, pe care Biserica primar a urmat-o, vreme de aproape patru sute de ani nainte de recunoasterea universal a Canonului nou testamentar. Si n timp ce sute de 'Scrieri Sfinte', de epistole si alte documente se aflau n competitie pentru a atrage atentia Bisericii, Biserica nssi nu s-a mpotmolit n confuzie, ci a transmis mai departe mostenirea apostolic a adevrului de la o generatie la alta. (Fapte 2.42) [2] Biserica nvat c Scripturile pot fi pe deplin si cu limpezime ntelese si interpretate doar n contextul traditiei vii, apostolice, dup rnduiala slujirii euharistice. Interpretarea Scripturii, legea credintei, a fost ntotdeauna nteleas n sensul cel mai profund n contextul ntregii Biserici. Asa cum scria Prosper, Episcop de Aquitane: "Legea credintei este stabilit de legea rugciunii". Cu alte cuvinte, formele vechi de rugciune din Biseric preced teologia ei dogmatic. Potrivit Printilor, Sfnta Traditie si Scriptura au acelasi mesaj -nu dou mesaje separate sau rivale. Amndou sunt una, la fel cum Hristos si Biserica sa sunt una, cum Hristos este una cu noi n taina mprtsaniei. Asa cum scria George Florovski, "Fidelitatea fata de traditie nu nseamn fidelitate fat de vremuri de mult apuse sau fat de o autoritate exterioar; exist o conexiune vie cu deplintatea experientei Bisericii Biserica st mrturie adevrului nu prin vagi amintiri sau cuvinte ale altora, ci prin experienta sa vie, nentrerupt, prin deplintatea sa universal Este gresit s limitm 'sursa nvtturii' la Scriptur si traditie si s separm traditia de Scriptur. n primul rnd, att Scriptura ct si traditia au fost date numai n Biseric. Numai n Biseric au fost ele primite n deplintatea valorii lor sacre, a semnificatiei lor. n ele st adevrul Revelatiei Divine, adevr ce trieste n Biseric. Aceast experient a Bisericii nu a fost epuizat nici n Scriptur, nici n traditie; ea doar se reflect n acestea. Asadar, doar n cadrul Bisericii poate Scriptura s triasc, s prind viat, doar n Biseric este ea revelat ca ntreg si nu frmitat n texte separate, porunci si aforisme." [3] Noul Testament s-a nscut din Sfnta Traditie a slujirii si este inseparabil de ea. Multi Protestanti se poart ca si cnd acest lucru ar fi adevarat, desi nu l recunosc drept adevr. Cnd un Protestant accept doctrina Treimii, sau doctrina celor dou naturi n Hristos, ca fiind n acelasi timp Dumnezeu si Om, el accept implicit nvttura Printilor, traditia oral, Crezurile si definitiile dogmatice ale celor sapte sinoade ecumenice.[4] Iar cnd el se refer la crtile Noului Testament ca la 'Cuvntul Domnului' el accept practicile Bisericii si decizia Sinoadelor episcopale care au stabilit care crti s fie incluse n Noul Testament si care s fie respinse.[5] ntelegerea rolului central al Sfintei Traditii a fost mprtsit att de Rsrit ct si de Apus pn la vremea Reformei. Tertulian, Printele teologiei Apusene, scria n anul 200: "Desi Bisericile [individuale] sunt att de numeroase si de mari, exist o singur [original, strveche] Biseric a Apostolilor, din care toate celelalte provin. Astfel toate sunt primitive, toate Apostolice, pentru c toate sunt unantr-adevr, fiecare doctrin trebuie suspectat de falsitate dac contine ceva contrar adevrului Bisericilor si Apostolilor lui Hristos si lui Dumnezeu Si mai mult dect att, dac apar [erezii] suficient de ndrznete pentru a se nrdcina n mijlocul erei apostolice, n asa fel nct s par transmise de ctre Apostoli pentru c sunt de pe vremea Apostolilor, putem s le spunem: 'artati-va originile Bisericilor voastre, justificati-v hirotonia episcopal dintru nceputuri, n asa fel ca cel dinti episcop al lor s-l aibe ca autor si predecesor pe unul dintre Apostoli sau dintre cei care au pstrat succesiunea apostolic. Cci n acest fel
105

Bisericile Apostolice si transmit listele; asa cum biserica din Smirna mentioneaz c Polycarp a fost numit acolo de ctre Ioan, asa cum biserica din Roma pomeneste c Clement a fost hirotonit de PetruApoi lsati ereziile s dovedeasc n ce msur sunt apostolice, atunci cnd Bisericile noastre le cer s treac aceste teste"[6] Tertulian, rspunznd, n anul 200, ereticilor din vremea lui, li s-a adresat n aceeasi manier n care ne-am putea noi adresa 'crestinilor' moderni de azi care pretind c sunt 'apostolici'. Tertulian a denuntat tot ce era contrar sau n afara Bisericii istorice. Chemarea sa era adresat nu Scripturii, ci traditiei din care Sfintele Scrieri au aprut. Pretentiile ereticilor, spunea el, au pus n discutie nssi legitimitatea credintei lor crestine, cci ele erau fcute n afara contextului Bisericii autentice. "Artati-ne lista voastr de episcopi" este ntrebarea pe care Biserica istoric o adreseaz n mod legitim celor din afara ei. "Noi cei care umblm n legea pe care Bisericile au transmis-o prin Apostoli, Apostolii primind-o de la Hristos, iar Hristos de la Dumnezeu, afirmm c pozitia noastr este rezonabil, exprimnd clar idea c ereticii nu au dreptul s fac apel la Scriptur , de vreme ce noi, fr s folosim Scriptura, dovedim c ei nu au nimic de a face cu EaEi nu pot fi considerati crestini, pentru c nu de la Hristos [prin succesiune apostolic] au ei ceea ce au ales s creadnefiind deci crestini, nu au nici un drept la literatura crestin; si cu ndrepttire li se poate spune: "Cine sunteti voi? De unde si cnd ati venit? De vreme ce nu sunteti de-ai mei, ce vreti s faceti cu ceea ce este al meu?" Eu sunt urmasul de drept al Apostolilor. ntocmai precum si-au pregtit cu grij testamentul, cum lau ncredintat cuiva si l-au pecetluit cu jurmnt, asa si eu pstrez mostenirea. Pe voi, desigur, v-au considerat ntotdeauna niste dezmosteniti si v-au respins ca pe niste strini si ca pe niste dusmani."[7] n anul 200 Tertulian a dat un rspuns acelor protestanti care, cu cteva secole mai trziu, au ncercat s pun n discutie dezbinarea de Biseric, spunnd: 'Biblia afirm asta si asta'. Lor Tertulian le rspunde: 'nu aveti nici un drept la literatura crestin'. Si i ntreab: 'Cine sunt episcopii vostri? Artati-ne lista lor'.[8] [1] Ibid. Ref. 213, pp. 91. [2] "Scriptura trebuie tlmcit. Este revelat n teologie. Iar aceasta este cu putinta doar prin participare la experienta vie a BisericiiDac admitem c Scriptura si este suficient siesi, nu facem dect s-o lsm n voia interpretrii arbitrare, subiective, si astfel s-o nstrinam de originile sale sacre. Scriptura ne este transmis de ctre traditie, centrul ei cristalizant. Biserica, Trup al lui Hristos, este mai deplin si precede, n chip tainic, Scriptura. Aceasta nu aduce nici o limitare Scripturii si nici n-o umbreste. Dar adevrul ne este revelat nu doar istoriceste. Hristos s-a artat i nc ni se arat nu numai n Scriptur, ci, neschimbtor si nencetat Se reveleaz n Biseric, n propriul Su TrupAceasta experient nu a fost epuizat nici de ctre Scriptur, nici de ctre traditia oral sau de definitii. Nu poate si nu trebuie epuizat." George Florovski, Bilblia, Biserica, Traditia: O perspectiva Ortodoxa, pp. 48-49. [3] Ibid. pp.46-47. [4] Majoritatea Protestantilor sunt total ignoranti n ceea ce priveste felul n care crestinii au ajuns s cread anumite lucruri. Ei nu par s nteleag c istoria doctrinei este istoria Bisericii. Asa cum nu nteleg c fr sinoadele ecumenice - mai ales primele patru - doctrine de important major, considerate a fi 'biblice', precum cea privitoare la Treime, nu ar fi fost eficient aprate mpotriva ereziei, nefiind explicate clar in Biblie. [5] Istoria canonului nou testamentar si a dezvoltrii sale este un subiect fascinant si totodat de important crucial pentru ntelegerea att a Bibliei ct si a Bisericii. Vreme de mai bine de dou sute de ani, crti pe care le lum astzi drept parte component a Noului Testament au fost aprig disputate, nainte de a fi incluse n canon. Multe alte crti au fost propuse pentru canonizare, ns n cele din urm au fost excluseLista complet cu toate cele 27 de crti ale Noului Testament nu
106

avea s fie definitivat dect n anul 367, de ctre Sf. Atanasie, episcop n Egipt. "Aceasta nseamn c prima list complet a crtilor Noului Testament, asa cum le avem astzi, nu a aprut dect dup mai mult de 300 de ani de la moartea si nvierea lui HristosDac Noul Testament ar ncepe n acelasi timp cu Constitutia SUA, nu am ajunge sa vedem produsul final pn n anul 2087!Cu trecerea timpului, Biserica a fcut deosebire ntre crtile care erau cu adevrat apostolice si care nu. Timp de cteva secole s-a dat o lupt prelungit n care Biserica avea s hotrasc pn la urm care crti i apartineau si care nu. Parte a procesului de discernmnt a fost adunarea Bisericii n sinoade, unde se dezbteau diferite chestiuni, ntre care si canonul Scripturii. Aceste sinoade au urmrit s proclame gndirea comun a Bisericii si s reflecteze la unanimitatea credintei, practicii si traditiei Bisericilor locale reprezentate. Sinoadele Bisericii ne pun la dispozitie documente aparte prin care Biserica si-a articulat discursul la unison n ceea ce priveste Scriptura. Printre multele sinoade care s-au reunit n primele patru veacuri, dou se evidentiaz n mod special: 1. Sinodul din Laodicea, care a avut loc n Asia Minor, n jurul anului 363. Acest sinod a stabilit c numai textele canonice ale Vechiului si Noului Testament pot fi folosite n Biseric si a interzis citirea altor crti n Biseric. Tot atunci au fost numite crtile canonice ale Vechiului si Noului Testament de astzi, cu exceptia Apocalipsei Sf. Ioan. Acesta este primul sinod care a stabilit cu claritate lista crtilor canonice, iar deciziile sale au fost acceptate pe larg de ctre Biserica Rsritean. 2. Sinodul al treilea de la Catargina, ntrunit n Africa de nord, n jurul anului 397. La acest sinod a participat si Augustin si a stabilit lista completa a crtilor canonice ale Vechiului si Noului Testament. Cele 27 de crti ale Noului Testament din ziua de azi au fost atunci acceptate drept canonice. Atunci s-a stabilit c aceste crti vor fi citite n Biseric drept Sfnta Scriptura, n detrimentul altora. Autoritatea sinodului a fost acceptat si n Apus." Pr. James Bernstein, "Cine ne-a dat Noul Testament?", in AGAIN, vol. 15, nr. 3, 1992. [6] Tertulian - 'mpotriva ereticilor', Ref. 292-297, A.D. 200, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p.123. [7] ibid. Ref. 297-298, pp. 122-123. [8] "Evangheliile sunt scrise n Biseric. n acest sens ele sunt o mrturie a Bisericii. Sunt documente ale experientei si credintei bisericesti. Cu toate acestea ele redau naratiuni istorice si stau mrturie pentru ceea ce s-a ntmplat cu adevrat n spatiu si timp Revelatia este pstrat n Biseric. Prin urmare, Biserica este interpretarea potrivit si totodat cea dinti a revelatiei. Este protejat si ntrit de cuvinte scrise; este protejat dar nu epuizat. Cuvintele nu sunt altceva dect semne. Mrturia Duhului nsufleteste cuvintele scrise. Nu ne referim acum la iluminrile ocazionale ale oamenilor de ctre Duhul Sfnt, ci n primul rnd la cluzirea permanent a Bisericii - 'stlp si temelie a adevrului' (1 Timotei 3:15) - de ctre El. Scripturile au nevoie de interpretare. Nu cuvintele n sine, ci mesajul este ceea ce conteaz, ntelesul lor. Iar Biserica este martorul permanent si de Dumnezeu hrzit, al acestui adevr si al sensului su deplin, pentru simplul motiv c Biserica - Trup al Domnului ntrupat - apartine revelatiei. Dar aceast mrturie nu tine doar de domeniul trecutului, ci este mai degrab o redescoperire continu a mesajului cndva transmis sfintilor si pstrat de atunci cu credint pn n vremea noastr. Mai mult dect att, acest mesaj este retrit mereu n viata Bisericii. Hristos nsusi este prezent nencetat n Biseric, n calitate de Mntuitor si de cap al Trupului Su, continundu-si slujirea mntuitoare. Istoria sacr continu nc. Faptele mrete ale lui Dumnezeu sunt nc svrsiteSi doar n cadrul experientei Bisericii Noul Testament este viu si deplin. Istoria Bisericii este o poveste a mntuirii. Adevrul crtii este revelat si revendicat prin dezvoltarea Trupului." George Florovski, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, pp. 26-27.
107

Autoritatea moral Ca si cum ar fi anticipat att haosul Protestant al opiniei schismatice ct si puterea nelegitim investit ntr-un singur 'pap', Ciprian din Catargina scria n anul 250: "Din vremea aceea [a numirii apostolilor de ctre Iisus] hirotonisirea episcopilor si proiectul Bisericii aveau s se dezvolte de-a lungul timpului, cci Biserica este ntemeiat pe episcopi si fiecare fapt a Bisericii este controlat de ctre acesti conductori. De vreme ce aceasta s-a stabilit printr-o lege divin, privesc cu uimire cum ndrzneala pripit a unora de a scrie epistole ca si cnd ar fi n numele ntregii Biserici. Fereasc Dumnezeus ngduie celor czuti n eroare s se numeasc Biseric."[1] Asa cum multe din scrierile din vechime Printilor Bisericii arat ct se poate de clar, Biserica s-a definit ntotdeauna ca o realitate ierarhic dar si ontologic. Asa cum scrie George Florovski: "Printii nu s-au ocupat att de mult de doctrina Bisericii tocmai pentru c realitatea minunat a Bisericii a fost deschis viziunii lor spirituale. Nu definesti ceea ce este evident de la sine."[2] Biserica nu s-a definit niciodat drept un haos de individualism spiritual, si cu att mai putin drept un iures de douzeci si trei de mii de denominatii btndu-se pentru un petec de gazon, fiecare din ele narmate cu interpretarea sa subiectiv a Scripturilor si 'traditiile' sale auto-proclamate. Dar Biserica istoric nu s-a aflat nici sub talpa unui dictator sau a unui pap 'infailibil'. Biserica istoric nvat c are un cap si acela este Hristos. C Hristos a numit lideri niste oameni care s-I slujeasc apostolic. Asa cum o familie are o mam si un tat care pstreaz ordinea n treburile copiilor, liderii crestini autentici nu sunt auto-proclamati, la fel cum nu au fost nici fii lui Aron din Vechiul Testament. Ci mai degrab autoritatea lor este transmis de la o generatie spiritual la alta asa cum o mam si un tat transmit mostenirea lor copiilor.[3] Biserica primar a tinut o socoteal precis a episcopilor care 'au urmat Apostolilor' n fiecare episcopie. De exemplu, Eusebiu, n Istoria Bisericii scris n secolul al IV-lea se referea ntotdeauna la cte un episcop, numindu-l al doisprezecelea, al douzecilea etc. 'de dup Apostoli' pentru a arta c acel episcop era legitim sau c o anumit nvttur era autentic. Pn n anul 393 canonul nou testamentar al Scripturii a fost cu aproximatie stabilit.[4] Printii Bisericii au respins multe sute de scrieri crestine timpurii care rivalizau cu crtile asupra crora s-a czut de acord s fie incluse n Noul Testament. Cnd Printii au respins anumite scrieri aceasta s-a ntmplat pe baza Sfintei Traditii - 'doctrina apostolic' la care se referea Sf. Luca, autorul Faptelor. Episcopii Biserici, nu un 'pap' au decis care crti s fie incluse si care respinse, la fel cum tot episcopii au aprat doctrina crestin n cadrul sinoadelor ecumenice, rspunznd ereticilor care sau ndeprtat de nvtturile Apostolilor. n numai ctiva ani de la nltarea la Ceruri a lui Hristos, succesiunea apostolic a episcopilor a devenit nu doar practica Bisericii, asa cum o demonstreaz numirea Sf. Iacov, 'fratele' lui Hristos, ca Episcop al Bisericii din Ierusalim, ci ea avea s fie aprat de ctre Printii Bisericii ca pe o component esential a nvtturii si vietii crestine. Asa cum scrie Eusebiu: "Dup martiriul lui Iacov si capturarea Ierusalimului care i-a urmat, s-a nscut traditia de neclintit c acei apostoli si discipoli ai Domnului care erau nc n viat s-au adunat din toate prtile si s-au alturat celor de acelasi neam cu Domnul - cci multi dintre ei mai triau nc. Apoi s-au vorbit si l-au ales n unanimitate pe Simion, fiul lui Cleopa, pomenit n Evanghelie (Ioan 14.25, Luca 24.18), ca vrednic succesor al lui Iacov pe scaunul episcopal al Ierusalimului."[5]
108

Policrat, Episcop de Efes, i-a scris lui Victor, Episcop de Roma n anul 180, referitor la Sf. Ioan Evanghelistul, care si-a ncheiat viata ca episcop el nsusi: "Si iat-l pe Ioan, cel pe care l-a tinut la piept Domnul si care a devenit preot jertfitor [sacrificiul fr de snge al mprtsaniei] purtnd coiful [semnul episcopal], martir [a fost ntemnitat pentru Hristos] si dascl; si el odihneste n Efes."[6] Si nc: "Era o putere a Duhului Sfnt prin toate mdularele trecnd, un suflet se afla n toateiar conductorii nostri [episcopii] slujeau ceremonii cu toat pompa iar preoti hirotonisiti [slujeau] tainele si riturile maiestuase ale Bisericiidac putem spune astfel, cu ochii nostri ni se d s vedem c traditiile vremilor timpurii sunt demne de crezut si adevrate."[7] Pentru a falsifica faptele istoriei strvechi a Bisericii, acceptate att de Biserica Rsritean ct si de cea Apusean pn n anul 1054, este nevoie de un slalom printre multe oprelisti chinuitoare, hermeneutice. Calvin si Luther au nteles aceasta foarte bine, de vreme ce si-au petrecut o mare parte din viat citnd din anumiti Printi ai Bisericii precum Sf. Augustin, cu scopul de a-si dovedi caracterul 'apostolic'. Abia mai trziu, Protestanti ca Anabaptistii au ncercat s renunte pn si la pretentia de a fi parte din Biserica istoric. Ca s evitm ierarhia de autoritate a Bisericii, prin care episcopi si preoti ai Bisericii se afl n direct, nentrerupt continuitate cu Apostolii, ar trebui s ignoram nvttura limpede a lui Iisus, faptele si nvttura Apostolilor, Printii Bisericii si mrturia istoriei bine documentate a Bisericii primare, asa cum a fost ea pstrat de istorici precum Eusebiu. Potrivit nvtturii Sfintei Traditii, Biblia este ea nssi o mrturie sigur a Bisericii si a traditiei ei istorice si apostolice. E si firesc s fie astfel: autorii Bibliei au fost inspirati de acelasi Duh Sfnt care mai trziu avea s cluzeasc Biserica. La urma urmei din Sfnta Traditie apostolic s-au nscut si Noul Testament si doctrinele Bisericii. Documentele istorice sunt fr echivoc. Prin Biseric s-a renuntat la crtile considerate false pentru a putea fi incluse n Canonul Noului Testament. Din Traditia vie a rugciunii euharistice s-a nscut Noul Testament, nu din apatice exegeze biblice practicate de multi 'teologi' moderni. Canonul Noului Testament avea s fie transmis pn la noi intact tocmai de ctre acei episcopi si martiri care au aprat Sfnta Traditie. Si ncepnd cu episcopi ca Iacov, doctrine acceptate de toti crestinii aveau s fie formulate ca rspuns ereticilor care s-au deprtat de la Sfnta Traditie a Bisericii. Aceasta citim de altfel n Faptele Apostolilor si aflm n documentele istorice. Dac Protestantii spun c desi poate c toate acestea sunt adevrate, ele nu conteaz, ar trebui s accepte atunci c ar fi primii din cei care se consider crestini care cred c existenta Bisericii nu are nici o important n cutarea personal a sfinteniei si mntuirii. Iar dac Romano-Catolicii de azi afirm c 'infailibilitatea' papei este un 'fapt de istorie', este greu de crezut c vor gsi dovezi n acest sens n istoria Bisericii primare. ntr-adevr, toate dovezile par s vorbeasc despre o guvernare colegial a Bisericii nc de la nceputuri. ntr-un fel, chestiunea 'infailibilittii' papei este similar cu aceea a 'infailibilittii' Bibliei. Amndou erorile neglijeaz importanta cluzirii Bisericii de ctre Duhul Sfnt. [1] Ciprian de Catargina - 'Epistola ctre eretici', ref. 555-556, A.D. 251, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 221. [2] George Florovski, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, p. 57. [3] "nc din timpurile de demult o politic episcopal ce urma s pstreze succesiunea apostolic avea s fie unul din criteriile continuittii apostolice mpreun cu ndrepttitul canon al Scripturii si cu formularea crezului." Jaroslav Pelikan - n Duhul crestinismului rsritean, p. 157. "Ierarhii au primit puterea de a nvta, nu de la enoriasi ci de la Marele Preot, Iisus Hristos, prin Taina Hirotonisirii. ns aceast nvttura se limiteaz la ntreaga Biseric. Biserica este chemat s asiste la aceast experient, care este o experient inepuizabil, o viziune duhovniceasc. Un
109

episcop al Bisericii trebuie s fie nvttorul. Numai episcopul a primit puterea deplin si autoritatea s vorbeasc n numele multimii sale. Multimea a primit dreptul de a se exprima prin episcop. ns pentru a face aceasta episcopul trebuie s adune la sine ntreaga Biseric, trebuie s vorbeasc n numele experientei si credintei ei. Nu trebuie s vorbeasc de la sine, ci n numele Bisericii. Aceasta vine n contradictie cu formula Vaticanului: De la sine, nu din consensul Bisericii." George Florovski, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, pp. 53-54. [4] Cteva crti au fost privite cu suspiciune, mai ales cartea Apocalipsei, care nu a fost unanim acceptat, pn cnd Sf. Atanasie s-a luptat pentru recunoasterea ei unanim la mijlocul secolului al IV-lea. [5] Eusebiu, Istoria Bisericii, Cartea III, trad. G.A. Williamson (New York, 1965), p. 123. [6] Asa cum este citat de Eusebiu n Istoria Bisericii, Cartea III, p. 141. [7] Scrierile lui Eusebiu dateaz din secolul al IV-lea. 'Vremurile din trecut' la care se refer sunt Biserica Apostolilor din primul si al doilea secol.

Concluzie "Si El v va zice: V spun: nu stiu de unde sunteti. Deprtati-v de la mine toti lucrtorii nedrepttii." (Luca 13.27). Biserica nvat c pentru cei care dispretuiesc lucrrile Domnului, pe Fiul su, legile Sale, Biserica Sa istoric si apostolic, nchinarea Lui, slujitorii Si din Biseric, frumusetea Sa, sacramentele Sale, fpturile Sale, o ntlnire cu El, orict de iubitoare, va fi nspimnttoare. Sf. Ioan Hristostomul scrie c judecata Domnului va fi teribil pentru cei care si-au petrecut ntreaga viat respingnd dragostea lui Dumnezeu. "Plngeti de mila necredinciosilor! Plngeti de mila celor care mor n bogtiile acestei lumi si care cu ntreaga lor bogtie [n care se numr si 'bogtia' religioas a trufiei spirituale] nu au pregtit nici o mngiere pentru sufletele lor, pentru cei care au puterea s se lepede de pcat ns nu se nvoiesc la aceasta."[1] Teologul Ortodox, Printele Thomas Hopko, nsumeaz pozitia Bisericii fat de mntuire si osnda iadului astfel: "Dac cineva refuz darul comuniunii cu Dumnezeu, Domnul nu poate dect s onoreze acest refuz si s respecte libertatea creaturilor Sale cu care El nsusi le-a nzestrat si pe care nu le-o va lua. Doctrina iadului vesnic nu presupune c Dumnezeu i tortureaz activ pe oameni prin mijloace perverse, strine de iubire. Nu nseamn c Dumnezeu se bucur de pedeapsa si durerea oamenilor pe care i iubeste. Dup cum nu nseamn c Dumnezeu 'Se separ' de oamenii si, pricinuindu-le astfel mult suferint (cci, ntr-adevr, dac oamenii l ursc pe Dumnezeu separarea va fi binevenit, nu dispretuit). nseamn pur si simplu c Dumnezeu ngduie n continuare fpturilor Sale, sfinti si pctosi laolalt, s triasc vesnic."[2] Biserica istoric - Biserica Ortodox - a nvtat dintotdeauna c iadul este real, dar a mai nvtat, iarsi dintotdeauna, c el este alegerea noastr. Dragostea lui Dumnezeu este constant. Iar Dumnezeu este n ntregime bun asa cum apare n toat Creatia Sa. Noi, oamenii, alegem uneori s fim nestatornici. Noi, nvat Biserica, vom fi judecati n sensul c Dumnezeu este Dumnezeu, El este 'EU SUNT', nu Se schimb. Vom fi judecati la fel cum am fi 'judecati' dac alegem s ne strivim masina ntr-un perete de beton care este imobil, perete care a fost descris ca piatra neclintit de poticnire.
110

Sf. Evgarie Pustnicul vorbeste despre Biseric atunci cnd scrie despre natura judectii divine: "Toate gndurile impure ce persist n noi datorit patimilor noastre ne aduc intelectul la ruin si la pierzanieEste imposibil pentru un intelect sufocat de astfel de idei s apar n fata lui Dumnezeu si s primeasc cununa drepttii. Fiind tras n jos de astfel de gnduri, intelectul vtmat, la fel ca omul din Evanghelie, refuz invitatia la festinul cunoasterii lui Dumnezeu." (Luca 14:18)[3] Sf. Petru Damaschinul spune acelasi lucru: "Dac ne unim cu boala ce-o avemne vom face precum demoniil vom dispretui pe binefctorul nostru. Nu primim binecuvntri n acelasi fel cu totii. Unii, primind focul Domnului, Cuvntul Su pe Care L-au trit, s-au fcut la inim precum ceara, iar altii, prin lene, s-au fcut mai tari dect lutul - s-au fcut ca piatra."[4] Distinsul Episcop de Oxford, Anglia, Kallistos Ware scria: "Dac se ntmpl ca cineva s fie n iad, el este acolo nu pentru ca Dumnezeu l-ar fi ntemnitat acolo, ci pentru c acolo a ales el nsusi s fie. Cei ajunsi n iad si-au aflat singuri condamnarea, sau robit ei nsisi; cu adevrat se spune c portile iadului sunt ncuiate pe dinuntru."[5]

[1] Sf. Ioan Gur-de-Aur, 'Omilii despre Epistolele ctre Filipeni' A.D. 398, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 121. [2] Manualul Bisericii Ortodoxe, vol. 1, Departamentul Educatiei Religioase, Biserica Ortodox n America, (New York, 1976), p. 112. [3] Sf. Evgarie Pustnicul, 'Despre discernmnt', n Filocalia, vol, 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, pp. 51-52. [4] Sf. Petru Damaschinul 'Introducere la cele sapte forme de disciplin a trupului', n Filocalia, vol, 3, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 78. [5] Kallistos Ware, Calea Ortodox (sublinierea apartine autorului), p. 103.

Capitolul 14 UNITATEA N BISERIC Biserica nvat c, inevitabil, crestinii se vor ofensa ntre ei. Hristos a prevzut aceasta si a stabilit mijloace prin care diferentele de opinie pot fi rezolvate fr a se pune n pericol unitatea Bisericii. "De-ti va gresi fratele tu, mergi, mustr-l pe el ntre tine si el singur. Si, de te va asculta, ai cstigat pe fratele tu. Iar de nu te va asculta, ia cu tine nc unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori s se statorniceasc tot cuvntul. Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, s-ti fie tie ca un pgn si vames. Adevr v griesc: oricte veti lega pe pmnt vor fi legate si n cer si oricte veti dezlega pe pmnt vor fi dezlegate si n cer. V mai spun c dac doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de ctre Tatl Meu Cel ce este n ceruri. C unde sunt doi sau trei adunati ntru numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor." (Matei 18:15-20)
111

Sitund acest paragraf n contextul cruia i apartine, Iisus le vorbea discipolilor, conducerea de mai trziu a Bisericii istorice. Iisus a stabilit o anumit rnduial pentru a rezolva disputele despre care Biserica nvat c sunt urmare a pcatului, chiar si n adevratul si legitimul Trup al lui Hristos. Iisus nsusi a respectat ceea ce era nainte. Pe vechea lege testamentar El avea s cldeasc propria sa norm de disciplin bisericeasc. Iisus a preluat din Deuteronom 19.15 ceea ce avea s devin baza reconcilierii ntre credinciosi n era crestin: "orice pricin s se dovedeasc prin spusa a doi sau trei martori".[1] Ceea ce Hristos a ntemeiat a fost un sistem colegial, nu o 'papalitate'.[2] Biserica nvat crestinul c atunci cnd se simte nedrepttit de un alt credincios, ori cnd are vreo diferent doctrinal sau de opinie cu un alt credincios, nu este liber s-si fac singur dreptate, si cu att mai mult s recurg la serviciile unui tribunal secular. De asemenea, el nu este liber nici s creeze o schism rupndu-se de Biseric sau ntemeind 'biserica' lui personal. Iisus a stabilit o abordare dup rnduial a disputelor survenite n rndul Bisericii. Metoda lui Iisus de a instaura dreptatea n rndul credinciosilor nu are nici o baza experimental a bunelor sentimente ori a unor 'cuvinte speciale de ntelepciune' de la Dumnezeu. Si nici nu este ntemeiat pe decretele magice sau 'infailibile' ale cte unui 'pap'. Ea este nrdcinat n sistemul juridic iudeu al Vechiului Testament. Toate disputele trebuie duse n fata martorilor, pentru ca 'fiecare pricin s se dovedeasc' printr-o rnduial sinodal. [1] "Aceast controvers asupra autorittii Vechiului Testament si asupra naturii continuittii dintre iudaism si crestinism a fost cea mai timpurie form de cutare a traditiei care avea s strbat ntreaga istorie crestin... Traditia crestin a asimilat Scripturile iudaice n timp ce cresterea structurilor ierarhice si etice a crestinismului a dus la crestinizarea multor aspecte din iudaism. Clement vorbea despre 'preoti' si despre 'marele preot' si a legat acesti termeni de preotia levitic" Jaroslav Pelikan, Nasterea Traditiei Catolice, pp.13-25. [2] Vezi Primatul lui Petru, ed. John Meyendorff (Crestwood, 1992), mai ales eseul lui Nicholas Koulomzine 'Locul lui Petru n Biserica primar', pp.11-34, pentru o strlucit explicare a erorilor Romano-Catolice.

Rnduiala n Biseric Biserica, potrivit Sfintei Traditii Ortodoxe, nu este dictatura unui singur om, nici anarhia haotic a intereselor personale. Autoritatea ei st n corpul sinodal de episcopi care se afl n succesiune istoric direct cu Apostolii.[1] Acesta este sistemul de guvernare bisericeasc de la Hristos ncoace. Din pcate, aceast ordine divin a fost, n parte, alterat n decursul veacurilor, n Biserica de rit latin, datorit exagerrilor si coruptiei autorittii papale, ce aveau s duc Biserica Roman n erori grave, diminundu-i credibilitatea. Aceste erori au generat reactia Protestantilor mpotriva Bisericii Apusene istorice. Si totusi, aceste tragedii s-ar fi putut evita. Biserica a nvtat c atunci cnd exist diferente de opinie n interiorul ei, iar dezbaterile rationale n fata sinodului colegial al martorilor nu rezolv conflictul, pasul urmtor este s te ndrepti spre un corp de si mai nalte autoritti bisericesti: episcopii. Acolo autoritatea ierarhiei apostolice va sustine din nou chestiunea n cauz si cazul va fi audiat nc o dat. Asa s-a ntmplat n cele sapte sinoade ecumenice atunci cnd pretentiile ereticilor au fost fcute cunoscute, cnd au fost combtute si raportate la Sfnta Traditie si n cele
112

din urm solutionate. Dac cineva este excomunicat, disciplinat sau dac si mrturiseste pcatele si se cieste - toate acestea se petrec prin decizia Bisericii. Dac vreunul din cei care particip la disput nu se supune sistemului de guvernare bisericeasc instituit de Hristos si refuz s respecte autoritatea investit n Biseric, acea persoan este pe bun dreptate 'ca un pgn si ca un vames' (Matei 18.17) Pentru ea fie anatema. Sf. Ioan Gur de Aur scria: "Preotii au primit o putere pe care Dumnezeu nu a dat-o nici ngerilor nici arhanghelilor. Li s-a spus: 'tot ce veti tine legat pe pmnt, va fi legat si n cer, tot ce veti dezlega, dezlegat va fi'. Domnitorii au, ntr-adevr, puterea s lege, ns ei pot lega doar trupurile. Preotii ns pot tine legate si sufletele n cer si pe pmnt"[2] Iisus si-a instruit Biserica s se supun autorittii date de El liderilor apostolici, preotilor si episcopilor care le-au urmat. "V spun c tot ceea ce veti lega pe pmnt s fie legat si n ceruri si tot ceea ce veti dezlega pe pmnt s fie dezlegat si n ceruri" (Matei 18.18). Iisus se referea la faptul c a dat o real autoritate duhovniceasc ierarhiei bisericesti, reprezentat la acel timp de Discipoli. "Si apoi Iisus le-a vorbit din nou: 'Pace vou! Precum Tatl M-a trimis pe Mine, asa v trimit si Eu pe voiDac veti ierta pcatele orisicui, iertate vor fi, dac le veti tine, tinute vor fi'." (Ioan 20.21-23) Biserica si autorittile ei, episcopi si preoti, au o autoritate special dat lor de Iisus (Iacov 5.1415). Asa cum vedem - din scrierile timpurii ale Printilor, din relatrile lui Luca despre Biserica primar n Faptele Apostolilor - aceasta a fost ntelegerea Bisericii nc de la nceputurile ei. Biserica nu este un sistem egalitar, o competitie la care poate participa oricine, si cu att mai putin un sistem 'democratic'. Autoritatea sa nu este dat de puterea de a guverna dup toanele oamenilor. Standardele ei morale nu sunt rezultatul unui sondaj de opinie. Menirea Bisericii nu este de a face pe fiecare fericit. n Biserica istoric Dumnezeu l investeste cu autoritate pe Hristos drept cap al ei, apoi pe Apostoli, delegatii lui Hristos, apoi episcopii si preotii care sunt urmasii Apostolilor. Ca si familia, Biserica este o ierarhie (1 Petru 5.1-4). Este o institutie creat de Dumnezeu, nu de om.[3] Capul ei este doar Hristos, nu un episcop atotputernic, un pap sau un patriarh. Este parte dintr-o rnduial bine stabilit, extern, cereasc. Nu este o institutie omeneasc care poate fi falsificat, asa cum Arca din vechiul Legmnt nu a putut fi desacralizat de ctre filistini. Structura Bisericii istorice nu are nimic n comun cu tertipurile politice, moderne, cu nscocirile 'corecte din punct de vedere politic', ci a fost stabilit de la nceputuri ca o institutie rnduit, neschimbtoare, asa cum o confirm si celelalte scrieri ale Bisericii primare. Corneliu, episcop de Roma n 249 scria despre structura Bisericii din Roma de la acea dat: "Poate s fie doar un singur episcop [n fiecare localitate] ntr-o Biseric Soborniceasc [universal istoric], n care [n Roma, de exemplu] sunt patruzeci si sase de prezbiteri, sapte diaconi, sapte subdiaconi, patruzeci si doi de acoliticantori si portari"[4] Eusebiu descrie cum Biserica primar l-a nfruntat pe episcopul rebel Novatus. Acesta a initiat o actiune unilateral, fr aprobarea celorlalti episcopi ai Bisericii. I-a excomunicat pe crestinii care s-au lepdat de credint sub torturile persecutorilor romani dar care s-au cit mai trziu si au cerut sa fie reprimiti n Biseric: "Pentru a rezolva situatia un sinod de anvergur s-a adunat n Roma si a adunat saizeci de episcopi, precum si un mare numr de prezbiteri si de diaconiRezultatul a fost o decizie unanim prin care Novatus, cei din anturajul luisi toti cei care au crezut de cuviint s-i tolereze atitudinea de ur si neomenie fat de frati crestini, s fie exclusi din Biseric, iar acei frati care au avut nenorocirea s se poticneasc, s fie tratati si vindecati cu doctoria pocintei."[5] n adevrata Biseric istoric si apostolic exist un sistem permanent de guvernare bisericeasc. Acest fapt este ilustrat si de exemplul relatat de Eusebiu n legtur cu disciplinarea lui Novatus.
113

Potrivit lui Hristos, acest sistem este ratificat de autoritatea cereasc si functioneaz din vremea Bisericii primare. Sf. Petru a recunoscut autoritatea special cu care au fost investiti episcopii si preotii n Biseric. Acesta le-a scris prezbiterilor, episcopilor si preotilor, spunndu-le c dac si fac datoria bine, vor fi rspltiti din plin n ceruri: " Pe cei dintre voi care sunt preoti i ndemn eu, cel mpreun-preot si martor al patimilor lui Hristos si prtas al slavei ce va s se descopere: Pstoriti turma lui Dumnezeu ce vi s-a dat n seam, veghind asupra ei nu de nevoie, ci de bunvoie, dup Dumnezeu, nu pentru cstig rusinos, ci din tragere de inim, nu ca si cum ati fi stpnii celor care v-au czut la sorti, ci voi fcndu-v pilde turmei. Iar cnd se va arta Mai-marele pstorilor, veti primi cununa cea nevestejit a mririi." (1 Petru 5:1-4) Petru a pus pe noii prezbiteri pe aceeasi treapt de autoritate cu el nsusi. "Cel mpreun-preot si martor al patimilor lui Hristos" este felul n care se identific Petru. De bun seam c Petru i ndeamn pe episcopi si pe preoti s duc mai departe munca de pstorire n acelasi fel n care Hristos l-a povtuit pe el nsusi. Este evident c Petru este 'mpreun-preot', nu un 'pap': "Pstoriti turma lui Dumnezeu ce vi s-a dat n seam, veghind asupra ei nu de nevoie, ci de bunvoie, dup Dumnezeu, nu pentru cstig rusinos, ci din tragere de inim, nu ca si cum ati fi stpnii celor care v-au czut la sorti, ci voi fcndu-v pilde turmei. (1 Petru 5:2-3) Dac pstorii turmei, crora le scrie Petru, nu ar avea nici o putere, ndemnurile sale nu ar avea nici un sens. Abuzurile potentiale pe care Petru i povtuieste s le evite - cstigul necinstit sau 'asuprirea' multimii n loc de pstorirea prin propriul exemplu - sunt posibile doar atunci cnd pstorii au autoritate. Petru a avut, desigur, autoritate s porunceasc. A stiut c si ceilalti prezbiteri (episcopi si preoti) aveau autoritate real pe care se cuvenea s o pzeasc si s nu abuzeze de ea. Dar nssi povata pe care Petru a dat-o pstorilor - aceea de a nu asupri pe ceilalti credinciosi este, ironic, pcatul papalittii 'infailibile', politizate, al crei temei istoric se afl n chiar autoritatea lui Petru.[6] Este interesant c una dintre cele mai vehemente denuntri ale abuzului de putere de ctre episcopul de la Roma vine chiar din partea unuia din cei mai venerati 'papi'. Sf. Grigore cel mare scrie: "prelatii acestui Scaun episcopal pe care prin voia Domnului l slujesc, au avut onoarea de a fi numiti universali de ctre venerabilul Sinod de la Calcedon. Si totusi nici unul nu si-a dorit s fie numit cu acest titlu, nici s pun stpnire pe acest nume neinspirat, ca nu cumva, datorit functiei sale pontificale s nu ia asupra sa ntreaga glorie, negnd-o astfel pe a celorlalti confrati ai si"[7] [1] Adoptia crestin a lui Avraam ca 'printe al celor credinciosi' si identificarea crestin a bisericii, cetate a lui Dumnezeu, cu mostenirea lui Abel ilustreaz aceast cutare [pentru continuitatea Vechiului Testament]Cnd biserica a si-a formulat cutarea pentru o traditie ntr-o doctrin a ndreptrii si mplinirii, a fost ndrepttit s-si revendice sfintii si credinciosii pn la Avraam si chiar la Adam. -Jaroslav Pelikan, Nasterea Traditiei Catolice, pp. 14-15. [2] Sf. Ioan Gur-de-Aur, 'Despre preotie', Ref. 1119-20, A.D. 386, n Credinta Printilor din vechime, vol.II, trad. E.A.Jurgens, pp.89-90. [3] "Apostolii au primit evanghelia pentru noi de la Iisus Hristos, iar Iisus a fost trimis de Dumnezeu. Hristos, deci, este de la Dumnezeu, iar Apostolii de la Hristos. Amndou aceste rnduieli sunt prin voia lui Dumnezeu." Clement Romanul, 'Epistola ctre Corinteni', A.D. 80-98, n Credinta Printilor din vechime, vol.1, trad. W.A.Jurgens, p. 10. [4] 'Epistola Episcopului Corneliu ctre Fabius', A.D. 249, n Jaroslav Pelikan, Istoria Bisericii, Cartea a VI-a, p. 280. [5] Eusebiu, Istoria Bisericii, vol. VI, New York, 1965, p. 280.
114

[6] Pentru o serie de eseuri remarcabile ce resping pretentiile Apusene si Latino-Romane n legtur cu papalitatea, vezi Primatul lui Petru, ed. John Meyendorff, mai ales cap. I, 'Locul lui Petru n Biserica primar' de Nicholas Koulomzine. [7] Sf. Grigore Cel Mare, Cartea a V-a, Epistola XVIII.

Schisma Unul din motivele pentru care schisma - sau abuzul de putere - a fost privit drept un pcat att de ngrozitor n Biserica primar si pentru care este nc considerat astfel de credinciosii Ortodocsi de azi este c submineaz colegialitatea episcopal si puterea lor de a-si exercita autoritatea pe care Iacov si ceilalti episcopi au investit-o n urmasii lor. (1 Corinteni 1.10-17) Nu este nevoie de prea mult perspicacitate pentru a ntelege c planul lui Dumnezeu pentru Biserica Sa nu include si haosul nepocit al celor douzeci si trei de denominatii Protestante a cror anarhie rival a fcut ca orice pretentie de adevr absolut s par acum ridicol n ochii lumii. Nu e nevoie nici mcar s fii teolog sau jurist pentru a ntelege c ntr-o Biseric divizat nu poate fi loc pentru disciplin. ntr-o Biseric divizat fie de haosul Protestant, fie de dictatura papal, crestinii nu pot da ascultare nvtturii explicite a lui Hristos despre cum s-si rezolve disputele. Pe de o parte nici nu exist o astfel de Biseric la care s se adreseze, pe de alta exist doar un monarh pmntean. Potrivit Sfintei Traditii nu se poate vorbi de rnduial crestin n absenta unittii crestine. Si mai mult chiar, ierarhia legitim istoric nc mai exist cu nentrerupte si verificabile legturi mergnd pn n vremea Apostolilor. De aceea existenta denominatiilor Protestante este un afront continuu la pretentiile Bisericii istorice. De aceea rebeliunea Protestantismului este un pcat att de mare si de tragic. n fine, de aceea monarhia papal politizat continu s fie o pricin de sminteal ntre Bisericile din Rsrit si din Apus, indiferent dac este vorba de un 'pap bun' sau nu. Protestantii si Romano-Catolicii, desi au citit Epistolele lui Petru, A Doua Epistola a lui Ioan si Epistola lui Iuda nu par s fi retinut repetatele avertizri cu privire la cei care 'le fgduiesc libertatea, n timp ce sunt ei nsisi robi stricciunii' (2 Petru 2.19). Avertismentele mpotriva dezbinrilor, vrajbei, abuzurilor asupra altora si schismei sunt att de frecvente n Noul Testament nct chemarea la unitate bisericeasc, ordine si smerit colegialitate pot fi considerate tema principal a Epistolelor. Si totusi, Protestantii si cei care sprijin o papalitate dictatorial, 'infailibil' nu par s discearn lucrurile. Protestantismul a abandonat Biserica istoric si autoritatea apostolic. De aceea formele lui de slujire sunt desacralizate iar doctrina sa a ajuns un scandal haotic. nssi existenta acestei miscri este o invitatie la anarhie, la fel cum papalitatea Romano-Catolic este o invitatie la serii ntregi de coruptie si rebeliune. Istoria Bisericii Apusene de dup 1054 o demonstreaz cu prisosint.[i] Protestantismul nu si justific existenta n nici un fel, iar mrturia clar a istoriei este o mustrare la adresa inventiei apusene a unei 'infailibile' si politizate papalitti. Alternativa, adevrat Biserica Ortodox istoric, este nc prezent, asa cum ntotdeauna a fost fr ntrerupere nc din vremea lui Hristos. Protestantii sunt liberi s devin Ortodocsi si astfel s se alture rdcinii si ramurilor Bisericii apostolice. Romano-Catolicii sunt si ei liberi s se ntoarc acas. Numai buna credint prost nteleas, mndria, protejarea anumitor interese individuale sau ignoranta le-ar sta n cale.[ii]

115

[i] "Distinctia ntre ceea ce anumiti teologi au promovat si ceea ce a crezut, nvtat si mrturisit biserica sau bisericile, a devenit din ce n ce mai neclar pn la schisma din secolele XIV-XV si mai ales pn la Reforma din secolul al XVI-lea" -Jaroslav Pelikan, Reforma Bisericii si Dogma, p. 6. [ii] Renumitul teolog lutheran Richard John Neuhaus, care s-a convertit la Romano-Catolicism n 1991, a afirmat c lutheranii au ajuns s fie 'doar o alt denominatie' atta vreme ct reformele initiale cerute de Luther au fost solutionate de ctre Biserica Apusean si deci nu mai exist nici un motiv serios pentru a rmne n afara Bisericii istorice. Convertiri dramatice sunt ns posibile, chiar n ziua de azi. Tot mai multi Protestanti si Romano-Catolici devin Ortodocsi n America si n ntreaga lume.

Autoritatea unic Cnd Hristos a spus: "Dac doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de ctre Tatl Meu Cel Ce este n ceruri." (Matei 18.19), El vorbea foarte specific Discipolilor si urmasilor lor apostolici, asa cum se poate vedea din orice studiu orict de fugar asupra contextului nvtturii sale, n special asa cum apare n lumina lui Ioan 20.21-23. Pavel a recunoscut autoritatea Apostolilor cnd a plecat spre Ierusalim pentru a li se prezenta n urma convertirii sale dramatice pe drumul spre Damasc. Episcopii si preotii pot s cad de acord n ce priveste disciplina n Biseric, doctrina, pot s accepte cinta celui care si mrturiseste pcatele. Modelul guvernrii bisericesti stabilit de Hristos nu se bazeaz pe decizia unui 'pap' atotputernic, fie el din Roma ori din Tulsa, Oklahoma, vorbind 'infailibil', ex-cathedra, sub forma unui mini-pap evanghelic, unei denominatii sau unui imperiu para-bisericesc, ori interpretndu-si 'Biblia' infailibil n afara contextului Bisericii. Asa cum am vzut de la Eusebiu, autoritatea Bisericii Ortodoxe este colegial; cnd 'doi sau trei', n pozitii de legitim autoritate apostolic, hotrsc ceva, 'va fi legat att pe pmnt ct si n cer'. n astfel de cazuri, se va stabili ceea ce hotrsc Apostolii si episcopii, succesorii lor n Biseric. Asa au aprat doctrinele cele sapte sinoade ecumenice -doctrine pe care Protestantii oricum le accept, desi nu vor s recunoasc autoritatea celor care le-au aprat de erori. n felul acesta a functionat Biserica Ortodox de-a lungul veacurilor, din vremea lui Hristos. "Aceasta s-a fcut pentru a corecta schisma, ca nimeni s nu poat s sfrtece Biserica lui Hristos, apropiind-o la sine."[i] [i] Sf. Ieronim -'Epistola ctre Evanghelius', Ref. 1357, A.D. 415, n Credinta Printilor din vechime, vol. II, trad. W.A. Jurgens, p. 187.

Rnduiala n Biserica istoric

116

"Atunci Iisus le-a zis iarsi: Pace vou! Asa cum Tatl M-a trimis pe Mine , tot astfel si Eu v trimit pe voi. Si zicnd acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfnt! Crora le veti ierta pcatele, li se vor ierta; crora le veti tine, tinute vor fi." (Ioan 20. 21-23) Marele Printe al Bisericii, Sf. Ioan Gur de Aur, reflectnd la cuvintele lui Iisus, avea s articuleze pozitia Bisericii Ortodoxe de veacuri: "Preotii au primit o putere pe care Dumnezeu nu a dat-o nici ngerilor, nici arhanghelilor". Poate s par surprinztor, n special pentru cei crescuti n denominatiile Protestante, c potrivit Sfintei Traditii, planul lui Hristos pentru Biseric nu a fost haosul, individualismul sau schisma. "Dar mai nainte de toate, voi pe aceasta s-o stiti: nici o prorocie a Scripturii nu se tlcuieste dup socoteala fiecruia." (2 Petru 1.20) Asa cum Sf. Ciprian din Cartagina scria, interpretarea personal a Scripturii dovedeste ca acea persoan sau congregatie local nu este parte din adevrata Biseric a lui Hristos. El spunea: "Avem ncredintarea c numai n Biseric, unde preotii au fost numiti de ctre legea evanghelic si prin hirotonisirea Domnului li se ngduie s boteze si s ierte pcatele. n afara civilizatiei, totusi, nimic nu poate fi legat sau dezlegat, acolo unde nu se afl nimeni s lege sau s dezlege."[i] [i] Sf. Ciprian de Catargina -'Epistola ctre Episcopul Jubianus', Ref. 594, A.D.554, n Credinta Printilor din vechime, vol. I, trad. W.A.Jurgens, p. 237.

Legea natural a ordinii Biserica nvat c Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu al haosului. Citim c "pmntul era netocmit si gol. ntuneric era deasupra adncului si Duhul lui Dumnuzeu Se purta deasupra apelor" (Facerea 1.2). Dumnezeu a adus ordinea din haos (1 Corinteni 3.4). Dumnezeu a creat brbatul si femeia (1 Corinteni 7:1-16), pe fiecare cu un rol unic, bine rnduit, egal dar diferit si sinergic (1 Corinteni 14:34-35). Dumnezeu a stabilit printii drept capi ai casei (Efeseni 5:22-33 si 6:1-40). Dumnezeu a ales pe iudei s fie poporul su ales si tot El i-a folosit s aduc la rnduiala Adevrului pe cei aflati n dezordinea pgn (Romani 4:1-25). Dumnezeu Si-a trimis pe Unul Fiul Su - nu pe niste fii rivali - s ntemeieze Sfnta Biseric Una, Soborniceasc si Apostoleasc (Ioan 1.1-5) ("Cred ntr-Una Sfnta Soborniceasc si Apostoleasc Biseric / Mrturisesc un Botez pentru iertarea pcatelor"). Dumnezeu a ales anume doisprezece Apostoli. Cnd Iuda a fost nlocuit de ctre Matias aceasta s-a ntmplat dup rnduiala dat de Dumnezeu (Faptele Apostolilor 1.2326). Pavel a fost confirmat si trimis de autoritatea Bisericii apostolice din Ierusalim, unde Iacov a prezidat ca episcop. Pavel nu a primit nici o chemare personal pe care s n-o mai fi auzit nimeni altcineva de felul "Domnul a vorbit inimii mele asa si asa". Anania de asemenea a auzit chemarea de la Dumnezeu si l-a prezentat pe Pavel Discipolilor n Ierusalim. Abia atunci a fost Pavel trimis de ctre Biseric (Faptele Apostolilor 13.2-3). n Faptele Apostolilor 13.1-4 citim c "erau n Biserica din Antiohia profeti si nvttori: Barnaba si Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cireneul, Manain, cel care fusese crescut mpreun cu Irod tetrarhul, si Saul. Si pe cnd slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfnt a zis: Osebiti-Mi pe Barnaba si pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat. Atunci, postind si rugndu-se, si-au pus minile peste ei si i-au lsat s plece. Astfel c ei, trimisi de Duhul Sfnt, au cobort la Selucia si de acolo au plecat cu corabia la Cipru." Saul (Sf. Pavel) si Barnaba nu au primit nici o chemare particular de la Duhul Sfnt pentru a deveni evanghelisti. Liderii Bisericii au auzit chemarea. De fapt, trimiterea de ctre acestia a lui Pavel este prezentat drept un act al Duhului Sfnt care singur
117

cluzeste Biserica adevrat. Vocea ierarhiei din Ierusalim si vocea Duhului sunt prezentate ca una si aceeasi. Pavel a continuat precum a nceput. Nu a pornit s converteasc oameni la o auto-inventat 'biseric paulin', cum a fcut Luther, care a ntemeiat 'biserica lutheran', sau Calvin, ai crui urmasi sunt cunoscuti sub numele de 'calvinisti.' Pavel ns a pstrat unitatea autorittii apostolice care i-a fost ncredintat. ntr-adevr, o mare parte din scrierile pauline sunt dedicate mustrrii schismaticilor. nainte de a prsi o localitate n care fcuse ctiva convertiti, aflm c Pavel a "hirotonit preoti n fiecare Biseric, rugndu-se cu postiri" (Faptele Apostolilor 14.23). Cu alte cuvinte, i-a hirotonisit pe altii lideri, episcopi ai Bisericii n acelasi fel n care fusese el nsusi trimis. Autoritatea bine rnduit a Apostolilor si a noilor episcopi hirotonisiti, preoti si prezbiteri a fost stabilit n Biserica de la nceputuri. Putem vedea c ordinea n care Hristos a hirotonisit n Biseric (Matei 16.18-19) a fost, ntr-adevr, urmat din cele mai timpurii zile ale Bisericii. De exemplu n felul n care disputa n jurul tierii mprejur a fost rezolvat: "Dar unii din eresul fariseilor care deveniser credinciosi s-au ridicat zicnd c aceia trebuie s-i taie mprejur si s le porunceasc a pzi legea lui Moise. Drept aceea, apostolii si preotii s-au adunat s cerceteze aceast pricin. Si multa cercetare fcndu-se, s-a ridicat Petru si le-a zis: Brbati frati, voi stiti c din primele zile Dumnezeu m-a ales ntre voi ca prin gura mea s aud neamurile cuvntul Evangheliei si s cread." (Faptele Apostolilor 15.5-7) Ceea ce este relatat cu precizie este c disputele n Biseric nu s-au rezolvat ntr-o atmosfer de congregationalism egalitarist. Dup ce a spus fiecare ce-a avut de spus, a venit rndul unui Apostol, n acest caz Petru, s se ridice s vorbeasc. Cei angajati n disput dezbteau n fata autorittii sale, nu datorit vreunei revelatii a unei 'iluminri interioare', ci datorit structurii externe, ierarhice a Bisericii, asa cum a fost ea instituit de Hristos. Si pentru c Iacov a fost primul episcop al Ierusalimului putem vedea din nssi faptul c Petru 's-a ridicat si a vorbit', c Iacov nu a fost un 'pap', c Apostolii si mprteau autoritatea. Acest lucru se regseste si mai evident cnd privim la felul n care s-a ajuns la Decretul de la Ierusalim, la felul n care a fost proclamat si rostit: "pentru c Duhul Sfnt si noi am hotrt asupra-v s nu vi se pun nici o alt povar pe deasupra celor ce sunt de neaprat trebuint." (Faptele Apostolilor 15.22-29). Apostolii si prezbiterii pe care ei i hirotoniser, au vorbit nu doar cu autoritate, ci si n calitate de conductori ai Bisericii mpreun cu Duhul Sfnt. Si foloseau apelativul colegial 'noi'. Hristos a ntemeiat o Biseric, i-a dat o anumit ierarhie, anumite sacramente si un mod rnduit, colegial de guvernare. Aceasta este nu att o afirmatie teologic, este mai cu seam o observatie istoric. De fapt, asa cum am vzut, acolo unde domnesc schisma si haosul, sau acolo unde exist un dictator vorbind 'infailibil', n nici un caz nu se poate vorbi de Biseric. Aceasta este adevrat, chiar dac multi credinciosi adevrati pot fi gsiti si printre denominatiile bine intentionate - desi confuze - de Protestanti sau n din ce n ce mai haotica Biseric Romano-Catolic, fcnd tot ceea ce pot cu palida lumin ce le-a fost dat. Printii Bisericii vorbesc toti cu o singur voce. n anul 304 Lactantiu scria: "Multe erezii au aprut si pentru c oamenii lui Dumnezeu au fost dezbinati prin instigrile demonilor, se cuvine s scoatem la iveal adevrul si s-l redm acolo unde i e locul. Astfel, oricine vrea s guste din apa vietii, el nu va fi ntors la o parte si ndreptat spre rezervoare sparte fr nici o provizie n ele. Singura care detine formele adevrate de rugciune este prin urmare doar Biserica Catolic [istoric si universal] . Aceasta este temelia adevrului, acesta este depozitul credintei, acesta este templul lui Dumnezeu. Cine nu voieste s intre aici sau cine nu vrea s ias de aici este strin de ndejdea n viat si mntuireCci fiecare grup de eretici crede despre sine c este crestin si c a lui este Biserica Universal"[i]
118

Iisus nu a ntemeiat o Biseric al crei nedorit destin urma s fie dezbinarea n buctele mereu mai mici si mai mici. De altfel, Iisus a prevenit c schisma este semnul venirii Antihristului: "Atunci multi se vor poticni si unii pe altii se vor vinde si unii pe altii se vor ur. Si multi profeti mincinosi se vor scula si pe multi vor amgi. Iar din pricina nmultirii frdelegii, iubirea multora se va rci. Dar cel ce va rbda pn la capt se va mntui." (Matei 24.10-13) Toti Sfintii Printi, ntre care si Sf. Vasile cel Mare, vorbesc despre schism la fel: "Pentru c dezbinarea lor este declansat de schismecei care s-au separat de Biseric nu mai au n ei harul Duhului Sfntsi nici nu pot transmite altora acest har al Duhului de la care ei nsisi sau abtut."[ii] [i] Lactantiu, Institutiile divine, Ref. 637, A.D. 304, ibid. p. 267. [ii] Sf. Vasile Cel Mare -'Primele epistole canonice', Ref. 919, A.D. 374, n Credinta Printilor din vechime, vol. II, trad. W.A. Jurgens, p. 6.

Ndejdea Sentimentul de frustrare resimtit cu sinceritate de ctiva Protestanti piosi, datorit faptului c nu au nici o Biseric istoric la a crei autoritate legitim s poat face apel n cazul disputelor, nu este justificat. O astfel de Biseric istoric exist pn azi, n ciuda tuturor piedicilor si a tuturor imperfectiunilor membrilor si liderilor ei. Altarul ei este nepngrit, doctrina pur, sacramentele sunt sfinte, iar Sfnta Traditie a fost bine pstrat. Ierarhia Bisericii Ortodoxe este format din oameni pctosi care au svrsit greseli teribile. Si totusi, la modul colectiv, n ciuda voii lor, ei au izbutit s pstreze credinta, doctrina, nvttura, Sfnta Traditie si Sfintele Sacramente stabilite de Hristos, de Apostoli, de Printi si pltite cu sngele martirilor. Caracterul neschimbtor al Bisericii Ortodoxe este s fie piatra sa de temelie. Continuitatea vie a celor dou mii de ani a rmas intact - un fapt extraordinar si observabil care dinuieste n timp si n spatiu independent de speculatiile teologice. Acest fapt este documentat si pstrat de moastele Printilor, de Sfinti si patriarhi, moaste care se gsesc alturi unele de altele, n Ierusalim, n Antiohia, Constantinopol si Moscova. Ele constituie o mrturie sigur a nentreruptei continuitti a credintei si a rspunsului practic care cere: "Artati-mi lista episcopilor vostri." C pstrarea Bisericii istorice este un fapt istoric nu trebuie s surprind pe cei ce cred n minunile lui Hristos sau n cluzirea Duhului Sfnt. Dac astzi Sf. Irineu ar cere s i se arate lista episcopilor Bisericii Ortodoxe istorice, el ar avea prilej de bucurie. Sau dac el, sau oricare alt Printe al Bisericii, ar veni ntr-o Biseric Ortodox s slujeasc, ar recunoaste Liturghia si rugciunile ca apartinnd aceluiasi trup istoric n care au slujit n urm cu sute de ani.[i] Biserica Apostolilor, despre care Iisus a spus c portile iadului nu au putere asupra-i, a fost ntradevr pstrat. Fie n Boston, St. Petersburg, Constantinopole sau Ierusalim, continuitatea sa istoric este intact. Fiecare Liturghie Ortodox st mrturie acestui fapt. Continuitatea nentrerupt a Bisericii Ortodoxe este o chestiune deschis studiului. Iar documente sunt destule. [ii]

119

[i] "Exist trei Liturghii Ortodoxe principale: cea a Sf. Ioan Gur-de-Aur (sec. IV), cea a Sf.Vasile (sec. III) si cea a Sf. Iacov, Fratele Domnului (sec. I)" Un dictionar al Ortodoxiei grecesti (Pleasantville, 1984), pp. 234-235. [ii] Vezi Eusebiu, Istoria Bisericii; Jaroslav Pelikan, n Duhul crestinismului rsritean; Timothy Ware, Biserica Ortodox (Londra & New York, 1974) si Runciman, Marea Biseric n captivitate (Cambridge, 1968) care sunt doar patru din sutele de crti de referint despre istoria Bisericii Ortodoxe.

Capitolul 15 FALSA AUTORITATE Pcatul ereziei, schismei si rzvrtirii nu este nou n Biserica Rsritean sau n cea Apusean. Sf.Ambrozie din Milano scria n anul 389: "Pn si ereticii par s-L aibe pe Hristos, nici unul din ei nu-I tgduieste Numele, si totusi, cel care nu mrturiseste tot ce apartine lui Hristos, l tgduieste." [i] Unii din 'bisericile' denominationale par si ei 's-L aibe pe Hristos'. Probabil rvnind un fel de autoritate special, aproape magic, pentru ei nsisi, acestia scot din context nvttura foarte exact a lui Iisus n ce priveste autoritatea bisericeasc, aplicnd-o eronat.[ii] Putem astfel s auzim cum Protestanti dup Evanghelie - altminteri de bun credint - se roag asa: "O, Doamne, am venit la Tine s ne rugam pentru asta si asta ca s legm n ceruri asa cum ne-ai cerut atunci cnd ai spus c se va ntmpla cnd doi sau trei se adun n numele Tu" Destul de ciudat o astfel de 'rugciune' E la ca si cum cineva ar citi, n afara contextului, documentele fundamentale ale Americii si ar ncepe s mprumute tinuta autorittii guvernamentale, mpodobindu-si discursul cu fraze de felul: "Eu, curtea ordon ca", sau "n acest caz motiunea mea a fost acceptat cu o majoritate de voturi si a devenit acum lege" sau "Dau veto acestei dispute, folosindu-m de autoritatea cu care am fost investit" sau "n numele Constitutiei Statelor Unite ale Americii v poruncesc s splati vasele!" Pe bun dreptate ne-am ntreba ct de sntos la minte poate fi unul care, cu seriozitate, rosteste asa ceva ntr-o conversatie obisnuit. Acelasi lucru se poate spune despre multi oameni religiosi de buna credint care, mprumutnd la ntmplare din Scriptur, se auto-investesc cu ceea ce a fost rezervat de Hristos doar pentru ntreaga ierarhie a Bisericii. "Acestia sunt izvoare fr ap si neguri purtate de vifor, pe care i asteapt ntunericul cel de neptruns. C rostind ei vorbe mari si gunoase, cu poftele trupului i momesc la desfrnri pe cei care de-abia au scpat de cei ce triesc n rtcire. Le fgduiesc libertate n timp ce ei nsisi sunt robii stricciunii, fiindc ceea ce te biruie, aceea te si stpneste. C dac ei, dup ce prin cunoasterea Domnului si Mntuitorului nostru au scpat de ntinrile lumii, se ncurc din nou n ele si sunt nvinsi, starea lor de pe urm a devenit mai rea dect cea dinti. Fiindc mai bine era pentru ei s nu fi cunoscut calea drepttii dect, dup ce au cunoscut-o, s se ntoarc de la sfnta porunc ce li se ncredintase." (2 Petru 2.17-21) n Faptele Apostolilor aflm despre o confuzie asemntoare cu cea a Protestantilor si RomanoCatolicilor de azi. Anumiti lideri iudei au ncercat s se foloseasc de numele lui Hristos de parc
120

ar fi fost un talisman magic care le-ar fi dat neconditionat putere si autoritate n afara contextului Bisericii. Dar la fel cum denominatiile de Protestanti de acum nu-si pot justifica legitimitatea, iar papalitatea nu este nici ea justificat istoric, aflm acolo despre esecul celor care s-au folosit de numele lui Iisus n afara contextului Bisericii: "Si unii dintre iudeii care umblau din loc n loc scotnd demoni au nceput ca peste cei ce aveau duhuri rele s cheme numele Domnului Iisus zicnd: V jur pe Iisus pe care-L propovduieste Pavel!Iar cei ce fceau aceasta erau cei sapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu. Si rspunznd duhul cel ru, le-a zis: Pe Iisus l cunosc, si pe Pavel l stiu, dar voi cine sunteti?Si srind asupra lor omul n care era duhul cel ru, i-a biruit si ntr-att i-a coplesit nct ei au fugit goi si rniti din casa aceea." (Faptele Apostolilor 19.13-16) [i] Sf. Ambrozie de Milano 'Comentariu la Evanghelia lui Luca', Ref. 1304, A.D. 389, n Credinta Printilor din vechime, trad. W.A.Jurgens, p. 163. [ii] Uneori aceste abuzuri ating cote extreme ca n cazul sectelor din Jonestown si Waco, Texas, unde s-a ajuns la adevrate tragedii.

Adevrata autoritate Ierarhia stabilit de Dumnezeu n Biserica istoric poate fi regsit att n Sfnta Traditie ct si n multe pasaje biblice, inclusiv Matei 16:18-19, Efeseni 2:20, Ioan 21:15-17, Ioan 20:21-23, 1 Timotei 3:15, Apocalipsa 21:14, Faptele Apostolilor 1:21-26; 8:14-18; 13:2-3. Printii Bisericii, multi dintre ei scriind cu mai bine de dou sute de ani nainte s existe un Nou Testament, stau mrturie n unanimitate pentru ntelegerea Ortodox a rnduielii n Biseric. n anul 95 Clement, Episcop al Romei, care i cunoscuse pe Apostoli si cruia, asa cum spunea si Eusebiu, "i sunau nc n urechi" cuvintele lor, scria: "Apostolii au primit evanghelia pentru noi de la Iisus Hristosla fel cum Hristos a primit-o de la DumnezeuAstfel au predicat ei din tar n tarnumind primii convertiti, dup ce i-au ncercat cu puterea Duhului, transmitnd Cuvntul episcopilor si diaconilor credinciosilor de mai trziu." [1] n anul 69 Sf.Ignatiu de Antiohia scria: "fiti dornici s faceti toate cte le faceti n pacea lui Dumnezeu, cu episcopul prezidnd n locul lui Dumnezeu" [2] n anul 180 Sf. Irineu de Lyons scria n Contra ereziilor: "Suntem n msur s recunoastem pe cei care au fost numiti episcopi de ctre Apostoli n Biserici si [s demonstrm] succesiunea acestora pn n zilele noastre." [3] La fel ca Eusebiu, Irineu, care a fost discipol al lui Policarp si elev al Sf. Ioan Apostolul, a tinut evidenta exact a episcopilor care au transmis autoritatea Bisericii mai departe urmasilor lor, nc din vremea Apostolilor. El a fcut aceasta pentru a-i acredita. Prin aceste mijloace Irineu a putut s-i acuze pe ereticii din vremea lui ca fiind n afara mostenirii legitime a Bisericii.
121

Astfel, dac ereticii l-ar ntreba "Irineu, cu ce autoritate condamni tu nvttura noastr ca fals?", el nu ar rspunde "Cu propria mea autoritate" sau "potrivit propriei mele interpretri a Scripturii", ci mai degrab "Cu autoritatea cu care am fost investit de ctre Hristos prin punerea minilor, prin succesiunea apostolic nentrerupt mergnd pn la Hristos nsusi!" Si ar mai putea rspunde: "Pentru c nvttura mea este n conformitate cu nvttura Apostolilor pstrat de ctre Sfnta Traditie si cu credinta transmis mai departe, neschimbat de la o generatie la alta!" [4] Ignorarea mandatului istoriei, probabil cel mai bun argument mpotriva Bisericii Romano-Catolice si a urmtoarei abandonri de ctre Protestanti a conducerii colegiale a Apostolilor pot fi regsite n urmrile nspimnttoare ale schismelor, pricinuite de toti cei care au ntors spatele Bisericii istorice. Putem vedea dovada acestor urmri peste tot n jurul nostru n felul n care s-a trivializat rugciunea, n abandonarea disciplinei morale, a autorittii si unittii, n formele hidoase de 'spiritualitate' care au aprut ca o reactie secular n societatea noastr a pluralismului religios.

[1] Clement Romanul, 'Epistola ctre Biserica din Corint', n Printii ante-niceeni, vol. 1, Edinburgh, 1867, Grand Rapids 1993, pp. 1-26. [2] Ignatiu de Antioh, 'Ignatiu ctre magnezieni', 6.1. n Credinta Sfintilor Printi, p. 12. [3] Eusebiu, Istoria Bisericii, vol. 3, cap. 3. [4] Aceasta este linia urmat de Sf. Maxim: Ca mrturisitor si teolog, Maxim a fost obligat s pstreze, protejeze si s apere doctrina transmis de Printi, cci a afirma ceea ce ne-au nvtat Printii presupune s mrturisesti cu sufletul si cuvntul. (Maxim Ep. 12 P.G.91:465). Prin urmare orice disput teologic trebuie purtat n duhul Printilor pentru a da mrturie de credinta Bisericii. (Maxim Ep. 13, P.G. 91:532) Jaroslav Pelikan, n Duhul Bisericii Rsritene, p. 8.

Amgirea Att Protestantii care se consider 'conservatori', ct si cei 'traditionali' sau evanghelici' se amgesc la fel. Si unii si altii au redus credinta la o simpl experient individual. Au mers att de departe nct au redus conceptia despre Biseric la dimensiunea unei interpretri subiective. Astfel c se ntmpl adesea s-i auzi pe Protestanti spunnd lucruri de felul: "La urma urmei nu este oare biserica tot trupul lui Hristos, alctuit din toti cei care si spun crestini?" Sau: "Biserica trieste n inima mea. Nu este un loc sau un lucru anume, este credinta pe care o am n mine. mi port biserica n mine." Sau: "Continuitatea apostolic este doar o continuitate spiritual". Scrierile Printilor Bisericii istorice denunt toate pietismele subiective de acest fel cu un "Nu!" hotrt.[i] Dac admitem adevrul crestinismului, atunci el exist independent de sentimentele noastre despre el. El este bine nrdcinat n istorie, nu doar n niste idei teologice sau sentimente subiective. La fel, dac exist o Biseric istoric, ea exist nu doar n inimile noastre, ci n fapt, n istorie, n timp si loc, asa cum Hristos a existat atunci cnd a mers pe ap. Din aceasta perspectiv menirea Bisericii pe pmnt este aceea de a fi comunitatea oamenilor purttori de Hristos din lume, nu un sentiment subiectiv, orientat spre interior. S presupunem c Iisus ar fi dat oricui se consider credincios autoritatea s lege sau s dezlege n ceruri ceea ce este legat sau dezlegat pe pmnt. S presupunem c fiecare credincios s-ar proclama el nsusi o 'biseric'. n acest caz credinciosii adusi n fata Bisericii spre judecat sau pentru a rezolva disputele teologice sau doctrinale n care s-au angajat, ar putea pe bun dreptate s
122

considere ntregul proces fr nici un rost, spunnd doar: "Nu sunt de acord cu hotrrea voastr, eu am dreptate iar voi gresiti. Eu pot s leg voia mea n ceruri ca si pe pmnt. Iisus mi-a promis personal c orice voi hotr n prezenta a doi sau trei amici care gndesc la fel ca mine, va fi sprijinit de Dumnezeu. Cine v-a ales pe voi? Trim ntr-o democratie! Eu hotrsc dac am dreptate sau nu. Dumnezeu m va sprijini iar pe voi v va judeca. Versetul cutare si cutare din Biblie spune c..." Si aceasta este ceea ce, ntr-un fel sau altul, chiar au fcut Protestantii de la Reform ncoace. Si este totodat si genul de argument inventat de Romano-Catolicii protestantizati si democratizati si chiar de ctiva secularizati "Ortodocsi" care doresc s 'democratizeze sau s 'modernizeze' Biserica istoric sau s o fac mai 'relevant', mai 'deschis' sau mai 'corect din punct de vedere politic'. Avem deja douzeci si trei de mii de denominatii Protestante care ne arat limpede unde duce aceast form de pietism fals moralizatoare, aceast mentalitate individualist, farisee, secularizat si pe deplin arogant. Iat ce scrie Profesorul Steve Bruce despre Protestantismul liberal: "Protestantismul liberal poate fi destul de usor identificat. Este tendinta de a considera gndirea uman drept reper esential si si formeaz teologia pornind de la agenda lumii seculare. Astfel, el se manifest ca un continuu impuls de a moderniza credinta, de a mbina gndirea si practicile lumii seculare cu acelea ale Bisericiin multe privinte Protestantismul liberal a fost o ncercare de a crea o versiune intelectual suportabil a crestinismului, ca reactie la dezbinrile masive [reformat-Protestante] din trupul celor care pretindeau c slujesc aceluiasi Dumnezeu." [ii] Asa cum observ Profesorul Bruce, diferentele dintre Protestantii 'conservatori' si cei 'liberali' sunt minime si de suprafat. Si unii si altii resping autoritatea Bisericii istorice si apostolice stabilit de Hristos. Fr cluzirea Sfintei Traditii, amndou taberele au rmas cu un fel de lectur personal, subiectiv si ntr-o manier deconstructivist a Scripturii pe care si bazeaz rivale pretentii teologice si morale. "Si unii si altii erau deplin ncredintati de adevrul lui Dumnezeu [ce era] mai bogat si mai deplin ca niciodat"[iii] Cu alte cuvinte, att Protestantii 'liberali' ct si cei 'conservatori' si fac un titlu de glorie din a se fi situat dincolo de ceea ce ei numesc ncorsetrile inutile ale Sfintei Traditii si ale autorittii apostolice, ntr-o lume utopic a interpretrilor individualiste din Biblie, a schimbrilor sociale, a prosperittii vremurilor de azi si a liberttii personale, bazate pe idea de 'Sola Scriptura'.[iv] De altfel tot n numele Scripturii Anabaptistii au devenit anarhisti n vreme ce cutau Cuvntul si primeau 'mesaje' direct de la Dumnezeu care le-ar fi spus s ard bunurile personale n numele unui crestinism nou, mbunttit si egalitar. Tot Scriptura i-a convins pe Quakeri s abandoneze Botezul, mprtsania si ceremoniile sacramentale de nunt n favoarea unor cununii mai 'landemn', desacralizate de tipul 'f-o si singur'. Tot n Biblie gsesc versete cu care zpcesc multimea si 'evanghelistii' rapace de azi, cerndu-le oamenilor bani prin televizor. n Biblie si-a gsit David Koresh argumente s-i conving pe discipolii si ca s-l urmeze, chiar s se sinucid aruncndu-se n flcri, n Waco, pe 19 aprilie 1993. Biblia este si unealta principal cu care mormonii i momesc pe crestinii ignoranti - fie ei Protestanti, Romano-Catolici sau Ortodocsi - ssi abandoneze crestinismul si s li se alture n cultul lor de secol XIX. n fine, liderii 'liberali', secularizati ai Consiliului Mondial al Bisericilor care au pactizat cu persecutorii comunisti ai crestinilor, adesea citeaz si ei din Biblie pentru a-si justifica coercitivele si utopicele cruciade politice. [i] S nu ajungeti la schism. Ci mai degrab cutati s-i mpcati pe cei care se rzvrtesc Pstrati ceea ce ati primit, fr s mai adugati nimic, dar nici s nesocotiti ceva din mostenirea voastr. (Didahii, A.D. 140, trad. W. A. Jurgens (Collegeville, 1970), p. 2. [ii] Steve Bruce, Casa destrmat, pp. 102-118.
123

[iii] Ibid. p. 103 [iv] Din aceast perspectiv contributia Protestantilor din secolul XX n lumea Dreptei politice sau teologice, precum aceea a lui Carl Henry, J.F.Packer si a altora, este la fel de anistoric precum teologia Stngii protestante. Desi se vor conservatori n ceea ce priveste critica social, autorii cu pricina ajung n cele din urm s spun ceva de genul Eu cred c, Biblia spune c, dar niciodat nu vor spune Aceasta este ceea ce Biserica a nvtat dintotdeauna. Cnd Protestantii fac referiri la istoria Bisericii sau citeaz din Sfintii Printi, nu strnesc dect nedumeriri, de vreme ce afirm c principiul Sola Scriptura este suficient.

Scriptura Astzi, Protestanti nedumeriti sau de bun credint, din toate denominatiile, cu un minim sau pur si simplu inexistent fundament istoric, se folosesc de Scriptur - sau, mai corect, de interpretarea lor a Scripturii - ca singura surs de autoritate spiritual. Si astfel au nlocuit Sfnta Traditie a Bisericii istorice cu ei nsisi. Fiecare individ a ajuns propriul su 'sinod ecumenic', 'episcop' sau 'preot'. Fiecare si face legea dup cum vrea, pretinznd c citeste Biblia iar Dumnezeu i vorbeste direct si personal. Aceast fervoare a credintei individualizate este practicat n afara contextului Bisericii istorice. Fiecare Protestant pretinde c-si bazeaz ideile - adesea n contradictie unele cu altele - 'pe Scriptur'. Strigtul de lupt 'Sola Scriptura' a devenit sinonim cu primul vers dintr-un slagr: "Miam fcut de cap!" Din pcate Protestantii nu citesc Biblia n contextul istoriei crestine. Iar studiul ei l fac ntr-un vacuum istoric, liturgic si spiritual. Si totusi, Biserica istoric, din care provine Biblia, este cea care, singur, ne d cheia contextului pentru a ncepe apoi s ntelegem sensul Scripturilor. Si doar n contextul continuittii vii a slujirii sacramentale crestinii din toate timpurile sunt uniti n una si aceeasi familie n Biseric, iar Evanghelia prinde viat si si afl locul. [1] Egocentrica si individualista 'spiritualitate' Protestant avea s plteasc scump pentru ignorarea deliberat a ntelepciunii veacurilor. Protestantii 'conservatori' si cei 'liberali' nu au ajuns la o ntelegere nici mcar ntre ei, n ce priveste care este 'mesajul' Bibliei. Ceea ce a nceput cu ndrznetul strigt "la o parte cu toti episcopii, Sola Scriptura" se sfrseste acum cu acceptarea c Biblia, luat din contextul Sfintei Traditii, Liturghiei si al rugciunii sacramentale 'nseamn' orice spune si face fiecare individ. Protestantii par s fie printii metodei deconstructiviste. Cci ei au abandonat att contextul spiritual ct si cel istoric n care s-a nscut Biblia. Protestantismul modern afirm acum c sensul textului rmne inteligibil dincolo de rspunsurile emotionale individuale. Si astfel cercul subiectivittii este complet. Credinta este personalizat n asa-zisa experient a 'nasterii din nou'. Biserica 'trieste n inimile noastre', sacramentele sunt 'simple simboluri' si n cele din urm 'mesajul' Bibliei se dovedeste a fi genul de semnal pe care nebunii l 'aud' cu mintile lor bolnave atunci cnd voci secrete le 'vorbesc' lucruri pe care nimeni altcineva nu le poate auzi. Potrivit Bisericii istorice, ntrebrile pe care se cuvine s le punem nainte de citirea Scripturii sunt 'cui sunt adresate aceste remarci? n care context au fost ele rostite? Ce anume le-a precedat? Ce a venit dup?' Si, mai presus de toate, 'cum sunt aceste lucruri interpretate de Printii Bisericii, cei care au fost cel mai aproape de surs, oameni care, n multe cazuri, i-au cunoscut pe Apostoli'?" Se cuvine deci s ne ntrebm cum am putea ntelege Biblia n contextul rugciunii sacramentale, liturgice, si nu ca pe un exercitiu egoist de 'studiu biblic'. Din pcate multi crestini de bun credint par s citeasc Biblia doar ca pe o carte 'cucernic' si 'stimulant', nu ca pe o carte a adevrului care
124

se cere interpretat struitor n lumina Sfintei Traditii apostolice, a Sacramentelor, a Liturghiei si nvtturii Bisericii. Ei par s cread superstitios c fiecare verset, cuvnt sau rnd, n context sau n afara lui, corect tradus sau nu, ca fapt de istorie sau ca alegorie, li se adreseaz direct si personal ntr-un fel magic. Biserica ns a nvtat c studiul biblic fr rugciune si n afara contextului rugciunii sacramentale autentice este, asa cum Sf. Evgarie Ascetul a nvtat, o 'teologie a demonilor'. Acest gen de spiritualitate arogant, anti-comunitar, de lectur 'intuitiv' a Bibliei, fr nici o consideratie pentru istorie, pentru rugciune liturgic, n afara contextului sau interpretrii Bisericii istorice reduce Biblia la niste fleacuri, deloc diferite de rubricile zodiacale din ziare si reviste. Astfel de lecturi zodiacal-cucernice iau Biblia nu drept o carte a adevrului, istoriei, alegoriei, tainei si spiritualittii, cu o istorie ndelung si notabil de interpretare competent, ci ca un fel de bilet de papagal cu un mesaj personal si magic. mi pare c motivatia pentru acest fel de 'studiu biblic' cu ochii la stele, pentru acest fel de 'rugciune' care l nsoteste, este de aceeasi natur cu impulsul care i mn pe zecile de mii de spiritualisti prost ndrumati spre ghicitorii n palm. Este, de fapt, totala privatizare a adevrului religios si poate lovitura de gratie la adresa pretentiilor de istoricitate a crestinismului. S-a ajuns la acel gen de studiu biblic pe care Jean Jacques Rousseau si Romantismul l-ar fi aprobat. Este cea mai dezastruoasa mrturie pus la dispozitia zeflemitorului ateu. Crestinismul biblic este o religie irational pentru cei instabili psihic si pentru naivi. Si ce-i mai ru este c o astfel de abordare individualist, subiectiv a Bibliei ndeprteaz lectura ei de contextul comunittii de credinciosi. Cnd Biblia este studiat n afara contextului Bisericii, cnd fiecare asteapt ca Dumnezeu s i se adreseze individual, practicarea unei astfel de religiozitti devine nc un exercitiu egoist ntre multe altele care au invadat lumea noastr individualist. Ctiva Protestanti, chiar si dintre cei care se consider 'fundamentalisti', n timp ce vorbesc despre 'infailibilitatea Bibliei' si cred c privesc sincer spre Biblie ca spre 'singura surs' pentru cluzirea spiritual, au ajuns s ndeprteze orice caracter istoric al Bibliei, lund diferite versete n afara contextului Sfintei Traditii si rugciunii liturgice. Astfel, Protestantii fundamentalisti sunt, din aceast perspectiv, la fel de liberali ca si Protestantii Liberali pe care i denunt si dispretuiesc n mod deschis. Att unii ct si altii au izbutit s reduc la zero autoritatea istoric a Bibliei, prin ndeprtarea ei de contextul comunittii de credint, Biserica Ortodox. S ne reamintim c rdcinile acestui gen de interpretare subiectiv a Bibliei merg pn la nceputul rebeliunii Protestante. Nimeni altul dect Martin Luther a decis eliminarea din Biblie a diverselor carti care nu erau pe potriva teologiei lui subiective, personale. Acestea erau Prima si A doua Epistola a lui Ioan, Epistola lui Iacov si Apocalipsa. Iar Calvin n Institutiile sale scria c sentimentele intuitive si nu Consensul Fidelium (Sfnta Traditie) sunt principiile hermeneutice cu care traditia sfnt trebuie nlocuit. La fel cum Martin Luther a avut ndrzneala de a aduga cuvinte traducerii sale a Bibliei n german si de a sugera eliminarea ctorva crti ntregi din Scriptur, tot astfel Protestantii de astzi continu s individualizeze si mai mult studiul Bibliei, n maniera anarhiei desacralizate instaurat de Luther, si astfel s-o izoleze de contextul slujirii sacramentale comunitare. n consecint, pentru Protestantii a devenit un fel de rutin s interpreteze versete despre vindecare, prosperitate, binecuvntare si autoritate preoteasc. Orbiti de eronate, egoiste studii biblice despre care Calvin spunea c sunt preferabile dependentei de Sfnta Traditie, Protestantii s-au ndeprtat cu timpul att de tare de contextul responsabilittii bisericesti, nct a ajuns foarte greu fie si s ncepi s le explici c ceea ce cred ei acum aduce n foarte mic msur cu credinta sau modul de slujire din Biserica istoric.

125

[1] Ce este Biblia? Este ea o carte ca oricare alta, destinat oricrui cititor ocazional, care trebuie s-i desluseasc adevratul nteles? Este ea o carte sfnt adresata mai ales credinciosilor?Sf. Hilary: Scriptura nu const n lectur, ci n ntelegere. Exist un mesaj anume, bine definit, n Biblie, luat ca ntreg? Dac da, pentru cine este acest mesaj? Indivizilor izolati care ar fi astfel ndrepttiti s nteleag cartea si s rspndeasc mesajul? Sau mai degrab unei comunitti si indivizilor izolati n msura n care ei sunt membri ai acelei comunitti? Oricare ar fi originea documentelor incluse n carte, este evident c ea, cartea, este produsul unei comunitti, att n Legea Veche ct si n Biserica crestin. Biblia nu este n nici un caz o colectie complet a tuturor scrierilor istorice, juridice si duhovnicesti disponibile, ci o selectie a unora dintre ele, autorizat si autentificat de folosirea (nainte de toate liturgic) lor n cadrul comunittii, iar apoi de autoritatea BisericiiMesajul este divin si vine de la Dumnezeu. Este Cuvntul lui Dumnezeu. Dar este datoria comunittii de credinciosi s l mrturiseasc. Caracterul sacru al Bibliei, ca Scriptur, a fost definit n cadrul comunittii si a fost destinat mai ales zidirii acelei comunitti. Cartea si Biserica nu pot fi separate. Cartea si Legmntul merg mn-n mn, apartin una alteia, iar Legmntul implic oameni. Oamenilor de sub Legmnt le-a fost adresat Cuvntul lui Dumnezeu sub Vechea Lege (Romani 3.2) iar Biserica Cuvntului ntrupat pstreaz mesajul mprtiei. Biblia este ntr-adevr Cuvntul lui Dumnezeu, dar Cartea este totodat mrturia Bisericii. Canonul Bibliei este, desigur, stabilit si autorizat de BisericAtitudinea lui Tertulian fat de Biseric a fost tipic. Nu s-a ncumetat s discute cu ereticii chestiuni de credint controversate pe temeiuri scripturale. Scriptura apartine Bisericii. Abordarea lor de ctre eretici a fost o frdelege. Ei, ereticii, nu aveau nici un drept de proprietate asupra Scripturilor. Acesta a fost argumentul su principal n celebrul tratat Despre scrierile ereticilor. Un necredincios nu are nici un fel de acces la acest mesaj, pur si simplu pentru c nu l primeste. Pentru necredincios nu exist nici un mesaj n Biblie. George Florovski, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodoxa, pp. 17-19.

Falsii conductori Din pcate ceea ce este adevrat pentru cazurile individuale este adevrat si pentru nvttura denominatiilor schismatice luate ca ntreg. Izolati de traditia istoric si de ceea ce a fost nainte (ierarhia apostolic legitim a Bisericii si slujirea sacramental legitim, de Dumnezeu lsat) pastorii Protestanti au devenit proprii lor 'papi', auto-proclamati. Si-au asumat autoritatea pstoreasc pentru ntreaga Biseric, fr a mai da socoteal doctrinelor Bisericii istorice a veacurilor. Fiecare dintre ei a repetat, la scara individual, greseala Bisericii Romano-Catolice. Au transformat studiul Scripturii ntr-o glacial stiint biblic, scoas din contextul slujirii vii, sacramentale. Nu dau socoteal nici unei rnduieli ecleziastice. Nevrnd s se supun personal disciplinei printilor spirituali, ei i cheam pe altii totusi s dea socoteal pentru faptele lor. Ei sunt bietii mostenitori egocentristi, adesea ignoranti n ce priveste istoria, ai revolutiei Protestante care ne-a invadat. Unii dintre ei si spun 'conservatori' ns astfel de pretentii n-au acoperire n contextul Protestantismului reactionar ce a esuat s onoreze - nici vorb s pstreze - valorile esentiale ale slujirii crestine, ordinea, unitatea, disciplina si Sfnta Traditie. Enoriasii mpovrati spiritual din majoritatea congregatiilor Protestante nu ajung s dea socoteal fat ctre fat ntre ei si astfel sau urmeaz nvttura de tipul 'prinde din mers' a mini-papilor imperiului Protestant de 'pstori' si 'lideri' sau gsesc o alt 'biseric' local. Si aceast 'biseric' va
126

fi nc o insul de individualism Protestant ndeprtat de crestinismul istoric. Iar dac nu le place nici o 'biseric local', Protestantii si fac 'bisericile' lor, chiar denominatii ntregi. Dac doresc s mearg la spovedanie, gsesc pentru asta un psiholog. Dac doresc s aud care e voia lui Dumnezeu pentru viata lor, deschid Biblia la ntmplare si l las pe Dumnezeu s 'vorbeasc' sau s conduc o 'ntlnire de rugciune', de felul unei ntruniri ncrcate de emotie, sau pornesc televizorul spernd ca un tele-evanghelist i va ilumina cu un 'cuvnt electronic de ntelepciune'.

Rspunderea apostolic Toat aceast anarhie individualist n numele 'spiritualittii' este strin de Biserica istoric autentic. Responsabilitatea individual este exercitat prin spovedanie unui preot. Exist si o responsabilitate n fata ierarhiei si a ntelepciunii colective, ce reprezint nu doar opiniile subiective ale celor n viat acum, ci ntelepciunea Bisericii de veacuri, mergnd napoi n timp pn la printi, Hristos si Profetii Vechiului Testament. n acest fel putem, treptat, deslusi mintea Bisericii. Din cnd n cnd pot aprea anumite excese, chiar false nvtturi n Biserica istoric. Acestea ns pot fi judecate si corectate pe baza Sfintei Traditii nentrerupte si vii. Cderea din starea de har a unui episcop sau a unui preot, ori greselile sau erezia unei prti a Bisericii sunt pn la urm corectate de ntreg. n final mintea Bisericii este hotrt si consecvent cu sine n ceea ce priveste chestiunile importante ce tin de mntuire, rugciune, moralitate, crezute de toti crestinii de peste tot nc de la nceputuri. n Biserica Ortodox congregatiile nu sunt lsate n voia sortii cu pstorii lor, cu atotputernici 'guru' sau auto-proclamatii 'lideri' ai fiecrei denominatii sau cu schimbtoarele interpretri ale Scripturii. n Biserica istoric autoritatea preotului este derivat att din succesiunea apostolic ct si din fidelitatea fat Sfnta Traditie. Autoritatea preotului deriv din autoritatea episcopului, iar autoritatea episcopului este urmare a adevrului neschimbtor si al istoriei stabilite de Hristos si de Apostoli care se cheam Sfnta Traditie. Schisma este inerent duntoare n Biserica Ortodox pentru c prin nssi natura sa neag lucrarea Sfntului Duh Care cluzeste Una Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric.[1] Astfel, schisma este singurul pcat de neiertat - pcatul mpotriva Duhului - care nu poate fi iertat pentru c dauna fcut este etern si ireparabil. Schisma neag adevrul universal al crestinttii deoarece fiecare persoan, narmat doar cu o lectur pur subiectiv a Scripturii, devine propria msur a lucrurilor care se cade s fie judecate de ctre Biseric. Traditia nvat c schisma este o rstignire din nou a lui Hristos. Dezbinarea n rndul credinciosilor, potrivit lui Hristos, este parte din planul Antihristului, nu al lui Dumnezeu. (Matei 24.3-13) [1] Cel care este n templu este pur; cel din afara lui este impur. Altfel spus, cel ce fptuieste fr episcop, fara prezbiteri si fr diaconi nu are constiinta curat. Sf. Ignatiu de Antioh, 'Epistola ctre romani', A.D.110 n Credinta Sfintilor Printi, vol.1, trad. W.A.Jurgens, p. 18.

127

Iertarea n Biseric Ct de rbdtori se cade s fim fat de neajunsurile zilnice ale Bisericii Ortodoxe istorice? Ct de ierttori se cade s fim fat de ceilalti crestini din Biserica Ortodox? Ct de rbdtori fat de slbiciunile episcopilor si preotilor nostri Ortodocsi? Cnd vine vremea s ne lum lumea-n cap si s pornim a ntemeia 'biserici', asa cum au fcut-o n repetate rnduri Protestantii, multi RomanoCatolici americani, sfidnd tot mai mult Sfnta Traditie? De cte ori se cuvine s iertm Biserica pentru neglijentele ei nainte de a face precum unele grupuri izolate de 'Ortodocsi' care s-au autoexclus din comuniunea cu Biserica Ortodox n numele 'purittii'? Cnd o s ajungem s 'excomunicm' Biserica Ortodox n loc ne supunem noi nsine autorittii sale istorice si apostolice si Sfintei Traditii, chiar atunci cnd conductorii ei sunt departe de perfectiune? Ct s mai asteptm pn s plecm, s ne rzvrtim, s pricinuim dezbinare, ori s ncercm s manipulm sau s ne amenintm liderii apostolici? Sau, asa cum Petru, cel cruia i s-a dat autoritate apostolic cereasc, a spus: "Doamne, de cte ori va gresi fratele meu fat de mine si eu l voi ierta? Oare pn de sapte ori? Iisus i-a zis: Nu-ti spun ca pn de sapte ori, ci pn de saptezeci de ori cte sapte." (Matei 18. 21-22) Iertarea ntre credinciosi n Biserica Ortodox nu trebuie lsat la voia ntmplrii. Si nici nu trebuie redus la o chestiune de contabilitate. Hristos ne-a nvtat s ne rugm: "Iart-ne gresalele noastre precum si noi iertm gresalele altora". Iisus a dat ierarhiei Bisericii autoritate special s lege n Ceruri, s disciplineze pe credinciosi si s ofere iertarea divin pentru pcate pe pmnt. Tot El a nvtat despre iertarea n Biseric. n spiritul nvtturii primite de Petru de la Hristos Biserica Ortodox l primeste, ntelepciunea Ei, pe pctosul care s-a cit. Si n duhul ndelungii rbdri, noi, n Biserica Ortodox istoric i iertm pe liderii nostri, preoti sau episcopi, n cderile lor omenesti. Doar astfel urmm exemplul lui Hristos, care l-a iertat pe Petru cnd acesta a fcut lucrarea satanei, "cugetnd pe cele ale oamenilor, nu pe cele ale lui Dumnezeu" (Matei 16.23) Caracterul ierttor al Bisericii se regseste n rugciunile Sale. Dup Spovedanie, n Biserica Ortodox pctosul penitent aude aceste cuvinte rostite clduros de ctre preotul su: "Copilul meu duhovnicesc, care mi te-ai spovedit, eu, smeritul si pctosul, nu am putere pe pmnt s iert pcatele, ci numai Dumnezeu; dar prin acel cuvnt dumnezeiesc rostit dup nviere de Domnul nostru Iisus Hristos: "Cte pcate veti ierta vor fi iertate si cte pcate veti tine, tinute vor fi", si noi avem ndrznire s zicem: Fie ca tot ce mi-ai spus sau, din ignorant ori uitare, ai lsat pe dinafar, orice ar fi aceea, sa-ti ierte Domnul n aceast lume si n cea care vine." Vedem n aceste cuvinte nssi mila vesnic a lui Hristos ajuns tainic pn la noi prin Biserica Ortodox apostolic si istoric. n rspunsul preotului dat pctosului care s-a cit vedem supunerea Bisericii istorice fat de nvttura dat de Hristos lui Petru, prin care i-a dat autoritate, dar si mil, s judece multimea, iertnd de saptezeci de ori cte sapte.

Capitolul 16 MNTUIREA

128

"Arena, cmpul de btlie, locul unde se duce lupta propriu-zis, este inima noastr, omul luntric din noi. Durata btliei este ntreaga noastr viat."[i] Pn acum am vzut cum, contrar mitologiei secular-Protestante, Biserica este o realitate istoric. n cele ce urmeaz vom vedea cum conceptele augustinian-scolastice si Protestante despre mntuire nu sunt aceleasi cu acela pe care l nvat Biserica Ortodox. [i] Lorenzo Scupoli, Rzboiul nevzut, editat Nicodim pe Sfntul Munte si revizuit de Teofan Zvortul, trad. E. Kadloubovsky si G. E. H. Palmer (Crestwood, 1987).

Liberul arbitru Sf. Ioan Damaschinul (674-749) scria: "Cci noi suntem fcuti din suflet si din trupsufletul nostru nu este singur, ci tinuit de un val, fiind imposibil pentru noi s ajungem la conceptele intelectuale fr lucruri corporale. La fel cum ascultm cu urechile trupului lucruri din lumea fizic ntelegnd lucruri duhovnicesti"[i] Pentru teologi Ortodocsi bizantini ca Sf. Ioan Damaschinul, ntre credint si ratiune sau ntre Dumnezeu si liberul arbitru al omului nu era nici o contradictie n termeni. "Unii sunt de prere c nu este necesar studiul naturii" - scria el. "Dar se cuvine s stim c acestea sunt cuvintele unui indolent si ale unui lenes. Studiul naturii, care este baza teologiei, dovedeste adevrul teologic. Cel care se nevoieste s nvete va gsi duhul lui Dumnezeu n natur."[ii] n timpul imperiului bizantin s-a crezut, asa cum s-a exprimat si Sf. Simeon, Noul Teolog, c natura omeneasc este 'schimbtoare'. Oamenii nu sunt condamnati s triasc n veci 'legati de lanturile de fier ale naturii neschimbtoare'.[iii] Mretul mesaj al Printilor crestini, precum Sf. Maxim Mrturisitorul, Sf.Grigore de Sinai si Simeon Noul Teolog, era c natura noastr omeneasc si pctoas este coruptibil. n contrast cu rigiditatea viziunii augustiniene asupra predestinrii si pcatului originar, Biserica Rsritean credea c liberul arbitru este darul suprem dat de Dumnezeu creaturilor sale.[iv] Irineu, episcop de Lyons, a exprimat aceast idee n anul 180: "Cci Dumnezeu l-a fcut pe om liber de la bun nceput, astfel c el era stpn pe puterea sa la fel ca pe sufletul su, liber s-L urmeze pe Dumnezeu, fr s fie constrns de El. Cci la Dumnezeu nu exist constrngere, ci doar o voint bun. El d sfat bun tuturorNu numai n lucrrile noastre, ci chiar si n credint, libertatea de alegere a omului sub propriul su control este pstrat de Domnul care spune: 'S fie dup credinta ta' ".[v] Potrivit Sfintei Scripturi putem alege s ne schimbm calea. Putem s ne folosim de liberul nostru arbitru si s ne eliberm de sub robia pcatului 'potrivit credintei noastre'. Nu suntem ngrditi pe un drum al 'izbvirii' sau 'osndei'. Departe de aceasta. Noi putem alege s-L iubim pe Dumnezeu asa cum El ne iubeste pe noi. Putem chiar ncerca o viat ntreag s devenim noi nsine ca Dumnezeu. Sf. Simeon Noul Teolog a nvtat c n eforturile noastre de a scpa de pcat nu suntem lsati ca niste orfani, neajutorati, cci "n natura omeneasc El [Dumnezeu] a lsat o putere iubitoare astfel c natura rational a omului s poat fi ajutat de puterea natural a dragostei."[vi] Dragostea, potrivit Bisericii, este puterea milostiv prin care Dumnezeu ne ia iarsi la El nsusi. [vii]

129

[i] Citat de H. J. Magoulias n Crestinismul bizantin (Detroit, 1982) p. 48. [ii] Ibid. p. 48. [iii] Ibid. p. 77. [iv] "n Scriptur vedem cum Dumnezeu Se reveleaz omului si vedem cum omul se ntlneste cu Dumnezeu, nu numai ascultndu-I glasul, ci si rspunzndu-I. n Biblie auzim nu numai vocea lui Dumnezeu, ci si vocea omului care-I rspunde, n cuvintele rugciunii, n recunostint si nchinare, n cutremur si n dragoste, n durere si ncercri, n ndejde si disperare. Ca si cum ar fi de fapt doi parteneri ai Legmntului: Dumnezeu si omul, apartinndu-si unul altuia, n taina adevratei ntlniri divino-umane, asa cum este ea descris si prezentat n povestea Legmntului. Rspunsul omului este parte integrant din taina Cuvntului lui Dumnezeu. Nu este un monolog divin, ci, mai degrab, un dialog, amndoi cuvntnd, Dumnezeu si omulSi totusi n toat aceast intimitate nu este loc pentru compromis ntre suveranitatea divin si transcendent. Dumnezeu 'locuieste ntru lumina neapropiat' (I Timotei 6:16). Aceast lumin ns, 'lumineaz pe tot omul care vine n lume.' (Ioan 1:9). Acesta este misterul, sau 'paradoxul' revelatiei." George Florovski, Biblia, Biserica, Traditia: O prespectiv Ortodox, p. 21. [v] Sf. Irineu de Lyons, 'mpotriva ereziilor', A.D. 180, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A. Jurgens, p. 98. [vi] H. J. Magoulias n Crestinismul bizantin (Detroit, 1982) p. 48. [vii] Asa cum scrie Sf. Clement al Romei: "S ne temem de Elastfel ca prin mila Lui s aflm aprare la judecata care va veni" 'Prima Epistol a lui Clement' n Printii ante-niceeni, vol. 1 (Edinburgh, 1867 si Grand Rapids, 1993).

Noua sperant mi pare c la rdcina rului n cultura noastr st faptul c am cutat unde nu trebuie mntuirea. [1] Lumea secular a cutat mntuirea, din pcate, n activittile de ordin politic, de parc programele guvernamentale pot eradica rul. Protestantul american, de asemenea, caut o solutie magic, instantanee pentru pcat. ns potrivit Sfintei Traditii, doar a spune c 'esti nscut din nou' nu ajut la nimic. 'Nasterea din nou' capt sens atunci cnd implic pocinta necesar, lupta ascetic, greuttile care apar pe drum, slujirea sacramental si folosirea liberului nostru arbitru pentru a alege calea Domnului, din nou si din nou, asa cum ne ndrum Biserica istoric s aflm singura cale pentru a ne 'ndumnezei' - cu alte cuvinte pentru a-L imita pe Hristos si prin imitare s devenim noi nsine precum Dumnezeu. Asa cum si psalmistul exprim nevoia de mntuire: "stura-m-voi cnd se va arta slava ta" (Psalmul 16.15). Mrturia Bisericii istorice contrazice att idolatriile seculare ct si amgirile Protestante cu solutii simpliste la problemele noastre morale. n schimb aduce speranta unei cltorii spirituale spre a deveni ca Dumnezeu, spre artarea slavei Sale. n anul 270 Sf. Vasile cel Mare scria: "As spune c mai degrab exercitiul pioseniei este ca o scar, acea scar pe care a vzut-o cndva binecuvntatul Iacob si care avea un capt pe pmnt si cellalt n sus, atingnd Cerul nsusi. Este necesar ca cei introdusi n viata virtuoas s-si aseze picioarele pe primele trepte si de acolo s urce spre urmtoarele, pn cnd n cele din urm vor fi ajuns, treptat, la nltimi pe potriva naturii umane."[2]
130

Asa cum nvat Sf. Vasile cel Mare, mntuirea nu este nici o experient instantanee, nici una datorat norocului sau alegerii. Este mai degrab la fel ca restul lucrurilor: un proces, o lupt, o ascensiune a scrii duhovnicesti. Cum suntem noi mntuiti? Cum putem s avem parte cndva de slava lui Dumnezeu? Ctiva Protestanti vor da un rspuns simplistic si incomplet la aceast ntrebare: "Creznd c Hristos a murit pe cruce pentru noi." Potrivit Sfintei Traditii, acest rspuns este - n cel mai bun caz incomplet. Un rspuns la ntrebarea 'cum ne mntuim?', dat n lumina Sfintei Traditii, este pe ct de simplu pe att de dificil: luptnd s devenim ca si Hristos. Autorul si preotul Ortodox Anthony Coniaris scrie: "Mntuirea nu este static, ci dinamic; nu este o stare complet, la care s-a ajunsci o deplasare constantnspre a deveni ca si Hristos, nspre a primi deplintatea vietii n Dumnezeunu poate fi atins deplin n aceast viat."[3] Potrivit Sf. Vasile cel Mare, pentru a deveni ca si Hristos trebuie s I ne supunem si s-L imitm. "Scopul lui Dumnezeu si al Mntuitorului nostru n ce priveste omenirea este ntoarcerea noastr din starea de cdere spre starea de prietenie cu Dumnezeu, o revenire din starea de alienare pricinuit de neascultare. Acesta este sensul petrecerii lui Hristos n trup, al modelului actiunilor sale din Evanghelie, al patimilor, al crucii, al ngropciunii, al nvierii. Acel om care este mntuit prin imitarea lui Hritos poate primi acea adoptie ca Fiu."[4] Fie c o numim experient a nasterii din nou, predestinare, iluminare luntric sau un alt tertip ori explicatie, nici o astfel de formul magic nu ne aduce automat mntuirea dac nu l urmm practic pe Hristos. ntr-adevr, Biserica nvat c poti fi convins c esti printre cei alesi, dar asta nu-ti asigur mntuirea. Asa cum Sf. Marc Ascetul scria n secolul al V-lea: "Oricine este botezat n traditia ortodox a primit n mod tainic deplintatea harului, dar el devine constient de acest har numai n msura n care respect poruncile."[5] Sfnta Traditie nvat c nu suntem mntuiti doar printr-o simpl declaratie sau formul, si cu att mai putin dac acceptm declaratii si dogme teologice, orict de corecte sau biblice ar fi. Nici faptele ns nu ne mntuie. Vom fi mntuiti atunci cnd am devenit ca si Hristos. Suntem mntuiti treptat pe msur ce suntem ndumnezeiti, lucrnd nvtturile lui Hristos si poruncile Sale. Datorit credintei noastre n El sau dorintei de a deveni precum Dumnezeu nu suntem mntuiti dintr-o dat ci cu ncetul transformati n fpturile care am fost meniti s fim. Abia atunci putem s ne ntoarcem la starea de prietenie cu Dumnezeu. Sf.Pavel scrie: "Prin urmare, dac este cineva ntru Hristos, el e fptur nou: cele vechi au trecut, iat c toate au devenit noi." (2 Corinteni 5:17) Acest pasaj a fost nteles de Biseric att ca un pasaj prescriptiv, ct si unul descriptiv. Nu este numai o definitie a crestinului, ci si o descriere a felului n care devii crestin. Omul este mntuit atunci cnd devine fptur nou. Iar aceasta nu este un eveniment magic petrecut o dat pentru totdeauna si nici un fapt irevocabil de a fi 'mntuit' sau 'predestinat' ci mai degrab un proces - o lupt de o viat, uneori att de grea nct a fost descris ca o purtare a crucii (Matei 16:24-25). Arhiepiscopul Ortodox Pavel al Finlandei prezint astfel aceast continu cltorie spre tinta final a mntuirii: "Mntuirea noastr ncepe cnd primim iertarea pentru pcate prin Sfntul Botez si de multe ori dup aceea prin Spovedanie, prin taina pocintei sau botezul lacrimilor. Aceasta este urmat de eforturi noi, nnoite prin Duhul Sfnt, pentru a tri n Hristos ca membru al Trupului Su Sfnt, Biserica. Tinta acestei vieti este de a ncerca s fim curati la inim, si astfel s putem s-L 'vedem pe Dumnezeu' (Matei 5:8) n Duhul Sfnt."[6] Potrivit nvtturii Bisericii, Iisus Hristos S-a ntrupat pentru c oamenii au ales s se deprteze de Dumnezeu. Iar moartea a fost rezultatul alegerii lor. n dragostea Lui, Dumnezeu a dorit s ne restaureze ntru El, s clcm cu moartea pe moarte prin nvierea lui Hristos. n lucrarea sa de secol
131

IV Despre ntrupare, Sf. Atanasie nvat c alegnd pcatul noi alegem moartea, nu viata. Astfel noi nu mai suntem n stare, prin noi nsine, s gsim calea napoi spre dragostea Creatorului, a Autorului Vietii. Sf. Atanasie scria: "Cuvntul lui Dumnezeu a venit n Persoan pentru c El singur, Chipul Tatlui, a putut s restaureze omul fcut dup Chip."[7] n loc s ne trimit o simpl carte sau un set de reguli teologice pe care s le urmm, Hristos , 'Iubitorul de Oameni' a venit la noi n persoan pentru a tri printre noi, astfel ca noi s putem avea un exemplu viu pe care s-l imitm. Hristos ne-a nvtat c putem s-L urmm la Tatl si s devenim o fptur nou despre care Psalmistul si Sf. Pavel scriu. De aceea Biserica istoric si-a dedicat cea mai mare parte a celor dou mii de ani slvindu-L pe Dumnezeu pentru ntruparea lui Hristos. Asa cum Sf. Vasile cel Mare scria n rugciunea sa: "Tie ti multumim pentru c nu ne-ai pierdut n pcatele noastre, ci, din dragostea ta pentru oameni, ne-ai nltat ca atunci cnd zcem n disperare s putem a ne nchina slavei Tale". Sf. Marc Ascetul scria despre ntrupare: "Amintiti-v cine este El, ce a devenit El pentru noi. Reflectati mai nti la sublima lumin a dumnezeirii Saleslvit n ceruri de toate fpturile spirituale: ngeri, arhangheli, tronuri, stpniri, heruvimi si serafimiApoi gnditi-v la ce adncimi de smerenie omeneasc S-a cobort devenind n toate ca noi cei care locuiam n ntuneric si n umbra mortiiFiind bogat, El a devenit srac pentru noi, astfel ca, prin srcia Lui, s putem s devenim bogati. n marea Lui iubire pentru om El a devenit ca noi, astfel ca prin fiecare virtute noi s putem deveni ca el."[8] nainte de a ncepe s rspundem la ntrebarea 'Cum ne mntuim?' se cuvine s ntelegem pentru ce a venit Hristos pe pmnt. A venit El numai ca s moar pentru noi, s satisfac mnia unui 'Dumnezeu' juridic, aprig? Sau a venit la noi pentru a avea pe cineva care s ne arate cum s redevenim dup chipul si asemnarea Dumnezeului Celui viu? Pcatul, potrivit ntelegerii Printilor, este alegerea de a nu fi ca Dumnezeu. Faptele rele sunt toate acele alegeri si actiuni care sunt potrivnice firii bunului Dumnezeu. Biserica nvat c Satana nu poate cldi nimic, el poate doar distruge. Una din tragicele consecinte ale pcatului nostru, sau, cu alte cuvinte, ale alegerii noastre de a nu fi ca Dumnezeu, este realitatea mortii fizice. Modelul nostru, Iisus Hristos, a ales s moar si s fie nviat din nou din morti, astfel ca noi s-L putem urma prin chiar adncurile mortii spre o noua viat, 'astfel ca prin fiecare virtute s devenim asemenea Lui.' Astfel, El s-a folosit de moarte pentru a o distruge! Ne-a izbvit de moarte nu printr-un act de magie, ci prin nsusi exemplul Su. "Dar acum Hristos a nviat din morti, fiind nceptura (nvierii) celor adormiti. C de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si nvierea mortilor. Cci, precum n Adam toti mor, asa si n Hristos toti vor nvia. Dar fiecare n rndul cetei sale: Hristos nceptura, apoi cei ai lui Hristos la venirea Lui." (1 Corinteni 15.20-23) Potrivit Bisericii, Hristos nu doar ne-a spus cum s fim mpcati cu Dumnezeu, ne-a si artat. Urmnd exemplul Su putem si noi imita si chiar aduga la firea iubitoare a lui Dumnezeu. Astfel c Iisus, nvat Biserica, a venit la noi pe pmnt, pentru ca noi s devenim ca si El, chiar s devenim nemuritori. Sf. Atanasie nvat: "Mntuitorul nostru al tuturor, Cuvntul lui Dumnezeu, n marea Sa iubire, S-a ntrupat si a trit ca Om printre oameni, mprtind cu ei toate simturile. El nsusi a devenit obiect pentru simturi, astfel c acei care l caut pe Dumnezeu n cele vzute pot s-L deprind pe Tatl prin lucrrile pe care El, Cuvntul lui Dumnezeu, le-a fcut n trup."[9] Potrivit Sfintei Traditii, Iisus a nvtat c mntuirea este o cltorie spre Dumnezeu, nu o solutie de moment pentru problemele noastre. Iisus a descris procesul mntuirii ca fiind o trecere printr-o poart strmt, att de strmt nct El a asemnat-o cu poarta nasterii, cu nasterea din nou.

132

"Intrati prin poarta cea strmt, c larg este poarta si lat calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afl. Si strmt este poarta si ngust este calea care duce la viat si putini sunt cei care o afl." (Matei, 7.13-14) Potrivit Bisericii, Iisus ne-a dat nvttura, viata si Biserica Lui pentru ca noi s putem fi ca El si s putem merge pe dificila, sacramentala, ngusta cale - calea - ce duce la Dumnezeu si ne ndeprteaz de moarte. Despre aceast ndejde scria Sf. Ioan Gura de Aur: "Ai pctuit? Du-te la Biserica si sterge-ti pcatul. Asa cum ori de cte ori se ntmpl s cazi, iarsi te ridici, de cte ori pctuiesti cieste-te de pcate. Nu dispera. Chiar dac pctuiesti a doua oar, cieste-te a doua oar. Nu-ti pierde ndejdea n lucrurile bune ce sunt pregtite pentru tine Cci Biserica este slasul tmduirii, nu un tribunal; nu un loc unde se pedepsesc pctosii, ci un loc unde iertarea de pcate este dat omului."[10] Iisus a nvtat c nici credinta, nici spiritualitatea, nici chiar faptele bune nu sunt ndeajuns. El a spus c noi trebuie s-L urmm pn la sacrificiu, nu doar c credem n El, ci s-L imitm, s devenim ca si El, cci altfel devenim indiferenti si ne pierdem ndejdea. "Cci v zic vou: De nu va prisosi dreptatea voastr mai mult dect a crturarilor si fariseilor, nu veti intra n mprtia cerurilor" (Matei 15:20) "Fiti, dar, voi desvrsiti, precum Tatl vostru din ceruri desvrsit este." (Matei 5:48) Asa cum scria crturarul Ortodox Pr. Thomas Hopko, "Din perspectiva ortodox faptele nu sunt un scop n sine, ci mai degrab un instrument mntuitor n transformarea naturii corupte a omului n 'fptura cea nou' (2 Corinteni 5:17). Asadar, poruncile evanghelice ale lui Hristos nu sunt lege, ci har si milostivire. Sunt doctorii date spre folosul nostru, fr de care nu ne putem nsntosi."[11] La fel ca discipolii, care cu totii au fcut sacrificii materiale s-L urmeze pe Iisus, noi se cuvine s fptuim potrivit credintei noastre n chip practic, msurabil astfel ca, mpreun cu Psalmistul, vom putea zice; "pentru cuvintele buzelor tale eu am pzit ci aspre" (Psalmul 16:4). Fptuind pe msura credintei noastre, Hristos ne va apropia de Dumnezeu, fcnd din noi fpturile pe care le-a voit, si, treptat-treptat, schimbndu-ne n omul nou care va afla c dragostea lui Dumnezeu este o binecuvntare, nu o pedeaps. Faptele bune, nvat Biserica, ne ajut n mntuirea noastr, nu pentru c ele nsele ne-ar mntui, ci pentru ca n fptuirea lor suntem pregtiti, prin deprinderi virtuoase, s ne bucurm de rai. Pentru a deveni ca si Hristos trebuie s dobndim auto-disciplinarea si bunele deprinderi. Virtutea, nvat Biserica, nu este att propovduit, ct practicat. Biserica nvat c pentru a deveni ca si Hristos trebuie s fptuim ca si El - chiar dac ne 'simtim' sau nu ca El tot timpul.

[1] "Civilizatia Apuseans-a deprtat de credintistoria este privit acum drept vehicol al mntuirii. Fie sub formatipului Iluminist de progresingineriei sociale de tip marxist sau occidentalApusul ncredinteaz mntuirea institutiilor istorice svrsind ceea ce Biblia numeste idolatrie." Herbert Schlosberg, Idoli de distrus (Nashville, 1983), p. 13. [2] Sf. Vasile Cel Mare, 'Omilii pentru Psalmi', A. D. 270, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, selectat si tradus de W. A. Jurgens, p. 16. [3] Anthony M. Coinaris, Introducere n Biserica Ortodox (Minneapolis, 1982), p. 48. [4] Sf. Vasile Cel Mare, 'Despre Sfntul Duh', A. D. 375, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 16. [5] Sf. Marc Ascetul, 'Despre neajunsul faptelor', n Filocalia vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard si Kallistos Ware, p. 155. [6] Arhiepiscopul Paul de Finlanda, Credinta la care tinem (Crestwood, 1980), p. 23. [7] Sf. Atanasie, Despre ntrupare (Crestwood, 1989), p. 41.
133

[8] Sf. Marc Ascetul, 'Epistola ctre Nicolae Pustnicul', n Filocalia vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard si Kallistos Ware, p. 155. [9] Sf. Atanasie, Despre ntrupare (Crestwood, 1989), p. 43. [10] Sf. Ioan Gur-de-Aur, 'Omilii despre penitent', A.D. 387, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, pp. 96-97. [11] Credinta Ortodox, vol. 1. Departamentul educatiei religioase a Bisericii Ortodoxe n America (New York, 1976), p. 17.

Raiul si iadul Pr. Anthony M. Coniaris scria despre nvtturile Bisericii cu privire la natura iadului: "Noi suntem cei care ne crem singuri iadul atunci cnd ne folosim de darul liberului arbitru, pe care Dumnezeu ni l-a dat, spunndu-I 'Nu'. A-L exclude pe Dumnezeu din vietile noastre nseamn a fi n iad. Dumnezeu nu ne-a creat pentru iad. Ne-a creat pentru mprtia Cerurilor. Noi suntem cei care ne crem iadul prin trufasa noastr rzvrtire si prin neascultare. Pentru c a fost creat liber, omul nu poate fi fortat s se uneasc cu Dumnezeu. i este ns ngduit privilegiul de a se confrunta cu vesnicele urmri fie ale 'Da'-ului su, fie ale 'Nu'-ului su adresate lui Dumnezeu."[1] Potrivit nvtturii Bisericii, cei care deliberat se deprteaz de Dumnezeu vor descoperi c ultima revelatie a dragostei lui Dumnezeu nu este cereasc, ci diabolic, chiar dac spun c 'cred n Iisus' (Matei 7:21-23) Biserica nvat c ceea ce suntem (suma a ceea ce ne-am fcut s fim) conteaz, nu ceea ce spunem c credem, si cu att mai putin ceea ce spunem c simtim. Aceasta ne-a nvtat Hristos cnd a spus: "Nu tot cel ce mi va spune 'Doamne, Doamne' va intra n mprtia Cerurilor, ci acela care face voia Tatlui meu din ceruri" (Matei 7.22). Potrivit lui Iisus putem sti precis care este voia Tatlui: "Asa s lumineze lumina voastr naintea oamenilor, nct s vad faptele bune si s slveasc pe Tatl vostru Cel din ceruri." (Matei 5.16) Biserica istoric nvat c dragostea lui Dumnezeu este constant. n anul 380 Sf.Grigore de Nisa scria: "Cel care doreste ca toti oamenii s fie mntuiti si s ajung la cunoasterea adevrului arat astfel calea cea mai desvrsit si binecuvntat ctre mntuire, calea dragostei."[2] Biserica Ortodox nu nvat c Dumnezeu caut s se rzbune pe pctosi. Dumnezeu nu este asemenea unui judector pmntean care doreste s pedepseasc pe cei ri; si cu att mai putin ne nvat c Dumnezeu este un fel de zeitate rzbuntoare din mitologia greac, o oroare augustiniano-calvin care-i predestineaz pe unii spre pierzanie. Asa cum scria Sf. Ioan Gura de Aur: "S aflm deci curaj n dragostea Sa pentru oameni si s ne nvrednicim s artm pocinta [care nseamn schimbarea inimii urmat de schimbarea purtrii noastre] nainte s vin acea zi n care nu ne mai putem ci."[3] Sfnta Traditie a Bisericii nvat c Dumnezeu este iubire. "Astfel nu este vrere naintea Tatlui vostru, Cel din ceruri, ca s piar vreunul dintr-acestia mici." (Matei 18.14). Si totusi, potrivit Sfintei Traditii, Dumnezeu pedepseste ntr-adevr pcatul, dar nu din rzbunare. Mai curnd judecata Sa este manifestarea dragostei sale nspimnttoare, pure, pe care o arat fat de fiecare n mod egal, credincios sau necredincios, la fel cum soarele strluceste att pentru cel drept ct si pentru cel nedrept. Potrivit lui Eusebiu: "Pe cel flmnd l-a ndestulat de buntti iar bratele celui trufas le-a frnt. Nu doar fat de credinciosi, ci si fat de cei necredinciosi a dovedit c cele din vechime sunt adevrate."[4]
134

Motivul pentru care dragostea Lui este resimtit ca judecat de cei care-L resping este c unii s-au deprtat att de mult de El nct au nceput s dispretuiasc orice manifestare a existentei sale. Propriile lor alegeri si purtri i-au ndeprtat de Chipul lui Dumnezeu care au fost chemati s fie. Acestia au ales autonomia individual n locul ascultrii. Uneori oamenii se ndeprteaz ntr-att de Dumnezeu nct ura lor fat de dragostea Lui devine palpabil. Asa cum scria si Arhiepiscopul Ortodox al Finlandei: "Rolul jucat de liberul arbitru n mntuire a fost artat pe Calvar n destinele diferite ale celor doi rufctori care au fost rstigniti cu Hristos."[5] Nu este greu s ne imaginm c cel care si bate joc de viata, moartea si nvierea lui Hristos va gsi c dragostea lui Dumnezeu este infernal n viata de apoi. Aceasta este consecinta fireasc a respingerii voluntare a dragostei lui Dumnezeu n persoana lui Hristos n aceast viat. Vechile obiceiuri dispar cu greu. Sf, Marc Ascetul scria: "Cel care nu-si potriveste voia cu voia lui Dumnezeu este robul vechilor sale nravuri."[6] Parabola fiului risipitor (Luca 15:11-32) ilustreaz ct se poate de bine ce scria Sf. Marc Ascetul. n povestirea lui Iisus aflm c tatl l iubea la fel att pe fiul su risipitor ct si pe fiul credincios. Dar datorit resentimentelor acestuia din urm fat de fratele su, dragostea lui Dumnezeu a fost nteleas diferit de ctre cei doi fii. Cu ct si iubea tatl mai mult fiul risipitor, cu att mai mult fratele su l ura, se simtea 'prins' ntre tat si fiu. Astfel c dragostea tatlui a avut efecte diferite asupra celor doi fii ai si. Pentru unul, dragostea tatlui era cereasc, pentru cel de-al doilea era diabolic. Tatl ns i iubea pe amndoi si a fost gata s fie generos cu amndoi. Cu sigurant c nu a 'predestinat' pe unul pentru iad si pe altul pentru rai. n functie de atitudinea fiilor fat de tat si totodat a unuia fat de cellalt, fiecare fiu si-a aflat propria judecat sau binecuvntare la praznicul tatlui, la care amndoi erau bineveniti. n ceea ce priveste judecata noastr, Sf. Marc Ascetul scria: "La fel cum un gnd transpare prin vorbe si fapte, rsplata viitoare o vom afla din imboldurile inimii. Astfel c o inim milostiv va afla mil, iar o inim nendurtoare va afla contrariul."[7] Cuvintele Sf. Marcu nu se vor o amenintare, ci mai degrab o observare a felului cum functioneaz legea de iubire reciproc a lui Dumnezeu. Acest adevr l gsim si n rugciunea Domnului: "Si ne iart nou greselile noastre asa cum iertm si noi gresitilor nostri." Inimii smerite, pocite a fiului risipitor, dragostea tatlui i aduce bucurie. Inimii ipocrite si lipsite de generozitate a celui de-al doilea frate, dragostea tatlui i aduce tristete si i agraveaz si mai mult vtmtorul resentiment tocmai pentru c fiul cel mare nu a iertat dup cum i fusese iertat. Biserica nvat c mntuirea sau pierzania este alegerea liberului nostru arbitru. Aceasta apare si la Fer. Augustin: "Dumnezeu face s rsar soarele chiar si pentru astfel de oameni [pctosi] oferindu-le cel mai plcut dar de viat si sntate la fel cum a fcut si nainte."[8] Fer. Augustin scrie despre faptul c noi suntem responsabili cnd luptm cu pcatul alegnd s ne folosim de liberul nostru arbitru n cltoria noastr spre Hristos. "Fie ca pcatul s te aibe ca judector, nu ca stpn. Ridic-te si afl rzbunare [judecat] mpotriva-ti, si aseaz-ti vina nainte. Tu o aseaz nainte dac nu vrei ca Dumnezeu s o aseze El n fata ta."[9]

[1] Anthony M. Conniaris, Introducere n Biserica Ortodox, p. 120. [2] Sf. Grigore de Nyssa, 'Comentariu la Cntarea Cntrilor', A.D. 380, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 46. [3] Sf. Ioan Gur-de-Aur, 'Omilii pentru Evanghelia lui Matei', A.D. 370, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 111. [4] Citat n Manualul Bisericii Ortodoxe, vol. 1, Departamentul Educatiei Religioase, Biserica Ortodox n America, (New York, 1976), p. 113.
135

[5] Arhiepiscopul Paul al Finlandei, Credinta la care tinem, p. 21. [6] Sf. Marc Ascetul, 'Despre Legea Duhovniceasc' n Filocalia, vol, 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 139. [7] Sf. Marc Ascetul, 'Despre neajunsul faptelor', n Filocalia, vol, 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 112. [8] Sf. Augustin, 'Epistola lui Hippo ctre Macedonius, nvingtorul imperial al Africii'. A.D. 413, n Credinta Printilor din vechime, vol. 3, trad. W. A. Jurgens, p. 7. [9] Sf. Augustin, 'Predici' A.D. 391-430, n Credinta Printilor din vechime, vol. 3, trad. W. A. Jurgens, p. 25.

O parabol Probabil c mai putem arta cum se poate ca ceva s fie divin pentru unii si diabolic pentru altii si astfel: s ne imaginm un superb concert simfonic n care se cnt Concertele Branderburgice ale lui Bach. n public se afl dou grupuri diferite de asculttori. Primul este format din oameni care, din copilrie au ascultat, au studiat, au iubit si ndrgit muzica clasic, n special muzica baroc a lui Bach si Handel. Acesti oameni au muncit din greu tot anul ca s economiseasc niste bani s poat s-si cumpere bilete la concert. Sunt mbrcati n tinuta special pentru aceast ocazie. Savureaz fiecare moment din acest concert. Ctiva poate au adus cu ei partiturile ca s poat urmri mai bine interpretarea. La acelasi concert se afl ns si un alt grup de spectatori, diferit de primul - probabil c acestia din urm sunt chiar produsul sistemului nostru de educatie falimentar poate niste elevi adusi la concert de un profesor de bun credint, dornic s le ofere sansa experimentrii diversittii culturale din orasul lor. Acestora ns nu le place muzica clasic si ar vrea mai degrab s fie la un concert rock. Amndou grupurile ascult aceeasi superb muzic, executat cu miestrie de solisti. Amndou sunt n acelasi loc. Amndou au ocazia s se bucure de roada de o viat a unor muzicieni att de talentati. Un grup si-a cultivat ntelegerea, dragostea si aprecierea pentru muzic - experienta concertului este divin datorit obisnuintei lor liber alese de a-si forma gusturile n aceast directie. Ceilalti au ales s triasc ntr-o slbticie estetic, iar acum simturile li s-au tocit iremediabil - pentru ei este o experient diabolic. Obiceiurile lor de o viat i-au schimbat dramatic, devenind cu totul altfel dect dac ar fi ales s-si cultive gusturile si obiceiurile. Pentru a fi pe plac celui de-al doilea grup, dirijorul ar trebui s renunte la muzicienii si, s nchirieze probabil o formatie de rock-androll, s aduc generatoare de fum, lumini, si efecte speciale. Dar dac dirijorul nu vrea s fac nimic din toate acestea - dac ar avea standarde artistice si/sau estetice dorind s le rmn credincios si s-i cultive pe acei spectatori care si-dedicat ani de viat pregtirii pentru a aprecia deplin acest moment - nu i-ar rmne dect s continue programul nceput. Si la nevoie chiar s-i dea afar pe cei care, plictisindu-se, amenint s transforme concertul ntr-o debandad. mi pare c aceasta este natura judectii descrise n Matei 25.31-46.

Judecata
136

Sf.Marc Ascetul scria despre judecata Domnului: Fiecare primeste ceea ce merit potrivit strii sale luntrice. Dar numai Dumnezeu ntelege feluritele chipuri n care aceasta se ntmpl.[1] Potrivit Sfintei Traditii Dumnezeu nu caut rzbunare, ci ne las la voia liberului nostru arbitru. Aceia care nu l urmeaz pe El si pregtesc propria judecat. Starea luntric a celor care se rzvrtesc mpotriva Domnului si mpotriva legii dragostei Lui este potrivnic firii dumnezeiesti sau creatiei Sale. Cu alte cuvinte, se avnt deliberat n fata realittii. Prin urmare, dragostea lui Dumnezeu devine iad pentru cei care l ursc. n Biserica primar aceasta era ntelegerea naturii judectii lui Dumnezeu. Sf. Iustin Martirul scria n anul 198: Dac oamenii, prin faptele lor, se arat vrednici de Domnul, ei sunt vrednici ni se spune - s se uneasc si s domneasc cu El, fiind eliberati de orice patim si stricciuneDevenirea noastr ntru fiint nu a fost nceperea noastr. Dar acum suntem ndemnati si adusi nspre credinta de a urma acele lucruri bine plcute Lui si de a le alege folosindu-ne de faculttile noastre rationale cu care El ne-a nzestrat.[2] Biserica ne nvat ca dragostea neschimbtoare a lui Dumnezeu prin care El ne hotrste, este aceeasi fat de fiecare. Ca s fac raiul s par divin pentru cei care l ursc, Dumnezeu ar trebui s-Si schimbe dragostea n altceva dect este firea Sa iubitoare. C.S. Lewis ilustreaz expresiv aceast idee prin portretul piticilor rzvrtiti din cartea sa Ultima btlie, cei crora li se pare concertul lui Dumnezeu infernal, atrgndu-si dup sine judecata. n nici un fel Dumnezeu nu poate s-i constrng s doreasc raiul, cci dac i-ar constrnge pe oameni, le-ar rpi liberul arbitru. Pentru a mntui pe cel rzvrtit mpotriva sa, ale crui obiceiuri lau ndeprtat de El, Dumnezeu ar trebui s vduveasc acea persoan de libertatea alegerii si s-l dovedeasc nevrednic de a fi fost creat dup chipul lui Dumnezeu. Dirijorul nostru nu este rzbuntor, nu constrnge pe nimeni. Nu ndoctrineaz cu prelegeri de apreciere a muzicii. Ne conduce spre credint fr s ne forteze. Cu toate acestea, El nu va schimba placa pentru a fi pe plac standardelor morale sau estetice precare dup care alegem s trim. Si nici nu ne rezerv un viitor vesnic pecetluit de conditionare sau destin sau o alt conceptie ciudat despre predestinare. Se prea poate ca unii din grupul al doilea s nvete s iubeasc muzica Domnului, orict de putin ar ntelege-o. Se poate (si adesea asa se ntmpl, n ciuda tuturor piedicilor) s vin s se bucure de concert si s-l gseasc cu adevrat divin pn la urm. Asa cum la fel se poate ntmpla ca unii din primul grup s oboseasc pe parcurs si s ias din sal. Nimic din ce tine de mntuirea noastr nu este dictat de soart, sau de orice denumire teologic. Aceasta este lectia pe care o aflm la tlharul de pe cruce, care L-a ales pe Hristos n timp ce camaradul su a preferat moartea vietii. Aceasta este si lectia centurionului roman pe care Hristos l-a descris ca avnd cea mai mare credint pe care a gsit-o El n Israel, chiar dac centurionul nu era nici iudeu nici un convertit la crestinism. Pentru cei care au cltorit ctre Dumnezeu imitndu-L pe Hristos, cu stiint sau fr stiint, orict de trziu ar fi fost n viat, indiferent dac acestia au fcut sau nu parte din Biserica istoric, dragostea lui Dumnezeu este divin. (Matei 14.47-50). Dar pentru cei care s-au deprtat de Dumnezeu, chiar dac si-au petrecut viata studiind Biblia sau au trit sacramental, dragostea lui Dumnezeu va fi infernal. Acestia nu L-au imitat pe Hristos si, Ortodocsi sau nu, se mpotrivesc firii lui Dumnezeu (Matei 7.1-23). Spre deosebire de Psalmist, ei s-au multumit s nu devin ca Dumnezeu (Psalmul 16.15). Sf. Grigore de Nisa la aceasta se refer cnd spune: Portarii de la usile mprtiei nu se joac. Pot s recunoasc sufletul care poart amprenta alungrii sale din raiiar sufletul nenorocit, acuzndu-se amarnic de lipsa de judecat si n continuu lamentndu-se, va fi n veci tinut la colt .[3]
137

Sf. Marc Ascetul scrie: iadul este ignoranta, pentru c amndou sunt ntunecate.[4] Aceia care se rzvrtesc mpotriva lui Dumnezeu s-au format tot n ograda Sa, dar au devenit niste buruieni autonome si deliberat ignorante, separate de recolta cea bun (Matei 13.24-30). Ei si afl propria lor condamnare pentru ca au ales s urmeze deprinderile cele rele. Si ntr-adevr, cere mult trud, un efort sustinut de o viat s faci un iad din viata care ti-a fost oferit ca un dar. E nevoie de o viat de om s-ti pierzi timpul pe activitti nseltoare pentru ca s slutesti Chipul lui Dumnezeu pe care l purtm s l urtesti att de grav nct Creatorul nostru s nu l mai poat recunoaste ca fiind al Lui si s spun: Nu te cunosc, nu te-am vzut niciodat. [1] Sf. Marc Ascetul 'Despre Legea Duhovnicesc', n Filocalia, vol, 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 131. [2] Sf. Iustin Martirul, 'Prima apologie' A.D. 148 n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A. Jurgens, p. 51. [3] Sf. Grigore de Nyssa, 'mpotriva celor care resping ndreptarea', A.D. 379, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, pp. 57-58. [4] Sf. Marc Ascetul, Filocalia, vol, 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 114.

Concluzie Eusebiu subliniaz clar c Noul Testament a fost precedat de Biserica soborniceasc. Tot el se referea la 'Scripturile' considerate false si prin urmare neincluse de Printii Bisericii n sfntul Canon al Noului Testament: "Acestea vor fi cu toate trecute n rndul crtilor contestate[deosebite de] acele scrieri care, potrivit traditiei Bisericii sunt adevrate, originale si recunoscute"[1] n alt parte Eusebiu respinge crtile lsate n afara Canonului, considerndu-le 'incompatibile cu adevrata ortodoxie'. Cu alte cuvinte, dac mrturia Bisericii bazate pe succesiunea rnduit a episcopilor nu este demn de crezare, de ce ar fi relatrile Noului Testament? Traditia vie a Bisericii istorice a fost cu credint transmis de la o generatie la alta sub forma continuittii numirii de episcopi care au aprat Sfnta Traditie oral si scris.[2] Asa cum scria si Sf. Irineu lui Eleutherius, Episcop de Roma (n anul 170), referitor la listele episcopilor de Roma: " Dup ce au ntemeiat si construit biserica, binecuvntatii apostoli i-au ncredintat scaunul episcopal lui Linus, care este amintit de ctre Pavel n epistolele ctre Timotei (2 Timotei 4.21). Linus a fost urmat de ctre Aneclet; dup el, n generatia a treia dup apostoli, ar urma Clement, care i-a vazut pe apostoli si a vorbit cu ei, auzindu-le predica si vzndu-le traditia adevrat cu ochii lui." [3] Irineu i nsiruie pe toti episcopii pn la 'al dousprezecelea de la apostoli', care este Eleutherius, cruia i scria. Clement din Alexandria vorbeste n anul 90 n cartea sa Miscellaneis despre episcopii Bisericii rsritene si continuitatea lor direct cu Apostolii. "Acesti oameni au pstrat din tat-n fiu, adevrata traditie a nvtturii binecuvntate de la Petru, Iacov si Pavel, sfintii apostoliPrin Harul lui Dumnezeu ea a ajuns si la mine, pentru a depozita mai departe semintele nvtturii apostolice ancestrale."[4]
138

Biserica nvat c aceste 'nvtturi apostolice ancestrale', aceast continuitate rmne miraculoas pentru c membri ai Bisericii, uneori chiar si episcopi, din cnd n cnd svrsesc lucruri strine de voia lui Dumnezeu si de duhul Sfintei Traditii. Dar Biserica triumf cu toate acestea, chiar de ar fi s treac sute de ani pn s-si corecteze greselile si cderile. Asa cum noteaz si Sf. Irineu: "Obiectul credintei noastre este un sistem directionat spre mntuirea oamenilor. Si, de vreme ce a fost primit de ctre Biseric, l bine pzim. Nencetat el este rennoit de Duhul Domnului, ca si cum ar fi continutul pretios al unui potir. Si face, la rndul su, s se rennoiasc si potirul. Pentru c acolo unde este Biserica, este si Duhul Domnului; si unde este Duhul Domnului este Biserica si harul. Duhul este adevr."[5] Potrivit Bisericii istorice, ereziile vin si pleac, modele se schimb, episcopii de rea credint, corupti sau politizati dureaz si ei - pn la o vreme. Dar n cele din urm, asa cum cele sapte sinoade ecumenice ale Bisericii o demonstreaz, Biserica triumf si erezia este nlturat. Cunostinta sigur a binelui si a rului este bine pstrat. Sau, folosind cuvintele Sf. Iustin Martirul : "Tuturor celor care doresc s nvete le transmitem intact ceea ce am nvtat si noi."[6] [1] Ibid., Cartea III, p. 135. [2] Vezi vol. 1 Printi ante-niceeni (Edinburgh, 1867 si Grand Rapids, 1993). [3] Asa cum este citat n Eusebiu, Istoria Bisericii, Cartea V, p. 208. [4] Ibid. p. 214. [5] Sf. Irineu - 'mpotriva ereziilor', Ref. 226, A.D. 180, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1 trad. W.A. Jurgens, p. 94. [6] Sf. Iustin Martirul - 'Prima apologie', Ref. 113, A.D. 148, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 51.

Capitolul 17 PCATUL Spre deosebire de actuala gndire politic secularizat, Sfnta Traditie nvat c pcatul - toate alegerile si actiunile omenesti care nu sunt pe potriva Domnului - se afl la rdcina suferintei omului (Romani 8:1-8). Din Scripturi aflm c Hristos a privit cruzimea, rul, dusmnia, nedreptatea, furtul, ura si asuprirea drept pricini ale cderii omului. Hristos nu a propus nici o agend utopic sau milenar pentru a aduce 'pacea' si 'dreptatea' politic, economic sau social n lume n acest veac (Matei 24:6-14). Si nici nu a dat o solutie politic la problema pcatului prin care oamenii s fie constrnsi ntr-un 'nou Canaan' prin proiecte inovative de inginerie social. Sfnta Traditie niciodat nu a privit pcatul ca pe o vin colectiv, social, politic sau rasial, ci la privit ntotdeauna drept rezultat al alegerii morale individuale si al responsabilittii.[i] Sfnta Traditie vede n problemele sociale, politice si economice rezultatul, nu cauza alegerilor morale sau imorale pentru care omul este rspunztor individual. n traditia Bisericii Ortodoxe nu exist dogma mostenitei vinovtii fataliste, asa cum se gseste ea n occidentul scolastic. Puterea noastr de a iubi, de a ne folosi de liberul arbitru si de a alege sunt ntelese ca nssi esenta a ceea ce nseamn 'a fi fcut dup chipul lui Dumnezeu'.[ii]
139

[i] "Atta timp ct aruncm vina unii pe altii pentru slbiciunile noastre, nu putem atinge perfectiunea" Sf. Ioan Casian, 'Despre cele opt vicii' n Filocalia, vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 85. [ii] "Virtutea nu este cunoasterea binelui si rului. Mai degrab se poate spune c virtutea este facerea binelui si nu a rului." Lactantiu, 'Institutiile divine', A.D. 304 n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A. Jurgens, p. 268.

Responsabilitatea individual n lumea de azi se vorbeste despre dreptate si nedreptate aproape n exclusivitate n termeni politici, sociali, juridici sau economici. Se tinde s se minimalizeze responsabilitatea moral individual n favoarea unei vini colective, un fel de 'pcat original' politic ce a generat mentalitatea c omul este 'fr greseal'. Acest fel de a gndi i elibereaz pe oameni de actiunile lor individuale, adesea dnd vina pe societate pentru frdelegile lor.[i] De exemplu, a devenit deja un fapt de rutin s se scuze n pres crimele comise de unii tineri, pentru c societatea trebuie considerat 'responsabil' fiindc a generat conditii de srcie si rasism care, la rndul lor 'produc' criminali n rndul tinerilor. Bolile cu transmitere sexual, precum SIDA, au fost prezentate de mass media ca si cnd purtarea moral sau imoral nu ar fi un factor important n rspndirea lor. Aceast fictiune las impresia c astfel de probleme sunt doar rezultatul unei 'politici sociale' ineficiente, poate al lipsei de 'educatie sexual' sau insuficientei de fonduri pentru 'cercetare stiintific', desi adesea ele sunt urmarea purtrii iresponsabile, pctoase pentru care fiecare individ trebuie s accepte responsabilitate individual. Sfnta Traditie ne spune c Hristos a propovduit responsabilitatea moral exclusiv n termeni personali, nu politici. n viziunea Sa, oamenii sunt responsabili de alegerile lor morale pentru care sunt rspunztori individual (Matei 12:35-37). Biserica nvat c cei care doresc s-L urmeze pe Hristos sunt responsabili individual s aleag s fac binele altor oameni pentru c trebuie s-i iubeasc asa cum ne-a iubit si Hristos pe noi (Matei 5:7). Si nu este nimic sentimental n asta. Facerea de bine si milostivirea adesea ne angajeaz n pozitia ardent si neplcut de a rezista rului, de a dojeni pcatul si depravarea, de vreme ce noi ncercm s fim sarea si lumina lumii. Uneori pretul pltit pentru facerea de bine este persecutia. De bun seam, dac multi oameni fac binele, gata oricnd s mustre frdelegea, aceasta produce 'rezultate sociale'. Dar Biserica ne nvat c a cuta schimbarea social fr a-i convinge pe oameni s-si schimbe purtarea moral este n zadar. Istoria ne nvat si ea aceeasi lectie. Pr. George Florovski scrie: "Reconvertirea lumii la crestinism este ceea ce trebuie s propovduim n ziua de azi. Aceasta este singura cale de iesire din impasul creat de esecul crestinilor de a fi cu adevrat crestini. Desigur c doctrina crestin nu rspunde direct la nici o chestiune practic din domeniul politicii sau economiei. Si nici evanghelia lui Hristos. Si cu toate acestea impactul ei asupra istoriei omenesti a fost enorm. Recunoasterea demnittii umane, milei si drepttii si trag rdcinile din Evanghelie."[ii]
140

Strdaniile noastre de a 'reforma societatea' fr a pretinde o responsabilitate moral individual se afl chiar la originea esecului socialismului din secolul XX si, n special, a neputintei guvernului nostru gigant de a produce o schimbare uman prin multele sale proiecte de taxare, inginerie social si ajutor social. Zdrnicia ncercrilor marilor guverne de a impune o 'moralitate' secular asupra societtii avea s fie confirmat de esecul fiecrui stat utopic, socialist si comunist, inclusiv al statului nostru exagerat n ceea ce priveste ajutorul social, de a-si onora promisiunile sociale.[iii] Aceste esecuri au fost cel putin n parte pricinuite de secularizarea culturii politice moderne, ce avea s duc la ceea ce istoricul Macaulay a numit 'cel mai nspimnttor spectacol, puterea unei civilizatii fr mil'. ncercarea de 'a face bine' fr religie a dus la bile de snge provocate de super-puterile moderne. Istoricul Paul Johnson observ cum impulsurile anti-umane care au stat la baza ncercrilor seculariste moderne de a crea utopii politice atee, au redus chestiunile de moralitate scop la simple probleme de inginerie social, iar spiritualitatea si religia au fost lsate la periferia culturii. Johnson scrie: "Vointa de putere a produs noi tipuri de mesia, [mai nti n persoana dictatorilor din anii 1920 si 1930, apoi prin superstatele comuniste si socialiste din anii 1940 si 1990] dezinhibate de orice sanctiune religioas si cu un apetit nestpnit de a controla omenireacu o lume fr busol rtcit ntr-un univers relativistaceasta avea s duc la aparitia gangsterilor pe scena politic."[iv] Ceea ce ne-a nvtat lectia sngeroas a secolului XX este, mai presus de toate, c programele idealiste, sociale si politice, divortate ns de valori religioase transcendente ajung s constrng. [v] Pe de alt parte, Sfnta Traditie ne nvat clar: calea lui Hristos este n dezacord cu lumea noastr politizat, iar efectele pcatului nu pot fi corectate de ingineria social, orict de sofisticat ar fi ea (Matei 10:34-39). [i] "Cea mai rea ispit utopic este dorina de a transfera centrul de greutate al responsabilitii de la individ la instituieUn indvid guvernat de imaginaie utopic nu percepe chestiunile de ordin moral, ci doar pe acelea de ordin tehnic, ducnd de aceea la soluii de ordin tehnic: seringi curate, ustensile anticoncepionale" William K. Kilpatrick, De ce Johnny nu deosebete binele de ru, p. 222. [ii] George Florovski, Biblia, Biserica, Tradiia: O perspectiv Ortodox, p. 12. [iii] "Socialismul nu este o mbuntire a capitalismului democratic, ci o decdere ntr-o form de exacerbare tiranic a puterii stataleImpunerea unor nalte idealuri morale prin constrngerea legii s-a mai ncercat i nainte. Recursul la idealuri [socialist-utopice] este o trstur constant a unui stat puternic. n general, Stnga puterii dorete s ntreasc sistemul politic n defavoarea sistemului moral-cultural." Michael Novak, Spiritul capitalismului democratic (New York, 1982), p. 334. [iv] Paul Johnson, Timpuri Noi, p. 48. [v] "Este trist s constati c n bisericile crestine att de putini teologi sau lideri religiosi nteleg chestiuni de ordin economicMulti par stpniti de moduri de gndire pre-capitaliste. Multi reduc ntreaga moralitate la moralitatea distributiei." Michael Novak, Spiritul capitalismului democratic (New York, 1982), p. 336.

141

De ce s fi bun? Asa cum arat din plin viata lui Hristos, a fi credincios nu nseamn ntotdeauna a fi si fericit. Cei care caut prin nvttura lui Hristos s afle fericirea lumeasc ori o declaratie de 'drepturi' individualiste se vor deprta precum tnrul bogat din povestirea evanghelic, cutnd alti zei. Sfntul Marc Ascetul scria: "Cel care crede n binecuvntrile vietii de apoi se abtine din proprie voint de la plcerile acestei lumi."[i] Iisus nu avea pregtit nici o rsplat material ca motivatie pentru buna purtare. Nu ne-a ndulcit pilula responsabilittii morale cu scuze ntelegtoare de tipul 'e fr greseal' pentru frdelegile noastre. Nu ne-a pus la dispozitie nici o motivatie material, politic sau psihologic pentru a deveni ca El (Matei 19.16-22). El doar a spus c dac l imitm putem fi 'desvrsiti', c putem n cele din urm deveni ca Dumnezeu, Creatorul nostru, si astfel s mplinim idealul pe care Biserica Ortodox l numeste ndumnezeire. Sfnta Traditie ne spune s facem ce e bine numai si numai pentru c e bine asa si nu altfel. Ni se spune c adevratul rost l descoperim atunci cnd ne ntoarcem la Creatorul nostru si I ne nchinm. Ni se spune c pentru a face aceasta trebuie s ne mbarcm ntr-o cltorie de sfintenie ascetic, ceea ce presupune eliberarea de patimi si devenirea ntru Hristos.[ii] Si mai mult, ni se spune c, pentru c avem liberul arbitru, este responsabilitatea noastr individual s-L imitm pe Hristos si s luptm prin nevointe ascetice sacramentale s ne schimbm firea. De aceea Biserica ne ofer sacramentele. Ele ne ajut s venim la Hristos, s I ne nchinm, s ne cim si s devenim ca El fcnd binele, prin nevointe ascetice si credint. [i] Sf. Marc Ascetul, 'Despre neajunsul faptelor' n Filocalia, vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 137. [ii] "Suntemnaivi dac ne bazm pe cunoasterea teoreticcunoasterease edific cu fermitate doar cnd este nsotit de fapte, cci orice lucru este stabilit prin punerea sa n practic." Ibid. p. 126.

Taina Spovedaniei mi amintesc cum am ncercat s-i explic unui prieten Protestant de ce dusul la Spovedanie la preot este o parte indispensabil din disciplina mea interioar spiritual, din ncercarea mea de a deveni tot mai mult ca Hristos, de a lupta mpotriva pcatului si de a urma nvttura Bisericii. A spus c m ntelege. Avea, la rndul su ctiva prieteni din Biserica Baptist de Sud cu care mergea la vntoare. Cu totii au czut de acord 's dea socoteal' unul altuia. De dou ori pe an sau cam asa ceva se ntlneau pentru a 'discuta', a 'dialoga', a 'mprtsi', ntr-un 'grup de sprijin reciproc'. Gsea c aceasta este de mare folos pentru 'viata lui crestin'. A spus c stie ce vreau s spun. Prietenia, discutiile cu prietenii, asociatiile sunt fr ndoial lucruri bune si folositoare, dar toate acestea nu au nimic de a face cu Taina Spovedaniei de pcate n fata unui preot. Prin Spovedanie omul primeste iertare de la cel care este n succesiune direct cu Apostolii si cu Hristos, adic cu Cel Care a dat autoritatea 'de a lega n cer' ceea ce leag pe pmnt. (Ioan 20:21-23). Ceea ce mi se pare de nenteles este c oameni - de altfel conservatori - din denominatiile Protestante care, de exemplu, ar fi ngroziti la idea 'stilurilor de viat alternative' ce vor s
142

nlocuiasc familiile traditionale, au nlocuit ei nsisi familia traditional a lui Dumnezeu cu o religie alternativ, auto-inventat, a experientei haotice individualizate, n care nu dau socoteal la nimeni si n care 'si fac de cap' n cea mai bun traditie a anilor '60. n timp ce ar protesta mpotriva haosului relativist din multe sectoare ale vietii - de exemplu mpotriva abordrii sexualittii dup principiul 'dac te satisface, de ce nu?' - au acceptat totusi aceast stare de lucruri secularizat n vietile lor spirituale cnd vine vorba de responsabilitate moral. Si totusi, vocea Bisericii Ortodoxe este gata s se adreseze oricrui doreste s o asculte. Vorbeste cu claritate n ce priveste autoritatea unic investit n Biseric. Sf. Vasile cel Mare scrie despre relatia special a crestinilor cu duhovnicii lor: "betesugurile trupului nu se spun oricui, la ntmplare, ci doar celor care se pricep a le vindeca"[i] Biserica extinde mila lui Hristos asupra oamenilor prin ascultarea de porunca lui Hristos dat Apostolilor, transmis mai departe episcopilor care le-au urmat. "Asa cum Tatl M-a trimis pe Mine, tot astfel v trimit si eu pe voiDac veti ierta pcatele vor fi iertate; dac le veti tine, tinute vor fi." (Ioan 20:23) n ntelepciunea sa, Biserica Ortodox a ignorat explicatiile moderne ale pcatului, pentru a nu mai vorbi de ideile vinovtiei colective 'fr greseal' si ne nvat s ne rugm astfel: "Tat ceresc, mrturisesc Tie toate pcatele ascunse si vdite ale inimii si ale mintii mele, pe care le-am comis pn n aceast zi; de aceea cer de la Tine Judectorul drept si milostiv, iertare de pcate si har ca s nu mai pctuiesc." Biserica Ortodox nu si las copiii orfani, s dea socoteal numai sentimentelor si constiintelor lor nestatornice, superficiale lipsite de necesara disciplin ce se dobndeste o dat cu participarea regulat la Spovedanie. Dac Ortodocsii 'secularizati' nu merg regulat la Spovedanie aceasta se ntmpl pentru c - spre pierderea lor - aleg s nu se mprtseasc de aceast mostenire de pret. Si dac unii preoti 'Ortodocsi' nu insist ca enoriasii s vin la Spovedanie, aceasta este semnul vizibil al coruptiei lor protestante. Sf. Vasile cel Mare s-a adresat ntregii Biserici n ceea ce priveste traditia Spovedaniei ctre un preot sau un printe duhovnicesc de mnstire[ii]: "Este necesar s ne mrturisim pcatele celor crora le-au fost ncredintate Tainele lui Dumnezeu. Aceia care triau n penitent au fcut-o naintea Sfintilor. Scrie n Evanghelie c ei si-au mrturisit pcatele lui Ioan Boteztorul, c n Faptele Apostolilor s-au spovedit Apostolilor de care au fost botezati."[iii] n Biserica Ortodox preotul nu pretinde c iart pcatele cu puterea lui, ci c l ajut cu blndete pe pctos s vin la Dumnezeu si s caute iertare, mpcare si un nou nceput. Autoritatea special a preotului st n aceea c are puterea s l declare pe pctosul care se cieste iertat de Dumnezeu. n acest fel credinciosul este ajutat la modul real s deprind bunele obiceiuri si s se lepede de pcat.[iv] Credinciosului i este de asemenea oferit speranta unor nenumrate noi nceputuri si ncredintarea c a fost iertat, sfaturi practice si, din cnd n cnd, o mustrare dumnezeiasc binemeritat. Aceasta era ntelegerea Spovedaniei n Apus ca si n Rsrit. Sf. Ambrozie de Milano scria: "Pctosul nu doar si mrturiseste pcatele, le si enumer si si recunoaste vinovtia, cci nu doreste s-si ascund greselile. La fel cum temperatura nu poate s fie domolit cnd se declanseaz, tot astfel si boala pcatelor izbucneste atunci cnd ele sunt tinuite, ns dispare cnd ele sunt mrturisite prin Spovedanie."[v] Ce dar sacramental pretios este Spovedania pot mrturisi cei care vin la Biserica Ortodox din medii ne-Ortodoxe. 'Spovedaniile' noastre erau simple rugciuni abia articulate si ncet murmurate, n fotoliile noastre, sau sedintele ocazionale de 'ndrumare' pastoral cu un psiholog care nu avea nici pregtirea nici autoritatea s se pronunte ca atare. Fr preot, fr ndrumare, fr responsabilitate si fr ndemnuri regulate la Spovedanie au crescut mai toti cei din 'bisericile' Protestante. Am avut prea putine ocazii si prea putin ncurajare regulat real s crestem, s nvtm si s ne nnoim duhovniceste. Nu am avut vietile sfintilor care s ne
143

inspire. Am fost lipsiti de mila nteleapt a Bisericii istorice. Am fost lipsiti de ntelepciunea pastoral adunat n ultimii dou mii de ani. ndestulati doar cu noi nsine si cu toanele de natur teologic sau psihologic cu care pstorul nostru ne schimba terapeutic purtarea, am fost vduviti de sacramentul penitentei pe care toti crestinii l-au acceptat ca atare n cea mai parte a vietii Bisericii. Am avut Biblia care s ne cluzeasc, dar n cea mai mare parte a timpului, ne-am certat asupra a ce anume avea ea s nsemne pentru noi. Se prea poate c la noi se refer cuvintele Sf. Marc Ascetul care a scris: Este periculos s se izoleze cineva complet, s se ncread doar n judecata sa, fr nimeni ca martor.[vi] Sfnta Traditie nvat c Hristos i cheam pe copiii Si s-si triasc vietile n sfintenie. n mila Sa, Hristos a ntemeiat Biserica pentru a ne ajuta pe noi s putem s rzbim n strdania noastr de o viat de a dobndi sfintenia personal. Ca s nu ne izolm, ca s dm socoteal, ca s cutm a nu ne baza pe reguli pietiste si fundamentaliste de om fcute, Biserica nu asteapt de la noi s atingem sfintenia prin neputincioasele noastre eforturi personale. Biserica nvat c nu putem s ne asteptm s crestem spre Dumnezeu dac ascundem pcate rmase nespovedite. Sf. Ieronim scria: Dac Sarpele, Diavolul, l musc pe cineva n secret, infecteaz acea persoan cu veninul pcatului. Si dac cineva care a fost astfel muscat pstreaz tcerea si nu se cieste, si nu doreste s mrturiseasc rana lui fratelui su si Stpnului su [printele su duhovnicesc si preotului su], atunci fratele su si Stpnul su care au Cuvntul care l poate vindeca, nu i pot fi de folos. Cci dac omul beteag este rusinat s-si mrturiseasc rana doctorului, medicamentul nu l va tmdui pe acela cruia nu i se aplic.[vii] Astzi oamenilor li se ofer surogatul spovedaniei autentice sub forma sfatului psihologic sau pastoral. Acest surogat poate s ia forma terapiei de grup, ntlnirilor de rugciune, studiu biblic de acas, ori reuniuni de prtsie si ntovrsire. Din perspectiva Bisericii acestea sunt ns neputincioase solutii la o ran ce rmne la fel de grav: pcatul! Esecul psihologiei de a-i ajuta pe oameni s-si schimbe purtarea este evident n lumea noastr desacralizat n care psihoterapia a nlocuit spovedania sacramental iar programe sociale secularizate ncearc si ele s impun prin programe amorale o utopie social, secularizat.[viii] Profesorul de psihologie William Kirk Kilpatrick arat, n cartea sa de referint O seductie psihologic: esecul psihologiei moderne[ix], c s-a nregistrat o crestere a patologiilor sociale divorturi, avorturi, crime si alte comportamente anti-sociale de toate felurile - exact atunci cnd, n istoria noastr, psihologia a nlocuit spovedania religioas si a redus pcatul la statutul de problem psihologic. [i] Sf. Vasile cel Mare, 'Despre reguli tratate pe scurt', ref. 975, A.D. 370, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 25. [ii] Crestinul Ortodox este liber s aleag orice preot Ortodox ca duhovnic. Acesta poate fi preotul local sau un alt preot, un preot pensionar, un episcop, un clugr sau un arhiereu. Ceea ce conteaz este Spovedania regulat la acelasi preot sau clugr si ascultarea sfatului primit. [iii] Sf. Vasile cel Mare, 'Despre reguli tratate pe scurt', ref. 975, A.D. 370, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 26. [iv] Vezi Un Dictionar al Ortodoxiei grecesti, pp. 94-96. [v] Sf. Ambrozie de Milano, 'Despre doisprezece psalmi' ref. 1259, A.D. 381, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 150. [vi] Sf. Marc Ascetul, 'Epistola ctre Nicolae Pustnicul', n Filocalia vol, 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 158. [vii] Sf. Jerrome, 'Comentariu la Eclesiastul', ref. 1375, A.D. 388, n Credinta Printilor din vechime, trad. W. A. Jurgens, pp. 196-197.
144

[viii] "Desi Spovedania Ortodox se doreste a fi o analiz a sufletului, ea nu este o psihanaliz medicalconsidernd c pcatul este o cdere moral ce rezult ntr-o stare emotional sporit, autoritatea si folosul Spovedaniei se dovedesc mai restauratoare, n ceea ce priveste sntatea duhovniceasc, dect procedeele provenind din alte surse dect cuvntul lui Dumnezeu" Un Dictionar al Ortodoxiei grecesti, p. 96. [ix] William Kirk Kilpatrick, O seductie psihologic: esecul psihologiei moderne (Nashville, 1983)

Spovedania individual Ca proaspt convertit la Ortodoxie am gsit Spovedania rusinoas si nspimnttoare. Si totusi, nimic n viata mea spiritual nu mi-a fost de un mai mare folos si nu mi-a dat mai mult pace adevrat dect Spovedania regulat la printele meu spiritual. Ceea ce a nceput ca un fel de teroare este acum cea mai mare mngiere pentru mine, desi m apropii n continuare cu fric si cutremur de Spovedanie. Si chiar mai mult, ncercnd s dau socoteal preotului meu am nceput s m deprtez cu pasi reali, chiar dac mici, si de anumite purtri urte ce preau c nu se vor schimba nicicnd. Faptul c am nceput s devin responsabil, fr scuze, si c stiam c va trebui s dau socoteal cuiva n fata cruia va trebui s-mi recunosc cderile morale, a nceput treptat s m ajute s m schimb, pas cu pas. n nssi viata mea aveam s descopr adevrul despre care Sf. Ambrozie si alti Printi au scris: pcatul nespovedit este pcat vesnic. Purtarea neschimbtoare este o pricina de poticneal n deprinderea noastr cu purtrile bune care ne ajut s-l imitm pe Hristos. Idea Spovedaniei este cu totul strin oamenilor din ziua de azi. Epoca noastr este una care pretuieste la loc de cinste prerea bun despre sine, mplinirea de sine, imaginea personal, drepturile si mndria egocentric intelectual. Epoca noastr este una care a dus la perfectie cultul satisfactiei personale, care a politizat moralitatea si care ignor orice notiune de responsabilitate moral n fata rnduielii divine. Despre cultura noastr se poate spune destul de ndrepttit c a dus la desvrsire arta valorizrii personale fr nici un rost.[i] ns vocea Bisericii istorice este clar cnd afirm c cei care caut mntuirea trebuie s se confrunte direct cu demonul mndriei pctoase. Sf. Evgarie scria: Dintre toate gndurile rele nici unul nu este mai periculos ca egoista prere bun de sine, cci l gsim peste tot, si precum un trdtor viclean din cetate, deschide portile tuturor demonilor.[ii] Chiar dac aceasta nu este ce ne nvat religiile Noii Ere ale Protestantismului terapeutic, Americanismul jingoist, viziunea secularist, Romano-Catolicismul modernizat, feminismul sau psihologia, cu repetatele pn la delir chemri la satisfactie personal si totusi smerenia a fost nceputul ntelepciunii si al cintei pentru toti crestinii de la nceputurile Bisericii. Nu exist substitut pentru Spovedania n fata unui preot n strdania noastr ascetic pentru mntuire, pentru a ne nvinge buna prere egoist de sine, pentru a deveni asemenea Domnului, pentru a ne schimba, pentru a ne elibera de patimi ca s ne putem n cele din urm bucura din plin de cele vesnice. [i] Aceast tendint este, probabil, cea mai bine exemplificat de ctre diversele sondaje din nvtmnt care arat c studentii americani se afl sub nivelul celor din trile dezvoltate n ceea ce priveste pregtirea universitar, dar peste nivelul acestora n ceea ce priveste 'aprecierea de sine'. [ii] Sf. Evgarie Pustnicul, 'Despre discernmnt n Filocalia vol, 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 46.
145

Capitolul 18 ULTIMA FRDELEGE Conceptul de religiozitate privatizat pe de o parte si pierderea simtului de responsabilitate individual pe de alta a avut urmri dramatice si profunde.[1] A dus astfel la idea c purtarea omului, pcatul su, este exclusiv problema sa 'personal'. Aceast atitudine subiectiv avea s genereze libertinajul sexual, criminal si de comportament ce prevaleaz acum n societatea noastr frmitat, divizat si tribalizat.[2] Practica avortului legalizat la cerere este exemplul cel mai gritor al ultimei frdelegi ce avea s devin parte din stilul de viat al individualismului american. Cele peste 1,6 milioane de avorturi (aproape o treime din copiii americani zmisliti n fiecare an) sunt dovada unui fel de comportament ce a ajuns s fie privit acum ca simpl 'problem personal'. Este, totodat, dovada c America a devenit o tar pe de-a-ntregul pgn. Sacrificiul pruncilor cerut de stat s-a ntors din nou. Luarea vietii umane de dragul confortului este privit acum ca simpl 'alegere'. Sexul ntre 'adulti care consimt' este privit ca o treab ce tine exclusiv de optiunea lor, n ciuda vtmrilor pe care acei 'adulti care consimt' si le aduc lor nsisi, copilului pe care l zmislesc, cminului pe care l distrug, sau societtii. Avortul la cerere este de asemenea un exemplu tragic al rzvrtirii extreme mpotriva lui Dumnezeu din tara noastr. Poate c este ultima faz, concluzia inevitabil a experimentului miscrilor Protestanto-Iluministo-Romantice n individualismul feroce. Avortul legalizat la cerere este fractura final din mecanismul nostru social. Acum pn si comuniunea primar dintre mam si fiu a fost distrus. Pruncul nenscut este considerat n stare de rzboi cu propria sa mam. Interesele sale au fost asmutite mpotriva mamei sale. Este absolut necesar s examinm Sfnta Traditie n ceea ce priveste avorturile, de vreme ce, n chestiunea sfinteniei vietii, acesta este dilema moral ce confrunt Biserica Ortodox de azi. [1] "Biserica invizibil [a Anabaptistilor si a Quakerilor] a nlocuit biserica vizibil, ierarhic a episcopului, preotului si clugruluiAnabaptistii, certati cu lumea, aveau credinta n puterea lor de a tri o viat crestin strict n cadrul unor comunitti mici si izolateDin perspectiva Quakerilornu era nevoiede nici un fel de ierarhie bisericeasc [sau de Sfnta Traditie], de vreme ce autoritatea lui Dumnezeu se afla n vocea Luminii Interioare." E. Digby Baltzell, Bostonul Puritan si Philadelphia Quakerilor, pp. 60, 62 si 93. [2] Philip Tucker, Decanul Scolii Teologice Berkley de la Universitatea Yale, scrie: "Dac adncimilor sufletesti li se d acest fel de autoritate nseamn c vocea interioar a omului este ntotdeauna considerat bun si totodat reper al adevratei naturi a sinelui. Pn si Locke a recunoscut c este deplasat s-l faci pe fiecare individ propriul su judector si, de bun seam, acelasi lucru este valabil si pentru 'sinele' omului. A adopta aceast perspectiv presupune a accepta premiza potrivit creia, dac cineva are dorinte si nclinatii manifestate puternic n 'sinele' su, n virtutea puterii lor de manifestare, ele ar trebui s fie considerate automat drept 'naturale' si 'bune'. A adopta aceast perspectiv mai nseamn s condamni sufletul la ceea ce Auden numea
146

cndva 'desfrnarea nerusinat cu propriile sale imagini'. n afar de faptul c sufletul este prezentat cu tot cu propria sa aren pentru actiune si pentru propria sa chemare, el se prbuseste inevitabil, devenind victima propriilor sale nscociri." Philip Tucker, 'Sexul si viata de celibatar', n First Things, mai 1993.

Pozitia Bisericii fat de avorturi Pozitia Bisericii istorice de-a lungul veacurilor, ostil practicii de ucidere a pruncilor nenscuti, serveste drept exemplu n ceea ce priveste hotrrea sa nestrmutat de a respecta Legea Divin care, asa cum scrie Eusebiu, "a fcut ca obiceiurile barbare, necivilizate ale raselor civilizate s fie nlocuite de legile sale civilizate si umane".[1] Pentru c trim ntr-o cultur pgn asemntoare Imperiului Roman n perioada declinului su, declin n care se afl si Biserica, nimic nu ar fi mai potrivit dect s lum aminte la pozitia Bisericii fat de avort si sacrificiul de prunci. Biserica primar a nvtat c practica avortului contrazice legea lui Dumnezeu "S nu ucizi". De asemenea, contrazice nvttura lui Hristos de a nu face altora ceea ce nu am vrea s ni se fac nou. Cum toti dorim s trim, nu s fim ucisi, putem presupune c toti ceilalti doresc s triasc. "Iubirea nu face ru aproapelui" (Romani 13:10) Att nainte ct si dup tragica schism ntre Biserica Rsritean si cea Apusean, avortul a fost denuntat drept crim mpotriva pruncilor nevinovati. Biserica primar s-a confruntat cu o societate ca a noastr n care avortul si pruncuciderea erau tolerate. De la nceputuri Biserica avea s apere cu strsnicie viata copiilor nenscuti. n Didahii (nvttura scris a Apostolilor, ncheiat la sfrsitul primului secol) credinciosilor li s-a spus: "s nu faceti avort. S nu ucideti viata pruncilor nou-nscuti."[2] n mod semnificativ, nvtturile privitoare la interzicerea avortului n Epistola lui Barnabas (anul 138) erau redactate sub formula de combatere a frdelegii. "Sunt dou ci de instruire, asa cum sunt dou puteri: a luminii si a ntunericului. Si diferenta ntre aceste dou ci e mare. Una se afl sub stpnirea ngerilor purttori de lumin ai lui Dumnezeu, cealalt sub puterea Satanei. Si cum cel de-al doilea este stpnitorul veacului acesta al frdelegii, cel dinti este slvit n veci de veci. Printre nvtturile cii de lumin este si aceasta: nu ucideti copilul prin avort si nu svrsiti pruncuciderea."[3] Biserica, nc de la nceputurile sale, a fost ntotdeauna un aprtor neclintit al vietii nevinovate. De exemplu Dionisie, Episcop de Alexandria n anul 244, scria n Epistola sa ctre Hermammon despre starea de frdelege pgn mpotriva creia Biserica si mentinea ferm pozitia: "Cci [Biserica este] n stare prin prezenta vzutsi pozitia ei ferm s dejoace planurile Sataneirituri demonice, nselciuni dezgusttoare si sacrificii pgne [care] reteaz capetele attor copii nevinovati, transform n victime copiii printilor nefericiti si sfsie mruntaiele noilor-nscuti batjocorind lucrarea Domnului."[4] Acesta era climatul de perversitate, asemntor cu cel din zilele noastre, mpotriva cruia Printii Bisericii din Rsrit si din Apus luptau ftis. Acesta era climatul social de pruncucidere legal, de sacrificii omenesti si de avort. Si numai pozitia ferm, manifest a Bisericii 'prezente si vizibile' avea s elimine treptat acceptarea acestor practici ca fiind produsul unor 'alegeri personale'. Biserica a fost aceea care a nlocuit rul egoist al sacrificiului uman, pruncuciderii si avortului cu responsabilitatea moral public.
147

Dou lucruri pot fi nvtate de crestinii de azi n legtur cu pozitia Bisericii fat de avorturi. Mai nti c a fost nevoie de secole pentru a nltura climatul pgn de perversitate. Apoi, pentru c Biserica a perseverat influentnd cultura n loc s i se conformeze, atitudinile oamenilor si legile aveau s se schimbe. Rbdarea si perseverenta par s fie mijloacele care au fcut posibil schimbarea. Biserica istoric din vechime, asa cum se vede, nu a separat viata n compartimente diferite - statul si Biserica - sau ntre alegerea moral individual si public. Biserica din vechime a luat o pozitie ferm fat de sfintenia vietii, ceea ce avea s duc la schimbarea sensibilittii publice si a legilor. [1] Eusebiu, Istoria Bisericii, Cartea 10 (New York, 1965), p. 387. [2] 'Didahii', A.D. 80-140, Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 2. [3] 'Epistola lui Barnabas', A.D. 138, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W.A. Jurgens, p. 14. [4] Eusebiu, Istoria Bisericii, Cartea 7 (New York, 1965), p. 293.

Sfintii Printi si chestiunea avorturilor Sf. Vasile cel Mare scria c "o femeie care n mod deliberat a ucis un ft trebuie s plteasc pentru crima ei." 1 S-a adresat de asemenea si celor care pricinuiau avorturi: "Cei care mpart doctorii ce provoac avorturi sunt la rndul lor criminali la fel ca cei care primesc doctoria ce ucide ftul."[2] Tertulian, primul teolog al Bisericii Apusene, scria n anul 208: "Cum este deci zmislit fiinta uman? Este att substanta trupului ct si a sufletului, formate deodat, sau exist una care s o precead pe cealalt? Cu adevrat noi afirmm c amndou sunt zmislite deodat, formate si desvrsite mpreun, c nu exist nici un moment n zmislirea lor n care una s aibe ntietate fat de cealalt. Considerati cele dinti n lumina celor de pe urm. Dac moartea este definit ca fiind separarea sufletului de trup, atunci viata, care i se opune, ar trebui s fie unirea sufletului cu trupulPrin urmare viata ncepe cu zmislirea cci sufletul se naste si el o dat cu zmislirea.[3] n anul 122, Sf. Hipolit din Roma scria: Vedeti n ce impietate ne-a adus cel fr de lege care a propovduit adulterul si crima n acelasi timp! [cci nvttura eretic ndeamn] femeiles ia doctorii ca s devin sterile si s lepede ceea ce au zmislit.[4] n anul 300 Sinodul de la Elvira a pronuntat urmtoarele: Dac o femeiea ucis ceea ce s-a zmislit din faptele ei sub nici o form sa nu i se mai dea mprtsania, nici chiar pe patul de moarte, cci s-a fcut vinovat att de adulter ct si de crim.[5] n anul 412 Sf. Augustin scria: Sufletul este mbinat cu trupul ca s formeze persoana unui om. Asa cum sufletul se foloseste de trup pentru a forma persoana unui om, la fel se foloseste Dumnezeu de om pentru a-L forma pe Hristos.[6] Una din scrierile crestine cele mai pretuite ale Sfintilor Printi din Alexandria din secolul al doilea afirma: S ti iubesti aproapele mai mult dect propria-ti viat. S nu ucizi pruncul prin avort. S nu ucizi ceea ce a fost deja zmislit.[7] Atenagora a scris o epistol ctre mpratul roman Marc Aureliu, aprndu-i pe crestini de acuzatia c nu respect viata. A scris aceasta pentru a respinge acuzatia adus crestinilor care ar fi 'canibali ce beau snge si mnnc carne' atunci cnd se mprtsesc:
148

Ce motiv am avea s ucidem cnd noi declarm criminale pe femeile care svrsesc avorturi si cnd spunem c pentru aceasta ele vor da socoteal lui Dumnezeu? Pentru ca o astfel de persoan nu ar considera ftul din pntece o vietate aflat n grija lui Dumnezeu si n acelasi timp s-l ucid atunci cnd i d viat.[8] Iat acum o nvttur mpotriva avorturilor ce a fost folosit n sprijinul altui argument. Cu alte cuvinte, la aceast dat timpurie (n jurul anilor 161-180) congruenta dintre avort, crim si frdelege fusese deja o parte evident din etica crestin, pn si pentru romanitatea pgn, ca s poat fi folosit drept dovad a viziunii Bisericii asupra vietii umane n deplintatea ei. Sf. Clement din Alexandria, n secolul al treilea, avea s duc mai departe aprarea lui Atenagora: Cei care se folosesc de doctorii abortive ca s-si ascund desfrnarea pricinuiesc distrugerea ntregii omeniri, mpreun cu aceea a ftului.[9] Sf. Clement din Alexandria plaseaz avortul ntr-un context universal n care uciderea unei persoane nevinovate si lipsite de aprare echivaleaz cu distrugerea simbolic a valorii tuturor celorlalte vieti omenesti. Astfel el a stabilit legtura strns dintre drepturile celor nenscuti si fr aprare si drepturile omului din toate culturile, de toate rasele si vrstele. Clement a nvtat c dac viata fie si a unui singur om este considerat fr pret si fr valoare, ntreaga viat este amenintat. Clement a artat c drepturile omului aplicate unei singure persoane sunt legate de necesitatea de a arta mil fat de cei multi. n secolul al patrulea doi episcopi si teologi eminenti au vorbit n numele Bisericii mpotriva avorturilor. Sf. Vasile cel Mare, asa cum am vzut, a reafirmat nvttura Bisericii istorice: Cei care mpart doctorii ce provoac avorturi sunt la rndul lor criminali la fel ca cei care primesc doctoria ce ucide ftul."[10] Sf. Ioan Gura de Aur a mustrat brbatii care convingeau prostituatele s avorteze: Nu numai c lsati trfele s rmn trfe, dar faceti din ele si criminale.[11] Sfintii Printi erau de prere c viata fiintei umane ncepe o dat cu zmislirea ei. Asa cum stie oricine care a citit cartea The Concentration Can, scris de renumitul genetician francez Jerome Lejeme, stiinta modern confirm si ea acest fapt.[12] Sf. Vasile cel Mare afirma: noi [Biserica] nu facem o distinctie precis ntre un ft care s-a zmislit [suficient pentru a putea fi identificat] si unul care nu s-a format nc [n faza embrionar].[13] Sf. Grigore de Nisa, ntr-o afirmatie pe care ar adopta-o imediat orice genetician modern, a adus n discutie chestiunea cu privire la stadiul n care ftul dobndeste viata. Avortul este o grbire a crimei, cci nu conteaz dac cineva ia viata ftului deja format sau cnd acesta este n plin proces de formare, pentru c el este un om n devenire.[14] Asa cum scrie Printele Ortodox John Kowalczyk Este clar c Sfintii Printi au crezut c personalitatea omului se formeaz n momentul zmislirii.[15] Conducerea Bisericii istorice Apusene si Rsritene de astzi condamn ferm practica avortului. Ioan Paul al II-lea a fost consecvent din acest punct de vedere, asa cum sunt majoritatea celorlalti episcopi Romano-Catolici si Ortodocsi. n chestiunea avortului se poate vorbi de unanimitate ntre Ortodocsii si Romano-Catolicii din trecut si de azi. Ioan al XXIII-lea a reafirmat principiile Bisericii istorice Apusene cu insistenta sa asupra efectelor nocive ale avortului legalizat asupra ntregii societti omenesti. Viata omului este sfnt. De la nceput actiunea creatoare a lui Dumnezeu opereaz nemijlocit. Violnd legile Sale, l ofensm pe Creator: indivizii ca si ntreaga umanitate sunt degradati, iar legturile prin care membrii societtii sunt uniti sunt astfel agravate.[16] Al doilea Conciliu al Vaticanului, n Constitutia privitoare la lumea de azi declar c viata din momentul conceperii ei trebuie pzit cu cea mai mare grij, iar avortul si pruncuciderea sunt crime abominabile. Urmnd ndrumarea Printilor si a Sfintei Traditii, episcopii Bisericii Ortodoxe din toat lumea au luat o pozitie clar, fr echivoc, mpotriva uciderii vietii umane nenscute. Episcopii Bisericii Ortodoxe din America (BOA) au declarat la conventia lor din 1992: Toti oamenii, brbati, femei
149

si copii tineri si vrstnici, bolnavi si sntosi, bogati si sraci, puternici si neputinciosinscuti si nenscuti sunt de-a pururi pretuiti n fata lui Dumnezeu.[17] Arhiepiscopul Iacov, pastorul Bisericii Ortodoxe Grecesti din America de Nord si de Sud, scrie despre pozitia Bisericii istorice aplicat la situatia politic modern de azi: Hristos a venit s ne elibereze de traiul cel vechi si pctos si s ne aduc libertatea n Dumnezeu. Dar legalizarea a ceea ce este frdelege nu este nici un fel de eliberareMulti politicieni si activisti sociali s-au implicat n promovarea avortului n numele drepturilor femeii sau liberttii de exprimare sexual. De altfel Statele Unite ale Americii au cheltuit milioane de dolari finantnd si subventionnd centrele n care se practic avorturileValorile noastre moraleau luat-o razna dea binelea. S te implici ntr-o astfel de gndire corupt si foarte la mod acum, echivaleaz cu a abdica de la orice responsabilitate moral.[18] n ianuarie 1993 episcopii Bisericii Ortodoxe din Antiohia au fcut o declaratie special privitoare la avorturi printr-o serie de articole aprute n publicatia lor oficial, Cuvntul: Limitele decadentei din America de Nord se afl undeva dincolo de simpla revenire la perversiuni, la violent si frdelegea care sunt acum la ordinea zilei n cultura american. Totusi, exist n mod special ceva care exemplific si defineste bine aceast stare de lucruri: avortul legalizat Perceptele Credintei Crestin-Ortodoxe mandateaz protejarea vietii omenesti nevinovate, n special pe aceea a pruncilor nenscuti. Biserica a privit dintotdeauna avortul drept o crim premeditat si i se opune hotrt. Persoana celui nenscut se consider c exist nc din momentul zmislirii si nu a fost niciodat tgduit de teologia noastr. ntr-adevr, zmislirea a fost ntotdeauna considerat drept momentul cnd sufletul si trupul au fost unite Pozitia Bisericii Ortodoxe privitoare la avort nu s-a schimbat cu nici o iot din vremea ntemeierii sale de ctre Hristos si Apostoli.[19] Vorbind din nsusi centrul traditiei monastice Ortodoxe, Pr. George Capsanis, staretul Mnstirii Osiou de pe Muntele Athos din Grecia scrie: nu putem accepta institutii ca cele care tolereaz avorturile, unde libertatea iubirii este nlocuit cu libertatea egoismului ca fel de viat.[20]

1 Sf. Vasile cel Mare, 'Epistola ctre Episcopul de Iconiu: Prima Epistol Canonic', ref. 919A, A.D. 374, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W.A. Jurgens, p. 7. [2] Ibid. ref. 919F. [3] Tertullian, 'Despre suflet', ref. 249A, A.D. 208, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 144. Singura deviatie de la aceast nvttur a fost aceea a lui Toma d'Aquino care, n ncercarea sa scolastic de a 'explica' marile mistere ale vietii, a denuntat nvttura Bisericii potrivit creia viata ncepe la zmislire, ncercnd s nvete c viata ar ncepe de fapt o dat cu 'nsufletirea'. [4] Sf. Hippolit al Romei, 'Despre respingerea tuturor ereziilor', ref. 396A, A.D. 122, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 173. [5] Sinodul de la Elvira, ref. 611B, A.D. 300 n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A. Jurgens, p. 257. [6] Sf. Augustin, 'Epistola ctre Volusian', ref. 1421, A.D. 412 n Credinta Printilor din vechime, vol. 3, trad. W.A. Jurgens, p. 6. [7] Epistola lui Barnabas, XIX, 5 [8] Atenagoras, 'n aprarea crestinilor', XXXV. [9] Paedogogus, Cartea 11, 96, 2.
150

[10] Sf. Vasile cel Mare, 'Epistole', CLXXXVIII, Canonul 8. [11] Sf. Ioan Gur-de-Aur, 'Omilii pentru Romani' XXIV. [12] Geneticienii moderni confirm umanitatea genetic deplin a ftului chiar din momentul fertilizrii. Jerom Lejeme, The Concentration Can (Harrison, New York, 1992). [13] Sf. Vasile cel Mare, 'Epistole', CLXXXVIII, Canonul 2. [14] Sf. Grigore de Nisa, 'Apologia', IX. [15] John Kowalczyk, O perspectiv Ortodox asupra avortului (Minneapolis, 1979), p. 19. [16] Ioan XXIII, Encyclical Mater et Magistra, III, 194. [17] Citat n Ortodoxia american, 4, vara, 1992. [18] Arhiepiscopul Iacov, Credint pentru o viat (New York, 1988), pp. 171-172. [19] Cuvntul, publicat de Biserica Ortodox Antiohian, ianuarie 1993. [20] Arhimandritul George Capsanis, staretul Mnstirii Osiou (Muntele Athos, Grecia), Erosul cintei, trad. Alexander Golitizin (Newburry, 1993), p. 71.

Ce spune Scriptura Printii au apelat la Scripturi pentru a confirma pozitia Bisericii mpotriva avorturilor, a sacrificiilor de prunci si a pruncuciderilor copiilor deja nscuti, dar nedoriti. n Scripturi au aflat c deplina umanitate a celor nenscuti avea s fie constant reafirmat, att n termeni generali, ct si concreti. Printii au afirmat c valoarea vietii umane - n special viata embrionar si fetal a lui Hristos - a fost astfel afirmat. Asa cum arat si Tertullian: Dumnezeu, cum fusese proorocit n vremurile de demult, S-a pogort ntr-o anume fecioar, S-a ntrupat n pntecul ei si S-a nscut ca Dumnezeu si om deopotriv. Trupul, zmislit din Duh, este hrnit, creste si se dezvolt pn la maturitate, vorbeste, nvat, fptuieste si este Hristosul.[1] Sf. Chiril al Ierusalimului scrie: Ioan Boteztorul a fost trimis de ctre Duhul Sfnt n vreme ce El a fost purtat n pntecul mamei SaleIoan singur, din pntecele mamei sale, a tresltat de bucurie; si nu a vzut cu ochii trupului, ci L-a recunoscut pe Stpn cu Duhul."[2] La originea credintei Bisericii n Hristos stau evenimentele din jurul zmislirii si nasterii Sale. n anul 382 Sf. Grigore Teologul scria: "Dac exist cineva care nu accept c Sfnta Maria este Maica Domnului, acela se afl n glceav cu Dumnezeu-Tatl. Dac exist cineva care afirm c Hristos a trecut prin Fecioara ca printr-un canal si nu a fost format n pntecele ei att dumnezeieste ct si omeneste - dumnezeieste pentru c fr parte brbteasc si omeneste pentru c s-a produs dup legile gestatiei - acela este un pgn."[3] Biserica L-a privit ntotdeauna pe Hristos ca divin si unic nc din momentul zmislirii Sale si a considerat pe toti oamenii drept icoane ale lui Hristos n acelasi chip: umani si vrednici de dragoste si grij nc din pntecele matern. Cteva pasaje alese la ntmplare din Scriptur ne dau o idee despre ceea ce Sfintii Printi si toate celelalte generatii de crestini din Biserica istoric au gsit n Biblie privitor la caracterul unic al vietii umane intrauterine. "nainte de a te fi zmislit n pntece, te-am cunoscut, si nainte de a iesi din pntece, te-am sfintit si te-am rnduit prooroc pentru popoare" (Ieremia 1:5) "Domnul M-a chemat de la nasterea Mea, din pntecele maicii Mele si Mi-a spus pe nume." (Isaia 49:1-5) "Dar cnd a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pntecele mamei mele si m-a chemat prin harul Su" (Galateni 1:15-16)
151

"C Tu ai zidit rrunchii mei, Doamne, Tu m-ai alctuit n pntecele maicii mele" (Psalmul 138:13-16) "Minile Tale m-au fcut si m-au zidit si apoi Tu m nimicesti n ntregimeM-ai mbrcat n piele si n carne, m-ai tesut din oase si din vine" (Iov 10:8-11) Dovada vietii pe deplin umane, chiar spirituale a ftului, documentat de studii stiintifice moderne - ale activittii nervoase a creierului fetal, studii cromozomiale si de genetic, de fetologie - a fost mai nti recunoscut de ctre autorii Bibliei. "n zilele acelea, sculndu-se Maria, s-a dus n grab n tinutul muntos, ntr-o cetate a lui IudaIar cnd a auzit Elisabeta nchinarea Mariei, sltat-a pruncul n pntecele ei" (Luca 1:39-41). Este folositor s remarcm, asa cum arat si Pr. John Kowlaczyk, "c n acest pasaj cuvntul pentru pruncul nenscut pe care l-a purtat Elisabeta este brephos ('bebelus'), acelasi cuvnt folosit si pentru Hristos n iesle n Luca 2:12. De fapt Noul Testament nu are nici un cuvnt pentru 'fetus'. n Biblie un fetus este un copil."[4] Ultima mrturie pe care o d Biserica asupra vietii fetale se afl n nvttura Bisericii despre ntrupare: "Astzi este nceputul mntuirii noastre, revelatia tainei vesnice! Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei pe cnd Gavril binevesteste sosirea Harului. mpreun cu el s zicem si noi ctre Nsctoarea de Dumnezeu: Slav tie, Marie plin de Har, Domnul este cu tine!"[5] Biserica a considerat dintotdeauna c viata omului este sacr nc din momentul zmislirii sale, cu secole nainte ca stiinta s confirme desvrsirea umanittii genetice a ftului. Mai mult chiar, Biserica refuz s precizeze momentul cnd ftul n dezvoltare 'devine om', precum crestinii, ntr-o alt btlie legat de demnitatea omului, au refuzat s determine umanitatea pe baza culorii pielii. Biserica nvat c trecerea prin pntecul mamei nu este un eveniment magic umanizator, asa cum nici s te nasti european cu pielea alb nu-ti confer exclusiv umanitatea. [1] Tertullian, 'Apologia', ref. 277, A.D. 197, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A. Jurgens, p. 114. 2 Sf. Chiril al Ierusalimului, 'Epistole catehetice', ref. 810B, A.D. 350, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A. Jurgens, p. 349. 3 Sf. Grigore Teologul, 'Epistola ctre Cledonius', ref. 1017, A.D. 382, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W. A. Jurgens, p. 40. 4 John Kowazyk, O perspectiv Ortodox asupra avortului, p. 20. [5] Troparul Praznicului Bunei Vestiri.

Pomenirea celor nenscuti Dup calendarul su, Biserica Ortodox pomeneste n trei rnduri trei persoane de seam n pntecele maicii lor. Aceasta se ntmpl la praznicul Bunei-Vestiri[1], la praznicul Zmislirii Nsctoarei de Dumnezeu (Maria) de ctre Sfnta Ana[2] si la praznicul zmislirii Sfntului Ioan Boteztorul de ctre Sfnta Elisabeta[3]. La praznicul Bunei-Vestiri, n imnul ce se cnt cu acest prilej nu se spune c Fecioara Maria, Theotokos (n greceste: Nsctoare de Dumnezeu) a purtat n pntece un ghem de 'tesut' oarecare! Asa cum nu aflm c fetusul din pntecul ei va deveni ntr-o zi Hristos. Ci Biserica l srbtoreste pe Hristos, ca pe nsusi Hristosul, nc de la zmislire. "Azi este nceputul mntuirii noastre, revelatia vesnicei taine! Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei cnd Gavril binevesteste sosirea harului
152

O, minunati-v! Dumnezeu S-a pogort printre oameni; El care este de necuprins este cuprins n pntec; Cel Dincolo de Timp intr n Timp"[4] Hristos este privit ca "Dumnezeuprintre oameni" chiar cnd a fost un fetus. Avortarea Lui ar fi fost un fapt de decizie la fel cum a fost rstignirea Lui[5]. Sfnta Traditie nvat c structura moral a universului nsusi este mpotriva crimei. Aceast rnduial natural a lucrurilor - aceast Lege Natural - este reflectat n Scriptur: "Oare femeia uit pe pruncul ei si de rodul pntecelui ei n-are mil?" (Isaia 49:15). "Femeile ntelepte zidesc casa, iar cele nebune o drm cu mna lor." (Pilde 14.1). Potrivit Sfintei Traditii avortul criminal este o practic ct se poate de nenatural. Este o alegere care inverseaz si chiar ncearc s tgduiasc att instinctul matern de protejare a copilului ei ct si realitatea genetic si spiritual a ceea ce este viata uman fetal. Este cea din urm "drmare cu mna noastr" a nsesi casei noastre. Cu ajutorul stiintei moderne studiul dezvoltrii undelor cerebrale si al dezvoltrii fetale prin fetoscopie, fetologie si genetic, putem sti acum c un prunc n faza de dezvoltare are toat zestrea cromozomial, genetic si biologic a celorlalte fiinte umane. Astfel, deopotriv stiinta si etica crestin, confirm valoarea vietii umane nenscute. Astzi numai 'teologia' politic, nu stiinta mai dezbate nc ceea ce este un prunc nenscut. [1] 25 Martie, Buna-Vestire. [2] 9 Decembrie. [3] 23 Septembrie. [4] Marea Vecernie pentru Praznicul Bunei-Vestiri. [5] Nu ne rmne dect s ne gndim cu groaz la sirul de orori pe care le-ar fi declansat regele Irod asupra pruncilor nenscuti ai lui Israel dac ar fi existat o clinic de avorturi la fiecare colt de strad si dac ar fi aflat c Maria l purta n pntecele ei pe pruncul Iisus nainte de nasterea Lui.

Pacienti nenscuti sau victime? Corectitudinea viziunii Bisericii asupra vietii pruncilor nenscuti este reafirmat dramatic de ctre practica chirurgical modern pe copiii nenscuti. Astzi se efectueaz operatii salvatoare de viat pe pruncii din pntec. n timpul unor astfel de operatii desfsurate la sfrsitul anilor '80 la Universitatea California din San Francisco, pruncul este 'nscut' temporar: este supus unei incizii chirurgicale, apoi este pus napoi n pntec pentru a-si continua mai departe cresterea dup ce o operatie chirurgical complex de salvare a vietii.[1] Majoritatea pacientilor fetali creati n aceste proceduri chirurgicale salvatoare de viata sufer de una sau alta din urmtoarele: hidronefroza progresiv, hernie congenital diafragmatic sau teratom sacrococic. Pe lng aceasta, au mai fost, asa cum Dr. Harry Jacee relateaz n Jurnalul de pediatrie, un numr ncurajator de rapoarte ale tratamentelor nechirurgicale de fetusi cu palpitatii la inim neobisnuit de mari care au reusit.[2] Printr-o simetrie pervers, n timp ce aveau s se dezvolte tehnici medicale noi pentru tratarea pruncilor din pntec, s-au nregistrat, pe de alt parte, o serie de 'progrese' n metodele abortive destinate pentru a ucide prunci pe deplin dezvoltati, la fel de formati ca si cei tratati n pntec. Jurnalistul Jenny Westburg, ntr-un articol important, D&X: Sumbra tehnologie pentru victimele avorturilor explic aceste 'progrese'.[3] n septembrie 1992 relateaz Westburg, o nou procedur pentru avorturile de trimestru doi si trei avea s fie discutat la Seminarul Federeatiei Nationale de Avort (FNA) n Dalas. Dr. Martin Haskell, specialist n avorturi, din Cincinnati, a prezentat o
153

lucrare stiintific descriind 'procedura'. Noua tehnic avea s se numeasc 'dilatare si extractie'. Haskell a numit metoda 'D&X' pentru a o distinge de metoda standard D&E ('dilatare si evacuare'). D&X difer de D&E prin aceea c pruncul nenscut este ndeprtat intact n loc s fie dezmembrat n uter. Copilul este ucis prin aspirarea tesutului nervos ntr-un orificiu la baza craniului pe care doctorul l face cu o pereche de foarfece chirurgicale neascutite. Aceasta se ntmpl n timp ce capul copilului n viat se afl nc n pntecul mamei, dup ce trupul pruncului a fost tras afar cu picioarele nainte. Haskell recomand procedura D&X pentru avorturile de semestru doi si trei. Metoda clasic D&E prezint 'probleme de natur tehnic' n perioadele de sfrsit de sarcin datorit 'durittii tesuturilor fetale n acel stadiu de dezvoltare'. n consecint, majoritatea avorturilor din aceast perioad au fost realizate prin metode de instilatie care pun si ele n pericol viata mamei; mai mult dect att, nici o metod de instilatie nu garanteaz moartea pruncului, ceea ce pentru medici este un pas napoi. Cum D&X evit problemele ce survin n cazul dezmembrrii de semestru doi si trei, metoda poate fi folosit n aceast perioad. n timp ce Haskell a ntrebuintat D&X pentru gestatia de 26 de sptmni, el a citat experientele altui medic pentru a dovedi c metoda D&X poate fi folosit pentru avorturile de trimestru trei. Dr. James McMahon de la Centrul Medical McMahon si Centrele Chirurgicale Eva din Los Angeles si Tarzana, California se foloseste de D&X pentru a avorta copii de 32 de sptmni 'sau chiar mai mult', potrivit Esetburg. Pentru a folosi D&X n semestrul al treilea sunt necesare doar cteva modificari, inclusiv dilatatia cervical aditional si un timp de operatie mai scurt. Haskell, potrivit lui Westburg, spune c a operat 700 de avorturi D&X. D&X este att de asemntor pruncuciderii nct atunci cnd o student l-a surprins pe Haskell opernd un avort D&X n 1989, reactia ei a fost s cheme politia.[4] Procedura D&X ncepe cu 'dilatatie progresiv'. Cervixul este initial dilatat pn la 9-11 mm, cu dilatatori mecanici (laminaria sintetica sau Dilapina), care sunt lsati s-si fac efectul peste noapte. n dimineata urmtoare Dilapina este nlocuit cu o a doua insertie din acest produs (1520). Din nou se las peste noapte. Dilatatia provocat de Dilapina poate cauza crampe grave, la nevoie tratate cu anestezice. Operatia propriu-zis are loc n ziua a treia. Dup ndeprtarea Dilapinei, medicul sparge membrana (dac apele pacientei nu s-au rupt deja) si las s se scurg lichidul amniotic, apoi plaseaz un dispozitiv cu ultrasunete n abdomenul mamei si localizeaz membrele ftului. Cu un forceps mai mare apuc de unul din picioare. l trage apoi, fortnd ftul s stea cu picioarele spre n afar, pn cnd ntreg piciorul ftului a trecut prin orificiul nasterii. n etapa urmtoare, folosindu-se de mini de aceast dat, doctorul extrage trupul ftului printr-un procedeu asemntor cu cel al nasterii prin bresa vaginal. Mai nti este tras cellalt picior al copilului, urmat de umeri si brate. Capul copilului rmne, 'de obicei', interiorul uterului, fiind prea larg pentru a trece prin spatiul cervical. Se trece apoi la pasul urmtor pe care, potrivit lui Westburg, Haskell l numeste eufemistic 'decomprimare cranial fetal'. Cu o pereche de foarfeci neascutite doctorul strpunge capul copilului de la baza craniului. Apoi deschide fortat foarfecele aflate nc n craniu, pentru a lrgi rana. Dup ce le-a ndeprtat doctorul insereaz n ran un cater ce aspir tesutul nervos al ftului, 'evacund astfel continutul craniului'Cu tubul aspirator nc n functiune, doctorul trage afar rmsitele ftului din corpul mamei, d la o parte placenta cu forcepsul si curt suprafata uterului cu o chiuret ascutit apoi cu una mai groas. Dup Haskell femeia si 'revine' repede: este din nou pe picioare n treizeci de minute, iar n dou ore este deja externat. Haskel vorbeste de o rat sczut a complicatiilor survenite, desi nu d nici o cifr. Conferinta de la Dallas la care Haskell a descris tehnica D&H a fost intitulat 'Avorturile de trimestru trei: din toate punctele de vedere'. Prezentarea lui Haskell a fos nsotit de o nregistrare video de zece minute a unei operatii D&H. [5]
154

Ironia amar a vremurilor noastre face ca pruncul nenscut care este pacient ntr-o operatie chirurgical fetal de salvare a vietii ar putea - n mod legal - s devin 'donatorul' involuntar al propriilor sale organe si tesuturi n chiar acelasi spital. Tot ce are de fcut mama copilului este s mearg pe coridor pn la salonul potrivit si s solicite un avort. Pe de alt parte, n cazul cnd pacientul nenscut ar muri n urma complicatiilor survenite dup operatie, mama are dreptul s dea doctorul n judecat, asa cum ar putea face si copilul, dac s-ar naste handicapat. O astfel de situatie s-a si ntmplat n New York, n 1992. Asa cum scrie John Neuhaus, "Probabil ati citit cte ceva despre 'Mcelarul de pe Strada A.', un anume Dr. Abu Hayat care fcea avorturi la cerere undeva n estul New Yorkului iar acum este acuzat pentru c le-a fcut prost. l asteapt douzeci de ani n nchisoare. Rosa Rodriguez, gravid n luna a opta, a venit la el pentru un avort care avea s fie fcut de mntuial. Prsind clinica dup o operatie incomplet Dna Rodriquz s-a rzgndit si a doua zi a nscut o fetit la spital. Ana Rosa este acum [mai 1993] de unsprezece luni si este descris de jurnalisti drept un copil inteligent si vioi 'cruia i plac cornuletele si s se joace cu sora ei Jenny'. Problema este c nu are un brat, acesta i fusese retezat n timpul operatiei de avortare de ctre Dr. Hayat Dac Ana Rodriquez nu ar fi supravietuit si nu s-ar fi nscut fr un brat, nu am fi stiut nimic despre mcelarul n Strada A. sau despre sutele din breasla lui care se folosesc n acelasi fel de femei ajunse la disperare. Adeptii avorturilor la cerere sunt hotrti s lupte mpotriva oricrei regularitti n clinicile unde se practic avorturile, chiar si mpotriva minimei dovezi prevzute de decizia Casey de anul trecut dat de Curtea Suprem. Destul de ciudat, ns n New York exist o lege care interzice avorturile cu 'termen expirat'. n realitate ns n jur de 4000 de avorturi pe an sunt operate pe copii aflati n faze avansate de dezvoltare (dup sptmna a douzecea). Totusi, Hayat a fost judecat si pedepsit conform acelei legi, plus altele referitoare la practicarea incompetent a meseriei de medic."[6] Si totusi mai sunt dintre aceia care sustin c ftul care se afl n pntecul mamei 'nu este viu' si 'nu are drepturi' independente de cele ale printilor, ale mamei sau societtii care pot alege pentru el. Potrivit lor, ftul este doar 'parte din trupul femeii'. Toate acestea nu sunt dect inventii medicale si stiintifice, simple povesti bbesti. [1] Jurnalul Asociatiei Medicale Americane, vol. 265, nr. 6 (1991), pp. 737-741. [2] Jurnalul de pediatrie, vol 118, nr. 2 (1991), pp. 303-305. [3] Avocatul vietii, februarie 1993. [4] Vezi 'Dezmebrare si alegere' n Avocatul vietii, ianuarie 1993, p. 36. [5] Jenny Westburg, 'D & X: O tehnologie sinistr pentru victimele mai vechi ale avortului' n Avocatul vietii, februarie 1993. Haskell, Martin, M. D., 'Dilatatie si extractie pentru cazurile de avort de final de trimestru II', lucrare prezentat la Seminarul NAF Risk Management din 13 septembrie, 1992 n Avortul de trimsetru II: Din toate punctele de vedere - prezentri, bibliografie si materiale aferente, Washington, D.C., Federatia National pentru avorturi, 1992, p. 28. [6] Richard John Neuhaus, 'Logica mcelrit', n First Things, mai 1993.

Dreapta socotint

155

Biserica a avut ntotdeauna o pozitie mult mai milostiv, mai stiintific si mai logic fat de valoarea vietii omenesti dect fraternitatea medico-legal secularizat, pro-abortiv de azi. Biserica nvat c niciodat nu ncetm s crestem ntru desvrsirea care ncepe chiar n momentul zmislirii noastre. ntr-adevr, de vreme ce la orice vrst, cu totii depindem de comunitatea de oameni pentru subzistenta fizic si psihic, Biserica ne nvat c nimeni dintre noi nu este 'valabil' individual. Niciodat nu suntem 'independenti' de alti oameni sau de Dumnezeu, asa cum nounscutul nu este independent de mama sa nici la dou minute, nici la doi ani dup nasterea sa. Numai n domeniul povestilor bbesti politizate si schizofrenice acest adevr nu este evident. A-l trata pe copilul nenscut ca pe un pacient corespunde traditiei morale, umanitare, milostive a Bisericii istorice. A-l trata ca pe o 'tumoare' fr valoare, a privi graviditatea ca pe o 'infirmitate' contrazice tot ceea ce Hristos si Biserica, pentru a nu mai pomeni de stiint si medicin, au aprat pn nu de mult. A condamna la moarte pruncul nenscut pentru c este dependent de mama sa ('parte din trupul mamei') echivaleaz cu a condamna la moarte ntreaga specie uman. Noi depindem cu totii unii de altii n vietile noastre. Si simplul fapt c cineva este ntr-un pntece nepotrivit la un ceas nepotrivit, sau c nu are sexul dorit, sau vrsta, sau culoarea pielii, sau nltimea potrivit, nu justific uciderea sa.

Marea minciun Scriitorul si umoristul P.J.O'Rourke scrie despre absurdittile 'teologiei' politice si frdelegii campaniei pentru legalizarea avorturilor: "Al doilea punct al crezului liberal, dup siguranta de sine, este idea lipsei de socoteal. Liberalii au inventat colegii - de psihologie, sociologie, studii feministe - pentru a dovedi c nimeni nu greseste. Nimeni nu se ncumet s-si asume responsabilitatea pentru actiunile salegnditi-v ct de tare trebuie s dispretuiti liberul arbitru pentru a fi de acord cu o platform politic favorabil uciderii pruncilor nenscuti, nu criminalilor. Un pragmatist nversunat aprob att avortul ct si pedeapsa capital. Un crestin s-ar opune la amndou. ns e nevoie de ani de terapie pentru a ajunge la punctul de vedere liberal."[1] n era noastr a frdelegilor si sfidrii oricrei logici, pentru a nu mai vorbi de sfintenie, multi oameni care pctuiesc si ascund pcatul sub numele de 'buntate'. Asa ceva au fcut 'feministele' si 'liberalii' din zilele noastre (ciudat termen pentru cei care reactualizeaz programul de eugenie nazist) cnd au vorbit despre 'avantajele' avortului, redefinind ceea ce este o evident oroare 'drept constitutional' sau o simpl 'alegere' clinic. mi pare c procednd astfel au deghizat ultima degradare a femeilor drept 'eliberare'.[2] ncepnd din 1973, cnd avortul la cerere n America - pentru orice motiv, de ctre oricine, indiferent de vrsta ftului - a fost legalizat, oricare om de bun credint va vedea c de fapt singurii cu adevrat 'eliberati' de ctre comertul cu avorturi au fost brbatii iresponsabili care refuz s dea socoteal pentru activitatea lor sexual. Nu este nici o coincident c printre primii care au sprijinit legalizarea avortului la cerere n America au fost redactorii si proprietarii celor mai difuzate reviste porno. Contrar sloganurilor politice feministe, realitatea estetic, spiritual si fizic a avortrii este degradant. Echivaleaz cu o form de viol criminal medical. Este tot att de 'eliberator' pentru femei si pruncii lor pe ct Auschwitz a fost de 'eliberator' pentru evrei. Are acelasi efect asupra femeilor ca pornografia - exploateaz, denigreaz si reduce femeile la nivelul de sclave ale sexului
156

pe de o parte si 'cettene eficiente' cu cariere de aprat pe de alta. Transform pntecele dttor de viat ntr-o camer a mortii n care pruncul suferind, care se zbate si se zvrcoleste acolo si d duhul, n timp ce creierii i sunt aspirati de ctre un medic ginecolog. Practica avortului, 'legalizat' sau nu, reduce femeia la statutul de sclav a sexului brbatului si/sau proprietatea afacerii sau corporatiei care priveste ntreruperea unei cariere de ctre un copil drept 'pcat'. n climatul de 'eliberare' sexual de azi brbatii nu au nici un motiv s pretind mcar c vd n femeie altceva dect un mijloc de satisfactie egoist. C mentalitatea favorabil avorturilor transform femeile n sclave ale sexului - masini de fcut copii si sex - este bine ilustrat de folosirea tot mai mult a pruncilor avortati pentru experimente medicale si consum 'terapeutic', ba chiar cosmetic. Datorit avorturilor femeile sunt acum transformate n bnci de tesuturi, incubatoare pentru 'tesuturi fetale', productoare de 'transplant material', fabrici de organe si tesuturi si carieriste 'eficiente' pentru care copiii sunt o povar. Rezultatele legalizrii de avorturi, acceptarea 'eliberrii' sexuale, degradarea femeilor si frecventa excesiv a violurilor converg toate ntr-un fel de stranie simetrie. Asa cum scrie Leon Kass: "Indiferent dac motivele lor sunt diferite, faptele violatorului si ale trfei au aceeasi semnificatie. Si unele si celelalte sunt lipsite de modestie, de rusine ori de moderatie sexual. Amndou sunt indiferente fat de potentele procreative ale sexualittii - n special ale femeii. Amndou privesc sexul drept o satisfactie (mai ales a brbatului) de moment si strict personal. Amndou sunt indiferente fat de faptul c sexul este legat si de generatiile viitoare, crora le dm viat si le hrnim, achitndu-ne n singurul fel cu putint, datoriile fat de strmosi. Amndou sunt indiferente fat de cstorie si familie, acele institutii conventionale al cror scop principal este de a asigura un cmin adevrat pentru dragostea roditoare si generoas si pentru cresterea de copii sntosi."[3] Sexul a fost redus la statutul de contact sportiv ntmpltor n societatea noastr. Acest divort ntre dragoste, semnificatie si, pe de alt parte, sexualitate, a fost deliberat creat. Asa s-a ajuns ca 'pionieri' ai 'educatiei sexuale' precum Dr. Sol Gordon s afirme c 'Sexul este mult prea important pentru a-l mai amesteca si cu sentiment'. Acceptarea practicii avortului legalizat si a experimentrii fetale drept 'normale' si 'morale' a redus brbatii si femeile la statutul de 'parteneri sexuali' - bnci de tesuturi 'neamestecate' si cu sentiment Nimeni n-ar acuza azi complexul medical-industrial de sentimentalism. Asa cum scria John Whitehead (procuror si fondator al Institutului Rutherford): "Redefinirea lui Roe avea s fie rapid si universal acceptat de ctre breasla de medici. Cu numai sase luni dup decizia Curtii Supreme n cazul Roe contra Wade (1973), Peter A.J. Adam, profesor asociat de pediatrie la Case Western Reserve University n Ohio, a trimis un raport Societtii de Cercetri Pediatrice bazat pe cercetarea pe care el si asociatii si a ntreprins-o pe doisprezece prunci de pn la douzeci de sptmni care au supravietuit avorturilor cu histerotomie. Acesti medici au retezat capetele pruncilor si au fixat niste tuburi n arterele principale ce le irigau creierii. Cercettorii au tinut capetele acestor prunci, la fel cum rusii au tinut vii capetele cinilor n unele experiente din anii '50. Ca rspuns la ntrebrile adresate cu privire la aceast 'cercetare', Dr.Adams a spus: "De vreme ce societatea declar un fetus mort si i anuleaz drepturile, nu vd nici o chestiune de etic la mijloc" Drepturile cui s le protejm o dat ce ne-am amgit c ftul nu va tri?"[4] Si n chestiunea avorturilor, si n domeniul cercetrii 'tesuturilor fetale' finantate de Presedintele Clinton n 1993, persoana uman este devalorizat. n numele 'drepturilor femeii' maternitatea este acum redus la nivelul unei alte 'optiuni' medicaleconomice, reci si calculate. Graviditatea a devenit o nedorit 'complicatie' medical a sexului. Femeile au fost vduvite de statutul lor de fpturi ocrotitoare, de protectia suplimentar ce le revine n calitate de prim si sacru cmin al tuturor fiintelor omenesti. Stiinta a devenit un cosmar de tip
157

fascist n pragul relurii programului nazist de eugenie genetic. Agenda 'feminist' a egalat-o pe cea a industriei pornografice. Programa profesorului de educatie sexual coincide acum cu idealurile carierei unui proxenet local. Cariera unui medic a devenit greu de distins de cea a unui paznic dintr-un lagr de concentrare. Acest tip de reflex moral pricinuit de legalizarea avorturilor (pentru a nu mai vorbi de misiunea de cutare si distrugere a pruncilor 'imperfecti' din timpul testelor prenatale), prin care rul este vndut drept 'bine' iar cuvntul 'alegere' descrie jefuirea pruncului de posibilittile viitoare de alegere, este rul suprem la care s-a referit Sfntul Evgarie Ascetul cnd a scris: "Ce s mai spun despre demonul care face sufletul obtuz?Cum la apropierea sa sufletul se deprteaz de nssi starea sa natural si se dezbar de cuviinciosie si de frica de Dumnezeu, ne mai privind pcatul drept pcat, sau rutatea drept rutate; judecata si pedeapsa vesnic nu mai sunt pentru el dect simple vorbe; rde la focul ce face pmntul s tremure;orice ai face atunci, cnd un astfel de suflet se ndreapt spre pcat nu mai tine seama de nimicte ignor cum si nchide porcul ochii atunci cnd d s treac prin gard."[5]

[1] P. J. O'Rourke, 'Liberalii' n Spectatorul american, aprilie 1992. [2] George Stephanopoulos, Purttor de cuvnt si Director la Departamentul de Comunicatii al Presedintelui Bill Clinton, a vorbit n termeni atractivi despre avort, n urma semnrii, de ctre Clinton, a directivelor prin care s-au furnizat ajutoare financiare guvernamentale pentru experimentele medicale pe prunci vii si morti: "Directivele au produs diferente considerabile n vietile oamenilorfemeile care se duc la clinicile de avorturi lunea [n ziua urmtoare] vor fi tratate diferit " (New York Times, 22 ianuarie, 1993). [3] Leon Kass, 'Despre fiice si surori' n Commentary, 3 aprilie, 1993. [4] 'Studiile fetale post-abortive strnesc valuri, n Medical World News, 8 iunie, 1973, p. 21, citat de John Whitehead, n Strategie n chestiunea avortului {Charlottesville, VA, 1993). Finantarea federal a acestui tip de 'cercetri' a fost trecut n afara legii de ctre Administratia Reagan. n 1993, Presedintele Clinton a nceput finantarea federal pentru toate tipurile de cercetare a 'tesuturilor fetale'. [5] Sf. Evgarie Ascetul, 'Despre discernmnt' n Filocalia, vol, 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 44.

Capitolul 19 CLTORIA Una din cauzele de baz ale frdelegii vremurilor noastre este aceea c, n teologia Protestant, convertirea pare s se confunde cu mntuirea. Prin urmare, Protestantismul a nvtat c oamenii pot s fac ce vor de vreme ce mntuirea si formarea caracterului - prin fapte - nu au nici o legtur. Potrivit Bisericii istorice ns, convertirea si mntuirea sunt dou lucruri diferite.[1]
158

Biserica ne nvat c doar cei care termin cursa primesc coroana mntuirii, nu asa-numitii 'alesi' sau cei care doar cred c sunt 'nscuti din nou', indiferent de caracterul sau de faptele lor. n parabola semntorului vedem cum majoritatea celor convertiti s-au poticnit n drumul lor spre mntuire (Matei 13:3-9). Pe de alt parte vedem cum Iisus spune despre centurionul roman c avea cea mai mare credint pe care a ntlnit-o n Israel. Cu toate acestea, centurionul, pe drumul su spre mntuire, nu avea nici un fel de experient de convertit si cu sigurant nu a fost evreu si, cu att mai putin, crestin. Potrivit nvtturii Bisericii convertirea este procesul prin care o lum de la nceput, schimbndune comportamentul. n ce are ea mai dramatic, convertirea presupune nssi ntlnirea cu Hristos. Convertirea const n recunoasterea faptului c Hristos este Dumnezeu, Mntuitor si mprat, ca n cazul lui Zaheu (Luca 19:1-10). Biserica a nvtat din totdeauna c mntuirea este o cltorie de o viat, nu o experient de moment.[2] Hristos a numit-o cltorie dificil, plin de primejdii, asa cum se poate vedea n pilda semntorului sau a fecioarelor nebune. Hristos i-a spus lui Zaheu c trebuie s mai fac anumite lucruri pentru a pune nceput bun cltoriei sale, c numai credinta nu este de ajuns.[3] Pentru c Protestantii, de la nceputurile Reformei, au ncercat s reduc drumul spre mntuire la nivelul unei experiente 'predestinate', magice, de moment, au redus de asemenea la zero si importanta sacramentelor.[4] La urma urmei, dac tot esti 'mntuit' instantaneu, ce nevoie s mai ai de uneltele duhovnicesti - crje, dac vreti - pe care le presupune viata de rugciune sacramental? Chiar asa, la ce bun s duci o viat n nevointe pentru a te apropia de Hristos dac esti deja mntuit? De ce s mai fie nevoie s citesti Predica de pe Munte sau Fericirile, de ce s te mai apropii de Hristos? De ce s nu te multumesti atunci s citesti Ioan 3:16 o singur dat, s 'crezi' si s ignori complet restul Scripturilor? Dac mntuirea este doar o experient momentan, atunci nvtturile lui Hristos, Fericirile de exemplu, devin niste absurditti. Strdaniile crestinului de a nseta dup dreptate si de a se deprinde cu cele bune pentru minte, trup si suflet sunt zadarnice de vreme ce rezultatul cltoriei spirituale este deja decis si nu mai este nevoie s participi la curs, s dai lupta cea bun sau s sfrsesti cltoria nceput. Lund convertirea drept nssi cltoria de o viat spre mntuire, Protestantismul a fcut s par ridicol prevenirea adresat de Hristos n legtur cu esuarea strdaniilor noastre ntru sfintenie ca permanent stare de cutare. Mntuirea, asa cum ne este revelat de Hristos presupune cutarea 'perlei de mare pret' pentru care se cere s fim pregtiti s vindem tot ce avem ca s devenim, dup nevointe de o viat, perfecti asa cum Dumnezeu este perfect. ntr-adevr, dac mntuirea ar putea fi cu usurint sau instantaneu cucerit, atunci majoritatea nvtturii din Biblie despre cum s triesti o viat moral, cuviincioas si sacramental n-ar mai avea nici un sens. Ar nsemna c Hristos si-a pierdut vremea cnd a tinut Predica de pe Munte, iar toti Sfintii, clugrii si ascetii au fost amgiti. Una din consecintele nefaste ale confuziei Protestante moderne n ce priveste calea spre mntuire este amgirea attora din cei dornici de a deveni crestini crora li s-au vndut retete false de fericire: o 'mntuire' instantanee, usoar si promisiunea unei schimbri momentane si nedureroase de caracter. Acestora li s-a dat de nteles c dup ce 's-au nscut din nou' totul va fi bine, c Dumnezeu va binecuvnta, c vor scpa de necazuri dac o s aibe suficient 'credint'. Li s-a mai spus s 'numeasc si s cear' promisiunile lui Dumnezeu si tot ce au nevoie iar acestea le vor fi garantate ndat dac 'cred n Dumnezeu'. Potrivit Sfintei Traditii aceast nvttur este diabolic si fals. Este de fapt o idee care-i ndeprteaz pe oameni de Dumnezeu. Aceasta pentru c Biserica nvat c putem s-L imitm pe Hristos si ne putem ndumnezei doar prin nevointe ascetice, c nu exist scurtturi spre sfintenie. Tlharul de pe cruce a aflat mntuirea pentru c a fost rstignit alturi de Hristos. Iisus nu l-a ajutat prin magie pe tlharul suferind s coboare de pe cruce. Convertirea tlharului nu a anulat n nici un
159

fel circumstantele fr de care mntuirea sa nu ar fi fost posibil. Faptul c L-a ntlnit pe Hristos nu i-a ameliorat cu nimic starea. Formula simplist de tipul 'nasterii din nou' pentru o 'mntuire' fr eforturi nu este doar o nentelegere; este, cred, o erezie. O astfel de abordare contrazice nvttura lui Hristos cu privire la calea strmt, grea, ascetic, dificil spre mntuire.[5] Tlharul de pe cruce - n grab, asa cum i-a fost si cltoria spiritual - a trebuit totusi s-si desvrseasc dificilul drum. El putea foarte bine s-si piard credinta n ultima clip. Putea s lase durerea s-l duc la disperare. Putea s se rzgndeasc si s se uneasc mpreun cu cel de-al treilea rstignit mpotriva lui Hristos, atunci cnd a vzut c nu este salvat de durere si de moarte fizic de El. Chiar si tlharului i s-a cerut mai mult dect o simpl 'experient a convertirii'. Tlharul, ca si noi toti, a trebuit s traverseze propria sa cale de jertf spre Dumnezeu ntru imitarea lui Hristos. n msura n care cunoasterea sa a lui Hristos i-a permis s-L imite, tlharul a trebuit s-si termine cltoria, asa cum ni se cere si nou. Asa cum o ilustreaz si parabola smochinului (Luca 13:6-9), mntuirea de pe urm a sufletelor noastre - diferit de convertire si de cint - nu se afl n formule simpliste, ci n alegerea noastr de a creste ntru oamenii care Dumnezeu ne cheam s fim, printr-o nevoint de o viat ascetic si sacramental spre sfintenie. "Si a zis ctre vier: Iat, trei ani sunt de cnd vin si caut rod n smochinul acesta si nu gsesc. Taiel; de ce s ocupe locul n zadar? Iar el, rspunznd, a zis: Doamne, las-l si anul acesta, pn ce l voi spa mprejur si voi pune gunoi. Poate va face rod n viitor; iar de nu, l vei tia." Anthony M. Coniaris sintetizeaz cele ce intr n componenta mntuirii: "Ce nseamn s fii mntuit? Ce este mntuirea n Hristos? Mntuirea este libertate - libertate fat de tirania egoismului, libertate fat de robia fricii si a mortii. Mntuirea n Hristos este eliberarea de mine nsumi pentru a deveni persoana pentru care m-a fcut Dumnezeu si care El intentioneaz s devin Mntuirea pentru Biserica Ortodox nu presupune doar 'justificare' sau iertare de pcate; presupune nnoirea si restaurarea imaginii lui Dumnezeu n om, ridicarea umanittii czute prin Hristos ntru nssi viata lui Dumnezeu."[6] Dac l cutm ntr-adevr pe Dumnezeu, problema care ar trebui s ne preocupe este nu dac suntem sau nu mntuiti, ci dac devenim sau nu asemenea lui Hristos: 'Cci dac pe cnd eram vrjmasi ne-am mpcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Su, cu att mai mult, mpcati fiind, ne vom mntui prin viata Lui.' (Romani 5:10). Hristos descrie drumul spre mntuire ca pe o cutare ntru ndumnezeire: 'Fiti dar voi desvrsiti, precum Tatl vostru Cel ceresc desvrsit este.' (Matei 5:48). Aceast cltorie pare att de imposibil pentru om - acest proces de ndumnezeire - nct 'putini sunt cei care o vor afla' (Matei 7:14). Pentru unii mntuirea este la fel de anevoioas de atins precum cmilei i este de greu s treac prin urechile acului. Si totusi Biserica ne nvat c Hristos ne d la toti prilejul si harul pentru a ne apropia de El dac alegem s-L urmm. Dar, asa cum o ilustreaz si pilda cu tnrul bogat, doar spunnd c ne apropiem de El nu este de ajuns pentru a persevera n mntuirea noastr. [7] Avem o cale strmt de trecut. Trebuie s vindem tot ce avem pentru a dobndi singurul lucru de pret. Trebuie s devenim monahi, de-adevratelea sau n inimile noastre si s punem capt patimilor ce ne stpnesc pentru a-L putea imita pe Hristos. Stim c multi se ntorc din drum si refuz s intre. Acestia caut o cale mai larg, mai usoar, mai 'ecumenic'; vor s aibe o prere ct mai bun despre sine, fr s-si schimbe purtarea, s perfectioneze arta respectului de sine fr s practice stpnirea de sine. De altfel, pentru multi credinta nu este dect o alt form de egoism. Ceea ce conteaz pentru ei este s 'ai moralul ridicat', nu s imiti strdaniile ascetice ale lui Hristos. Potrivit Sfintei Traditii, Hristos este poarta cea strmt si doar prin El suntem mntuiti. Nu exist alt cale. Nu exist nici o alt poart mai larg, mai putin exclusiv sau mai democratic. Si nu exist n nvttura Bisericii istorice nici o traditie de dialog inter-confesional cu cei din afara cii
160

strmte a lui Hristos, ca si cnd mijloacele mntuirii s-ar defini printr-un consens de puncte de vedere ntre brbati si femei de bun credint. Biserica nvat c putem intra pe aceast poart doar imitndu-L pe Hristos. Astfel, rugciunea struitoare a Sfintilor a fost ntotdeauna rugciunea lui Hristos: ' nu voia Mea, ci voia Ta s se fac' (Matei 26:39)[8]. Potrivit Sfintei Traditii, Hristos a fost exclusivist n afirmatiile Sale pentru c dragostea lui Dumnezeu este neschimbtoare, constant si nu admite nici o negociere. Dragostea lui Dumnezeu este realitatea ultim de neclintit.[9] Hristos nu a stabilit multe ci spre Tatl si nici mai multe 'biserici' sau 'denominatii', ci doar O Biseric, O Sfnt Traditie si Un Adevr ce duc spre Dumnezeu al Crui caracter iubitor este absolut. 'Cine doreste s mearg pe calea cea mai scurt spre Hristos - calea desptimirii si a cunoasterii duhovnicesti - si s ating bucuros desvrsirea nu se ntoarce nici la dreapta, nici la stnga, ci n ntreaga sa viat va urma calea ngust.'[10] 'Bisericile' false denominationale se pot, precum amibiile, diviza la nesfrsit, dar aceasta nu nseamn c Biserica Ortodox una si adevrat nu exist, dup cum rata cresctoare a divorturilor nu anuleaz validitatea tainei crestine a cununiei. Toate acestea arat ns c multi s-au ndeprtat, ntristtor, de Dumnezeu si refuz s se supun autorittii sacramentale si apostolice a Bisericii Sale. nvttura 'ngust' a lui Hristos n lumea pluralist pragmatic si democratic a fundamentalismului relativist si academic apare astzi multora foarte demodat si incorect din punct de vedere politic. Nu este la mod s spui c exist doar un fel de a face ceva. A nu avea nici o valoare absolut si bine definit n care s crezi este o virtute. ns acelora care resping mitul mntuirii prin metode 'impresioniste' si care aleg n schimb s treac prin poarta cea strmt pe calea mprteasc le rmne adevrata ncercare.: calea anevoioas pe drumul greu ce duce la viat si cltoria credintei dinspre viat spre moarte. Asa cum scria Clement din Alexandria n anul 202: 'Cnd auzim: "credinta ta te-a mntuit" (Matei 9:22) nu ntelegem c [Domnul] vrea s spun c aceia vor fi mntuiti care cred ntr-un fel sau altul, chiar dac faptele lor nu se vd.'[11] Hristos a promis c nu va fi usoar calea Sa si ne-a lsat un singur drum spre Dumnezeu: calea ascezei sacramentale de o viat, prin Rugciune, sacrificiu si ascultare. Sfntul Ioan Casian scria despre ntlnirea cu renumitul clugr al pustiei, Avva Moise. L-a ntrebat pe acesta: "Cu ce scop sa cutm mprtia Cerurilor'? Avva a rspuns: 'Telul este mprtia lui Dumnezeu. Scopul su imediat este curtia inimii. Iar dac se ntmpl cumva ca, pentru o scurt vreme, inima s ne rtceasc de la calea cea dreapt, noi trebuie de ndat s-o aducem ndrt, cluzindu-ne vietile n acest scop."'[12] Viata lui Hristos nsusi a fost una a nevointei ascetice. Adesea El pleca n pustie pentru a se ruga si pentru a posti. Potrivit Sfintei Traditii biserica fals i-a mintit pe oameni cnd a nvtat c a-L urma pe Dumnezeu este ceva usor si automat. A mintit cnd a propovduit c exist o formul spiritual prin care crestinii, la fel ca necredinciosii din jurul lor, pot 'avea de toate', inclusiv curtia inimii si asa-numitele daruri duhovnicesti fr nevointe si fr flmnzirea si nsetarea monastic dup dreptate. Contrar falsei 'evanghelii a belsugului' predicate de multe din denominatiile materialiste moderne, asa-zis harismatice, Hristos nu a promis bunstarea material si vindecare trupeasc n aceast viat drept 'rsplata' pentru credint. Chiar din contra: "Dar vai vou bogatilor, c v luati pe pmnt mngierea voastr. Vai vou celor ce sunteti stui acum, c veti flmnzi. Vai vou celor ce astzi rdeti, c veti plnge si v veti tngui. Vai vou cnd toti oamenii v vor vorbi de bine. Cci tot asa fceau prorocilor mincinosi printii lor." (Luca 6:24-26).

161

Hristos le plnge de mil celor care se bucur de 'binecuvntrile' despre care denominatiile Protestante nvat c sunt dreptul crestinului, ca ale unuia 'ales' din adeptii Visului American. Sfntul Marc Ascetul scria: "Cel care face binele si asteapt rsplata nu slujeste lui Dumnezeu, ci siesi."[13] Hristos nu avea 'de toate'. A dat generos din El nsusi neprimind nimic n schimb. nvttura lui Hristos este la polul opus fat de evanghelia belsugului din lumea contemporan ce caut s boteze Visul American de parc acesta ar fi parte din credinta crestin strveche. Este la polul opus si fat de 'religia' secular de azi: credinta n 'dreptul' de a fi fericit oricnd. Versul psalmistului pare a fi un epitaf potrivit Americii moderne: "Vedea-vor dreptii si se vor teme si de el vor rde si vor zice: 'Iat omul care nu si-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui, ci a ndjduit n multimea bogtiei sale si s-a ntrit ntru desertciunea sa.' " (Psalmul 51:5-6). Potrivit Bisericii lupta mpotriva pcatului si urmrilor sale este menirea crestinilor adevrati.[14] Visul nostru este dreptatea, nu bogtia.[15] Ndejdea noastr este n Dumnezeu, nu n politic sau ntr-o nou ordine social. Biserica nvat c urmasii lui Hristos si vor afla pacea. Dar nu pacea acestei lumi. Si nici pacea interioar a consilierii psihologice moderne sau religia 'terapeutic' si cele de acest fel care mortific constiinta n numele iubirii de sine. Nu este nici - potrivit Sfintilor Printi - prosperitatea financiar promis maselor de spectatori ai televiziunii 'crestine' care-si dau banii spernd la o binecuvntare material n schimb.[16]

[1] "Sf. Pavel scrie c noi 'suntem fii ai lui Dumnezeu, si dac suntem fii, suntem si mostenitori mostenitori ai lui Dumnezeu si mpreun-mostenitori cu Hristos' (Romani 8:16-17). Dar aceasta presupune s fim cu adevrat mostenitori. Slava noastr, potrivit celor scrise de Sfntul Pavel, depinde de acel 'dac si numai dac' primim s 'mpreun-suferim' pentru a ajunge la acea realitate duhovniceasc'. nssi folosirea cuvntului de 'mpreun-suferint' presupune realitatea ideii de 'mpreun-suferint' si, n acelasi timp, o actiune dinamic spiritual de partea celui care mpreunsufer, cci altfel acel 'mpreun' nu are nici un rost. n Romani (12:1) Sf. Pavel foloseste un limbaj care si-ar pierde orice sens dac omul ar fi doar un obiect pasiv n procesul mntuitor, dac ndreptarea prin credint ar fi o actiune ce se petrece numai la nivel dumnezeiesc. 'V chem, fratilor prin milele lui Dumnezeu, s aduceti trupul vostru ca o jertf vie, sfnt si bine plcut naintea lui Dumnezeu.' " George Florovski, Printii duhovnicesti si ascetici bizantini, pp. 33-34. [2] "Cel care doreste s mearg pe calea cea mai scurt spre Hristos - calea desptimirii si a cunoasterii duhovnicesti - si s ating desvrsirea bucuros, s nu se uite nici la dreapta nici la stnga ci s si urmeze cu destoinicie calea mprteasc." Sf. Petru Damaschinul, 'Despre cele sapte forme ale disciplinei trupesti' n Filocalia, vol. 3, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 88. [3] "Sinergia nu presupune ca dou energii s fie egale. Mai degrab s-ar putea spune c e vorba de dou vointe - una, a lui Dumnezeu, care precede, nsoteste si completeaz tot ceea ce este bun, pozitiv, spiritual si mntuitor, cea care a dorit ca omul s aibe o voint duhovniceasc, o participare duhovnicesc n procesul mntuitor; cealalt este vointa omului care trebuie s rspund, coopereze, 'mpreun-sufere'Sf. Pavel ne ndeamn s tindem ctre binefiind ntotdeauna dou vointe n procesul mntuirii - vointa divin care ncepe si vointa uman care i rspunde si care este prin chiar rspunsul ei parte activ n harul pe care l-a primit." George Florovski, Printii duhovnicesti si ascetici bizantini, pp. 34-35. [4] n cuvintele Declaratiei Helvetice din 1556 (esenta crezului Calvinist, dinaintea Consiliului de la Dort, 1618) praznicul euharistic nu a nsemnat nimic special: "Hrana duhovniceasc are loc si n afar de Cina Domnului, oriunde si pentru oricine crede n Hristos." Declaratia Helvetic (post 21,
162

Niesel 265). O dat mai mult teologia Reformat a interiorizat credinta crestin. Fiecare crestin putea lua mprtsania doar pentru c se simtea crestin. [5] Matei 5:3-12; 6:19-21; 7:13-14; 7:21-23; 10:16-24; 12:33-37; 13:3-9; 13:18-23; 17:24-26 etc. [6] Anthony M. Coniaris, Introducere n Biserica Ortodox, pp. 50-51. [7] "Duhovnicia Ortodox este n esent hristocentric si hristologic. Aspectul hristocentric se regseste n ntreaga structur a vietii duhovnicesti Ortodoxe: sacramental, comunitar si individual. Trstura hristologic a Botezului, mprtsaniei, Penitentei si, de asemenea, Cununiei, este evidentRealitatea intim a acestei ntlniri este evidentiat n modul de pregtire pentru mprtsanie si, de asemenea, n rugciunile de multumire de dup mprtsanie. Pregtirea este necesar tocmai pentru ntlnirea personal, intim cu Hristos n Sacramente. ntr-adevr pe Hristos l ntlnim n comunitatea Bisericii" George Florovski, Aspecte din istoria Bisericii (Vaduz, Flanders, 1987), p. 23. [8] "Potrivit Sf. Maxim Mrturisitorul, mntuirea nteleas ca ndumnezeire [a deveni precum Dumnezeu] a fost tema credintei crestine si a mesajului biblic. Scopul Rugciunii 'Tatl nostru' este s ne apropie de taina ndumnezeirii." Jaroslav Pelikan, n spiritul crestinismului Rsritean, p. 10. [9] "Dumnezeu S-a fcut om pentru a-l eliberaDumnezeu S-a fcut om pentru ca omul s devin dumnezeu'o icoan a ndumnezeirii viitoare prin har'. " ibid. p. 11. [10] Sf. Petru Damanschinul, 'Despre cele sapte forme ale disciplinei trupesti' n Filocalia, vol. 3, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 88. [11] Clement din Alexandria, 'Stromateis' A.D. 202, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W. A. Jurgens, p. 184. [12] Filocalia, vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 95. [13] Sf. Marc Ascetul, 'Despre cei care cred c sunt ndreptati prin fapte' n Filocalia, vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 130. [14] "Noi am 'pus mna pe plug' si totusi privim napoi, uitnd si chiar neglijnd nepstori datoriile ce ne revin, devenind nevrednici pentru 'mprtia cerurilor' (Luca 9:62)." Sf. Nil Ascetul, 'Discursul ascetic', n Filocalia, vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 203. [15] "Lsati orice suferint nedorit s v nvete a v aminti de Dumnezeu si nu veti pierde nici un prilej pentru cint." Sf. Marc Ascetul, 'Despre Legea Duhovnicesc', n Filocalia, vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 114. [16] "Dracul avaritieidup ce nseal sufletul, ncetul cu ncetul l momeste cu gnduri lacome, si apoi l las n grija dracului prerii de sine" Evgarie Ascetul, 'Despre discernmnt, n Filocalia, vol. 1, trad. G. E. H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 51.

Persecutia Departe de a face viata s par mai usoar, Hristos a prevzut c cei care-L vor urma au s sufere: "Iat Eu v trimit pe voi ca niste oi n mijlocul lupilor; fiti dar ntelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii." (Matei 10:16). Promisiunea suferintei este o tem att de reluat n Evanghelii nct ne putem ntreba dac cei care nu sufer pentru credinta lor l urmeaz cu adevrat pe Hristos.
163

Hristos le-a spus discipolilor s nu-si fac iluzii n legtur cu credinciosia omului. n viziunea Sa, omul necredincios este ca lupul, lumea necredinciosilor este una dur, necruttoare, iar urmasii Si au nevoie de mult precautie pentru a supravietui mcelului. n acelasi timp, Iisus Si-a instruit discipolii s fie inofensivi si la fel de ntelepti ca serpii n lupta lor cu ispita demonilor, ns fr venin: "Feriti-v de oameni, cci v vor da pe mna sinedristilor si n sinagogile lor v vor bate cu biciul." (Matei 10:17). Trebuie s ne rugm pentru toti, ns de vreme ce stim c toti sunt pctosi si vor pctui mpotriva noastr, trebuie s ne asteptm la persecutii pentru credinta ce o avem.

Concluzie Gnditi-v la cntecelele antrenante pe care copiii le nvat de regul n scolile Protestante de Duminic. Gnditi-v la melodiile sltrete pe care Biserica Romano-Catolic din America le-a introdus n 'liturghiile' ei. Iar apoi nchipuiti-v cum sun cuvintele lui Hristos din Matei 10:21-33 puse pe astfel de imnuri muzicale fr noim: "Va da frate pe frate la moarte si tat pe fiu si se vor scula copiii mpotriva printilor si-i vor ucide. Si veti fi urti de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rbda pn la sfrsit acela se va mntui." Sfnta Traditie nvat c aceia care l urmeaz pe Hristos nu o fac pentru ca s se simt bine sau ca s-si mbuntteasc prerea despre sine, sau pentru ca va fi 'bine pentru America' sau un bine necesar pentru ei n aceast lume. Biserica ne nvat c singurul motiv pentru a-L urma pe Hristos si pentru a ne strdui s fim asemenea Lui - adic a ne schimba purtarea prin post, rugciune, spovedanie, sacramente si ascultare - este c 'cel care rabd pn la sfrsit va fi salvat'. Aceasta nseamn a cuta nti de toate mprtia lui Dumnezeu: nevointele ntru apropierea de El prin ascultare fat de Hristos si prin imitarea Lui n vietile noastre. Aceasta cere mntuirea de pcat. Ni se cere s ne unim cu Biserica istoric si s venim la Dumnezeu n singurul fel n care Fiul Su nea nvtat. Matta el Meskin (Matei Sracul) - cel mai renumit dintre monahii egipteni copti din secolul XX, a surprins esenta viziunii Bisericii istorice asupra naturii nsetrii noastre dup Dumnezeu: "O acceptare sincer si smerit a ascultrii de Dumnezeu ce vine dintr-o inim nepervertit de falsitate, ipocrizie, artificialitate sau exhibitionism, fr s caute la [cstiguri materiale sau la] rezultate, poate fi considerat nceputul adevratului drum ctre cunoasterea lui Dumnezeu Aceasta presupune c ntelegerea duhovniceasc a Evangheliei si a lui Dumnezeu este rezultatul formrii unei relatii cu Dumnezeu prin ascultarea poruncilor Lui."[1]

[1] Matei Sracul, Comuniunea iubirii (Crestwood, New York, 1984), p. 21.

164

Capitolul 20 INIMA CRESTINISMULUI Potrivit Sfintei Traditii, credinta crestin este o tain vie. Nu are nici o limit de timp. Hristos a venit si vine din nou, iar cele dou evenimente se ntmpl simultan. Cina mielului este acum, ieri si mine; totul se petrece acum n sensul n care Dumnezeu este Eu sunt Cel Ce este. Pentru acest motiv, ne nvat Biserica, Dumnezeu nu poate fi descris pe de-a-ntregul n limbajul omenesc. Conceptiile rigide precum predestinarea si alegerea nu se pot aplica lui Dumnezeu pentru c El se afl n afara timpului. Esenta Sa este imposibil de descris.[1] Cnd autorii biblici si printii vorbesc despre Dumnezeu ei apeleaz la cuvinte, ns ntelegnd totodat c limbajul omenesc nu este n masura s l cuprind. "nu trup si snge ti-au descoperit tie aceasta, ci tatl Meu Cel din ceruri." (Matei 16:17) Sfntul Grigore Teologul, n Ruga sa de Pasti (n anul 385) scria: "Dumnezeu a fost ntotdeauna, este si va fi; sau, mai bine, El ntotdeauna ESTE, A FOST si VA FIEl exist vesnic; astfel se denumeste cnd vorbeste cu Moise pe munte. El adun n Sine ntreaga fiint pentru c nu are nici nceput si nici nu va avea sfrsit vreodat. El este asemenea unei mri ntinse de fiint, fr margini, desctusat, mai presus de orice concept de timp si natur."[2] Augustin din Hippo scria: "Eternitatea nssi este substanta lui Dumnezeu, neavnd nimic schimbtor n ea. Nimic trecut nu se afl n ea, ca si cum n-ar mai exista; nimic din viitor, ca si cnd n-ar fi deja n prezent. Nimic nu se afl acolo n afar de ESTE."[3] John A. Hardon S.J., n Catehismul Catolic exprima conceptul atemporalittii lui Dumnezeu n felul urmtor: "Nu a fost timp naintea creatiei, de vreme ce nu au existat fiinte schimbtoare a cror schimbare s poat fi msurat [n timp] pn cnd Dumnezeul neschimbtor a adus la viat fpturile."[4] Potrivit Bisericii, convertirea crestin, n adevratul sens al cuvntului, nu este altceva dect constientizarea prezentei atemporale a lui Dumnezeu. Aceast nou dimensiune de ntelegere este apoi combinat cu o dorint sincer de a schimba continutul caracterului, astfel nct s poat intra cu bucurie ntr-o relatie cu Dumnezeu devenind ca si El. Biserica ne nvat c putem intra n prezenta lui Dumnezeu slujindu-I chiar si nainte de a fi asemenea Lui. Nu suntem condamnati s-I slujim lui Dumnezeu singuri, arbitrar sau dup toanele unuia sau altuia, fiecare urmnd o cale spiritual sau psihologic intuitiv ndreptat spre sine. Biserica nvat c atunci cnd exist slujire adevrat, ea se petrece n prezenta fiecrui crestin care a trit vreodat si a fiecrei fpturi din ceruri, fie heruvimi, serafimi, sfinti, martiri sau credinciosi fr de numr care au rposat naintea noastr.[5] Pentru c toat viata este sacramental, viata, potrivit Bisericii este mai mult dect un exercitiu de virtute pioas si dezvinovtire pe de o parte sau dect o cutare politic, materialist a bunsrii pe de alta. Asa cum scria Sfntul Clement n anul 80: "Aceasta este calea, iubitilor, prin care ne aflm mntuirea, Iisus Hristos, naltul preot al jerfei noastre, Aprtorul si Ajutorul srmanilor. Prin El ne ndreptm privirile ctre nltimile Cerurilor; prin El zrim reflectia chipului desvrsit si mret al lui Dumnezeu; prin El ochii inimii ne sunt
165

deschisi; prin El ntelegerea noastr ntunecat si neghioab poate privi spre lumin, prin El Stpnul a voit ca noi s gustm cunostinta nemuritoare."[6] Slujirea liturgic Ortodox este actul ce cuprinde 'cunostinta nemuritoare' despre care scria Sfntul Clement. Biserica ofer mijloacele prin care ne apropiem de taina lui Dumnezeu si intrm, prin Hristos, n prezenta sa vesnic.[7] Jaroslav Pelikan scrie despre atitudinea Bisericii primare fat de trecerea timpului si fat de mntuire: "Venirea lui Hristos a avut 'deja' loc si 'nc' va mai avea. El a venit deja prin ntrupare si pe baza ntruprii este prezent n cina euharistic. A venit deja n cina euharistic si va veni n cele din urm n potirul nou pe care l va bea cu noi n mprtia Tatlui."[8] Potrivit Sfintei Traditii, prezenta lui Hristos n cina euharistic este o realitate mistic etern. Hristos s-a artat n ntrupare, dar este prezent real n Tain. Asa cum a scris rposatul teolog Ortodox, Pr. Alexander Schmemann: "Tot ceea ce exist este darul lui Dumnezeu pentru om si totul exist pentru a-L face pe Dumnezeu cunoscut omului, pentru comuniunea vietii omului cu Dumnezeu. Este dragostea divin fcut mncare, fcut viat pentru om. Dumnezeu binecuvnteaz tot ceea ce creeaz si, n limbaj biblic, aceasta nseamn c face din toat creatia semnul si mijloacele prezentei, ntelepciunii, dragostei si revelatiei Sale."[9] Kallistos Ware, teolog Ortodox si Episcop de Oxford, n Anglia, exprima viziunea Ortodox asupra vietii crestine astfel: "Misticism, duhovnicie, reguli morale, slujire, art: acestea nu trebuie tinute n compartimente separate. Doctrina nu poate fi nteleas dac nu se regseste n rugciune. Teolog - spunea Sfntul Evgarie - este cel care stie cum s se roage, iar cel care se roag n duh si adevr este prin aceasta teolog. Iar doctrina, dac trebuie s-o aflm n rugciune, trebuie si s-o trim, cci teologia fr practicarea ei este - cum spunea Sfntul Maxim - teologia demonilor. Crezul apartine doar celor care l triesc. Credinta si dragostea, teologia si viata sunt inseparabile."[10]

[1] "n viata si existenta Bisericii timpul este, n chip tainic, depsit si stpnit; timpul, ca s spunem asa, este ncremeniteste ncremenit prin puterea harului care adun laolalt, n unitatea universal a vietii, ceea ce a ajuns s se dezbine de ctre zidurile nltate de-a lungul timpului. Unitatea n Duh i cuprinde ntr-un fel tainic, ce depseste orice limite temporale, pe credinciosii tuturor generatiilor. Aceast unitate mai presus de timp este manifestat si revelat n experienta Bisericii, n special n experienta sa euharistic. " George Florovski, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, p. 45. [2] Sf. Grigore Noul teolog - 'A doua rug' de Pasti', A.D. 383, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W.A.Jurgens, p. 38. [3] Augustin din Hippo - 'Despre Psalmi', A.D., n Credinta Printilor din vechime, vol. 3, trad. W.A.Jurgens, p. 21. [4] John A. Hardon, Catehismul Catolic (New York, 1974), p. 72. [5] "Plintatea Bisericii a fost apoi interpretat ntr-un fel static, iar atitudinea fat de antichitate a fost prin urmare distorsionat si rstlmcit. La urma urmei ce mai conteaz dac restrngem autoritatea normativ a Bisericii la un secol, la cinci sau la opt. Ar trebui sa nu fie nici un fel de restrictie. n consecint, nu a mai rmas loc pentru nici o 'teologie a repetitiei'. Biserica este pe deplin autoritar, asa cum a fost de veacuri, de vreme ce Duhul Adevrului o cluzeste la fel de benefic acum, ca n veacurile de demult." George Florovsky, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, pp. 111-112.
166

[6] Sf. Clement al Romei, 'Epistola ctre Corinteni', A.D. 80, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, p. 9. [7] "Care este caracterul de baz al existentei crestine? Telul ultim si scopul existentei vietii omenesti a fost definit n traditia patristic drept theosis, ndumnezeire. Acest termen este suprtor pentru urechea omului modern. Nu poate fi tradus cu exactitate de ctre nici o limb modern, nici mcar de ctre latin. Chiar si n greac este greoi si pretentios. Este, ntr-adevr, un cuvnt ndrznet. Sensul acestui cuvnt este ns simplu si clar. Era cndva unul din termenii-cheie din vocabularul patristic. E de ajuns s-l citm pe Sf. Atanasie: "El S-a fcut om pentru a ne ndumnezei pe noi n El. ('Despre ntrupare' 54)". Sf. Atanasie rezum aici ideea att de ndrgit de Sf. Irineu: "Cel Care, prin imensa Lui dragoste S-a fcut ceea ce suntem noi, pentru ca tot El s ne poat face ceea ce este ElTheosis presupunea o ntlnire personal. Este acea ntlnire personal a omului cu Dumnzeu prin care ntreaga existent a omului este ptruns de Prezenta Divin." George Florovsky, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, pp. 114-115. [8] Jaroslav Pelikan, 'Traditia crestin', n Nasterea Traditiei Catolice, p. 126. [9] Alexander Schmemann, Pentru viata lumii (Crestwood, New York, 1973), p. 14. [10] Kallistos Ware, Biserica Ortodox (Londra, 1963), p. 215.

Slujitorii Potrivit Sfintei Tradiii, omul a fost creat pentru a-I sluji - a fi n comuniune - lui Dumnezeu. Noi suntem doar pe jumtate creai. Suntem 'fetui' spirituali, nc n proces de facere i recreere dup Chipul lui Hristos. Cu totii ne-am nscut s-I slujim. Cu adevrat, nc nainte de a ne fi nscut, noi slujim ocupnd locul acelui templu sfnt pe care Iisus Hristos l-a cinstit cu trupul Su nenscut de copil - pntecul dttor de viat al femeii. n acel loc sfnt toti oamenii sunt slujitori. nssi existenta vietii l laud pe Dumnezeu. Cel care nu stie c este slujitor - c este n comuniune cu Dumnezeu - este pierdut, asemenea unui ctel n timpul unei furtuni cu ploaie care s-a rtcit neghiob, alergnd disperat dintr-o strad ntunecat spre cel mai apropiat adpost. Sfntul Luca ne spune c atunci cnd Maria a salutat-o pe Elisabeta, ftul din ea, care era Sfntul Ioan Botezatorul, i-a sltat n pntec si a putut s-L slveasc pe Dumnezeu atunci cnd n chip tainic L-a recunoscut pe Hristos. Maria, cu liberul ei arbitru, I-a oferit o casa n pntecul ei lui Hristos, Mntuitorul Cruia, nc nenscutul Sfntul Ioan, I-a slujit n chip tainic nc nainte de a Se naste. Citim n relatarea Sfntului Luca despre cum Elisabeta 's-a umplut de Duh Sfnt' (Luca 1.41) n timp ce pruncul I-a tresrit n pntec. Astfel ciclul slujirii s-a desvrsit. Alegerea liber a Mariei de a-L purta n pntec pe Fiul lui Dumnezeu i-a inspirat bucurie si slujire nenscutului prunc Ioan. Slujirea - comuniunea - lui Ioan la rndul su a umplut-o pe Elisabeta de Duh Sfnt si de hotrrea de a-I sluji lui Dumnezeu. Abia dup nastere putem alege sau s trim n Dumnezeu sau s ne deprtm de El. Putem alege s continum asa cum am nceput n uter, asemenea inocentilor, cu nevinovtia unui copil, sau putem alege s ne deprtm de nceputurile noastre omenesti si s devenim fr nici un cpti. Putem degenera s devenim mai putin dect am fost creati s fim, fiinte care, crmid dup crmid, si construiesc propriile temnite intelectuale si spirituale egoiste, propriile iaduri. Georges Florovsky scrie: "n deplintatea comuniunii Bisericii transfigurarea universal a personalittii este desvrsit. ns respingerea si negarea sinelui nostru nu presupune ca si personalitatea s ne fie anihilat, dizolvat n multime. Universalitatea nu nseamn corporalitate sau colectivism. Dimpotriv, negarea de sine
167

lrgeste scopul personalittii noastre: n negarea de sine posedm multimea n sinele nostru; adunm cele multe n eul nostru. Si astfel se naste asemnarea cu Unitatea Divin a Sfintei Treimi. n universalitatea sa Biserica devine asemntoare perfectiunii divine."[1] Adevrata slujire n Biserica istoric este fr de prihan, dezinteresat si nevinovat. Asa cum scrie marele teolog Romano-Catolic Romano Guardini: "Este n sensul cel mai nalt viata unui copil n care totul este imagine, melodie si cntec. Astfel este faptul minunat pe care liturghia l mrturiseste: uneste fapta si realitatea ntr-o copilrie mai presus de fire naintea lui Dumnezeu."[2] Biserica ne nvat cum convertirea, ce duce la adevrata mntuire, este mai mult dect prsirea lumii pentru Hristos. Este oprirea ceasului desertciunilor omenesti. Este distrugerea tiraniei timpului si ambitiei alegnd s intrm n prezentul etern unde Dumnezeu ESTE ntotdeauna prezent. Asa cum scrie si Sfntul Clement din Alexandria: "Prima cauz [Dumnezeu] nu este localizat ntr-un loc anume, [El] este deasupra locului si timpului, numelui si fpturii."[3] Biserica ne nvat c putem tri n vesnicie cu Dumnezeu ncepnd de acum pentru c moartea a clcat pe moarte prin Isus Hristos. Hristos Cel nviat este cu adevrat prezent n Cina euharistic si este la dispozitia noastr ntr-un mod practic. Episcopul Kallistos Ware scrie: "La fel cum cele trei persoane ale Treimii 'slsluiesc'una n alta ntr-o miscare nencetat de dragoste, si omul fcut dup chipul Treimii este chemat s 'slsluiasc' n Dumnezeul Treimic."[4] Biserica ne nvat c pentru a ne desvrsi destinul trebuie s-I slujim lui Dumnezeu. Cci noi nu slsluim n El ca egali, ci precum servitorii n casa stpnului lor.

[1] George Florovsky, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiv Ortodox, p. 43 (sublinierile apartin autorului). [2] Romano Guardini, Biserica si Catolicii n Duhul Liturghiei (New York, 1950), p. 181. [3] Sf. Clement din Alexandria, 'Miscellany', Ref. 5,11; 71,3, A.D. 202, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, p. 183. [4] Kallistos Ware, Biserica Ortodox, p. 236.

Viata adevrat Dac slujirea nu este un mijloc utilitar de mplinire de sine, ci mai degrab o cale spre ndumnezeire, nsusi scopul vietii - si dac ntreaga viat, inclusiv suferinta, este esential sacramental - atunci viziunea rationalist, utilitar asupra vietii este exact opusul a ceea ce Dumnezeu a intentionat pentru fpturile Lui. Dac slujirea este nu doar pregtirea pentru viata ce va s vin, ci de asemenea nsusi nceputul acelei vieti - comuniune si unirea cu Dumnezeu - atunci va influenta pozitiv ntreaga noastr existent. Dac nu suntem predestinati s fim mntuiti sau damnati, iar liberul arbitru este o realitate si noi putem s-L alegem pe Dumnezeu, atunci slujirea, nteleas ca mijloc zilnic de apropiere a noastr de Dumnezeu, capt sens. Cei ce slujesc sunt uneori martirizati. Aceasta pentru c cei care caut comuniunea cu Dumnezeu au o viziune a realittii complet diferit de aceea a neslujitorilor care cred n utilitarism sau n fatalism ca principii cluzitoare. "Nu-mi sta n cale" - dogma moderna rationalist - este n conflict cu Biserica istoric unde aflm c viata e sacr, c rostul nostru ca oameni ni-l aflm abia n slujire, iar comuniunea cu Dumnezeu cere sacrificiu si destinul nostru adevrat ni-l aflm abia
168

imitndu-L pe Hristos. Aceast credint ascetic este exact opusul pietismului egoist, interiorizat, romantic de azi. Astfel c cei ce slujesc sunt un pericol pentru o societate dedicat utilitarismului, mplinirii de sine si consumului la fel cum nisipul nedorit este pentru mecanismele unui motor. De exemplu, dac viata nssi este sacramental, faptul c pruncul nou zmislit este 'folositor', 'convenabil', 'bun pentru societate', 'dorit', 'perfect', 'alb' sau dac va fi 'fericit' nu face obiectul discutiei. Ci mai degrab ftul nou zmislit trebuie s fie lsat s-si mplineasc viata ca un copil al lui Dumnezeu, chiar dac aceasta implic o anumit durere si imperfectiune sau un handicap fizic sau mintal. De aceea 'S nu ucizi' a fost nscris n piatr, nu ca 'politic social' de convenient, ci ca reflex al respectului pentru ordinea divin a dragostei reciproce aplicabil fiecrei persoane n parte. Dac viata este sacramental si sensul vietii este comuniunea cu Dumnezeu, atunci avem o idee clar despre ceea ce este sau nu este cu adevrat important. Putem vedea cum fiecare aspect al vietii si creatiei ne amplific sau ne micsoreaz puterea noastr de a-I sluji lui Dumnezeu si de a ierta pe ceilalti dup cum si noi suntem iertati. Aceast milostenie presupune s-i iertm pe care ne sunt mpotriv si lsarea lor s triasc. Exist un cuvnt pentru iertarea chiar si a celor mai ostili nou, si aceasta este mila. n secolul al IV-lea Sfntul Evgarie Pustnicul a scris: "Tnjesti dup rugciune? Atunci las lucrurile acestei lumi si trieste-ti viata n ceruri, nu numai teoretic ci n fapta ngereasc si cunostinta dumnezeiasc."[1] Dac ntreaga viat este sacramental, atunci pietismul sentimental de tip luterano-Quaker este o nselciune. Nu mai e nevoie de nici o ncercare s fii 'spiritual' ntr-un mod fals si evlavios. Nu mai e nevoie s ne ascundem capetele n nisip si s lsm rul s triumfe. Putem si trebuie s ne implicm n viat asa cum e ea si s o facem parte din cele ceresti, asa cum scria Sfntul Evgarie. Slujirea n Biserica istoric este deci nu att 'religioas' ct parte integral din cicluri ndeprtate n timp - si totusi atemporale - de post, rugciune si sacrament.[2] [1] Sf. Evgarie Pustnicul, 'Despre Rugciune': Filocalia, vol. 1, trad. G.E.H.Palmer, Philip Sherrard si Kallistos Ware, p. 70. [2] "Tot ceea ce exist este un dar de la Dumnezeu pentru om si totul exist pentru a-L face pe Dumnezeu cunoscut omului, pentru a-l nfrti pe om cu Dumnezeu. Dragostea dumnezeiasc se face mncare pentru oameniA-l binecuvnta pe Dumnezeu, n Biblie, nu este un act 'religios' sau 'de cult', ci nssi modul de a tri." Alexander Schmemann, Pentru viata lumii, pp. 14-15.

Slujirea n Biseric n Biserica Ortodox o mare parte din structura serviciilor liturgice provine din slujirea evreilor, care au fost cei dinti crestini.[1] Serviciile religioase ale Bisericii istorice sunt de asemenea inspirate de slujirea si rugciunea cereasc asa cum sunt descrise n Apocalipsa. Jaroslav Pelikan scrie: "Cei dinti crestini au fost evrei si n noua lor credint au gsit o continuitate cu cele din vechimeDin cele dinti capitole ale Faptelelor Apostolilor avem o imagine a comunittii crestine care a continuat s urmeze Scripturile [vechi testamentare], slujirea si regulile vietii religioase iudaiceBiserica, prin urmare, este mostenitoarea promisiunilor si prerogativelor iudaice."[2]
169

Potrivit Sfintei Traditii, liturghia Ortodox nu este doar o abordare 'optional' sau 'denominational' a slujirii bisericesti ci continuitatea vie si nentrerupt a practicilor si traditiei instituite de Dumnezeul Cel Viu, de Fiul Su si de Apostoli, de Printii Bisericii si de fiecare crestin pn n zilele noastre.[3] Mai mult chiar, nu a fost nicicnd o vreme cnd slujirea n Biserica primar a fost 'primitiv' n sensul de a fi neliturgic sau nesofisticate. Slujirea crestin primar a nceput n contextul liturghiei iudaice ultrasofisticate.[4] [1] Vezi Cap. 1 'Adevratul Israel' de Jaroslav Pelikan, n Nasterea Traditiei crestine, pp. 12-27. [2] Jaroslav Pelikan, Traditia crestin, vol. 1, n Nasterea Traditiei Catolice, pp. 13-26. [3] "Biserica evidentiaz mereu permanenta credintei sale de-a lungul veacurilor, nc de la nceputuri. Aceast identitate, nc din vremea Apostolilor, este semnul si mostenirea cea mai de pret a dreptei credinte - ntotdeauna aceeasi 'Traditia' n Biseric nu este continuitatea amintirii omului sau un set de rituri si de obiceiuri. Este o traditie vie - depositum juvenescens, dup exprimarea Sf. Irineu. Prin urmare, ea nu este o sum de reguli moarte. Traditia este deci o continuitate a prezentei Duhului Sfnt n Biseric, a Cluzirii Divine si a iluminrii 'A-i urma pe Sfintii Printi'Aceasta nu este o referint la o traditie abstract n formule si sintagme. Este, nti de toate, un apel la sfintii martori. Facem apel la Apostoli, nu doar la o 'traditie apostolic abstract'. La fel ne raportm si la Printi." George Florovsky, Biblia, Biserica, Traditia: O perspectiva Ortodox, pp. 105-106. [4] Ben Williams, Slujirea Ortodox (Minneapolis, 1990)

Falsa Biseric Absenta legitimittii istorice (si astfel a adevratei slujiri n comun) n 'experientele de rugciune' contrafcute ale 'denominatiilor' ne-Ortodoxe de azi este, mi se pare, motivul pentru care attia crestini de bun credint au sentimentul c au fost pcliti de 'liturghiile' lor auto-inventate, comercializate si la mod. Multi Romano-Catolici si Protestanti par s-si dea seama de falsul la care particip. Dar nu nteleg de ce. Multi Romano-Catolici si Protestanti amgiti tnjesc dup o viat duhovniceasc mai neschimbat, care s le inspire cutremur si respect pentru Dumnezeu, care s fie maiestoas si solemn.[1] Si totusi ei nu pot gsi o astfel de adncime n formele lor de distractie lipsite de respect sau n predicile aride care au ajuns s fie 'bisericile. Cuvintele imnului Protestant sunt ptrunztoare: "O, slviti-L pe mpratul mrit din ceruri! O, cu recunostint s-I cntati puterea si dragostea! Cci El e scutul si aprtorul nostru, Cel de veacuri!" Si totusi cum s rspund acestei chemri crestinii de bun credint, dac ei nu cunosc dect un 'Iisus' care este o corcitur de Protestantism revolutionar si romantic de secol XIX pe de o parte sau de 'liturghii' la mod aprute dup Sinodul al doilea al Vaticanului? Acesta este un 'Iisus' care se schimb de la o biseric local la alta si care nu mai este mrturisit de ctre istoria ntregii Biserici,
170

ci doar de interpretri subiective ale Bibliei si de opinii corecte din punct de vedere politic ale momentului. Acesta este un 'Iisus' care a fost reinventat drept o icoan a comodei clase de mijloc americane. Acesta este un 'Iisus' care 'trieste' doar n slujbe care nu se mai termin, sau n 'inima' fiecruia sau n isteria 'carismatic' a divertismentelor, dar care a fost ns alungat din altarele crestine din vechime. Asta n cazul n care mai gsesti un altar n bisericile modernizate RomanoCatolice sau n 'sanctuarele'-licee Protestante. 'Iisus'-ul acestor 'slujiri' nu este Cel Atemporal, ci mai degrab o nscocire omeneasc vremelnic.

[1] Vezi Thomas Howard, A fi Evanghelic nu e de ajuns (Nashville, 1984) si Peter Gillquist, Censeamn s devii Ortodox (Ben Lomond, CA, 1992).

Alegerea Mariei Judecnd dup rvna lor de a fi 'corecte din punct de vedere politic', denominatiile Protestante si Romano-Catolicii americani protestantizati detest complicatiile. Nu vor dect s tin pasul cu moda, s fie 'pertinenti'. Si totusi dorinta lor de a fi respectabili si 'corecti din punct de vedere politic' neag rdcinile credintei crestine. Maria, binecuvntata Nsctoare de Dumnezeu, Mama lui Hristos, a primit s rmn nsrcinat n timp ce a fost o femeie singur nemritat ntr-o vreme cnd aceasta era un risc de a fi condamnat ca proscris sau chiar mai ru, pentru un astfel de comportament condamnat de societate. Maria a riscat mai mult dect rusinea. Smerenia si dorinta ei de a face voia lui Dumnezeu - de a fi n comuniune cu El, de a alege n mod liber s suporte o 'nedorit criz de sarcin' n ciuda a ceea ce oamenii ar putea gndi - a marcat un precedent pentru fiul Ei care S-a negat pe Sine. Hristos, imitnd-o pe mama Sa, Maria, a pus adevrul naintea respectabilittii. Maria a rspuns ngerului Domnului ntr-un fel ce a reflectat smerenia ei extraordinar. Departe de a cuta n mod egoist respectabilitatea si mplinirea personal sau conformismul social si neimplicarea pietist, ea a rspuns chemrii lui Dumnezeu ncepnd un act de slujire prin rugciune. Ea constient s-a implicat n lupta mpotriva rului pentru a-l nfrunta pe Diavol si a pune adevrul si dragostea naintea unor consideratii pragmatice. Ea a rspuns vestii ce avea s-i aduc la cunostint neasteptata sarcin (Luca 1.47): "Sufletul meu l preaslveste pe Domnul" Nu e de mirare c Elisabeta a spus despre Maria: "Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este rodul pntecului tu!" (Luca 1.42) Si nu e de mirare nici c Biserica Ortodox se adun pentru a o slvi pe Maria n slujbele sale si spre a-i cnta cu dragoste: "Binecuvntat esti, vistier al neprihnirii prin care ne-am ridicat din pcat, Binecuvntat Fecioar, crin dulce mirositor ce-i nmiresmezi pe credinciosi, tmie bineplcut mirositoare si mir nepretuit Binecuvntat fii, o, zori de zi strlucitor care singur l-ai zmislit pe Hristos-Soarele, slas al Luminii, Binecuvntat fii cci tu ndeprtezi ntunecimea si reduci la tcere diavolii noptii."
171

Jertfa voluntar a Mariei, comuniunea ei cu Dumnezeu prin slujire, dorinta ei neegoist de a se implica n soarta tuturor fiintelor omenesti, i-au adus titlul unic de 'mijlocitor absolut' si de 'ndrumtor de frunte' .Ea a fost ndejdea a milioane de oameni care i-au cerut s intervin pentru ei. Cci doar ei putem s-i cerem "O, Mam a Dumnezeului Celui Preanalt, O Preacinstito, apr-i pe toti cei care caut adpost."

Capitolul 21 GUST SI VEZI Sfntul Ambrozie scria: "Cine este autorul Sacramentelor dac nu Domnul Iisus?Poti spune 'Pinea mea este obisnuit'acolo unde a ptruns sfintirea, pinea a devenit trupul lui HristosCum se poate ca ceea ce este pine s fie Trupul lui Hristos? Prin sfintire. Sfintirea se petrece prin anumite cuvinte. Ale cui cuvinte? Ale Domnului Iisus. La fel ca restul lucrurilor spuse mai nainte, ele sunt rostite de ctre preot."[1] Tot ce vrei si ce nu vrei este acum folosit pentru a umple golul dureros creat prin abandonarea traditii liturgice crestine din vechime, centrate pe slujirea euharistic. Multe pseudo-sacramente sunt acum folosite pentru a umple vidul - predici, 'lumina interioar' a Quakerilor, 'nasterea din nou' a Anabaptistilor, pietismul schizofrenic, pseudo-liturgic al Lutheranilor, 'liturghiile' 'corecte din punct de vedere politic', feminizate, ale Episcopalienilor, perfectionismul aspru al fundamentalismului modern, activittile politice, grupurile de studiu biblic, 'liturghiile' pop-folk din Biserica Romano-Catolic modernizat de azi, 'luarea de cuvnt' la ntlnirile evanghelice, scoala de Duminic, prnzurile gratuite, sedintele de consiliere, adunrile de 'laud si nchinare', miscarea 'harismatic', programele religioase de la radio si televiziune, crtile si prelegerile au fost cu toate folosite. Ceea ce avea s fie cndva mostenirea comun a tuturor crestinilor, cina euharistic, jertfa nesngeroas, slava Bisericii, este doar o amintire vag nteleas pn si de multi crestini de bun credint. Cu toate acestea, vocea Bisericii n ceea ce priveste rolul central al mprtsaniei si, prin generalizare, ntreaga viat care ne pregteste s o primim, este fr echivoc. Sfntul Chiril scria n anul 350: "Haideti acum, n deplin cunostint, s ne mprtsim de trupul si de sngele lui Hristos. Cci n chip de pine trupul su v este dat si n chip de vin sngele Lui, astfel c mprtsindu-v de trupul si de sngele lui Hristos, veti putea fi uniti n trup si n snge cu El. Cci astfel devenim purttori de Hristos. Trupul si sngele Su sunt distribuite prin mdularele noastre. Si astfel devenim, potrivit spuselor fericitului Petru, prtasi ai naturii dumnezeiesti."[2] Slujirea devine un fals atunci cnd Hristos este ndeprtat din altar. Frauda este la fel de mare cnd sacramentele sunt devalorizate, nlocuite, 'modernizate' sau vulgarizate n alt fel. Aceasta pentru c dac e s inspire cutremur, ceea ce este considerat vesnic nu poate s fie tratat ca si cum ar fi schimbtor sau deschis speculatiilor omenesti pe baza 'popularittii' sale.[3] De aceea Sfntul Chiril al Ierusalimului vorbeste astfel despre Biseric n legtur cu pstrarea cinei euharistice liturgice traditionale si cu modul ascetic de viat care ne pregteste pentru a o primi:
172

"Pstrati aceste traditii nepngrite si pstrati-v voi nsisi de pcate. Nu v excludeti de la mprtsanie, nu v ndeprtati, voi nsiv, prin pcate fr numr, de aceste taine sfinte si duhovnicesti."[4] Din nefericire, tocmai de aceste taine duhovnicesti - post, rugciune, spovedanie, mprtsanie - sau deprtat Protestantismul si Romano-Catolicismul american modern vulgarizat. Sunt convins c multi crestini de bun credint se nevoiesc s fie credinciosi att n denominatiile Protestante ct si n Biserica Romano-Catolic american, din nefericire modernizat. Si mai cred c prin comparatie cu continuitatea istoric a nevointelor si slujirii ascetice din Biserica Ortodox, 'bisericile' moderne sufer n ceea ce priveste duhovnicia, estetica si continuitatea istoric. Protestantii si Romano-Catolicii modernizati au negat realitatea fizic a ncarnrii. Au ajuns s fie jenati de nasterea fizic a lui Hristos, de viata, moartea, nvierea si lucrarea Sa mntuitoare. Cldirile Bisericilor Romano-Catolice modernizate - camere goale lipsite de orice reprezentri plastice - arat mai degrab ca un centru de meditatie al Natiunilor Unite dect ca o biseric crestin. Par s fie mai 'protestantizate' chiar dect bisericile Protestante. Par s fi fost construite de oameni care au ntors spatele Hristosului istoric Care Se d pe Sine n mprtsanie. Aceste cldiri reprezint o credint trunchiat de felul experientei budiste - subiective, depersonalizate, fr viat. Aceasta contrasteaz puternic cu credinta Printilor - robust, pmnteasc, fizic, prezent, n egal msur extern si intern, istoric si contemporan. Credinta veacurilor poate fi atins, vzut, mirosit, tinut si simtit. "Ce era de la nceput, ce am auzit, ce am vzut cu ochii nostri, ce am privit si minile noastre au pipit despre Cuvntul vietii" (1 Ioan 1:1) Sfntul Ioan Damaschinul scria: "Lucrurile vizibile sunt modele corporale care ne dau [o] ntelegere a lucrurilor intangibilen vremurile trecute Dumnezeu, Care este fr form sau trup, nu a putut fi reprezentat. ns acum [dup ntrupare] cnd Dumnezeu este vzut n trup vorbind cu oamenii, pot s l reprezint printr-o imagine [icoan] pe Dumnezeu [Hristos] pe Care l vd. Nu m nchin materiei; m nchin Creatorului materiei care S-a fcut materie de dragul meu si Care a voit s ia form n materie; care a lucrat mntuirea mea prin materie."[5] ntreaga Biseric istoric pare s se ridice pentru a condamna atitudinea Protestant antisacramental si reductionismul modernizat al Bisericii Romano-Catolice de dup Consiliul al doilea al Vaticanului. Sfntul Grigore de Nisa scria: "Pinea este la nceput o pine obisnuit, ns atunci cnd taina o sfinteste, se preface si devine nsusi Trupul lui Hristos. La fel mirul tainic, la fel vinul. Dac nainte de sfintire erau lucruri de putin nsemntate, dup sfintirea lor de ctre Duh fiecare din ele a cptat o putere superioar. Aceeasi putere a cuvntului l face pe preot s fie venerat si cinstit, separat de restul oamenilor prin noua binecuvntare revrsat asupra lui. Deunzi era unul din multime, un ins oarecare; deodat a devenit un dascl de evlavie, nvttor al tainelor ascunse."[6] Rupndu-se de Sacramente, de mprtsanie, de icoane, de Post, de calendarul liturgic, de Spovedania n fata unui preot, multi crestini s-au rupt de asemenea de credinciosii din alte vremuri. Si-au 'modernizat' liturghiile, dar n acelasi timp s-au auto-excomunicat din trupul celor care-L mrturisesc sacramental pe Hristos: "Cci nu sunteti hrniti de un trup cnd altcineva este hrnit de alt trup, ci toti sunt hrniti de acelasi trup."[7] Abandonarea cinei euharistice solemne din vechime si a ntregului calendar bisericesc nu poate fi nlocuit de sunete de tamburin, de vorbit n 'limbi', de concerte la chitar, de cntat de imnuri, de predici care nu se mai termin, de Scoala de Duminic, sau de o muzic 'inspiratoare' mediocr de felul celei cu care Biserica Romano-Catolic american modern si-a pngrit redusele, din nefericire, 'liturghii', imitnd ce este mai jalnic n cultura pop american. Si totusi, n ciuda culturii desacralizate n care trim exist ndejde. Ndejdea se afl acolo unde a fost ntotdeauna. Este n Biserica istoric, n neschimbata comunitate purttoare de Hristos ce i
173

aduce mrturie Iubitorului de Oameni - Hristosul care a stat alturi de pctosi ca noi n comuniune fizic: "Fiind Hristos n Betania, n casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, avnd un alabastru de mir de mare pret si l-a turnat pe capul Lui, pe cnd sedea la mas. Si vznd ucenicii, s-au mniat si au zis: De ce risipa aceasta? Cci mirul acesta se putea vinde scump iar banii s se dea sracilor. Dar Iisus, cunoscnd gndul lor, le-a zis: Pentru ce faceti suprare femeii? Cci lucru bun a fcut ea fat de Mine. Cci pe sraci totdeauna i aveti cu voi, dar pe Mine nu M aveti ntotdeauna; cci ea, turnnd mirul acesta pe trupul Meu, a fcut-o spre ngroparea Mea. Adevrat v zic vou: Oriunde se va propovdui Evanghelia aceasta, n toat lumea se va spune si ce-a fcut ea, spre pomenirea ei." (Matei 26:6-13) [1] Sf. Ambrozie de Milano, 'Sacramentele', Ref. 1338-1339, A.D. 390, n Credina Prinilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, p. 176. [2] Sf. Chiril al Ierusalimului, 'Prelegeri catehetice', Ref. 845, A.D., n Credina Prinilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, pp. 360-361. [3] Aa cum scria Pr. George Florovsky: "Biserica este unitatea vieii harismatice. Izvorul acestei uniti este ascuns n Taina Cinei Domnului i a Cincizecimii. Iar Cincizecimea este continuat i permanentizat n Biseric prin Succesiune Apostolic. Preoia (sau 'ierarhia') este nu numai - aa cum s-ar prea - scheletul Bisericii, ea este, nainte de toate, un principiu harismatic, o 'distribuie a sacramentelor', o 'economie divin'. Nu este doar o comand canonic i nu aparine doar aparatului instituional al Bisericii - ea este mai ales o trstur constitutiv sau structural n msura n care Biserica este un organism, un trup. Preoii nu sunt nite 'funcionari' numii de ctre comunitate i nici simpli conductori sau delegai ai 'mulimii', ai 'poporului' sau 'congregaiei'. Ei nu fptuiesc numai in persona ecclesia, ci fptuiesc n principal in persona Christi, fiind 'reprezentanii' lui Hristos nsui, nu ai credincioilor. n ei i prin ei, Capul Trupului, unicul Mare Preot al Noului Legmnt i execut, continu i svrete lucrarea duhovniceasc i preoeasc. El este singurul Preot adevrat al Bisericii Unitatea fiecrei congregaii locale este dat de unitatea cinei euharistice. Numai ca svritor al mprtaniei preotul este capul i ziditorul unitii Bisericii. Dar el mai are i o alt misiune: s asigure unitatea universal i catolic a ntregii Biserici n spaiu i timp. Aceasta este menirea scaunului episcopal. Pe de o parte Episcopul are autoritatea s hirotoniseasc - i acesta nu este doar un privilegiu juridic, ci, mai cu seama, o putere a aciunii sacramentale mai mare dect a preotului. Astfel, Episcopul, ca 'hirotonisitor', este ziditorul unitii Bisericii la scar larg. Cina cea de Tain i Cincizecimea sunt inseparabil legate una de alta. Duhul Mngietor coboar cnd Fiul a fost slvit n moartea i nvierea Sa. Dar ele rmn dou sacramente (sau taine) care nu pot fi amestecate. Tot astfel preoia i oficul episcopal difer ntre ele. n cardul oficului episcopal Cincizecimea devine universal i continu, n episcopatul indivizibil al Bisericii, iar unitatea spaial este asigurat. Pe de alt parte, prin episcopul su, sau, mai bine, n episcopul su, fiecare Biseric local este legat de trecut i de toate veacurile. n episcopul su fiecare Biseric i depete propriile limite, fiind organic unit cu celelalte Biserici. Succesiunea apostolic nu este att fundamentul canonic, ci mai degrab fundamentul tainic al unitii Bisericii. Este altceva dect paza continuitii istorice sau a coeziunii administrative. Este mijlocul ultim de a pstra identitatea mistic a Trupului de-a lungul veacurilor. Dar, desigur, preoia nu poate fi desprit de Trup. Este n Trup, ca parte a structurii sale. Iar darurile preoeti sunt date n interesul Bisericii. [4] Sf. Chiril al Ierusalimului, 'Prelegeri catehetice', Ref. 845, A.D., n Credina Prinilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, p. 366. [5] Sf. Ioan Damaschinul, Despre sfintele icoane, trad. David Anderson (Crestwood, New York, 1980).
174

[6] Sf. Grigore de Nisa, 'Predica din Ziua Luminilor', Ref. 1062, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, pp. 58-59. [7] Sf. Ioan Gur de Aur, 'Despre 1 Corinteni', Ref. 1194, A.D., n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, p. 117.

Frumusetea 'inutil' si realitatea iconic n lumea noastr desacralizat am fost ntotdeauna nedumeriti n ceea ce priveste scopul existentei noastre fizice. Am devenit pragmatici si limitati n ntelegerea noastr a realittii. Si totusi, Biserica Ortodox nu priveste scopul lumii materiale doar n termeni 'practici'. Sf. Maxim Mrturisitorul vorbeste despre Sfnta Traditie, n ceea ce priveste sensul vietii, astfel: "Toate lucrurile nemuritoare si nemurirea nssi, toate lucrurile vii si Viata nssi, toate lucrurile sfinte si sfintenia nssi, toate lucrurile bune si buntatea nssi, toate binecuvntrile si binecuvntarea nssi, toate fiintele si fiinta nssi sunt manifestri ale lucrrii lui Dumnezeu Cci Dumnezeu este Dttorul a toat viata, al nemuririi, sfinteniei si bunttii si El transcende fiinta tuturor fiintelor vzute si nevzute"[1] Biserica ne nvat c prin nevointe ascetice, prin mprtsanie, prin slujire liturgic, prin cint si Spovedanie putem s fim din nou mpreun cu Dumnezeu, fizic si duhovniceste. Si astfel putem s descoperim c ntreaga viat e sacramental. Falsele distinctii ntre duhovnicie si laicitate, ntre evlavie si purtarea lumeasc, ntre carne si duh, sunt, cu toate, dizolvate ntr-o unic realitate prin care ne putem ntoarce la Dumnezeu prin slujire, printr-o dreapt raportare la creatia Sa. Sfnta Traditie arat c, departe de a fi un rit religios fr rost, mprtsania este locul de ntlnire dintre Dumnezeu si om.[2] Prezenta lui Hristos n pine si vin este lucrul cel mai direct pe care l aflm n aceast viat. Prin aceasta puntea surpat dintre supranatural si ceea ce numim lumea natural este refcut. Asa cum scrie Augustin: "Desi cel mic nu are acea credint pe care o mprtsesc cei credinciosi, sacramentul aceleiasi credinte l situeaz n rndul celor credinciosi. Cci de vreme ce rspunsul se regseste n credint si prin aceasta se deosebesc cei credinciosi, cei mici sunt numiti si ei credinciosi, nu datorit nltrii mintii lor ctre lucrul n sine, ci prin mprtsirea cu acelasi lucru."[3] n Biserica Ortodox pn si copiii mici primesc mprtsania, de vreme ce aceasta i face credinciosi. Hristos ne-a spus fiecruia s ne nftism naintea sa ca pruncii. Biserica Ortodox extinde aceast nvttur n sensul literal si n cazul copiilor. Copiii se mprtsesc si ei cu Hristos prin Botez, mirungere si mprtsanie. Hrniti cu Trupul si Sngele lui Hristos, asa cum ar fi hrniti cu sngele de mam nainte de nastere, si copiii iau parte la Praznicul Bisericii istorice de vreme ce fac si ei parte din marea familie de oameni. Sfintii Printi ne nvat c lumea, existenta, materia, spiritul, sunt toate n chip tainic, supranaturale. ntreaga viat este o tain, este o unic realitate duhovniceasc si fizic. n mprtsanie suntem, pentru o clip, oameni desvrsiti, transportati nspre trmurile ceresti desi nc pe pmnt. Trupul si Sngele lui Hristos unesc n chip tainic cele lumesti si fizice cu cele vesnice si transcendente ntr-o Tain duhovniceasc. Potrivit Sfintei Traditii, toat existenta fizic a fost mntuit prin ntrupare. Dumnezeu a cinstit smerenia cuteztoare a Mariei. Dumnezeu se foloseste de dragostea de mam, de ulei si de laptele
175

de mam pentru a ne aduce la sine. Ceea ce facem ntr-o mnstire, ntr-o biseric, la micul dejun sau n munca noastr este svrsit n prezenta Domnului atunci cnd vine dintr-un sentiment de recunostint pentru faptul c, prin Hristos, Creatorul nostru ne-a primit, nc o dat, n grdina Sa. Biserica nu se rusineaz de realitatea material a Domnului. Sfntul Ioan Damaschinul scria: "Trupul este cu adevrat unit cu Divinitatea, Trupul Care S-a nscut din Fecioar. Cci nu Trupul Care a fost nltat vine napoi din ceruri, ci pinea nssi si vinul sunt prefcute n Trupul si Sngele lui Dumnezeu. Dac vrei s iscodesti felul n care aceasta se ntmpl, ajung-ti s afli c se ntmpl prin Duhul Sfnt, la fel cum prin Duhul Sfnt Domnul S-a ntrupat din Nsctoarea de Dumnezeu. Mai mult dect aceasta nu stim, dect c cuvntul lui Dumnezeu este adevrat, lucrtor si puternic. Pentru cei care se mprtsesc din El cu vrednicie si cu credint, El lucreaz ntru iertarea pcatelor si viata vesnic si ntru pzirea sufletului si a trupuluiPinea si Vinul nu sunt un fel de Trup si Snge al lui Hristos - fereasc Domnul! - ci nsusi Trupul sfintit al Domnului, de vreme ce Domnul nsusi a spus: 'Acesta este Trupul Meu' "[4].

[1] Sf. Maxim Mrturisitorul, 'Primul veac de teologie', n Filocalia, vol. 2, trad. G.E.H.Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 124. [2] Ioan 6:51; 1 Corinteni 11:23-52; Luca 22-20; Matei 26:27-28; Marcu 14:23-24; 1 Corinteni 10:17; 1 Ioan 1:7; 1 Corinteni 11:29; Matei 26:28; Ioan 6:56-58 etc. [3] Sf. Augustin de Hippo, 'Epistola ctre Bonifaciu', A.D. 408, n Credinta Printilor din vechime, vol. 3, trad. W.A.Jurgens, p. 651. [4] Sf. Ioan Damaschinul, 'Despre izvorul cunoasterii', n Credinta Printilor din vechime, vol. 3, trad. W.A.Jurgens, p. 339.

Praznicul etern Printele Alexander Schmemann scrie c la sfrsitul Praznicului Euharistic 'totul este clar, totul este simplu si luminos. O astfel de deplintate umple totul. O astfel de bucurie ptrunde toate. O astfel de dragoste radiaz prin toate. Suntem din nou la nceputuri, acolo unde nltarea noastr nspre masa lui Hristos n mprtia Sa a nceput.'[1] Crestinii din diverse secte de azi pot s fac multe lucruri folositoare, chiar spirituale, pe care ei le numesc 'slujbe'. ns potrivit mrturiei nentrerupte a Bisericii istorice, ei nu s-au alturat celor care se mprtsesc cu Sfnta si eterna mprtsanie, dat de preoti autentici care au autoritatea real, cu care au fost investiti de Iisus, transmis prin nentrerupta succesiune istoric si apostolic. Prin urmare acestia nu au slujit - nu s-au mprtsit - lui Hristos n felul n care El l-a artat explicit tuturor celor care-L urmeaz. Si nici nu au avut parte de frtia cu care toti credinciosii, cci ei sunt primii crestini din istorie care ignor ceea ce este faptul de viat central pentru toti ceilalti crestini Praznicul euharistic - si viata ascetic sacramental care ne pregteste pentru el. Nu putem pretinde s devenim precum Hristos n afara Bisericii istorice.[2] Si nici nu putem ntelege vreodat de ce ntreaga Biseric istoric pretuieste de dou mii de ani slujirea sacramental si o viat trit n contextul calendarului liturgic, cci niciodat nu am participat noi nsine n ele. Nici o carte, nici mcar cartea de fat, nu l va aduce pe scepticul Protestant sau pe Romano-Catolicul modernizat
176

dup Consiliul Vatican II, mai aproape de traditia euharistic autentic a Bisericii istorice, dac acea persoan asteapt s fie convins cu argumente teologice rationale. n cele din urm trebuie s ne smerim si s nvtm trind slujirea autentic, nu doar citind despre ea. Aceasta este credinta adevrat n actiune. Adevrata teologie este n rugciune, iar adevrata rugciune este slujire, iar adevrata slujire este participare n comuniunea tuturor sfintilor, n comunitate nentrerupt de la nceputuri. Acesta este mesajul Sfintei Traditii. Si aceasta este ceea ce Hristos i-a spus lui Petru: 'cci nu trup si snge ti-a fcut tie cunoscut aceasta' (Matei 16:17) [1] Alexander Schmemann, Euharistia (Crestwood, 1988), p. 245. [2] "Crestinismul este Biserica, adic o Comunitate, Noul Popor al lui Dumnezeu care si ghideaz viata dup anumite principii. Iar aceast viat nu poate fi divizat n compartimente dintre care unele cluzite dup alte principii heterogene." George Florovsky, Biblia, Biserica, Traditia: o perspectiv Ortodox, p. 70.

Capitolul 22 VESTIREA CEA BUN Biserica Ortodox istoric nvat c existenta fizic este bun. Lumea material nu are nevoie de nici o justificare utilitar pentru existenta sa pentru c Hristos a mntuit lumea si continu s-o sfinteasc cu prezenta Sa sacramental prin Biserica sa. De aceea bisericile Ortodoxe sunt pline de moaste, de icoane, de tmie, de mir, de vin, de lumnri, de ap sfintit, de vesminte mpodobite, potire, mozaicuri, de muzic, de art n diferite forme, de aceea sunt att de ncnttoare senzorial si estetic. n Biserica Ortodox ntelegem c dragostea lui Dumnezeu apare n ntreaga Sa creatie, nu doar n cele 'spirituale'. Lactantiu scrie c dragostea lui Dumnezeu se reveleaz tuturor n Creatia sa bun: "Nimeni nu este att de necivilizat sau de barbar, ca, atunci cnd si ridic ochii spre cer, chiar dac nu stie prin ce minune dumnezeiasc este totul posibil, s nu nteleag ceva din mretia lucrurilor, din tot ce e ornduial, consecvent, utilitate, frumusete si proportie si mai ales s nu priceap c toate acestea nu ar fi posibile dac nu ar exista o rnduial divin, dac nu ar fi modelate de un creator mret." [1] Biserica Ortodox srbtoreste creatia lumii fizice. Ne nvat c natura, dragostea, arta, frumosul, maternitatea, paternitatea, slujirea, rugciunea, iubirea dezinteresat, bucuria n prezenta frumosului, sacramentele fizice sunt bune. Toate acestea nu au nevoie de nici o justificare care s le dea legitimitate. Ele asteapt s fie vzute de fiecare dintre noi atunci cnd 'ne ridicm ochii spre cer.' Sfantul Atanasie spune: "Creatia, prin rnduiala si armonia ei, l preaslveste cu glas tare pe Stpnul si Creatorul eiDe aceea Dumnezeu, prin cuvntul Su, a dat creatiei o astfel de rnduial, pentru c desi invizibil prin natura Sa, oamenii s-L poat cunoaste prin lucrrile Sale." [2] Creatia - ne nvat Sfnta Traditie - este bun n ea nssi pentru c Dumnezeu este bun n El nsusi si pentru c El este autorul Vietii. Pcatul nu a schimbat acest lucru de baz. Hristos a venit pentru
177

ca noi s-L imitm si s ne ndumnezeim, pentru a participa deplin la natura sa divin, iar acea participare presupune bucuria creatiei. Puritanii ne spun c trebuie s alegem. Trebuie, prin urmare, s alegem ntre a-i ajuta pe sraci, a-L mrturisi pe Hristos, sau a ne bucura de art si chiar de a face art.[3] Secularistii ngusti la minte au procedat la fel cerndu-le oamenilor s aleag ntre carier si copil. Sau ntre 'succesul' profesional si ngrijirea unui printe vrstnic. Sau ntre a-i iubi si proteja pe copii si o 'explozie de populatie'. Puritanii ntreab: "Cum de mai aveti timp pentru slujire liturgic, pentru art, muzic si literatur cnd ati putea s-i sturati pe flmnzi sau s propovduiti evanghelia?" Secularistii spun: "Cum poti s ai acum un copil? ti va ntrerupe scoala sau cariera. Nu te va lsa s-ti afli mplinirea. Merit s avortezi. Pentru ca s ai o carier, sau pentru ecologie, sau pentru societate." Potrivit Sfintei Traditii, Iisus ne-a spus s-i sturm pe cei flmnzi iar n clipa urmtoare a aprut ceea ce lumea noastr pragmatic ar considera c e un act 'nefolositor' de slujire si de dragoste, o risip de resurse de pret care 'puteau fi cheltuite mai bine' (Matei 26:6-13). Biserica Ortodox a recunoscut importanta acestei istorii si reflecteaz la tlcul ei n rugciuni si imnuri: "Pngrit si nevrednic a venit la Tine femeia, o, Mntuitorule. Ti-a splat picioarele cu lacrimi si a preaslvit ptimirea Ta. A spus: 'Cum as putea s Te privesc, Stpne?' Si totusi, Tu ai venit s-o mntuiesti pe desfrnat. 'Eu sunt moarta, nvie-m din ntunecime, asa cum l-ai nviat pe Lazr din mormnt n ziua a patra. Primeste-m n nenorocirea mea, o, Doamne, si m mntuieste.' " [4] Hristos, asa cum ne nvat solemn Biserica Ortodox n slujbele Sptmnii Mari, nu este doar Domn al Duhului, ci si Domn al lacrimilor femeii pctoase, al mirului pe care ea I l-a adus, al trupului lui Lazr pe care l-a nviat din morti n lumea fizic de carne si snge. Mai mult chiar, ntregul calendar liturgic al Bisericii Ortodoxe ne nvat c att nevointele ascetice, ct si prznuirea zilelor de srbtoare sunt parte din viata crestinului. Sfintii Printi vorbesc ntr-un glas despre importanta recunoasterii bunttii lumii fizice si a sfintirii ei de ctre Hristos. "Toat frumusetea, toat minunea, toat mretia reflect ceea ce este negrit de frumos, de minunat, de mretDac trebuie s ne folosim de simturi, atunci s le folosim pentru a-L asimila pe Creator prin creatia Sa, vzndu-L reflectat n lucrurile create, precum soarele este reflectat n ap."[5] Caracterul fizic exuberant al slujirii Ortodoxe pare straniu multora din ziua de azi. Cu recurgerea sa la moaste, sacramente, liturghii vechi, zile de Post, zile de srbtoare, lumnri, tmie, icoane, pine, vin, mir si ap, slujirea Ortodox pare primitiv, copilroas, naiv chiar, celor care au respins viziunea Bisericii potrivit creia lumea fizic este expresia deplin a bunttii lui Dumnezeu. Respingnd buntatea creatiei lui Dumnezeu multi crestini au devenit budhisti, slujind de parc numai lumea spiritual ar avea important. Astfel au ajuns s nege nssi ntruparea prin felul n care slujesc (desi nu prin ceea ce spun), chiar dac nu recunosc.[6] Dup unii slujirea Ortodox este simplist si credul, prea 'pmntean'. Altii o consider prea banal sau prea mistic. Unii Protestanti si Romano-Catolici modernizati cred c slujirea Ortodox este 'inutil de ornamentat', 'extravagant', de un 'simbolism inutil', sau chiar 'pgn'. Acestia au acuzat Ortodoxia de 'idolatrie' datorit folosirii icoanelor n timpul slujbelor.[7] Si totusi Biserica Ortodox nvat c naintea altarului lui Dumnezeu, mai cu seam ceremonialul, simbolul, bucuria, icoana, culoarea, natura fizic, demnitatea, frumosul si 'inutilul' aduc desvrsire slujirii. 'Gustati si vedeti' este invitatia Praznicului euharistic: 'Vedeti minile Mele si picioarele Mele, c Eu nsumi sunt; pipiti-M si vedeti, c duhul nu are carne si oase, precum M vedeti pe Mine c am' (Luca 24: 39). Acesta este mesajul fiecrei moaste, icoane, lumnri, vestmnt preotesc, post si praznic n fiecare Biseric Ortodox, n fiecare colt al lumii: Puneti mna pe Mine si vedeti! Am venit s mntuiesc lumea n care triti!
178

Biserica Ortodox a sustinut nencetat c nu trebuie s ne fie rusine de natura noastr corporal. De fapt Biserica a nvtat c putem s ajungem la o cunoastere mai adnc a lui Dumnezeu printr-o ntelegere mai dreapt a creatiei Sale. Sf. Maxim scria: "Nu l cunoastem pe Dumnezeu n esenta Sa. l cunoastem mai degrab din mretia creatiei Sale si din grija Sa providential pentru toate fpturile. Cci prin aceste lucruri, ca si cum ar fi niste oglinzi, putem dobndi ntelegerea nesfrsitei Sale buntti, ntelepciuni si puteri."[8] Asa cum poate mrturisi oricine care a avut sansa s viziteze o comunitate monahal Ortodox, ca cea de la Simonopetra de pe Muntele Athos, de exemplu, monahismul Ortodox practic de veacuri o viat de cumptare si frumusete ntr-o relatie armonioas cu natura. Cu mult nainte ca 'problemele ecologice' s fie la mod, ntelegerea Ortodox a creatiei lui Dumnezeu a fost nu numai discutat, ci si trit de clugri si clugrite fr numr, a cror conservare a creatiei este parte din viata ascetic sacramental. [1] Lactantiu - 'Institutiile divine', A.D. 304, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, p. 266. [2] Sf. Atanasie - 'Tratatul mpotriva pgnilor', Ref. 746-747, A.D. 318, n Credinta Printilor din vechime, vol. 1, trad. W.A.Jurgens, pp. 320-321. [3] Reprezentativ pentru aceast abordare ncrncenat a 'crestinismului' este cartea lui Ron Sider Crestini bogati n era foametei (Downers Grove, 1977) precum si tipul de negustorie cu vina individual n lucrarea de o viat a unor 'lideri evanghelici' ca Tony Campolo.. [4] Apostiha, Tonul al doilea, din seara de marti a Sptmnii Patimilor, n Biserica Ortodox. [5] Sf. Teodor Cel Mare -'Teoretikon': Filocalia, vol. 2, trad. G.E.H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, pp. 41-45. [6] "Taina lui Hristos se afl n centrul credintei Ortodoxe, dup cum este totodat si nceputul si piscul ei. Taina Fiintei lui Dumnezeu, Sfnta Treime, a fost revelat de El, 'Unul din Sfnta Treime'. Aceast tain poate fi ptruns numai prin Hristos, prin asumarea Persoanei Sale. Numai cei care l 'cunosc' pe El pot s l cunoasc si pe Tatl. 'Trupul lui Hristos' nu este un 'apendice'. Cu adevrat, scopul final al ntruprii a fost ca Cel ntrupat s aibe un 'trup', care e Biserica, Noua Umanitate, mntuit si renscut ntru Cel Care este Capul ei. " - George Florovsky, Aspecte din istoria Bisericii, pp. 24-25. [7] Vezi cele trei tratate ale Sf. Ioan Damaschin. Toate trei apr folosirea icoanelor ca o prelungire a nvtturii centrale a crestinismulu: Dumnezeu a devenit materie prin ntrupare. Despre sfintele icoane: Trei apologii mpotriva celor care atac sfintele icoane, trad. David Anderson (Crestwood, 1980). [8] Sf. Maxim Mrturisitorul, 'Primul secol al iubirii': Filocalia, vol. 2, trad. G.E.H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 64.

Realitatea generoas Biserica ne-a nvtat c Dumnezeu este generos si bun, si c ntreaga Sa creatie ne vorbeste despre nesfrsita Sa buntate. Sfntul ascet Petru Damaschinul scria: "Omul cunoasterii duhovnicesti gseste c totul este fcut pentru mntuirea sufletului su si pentru slava lui Dumnezeu. ntradevr, pentru aceast slav au fost aduse la viat toate lucrurile." [1]
179

Fie c ne uitm la creatia lui Dumnezeu, la slujirea liturgic veche din Biserica Ortodox ori la descrierea cerului din Apocalipsa, nu gsim nicieri o monotonie deprimant - patru pereti albi si o predic limitat doar la realitatea 'spiritual' - pentru a nu mai aminti de programul excesiv de birocratic de triere a celor 'alesi', ci o extravagant clocotitoare tainic, plin de bucurie: "ndat am fost n duh; si iat un tron era n cer si pe tron sedea cineva. Si Cel ce sedea semna la vedere cu piatra de iasp si de sardiu iar de jur mprejurul tronului era un curcubeu, cu nftisarea smaraldului. Si douzeci si patru de scaune nconjurau tronul si pe scaune douzeci si patru de btrni, seznd, mbrcati n haine albe si purtnd pe capetele lor cununi de aur. Si din tron ieseau fulgere si glasuri si tunete; si sapte fclii de foc ardeau naintea tronului, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu. Si naintea tronului, ca o mare de sticle, asemenea cu cristalul. Iar n mijlocul tronului si mprejurul lui patru fiinte, pline de ochi, dinainte si dinapoi. Si fiinta cea dinti era asemenea leului, a doua fiint asemenea vitelului, a treia fiint avea fata de om, iar a patra fiint era asemenea vulturului care zboar. Si cele patru fiinte, avnd fiecare din ele cte sase aripi, sunt pline de ochi, de jur mprejur si pe dinuntru si odihn nu au, ziua si noaptea, zicnd: Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Dumnezeu, Atottiitorul, Cel ce era si Cel ce este si Cel ce vine. Si cnd cele patru fiinte ddeau slav, cinste si multumit Celui ce sade pe tron, Celui ce este viu n vecii vecilor, atunci cei douzeci si patru de btrni, cznd naintea Celui ce sedea pe tron, se nchinau Celui ce este viu n vecii vecilor si aruncau cununile lor naintea tronului, zicnd: Vrednic esti, Doamne si Dumnezeul nostru, s primesti slava si cinstea si puterea, cci Tu ai zidit toate lucrurile si prin vointa Ta ele erau si s-au fcut." (Apocalipsa 4:11) Dumnezeu - nvat Sfnta Traditie - este Creatorul bun si generos. Este Domnul lumii fizice si al celei ceresti. Este Domnul slujirii fizice pentru c El este Creatorul si L-a trimis pe Fiul Su n carne si oase. El este Cel Care ne va nvia cu trupul. "Femeia a turnat mir nepretuit pe capul Tu mprtesc, sfnt si nspimnttor, O, Hristoase. A apucat picioarele Tale preanevinovate cu minile ei necurate si a strigat: 'Slviti-L pe Domnul, voi lucrri ale Domnului! Cntati-I si preaslviti-L de-a pururi!' " [2] Pe cnd ne-am fi asteptat ca Hristos s fie preocupat de moartea Sa iminent, El si-a gsit timp pentru demonstratia femeii pctoase a unei slujiri fizice n timp ce si-a 'risipit' darul ei pe El. Si totusi, n contextul suferintei a ngduit Iisus femeii s toarne parfum scump pe El. n contextul durerii frumusetea mirului scump avea s dobndeasc un sens si mai adnc. Si astfel, doar n msura n care ntelegem c n timp ce suntem vii, suntem de fapt morti, putem da importanta cuvenit expresiilor exterioare ale frumusetii mntuitoare si sacramentale. Biserica nvat c la fundul iadului - de noi nsine creat - avem cea mai mare nevoie s iubim frumusetea creatoare a lui Dumnezeu. Aceasta este nvttura Bisericii asa cum a fost ea exprimat de Sfintii Printi. Sf. Ioan Gur-de-Aur avea s rspund manacheenilor (puritanii din vremea sa) astfel: "Creatia nu este rea. Este bun si este un semn al ntelepciunii si puterii lui Dumnezeu, al dragostei Sale pentru oameniNe duce la cunoasterea lui Dumnezeu si ne face s-L cunoastem mai bine pe Stpn." [3] Creatia noastr sacramental este o mrturie a faptului c Dumnezeu este iubire. Venirea lui Hristos dovedeste dragostea sa pentru lumea fizic si pentru fpturile Sale. Asa cum spunea psalmistul si cum se roag Biserica: 'Ludati pe Domnul si chemati numele Lui; vestiti ntre neamuri lucrurile Lui' (Psalmul 104). Sfnta Traditie ne spune c Iisus ne-a nvtat s nu trim doar cu pine. Si nici doar cu lucruri 'folositoare'. Pn si utilitatea unor programe sociale bune are o limit atunci cnd e vorba de o lucrare mntuitoare. ngusta ntelegere a evanghelizrii si a 'mrturisirii lui Iisus' nu este totul ntro viat crestin. Pe lng faptele bune de milostenie - chiar si propovduirea Evangheliei - exist ceva mai important, nsusi sensul vietii, restaurarea relatiei noastre cu Creatorul nostru prin slujire,
180

ca unii care svrsesc cercul creatiei oferindu-l napoi Creatorului cu recunostint, ducnd astfel pn la capt cltoria ndumnezeirii lor prin comuniune nemijlocit cu Dumnezeu: "Binecuvinteaz, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, mritu-Te-ai foarte! ntru strlucire si n mare podoab Te-ai mbrcat; Cel ce Te mbraci cu lumina ca si cu o hain; Cel ce ntinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai deasupra ale lui () Cel ce adapi muntii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va stura pmntul. Cel ce rsari iarba dobitoacelor si verdeata spre slujba oamenilor; ca s scoat pine din pmnt si vinul ce veseleste inima omului; Ca s veseleasc fata cu untdelemn si pinea inima omului o ntreste. Stura-se-vor copacii cmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sdit; acolo psrile si vor face cuib. Trimite-vei duhul Tu si se vor zidi si vei nnoi fata pmntului" (Psalmul 103:1-3,14-18, 31). Biserica Ortodox nvat c sensul vietii noastre nu l gsim n teorii economice, n programe sociale si nici chiar n 'studiul biblic' sau respectarea cu strictete a regulilor. Adevratul sens al vietii l aflm n slujirea lui Dumnezeu Care ne-a dat dragostea pe care o mprtsim cu El: dragostea pentru Dumnezeu si pentru creatia Sa, dragostea mamei pentru pruncul ei, dragostea femeii pctoase pentru Iisus, a bunicilor pentru nepoti, dragostea pentru art, pentru natur si pentru frumos, pentru fpturile ceresti stranii si minunate totodat, dragostea pentru ceilalti oameni si pentru Mntuitorul nostru, dragostea pe care o artm cnd intrm ntr-o biseric pe cnd ne facem semnul crucii si cu drag si respect srutm icoane, ntr-un act care afirm viata, declarnd realitatea mntuit plin de sens, de dumnezeire si de slav. Dndu-ne pinea si vinul sub forma material, trupul si sngele Su ca pisc al vietilor noastre duhovnicesti, ntr-un chip real, fizic, si totusi de neptruns, Biserica ne nvat c Iisus a mntuit n veci lumea fizic. De aceea Biserica Ortodox are icoane. De aceea toat Liturghia duce spre mprtsanie. De aceea clugrii si clugritele Bisericii Ortodoxe se apropie de natur cu dragoste si respect. De aceea postim si de aceea prznuim. De aceea arta, muzica, frumosul si extravagantele pline de bucurie alctuiesc slujirea adevrat. Biserica Ortodox nu se rusineaz de lumea fizic sau de reprezentrile fizice ale lui Hristos si ale Sfintilor pentru ca nici Hristos nu s-a rusinat de noi: "Luati, mncati, acesta este trupul Meu care se frnge pentru voi. Aceasta s faceti pentru pomenirea Mea" (Luca 11:24). De aceea taina cstoriei se consum printr-o relatie sexual fizic, plin de bucurie si roditoare. De aceea Biserica a ocrotit de veacuri copiii nenscuti. De aceea clugrii de pe Muntele Athos trateaz mediul natural din jur cu respectul pe care ar trebui s l dm ntregii creatii. De aceea materia este important. Sfntul Ambrozie de Milano scrie c e greu s ntelegem dragostea lui Dumnezeu n afara progresului fizic creator. "Tu esti un chip, o, omule, un chip pictat de Dumnezeul tu, desvrsit artist si pictor. Nu desfigura chipul zugrvit care reflect nu nselciunea, ci adevrul, care exprim nu cderea, ci harul." [4] Sfnta Traditie nvat c dragostea lui Dumnezeu trebuie s-i fie rspltit n mod practic ajutndui pe sraci, dar aceasta nu este totul pentru a svrsi lucrarea lui Hristos. Rspunsul la ntrebarea 'De ce trim?' l aflm pe msur ce ntelegem c n viat exist lucruri dincolo de orice pret si descriere ce dau vietii adevratul sens: dragostea 'gratuit' a lui Dumnezeu, dragostea 'gratuit' pentru aproapele, expresia 'gratuit' a creativittii prin art; sacramentele gratuite si mprtsania 'gratuit'; dragostea 'gratuit' pentru nedoritele fiinte; darul 'gratuit' si dificil al liberului arbitru; slujirea frumoas, solemn si 'gratuit' a Bisericii Ortodoxe istorice; tinerea 'gratuit' a posturilor, praznicelor si priveghiurilor, cinstirea 'gratuit' a oaselor 'nefolositoare' - moastele. Toate aceste lucruri 'gratuite' si 'nefolositoare' pot deveni folositoare atunci cnd le oferim napoi Creatorului nostru iubitor si generos. Abia ntelegnd c noi nsine trebuie s devenim icoane imagini - ale lui Hristos, putem ncepe cltoria noastr adevrat spre Dumnezeu. Viata capt sens atunci cnd ncepem s ntelegem c
181

Sfintele Taine nu sunt de domeniul irationalului, ci de domeniul vesniciei, prin care ne smerim naintea Dumnezeului atotputernic. Sfntul Ioan Cassian l citeaz pe renumitul Printe african al desertului, Abba Moise, cnd spune: "Pe Dumnezeu nu l cunoastem n fiinta Sa binecuvtat si de neptruns, cci aceasta este rezervat sfintilor Si n veacul ce va s vin. Ci l cunoastem din mretia si frumusetea fpturilor Sale, din dumnezeirea cu care stpneste lumea zi de zi, din dreptatea si din minunile pe care le arat sfintilor Si cu fiecare generatiecnd ne gndim c El numr stropii de ploaie, nisipul mrii si stelele de pe cer suntem coplesiti de mretia naturii si ntelepciunii Sale." [5] Cnd suntem coplesiti de mretia lui Dumnezeu - de frumusetea Sa, de Taina si rodnicia Sa - avem pentru ce s participm la dragostea Sa, s-i ajutm pe sraci pentru ca, la rndul lor s ajute si ei. Exist un motiv pentru a sluji. Exist un motiv pentru a tine posturile, pentru a ne desptimi. Exist un motiv pentru a face fapte bune, de exemplu a ocroti natura si pruncii nenscuti. Nu doar pentru c poate fi demonstrat c e avantajos din punct de vedere economic, ci pentru c Dumnezeu a creat frumusetea. Dac l iubim nu vom distruge si abuza de darurile Sale, ci vom alege s ne folosim de liberul nostru arbitru pentru a-I fi vrednici slujitori si a-I oferi, la rndul nostru, viata napoi precum clugrii de pe Muntele Athos. Datorit bucuriei - nvat Biserica - se cuvine s ocrotim mediul natural si spiritual n care trim. Din bucurie se cuvine s ne dedicm vietile lui Dumnezeu, s devenim clugri n inimile noastre sau chiar n realitate. Rugciunea, Postul, iarba verde, balenele, soprlele, cstoriile fericite, pruncii nenscuti, copiii, lectura unei crti bune, plimbrile lungi si hoinare, srutarea minii unui preot sau episcop drag, pictarea unui tablou sau scrierea unui roman sau a unei poezii: toate acestea sunt parte din viata sacramental.

[1] Sf. Petru Damaschinul, 'Despre Sfnta Scriptur': Filocalia, vol.3, trad. G.E.H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p. 263. [2] Troparele din seara de Joia Mare din Sptmna Patimilor n Biserica Ortodox. [3] Sf. Ioan Gura de Aur, 'Omilii despre diavol', Ref. 1117, A.D.386, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W.A. Jurgens, p.88. [4] Sf. Ambrozie de Milano, 'Hexameron', Ref. 1318, A.D. 389, n Credinta Printilor din vechime, vol. 2, trad. W.A. Jurgens, pp. 167-168. [5] Sf. Ioan Cassian, 'Despre Sfintii Printi din Sketis': Filocalia, vol. 1, trad. G.E.H. Palmer, Philip Sherrard, Kallistos Ware, p.97.

Buntate de dragul bunttii Predicatorul renumit, Sf. Ioan Gur de Aur, a cuvntat Omilia sa de Pasti n Catedrala din Constantinopole ntr-o dimineat din secolul al V-lea. S-a adresat celor care au venit s-si isprveasc Postul si s se bucure de Domnul nviat. Cuvintele sale strnesc si astzi o bucurie negrit. Si astzi sunt la fel de proaspete ca n ziua n care, n fata a mii de credinciosi, a rostit: "Este cineva ntre voi care l iubeste pe Dumnezeu? S vin si s se mprtseasc din acest luminos, mret praznic! Este cineva ntre voi care e slujitor ntelept?
182

S se bucure cci intr n bucuria Domnului nostru! Este cineva ntre voi ostenit de post? S vin si s-si primeasc rsplata! Este cineva ntre voi care a trudit de la primul ceas? S vin s si primeasc azi plata muncii sale! Este cineva care a venit dup ceasul al treilea? S fie bucuros, cci prznuieste! Este cineva care a venit dup ceasul al saselea? S nu sovie, cci nimic nu rmne nemprtsit! Este vreunul care a ajuns dup ceasul al noulea? S vin nainte fr ntrziere! Este cineva care a ajuns abia la ceasul al unsprezecelea? Nu v temeti de ntrzierea voastr, cci buntatea Stpnului este nentrecut. El l primeste pe ultimul ca pe cel dinti. El d odihn celui din ceasul al unsprezecelea La fel cum o d celui care s-a nevoit de la primul ceas. El este milostiv cu primul, asa cum este iubitor fat de cellalt. Primului i arat generozitate, celuilalt buntate. El cinsteste fapta si stpneste telul omului. Prin urmare intrati cu totii n bucuria Domnului vostru! Att primul ct si cel de pe urm s primeasc rsplata, Bogat si srac s dntuiasc si s cnte mpreun, Cel chibzuit si cel nepstor s cinsteasc aceast zi, Cei care au tinut postul si cei care nu l-au tinut, Masa e plin si fiecare s ia parte la ospt Vitelul e pentru fiecare, nimeni s nu plece flmnd S vin fiecare s se mprtseasc la osptul credintei! S se bucure de rsplata dragostei si a bunttii! Nimeni s nu-si plng srcia Cci o mprtie a tuturor este acum printre noi Nimeni s nu se dezndjduiasc de cderile sale Cci iertarea a nviat din morti, Nimeni s nu se mai team de moarte Cci moartea Mntuitorului nostru ne-a eliberat Fiind tinuti n puterea Lui, El ne-a vindecat de moarte Coborndu-Se la iad, El l-a robit Si l-a amrt cnd i-a gustat din carne Si prevznd aceasta Isaia a strigat: 'Iadul s-a nfricosat ntlnindu-te, Mntuitorule'. S-a nfricosat pentru c a fost nfrnt S-a nfricosat pentru c a fost batjocorit S-a nfricosat pentru c a fost nctusat S-a ntrupat si s-a nftisat lui Dumnezeu S-a fcut pmnt si s-a nftisat raiului S-a fcut chip vzut si a fost nfrnt de chip nevzut. O, moarte, unde e boldul tu? O, moarte, unde e victoria ta? Hristos a-nviat si tu esti dobort Hristos a-nviat si diavolul e rpus
183

Hristos a-nviat si ngerii se bucur Hristos a-nviat si viata e din belsug si liber Hristos a-nviat si nu mai e nimeni n morminte! Cci Hristos, cnd a fost nviat din morti S-a fcut ntiul rod al celor adormiti Slav Lui si mrire n vecii vecilor. Amin."[i] Dac exist Dumnezeu si dac Si-a trimis Fiul s ne arate calea sacramental de comuniune cu El, dac crestinismul este adevrat, atunci rspunsul la declinul moral al culturii noastre este acelasi acum, ca n secolul al V-lea: "Bucurati-v cu totii n Domnul!" Bucuria o aflm acolo unde a fost ntotdeauna: n Hristos Cel nviat si n Biserica Sa Una Adevrat, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc, n comunitatea Sa Ortodox purttoare de Hristos, lcasul viu al Celui cruia i cntm: "A Lui fie slava si puterea n vecii vecilor, amin!" Fiecare din noi are ndejde nu pentru c suntem 'buni' sau 'alesi', ci pentru c 'Domnul, gelos n slava Sa, l va primi pe ultimul ca pe cel dinti.' [i] Sf. Ioan Gur de Aur, 'Omilia de Pasti', trad. David Anderson.

Capitolul 23 CUVNT DE NCHEIERE De cnd am devenit Ortodox nu am descoperit 'perfectiunea' n Biseric. De altfel Biserica Ortodox are tot attea probleme cti enoriasi. Si aceasta pentru c fiecare din noi este pctos. Ceea ce este remarcabil ns e c n ciuda problemelor existente, altarele sale sunt neatinse de coruptia teologic, iar potirele sale sunt nepngrite. Biserica transcende suma prtilor sale ntr-un chip minunat si vizibil. Cu toate acestea, nu s-ar cuveni s nchei fr a aminti despre starea prezent a Bisericii, asa cum o vd eu. Convertitii trebuie s vin la Biseric cu ochii bine deschisi, iar cei deja Ortodocsi trebuie s se trezeasc. Asadar m voi adresa n continuare prietenilor care studiaz pretentiile istorice ale Bisericii Ortodoxe sau celor care, deja Ortodocsi, sunt dezamgiti de starea n care se afl Biserica acum. Biserica Ortodox din SUA trece printr-o perioad de criz, ceea ce, ntr-un anumit sens, reprezint o stare de lucruri 'normal'. Biserica Ortodox pretinde s fie Biserica adevrat, nu Biserica perfect. Cteva situatii concrete merit ns toat atentia. Problemele cu care ne confruntm par s aibe dou cauze. Pe de o parte Biserica Ortodox se afl sub atacul continuu al culturii seculare pgne occidentale, care o nconjoar. Pe de alta, spre deosebire de Bisericile Ortodoxe vechi din diferite prti ale lumii - Palestina, Africa, Grecia, Ucraina sau Rusia, Biserica Ortodox din America de Nord (exceptie fcnd Alaska) este o Biseric n ntregime imigrant. Ctitorii ei nu sunt clugri sau misionari, ci oameni care au cutat un trai material mai bun.
184

Noi, Ortodocsii, suntem niste noi-veniti n America. n majoritatea locurilor suntem aici de mai putin 100 de ani. Faptul c Biserica Ortodox n SUA este format din emigranti proaspt ajunsi din diferite prti ale lumii, care (cu exceptia Sf. Herman din Alaska) nu au venit ca misionari n America, ci mai degrab pentru a cuta 'un trai bun', confirm situatia ciudat la care s-a ajuns: Biserica Ortodox n tara noastr se afl sub ndrumarea juridic a diferitelor Biserici Ortodoxe 'etnice' transportate pe meleagurile noastre. Aceast situatie este nereprezentativ pentru restul istoriei Ortodoxe. De exemplu, n Grecia sau Rusia, credinciosii nu se identific drept 'greci' sau 'rusi', ci pur si simplu ca membri ai Bisericii, la fel cum locuitorii din Italia nu se consider Romano-Catolici italieni, ci pur si simplu 'catolici'.

Biserica imigrant n SUA, datorit originii imigrante a Bisericii nemisionare si ne-evanghelizatoare, diverse jurisdictii, limbi si culturi separ involuntar pe crestinii Ortodocsi unii de altii. Si aceasta n ciuda faptului c diverse comunitti Ortodoxe sunt n comuniune una cu alta si au aceeasi liturghie si doctrin. Cel putin n teorie se recunosc ntre ele partenere n misiunea lor istoric Ortodox. Desi au fost luate msuri (de ctre episcopii Ortodocsi ai diferitelor jurisdictii nationale) pentru unitate si, n cele din urm, pentru nfiintarea unui corp Ortodox american, continu pn astzi s existe regretabile diviziuni ntre Ortodocsii americani. Aceste diviziuni tind s ne transforme n adversari si o astfel de competitie a contribuit la ceea ce s-ar putea numi 'protestantizarea' Ortodoxiei n America. Si astfel, auzim cum diversi Ortodocsi vorbesc despre apartenenta lor la Biserica 'greceasc' sau 'ruseasc', n loc s se recunoasc membri ai Bisericii Ortodoxe. Protestantizarea Ortodoxiei, desi nu att de avansat ca aproape integrala protestantizare a Bisericii Romano-Catolice din America, a generat diverse forme de gandire si comportament ne-Ortodoxe. Prin urmare, multe consilii parohiale formate din acei enoriasi nsrcinati cu conducerea parohiilor Ortodoxe locale, par s functioneze aproape autonom ca si cum ar fi congregationalisti Protestanti, nu adevrati Ortodocsi. O astfel de 'Ortodoxie' congregationalist a degenerat ntr-att c n unele biserici locale credinciosii Ortodocsi nu mai dau socoteal si nici nu mai sunt parte efectiv din Biserica Ortodox din vechime. Uneori apar dispute ntre consiliile parohiale si preoti, total nerespectuoase si necuviincioase fat de rolul preotului ca nlocuitor de episcop si n cele din urm de Hristos - asa cum, potrivit Sfintei Traditii, este rnduiala preoteasc si episcopal. Multi preoti salarizati insuficient si extenuati n o seam de parohii Ortodoxe sunt tratati drept sclavi, fr respectul cuvenit unui preot, orict de pctos ar fi el. Ca urmare a microbului individualist al Protestantismului si democratiei, preotul a ajuns s se ploconeasc adesea n fata consiliului parohial pentru orice initiativ, de parc biserica ar fi proprietatea acestuia.

185

Cluburi etnice O alt problem specific situatiei de la noi din America este c unele Biserici Ortodoxe par s fie mai mult un fel de cluburi sociale, dect reprezentantele misionare, evanghelice ale Bisericii universale din vechime. Biserica Ortodox universal s-a fcut cunoscut prin expansiune, nu prin retragere n sine. A evanghelizat regiuni ntinse de pe glob: toate natiile slave, ntregul Orient Mijlociu, Alaska, portiuni ntinse din Africa, Europa si Asia, inclusiv cea mai mare portiune de pmnt din lume: Rusia. Si totusi, n unele congregatii de astzi, obsesia pstrrii limbilor materne, a obiceiurilor si srbtorilor nationale este adesea mai important dect primirea strinilor, dect cutarea de noi convertiti si, ceea ce conteaz cu adevrat, dect propovduirea doctrinelor de baz ale teologiei Ortodoxe, ale slujirii, ale Spovedaniei, ale vietii ascetice si morale. Ca s nu mai amintesc c unii 'Ortodocsi' n America i trateaz cu vdit ostilitate pe convertiti. n August 1992 am primit o scrisoare de la un relativ proaspt convertit la Ortodoxie. Scrisoarea vorbeste de la sine. Am ales, desigur, s pstrez anonimatul acelei scrisori: "Drag D-le Schaffer, Asa cum am artat ntr-o scrisoare precedent, am trecut prin multe nevointe de cnd am devenit Ortodox cu un an n urm. Pe de o parte, n timp ce Biserica Ortodox ofer slujirea adevrat, continuitatea istoric, sacramentele, succesiunea apostolic, ea arat n acelasi timp rceal, rezerve, nominalism, lips de evanghelizare si de spirit misionar si este victima influentelor etnice. Desi preotul meu mi-a acordat un ajutor enorm, doar un singur cuplu (din 350) de enoriasi s-a artat binevoitor fat de mine cnd m-am alturat bisericii. De cele mai multe ori m rog singur si nc nu m-am integrat acestui mod de rugciune de mas. l gsesc att de diferit fat de biserica evanghelic de unde vin si unde nu puteai s intri sau s iesi din biseric fr s fii luat de brat de o multime de oameni, fr s primesti tot felul de brosuri de informatii si fr s fii invitat s rmi la o cafea dup aceea. Pe lng aceasta nu pare s se fac nici un efort pentru a ajunge la membrii comunittii. Nici nu se poate vorbi, de fapt, de evanghelizare. Stiti, ntr-un fel m simt foarte frustrat pentru c am ales Ortodoxia si totusi, n ciuda tuturor neregulilor si lipsurilor, stiu c am descoperit slujirea adevrat. Acum c am vzut, gustat si auzit adevrul, cum as mai putea oare s m mai ntorc la Protestantism, chiar dac mi e greu ca Ortodox?" n timp ce este de nteles c, din ratiuni istorice, limbile initiale - greaca modern, araba, slavona bisericeasc etc. sunt nc folosite, ntr-o msur sau alta, n diferite Biserici Ortodoxe din America mi pare c limba national este adesea folosit ca barier prin care 'strinii' sunt tinuti la distant. S-ar putea s nu fie ceva premeditat, dar aceasta totusi rmne o practic nefericit si ne-Ortodox. S ne gndim c Sfintii Chiril si Metodiu au inventat un ntreg alfabet (alfabetul chirilic) pentru a-i evangheliza pe slavi. Dac ar fi insistat ca slavii analfabeti s nvete greaca, Ortodoxia nu s-ar fi rspndit niciodat dincolo de Bizant si falsa pretentie Romano-Catolic potrivit creia Biserica Ortodox este 'ramura uscat' a Bisericii istorice s-ar fi dovedit adevrat. Datorit ncptnrii de a pstra limba trii lor de origine, multe Biserici Ortodoxe pierd legtura cu proprii lor enoriasi, iar generatia a doua si a treia sunt definitiv pierdute pentru Biseric. Acesti enoriasi ajung s stie mai multe despre srbtorile nationale si despre folclorul trii lor dect despre bazele vietii crestine.

Ramura uscat
186

n Biserica Ortodox contemporan o problem mult mai grav dect certurile pentru statul juridic sau limba folosit, este aceea c Biserica pare s contin multi mireni si chiar ctiva preoti care sunt departe de a fi entuziasti. mi pare c Biserica Ortodox Apusean este mai degrab plin de uscturi de ultim spet. Cu toate acestea, n mijlocul acestor uscturi (cunoscute de altfel sub numele de 'crestini nominali') exist si muguri care l urmeaz si l imit pe Hristos. Vestea cea bun este c, trind cu credint o viat sacramental, multi Ortodocsi de diferite etnii sunt cu adevrat entuziasti. Cu toate acestea, pentru noii sau potentialii convertiti obisnuiti cu felul de a fi entuziast (orict de fals sau de gresit directionat) din unele secte Protestante, unele comunitti Ortodoxe pot aprea niste locuri unde greci, ucrainieni, palestinieni, rusi sau altii, se adun ca s savureze mncarea lor traditional, s-si vorbeasc limba, s-si ncurajeze copiii s se socializeze (si s se cstoreasc cu cineva din interiorul clanului etnic) si unde entuziasmul vietii sacramentale crestine a fost cu totul uitat, sau, altfel spus, naivul proaspt convertit, n cutare de Muntele Athos, va gsi c Biserica Ortodox nu e altceva dect o variant etnic a unui club local. Ca mrturie a acestei tragedii spirituale st numrul extrem de redus de credinciosi Ortodocsi americani care se nevoiesc printr-o viat sacramental n Biseric. Multi 'Ortodocsi' nu se spovedesc cu regularitate preotului lor sau unui alt printe duhovnicesc si astfel se constat un progres duhovnicesc redus si o viat netrit sacramental n Biseric. Ruptura aceasta dramatic de Sfnta Traditie este ntristtoare si nechibzuit. n cultura noastr laic se cheltuiesc milioane de dolari numai pentru tratament psihiatric sau psihologic. Si totusi, noi cei care avem acces la o spovedanie autentic ce duce spre mntuire adesea nu ne folosim de acest dar dumnezeiesc! n unele Biserici Ortodoxe la sacramentul mprtsaniei rareori particip majoritatea enoriasilor. Unii 'Ortodocsi' sunt att de nominali nct s-au obisnuit s se mprtseasc doar o dat sau de dou ori pe an. Pe lng aceasta unii preoti par s fi acceptat statutul unei 'Biserici Ortodoxe' nominale, americanizate si protestanteizate. Datorit acestui lucru nu izbutesc s propovduiasc Spovedania, moralitatea crestin si viata ascetic sacramental ca s nu-si ofenseze cumva enoriasii secularizati. Atta vreme ct unele consilii parohiale locale au puterea s-i tin legati la mini pe preoti - s nceteze orice plat si s-i intimideze - este de nteles c multor preoti le lipseste curajul moral si ajung s prezideze deasupra cluburilor sociale grecesti, rusesti sau arabe n care 'preotia' lor a degenerat ntr-un fel de 'ethnomonarhie'. Se pare c si unii episcopi au fost redusi ntr-un mod asemntor la statutul de birocrati, gata s fac orice pentru a fi primiti n 'respectabila' societate american secularizat n loc de a fi printi duhovnicestiAceasta este o pierdere dureroas pentru Biseric.

Dou biserici Datorit nominalismului din Biserica Ortodox American se poate spune c exist de fapt dou Biserici Ortodoxe n America. Una este Biserica Ortodox istoric, cealalt un fel de club social si etnic. Precum grul si neghina, aceste dou biserici co-exist una lng alta, ntre peretii fiecrei congregatii. Nimeni nu are dreptul s judece credinta altuia. Totusi, anumite realitti practice ale comunittilor Ortodoxe contemporane i vor soca si chiar dezamgi pe noii veniti la Ortodoxie. Una dintre acestea este lipsa de implicare financiar a multor Ortodocsi n parohiile lor. Exist, de bun seam, cazuri izolate de generozitate atunci cnd numele donatorului apare pe cte o
187

icoan, cldire sau alt obiect ns majoritatea parohiilor sunt fr bani. Si aceasta nu pentru c enoriasii ar fi sraci sau nevoiasi, ci pentru c prea multi Ortodocsi au devenit nominali n credinta lor si s-au deprins cu obiceiuri necuviincioase n ceea ce priveste donatiile pentru Biseric. De exemplu, multi Ortodocsi greci care vin n America s-au obisnuit cu o Biseric de Stat. (n Grecia Biserica Ortodox este finantat de ctre guvern). De aceea asteapt ca altcineva s plteasc taxele bisericesti. Acest nrav a adus la situatia n care multe parohii ncerc mai degrab s vnd cte ceva ne-Ortodocsilor dect s se achite de cheltuielile care le revin. n loc s doneze cu regularitate Bisericii, unii enoriasi par s cread c festivalurile gastronomice si jocurile de tip Bingo sunt ci Ortodoxe de a colecta bani. Aceasta datorit unei cacialmale pe care Protestantii dup Evanghelie ar gsi-o revolttoare. Dac majoritatea Ortodocsilor ar dona doi-trei la sut din venitul lor (ca s nu pomenim de cuvenita zeciuial neonorat) toate taxele parohiale ar fi achitate. O dat cu criza cronic de fonduri vin alte probleme, cum ar fi lipsa de bani pentru educatia copiilor sau pentru o bibliotec a Bisericii. Asadar se plteste un pret dublu. Mai nti mrturia Bisericii este ca si inexistent, fiindc ne-Ortodocsii aud de Biseric doar atunci cnd aceasta adun fonduri pentru cte un eveniment. Apoi Biserica si cheltuieste energiile pe ridicarea secular de fonduri n detrimentul progresului duhovnicesc. Tinerii care cresc ntr-un astfel de mediu triesc cu impresia c noua masin a lui tticu sau noua slujb a lui mmica este cu mult mai important dect Biserica lui sau a ei. La urma urmei printii dau mai multi bani pe cheltuielile cauzate de masin dect pentru nevoile Bisericii si li se pare c s-au achitat de datoria bisericeasc atunci cnd, o dat pe an, se trezesc devreme s frig un miel la festivalul gastronomic. Ironia face ca aceiasi printi care nu-si pot permite biserica se vor lamenta mai trziu pentru deprtarea copiilor lor de credint si probabil c l vor condamna pe preot pentru asta. Pentru a ilustra gravitatea acestei probleme s amintim c un preot al unei comunitti Ortodoxe grecesti pe care am vizitat-o mi-a mrturisit c mai mult de o treime din bugetul anual a fost asigurat prin donatiile a sase din cele 126 familii. Toate cele sase familii erau convertiti la Ortodoxie care si achitau constiincios zeciuiala si nu erau nici pe departe dintre cei mai bogati enoriasi ai parohiei. De fapt erau printre cei mai sraci.

Cutarea adevrului Cu toate acestea, cel care caut adevrul nu se va lsa smintit de nici una din imperfectiunile reale din Biserica Ortodox American de azi. Spre deosebire de omul modern cruia i se pare c lumea i e datoare cu amabilitti, mplinire si favoruri n orice privint, cuttorul de adevr va scotoci dup diamantul de mare pret chiar si atunci cnd conditiile sunt vitrege. De fapt, potrivit Sfintilor Printi, persecutia chiar si atunci cnd vine din partea altor credinciosi este un prilej bun de a nvta smerenia. Cuttorul de adevr va gsi o comunitate Ortodox care l va primi cu bratele deschise. Dar dac noul convertit la Ortodoxie nu este att de bine primit pe ct ar trebui, adevratul cuttor l va urma pe Hristos chiar dac portarii nu sunt de nici un ajutor. Va fi recunosctor c are un loc unde s se mprtseasc cu sacramentele adevrate, unde s se roage, unde s participe la Liturghie, unde s mearg la Spovedanie si s-L urmeze pe Hristos, indiferent de imperfectiunile din comunitatea Ortodox n care se afl sau din oricare alta. Am avut norocul s gsesc o Biseric Ortodox local n care forta traditiei etnice grecesti s-a manifestat prin bun primire fat de strini si prin asigurarea unui mediu familial sntos. Pe mine m-au primit cu cldur si m-au adoptat de parc as fi fost un verisor de-al lor cu care s-au regsit
188

dup mult vreme. M-au primit clduros cu mult nainte ca n biseric s se fi aflat c am fost cineva n lumea Protestant. Din fericire astfel de locuri exist si nc n numr mare. Ctitorii nevoiasi din exil ai multor Biserici Ortodoxe le-au nzestrat cu o bogat traditie de cldur uman, de spirit comunitar si de familie care este, ntr-adevr, o comoar de mare pret n America individualist a vremurilor moderne. Noul convertit se cuvine s-si exprime ntotdeauna multumirea pentru faptul c a fost salvat de furtun si pentru perseverenta plin de entuziasm a strmosilor truditori care, prin sudoare si sacrificiu, au construit sutele de Biserici Ortodoxe din America. Aceast izbnd umbreste toate neajunsurile reale din Ortodoxia contemporan. Mai mult chiar, etnicitatea multor comunitti locale s-a dovedit a fi un fel de protectie desi involuntar mpotriva ravagiilor dezastruoase ale secularismului care au infectat lumea de azi. n climatul agresiv, Protestant si secular, ce a confruntat crestinii Ortodocsi greci, palestinieni si slavi care au emigrat n America, faptul c multe comunitti Ortodoxe au ncercat s se izoleze este de nteles. n acest sens bariera lingvistic este o binecuvntare deghizat. Tragedia este c izolndu-se, unii Ortodocsi au adoptat politica strutului n ceea ce priveste efectele secularismului asupra copiilor lor si asupra lor nsisi. n loc s reziste realittilor secularizante si pgne din cultura american, au ncercat s se adapteze lor. Aceasta a dus la aparitia unei a doua si a treia generatii de Ortodocsi insuficient educati (sau preveniti) n ceea ce priveste mcelul anticrestin cu care se confrunt n lume. Tristul adevr este c o ntreag generatie de Ortodocsi a fost si este pierdut deoarece printii lor, si poate chiar preotii, au dat o important mai mare succesului si faptului de a fi buni americani dect acelui de a fi buni crestini Ortodocsi. n aceast privint nu este chiar o coincident c un mare numr de politicieni puternici secularizati abortionisti au n spate un mediu etnic Ortodox. Dup cum nu este surprinztor avnd n vedere importanta acordat succesului n cultura american, de ctre multi imigranti Ortodocsi c unii episcopi si preoti si-au dat mna cu politicieni seculari, chiar anti-crestini.

Seductia Noi, crestinii Ortodocsi din America nu am fost mereu persecutati precum Ortodocsii din fosta Uniune Sovietic sau n Turcia. Am fost mai degrab sedusi de o combinatie de materialism secular, de pluralism Protestant, si de dorinta de a ne cptui n America. Am adoptat neghiob o viziune materialist-secular asupra lumii n timp ce pe dinafar am pstrat masca Ortodoxiei. Noi Ortodocsii am ajuns s ne considerm mult prea des o denominatie crestin ntre multe altele, un alt grup de interes special, n loc de a ne recunoaste drept mostenitorii Bisericii una, adevrat, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc, legat printr-o sfnt datorie s evanghelizeze cultura necrestin Protestant din jur. Noi, Ortodocsii, am fost sedusi de materialism, de societatea de consum si de secularismul veacului acesta. N-am izbutit s facem fat atacului secularo-Protestant. Copiii nostri Ortodocsi sunt nconjurati de numeroase provocri, de Protestanti fundamentalisti care le spun c nu sunt adevrati crestini pentru ca nu s-au nscut din nou si nu sunt mntuiti. Tinerii Ortodocsi sunt apoi asaltati de secularisti agresivi din scoli si universitti care i-au nvtat s conteste, s ia n derdere sau cel putin s minimalizeze nu doar credinta lor, ci toate ideile si idealurile religioase. Mai mult, tinerii Ortodocsi nu au fost educati s reziste decderii morale a acestui veac. Si ei fac avorturi, si ncep viata sexual nainte de cstorie si divorteaz. Prinsi ntre Protestanti care le spun tinerilor Ortodocsi c nu sunt crestini adevrati pentru c nu pot articula o mrturie ntreit a unei asa-zise experiente a nasterii din nou, si secularisti care au
189

atacat sacramentele traditionale crestine si idealurile transcendentale, tinerii nostri Ortodocsi, slab pregtiti, sunt folositi drept carne de tun n Sodoma noastr secular. Si apoi sunt sedusi de duhul acestui veac. Multi tineri Ortodocsi sunt pe bun dreptate dezorientati de semnalele derutante ce vin din partea unora din conducerea Bisericii. Acum li se spune s triasc o viat sfnt, sacramental, n ziua urmtoare se ntmpl s-si zreasc liderii Ortodocsi de partea politicienilor abortionisti. Li se spune c Biserica Ortodox este depozitarul autentic, unic al adevrului crestin, n ziua urmtoare si vd liderii Ortodocsi implicati ntr-un ecumenism al necredintei cu alti teologi crestini, unii care neag nasterea din Fecioar, natura divin a lui Hristos si nvtturile morale ale Scripturii. Dat fiind confuzia care murdreste mrturia Ortodox n America, este de nteles de ce multi Ortodocsi si-au pierdut credinta sau au redus-o la nivelul unei simple experiente culturale. nc si mai multi au fost redusi la statutul de nominali, cu credinta mpotmolit de cutarea unei fericiri materialiste si de grijile acestei lumi, cu singurul interes centrat pe dorinta de a nainta, de a mplini visul American, n loc de a strui n a-L imita pe Hristos. Din fericire, n ciuda problemelor pe care le avem, si spre deosebire de Romano Catolicismul modernizat de azi sau de toate denominatiile Protestante, Ortodoxia nu se las sustinut sau dobort de o generatie anume, de un lider, episcop, preot, patriarh, de implicarea cte unui grup etnic n cauza lui Hristos sau de lipsa acestei implicri. Cel mai grav lucru de care ea poate fi acuzat n momentul de fat este etnicitatea egocentric si uscciunea n unele prti, apoi pierderea de timp si compromiterea reputatiei sale cersind favoruri de la politicieni secularizati si de la asazisa miscare ecumenic.

Vacarmul ecumenic Nu toti liderii Ortodocsi au fost amgiti de miscarea ecumenic. Si totusi, pn si unul din cei mai de seam, precum rposatul Pr. Georges Florovski a nutrit mari sperante c ecumenismul va produce rezultate pe care nu le-a adus. n 1949, Pr. Florovski scria: Consider c participarea Ortodox la Miscarea Ecumenic ar trebui s aibe aceeasi important ca o actiune misionar. Biserica Ortodox este anume chemat s joace un rol n schimburile ecumenice de idei, tocmai pentru c este constient de rolul su de pzitor al credintei apostolice si al Traditiei n toat deplintatea ei si astfel este singura Biseric adevrat; pentru c stie c detine comoara harului dumnezeiesc prin continuitatea propovduirii sale si a succesiunii apostolice; n fine, pentru c n acest fel poate pretinde un loc special n crestinismul divizat. Ce sentiment nobil a nutrit Florovski, cruia i purtm o vie amintire. Si totusi, ce ntristtor s ne gndim c o astfel de minte ca a sa a putut fi att de orbit de buna sa credint nevinovat n ceea ce priveste natura adevrat a involutiei Protestante care a dus la dezintegrarea civilizatiei sale, la acceptarea avortului la cerere, la hirotonisirea femeilor, homosexualilor si lesbienelor - apostazia si erezia inerente din teologia Protestant liberal. Ironia face ca nsesi elementele Protestantismului, elementele liberale care aveau de a face cu ecumenismul sunt primele ce aveau s fie cele mai secularizate, si reprezint tot mai putini oameni pe msur ce numrul lor scade, ca urmare a zgomotosului scepticism Protestant. Ce ciudat c singurii Protestanti dup Evanghelie si Fundamentalisti cu care teologii Ortodocsi, precum George Florovski, au multe n comun cel putin n materie de teologie sunt chiar Protestantii care n principiu nu au avut nimic de a face cu esuata miscare ecumenic.
190

A venit vremea ca Ortodocsii, chiar si cei care si-au pus mari sperante n ecumenism, s recunoasc adevrul: din perspectiv Ortodox miscarea ecumenic este un esec. Este un fiasco absolut de felul celui din Liga Natiunilor, un alt produs al utopiei esuate a secolului XX. Ortodoxia nu a dospit ntreaga pine. Mai degrab invers. Apostazia Protestantismului liberal si acceptarea de ctre denominatiile Protestante a imoralittii si perversittii a crescut exponential n timpul erei ecumenice. Buna credint nevinovat a Ortodocsilor n miscarea ecumenic a fost abuzat. Rezultatul adevrat al implicrii Ortodoxe nu a fost acela de a da mrturie pentru adevr, ci de a da onoarea pe scandal si de a-i dezorienta pe credinciosi n ce priveste caracterul adevrat al Protestantismului apostatic relativist. Ironia face ca miile de Protestanti care s-au convertit la Ortodoxie, inclusiv numerosi pastori si preoti din diferite denominatii, nu au venit la Biserica Ortodox ca urmare a mrturiei Ortodoxe n ecumenism, ci dimpotriv. Valul de Protestanti proaspt convertiti au venit la Biseric nu datorit eforturilor ei politicoase de dialog, ci datorit mrturiei ei apostolice si patristice de veacuri, inclusiv aceleia care afirm c Biserica Ortodox este adevrata Biseric. Fosti Protestanti ca si mine nu au venit la Ortodoxie pentru dialog sau pentru c ni s-a spus c suntem cu totii o familie fericit de crestini, ci pentru a putea afla adevrul. Pr. Florovski (care desi s-a lsat amgit n ceea ce priveste ecumenismul, rmne unul din Ortodocsii cei mai de seam ai vremii noastre) scoate in evident aceasta: n biserica primar predica a fost teologic. Nici vorb de speculatii desarte. Noul Testament nsusi este o carte de teologieCeea ce ne lipseste ntr-o vreme ca cea n care trim acum este tocmai o teologie existential solid. De altfel att clerul ct si mirenii sunt flmnzi dup teologie. Si fiindc nici o teologie nu este predicat, se adopt niste ideologii bizare si care apoi sunt amestecate cu fragmente de credinte traditionale. Toate evangheliile rivale din zilele noastre ne seduc prin aceea c ofer un anumit tip de teologie, un sistem de pseudo-dogme. Ele sunt luate de bune de ctre cei care nu gsesc nici o teologie n crestinismul de tip modern.

O chemare ctre toti Ortodocsii Chemarea ctre cei din Biserica Ortodox, nscuti n Biseric, crescuti n ea, sau pur si simplu noi convertiti, este, mi se pare, una si aceeasi. n nici un caz nu urmreste inventarea unei Biserici Americane noi, mai bune si astfel transformarea ntr-o denominatie Protestant ce caut disperat s fie relevant. Nici nu urmreste aducerea la zi a credintei sau simplificarea ei, fcnd-o s par ct mai atractiv asa cum Romano-Catolicii din Apus au fcut, din nefericire, cnd si-au vulgarizat liturghiile, muzica si practicile religioase, nct au ajuns de nerecunoscut, strine de orice bun gust. Si cu sigurant nu doreste s nfiinteze comitete de tehnocrati laici asanumitele grupuri mixte de preoti si mireni - care s reorganizeze Biserica, s-o fac mai eficient sau, ceea ce e mai ru, s democratizeze si s feminizeze Biserica Ortodox si s-i aduc pe capii si apostolici n starea s dea socoteal mofturilor unor teologi activi n politic ori Ortodocsilor mireni ignoranti, nominali din America, dintre aceia care cunosc foarte putin traditia Ortodox. Mi se pare c ultimul lucru de care are nevoie Biserica Ortodox este o doz de eficient Protestantizat sau de tehnici manageriale de tip Wall Street care s-i distrug si mai mult
191

autoritatea apostolic. Biserica Ortodox nu este si nu trebuie s devin corect din punct de vedere politic si cu att mai putin nu trebuie s-si propun s fie o democratie. Menirea ei nu este de a fi eficient, sensibil la idea de diversitate sau la chestiunea feminist, ci s rmn de neclintit. Biserica Ortodox trebuie s reziste celor care rvnesc la putere politic, precum grupurile de interes social (feministele si altele) care fac mare vlv n zilele noastre ncercnd s cucereasc fiecare institutie si s o recreeze dup imaginea lor. Biserica Ortodox a fost, este si va fi guvernat de o ierarhie apostolic ale crei rotite macin foarte greu si n care schimbarea este anevoios de nfptuit. Rnduiala Bisericii nu este una omeneasc. n vocabularul duhovnicesc Ortodox nu ncape loc pentru inovatie, pentru schimbare de dragul schimbrii. Cred c adevrata chemare adresat crestinilor Ortodocsi si prin generalizare ntregii Bisericii, ncepe cu singura schimbare ce conteaz schimbarea anevoioas, lent a inimilor, a mintilor, a sufletelor, a practicilor noastre de zi cu zi. Adevrata chemare adresat Ortodocsilor care doresc s gseasc n Biserica Modern viat duhovniceasc autentic nu presupune reorganizarea Bisericii sau modernizarea ei, ci mai degrab o ntoarcere la nvtmintele patristice de baz ale nepretuitei noastre Sfinte Traditii sacramentale si la aprarea unei Ortodoxii adevrate, ascetic-monastice mpotriva impulsurilor pluraliste, politice, materialiste si secularizante din vremea noastr.

Revolutia silentioas mi pare c e nevoie de lucrarea-mpreun a tuturor crestinilor Ortodocsi pentru revitalizarea vietii noastre duhovnicestiAsa cum a spus si Pr. John Meyendorff, trebuie s lucrm pe baza unor proiecte pan-Ortodoxe, actionnd ca si cum unitatea Ortodox ar fi o realitate n America, chiar dac nu s-a realizat n mod oficial. Si ceea ce este mai important, aducerea la viat a uscturilor din Biseric, nu prin mijloace politice, ct prin rugciune si printr-o viat duhovniceasc entuziast n interiorul Bisericii, asa cum este ea trit de cei crora ntr-adevr le pas de credinta lor, de copiii lor, de Biserica lor si de aprarea traditiei noastre sacramentale unice. Cei care iubesc Ortodoxia si-i pzesc mostenirea se vor bucura de mila pe care Biserica le-o arat atunci cnd se duc regulat la Spovedanie, cnd se mprtsesc sptmn de sptmn, cnd l cinstesc pe preotul lor, cnd ajut si particip la viata monastic Ortodox, cnd respect ct pot de bine calendarul Bisericii n ceea ce priveste rugciunea si postul, cnd doneaz cu generozitate parohiei locale si mnstirii locale, cnd afl un printe duhovnicesc (nu neaprat acelasi preot pe care l au n parohie) si i dau socoteal. Mai presus de toate, cei care iubesc Ortodoxia nici nu se vor lsa sedusi de rul materialist care ne nconjoar si nici nu vor pretinde o Biseric perfect. Noi, cei care iubim Ortodoxia, vom nvta si ne vom supune preotilor nostri pctosi. Ne vom pzi de cultura secular agresiv din jurul nostru, mpotriva efectelor ei schismatice Protestantizate si mpotriva npastei seculariste care ajunge la noi deghizat sub form de alegere, pluralism si democratizare. Vom respinge distrugerea valorilor absolute morale la care ni se cere s aderm n numele pragmatismului si corectitudinii politice, tolerantei diferentelor, sensibilittii si incluziunii. Chemarea adevrat adresat crestinilor Ortodocsi de azi este aceea la o revolutie pasnic. Este revolutia spiritului mpotriva dezastrului adus de relativismul vremurilor moderne ce face ca toate lucrurile s fie instabile, inumane si imposibile. Este o revolutie n care, pas cu pas, convertit dup
192

convertit, greselile Bisericii Romano-Catolice corupte si ale Reformei reactionare pe care a generat-o inevitabil, sunt ndreptate cu dragoste, dar si fermitate. Protestantii si Romano-Catolicii trebuie invitati s vin la adevrata, strvechea Biseric: Biserica Ortodox. Altarele noastre sunt neptate, liturghiile pure, iar Duhul slsluieste n templele noastre. Nu am schimbat nimic. Trebuie s mprtsim aceast ap vie cu lumea nsetat din jur. Noi crestinii Ortodocsi trebuie s avem curajul s stm pe picioarele noastre si s nu mai fim cei care fac Biserica Ortodox s par invizibil, secretul cel mai bine pzit n America.

Imperativul monastic mi pare c unul din lucrurile cele mai necesare Ortodoxiei din America este o miscare monastic legitim si indigen. Avem nevoie de exemple pe care s le urmm si avem nevoie de rugciune. Dac Ortodoxia este mrturisitoare de adevr, atunci are nevoie de centre de viat crestin, de nvttur si inspiratie care s-o ntretin. Monahismul a fost dintotdeauna puterea nevzut a Bisericii, iar vremurile noastre desacralizate recheam chiar acele lucruri pe care doar o viat monahal stie s le ofere rugciune, ascez, disciplin, liturghie, slujire, sfintenie spitale pentru sufletele noastre bolnave. Asa cum scrie Grigorie, staretul mnstirii din Osiu, Prioritatea pe care monahismul o d slujirii lui Dumnezeu este atragerea atentiei, att n cadrul Bisericii, ct si n ntreaga lume, c dac Sfnta Liturghie si slujirea prin rugciune nu vor redeveni centrele vietii noastre, lumea nu se va uni si transfigura. Va fi neputincioas n a-si depsi dezbinrile, lipsa de echilibru, goliciunea si pieirean ciuda planurilor si sistemelor umaniste trufase care ncerc s o mbuntteasc. nc o dat monahismul ne reaminteste c Sfnta Liturghie si slujirea prin rugciune nu sunt un lucru oarecare n vietile noastre, ci nsusi centrul ei, sursa primenirii ei si ntreaga ei mplinire. n ziua de azi, Biserica Ortodox se confrunt n America cu cea mai dur ncercare. Avem nevoie de o cluzire duhovniceasc real pe care numai monahii de o viat ne-o pot da. Avem nevoie de tot ce are mai bun Biserica s ofere, si aceasta e monahismul. Singurul rspuns adevrat la provocarea secular st nu n vorbe, ci n fapte. Viata monahal este darul unic pe care Ortodoxia are s-l ofere lumii pentru c nvat prin fapt, nu prin vorb.

Concluzie Comunistii si-au manifestat respectul fat de Biserica Ortodox prin a pune la zid si mpusca pe unii din credinciosii ei mai zelosi. Orict de nedorit poate s par un astfel de compliment, el atrage atentia lumii asupra faptului c o anume credint religioas conteaz suficient pentru a ucide si ntemnita. n America, n cultura noastr pluralist n care toat religia a fost redus la nivelul unui scandal interdenominational sau al unei religiozitti interiorizate, o form de executie cu mult mai perfid se petrece zi de zi mpotriva credinciosilor Ortodocsi. Religia a ajuns s nu mai nsemne nimic. Mesajul intelectualittii americane este nu att nu te vom mpusca pentru credinta
193

ta, ci mai degrab credinta ta nu conteaz. Nu exist adevr. Totul se reduce la nivelul de opinie personal. Poti s-I slujesti lui Hristos sau lui Buddha, sau s nu slujesti nimnui, atta timp ct slujesti Cezarului!' Cred c scularismul pluralist, prin efectele sale nc nedeslusite, este o otrav mai periculoas dect persecutia direct. n tara noastr Biserica Ortodox nu este att de mult persecutat ct este de sedus de egoistul vis american. Crestinii Ortodocsii trebuie s apere cu curaj problemele de ordin religios, sacramental, moral si etnic. Noi, asemenea martirilor Bisericii, trebuie s vrem s fim credinciosi mostenirii noastre bogate. Noi, dintre toti oamenii, trebuie s aprm sacrul. Asta nu nseamn c exist o platform politic Ortodox, sau c Biserica Ortodox trebuie s lanseze inovative programe social-politice pentru a vindeca ravagiile lsate de pcat n societate. Departe de aceasta! mi pare c n cultura noastr Biserica Ortodox trebuie s fie credincioas fat de sine, fat de dragostea pentru care au murit martirii ei, credincioas fat de Hristos, asa cum au fost strmosii nostri care au rezistat persecutiilor turcesti si martiriului comunist. n timp ce totul e schimbtor n cultura noastr, Biserica Ortodox trebuie s aibe curajul s fie neschimbtoare. Departe de a se moderniza si de a se face mai relevant, Biserica trebuie s aibe curajul s apere binele si, n ochii lumii, s fie irelevant. Iar dac e nevoie, cred c Biserica ar trebui s fie neclintit precum Sf. Ioan Boteztorul n aprarea celor vesnice, ea fiind cea care aminteste lumii de diferenta dintre bine si ru. Aceasta poate s duc la persecutia activ a credinciosilor Ortodocsi de ctre statul nostru expansionist, agresiv secularizant. Frdelegea american, sprijinit de stat de exemplu provocarea Bisericii de ctre miscrile feministe si homosexuale se ciocneste cu Biserica. De la sistemul de nvtmnt pn la politica social fat de avorturi, trecnd prin testele prenatale fcute pe prunci imperfecti, educatia sexual, drepturile homosexualilor si ale feministelor, Biserica este n continuare provocat. Asa cum prbusirea URSS a artat c secularismul de tip comunist nu poate birui la nesfrsit, la fel si n America, ndjduiesc s se isprveasc o dat cu frdelegea. Si aceasta pentru c secularismul trebuie s se prbuseasc totdeauna fiindc viziunea sa nu prezint realitatea asa cum este ea. i goleste pe oameni de orice fel de spiritualitate. Si asa se ntmpl deja, cci multi Protestanti, Romano- Catolici modernizati si chiar si unii secularisti vor fi n curnd provocati s reconsidere adevrurile duhovnicesti pentru care au luptat strmosii lor, adevruri mai presus de orice negociere, de orice dezbatere, de orice vot sau orice discutie cu caracter general sau democratic. Dac vine vremea aceea, Biserica Ortodox trebuie s fie gata s renasc din cenusa secularist, asa cum a dovedit c poate s-o fac att de remarcabil n fosta URSS, asa cum a fcut-o atunci cnd jugul turcesc din Grecia a fost nlturat. n timp ce lumea secular st s se prbuseasc si caut speranta n alt parte, Biserica Ortodox trebuie s se disting nu printr-un caracter modern, prin ecumenism sau corectitudine din punct de vedere politic', ci prin statornicie, puritate si duhovnicie. Biserica Ortodox este aceea care s-a tinut neschimbat cnd totul n jur s-a prbusit, s-a schimbat sau a fost dat la o parte. Biserica Ortodox trebuie s fie singurul lucru adevrat, comoara nepretuit si nepngrit. Trebuie s-si apere cu credint chemarea sacramental si evanghelic. Pentru a mplini aceasta ns trebuie s fim gata s pltim orice pret, chiar s fim batjocoriti, persecutati, dati la o parte, pentru c noi aprm dragostea, frumusetea si mila ntr-un veac hd si fr iubire. Noi, crestinii Ortodocsi trebuie s-i aprm pe copiii nostri de influentele secularizante ale vremii noastre ncercnd s devenim exemple vii de evlavie Ortodox si de smerenie. Noi, Ortodocsii puteam s pstrm mostenirea unic pe care o avem mergnd regulat la Spovedanie si ntelegnd c, dac atitudinile congregationaliste ale consiliilor parohiale arogante, politizate si secularizate pot functiona ntr-o Biseric Protestant, aceasta nu este si calea Ortodoxiei! Credinciosii Ortodocsi trebuie s se nevoiasc s fie credinciosi crezului lor, s nu pregetm nici o clip s ne cheltuim banii si timpul pentru a sprijini, ct putem, rspndirea monahismului n America. Avem nevoie neaprat de torte de lumin n acest ev ntunecat. Trebuie s educm copiii mai ales prin
194

exemplul nostru sacramental de dragoste, de credint, s reziste mcelului secular-Protestant si noului ev de ntuneric ce mi pare c ne-a cucerit. Acei secularisti derutati, acei Protestanti, Romano-Catolici si altii care caut ceva transcendent, sacru si peren ntr-o lume confuz si desacralizat trebuie invitati la Biseric de veacuri - una, sfnt, soborniceasc si apostoleasc. 'Unitatea ecumenic' adevrat si de durat se va produce cnd toti crestinii se ntorc acas. mi pare c 'programul' Bisericii Ortodoxe este acela de a fi Ortodox! Dac acesta este mplinit, restul vine de la sine. mi pare c adevrata unitate a Bisericii Ortodoxe Americane poate fi gsit doar n unitatea unei cauze evanghelice comune, nu n scheme grandioase sau n semnri de documente. Adevrata unitate va veni din legtura comun ce-i uneste pe oameni atunci cnd acestia mprtsesc o sarcin important: aceea de a face din biserica noastr imigrant o biseric misionar, sarcina de a evangheliza America, pentru prima oar n istoria ei, cu crestinismul Ortodox autentic.

195