TEIRTlJLLIAN

·SAB,IA LUI CH,RISTOS '

SUGESTU PENTRU 0 METODlcA A MISIUNII

.J .. '

CRE~TfNE MODERNE

lOAN G. COMAN

RESUME FRANCAIS EN APPENDICE

,

BUCURE$TIIMPRIM<ERIILE "INDEPENDElNTk" STR. R. POINCARE, 17

1939

I • • ... .~

'.:/.::' TERTULLIAN'" ,::,:,~

. ... .. ..

\ .. \

,J·"':~'SABIA LUI CHRISTO:S~·

lOAN 6. COMAN

, .

t .' t •

" . •

CRE$TINE MODERNE

•

SUGESTII PENTRU 0 METOD1CA A MISIUNII • •

'.

. ..'.

.. .

. .

(

•

. '

, I

. .

. .

. .

RESUME FRANCAIS EN APPENDICE

. .

" ..

~ I

f·.. ,

~ ...

" I

' .

. .

•

I.

I

242745 B.C,U.·IASI

BUC~T1 IMPRlMERIILE "INDEPENDENT A" STR. R. POINCARE, 17

1939

•

IERTULLlAI, SIBil LUI CHRISTOS

Suglltll pentru D metodlcl a mislunll creltin. modern. t)

"Uocati sumus ad militiam Dei uiui" = Tertull., Ad msrtyres. 3 (Migne, P. L., I, col. 697).

"Pulchrior est miles in pugna pila transmissus, quam in fuga saluus" = Tertull., De juga. in persecurione, 10 (Migne P. L., II, 001. 134 A).

fNTRODUCERE

Crestinismul modem are enorm da lucru. Obligatiile sale sunt nenumdrerte ~i coplesitocre, mai ales in cceste momente de febra a.cutCi a neferieitului nostru continent. Misionarli creatini nu s'au suit totdeauna pe scmtiere, iar cdnd au fCicut-o. vizita lor a fost mai mult protocolarCi. Rareori flamura cre~ina falfd:e deasupra: uainelor spirltului modem. Marile creatH ala evului nostru, de~i cateodatCi inspira.te din idei sau viziunl crestlne, nu ;respirCi!ili nu tintesc idealuri creatine. Unele sunt chiar dgresiv cmticrestine, Cauza de cCipetenie a «rcastei stCiri de lucruri se anCi in carocterul deficitar al misiona.rismului crestin modern printre a-derentii europeni ai lui Christos. Nu am Intentkr sa·

. ·tree aci in levista lacunele panopliei misionare.

1) Extras din Revista "Misiunea Crestina", Anull, Nr, 3,4,5. 'Textul a suferit usoare -modiflcar! de termeni :;;1 completari -de tndicatiuni bibliografice.

4

I. Coman

Au facut-o ~i 0 fac speciclisti al cdror domeniu. nu am de gand 50-1 incale. Cred insa co nu e faro. interes so schitez in cateva trdsdturi un portret de misionar din primele veacuri ale erei noastre,. cdnd propa.ganda Evangheliei Mantuitorului pe intlnsul Imperiului Roman intalnea oameni !ili stdri, in mare masura csemdndtoore celor de azi. ~§-=

lt~mul primar a cucerit !ill a absorbit Iumecr veche In tai grati~armeculuideos-ebitciC i~ii ~~nghelice ; _!aptul se datore~te-fnsa. nu numai putin ~i misionarilor. Mai precis, carac-

terului crcestor misionari.

Din gale ria vechilor misionari crestini, cari stau cu cinste alaturi de nemuritorul Pavel, se desprlnde unul de a impresionanta originalitate si actuaIltcte, Acesta este Quintus Septimius Florens Ter-· tullianus.

Putine spirite au jucat in istoria culturii un IOL a~a de covdrsitor, Putini sunt acei cdrorrr mislonccrismul crestin antic Ie datoreaza a~a de mult ca lui. Tertullian. El este cel dintdi pionier al ofensivei creatine impotriva paganismului latin ~i al Stntu., lui Roman. Spdrturile facute de el in cetatea culturii romane au fast cscr de profunda isi irepdrnbile, incat ele n'uu putut fi astupate ulterior de 12imeni ~i au facut poaibild ndvcrln suvoiului crestin. care a cucerit totul ineetul cu incetul. Literatura !iii stiintu crestind ulterioord se sprijinc in mare masura pe opera lui Tertullian. Christ as e adan.c !iii pentru totdeauno impld:ntat in inima Imperiului Roman de mintea dicrmcntind sl suiletul de foc ale lui Tertullian. Care sunt seeretele acestui succes fulgerator? Care sunt elementele acestui spirit singular, din care Paracletul a facut 0 sabie a9a d& victoriccrsc ?

,

I

• •

..

" .

Un vulcan de credinta

5

Capitolul 1

Un vulcan de credinta

E un loc comun ClJ: .nimeni nu isbuteste mmic :fara credintd : ca lucrul cal mai elementar, mlaiunecr cea mai simpld, raman inoperante fara Uacara sustindtocrre a credintii. Dar e crsdintd :;;1 credin .. ,tao Crestinismul primar nu era numai un fenomen -omenesc. pentru a se multumi, in propagarea lui, .eu mijloaee sau expediente proprii intreprinderilor umcme. EI era opera de rndntuire pentru toti fiii :pamantului, prin teofania Fiului lui Dumnezeu, tntrupct in chip de om. Crestinismul era, deci, of en:siva Supranaturalului asupro fiIii sufednde de microbii lui Satan. Taria luerdrh lui in lume, 9ia :succesului final trebuia sa vina tot din Supranatu.ral. Aceasta tarie eta si este elanul credintei. Credinla nu e numai un act de aderenta spiritual6:, eo ·e 0 daruire integrdl6: 9i entuzioetd pentru 0 idee :mare, pentru 0 convingere sfanta, pentru 0 per.socnc scumpd, Aceasta e credintc nenumara1ilor .murtirt pentru Mantuitorul Christos. Aceasta e credintc lui Tertullian.

. 0 crsdintd urid~a cat toti munti! globului. Nu exista pagina in tratatele sale din care sa nu se inolle, asemenea unui ura.gan, credlntcr, Chiar in demonstrcrtiile silogisUce cele mai uscate, chiar in lronizcrreu cea mcd usturdtocrre a ereticHor sau 0 filoso fil or, Uacara credintai lui Tertullian arde cc lava unui vulcan,

Aceasta cradintd nu exclude colaborarea ra[iunl]. Dimpotrivd. Dar pentru distrmtcr pe care ele o pexrcurg paralel, credintct nu e de rigoare dec at rareorL Numai de exeolo inainte 'de unde instrumentele rcttunii nu mai pot lucre, incepe propriu

6

I. Coman

zts o.pera credintei. Aceasta credinto ridicdndu-se la principii, realitati tjii regiuni inaecesibile rctiunii, aceasta din urmd se poate indoi, cdteodntd e chiar tnclinntd sa persifleze. Pentru Tertullian, natura si sensul profund al credintei stau tocmai in aceasta Ireductlbild opoaitie tata de rctiune. Ce putea scandaliza moi mult rrrtionulismul filosofiei antice ca cctuf fundamental 01 economiei mdntui.,

Iii creatine, adica intruparea ~i moartea Logosului lui Dumnezeu? Dar exact aceasta aparenta absurditate, ccecrstd depdsire a intelegerii umane, aceasta cmcorcre in Supranatural sunt suportul credintet. "Sunt plane et alia tom stulta, quae per; tinent ad eontumelias et passiones Dei; aut prudenHam dicant Deum .crucifixum. Aufer hoe quoque, Marcion, imo hoc potius. Quid enim indignius Deo ? quid magis erubescendum, nasei an mort? Camem gestare an crucem ? circumcidi an suffigi? educari an sepeUri? in pra.es.epe deponi an in monumento reeondi? Sapientior eris, si nec ista credidens. Sed non eris sapiens, nisi stultus screculo fueris, Dei stuIta eredendo = Sunt, desigur, si alte lucruri tot pe atat de absurde in legatura cu ultragiile si suferintela lui Dumnezeu; aceste lucruri absurde merg pana crcolo ineat socotesc drept un act de intelepoiune rastignirea lui Dumnezeu. Suprima, Marcion, ?i lucrul acesta, mai cles pe acesta 1 Ce e mai nevrednic de Dumnezeu ca rdslignirea? Ce trebue sa fie mai rusinos pentru Durimezeu : faptul ncrsterii sau 01 mortii ?, purtarea: tiupului sau a crucH?, taierea imprejur sau rastignirea?, educzrticr sau ingroparea?, depunerea in iesle scru punerea in mormdnt? Vei fi mai intelept de nu vei crede aceste Iucruri. Dar nu vei fi (eu adevarat) intelept, daca nu vei fi nebun pentru

Un vulcan de credinta

7

lume, crazdnd absurditatile lui Dumnezeu". 1). Ncrsterea ~i moartea Mantuitorului au fost renle toemai pentrucd pareau absurde ~i cu neputintd. ,,'S'a nascut Fiul lui Dumnezeu; faptul nu e de IUsine, pentrucd trebue sa fie de rusine : ~i a Dludt Fiul lui Dumnezeu; lucrul trebue neaparat crezut, tocmai pentrucd e absurd; ~i ingropat a inviat; evenimentul e isgur, pentrucd este imposibil" 2). Cradintcr lui Tertullian e un turn ce atinge tronui 'tcdnelor dumnezeirii 3).

Ratiunea e un preambul al Revelaliei ~i al SupranaturaIuIui 4). Den ea nu trebue sa provoace necredintu pentrucd nu se poate ridica pana In perceperea Infinitului, care se manifesta prin vehiculele sale alese. Unul din aceste vehicule prin care lucr~~za Supranoturcdul e taina botezului. Tertullian replica astfel eelor ce nu cred in puterec transformatoare a apei sHnte : "Quiti ergo? nonne mirandum et lauacro dUui mortem? atquin eo magis credendum, si, quia mirandum est, idcirco non

') Tertulian, De came Christi, 5 (Migne, P'. L. II, C'Ol.

B05 B). Textul acestet editni e deseori foarte nesigur.

2) Idem, Ibidem (Migne, P. L. II, col. 806 B) : "Natus est Dei Filius; non pudet quia pudendum est; et mortuus est Dei Filius; prorsus credible est, quia mepium est; et sepultus, resurrexit; certum est, quia impossibile".

3) Tertull:i.an op. cit., cap. 4 (Migne, P. L. II, col. 805 ~)

, ~. M' ··dmrt

irornzeaza tntelepciunea profana sr pe arcron, can a .

ca Jupiter s'a intrupart in taur sau in lebada, dar nu admit ca Fiul lui Dumnezeu, Christos, s'a intrupat in o~: "Et t~men apud Illarn (i. e. sapientiam saecularem) facilius oreditur Jupiter taurus factus aut cycnus, quam vene homo Christus, penes Marcionem".

4) otto Bardenhewer: Geschichte der attkiT'chtichen Literat1.llr; Freiburg im Breisgau (Herdersche Verlagshandlung), 1914, zweite Auf!., zweiter Band, p. 389.

8

I. Coman

creditur. quaEa enim decet esse opera diuinc, nisi super omnem admirationem ? nos quoque ipsi miramur, sed qulcr credimus, ceterum 'increduli1as miratur, non credit. miratur enim simplicia quasi uana, magnifica quai inpossibilla, et sit plane ut putas, sntis ad utrumque diulnc pronuntiatio praecucurrlt, stuHa mundi elegit· deus, ut confundat sapientiam eius, at praadifficiliapeneshominas iacHia penes deum. nam si deus et sapiens et potens, quod etiam pra.etereuntes eum non negant, manto in aduersariis sapientiae potentkreque id est in stultitia .et inpossibilitate materias operationis suae instituit ; quoniam uirtus omnis ex his causam accipit, a quibus prouocatur. = A~a dar, ce? Nu trebue, oare, sa ne mirdm ca moartea poate fi curatato: ~i prln apa botezului? Eu zic ca trebue sa credem cu atat mai mult luerul acesta, cu cat nu e crezut tocmai prin aceea cO: provence mirarea. Cum se cuvine sO: fie lucrnrea dumnezeiasca altfel decdt mai presus ca orice mirare? Desigur, ne mirdm si noi (crestinii), dar 0 facem pantrucd noi credem. Necredinta, insa, se mira, nu crede. Ea se mira de inconststen, ta lucrurilor simple, de Imposibtlttcrtecr Iucrurilor mdrete. Admitand ca e af?C'I cum crezi, hotCirirea divina a intrecut destul 9i nacredintc :;;i mirnrecr Dumnezeu a ales elementele absurde ale lumlli pentru a risipi tntelepciuneo ccestelri : cele ce sunt foarte grele la ocmeni ' sunt usocre Ia Dumnezeu .. Docc Dumnezeu este fili intelspt fili pufernic, lucru pe care nu-l tagCiduesc chiar acei cari-L trec cu vederea, cu drept cuvdnt El a afilezat materiile lucrdrii Sale in adversarii intelepciunii fili puterii, adicCi in nebunie si neputlntc. Aceastc; pentrucd orice vdr-

•

9

tute i!?i ia pIlClna din eltele de cure e provocetd" 5).

Credintcr e 0 putere ita pe care' Dum·ne-

zeu a pus-o in om pentru ! ·dicd la EI 8). Numai pdn ctedinta Supranatur se revarsa crsupnr noastra pentru a ne mdumnezei,

Cl'edinfa tIebue sa precedda ~i sa cenducd tofu1 in viata crestinflor, Mo,MleTe fili Iogica rathmif sa se topeasaa in tato: eredintei: "Fides in regula posita est: habes legem, et salutem de" obserua;.· tione legis; exereifaHa autem ill' cutiositdfe con .. sistit, habens glorlam solam de perinae studio. Cedat curiositas fidei; cedtat gloria saluti. Certe aut non obstrepant, cut quiescant. Aduersus re~-

lam nihil scire, omnia scire est" 7). .

"A nu lilti ni:m:ic i'mpoh'iv(I credin1e·i. inseamn;a a ~ti totul" 1 Crediin{a implica toata IitiiJ!l~a, dar DIll ,i vice-versa~ S,'GI putea; cUa slllte de pasagii. in dare eloeoteste credin!a' lara morge:mi a acestui urtaf misionar a} lui Christ. Bar senitor cJe~in la eaiJ~ gondilea sa se mistue a,a de d9SaVD:~it In iIacam cledfn\U 8).

5)1 'Ji'ertullian: De boptismo, 2 ,Col"J!l'1l1S S€:riprorum, Eeele-. siasticorum Latinorurn, vol, :XZ,. pars I, ed .. August Retffer", scheid et Georg Wissowa, Viena, 1890, p. 202).

6) Idem, De anima, 43 (Corp. Script. Ec"Ctes. Latin. vol. XX; pars 1, p. 372,~ "manum perrtgens ffd'er :racHiuS' adiuuandae". 7) Idem, De praescriptione haereticorum, 14 (.Migne, P. L.. n, col. 32 Al.

8) Martin Schanz: Geschichte der romischen Litterlltu~ hils zum Gesetzgreb'ung8.wer,!a !!les Kaisers Justintan, IJirirttier Ten" Dritte- neubearbeitete Alllflage· V0Dl Carl Hosius und Gustav Kruger (Handbuch der klttssischren Al:teTtu'mswi8sen~ scllJajj't, begs, Vt!ltt Iwam V'. Milller, iOrtg.eSl. von, R(;Jberl v. POhlmann, :m neuer BeaQ!b. herausggb~. von DF: W. Otto;. Acnter Band), Miinchen (C. H. Becks~he Wel'lagsb1ilchh;alldhmgr~ 1922, p .. 329.

1.:..- • I

10

I. Coman

o comoara de !?tiin~

11

Misionarii crestini actuali neglijeaza adesea prima 9i cea .mcd declstvd alma a panopliei lor. Un milion de vorbe rasuflate nu fac cat un graunte de cradintd adevarata. Tertullian ne inva1a apoi ca in privintcr credlntei nu exis!a paetizare. Eo este absoluta 9i trebue sa lupte integral. E clocotitoare, adanca' pana tn fundul oceanului, inalta pana 10 Dumnezeu, luminocrsd ca soarele, tare co ",tanca de granit 9i intaritoare ca parfumul florilor. Eo sustine realitatea irctionnlulut !?i a imposibilului == stuUum et inpossibile.

Contra gentes libri cunctam saeculi continent disciplinam" 10}. Uincentius de Lerini Ii ina11a un· a.d.evarat imn: "Apud Latinos nostrerum omnium fa~ cile princeps iudicandus est (Tertullianus). Quid enim hoc uiro doctius, quid in diuinis atque humanis rebus exercitatius? Nempe omnem philosophiam et cunctas philosophorum sectas, auctores adsertoresque sect arum omnesque eorum disciplinas, omnem historiarum ac studiorum uarietatem mira quadam mentis, capacitate complexus est. Ingenio uero nonne tam graui ac uehementi excelluit, ut nihil sibi paeoead expugnandum proposuerit, quod non out acumine inruperlt 'aut pondere eliserit? lam porro oratioois suae laudes quis exsequi ualeat: quae tanto nescio qua rationum necessitate conserta est, ut ad consensum sui, quos suadere non potuerit, impelIat, cui us, quat paene uerba, tot sententiae sunt, quat sensus, tot uictoriael Sciunt hoc Marciones, 'Apelles~ Praxeae, Hermogenes, ludaei, Gentiles, Gnostici ceterique, quorum ille blasphemias multis a:c magnis uoluminum suorum molibus uelut quibusdam fulminibus euertit" 13).

Aceasta crdmlrctls fara rezerve face din Tertullian Origen-ul occidentului. Exista, totusi, in opera sa anumite pasagii, care, desprinse din context, or putea prezenta pe Tertullian co un adversar ireductibil 01 stiinte] profane. La sfar!;'litulunei lungi paralele pe care marele misionar african 0 face intre virtutlle crestine ~i cele ale filosofilor pagani, sta urmdtccren concluzie .: "Quid sim'ile

Capitolul "

o cqmoara de ,mnta

. Mared is banda mistoncrd a lui Tertullian, in, deosebi in cereurile elitei societdtii romane, ie~ea inai ales din intinsa lui ~tiinta. Scriitorii latini crestini ulferiori sunt unanimi in a recunocrste lui Tertullian un spirit profund l?i Incdrcert de ~tiin1a, 0 adevarata arca de intelepciune.: Cyprian n citea ailnic si-l considera maestrul sau 9). Lactantius, desi-i criticd stilul, recunooste vasta sa praqdtire in tocte domeniile10). La fel Ambroziastul 11). Ierofiim scconte pe Tertull'ian drept a comoord cuprin; zand toata '!;'Itiinta vea.cului: '1Quid Tertulliano eruditius, quid acutius? Apologeticus eius et

~) Ieronim: De Uiris i!htstr., 53 (Migne P. L. XXIII, col. 698).

10) Lactantius : Diuinae Institutiones V, 1, 23 (Migne, P. "L.

VI, col. 551 A): "Septimius quoque Tertullianus ruit omni genere litterarum peritus".

it) Ambrozsastul : Comment. in I Ep. ad Onto 13,2 (Migne, P. L. XVII, col. 266 A) : "Nam et Tertullianus et Nouatianus non paruae scientiae fuerunt".

12) Ieronim, Ep. LXX, 5,1 (Migne P. L. XXII, col. 668).

13) Uincentius de Lerini, Commonitorium primum 18 (24), (Migne, P. L. L, rol. 664).

I. Coman

I'

.philosophus et Christiapus, Gra~ciae dtseipulus .(!tcaeli ? !qqlqe negoti~tol et uitae? uerborum et t~tolum operater ? rerum destructor et aedificator? qmicus et hdmicu.§l erroris? uerittrtis interpolato~et integrator et expressor, furoter eius et eU5- to.s 1" 14) Aiur~q, Tertullian condmnnd Athena eu to~te scohle ei de filosofie ~i deckrrd solemn ea eereetarea ~i ~tiin1al?unt inutile ecole unde domneste credintcr : "Q\lid ergo Athenis et Hierosoly.~is? quid Aeademiae et Eecleaicre ? Quid hcesre,1icis -et Chrlaticmis ? NO,str,a institutio de Porticu Salomonis est, q1,!i et ipse tnldid,~rat. Domin~ in ~i~j)~cltqte conUs Jls$.e qua.rend,um. Uiderint qui St9i<Jll,Ull at Plrrtenicum et dialectieum Christianismum protulerunt. Nob.is curioaitate opus non est post Christum [esum : nee inquisitione, post El.l,qIlgeUum. Cum crediraus, nihil desrdercrmus ultra

credere, Hoc enim prius eradimus, pan elj!ie quod ultra credere d~bfitt;Imus" 15). A<;:easta cdticQ; ceerba la adresapatrimon,h,llui spiritugl alenic nu trebue sallje indued iBerc;>areas.uprq etttudmeirecle a Afrioanului tata de culture pagana. Infierarea sa nu prtveste decdt un numdr re.strans de' deesebirt fundcmentcde clintre elementele rev~latiei creatine f;li acelec qle gandirii pro.fane ; deasemeni, uspectul genel'c;II preu omenesc al ac.estei g.andiri. Irenlo 10 cdresc teologilor crestini, cern elcborcu doc, tri,p.a eu ajutorul Stoicismului, al P1atonismului sau aI, Aristoteltsmului, il priveste fili pe el, care nu s'o putut abF~e - nici el - dela sympo.sionul spirttului. profan. Cat despre tintuirecr cercetdrilor

14) Tertullian, Applqgetkurn, 46, ed. 1. N. Dianu (Casa Scoalelor), Bucuresti, 1922.

15) Idem, De praeserip"tione haereticorttm, 7 (Migne. P.

L .. II, col. 23 A B, 24 A).

o comoara de ~tiinta

13

~tiintifice, Tertullian a: ddt prtn propriile sale praocupdri !iii opere, ced mcd categorica desminfite prtncrpiulut pe ccrre-I sustine cu aMta ealdura.

Polemicu set ddesec:t taidasa impotriva filosofi- . tor pledca d.in COflVl.figered ca crcestkr sunt adeVatd.fii pcrtroni di EHeziei: IIHaerefi~orum potriarchae philosophi" 16). Doctrincr sl eticcr ereticilor deTiva, tn cea mcri mare pcrrte, din sistemele filosofiee: .Jpsce denlque hcereses a phflosoph'kr su; borncmtur, lnde d~6nes at formers neseio quae et trtnitcs homlnis ctpud Uclentinurn: Plotonicus Iuerat. Inde Mcrcionis Deus melior de tranquillitate : a Stbicis uenerdt. ~a ut anima interire diccttur, db Eplcureis obseructur. Et ut cnmis restitutio neg-etur, de una omnium philosophorum scholc sumitur, Et ubi mcttsrid durn Deo cequctur, Zenoflis disciplitid: eef, Elt ubi aliquid de igned ded crlleqrrtur, Hercrclitus Interuenit. Ecdem mcrlerfrr dpud haeretieos atphllcsophos uolutotur, iidem retraetatus Impllccmtur. Unde malum et quare? et un de homo et quomodo? et, quod proxirne Ualenlinus proposuit, t,lpde Deus Z Scilicet de enthymesi et actrornute. MisEiruI11 Aristotelem 1 qui Illia dialectieam institui.t., crtilieem struendi at destruendi, uerslpellem in sen.tijntifls, C!OQ·c!taI1l in Glonje'GluI.is; durom in err ... gumentis, operariam contentionum molest ani: etlcm ~i:bi ipsi, dmnia retrcrctcntem. he quid omnino ttdatct'uerh" i 7).

AceastCi: procisd !iii subtild treeere In revista a

16) Tertuillian, Aduersus Hermoqenem, 8 (Oorp Script.

E'ccles. Latin. vol, xxxxvrr, pars III, ed, Aem. Kroymann, Viena. 1906, p. 135) ; De anima, 3 (Corp. Script. Eccl. Lat. vol, ~X, pars r, p. 302).

, 11) Idem, De p1'aescriptione haereticorum, 7 (Mig:ner P. L. II, col 22 AB, 23 At

14

1. Coman

isvoarelor sistemelor gnostiee ne arato: cat de familiarizat era misionarul nostru eu gemdirea greaeo: 9i cat de mull cunostecr e1 nunntele :;;i sinuozitdtile acestei gandiri eu intreaga ei evolutia ; putea fi, deci, in mdsurd sa taea asemenea splendida ehirurgie filosofilor 9i filosofiilor. Desi, cateodata, la unison eu ceilcrlti ctpoloqeti, afirma ca partea de crdevdr din un,e1e opere poetice sau sisteme fiIosoHee deriva din profetii Veehiului Testament pe care filosofi'i Lrru citit is), Tertullian nu se sfie:;;ie,a,desea, sa-:;;i mate simpatia iota de unii ganditori 19), in deosebi iata de Seneca 20).

Adevdrul este cO: Tertullicm era unul din eele mai invalate ~i vaste spirite ole lumii veehi. Inainte de eonvertire, el. studiase eu pasiune tot ciclul culturh veeh1i - encyclios paideusis - :;;i adancise considerabil anumite domenii, ca acela al Iilosofiei, cl dreptului, al istoriei :;;i a1 stiintalor naturale 21). Frecventase majoritatea poetilor mari

i8) 'I'ertullian, Apologeticum, 47 : "Quis poetarum, quis sophistarum, qui non omnino de prophet arum !Ionie potauer~.? Inde igitua- philosophi sitdm ingen:ii sui rigauerunt, ut quae

de nostris habent, ea propter nos comparent illis Unde

haec, OrO UDS, philosophis aut poetis tam consimilia? Non nIDi de nostris sacramentis,

19) Idem, De (lnima, 2 (Corp. Script. Ecc1. Lat. voL XX, pars I, p. 300) : "Plane non negabimus aliquando philosophos iuxta nostra sensisse".

20) Idem, Ibidem, 20 (Corp. Script. Ecc1. Lat. vol, XX, pars I, p. 332): "Sicut et Seneca saepe noster".

'1) Dr: Ernst Noeldechen: TertuIHan, Gotha (F. A. Perthes), 1890, pp. 16-20, 476; Nikolaus Geiselhart: Beitraege zur politischen und KuUurgeschichte aus TertuHian (mit einer E~nleitung ueber Tertullian) . - Beilage zum Jahresbericht 1909/10 Gymnasium Ravensburg, Ravensburg 1912, p. 3.

CJ comoa7a de ;;tiinl;a

15

.~ ~

.

.

c

graci :;;1 1atini 2'). F6:cus~ studii speciale de medicind 23) st socotect, in general, cd: cercetarea naturii este nacascrrd pentru in1elegerea 9i acceptcrrea pianurile divine 24). Citind 9i scriind la perfecjie latina ai greaca 25), a putut face imense leetuIi. Toate mintile mari 9i to ate aperile de valoare, anterioare :;;1 coutemporane, 19i dau intdlnire in scrierile lui Tertullian 26).. Nu e problema cat de mica pe care sa n'o desbrrtd in lumina. tuturor ipotezelor emise :;;1 solutiilor propuse de cei vechi. Fieca harluef?te paganismul, fie ccr se luptd eu sectele, fie co elaboreaza doctrine crestind, Tertullian opereazo: pretutindeni cu intreg arsenalul culturii antice.

Tertullian nu e numrri 0 comocrc de :;;tiin1a profana :;;i nu se mdrqinasta sa reeenzeze pare rile cdtorcr, E un desavar:;;it cunoscdtor al Sf. Sorlpturi

22) Tertul1ian, Apologeticum, 14; Ad Nationes I, 10, (Corp. Script. EccL Lat. vol. XX, pars I, p. 79); Albert Hauck, TertuHian's Leben und Schriften, Erlangen (A. Deichert), 1877, p. 3.

23) Tertullian, De anima, 2 (Corp. Script. Eccl. Lat. vol, XX, pars I, p, 302): "Sed et rnedicinam inspexi, sororem, ut aiunt, phflosophdae'',

24) Idem, De carnis resurrectione, 12 (Corp. Script. Eccl.

Lat. vol, XXXXVII, pars III, p. 41) : "Praenrisit (deus) tibi naturam magistram".

25} Pierre de Labriolle: Histoire de la litterature ~ati·np chretienne (Collection d'Etudes Anciennes), Paris (Les Belles Letbres), 1924, II-e edit., p. 82.

26) C. de Lisle Sb!ortt, D. D., L. L. D., D .. C. L., The influence of phHosophy on the. mind Of TertwHian, London (Elliot Stock), 1933, p. 9 sqq.; clupa A. d'Ales, TertuIIien heIUiniste (Revue des Etudes Grecques·, 1937, pp. 329~362), influentn culturii profane' asupra Afrt~canului s'ar fi exercitat mai mult in domeniul limbii.

o comoara de ~tiinta

r. Carhart'

-------------------

17

91 un mate creator. de fedlogie, uncle drata o complete): tndcpendentd de gandire ia1'a de tott ptsdecesoxii lui 21). El e eel difi.Jd:i Illerre ganditor;: crestfn. C"ate· iuCedtca Sd rezolve, Hlosotic. misterul S-f. Trelml ; el e "pionieru1 cmthropoloqiei ~i soterioloqief ortodoxe", protesorul lui Cyprian lilt precursorul lui Au.gustin in solutioncreo multor probleme grele de doqmcticd"). Tertttllian e "tatal christcloqfet ortcdoxs" 29); el ot.eta. aproape toote elementels unel teodlcei crestlne orhostrcrtd filosofic 30). El este ereaJorui psihologief, CO" disciplincr. cre9tir10:" 9tfintifiea, in hatatul celebru De anima:. dil! core Augustin s'cs iMpirdt a;;;d de mulf. E drept ca in a:eeO'sta privintd, teologul eartaginez, prea dependent de doctrina stoic a, inva1a corporeitcrted, (tdka mafetfaHtcrtad sufleftrlu! 91 a lui Dumnazeu, esccrlo:dftnd ortodoxfa 31). Dar a face din necesitatea loqiccr de a pdstrcr substcmficilitcrten su-

fletulul ~i a divinitatii S2). Ortcum, numerocso pro.bleme care, seeole decrrmdul, au preoeupat marile spirite ale lum:i.i, gasesc la Tertullkm prima lor . .formulare 33).

. 0 nota absolut personcrla in teoiogia lui Terrtullianeste interpret area recrlistd; materialista a -elementelor funclamentale ale demonstmttel, to opozitie cu alegorlsmul teoiogiei orientale, in deosebi cu acela al lui Origeo 34).

Intinsa :jItiinta a lui Tertullian· e varsata mai <des in cunoseutele sale tratate antignostice, unde '"Valvataia inimii e unUa cu cscutisul mlntii, Intocmai co Ireneu, care combate pe gno'stici pentrucd indue lumea in eroare ~i pierzanie prin falsa lor .tiinta 8'), Tertullian nu crutd nimic pen1ru a rapuna inva1atura ereticd, deschizaod drum larg Bisericii ~i ortodo.xiei. EI este ontlqnesticul prin -excelenta 3S). Sag.alile sale merg in deosebi tmpo- 1rivcr lui Marciol!l ~i a lui Valentin ~1). Serviciile

27} C. de Lisle Shortt; Ibidem, p. 99. 28) Idem, Ibidem, p. 100.

211) 0' Bardenhewer, op. c"it., It, p. 385; A. Harnack Lehtbuch der iJogmengeschichte, Er'ster Band, rv -e Aun. T'ublngen (J. C. B. Mohr), 1909, p. 346 etc.

sri) E. F. Schulze: Elemerite eirief Theddicee bei TertulLinm, tt1 Zeitschttft till wissensclraftltche Theologie, hrsggb. von A. Hilgenfeld, dreiundvierzigster Ja&tgang (N. F. VIII), :E:tstes Heft, Leipzig 1900, tiP. a:H04.

31) . TetWIlian., De' anima, 5 (Corp. Script. EccI'. Lat., vol, XX, pars I, p. 305):' "lg,tfui' anunatri corpus ex corporalium passionum oommundone'": d. ~i cap. 6', 7 etc. :

Aciue1'sus, ptaxean, '7 (Corp. Sctipt. Ecc1. Lat., viDL XXXX\i1I, jjars In, p. 237}: "QUis' enim negablt detlm corpus esse, ehn deus spiri tits est? spiritus· enlm oorpw rui generis hI

s·ua effigie'(. .

32) Hans Eibl: Augmtin und die Patristik (Geschichte . der Phtlosophie in Einzeldarstellungen, Abt. III: Die chtiistliche .Phidosophie, Band 10/11), Munchen (V.erlag Ernst Reinhardt) 1923, p. 149; Etienne Gilson und Philotheus Bohner, Die Ge8chichte der chri.stHchen Philosophie von ihren. Anfan{jen bis NikoZaus' von Cues, Paderborn (F. Schoningh) 1937, pp. 151-153. .

33) .~ Schi3.0Z, C. Hosius, G. Kriiger, op, cit. p. 329.

3t) M. Schanz, C. Hosius, G. K. Kruger, op. cir., p. 329. 30) Ireneu ,: CombateTea eTeziHoT, Pr.efai.ii I (Migne, P. G.

VII, col. 437 Al.

36) O. Bardenhewer, op. cit., II, p. 386; H. Eibl, op .: cit., :p. 149, .159; C. de !;is.)e Shortt, op. cit., p. 103.

3;~ 'be~i Bardenhewer sl al~i inva~ati soootesc ca iriautentica scrlerea ; AdueTSUS omnes haeTeses, pe care 0 gasimprinire <scrierile lui Tertullian in toate editfile, 'ea poarta totusi urme profunde ale spirltului .;;i oondeiulu; Mr.icanului.

2

18

I. Coman

Miles Christi

19

aduse de el Bisericii sunt a~a de mari, incdt mel. nu indrdznim sa ne imcqindm ee s'ar fi inta~plat crestinismului de limb a latina fara el. Bogatia. stiinjei lui nu ponte fi mdsurotd - in lupta sa misioncrd antignostiea - decdt dupa intinderea, varietatea :;>i subtilitatea problemelor dasbdtute de numeroasele sisteme :;>i subsisteme gnostice, a. celror armatura venea din ideologiUe orientale, din gandirea greaea, din teologia ebraica :;>i din credintcr crestind 3~).

Comoara stiintei lui Tertulliem era in acelClf Hmp 0 comocrrd de iubire. Misiunea lui ar fi ramas sterild fara focul slant al dragostei printre 9i· pentru ccei . pe cnri el tinea 5a-i recolteze sau. 5a-i indrepteze pentru. Christcs. Iqnorontcr, ziee Tertullian, este isvorul urei 9i al distrugerii 39).

Misionarii moderni i:;>i pot da seama ea fara 0' pregatire l?tiintifica deasupra oricdrei critici, intreprinderea lor va Ii zadarnica, iar inima omortitd. Gnoza eretiea a vremurilor noastre e :;>i mai intinsa sl mai variata decdt cea din secolul lui Tertullicn,

Capitolul III

Miles Christi

Tertullian n'cr Ii fost "cel mai genial, cel mai oriqinal fili cel mai fecund" to) dintre autorii cres'Uni ai vremii sale, decdt ca misionrrr, ca Iuptdtor, .EI se socoteste. pe el :;>i pe crestini, drept soldoji 'af Dumnezeului eelui viu: "Uocati sumus ad mili~ 1iam dei uiui" H). Christos este generalisimul .cO:.ruic trebue so:-i stea la dispozijie orice crestin inarmat ca bun soldat: "Bonum militem Christo imperatori suo praestat qui tam plene ab apostolo -cmnctus" 42). Crestlnul soldot trebue sa fie cu ctct mcd diseipUnat cu cat el es.te in armata unui a:;>a de mare comandant ;. "Non enim nos et milites sumus? eo quid em mcdoris diseiplinae, quanto tcntt imperatoris?" 43)

Notiunile de "soldat" :;>i de "armata a lui Dum.nezeu" nu sunt crecrtiuni ale lui Tertullian. Aceste notiuni cireulau in lumea crestinc inca din seeolul I Jili Ie gasim curente la Apostolul Pavel, 10 l'arin1ii Apostolici (Iqnrrtie, Polyeorp, Hermes), 10 Justin Martirul !?i Filosoful, la Clement Alexandrinul, la Oxigen si la numerosi autori posteriori lui

Se enumera ~i· se combat in aceasta scriere 30 de secte de· origina pagana: "taceo enim Iudaismi haerejieos", (Corp. Script. Eccl. Lat., vol. XXXXVII, pars III, 1906, p. 213).

38) Hans Lelsegang : Die Gnoms (Kroner Verlag), -Le't'plJig,. 1924, p. 5.

39) Tel'tullian, Apologeticum, 1; Ad NatiQnes 1, 1 (Corp.

Scrjpt. Eccl. Lat., vol, XX, pars I, pag. 59); "Testimonium ignorantiae uestrae, quae iniquitatem dum defendit, reuincit, in promptu est, quod omnes qui uobiscum retro ignorabant et uobiscum oderant, simul eis eonttgit scire, desinunt odisse qUJia desin.unt ignorare, imrrro £iunt et ipsi quod oderant et incipiurrt odisse quod fuerant",

~O) Adolf Ebert: Allgemeine Geschichte der Literatur des Mittela[ters im Abendlande bis zum Beginne des e~ften Jahrhunderts, Erster Band, zweite Auflage, Leipzig (Verlag von F. C. W. Vogel) 1889, p. 34.

41) Tertullian, Ad martyres, 3 (Migne, r. L, I, col. 697); De oratione, 19 (Corp. Script. Eccl. Lat., vol. XX, pars I, p. 192) : "Nam et nri1itia del sumus",

.~) Idem, De fuga in persecutione, 10 (Migne, P, L. II, col, 134 A).

4.3) Idem, De exhortatione castitatis, 12 (Migne, P. L. II, col, 976 A).

,20

1. Coman

Tertullian U). E1e erau intl'ebuin1ate :;;i de unele religH de misterii, ca Mitriacismul 45). Termenii "miles" f?i "militia" emu, desigur, familiari autorului nostru inca din copibarie, caci toted sou er:a ofiter roman 46):_

La Tertullicra, ideia d.e soldat 01 lui Chrlstos ia

o 5 emnif.icatie. de 0 amploare ~i de 0 adaneime nebanuite. Miles Christi este Iazboinicul indOirjU pentru cauza, cr9{iUna 9i pentru victorto cu orice pre! a comancia:ntului. Victoria spiritului luminii Qsupra ~ntunericului, caci la Tertullian Pp poate tf vorbc de 0 isbanda miUtara propriu zi:sa "). Aceasta victorie nu este insa cu puUn.ta dedit in u:rma' unai gIele, 'fi indelungate pre'gatbi din: timp depace: "Etiam in pace, labore et incommcdis bel-

•• ) Adolf Harnack: Militia Ch1bti;, - Die ehl',st:l-icliJ:e Religion und der Soldatenstand in den ersten drei Jahrhundaten, 'Ftibingen CJ. C. B. Mohr), 1'905, pp. 93"~!2l.

1.6), 1'ertu1l'i.an: IDe co~.na. miVitis. 15: "ErUbesclte oommHitoneSl eius, lam non ab ipso :h!d~cancli, sed ab aU(!}'tlo Mithrae milite: .. stat.moue cseditur Mithrae miles (Migne" P. L. II, cot. 122 A B) ; De praescriptiOine haereticorum, 4{) ::

"Mithlra signat HHc- in frontibus milites suos" (Migne, P. L_ n, {'oI'. 66 A).

46) A .. Harnack, Mvlitia Chri:mi, pl. 3,2.

17) Tertullian, desi spune ca ' numarul mare a1 crestindlorar fl putut alcatui 0 armata care s'arfi luptat victories im-· potrfva paganilor (Apo!ogeti'cum 37), combate cir multi vehementa serviciul mifitar ea Inccmpatibtl eu noua vfea~~ erestina : De corona mHitis 11: "ipsum de castria lucis in castra tenebrarum nomen de£erre transgressionis est". Totusi, TertuUian admite continua rea serviciUlui mili!tarpentru acet can eratr deja in ostire cand s'au crestinat: ibidem: "plane, ,si quos militia praeuentos fides p<JSiedol' Inuenrt, alia condido est, ut 'iilorem, quos Johannes admittebat ad lauacrum, lilt centurionum fidelissimorum, quem Christus probat et quem Petrus catechizat" (Migne. P. L. II, co]. 112 B).

Miles Chris ti

21

]um pati iam ediscunt, in armis deambulando, ccrmpum decurrendo, fossam moliendo, testudinem destinando, dissidendo. Sudore omnia constant, ne corpora et animi expauescant de umbra ad solem, de sole ad gelum, de tunica ad lorioorn, de silentio ad clamorem, de quiete ad tumultum. Proinde uos, benedicti, quodcumque hoc durum est, ad exercitationem uirtutum animi et corporis <ieputate. Bonum agonem subituri estis" 48). Pregatirea !iii munca neobositd pentru lupta cea bund sunt recomandate cu multd caldura de autorul nostru 49). Odntd intrat in luptd, soldatul lui Christos nu trebue sa dea inapoi pentru nimic : .. Sta :mai frumos unui soldat sa fie strdpuns de sabie in Iupto, dacert sa scape cu fuga 1" ~O) Soldatul misronor al lui Christos va lupta din toate puterile sale; Isbdrido in luptd va fi rasplatila cu bucurie, glorie !iii prrrdd : gloria de a pldceo lui Dumnezeu si prada de a trai in eternitate 5~). EI va mun in linia de batae, I?i indarat nu va da ntctodotd :

l8) Tertullian, Ad martyres, 3 (Migne P. L. L col. 697). 'T,extul 'emend at de Harnack.

19) Idem, Apologetkum, 42; Adolf Harnack: Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahrhunderten, IV-e Aufl., Erster Band (J. C. Hinrich), Leipzig, 1923, p. 198.

50) Tertullian, De fuga in persecut., 10 (Migne, P. L. II, col. 134, A) : "Pulchrior est miles in pugna pilo transmissus quam in fuga saluus".

61) Idem, Apo!ogetieum, 50; "Tamen et proeliatur omnibus uiribus, et uincens in proel io gaudet qui de proelio -querebatur, quia et gloriam con sequitur et praedam. Proelium est nobis quod prouocamur ad tribunalia, ut illic sub. -discrhnine capitis pro ueritate certemus. Uictoria est autem pro quo certauerls obtinere. Ea uictoria habet et glortam. 'placendi deo et praedam uiuendi in aeternum".

22

I. Coman

"Quem (deum) et iubeor. .. de omni substantia diliqere, ut pro eo moriar. huic sacramento militans ab hostibus prouocor. par sum illis, nisi illis manus dedero. hoc defendendo depugno in acie, uulneror, concidor, cccidor" 53). Si numdrul ocestor soldcrti-mistoncrri se mdrecr considembil 53).

Cu asemenea misionari, Christos era sigur ca: va cuceri lumea.

Capitolul IV "Ardens Uir"

Putini oameni cari sa se fi dat a!?a de desdvar!ilit 9i integral mlsiunii lor ca Tertullian. Inimcr !?i spiritul sau erau numcri foe l?i flaeara pentru Christos, "ardens uir", cum il ccrccteriaeczd a!il<1 de plastic Fericitul Ieronim 50). Intreaga lui. vieaia a fost clocot 9i pasiune pentru Christ os, merqdnd deseori pana la violentd in scris 9i alitudine fa1a de adversari 55). Tocrtd extstentcr lui cr fost luptd opriqd cu sine ai cu cellcrlti 66). Nimeni. n'a vorbit l?i. n'a: activat mai din inimd ca Tertullicm. Natura combctivd 9i indrdznecttd, el nu da inapoi pana nu avea eal?tig de crruzd sou - in eaz contrariu - pana nu consuma: cea:lalta alter-·

52) Tertullian, Scorpicce 4, (Corp. Script. Eccl. Lat., voL XX, pars I, p. 153).

53) Idem, Ad Nationes I, 1 (Corp. Script. Eccl. Lat., vol.

J-:X, pars I, p. 59) : "Adeo quotidie adoles·centem numerumi Christianorum ingemitis, obsessam vociferamini ciuitatem, in agris, in castellis, tn insulis Chrtstianos",

54) Fericitul Ieronim, Ep. LXXXIV (Migne, P. L. XXII·~ col. 744).

• 55) Charles Guignebert : Tertullien - Etude su>r ses sen-

timents ci l'egard de l'Empire et de la societe civileThese pour le Doctorat, Paris (E. Leroux) 1901, p. 575.

56) 0 Bardenhewer, op. cit., p. 383 ; A. Ebert, op. cit., p. 35.

"Ardep..s Vir"

23

nctivc. Gat de mult i se pctrivasta ffi lui caracterizarea pe care 0 face el crestlnului combatant 1 :

"Si denotatur, gloriatur, 5i trahitur non subsistit, si accusatur non defend it, interrogatus confitetur,

damnatus gloriatur" 1>7). .

Temperamentul lui Tertullian este dragoste de foe pentru Christos, promptHudine pentru a parer primejdia, atitudine of ens iva, moarte pentru telul supremo

$i tctusi Afrieanul arate: un surprlnzdtor ccrccter modern atunci cdnd afirma libertatea. de constiinta in materie de credintc : "Humani juris et na-· turalis potestatis est unicuique quod putauerit colere... Sed nec religion is est cogere religionem, quae sponte suscipi debeat, non ui, quum et hostia.e ab onimo libenti expostulentur" 08). Este avo-· catul care vorbeste ? Este crastinul persecutat cere-sf pledeaza eauza? Este viitorul eretie montcmist ? Intrcmsiqentcr fanatieului, care e Tertullicm, inregistreaza aci un esec ? Fraza urmctocre ne arata ca Tertullian profesa acest prin.cipiu sub teroarea constrdnqsrii de a sacrifica z.eilor: "Ita· etsi nos compuleritis ad saerificandum, nihil praestabitis diis uestris" 59). Enuntcrecr in sine cr acestei idei ramane,' totusi, de 0 rara frumusete.

Tertulian n'o fost un om fara grel?eli. $tim ea e1 a cazut in erezia montonistd, de care de aUfel s'rr despdrtlt, creind 0 comunitate a parte numitd bi-

67) Tertullian, Ad Nationes r, 1 (Corp. Script. Eccl. Lat.,. vol. X'X, pars r, p. 60),

,8) Idem, Ad Scapulam, 2 (Migne, P. L. I, col. 777). 59) Idem, Ibidem, lac. cit.

21

I. Coman

.sericc tertullicmistd, Geniile de tcrlic unui Tertullian nu pot evita erorile. Dar ce inseomnd aceste erori fala de imensasa opera misionurd ? 0 farama de argila intr'un ocean. de lumina.

Credintc, stiintcr, combativitatea !iii ardoarea lui Tertullian pentru "Imperator Christus" sunt ade-varate puncte cardinale pentru misionarii din toate timpurile.

"

, .

Terlullien, Ie glaive du Chrisl Resume

La haute mission du christianisme a ete de conquerir l'univers. Mais rien de plus difficile quecette conquete. Si le monde ri'est pas chretien. tout entier, c'est que Ie christianisme a tres sou-vent manque d'hommes dans ce but. Car toutemission est une affaire d'hommes,

La modeste communoute du christianisme pri-mitif a .ebrnnle les assises de 10 societe greco-· romaine et a reus~i a transformer l'esprit et les aspirations du monde ancien par l'en.thousiasme, par Ie sacrifice et par l'cmour inassouvi pour IeSauveur. Les chretiens des premiers siecles com.; battaient au prix de leur vie pour 10 victoire du Christ. Ce n'est que pour cette victoire qu'ils vivaient et qu'Ils mourraient.

Le christianisme modeme dent l'action est deficitcdre a tcmt d'egards aura beaucoup a gagner en jetant de temps en temps un coup d'oeil retrospectif sur les pages enflommees de son eofance et de son herorsme.

C'est une' de ces pages inlo.ub'liables qu'a ecritQuintus Septimius Florens Tertullianus. La guerre cchumee qu'il a declenchee contre Ie pagan'isme antique et porticulierement centre l'etut et le polytheisme romains a ete menee avec une vi-

26

1. Coman

'9'ueur, un courage et un succes tels qu'il devint un des plus grands promotaurs de 10 nouvelle c1- 'vilisertlon.

Quatre sont las vertus principales qui ant fait -de Tertullien Ie plus grand missionnaire chretien dans Ie monde romcdn,

D'obord sa foi puissante et enflommee qui en- 1rainait tout ex so suite. Tertullien considera Ia foi comme 10 vraie et 10 seule essence du christianis'me. Cette foi est d'autant plus pure et parfaite -qu'elle paraH plus cbsurde. La raison - msme la plus haute - n'est qu'un modeste precrmbule <ie 10 fo'i, Oieu est esprit et 'l'esprit ne communique avec les hommes que par 10 foi. C'est uniquement par la foi que la grace et la vie divin.es s'eponchent sur l'univers en Ie transformant metophysiquement et en Ie rendant bon et heureux. La foi de Tertullien ne connaissait, dans sa conquete, aucun obstacle. Sa foi aveugle transmettait aussi aux auires Ie feu irresistible de 10 passion pour le Christ -et pour so victoire.

Secondement, Ie succes considerable de 10 mis'sian de Tertullien etait du ex ses ccnncdsscnces etendues de la penseeet, en generaL de 10 cul'ture antique. Quai qu'en dise A. D'Ales, l'Africain connaissait a fond et mania it avec unefacili!e 'extreme la majorite des auteurs grecs et romains. II suffit de lire une seule page de son oeuvre pour s'en convaincre. Le resultot de sa mission etait, du reste, 'mtimement lie ex une pariaite familiarisation avec 'tout ce que l'esprit poYen 0- vcit produit de plus grand et de plus mediocre. Il n'y a pas de moyen plus sur pour vainere l'en'nemi que ses propres ormes,

"I'roisiemement, la victoire de Tertullien sur Ie

..

Resume

27

paganisme roumain lui venaH de ce qu'il appelait I'esprit militaire, I'ormee du Christ. La chretien est un combattant qui lutte toute sa vie dans "l'armee du Dieu vivant" pour terrasser Satan et ses pcrti, sans. 11 ne recule [crmcds dans so marche victorteu, se. "II est plus beau pour un soldat de rnourir dans la Iutte que de se sauver par la fuite", dit Tertullien quelque part. L'officier qui event ete Ie pere de notre missionnaire avait inspire ex ce dernier 10 forte conviction dans 10 valeur de 10 discipline sans IaqueUe rien ne peut etre mana ex bon terme. La discipline, c'est-ex_dire I'ordre, Ia tenacite et le courage, etaH done 10 panoplie supreme du chetlen. Cette discipline devait etre d'autant plus grande et plus agreable que Ie commandant supreme etoit Ie Christ.

En dern'ier lieu, le temperament vif et combattif de Tertullien avait fait de lui un homme d'action, une personncrlita puis sante, l'esprit continuellement en eveil et d'un optimisme robuste que n'atteignait pas la defcrilkmce. C'etait un "ardens uir" dont I'enerqie in fatigable ne connaissoit pas d'orret ou d'incertitude dans son travail pour Ie Fils de Dieu.

affiUOTEc/\

E ITATII

I-

- t.

. ,

•

. ",

Introducere

. '

Un vulcan de credinta _

o comoara de ~tiinta

Miles Christi

"Ardens Vir" Resume francais Cuprinsul .

. '

CUPRINSUL

CAPITOLUL I

CAPITOLUL II

CAPITOLUL 1II

CAPITOL UL IV

, .

. .

•

J ~ .. ,

~
3:
5, ,
. ,
I'
10'
• 19'
•
22
25- •
.
2&
1 ,
.' •

. .. ,.