Evanghelizare

EbF-new-size.qxd 01.08.
2006 13:14 Page 1
EVANGHELIZARE
prin
FOC
EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:14 Page 2
REINHARD
BONNKE
EVANGHELIZARE
prin
FOC
Evangelism by Fire
Copyright © E-R Production GmbH 2002
ISBN 3-955057-19-9
Originally published by CfaN 1990

ISBN 0-8499-3254-8
Literary production by Rev. George Canty
Photographs by Peter van den Berg & Rob Birbeck
Evanghelizare prin Foc

Romanian edition
Edition 2 Printing 1
5 000 copies
3 440 000 copies in print

in 47 languages
Toate drepturile rezervate.

Nicio parte din aceastã carte nu poate fi reprodusã
sau transmisã sub nicio formã, sau cu niciun mijloc electronic
sau mecanic, inclusiv fotocopiere, înregistrare
sau introducere într-un sistem de pãstrare a informaþiilor, fãrã
permisiunea scrisã a autorului ºi a editorului.
Toate citatele biblice au fost reproduse

din versiunea Cornilescu a Bibliei.
Traducere: Cornel Þicãrat

Editare: Fidelia Stroie
Tehnoredactare: Vasile Gabrian
Publicatã de:
E-R Productions GmbH
Postfach 600595
60335 Frankfurt am Main, Germany
www.e-r-productions.com
În cooperare cu:
Editura Casa Cãrþii
O.P. 1, C.P. 270
Oradea, 410610
www.ecasacartii.ro
DEDICAÞIE
Dedic aceastã carte

tuturor colegilor mei, pescari de oameni
din Societatea de Misiune „Christ for all Nations“
(„Cristos pentru toate naþiunile“),
care m-au ajutat sã arunc nãvodul Evangheliei
peste Africa ºi peste întreaga lume.
CUPRINS
Introducere ix
Partea întâi: Nevoia
1. Când incendierea nu este o crimã! 3

2. Antiunsul 21
3. O lucrare nemuritoare pentru muritori 33
4. Lumea suspinã dupã Evanghelie! 51
Partea a doua: Evanghelia incendiarã
5. Noii Elisei ai lui Dumnezeu 67

6. Mesajul unic 83
7. Isus—înveºmântat sau dezbrãcat? 95
8. Când minunile înceteazã 109
Partea a treia: Motivaþia personalã
9. Lecþia de înot din Ezechiel 131

10. Puterea pasiunii 143
11. Neprofesionistul uns 157
12. Armele rãzboiului nostru 173
Partea a patra: Succesul
13. Neputincios sau important? 191

14. ªapte paºi spre succes 195
15. Iniþiativa pozitivã 211
16. Nicio târguialã cu diavolul 223
Partea a cincea: În practicã
17. Capcana 241

18. Istorie printr-o frânghie 255
19. Integritatea: þinta Satanei 265
20. Mijlocirea—detonatorul 279
Introducere
TREZIRE, NU COINCIDENÞÃ
În urmã cu 20 de ani, tânãr misionar în Africa fiind,

ajungeam uneori sã predic la cinci oameni. Venise timpul
sã vãd impactul Evangheliei glorioase despre care se
vorbea în tradiþia „consacratã“ a misiunilor printre strãini.
Doar la cinci oameni? Neatinºi de misiunea noastrã
rãmâneau 450 de milioane de suflete din Africa, cele mai
multe dintre ele fiind în necunoºtinþã de mântuirea prin
Isus Cristos. Sigur, toþi aceºtia ar fi putut fi evanghelizaþi în
modul în care o fãceam noi, dar numai dacã noi am fi trãit
cinci mii de ani!
Cu toate acestea, numãrul mic de ascultãtori nu ne-a

descurajat. Trezirea putea veni oricând, ºi astfel multe din-
tre probleme ar fi fost rezolvate. Dumnezeu putea oricând
sã se ridice la luptã. Speranþa aceasta ne-a dat rãbdare ºi
ne-a þinut cu ochii aþintiþi spre cer. Nu aveam noi în faþã
exemplul marilor noºtri pãrinþi spirituali care se înconju-
raserã cu aceastã credinþã mai presus de orice îndoialã?
O EVANGHELIE NEPREDICATÃ
ESTE NEFOLOSITOARE
În ultimul timp am început sã fiu preocupat de aceastã

idee. Brusc mi-a apãrut clar cã Evanghelia nu poate fi Vestea
Bunã pentru oamenii care nu o aud—cã o Evanghelie
nepredicatã nu este deloc o Evanghelie. O altã micã razã de
luminã a pãtruns în inima mea: în Noul Testament nu

citim nicãieri cã Dumnezeu ar fi fãcut El însuºi lucrarea de
vestire a Evangheliei; gãsim în schimb cã „ei au plecat ºi au
propovãduit pretutindeni. Domnul lucra împreunã cu
ei...“ (Marcu 16:20, sublinierea îmi aparþine). Dumnezeu
lucra, când ei lucrau. Smith Wigglesworth spunea: „Fap-
tele Apostolilor a fost scrisã pentru cã apostolii au lucrat!“
„Cãci întrucât lumea, cu înþelepciunea ei, n-a cunoscut

pe Dumnezeu în înþelepciunea lui Dumnezeu,
Dumnezeu a gãsit cu cale sã mântuiascã pe credincioºi
prin nebunia propovãduirii crucii“ (1 Corinteni 1:21).
Deci, El ne aºtepta, ºi—nu puteam fugi de aceasta—El

mã aºtepta ºi pe mine.
Am iniþiat un curs biblic prin corespondenþã, la care s-au

înscris 50 de mii de oameni. Atât de mulþi! Lucrarea aceasta
mi-a revelat, asemenea periscopului unui submarin,
realitatea cã eram scufundat într-un ocean de omenire
flãmândã dupã mântuire; în plus, am primit o viziune.
Noapte de noapte vedeam întregul continent african
spãlat în sângele lui Isus, þarã dupã þarã.
Dacã am aºteptat trezirea? Noi am aºteptat-o! Aºtep-

tarea s-a întins, în întregime ºi cu rãbdare, de-a lungul a o
sutã de ani lungi de rugãciuni stãruitoare. Va rãspunde
Dumnezeu acum?
Totuºi am fost confruntat cu încã un fapt: n-a existat

niciodatã trezire fãrã evanghelism agresiv. Deci, sub un
impuls neaºteptat, care s-a dovedit a fi de la Dumnezeu,
împreunã cu o bisericã de 40 de membri am închiriat un
stadion de zece mii de locuri, în vederea unei campanii de
evanghelizare. Zece mii de oameni au venit! Primul
seceriº! Pentru prima datã vedeam mii de oameni venind
sã rãspundã chemãrii mântuirii. Dumnezeu mi-a deschis
x
ochii ºi am putut vedea un val uriaº invizibil al puterii

Duhului Sfânt venind peste stadion. A avut loc un botez
cu Duhul Sfânt în masã, însoþit de multe minuni de
vindecare. Am plâns ca un copil ºi am fãcut un legãmânt
înaintea lui Dumnezeu cã, în ascultare, voi merge prin
toatã Africa pentru a face ca viziunea pe care mi-o dãduse
sã ajungã realitate. Am fost convins cã, dacã Dumnezeu a
putut sã facã aceasta cu zece mii de oameni, El o va face ºi
cu 450 de milioane.
Ceea ce vedem cã face Dumnezeu azi în Africa ne taie

respiraþia. Cãlcând pe urmele giganþilor care au trecut pe
aici înaintea noastrã, noi secerãm cu bucurie ceea ce ei au
semãnat cu lacrimi. Am ajuns la Bukavu, o localitate
vizitatã pentru prima datã de misionarul C. T. Studd ºi
rãmasã încã izolatã în pãdurile bãtute de ploi ale Zairului.
Acolo am vãzut 70 de mii de oameni rãspunzând chemãrii
dragostei lui Dumnezeu. David Livingstone profeþise cã
acolo unde el vãzuse de-abia un singur suflet convertit, va
veni timpul când vor fi mii de astfel de suflete. ªi aºa a fost.
La Blantyre, Malawi, localitate numitã dupã oraºul din
Scoþia unde s-a nãscut Livingstone, mai multe sute de mii
au rãspuns chemãrii Evangheliei.
APÃSÂND PE TRÃGACIUL TREZIRII
Astãzi, magia, ocultismul ºi rãul din lume fac Evanghelia la

fel de vitalã ca o mitralierã într-o groapã cu ºerpi. Diavolul
se aflã în plinã contraofensivã, odatã cu eliberarea de cãtre
Isus a unor mari mulþimi de captivi. Creºtinismul rece ºi de
ocazie nu va reuºi sã facã nimic. Naþiunile au nevoie
urgentã de mesajul incendiator al Crucii acum, nu atunci
când vom fi noi dispuºi la aceasta.
Preºedinþi ºi lideri politici vãd rezultatele minunate pe

care vestirea Evangheliei le aduce în popoarele lor ºi ne
întâmpinã personal. În martie 1990 campania noastrã de
xi
evanghelizare din nordul Africii a ajuns pânã aproape de

Deºertul Sahara, la Ouagadougou, capitala Burkinei Faso, o
þarã cunoscutã pentru practicile ei oculte. Preºedintele ne-a
primit în casa lui de douã ori. Numãrul celor adunaþi a fost
de opt sute de mii în ºase întâlniri, dintre care aproape un
sfert de milion au luat parte la serviciul cu care a culminat
aceastã serie de întâlniri. Cei mai mulþi dintre ei L-au mãrtu-
risit public pe Isus Cristos, între aceºtia incluzându-se mulþi
musulmani ºi animiºti. La fel a fost ºi în alte þãri precum
Kenya, Benin, Gambia, Togo ºi Ciad. De asemenea, în
Nigeria, dupã ce am participat la înscãunarea noului preºe-
dinte, am fost invitat sã organizez mai multe întâlniri în acea
þarã. În Lagos, 1,6 milioane de oameni au participat la o
singurã întâlnire—în total ºase milioane în doar cinci zile.
Rãspunsul la puterea Evangheliei este absolut impresionant!
Cândva, misiunea noastrã naviga din profeþie în

profeþie, astãzi, merge din împlinire în împlinire. Timp de
mai mult de douãzeci de ani am purtat în inima mea o
promisiune divinã cã vom vedea un milion de suflete
convertite într-o singurã întâlnire. În Lagos, Nigeria, în
ziua de sâmbãtã 12 noiembrie 2000, acest lucru s-a împlinit
când echipa noastrã au înregistrat 1 093 745 de decizii
pentru Cristos. Ne-am dotat cu sisteme de amplificare prin
care putem fi auziþi de mulþimi de oameni mai mari decât
oricare altele cãrora li s-au adresat vreodatã oameni în
direct. Ambiþie? Aroganþã? Dacã Cel crucificat urmeazã sã
„vadã rodul muncii sufletului Lui ºi sã se învioreze“, aºa
cum se afirmã în Isaia 53:11, sã îndrãznim noi sã gândim în
termeni mai modeºti? Va fi El „înviorat“ de orice altceva
mai puþin decât atât? De ce sã gândeascã, sã planifice
slujitorii lui Dumnezeu ca liliputanii?
POTOPUL CARE SE ÎNTINDE
Dumnezeu spune: „Cãci pãmântul va fi plin de cunoºtinþa

slavei Domnului, ca fundul mãrii de apele care-l acopãr“
xii
(Habacuc 2:14). Cum acoperã apele fundul mãrii? În aºa fel

încât nu rãmâne niciun singur petic de pãmânt uscat!
Imaginea aceasta ilustreazã clar planul lui Dumnezeu.
Cunoºtinþa slavei Sale, puterea ºi mântuirea se vor întinde
peste toatã lumea ca un potop nestãvilit. Nu va rãmâne
niciun singur petic de pãmânt uscat, nu va rãmâne în
necunoºtinþã nicio þarã, niciun oraº, sat, nicio familie, nicio
persoanã. „Tot pãmântul este plin de mãrirea Lui!“, strigã
serafimii (Isaia 6:3).
Aceste zile dinaintea revenirii Domnului trebuie sã

devinã punctul culminant al multor secole de evanghe-
lizare ºi trezire globalã, biruinþa strãdaniilor ºi a lacrimilor
generaþiilor trecute de slujitori ai lui Dumnezeu. Biserica
este o barcã de salvare, nu un iaht de croazierã. Cei care
doresc sã se distreze n-au ce cãuta în aceastã barcã, de ei
nu este nevoie. De la cãpitan la bucãtar, este nevoie pe
puntea acestui vas de toate mâinile pentru salvarea
sufletelor. Bisericile care nu-i cautã pe cei pierduþi sunt
„pierdute“ ele însele. Unii se scuzã spunând cã în
societatea pluralistã de azi, jumãtatea creºtinã nu poate
nicidecum penetra cealaltã jumãtate. Dar nu a fost situaþia
noastrã anticipatã de Dumnezeu?
Oamenii întreabã: „Ce spune Dumnezeu Bisericii azi?“

De ce este aceasta o problemã, dacã vorbeºte Dumnezeu
atât de imperceptibil. El nu spune nimic azi care sã nu fie
deja în Cuvântul Sãu. Eu ºtiu un lucru pe care Dumnezeu îl
spune. Dacã profeþii noºtri sunt adevãraþi, ei vor afirma ace-
eaºi urgenþã pe care a afirmat-o ºi Isus Cristos, ºi se vor face
ecoul aceleiaºi Mari Trimiteri: „Duceþi-vã în toatã lumea, ºi
propovãduiþi Evanghelia la orice fãpturã“ (Marcu 16:15).
ÎN CÃUTARE DE EVANGHELIªTI
Evangheliºti? Mii dintre ei au slujbe în bisericã la care

Dumnezeu nu i-a chemat niciodatã. Este timpul ca Trupul
xiii
lui Cristos sã reafirme cu îndrãznealã statutul slujbei de

evanghelist! Pe unii pastori îi deranjeazã dacã îi întrebi de
ce a dat Dumnezeu evangheliºti. Însã adevãrul care
rãmâne, indiferent de poziþia unora sau a altora, este cã
dorinþa de astãzi a lui Dumnezeu, ca ºi în zilele Calvarului,
este mântuirea sufletelor. Înainte de înãlþarea Sa la cer, Isus
a stabilit care este lucrarea ce revine evangheliºtilor în
cadrul Bisericii, în vederea împlinirii Marii Trimiteri
(Efeseni 4:8–16).
Trecutul poartã în el tragedii. Când porþile se deschi-

deau, unii lucrãtori creºtini deveneau geloºi ºi se temeau
cã s-ar fi putut sã piardã monopolul asupra lucrãrii lor—
atitudine de proprietari de mine de aur. Uneori rivalitãþile
au împiedicat trezirile. Sub niciun motiv nu trebuie ca
recolta sã rãmânã neseceratã. Pericolul acesta însã rãmâne
real atâta timp cât secerãtorii îºi apãrã propria „lor“ turmã.
Cristos însã nu a murit pentru a da anumitor oameni o
carierã, ci pentru a-i mântui pe cei pierduþi.
În cartea aceasta nu sunt prezentate metode ºi mijloace

de lucru, ci principii spirituale. Dumnezeu vã va da
resursele. Se folosesc atâtea metode câte decide El. Avem
nevoie de mai multã imaginaþie în ceea ce facem, mai
degrabã decât de a-i determina pe oameni sã facã anumite
lucruri cu ajutorul unor metode „încercate ºi consacrate“
—între acestea incluzându-se ºi metodele încercate ºi
consacrate în urma experienþei mele. Metodele care au
avut un impact slab în trecut, probabil astãzi nu mai au
niciun impact. Strãduinþa susþinutã, în mod mecanic, ar
putea fi numitã credincioºie, dar interesul nostru principal
în ce priveºte evanghelizarea este eficienþa, nu un fel de
credincioºie chinuitã.
De-a lungul anilor în care am lucrat ca evanghelist ºi

misionar, am descoperit mulþi factori restrictivi care
împiedicã vestirea Evangheliei. Cu toate cã în aceastã carte
xiv
interesul meu nu se îndreaptã în mod direct cãtre aceºtia,

cunosc din experienþã cã multe dintre metodele „tradiþio-
nale ºi acceptate“ de evanghelizare au rãmas neschimbate
de generaþii. Unii sunt adepþii principiului de „a lãsa totul
în voia lui Dumnezeu“. Alþii susþin cã modul de lucru al lui
Dumnezeu este trezirea, dar în acelaºi timp ei nu reuºesc
sã ducã la îndeplinire Marea Trimitere. Alþii sunt de pãrere
cã dacã oamenii trebuie sã fie mântuiþi, ei vor fi mântuiþi
oricum.
Sã presupunem cã astfel de principii sunt false! Ce risc

înfricoºãtor sã bazezi destinul etern al sufletului pe niºte
interpretãri controversate ale Scripturii sau pe modificarea
timpurilor gramaticale ale unui verb din limba greacã! Este
posibil ca cineva sã aibã dreptate în susþinerea uneia sau
alteia dintre aceste poziþii, dar cu toate acestea rezultatul
ultim sã fie moartea omului! Noi nu îndrãznim sã ignorãm
importanþa evanghelizãrii. Personal optez pentru folosirea
unei metode respinse de oameni, dar acceptate de
Dumnezeu, mai degrabã decât pentru o metodã acceptatã
de oameni, dar care nu aduce niciun rezultat.
Pentru acest motiv eu nu-mi cer scuze legat de ceea ce

am scris în aceastã carte. Scriind, eu nu caut sã obþin
aprobarea oamenilor. Eu scriu pentru a împãrtãºi din
ungerea lui Dumnezeu cu toþi cei care sunt gata sã
pãºeascã înainte prin credinþã. „Temperatura“ acestei cãrþi
creºte—ºi se ajunge la ardere. Flãcãrile ei îi vor arde pe cei
ce o vor citi, de aceea aceºtia ar face bine sã-ºi ia „mãsuri de
protecþie“ împotriva focului, pentru cã eu garantez cã
multe concepte vechi vor fi aruncate în foc.
Mesajul meu nu este unilateral, dar el vine dintr-o inimã

neîmpãrþitã. Eu trudesc în continuare la Marea Trimitere,
pentru cã ºtiu cã importanþa acesteia nu poate fi subliniatã
îndeajuns. Strig cãtre Dumnezeu zi ºi noapte, cerându-I
mai multã eficienþã în câºtigarea generaþiei noastre pentru
xv
El. EVANGELIZARE PRIN FOC este singura soluþie

viabilã.
Scrutez permanent orizonturile, cãutând alþi ºi alþi

bãrbaþi ºi femei care, având ungerea lui Dumnezeu, sã fie
gata sã accepte provocarea Cuvântului lui Dumnezeu cu
privire la evanghelizarea prin Duhul Sfânt. Personal, am
credinþa cã ceea ce este mai bun încã nu a venit. Se apropie
cu paºi repezi vremea când întreaga lume va rãsuna de
laudele înãlþate Domnului ºi Mântuitorului nostru. Ziua
când în toate naþiunile orice limbã va mãrturisi „spre slava
lui Dumnezeu Tatãl, cã Isus Cristos este Domnul“ (Filipeni
2:11) aproape a sosit.
Aceastã carte este plinã de lucrurile pe care Dumnezeu

m-a învãþat ºi pe care a îngãduit sã le experimentez de-a
lungul anilor. Am scris-o cu un singur motiv: de a-i inspira
pe alþii în „a face lucrul unui evanghelist“ (2 Timotei 4:5).
Am prezentat în ea principiile necesare oricãrei lucrãri
prin Duhul Sfânt. Citeºte-o, nu pentru a descoperi cum
lucrez eu în cruciadele de evanghelizare, ci pentru a
descoperi cum lucreazã Dumnezeu prin oricine care este
gata sã-I urmeze planul.
IMENSUL PRIVILEGIU
Îngerului care i s-a arãtat lui Corneliu în Fapte 10, nu-i era
îngãduit sã rosteascã Numele lui Isus, ºi nici sã-i vorbeascã
omului despre mântuire. Acel înalt ºi sfânt privilegiu era
(ºi este ºi azi) rezervat oamenilor— oamenilor ca mine ºi ca
tine. Tot ceea ce i s-a îngãduit îngerului sã spunã a fost:
„Trimite acum niºte oameni la Iope, ºi cheamã pe Simon,
zis ºi Petru“ (Fapte 10:5). Acest serafim puternic, venit din
slava cerului, a trebuit sã se plece în faþa privilegiului mai
înalt pe care îl avea Petru. Dumnezeu doreºte sã cheme ºi
sã trimitã în lucrare oameni ca mine ºi ca tine.
xvi
Întotdeauna a fost aºa. Dumnezeu a folosit patru

evangheliºti—pe Matei, Marcu, Luca ºi Ioan—pentru a
scrie istoria Evangheliei lui Isus Cristos. Modul acesta de a
lucra se leagã, în mintea mea, de cei patru oameni din
Vechiul Testament, care purtau Chivotul Legãmântului.
Purtãtorii Evangheliei se schimbã din generaþie în
generaþie, dar Evanghelia rãmâne aceeaºi. Acum noi
suntem aici, ºi este rândul nostru. Dumnezeu te-a chemat
pe tine ºi m-a chemat pe mine. Evanghelia trebuie dusã
pânã la marginile pãmântului. Aceasta este Marea
Însãrcinare pe care Domnul o are pentru noi—ºi lucrul
Împãratului nu suferã amânare.
CÂT DE MARE ESTE IADUL?
Aceste capitole sunt scrise pentru cã eu nu cred cã

planurile lui Dumnezeu reclamã ca iadul sã fie mai mare
ca raiul. Deºi Scriptura vorbeºte despre „mulþi“ care se aflã
pe calea ce duce la pierzare veºnicã (Matei 7:13), tocmai
aceºti oameni trebuie salvaþi de bãrbaþii ºi femeile cãrora li
se cere sã predice Evanghelia aºa cum a fost aceasta la
început. Au fost asigurate suficiente resurse ºi posibilitãþi
pentru a-i duce „pe mulþi fii la slavã“ (Evrei 2:10); ºi, glorie
Domnului, Apocalipsa 7:9 vorbeºte despre un final
încununat de biruinþã.
Isus ne-a învãþat: „Duceþi-vã... ºi faceþi ucenici din toate

neamurile“ (Matei 28:19). Nu existã niciun alt plan pentru
cazul în care vestirea Evangheliei nu s-ar duce la
îndeplinire, ºi aceasta pentru singurul motiv cã aºa ceva nu
se va întâmpla! Astãzi, mai mult ca oricând în istoria
omenirii, tot mai mulþi oameni sunt mântuiþi, vindecaþi ºi
botezaþi cu Duhul Sfânt. Ritmul creºte, conducând la o
singurã concluzie: Isus vine curând!
Noi nu suntem chemaþi sã luãm parte la o luptã al cãrei

rezultat urmeazã sã fie stabilit. Lupta a fost câºtigatã deja
xvii
la Calvar. Isus le-a poruncit ucenicilor: „Rugaþi dar pe

Domnul seceriºului sã scoatã lucrãtori la seceriºul Lui“
(Matei 9:28), ºi apoi a adãugat: „Duceþi-vã!“ Acelaºi lucru îl
spune El ºi astãzi. Este un mandat care ne-a fost transferat
nouã.
Da, trezirea vine de la Dumnezeu, dar când? Când ne

pocãim de neascultarea noastrã ºi ne reîntoarcem la
sarcina fundamentalã—evanghelizarea. Orice activitate a
Bisericii ar trebui raportatã la întoarcerea lumii înapoi la
Dumnezeu. De ce mai aºteptãm? Sã-i salvãm pe cei care
pier sau va fi nevoie sã fim noi înºine salvaþi.
xviii
Partea întâi
Nevoia
Capitolul 1
Când incendierea nu este o crimã!

Dumnezeu aranjeazã lemnele
Ioan Botezãtorul
pentru foc. Crengile vechi, uscate,
pot arde pentru Dumnezeu, stãtea în apele reci
întocmai cum a ars rugul lui ale Iordanului ºi
Moise! Aleluia! boteza, dar Isus
Botezãtorul stã
Eu nu mã rog: „Domnul meu,
lasã-mã sã ard, sã mã mistui într-un râu de foc
pentru Tine!“ Nu vreau sã ajung care curge.
un morman de cenuºã. Trãsãtura
uimitoare a rugului este cã nu se mistuia. Prea mulþi dintre
cei ce-L slujesc pe Domnul se mistuie. Cauza acestei stãri
de lucruri se aflã într-un alt fel de foc. Ceea ce spun eu
este: „Domnul meu, lasã-mã sã ard neîncetat pentru Tine!“
Flacãra de altar nu trebuie sã se stingã niciodatã.
Fãrã foc, nu existã Evanghelie. Noul Testament începe cu

foc. Primul lucru spus despre Cristos de cãtre primul Sãu
martor se referea la foc. Ioan Botezãtorul, el însuºi „o
luminã arzãtoare ºi strãlucitoare“, declara:
„Cât despre mine, eu vã botez cu apã, spre pocãinþã;

dar Cel ce vine dupã mine, este mai puternic decât
mine, ºi eu nu sunt vrednic sã-I duc încãlþãmintea. El
vã va boteza cu Duhul Sfânt ºi cu foc. Acela Îºi are
lopata în mânã, Îºi va curaþi cu desãvârºire aria, ºi Îºi
4 Evanghelizare prin foc
va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde

într-un foc care nu se stinge“ (Matei 3:11–12).
Ioan Botezãtorul L-a prezentat pe Isus Botezãtorul,

Botezãtorul atât de diferit! Ioan folosea apa, un element
fizic, dar Cristos urma sã foloseascã un element spiritual,
focul sfânt. Apa ºi focul—ce contrast! Nu cã Ioan ar fi avut
o religie—„apã de ploaie“ (ºi este plin în jurul nostru de
astfel de religii, combinate de multe ori cu gheaþã!). Ioan
Botezãtorul stãtea în apele reci ale Iordanului ºi boteza,
dar Isus Botezãtorul stã într-un râu de foc care curge.
Lucrarea remarcabilã a lui Ioan a fost de a boteza. El a

anunþat de asemenea ca lucrare remarcabilã a lui Isus tot
botezul. Botezul este marea lucrare prezentã a Domnului.
Isus—Botezãtorul în Duhul Sfânt! Aceasta este experienþa
majorã care þi-o dã Cristos, dupã ce ai devenit un creºtin
nãscut din nou.
INCENDIATORII
Evanghelia este un aprinzãtor de foc. Duhul Sfânt nu-þi

este dat doar pentru a te ajuta sã predici frumos. El trebuie
sã aprindã un foc în inimile oamenilor. Dacã Cristos nu te
aprinde, nu poþi aduce niciun foc pe pãmânt. „Cãci
despãrþiþi de Mine, nu puteþi face nimic“, a spus Domnul
(Ioan l5:5). Isus le-a spus ucenicilor sã nu facã nimic pânã
nu vor fi primit „putere de sus“ (Luca 24:49). Când acea
putere a venit, Duhul Sfânt S-a revelat sub forma unor
limbi de foc care s-au aºezat peste
Focul este emble- fiecare dintre ei.
ma Evangheliei,
Anterior Isus îi trimisese pe
semnul Fiului ucenici doi câte doi (Luca 10:1).
Omului. Isus este Aceasta îmi aminteºte de Samson
singurul care care a legat vulpile douã câte
boteazã cu foc. douã, de cozi, le-a pus între cozi
Când incendierea nu este o crimã! 5
câte o torþã, dupã care le-a dat Astfel de lucruri

drumul în holdele ºi-n grãdinile
de mãslini ale filistenilor (Jude- care îngheaþã
cãtori 15). ªi ucenicii au fost credinþa nu au
trimiºi doi câte doi, purtãtori ai nimic de-a face cu
torþei divine, incendiatori pentru Cristosul
Dumnezeu, pârjolind teritoriul Rusaliilor. Orice
diavolului cu focul Evangheliei.
atinge El ia foc.
Fiecare din ei era un nou Ilie,
aducând foc din cer.
Pânã nu vine focul, evanghelizarea ºi celelalte activitãþi

ale bisericii sunt doar rutinã ºi experienþe care îi lasã
indiferenþi pe cei ce participã la ele. Predicile, prelegerile
susþinute de la amvon, oricât de elaborate, fãrã focul lui
Dumnezeu nu sunt decât lucrãri seci, gheaþã care nu
ajunge sã fie topitã de nicio scânteie divinã. Niciunul din
cei cãrora le sunt adresate nu merge acasã aprins. În
contrast cu aceastã situaþie, cei doi care Îl ascultau pe Isus
în drum spre Emaus, au mers acasã cu inimile aprinse.
Sunt sigur cã Isus nu a discutat politicã cu ei, ºi nici nu le-a
oferit sugestii sau sfaturi. Aºa ceva nu le-ar fi fãcut inimile
sã ardã. Isus a venit „sã arunce un foc pe pãmânt“ (Luca
12:49). Misiunea lui Isus nu este ceva asemãnãtor unei
ieºiri la iarbã verde la un sfârºit de sãptãmânã. Satana este
ferm hotãrât sã încerce cu orice chip sã o împiedice. El este
un distrugãtor. Domnul ªi-a trimis slujitorii, prevenindu-i
în acelaºi timp cã vor avea de întâmpinat pericole. „Nu vã
temeþi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul;
ci temeþi-vã mai degrabã de Cel ce poate sã piardã ºi
sufletul ºi trupul în gheenã“ (Matei 10:28). Ce este o simplã
durere fizicã în comparaþie cu o viaþã aprinsã de bucuria ºi
însufleþirea lui Isus? Ce este pericolul pentru trup
comparat cu coroana vieþii sau cu minunata lucrare pe care
El ne-a dat sã o facem? „Vindecaþi pe bolnavi, înviaþi pe
morþi, curãþiþi pe leproºi, scoateþi afarã dracii. Fãrã platã aþi
primit, fãrã platã sã daþi“ (Matei 10:8).
SEMNUL FIULUI OMULUI
Focul este emblema Evangheliei, semnul Fiului Omului.

Isus este singurul care boteazã cu foc. Când vedem astfel
de botezuri, avem în faþã semnul cã El, ºi nimeni altul, este
la lucru. Este amprenta activitãþii Sale ºi a adevãratei
manifestãri a credinþei creºtine. Puneþi-vã „degetul“ pe
astfel de activitãþi ºi le veþi simþi cãldura. Profetul Ilie
spunea acelaºi lucru: „Dumnezeul care va rãspunde prin
foc, acela sã fie adevãratul Dumnezeu“ (1 împãraþi 18:24).
Numai un singur Dumnezeu face aºa ceva. Ilie era sigur cã
Baal nu va putea aprinde focul.
Ce indicã termometrul tãu spiritual? Mãcar mai

funcþioneazã el? Nu cumva eºti rece? Nu cumva sunt reci
altarele din bisericã? Nu cumva închinarea se face fãrã
cãldurã? Nu cumva cãldura doctrinelor provine numai din
fricþiunile membrilor din bisericã? Existã teologii ºi
învãþãturi tot atât de rezistente la foc pe cât este azbestul.
Existã cãrþi religioase care produc cãldurã numai când sunt
puse pe foc. Astfel de lucruri care îngheaþã credinþa nu au
nimic de-a face cu Cristosul Rusaliilor. Orice atinge El ia
foc. Isus topeºte gheaþa. Eforturile unor biserici de a stârni
cât de cât entuziasmul celor care participã la programele
lor sunt asemãnãtoare, din punct de vedere spiritual,
frecãrii una de alta a douã bucãþi de lemn.
MUNIÞIE OARBÃ
Focul lui Dumnezeu este special, unic. Pe altarul lui Moise

era permisã numai prezenþa focului lui Dumnezeu,
nicidecum a unui foc produs prin vreun mijloc omenesc.
Nabab ºi Abihu au aprins ei înºiºi un foc cu care au vrut sã
ardã jerfa. Focul lor este numit în Scripturã „foc strãin“.
Focul divin a ieºit din cort, a înghiþit focul strãin ºi i-a
omorât pe preoþii rãzvrãtiþi (Levitic 10:1–2).
Astãzi ºi noi vedem cum se încearcã folosirea focurilor

strãine, false. Acestea sunt evanghelii ciudate, care nu sunt
deloc adevãrata Evanghelie, ci teologii ale necredinþei,
gândurile oamenilor ºi filosofiile lor, diverse teorii. Ele nu
au nicio urmã din slava ºi cãldura cerurilor. Nimic din ele
nu produce ardere. Se produce doar controversã, conflict.
Ceea ce se aflã în spatele tuturor acestora este ceva care

mi-a fost indicat de prietenul meu, Paul C. Schoch. El a
citat din Matei 16:23, unde Isus i se adreseazã lui Satana, în
timp ce vorbeºte cu Petru:
„Înapoia mea, Satano! tu eºti o piatrã de poticnire

pentru Mine! Cãci gândurile tale nu sunt gândurile
lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.“
Gândurile existã la douã niveluri care se opun. Existã

gândurile lui Dumnezeu ºi existã gândurile oamenilor.
Cele înalte ºi cele de jos, aºa cum spune Dumnezeu în Isaia
55:8-9. Satana gândeºte cum gândesc oamenii. Adevãrul
este cã Satana pur ºi simplu nu poate cuprinde perspectiva
lui Dumnezeu. Este straniu sã-þi aminteºti cã el a fost la
început Lucifer, un înger din preajma tronului lui
Dumnezeu. Isus a zdrobit capul ºarpelui, ºi eu cred cã prin
aceasta i-a afectat mintea, capacitatea de gândire. El este
dezorientat. Odatã Satana era plin de înþelepciune, dar
astãzi planurile acestui prinþ al puterilor vãzduhului sunt
dejucate de ceea ce face Dumnezeu, ºi în special de ceea ce
a fãcut Domnul la Cruce. Acest fel de confuzie este
provocat de pãcat.
Satana gândeºte cum gândesc oamenii. Aceasta

înseamnã cã oamenii gândesc aºa cum gândeºte diavolul.
ªi ei gãsesc cã Crucea este o nebunie ºi nu pot înþelege
lucrurile lui Dumnezeu, aºa cum remarca apostolul Pavel.
Nici el nu a putut „vedea“ la început. Inima îi era plinã de
urã împotriva credincioºilor. Era ca un balaur, suflând
împrejur ameninþãri ºi moarte. Plin de zel, se încredea în

puterea minþii lui, însã când a crezut i-au cãzut solzii de pe
ochi, ca ºi de pe minte.
Mã întreb dacã iadul ar trimite spioni în Împãrãþia lui

Dumnezeu pentru a-i descoperi secretele... Oricum,
demonii n-ar putea înþelege aceste secrete. Iadul este
complet dezorientat. Pentru Satana, jertfa lui Cristos este o
acþiune subteranã a lui Dumnezeu, fãcutã spre propriul
Lui avantaj. Diavolul îi devoreazã pe alþii. Face aceasta
pentru cã natura sa este rea.
Dacã avem de luptat cu diavolul la nivelul minþii, trebuie

sã nu uitãm cã el gândeºte aºa cum gândesc oamenii. Satana
a inventat un joc de ºah pentru a-l juca cu oamenii, ºi îl joacã
cu noi de mii de ani. El anticipeazã orice mutare a noastrã, ºi
suntem permanent în pericolul de a fi fãcuþi mat. Satana are
experienþã de la Adam pânã în zilele noastre, ºi cunoaºte
orice truc pe care omul ar vrea sã-l facã pe tablã. Nu poþi
produce credinþã prin iscusinþa vorbelor. Întotdeauna
diavolul va avea o replicã pentru orice vei spune.
Evanghelia nu este produsul minþii cuiva. Nu ne-a fost

datã de un profesor universitar. Noi trebuie sã ne miºcãm
în dimensiunea divinã pentru cã acolo duºmanul nu ne
poate urmãri. Diavolul nu se potriveºte gândului Duhului
Sfânt. Dacã planificãm, predicãm, mãrturisim ºi evanghe-
lizãm ca oamenii, Satana ne va învinge. Putem stãpâni
bine psihologia ºi arta de a vorbi oamenilor. Rãspunsul
este: sã acþionãm în Duhul ºi sã predicãm Evanghelia aºa
cum este. Atunci înºelãtorul viclean va fi dezorientat ºi nu
va mai putea continua jocul. Diavolul nu cunoaºte nici
mãcar alfabetul Duhului Sfânt.
Noi vedem aceasta constant în cruciadele noastre de

vestire a Evangheliei. Noi lãsãm întâlnirile complet des-
chise prezenþei Duhului Sfânt. Rezultatele sunt uimitoare.
Þãri întregi sunt schimbate prin putere extraordinarã a lui

Cristos. Religiile false ºi învãþãturile despre demoni care
dominau în unele locuri, sunt acum zdruncinate ºi zdro-
bite! Niciun predicator nu ar fi putut face aceasta, oricât de
cunoscut sau de bun ar fi fost. Un astfel de succes se
produce numai când Dumnezeu lucreazã aºa cum vrea El.
Când El intrã pe câmpul de bãtãlie, este victorie. El poate,
vrea ºi este învingãtor, ori de câte ori îi cedãm Lui controlul.
Aceste spãrturi în puterea duºmanului sunt parte a

binecuvântãrilor vremurilor de pe urmã care ne-au fost
promise de Domnul. Ziua de Rusalii continuã; ea nu s-a
sfârºit la Ierusalim, ci va ajunge „pânã la marginile pãmân-
tului“ (Fapte 1:8). Eu fac urmãtoa-
rea provocare: sã înceapã oricine Dar doar a fi
sã lucreze la nivelul Duhului bucuros ºi a bate
Sfânt, ºi sã vadã dacã va experi-
din palme nu
menta altceva mai puþin decât
salvarea ºi eliberarea pe care i le constituie o
va da însuºi Domnul. Acest fel de împlinire a
evanghelizare îl va înfrânge pe planului lui
Satana peste tot în lume, ºi el va fi Dumnezeu. Duhul
pus pe fugã. Aceasta este lucrarea Sfânt lucreazã cu
pe care o face focul sfânt ºi care nu
poate fi imitatã.
un scop veºnic.
MUNIÞIE DE RÃZBOI ªI „CU TOATE PÂNZELE SUS!“
Când se trage cu o puºcã încãrcatã cu gloanþe oarbe, zgo-

motul produs la descãrcare ºi reculul sunt la fel cu cele
produse de o tragere cu gloanþe adevãrate. Se poate obser-
va o diferenþã între folosirea gloanþelor oarbe ºi a acelor
adevãrate, dar nu în ce priveºte zgomotul.
Gloanþele oarbe nu lasã niciun semn pe þintã, pentru

simplul motiv cã niciodatã nu o ating. Glonþul adevãrat
poate atinge þinta. Noi nu suntem interesaþi doar în a auzi
un zgomot ºi a simþi un recul, în manifestãri evanghelistice

emoþionante ºi spectaculoase, chiar dacã acestea atrag sute
de mii de oameni. Vrem sã vedem ceva adevãrat lovind
bivolul în ochi. Mulþimile pot veni, dar noi trebuie, prin
credinþã, sã lãsãm liber un întreg flanc pentru forþa de foc
a Duhului Sfânt pentru ca rezultatul sã nu întârzie sã
aparã. Mulþimi de oameni se nasc din nou, vieþi sunt
complet schimbate, biserici se umplu, iadul este învins ºi
raiul este tot mai plin de suflete mântuite! Aleluia!
Focul lui Dumnezeu nu este trimis doar pentru bucuria

câtorva experienþe emoþionale. Totuºi glorie Domnului cã
focul lui Dumnezeu are ºi acest efect! Puterea Duhului
Sfânt dã viaþã întâlnirilor evanghelistice. Dar doar a fi bucu-
ros ºi a bate din palme nu constituie o împlinire a planului
lui Dumnezeu. Duhul Sfânt lucreazã cu un scop veºnic.
Mã gândesc la acest lucru când mai vãd astãzi motoare

vechi cu aburi, pufãind prin toate orificiile, aproape de a-ºi
da sfârºitul. Aceºti cai de fier sunt asemenea creaturilor vii:
ele „inspirã“ foc ºi „expirã“ aburi. Sarcina fochistului este
de a alimenta cu combustibil focul pentru a asigura abu-
rilor presiunea necesarã. Când aceastã presiune a ajuns la
cota de lucru, mecanicul poate face unul din douã lucruri:
ori acþioneazã maneta care declanºeazã ºuieratul locomo-
tivei, ori acþioneazã acea manetã
Scopul corect al care direcþioneazã forþa aburilor
Rusaliilor este sã spre interiorul pistoanelor. ªuiera-
facã roþile sã se tul va consuma o mare parte din
învârtã pentru aburi ºi va fi auzit la o depãrtare
de mulþi kilometri. Dacã însã forþa
Dumnezeu în orice aburilor va fi direcþionatã spre pis-
bisericã, pentru ca toane, aceasta va produce pune-
în felul acesta rea în miºcare a roþilor cu mult
Evanghelia sã fie mai puþin zgomot, ºi nu va atrage
dusã pânã la mar- atenþia prea mult asupra pornirii
locomotivei. Trenul atunci va
ginile pãmântului.
porni ºi va putea ajunge cu încãrcãtura lui în orice zonã a

þãrii. Mulþumim lui Dumnezeu pentru ºuieratul trenului.
Acesta îºi are importanþa lui. Dar dacã tot ceea ce ar putea
face aburii ar fi sã producã ºuierãturi, nu ar mai merita sã
se facã focul sub cazan ºi sã fie alimentat.
Focul Duhului Sfânt aduce putere. Nu conteazã zgomo-

tul—sã folosim aceastã putere pentru a pune mecanismul
în miºcare. Tunetul este justificat dupã ce s-a vãzut fulgerul.
Scopul corect al Rusaliilor este sã facã roþile sã se învârtã
pentru Dumnezeu în orice bisericã, pentru ca în felul aces-
ta Evanghelia sã fie dusã pânã la marginile pãmântului.
„Duceþi-vã în toatã lumea, ºi Dacã botezul în

propovãduiþi Evanghelia la orice
Duhul Sfânt este
fãpturã“ (Marcu 16:15).
lucrarea Sa, ce
Biserica trebuie sã fie una care înseamnã aceasta?
sã meargã, nu una care sã stea. Sã Înseamnã cã tot
privim în afarã, unde Domnul ceea ce are de a face
nostru miºcã continente întregi. cu El ºi cu Evan-
Unii privesc în ei înºiºi, exami-
ghelia trebuie sã fie
nându-ºi veºnic propriile suflete,
ajungând astfel handicapaþi prin caracterizat de foc.
introspecþie. Isus te mântuieºte, Trebuie sã ardã.
nu-þi fie teamã. Acum ajutã-L pe
El sã-i mântuiascã pe alþii. Dacã Duhul Sfânt a venit, atunci
ridicã-te ºi du-te! El face lucrarea, nu tu ºi nici eu. „ªi vai de
mine, dacã nu vestesc Evanghelia!“ (1 Corinteni 9:16). ªi
vai va fi de cei cãrora noi nu le-o vom vesti!
ERA CREªTINÃ ESTE ERA FOCULUI
Daþi-mi voie sã vã pun o întrebare. De ce a fost înãlþat Isus

la dreapta Tatãlui? Chiar în cele mai ample comentarii,
gãsim mult prea puþine încercãri de a rãspunde acestei
întrebãri, înãlþarea lui Cristos la ceruri pare a fi un subiect
neglijat. Este el de o importanþã atât de redusã? Isus a spus

despre înãlþarea Lui cã este de folos (Ioan 16:7). El le-a spus
ucenicilor cã dacã nu se va duce la Tatãl, nu vor ajunge sã
cunoascã niciodatã o experienþã esenþialã. Fãrã înãlþarea
Domnului, nu am putea fi niciodatã botezaþi în Duhul.
Sã privim înapoi la tot ceea ce a fãcut Isus. Ioan scrie cã

lucrãrile Lui au fost atât de multe, încât dacã s-ar fi scris
despre toate, cãrþile care ar fi conþinut aceste relatãri n-ar fi
încãput în întreaga lume. Ce a mai rãmas atunci de fãcut,
ºi El nu a fãcut cât timp a fost pe pãmânt? Mai era un sin-
gur lucru. Era tocmai lucrul despre care Ioan Botezãtorul
spusese cã El îl va face: botezul cu Duhul Sfânt ºi cu foc. El
nu a fãcut aceasta cât timp a fost pe pãmânt. Isus venise
din ceruri ºi trebuia sã se reîntoarcã acolo, pe drumul
Crucii ºi al mormântului, înainte ca partea finalã a misiunii
Sale sã poatã începe.
Nimic din ceea ce a fãcut Isus pe pãmânt nu ar putea fi

clasificat ca botez cu Duhul Sfânt ºi botez cu foc. În niciuna
dintre lucrãrile Sale mãreþe—predicile, învãþãturile,
vindecãrile Sale sau moartea ºi învierea Sa—El nu a
botezat cu Duhul Sfânt. Isus a fãcut mult pentru ucenicii
Sãi. Le-a dat putere sã poatã vindeca bolnavi, dar a plecat
de la ei fãrã sã-i fi botezat cu Duhul Sfânt.
Un astfel de botez nu ar fi putut avea loc înainte de

înãlþarea Sa la Tatãl. Într-adevãr, nu numai cã Domnul a
spus-o, dar a ºi subliniat-o. El a intrat în glorie pentru a lua
aceastã nouã slujbã: slujba de Botezãtor în Duhul Sfânt.
Acesta este motivul pentru care S-a înãlþat El la Tatãl.
Vechiul Testament nu are cunoºtinþã despre un astfel de
botez. Este „lucrul nou“ al lui Dumnezeu. Bineînþeles, Isus
ne-a fãcut parte acum de multe alte binecuvântãri. El este
Marele nostru Preot, Apãrãtorul nostru, Reprezentantul
nostru. Dar El nu a menþionat niciuna din aceste lucrãri. El
S-a referit doar la trimiterea Duhului Sfânt.
Numai dupã ce S-a înãlþat la

Dumnezeu a
Tatãl, ºi nu înainte, a venit Duhul
ºi „niºte limbi ca de foc au fost trimis focul numai
vãzute împãrþindu-se printre ei, ºi asupra jertfei.
s-au aºezat câte una pe fiecare din N-ar avea niciun
ei“ (Fapte 2:3). Cu mulþi ani rost trimiterea
înainte, focul altarului din Cortul focului, dacã n-ar
lui Moise ºi cel al altarului din
Templul lui Solomon fuseserã
exista o jertfã.
focuri sfinte, venite din cer.
Flãcãrile din odaia de sus de la Rusalii au venit din aceeaºi
sursã cereascã. Isus are toatã puterea la comanda Sa. El
este în sala de comandã.
LIMBILE DE FOC
Dacã botezul în Duhul Sfânt este lucrarea Sa, ce înseamnã

aceasta? Înseamnã cã tot ceea ce are de a face cu El ºi cu
Evanghelia trebuie sã fie caracterizat de foc. Trebuie sã ar-
dã. Trebuie sã existe foc în cei care mãrturisesc ºi lucreazã.
Foc în cei care predicã. Foc în Adevãrul pe care îl predi-
cãm—„Nu este Cuvântul Meu ca un foc?“ (Ieremia 23:29).
Foc în Domnul pe care îl predicãm—„...fiindcã Dumnezeul
nostru este un foc mistuitor“ (Evrei 12:29). Foc în puterea
rugãciunii—„limbi de foc“ (Fapte 2:3). Foc în Duhul prin
care predicãm—„...cu Duhul Sfânt ºi cu foc“ (Matei 3:11).
Daþi-mi voie acum sã vã arãt câteva concepte, foarte

importante, despre focul lui Dumnezeu:
1. Întreaga jertfã trebuie sã fie mistuitã de foc.
Pe Muntele Carmel au fost aduse douã jertfe. Una de

cãtre preoþii lui Baal, cealaltã de cãtre Ilie. Prima, cea adusã
lui Baal, nu a ars. Nu a venit un foc care sã o mistuie. Jertfa
era acolo. Preoþii au fãcut tot ce-au putut. S-au rugat lui
Baal întreaga zi, s-au tãiat cu sãbiile pentru a demonstra
cât de sinceri erau. Au dat tot ce-au avut în ei, dar degeaba,
jertfa lor nu a luat foc. Dacã diavolul ar fi putut aduce o
scânteie sau douã din iad pentru a aprinde focul, cum n-ar
fi adus-o, dar altarul s-a încãpãþânat sã rãmânã rece.
Focul nu a venit nici pentru cã Ilie a aranjat el însuºi

jertfa. El a venit când Ilie s-a rugat ºi a crezut. „Credinþa
este victorie.“ Este adevãrat cã Ilie a fãcut tot ceea ce ºtia cã
trebuie fãcut pentru aducerea unei jertfe. El a respectat
cuvânt cu cuvânt instrucþiunile date de Moise, dar singurã
ascultarea sa n-a adus niciun foc. Credinþa a fost ceea care
a adus focul.
Dumnezeu a trimis focul numai asupra jertfei. N-ar avea

niciun rost trimiterea focului, dacã n-ar exista o jertfã.
Creºtinii „de fotoliu“ nu primesc niciun foc. Nu existã ceva
în genul unui „cuib de cartofi“ care sã primeascã ungerea
divinã. Uneori oamenii se roagã pentru foc, când ei nu
sunt daþi lui Dumnezeu deloc, ºi în consecinþã fac puþin
pentru El. Ei îi dau lui Dumnezeu puþin din timpul ºi banii
lor, ºi nu depun nici un efort pentru El. Dacã astfel de
oameni ar avea focul lui Dumnezeu, ce ar face cu el? Ar sta
acasã ºi s-ar bucura cã li s-a dat? Focul nu ne este dat
pentru a ne scuti de necazurile ºi dificultãþile pe care le
întâlnim în încercarea de a cuceri lumea pentru Cristos;
scopul lui este sã ne dea putere sã predicãm Evanghelia în
pofida oricãror suferinþe.
Creºtinii „de Focul este ceea ce conteazã. Aºe-

fotoliu“ nu zarea unei jertfe ºi aranjarea ei nu
primesc niciun foc. sunt suficiente. Dumnezeu nu va
mântui sufletele ºi nu-i va vindeca
Nu existã ceva în pe cei bolnavi pânã când noi nu ne
genul unui „cuib vom fi pus tot ce avem pe altar,
de cartofi“ care sã pentru El. Putem fi siguri de
primeascã ungerea aceasta. Dar nu jertfa noastrã este
divinã. motivul pentru care pune El focul.
El îºi face minunile de mântuire ºi vindecare pentru cã are

milã ºi har pentru noi. Nu evlavia lui Ilie a fost cea care a
generat fulgerul care a mistuit tot ce era pe altar. Motivul
pentru care a venit focul nu a fost sfinþenia lui. Cu zeciuie-
lile ºi dãrnicia noastrã nu putem cumpãra nici mãcar o fla-
cãrã de mãrimea unei flãcãri de lumânare din focul ceresc.
Focul lui Dumnezeu vine nu datoritã jertfei noastre, ci da-
toritã jertfei lui Cristos. De aceea, mulþumim Domnului,
focul este pentru toþi. Focul trezirii nu este o rãsplatã pentru
oamenii buni. Este darul lui Dumnezeu. De ce sã ne zbatem
pentru a-l primi? Oamenii vorbesc despre „a plãti preþul“.
Dar astfel ei ajung în situaþia de a plãti mult prea mult
pentru ceea ce le este dat gratuit. Focul vine prin credinþã.
2. Adevãrul are nevoie sã fie botezat cu foc.
Este posibil ca cineva sã aibã dreptate într-o anumitã

chestiune, dar cu toate acestea rezultatul ultim sã fie tragic.
Putem vorbi la nesfârºit despre „trupul“ adevãrului, ºi
acesta sã nu fie de fapt decât un corp rece, neînsufleþit. Isus
nu a spus doar: „Eu sunt calea ºi adevãrul.“ El a spus: „Eu
sunt calea, adevãrul ºi viaþa“ (Ioan 14:6, sublinierea îmi
aparþine). Dumnezeu a spus cã va pune în Sion „un foc de
flãcãri strãlucitoare“ (Isaia 4:5). Isus a adeverit cã Ioan
Botezãtorul „era lumina care era aprinsã ºi lumina“ (Ioan
5:35). Acestea sunt imagini ale luminii ºi ale cãldurii.
Evanghelia este o Evanghelie fierbinte, indiferent de cât de
mult ar râde de acest lucru lumea neºtiutoare. Eu nu ºtiu sã
predic „cuvintele vii“ ale lui Dumnezeu (Fapte 7:28) altfel
decât cu viaþã. Evanghelia trebuie sã fie pe foc. A predica
Evanghelia cu rãcealã ºi în mod ocazional ar fi ridicol.
Într-o zi, o doamnã mi-a spus cã avea în ea un „demon“,
deºi era o creºtinã nãscutã din nou. I-am spus acelei doam-
ne: „Muºtele nu pot sta decât pe o sobã rece, ºi pe o astfel
de sobã ele pot sta foarte mult timp! Lãsa-þi ca viaþa sã vã
fie aprinsã de focul Duhului Sfânt, ºi acel demon murdar
nu va mai îndrãzni sã vã atingã, de teamã sã nu-ºi frigã
degetele spurcate.“ Evanghelia îºi asigurã propria putere

de foc. Este natural de aceea ca un predicator sã fie aprins.
FOCUL LUI DUMNEZEU ÎN ISUS
În termenii experienþei umane, focul lui Dumnezeu se tra-

duce prin pasiune, acel fel de pasiune pe care am vãzut-o
la Isus. Probabil El nu a fost pasionat numai în vorbirea Sa.
Când se îndrepta spre Ierusalim pentru ultima datã, citim
cã mergea în fruntea ucenicilor Sãi. Ei au vãzut cum El se
strãduia sã meargã înainte.
„Ei erau pe drum ºi se suiau la Ierusalim; ºi Isus

mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaþi, ºi
mergeau îngroziþi dupã El“ (Marcu 10:32).
De ce? Într-un anume fel, focul din sufletul Sãu era evident în
modul în care mergea. Când au sosit, Isus a vãzut cum era
pângãrit Templul. Ucenicilor le-a fost oferitã atunci încã o
dovadã a pasiunii care Îl anima pe Învãþãtorul lor. Vederea
a ceea ce se întâmpla în Templu L-a transformat pe Isus
într-un justiþiar. Ucenicii ºi-au adus aminte de cuvintele
Psalmului 69:9: „Cãci râvna Casei Tale mã mãnâncã.“
Reacþia lui Isus a fost mânie pornitã din dragoste, nu furie
fireascã. Isus nu S-a comportat ca un fanatic. El iubea Casa
Tatãlui Sãu, asta era tot. Dorinþa Sa
Un mesaj care sã era sã-i vadã pe oameni în Templu,
incendieze, ºi închinându-se liberi ºi fericiþi. Dar
nimic mai puþin negustoria din Templu pângãrise
de atât, se cere a fi totul. Inima Lui a izbucnit ca un
vulcan. Focul din sufletul Sãu L-a
prezentat lumii. determinat sã cureþe Templul. Ac-
Nu este nevoie de þiunea Lui i-a înfricoºat pe cei îm-
focuri de artificii. potriva cãrora a fost îndreptatã, ºi
Tãciunii nu trebu- mulþi au fugit din faþa Lui. Copiii,
ie sã fie lemne care orbii ºi paraliticii au rãmas, i-ar El
i-a vindecat (Matei 21:14–16).
ard cu troznet.
Aceasta era ceea ce a vrut El sã facã ºi acesta a fost motivul

pentru care mânia Sa a ajuns ca un cuptor încins. Indigna-
rea Sa a avut ca rezultat bucuria. Copiii din Templu au înce-
put sã-i cânte lui Isus „Osana!“ Aceasta este singura ocazie
în întreaga Scripturã când cei care se bucurau în Domnul au
fost mustraþi, singura datã când s-a cerut sã se facã liniºte în
curþile Domnului. Lucrul acesta l-au cerut fariseii; laudele
aduse lui Dumnezeu au acoperit zornãitul banilor pe
tarabe. Muzica banilor a fost redusã la tãcere! ªi aceasta a
fost în întregime o parte a imaginii focului Domnului.
UN MUZEU AL STATUILOR DE MARMURÃ
Un mesaj care sã incendieze, ºi

nimic mai puþin de atât, se cere a
Am auzit predici
fi prezentat lumii. Nu este nevoie care sunau ca
de focuri de artificii. Tãciunii nu prelegeri despre
trebuie sã fie lemne care ard cu cum se îmbãlsã-
troznet. Totuºi Biserica, prin tot ce meazã un mort. Ar
are ea, trebuie sã reflecte lumina
aminti cuiva un
caldã a lui Dumnezeu pânã pe
cele mai înalte culmi. „În locaºul astfel de mod de a
Lui totul strigã: Slavã!’“(Psalmul vorbi despre Isus
29:9). În Evrei 1:6 citim cã cel Viu? Nici Isus,
Dumnezeu face din slujitorii Sãi nici Petru ºi nici
„flãcãri de foc“. Oamenii Sãi ar Pavel nu i-au lãsat
trebui sã fie torþe. Nu numai evan-
gheliºtii, dar ºi ceilalþi lucrãtori,
pe cei din adu-
conducãtorii de biserici, învãþã- nãrile în care au
torii ºi cei care se ocupã de proble- vorbit sã stea aºa
mele administrative ar trebui sã cum stau statuile
strãluceascã de lumina primitã de de marmurã
la Duhul Sfânt, la fel ca niºte torþe
într-un muzeu.
pe o stradã rece. La întâlnirile de
afaceri ale oamenilor creºtini ar
trebui sã se vadã focul Duhului Sfânt, la fel de mult ca la
întâlnirile de trezire, ºi poate chiar mai mult.
Un peºte are aceeaºi temperaturã ca cea a apei în care

înoatã. Prea mulþi creºtini sunt asemenea peºtilor—nu au
mai multã cãldurã a duhului decât are lumea rece,
necredincioasã din jurul lor. Oamenii sunt fiinþe cu sânge
cald. Aºa ne-a fãcut Domnul. ªi aºa vrea El sã ducem
Vestea Bunã—cu cãldurã!
Domnul nu ne-a trimis în lume pentru cã suntem sobri,

gravi, ºi nici nu ne-a ales datoritã stãpânirii noastre de
sine. El ne-a trimis cu cãrbuni aprinºi de la altar, ca martori
ai Învierii, care sã spunã lumii întregi cã ei L-au întâlnit pe
Dumnezeul Rusaliilor. Am auzit predici care sunau ca
prelegeri despre cum se îmbãlsãmeazã un mort. Ar aminti
cuiva un astfel de mod de a vorbi despre Isus cel Viu? Nici
Isus, nici Petru ºi nici Pavel nu i-au lãsat pe cei din
adunãrile în care au vorbit sã stea aºa cum stau statuile de
marmurã într-un muzeu.
Logica poate sã ardã, ºi totuºi sã rãmânã logicã, aºa cum,

de exemplu, a fost logica lui Isaia sau a lui Pavel. Nu este
neapãrat nevoie ca logica sã aparþinã unei sfere a imper-
sonalului, a cugetãrii reci. Focul presupune fervoare, nu
ignoranþã. Învaþã, pe toate cãile, dar nu o fã dacã aceasta
stinge focul. Nu uita—radierea, înaintea spiritului ascuþit.
„Si sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima
ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, ºi cu toatã puterea
ta“ (Marcu 12:30). Domnul vrea ca noi sã avem o inimã „cu
foc“, ºi sã radiem în jur bucurie, compasiune ºi dragoste.
Demnitatea umanã capãtã o nouã semnificaþie când

oamenii sunt preocupaþi sã aducã laude lui Dumnezeu. Aþi
vãzut vreodatã 50 de mii de oameni plângând, vibrând,
sãrind ºi strigând de bucurie înaintea lui Dumnezeu? Ce
altceva aþi aºtepta sã se întâmple când o mamã vine spre
noi pe platformã ºi mãrturiseºte cum tocmai fusese vin-
decat copilul ei de o orbire sau de o surzenie congenitalã
sau poate de o malformaþie a membrelor? Eu am auzit ºi
am vãzut atât de des astfel de mãrturisiri! Sunt momente

înãlþãtoare—culmea a ceea ce poate experimenta un om.
Nu câºtigãm mai multã consideraþie dacã rãmânem

absolut reci în faþa unui paralitic care începe sã umble sau
a unui orb care începe sã vadã. O astfel de atitudine
rezervatã nu se poate numi gândire echilibratã—este
nebunie! Bucuria—aceasta este atitudinea normalã în
astfel de momente. În prezenþa lui Dumnezeu trebuie sã
ne bucurãm! Isus a spus cã, în astfel de momente, chiar
pietrele vor striga (Luca 19:40).
Privesc la femeile sau la bãrbaþii dragi sufletului meu,

albi sau negri, dintre care mulþi cu câtva timp înainte au
fost atât de triºti, participând la întâlnire, cu mâinile strân-
se de emoþie sau ridicate în închinare, cu ochii strãlucind
de lacrimi de bucurie, cu feþele ridicate spre Dumnezeu,
miºcându-ºi buzele în minunate cuvinte de mulþumire.
Îmi spun atunci: „Ce frumoºi sunt!“ În astfel de momente
aº dori sã fiu artist. Când sobrietatea înlocuieºte bucuria
noastrã în Domnul, se produce o catastrofã!
Dacã Dumnezeu nu atinge sentimentele noastre, o va

face diavolul. Cum îi poate convinge Dumnezeu pe
pãcãtoºi de nevoia lor de mântuire ºi sã-i ajute sã vinã la
pocãinþã dacã aceºtia nu se simt miºcaþi? Cum sã le poatã
da bucuria pãcatelor iertate, fãrã sã provoace niciun
sentiment în sufletele lor? Eu cred cã slujba unui evanghelist
este de a aprinde un foc în duhul omului.
Mântuirea oamenilor înseamnã mai mult decât înregis-

trarea numelor lor pe o listã. Creºtinismul nu este un club
în care ei devin membri. Mântuirea este o operaþie de chi-
rurgie spiritualã. Ce este iertarea pe care noi o proclamãm?
Ce fel de iertare a adus Isus? El a venit cu adevãrata milã.
Iertarea aceasta a fãcut ca slãbãnogul sã umble din nou, ºi
a înfrânt îndãrãtnicia unei femei de stradã, fãcând-o sã-I
spele picioarele cu lacrimile ei. A fost acea iertare care i-a

fãcut pe oameni sã iubeascã mai mult. A fost acea iertare
care i-a determinat pe oameni sã facã lucruri de neînþeles,
aºa cum a fãcut Levi care ºi-a abandonat slujba bãnoasã de
vameº ºi L-a urmat pe Mântuitorul. A fost iertarea care a
fâcut-o pe Maria sã spargã vasul cu mir de nard, ºi pe
Zacheu sã dea celor nedreptãþiþi o mulþime de bani.
Ucenicii s-au bucurat foarte mult când au reuºit sã

alunge demoni, dar Isus le-a spus cã aceasta nu era nimic.
„«Totuºi, sã nu vã bucuraþi de faptul cã duhurile vã

sunt supuse; ci bucuraþi-vã cã numele voastre sunt
scrise în ceruri.» În ceasul acela Isus, S-a bucurat în
Duhul Sfânt.“ (Luca 10:20–21)
Petru L-a auzit rostind aceste cuvinte ºi ºi-a însuºit lec-

þia. Mai târziu el avea sã le scrie credincioºilor urmãtoarele:
„Isus Cristos, pe care voi îl iubiþi fãrã sã-L fi vãzut,

credeþi în El fãrã sã-L vedeþi, ºi vã bucuraþi cu o
bucurie negrãitã ºi strãlucitã, pentru cã veþi dobândi,
ca sfârºit al credinþei voastre, mântuirea sufletelor
voastre...“ (1 Petru 1:8–9)
Sã ne bucurãm cu reþinere? Sã ne închinãm în ºoaptã?

Sã sãrbãtorim în liniºte? Nu acestea sunt sensurile
cuvântului „bucurie“ în Scripturã. A te bucura înseamnã a
exulta, a striga, a te manifesta cu entuziasm. Încearcã sã fii
aºa fãrã emoþii, fãrã foc!
Focul Duhului Sfânt este o realitate absolutã. El trebuie

sã curgã prin Biserica lui Isus Cristos aºa cum curge
sângele prin vene. Oamenii lui Dumnezeu aprinºi de focul
Lui ºi Biserica în întregul ei aprinsã de acest foc sunt ceea
ce va câºtiga generaþia noastrã pierdutã pentru El.
Capitolul 2
Antiunsul
CÂT POATE DURA ULTIMUL CEAS?
Sã presupunem cã aþi mai avea încã o orã de trãit. Ce aþi

face în ea? Cu ce grabã ºi înfrigurare aþi face în ultimul mo-
ment lucrurile pe care le-aþi considera cele mai importante!
Dar, daþi-mi voie sã vã spun: chiar sunteþi în ultima orã!
„Copilaºilor, este ceasul cel de pe urmã...“ (1 Ioan 2:18).

ªtiu cã s-ar pãrea cã acest ceas a durat foarte mult, Ioan
scriind aceste cuvinte în urmã cu 19 secole. Dar nu trebuie
ca acest aspect sã vã neliniºteascã. De un singur lucru
putem fi siguri: dacã atunci a fost ultimul ceas, cu atât mai
mult este azi! Dacã Ioan ar fi scris în zilele noastre, probabil
ar fi spus: „Copilaºilor, este ultima secundã a ceasului de
pe urmã...“
Când Ioan a scris acest verset, el privea la ceasul lui

Dumnezeu, nu la al nostru. Mâinile sale nu au stat liniºtite.
Cât va dura ultimul ceas al lui Dumnezeu, mãsurat dupã
metodele omeneºti? Singurul lucru pe care îl ºtim este cã
nu ºtim cât de aproape suntem de sfârºit. „Despre ziua
aceea ºi despre ceasul acela nu ºtie nimeni“, spunea Isus în
Matei 24:36. Este evident totuºi cã suntem mult mai
aproape de sfârºit, cu fiecare zi care trece. ªi Pavel a vãzut
la fel acest lucru: „ªi aceasta cu atât mai mult, cu cât ºtiþi în
ce împrejurãri ne aflãm: este ceasul sã ne trezim în sfârºit
din somn; cãci acum mântuirea este mai aproape de noi

decât atunci când am crezut“ (Romani 13:11).
Dacã cineva ar ºti cã mai are de trãit doar 60 de minute,

cu siguranþã nu ar pierde acest timp cu nimicuri. În faþa
secundelor care s-ar scurge ca nisipul dintr-o clepsidrã, ar
vedea care sunt lucrurile cu adevãrat importante pentru el.
N-ar merge sã-ºi cumpere o pãlãrie dupã ultima modã ºi
n-ar urmãri cursul acþiunilor la bursã. Orientarea
întregului interes spre momentul sfârºitului ar pune
întreaga viaþã în lumina corectã.
Cineva spunea odatã cã cei mai mulþi oameni trãiesc ca ºi

cum viaþa aceasta ar fi un permanent aranjament. Mesajul
Bibliei este cã zilele noastre sunt „numãrate“—nu nenu-
mãrate. În realitate, mai existã timp doar pentru lucrurile
importante. Mã gândesc, în mod deosebit, la Biserica lui
Isus Cristos. Oamenii par adesea a arãta, prin felul în care
trãiesc, cã viaþa constã în o mie ºi una de detalii, dar lucru-
rile minore nu trebuie sã prevaleze asupra celor majore.
Biserica trebuie sã fie preocupatã de o singurã problemã:
lupta cu Satana ºi câºtigarea sufletelor pentru Cristos.
Marele merit al lui Isus este cã a venit când L-a trimis

Tatãl. Marele nostru merit ar fi sã mergem când ne trimite
Isus. „Cum M-a trimis pe Mine Tatãl, aºa vã trimit ºi Eu pe
voi“ (Ioan 20:21). Biserica ar trebui sã ignore orice lucru ca-
re ar afecta negativ ducerea la îndeplinire a Marii Trimiteri.
LOGICA ULTIMULUI CEAS
Când Scriptura spune cã „este ultimul ceas“, atunci putem

fi siguri cã aºa este, cu adevãrat. Pentru mesajul
Evangheliei întotdeauna este ultimul ceas. Aceastã doctrinã
unicã, specialã a Scripturii este numitã doctrina
„iminenþei“.
Antiunsul 23
Mulþi se liniºtesc spunându-ºi cã mai sunt încã patru

luni pânã la seceriº (Ioan 4:35). Dacã vreþi sã ºtiþi cum un
singur om, ca Pavel, a reuºit sã realizeze atât de mult, citiþi
ceea ce spune el în Corinteni. El a trãit ca ºi cum sfârºitul
tuturor lucrurilor era foarte aproape, ca ºi când cãderea
cortinei peste actul final era iminentã.
„Iatã ce vreau sã spun, fraþilor: de acum vremea s-a

scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste,
sã fie ca ºi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca ºi cum n-ar
plânge; cei ce se bucurã, ca ºi cum nu s-ar bucura; cei
ce cumpãrã, ca ºi cum n-ar stãpâni; cei ce se folosesc
de lumea aceasta, ca ºi cum nu s-ar folosi de ea; cãci
chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7:29–31).
Evanghelia este veºnicã, dar noi Evanghelia este

nu avem la dispoziþie o veºnicie veºnicã, dar noi
pentru a o predica. S-ar putea ca
cineva sã creadã cã avem suficient
nu avem la
timp, având în vedere ritmul lent, dispoziþie o
aºezat în care se desfãºoarã veºnicie pentru a o
lucrãrile Bisericii pe frontul predica... Noi
Evangheliei. Noi trebuie, atât cât trebuie, atât cât ne
ne e dat sã trãim, sã ajungem cu
e dat sã trãim, sã
Evanghelia la cei care trãiesc tot
atât cât trãim ºi noi. Astãzi pe pã- ajungem cu Evan-
mânt trãiesc peste cinci miliarde ghelia la cei care
de suflete—ele trãiesc în lumea trãiesc tot atât cât
noastrã, prezentã, nu într-o epocã trãim ºi noi.
viitoare nedefinitã, care au nevoie
sã fie evanghelizate. Este ultimul ceas!
ALERGAÞI!
Pentru a-ºi întâmpina fiul, pe care a dorit atât de mult sã-l

poatã strânge din nou la piept, tatãl A ALERGAT! A
alergat! ªi eu am început sã alerg, de când, prin Duhul
Sfânt, am înþeles cã este ultimul ceas! Companiile de zbor

din toatã lumea au în mine un client sigur. Unul din cuvin-
tele greceºti favorite ale lui Pavel era spoude, însemnând „a
întinde gâtul“ aºa cum face un atlet care aleargã pentru a
trece linia de sosire. În termenii noºtri aceasta înseamnã „a
studia, a-þi da silinþa, a fi zelos, a zori, a merge înainte“.
Multe biserici sunt foarte active, dar active în ce? A irosi

timpul cu probleme lumeºti este un mod de a lãsa impresia
unei activitãþi intense ºi „relevante“. Dar adevãrata relevan-
þã o are doar ducerea Evangheliei lumii din jur care piere.
A fi preocupaþi doar de propria noastrã spiritualitate,

când peste tot în lume au izbucnit flãcãrile iadului, este ca
ºi cum membrii unei echipe de pompieri s-ar bãrbieri
înainte de a rãspunde unui apel telefonic prin care le este
solicitatã intervenþia urgentã pentru stingerea unui
incendiu. Putem petrece ani în ºir „apãrându-ne
principiile“, tot ceea ce vom realiza va fi o justificare a
certurilor ºi a prejudecãþilor din bisericile noastre. Porunca
de a evangheliza este tot ceea ce conteazã—a-i smulge pe
oameni din flãcãrile unui iad veºnic.
Domnul nostru nu a dat aceastã poruncã dintr-un

capriciu. Dumnezeu Însuºi acþioneazã datoritã pericolului
în care se aflã fiinþa umanã fãrã Cristos. Calvarul a fost
imperativul Sãu!
Dumnezeu însuºi „Mai am ºi alte oi, care nu sunt

acþioneazã dato- din staulul acesta; ºi pe acelea
ritã pericolului în trebuie sã le aduc. Ele vor
asculta de glasul Meu, ºi va fi o
care se aflã fiinþa turmã ºi un Pãstor.“ (Ioan 10:16).
umanã fãrã
Cristos. Calvarul Isus le-a spus ucenicilor pe dru-
a fost imperativul mul spre Emaus: „Nu trebuia sã
Sãu! sufere Cristosul...?“ (Luca 24:26).
Antiunsul 25
Acelaºi cuvânt grecesc, „dei“, este Când o persoanã

folosit în ambele fraze de mai sus,
în vârstã ajunge sã
rostite de Domnul Isus. Cuvântul
respectiv nu redã ideea cã a fost fie mântuitã, este
potrivit ºi corect ca Isus sã sufere, mântuit un suflet.
ci faptul cã El trebuia sã sufere—cã Când un tânãr
numai El o putea face. Dumnezeu, ajunge sã fie
care a mers pânã acolo încât ªi-a mântuit, atât un
dat Fiul sã moarã pe cruce, nu a
fãcut aceasta pentru ca noi sã
suflet, cât ºi o
avem un hobby sau o posibilitate viaþã întreagã pe
de a ne petrece în mod plãcut acest pãmânt sunt
timpul liber. Domnul nostru nu a mântuite.
murit pentru a asigura prin
aceasta o slujbã celor câþiva care formeazã ierarhia
clericalã. El ne porunceºte sã predicãm Evanghelia la orice
persoanã. Aceastã sarcinã ne solicitã pe toþi.
Ne-am înºela pe noi înºine ºi am pierde adevãratul sens

al Cuvântului lui Dumnezeu dacã a gândi cã acest „ultim
ceas“ nu este chiar atât de presant. Este! Nu are niciun rost
sã ne spunem: „Ultimul ceas al lui Dumnezeu este destul
de lung. De ce ne-am grãbi?“ Nu avem decât ziua de azi.
În cel mai deplin sens al cuvântului, ceasul acesta este
ultimul. Cu toate cã Ioan a scris aceste cuvinte cu multe
secole în urmã, el a avut dreptate. Nu este nicio umbrã de
ezitare în inspiraþia sa.
• Este ultimul ceas pentru cei ale cãror unghii de la

picioare atârnã deja peste abisul eternitãþii.
• Este ultimul ceas pentru oportunitãþi în multe

locuri.
• Este ultimul ceas al posibilitãþii de a împlini porunca

Domnului: „Duceþi-vã în toatã lumea...“
• Este ultimul ceas înainte ca Isus sã revinã.

PLÃTIT DUPÃ „ULTIMUL CEAS“
Cu mulþi ani în urmã, în nordul Germaniei, am avut

privilegiul de a conduce o doamnã în vârstã la Domnul.
Mulþi ani din viaþã, femeia aceasta a fost organista unei
biserici, dar niciodatã nu-L cunoscuse pe Isus ca Mântuitor
personal. Când a auzit Evanghelia ºi ºi-a deschis inima
Domnului, a fost copleºitã de bucuria Duhului Sfânt. Am
reîntâlnit-o trei zile mai târziu, dar de data aceasta era
complet distrusã. Nedumerit, am întrebat-o ce se întâm-
plase. Cu lacrimi în ochi, mi-a spus: „Am deja 70 de ani ºi
doar acum L-am primit pe Isus ca Mântuitor al meu.
Probabil voi mai trãi cinci sau zece ani, dar am pierdut 70.“
Bineînþeles, cuvintele acelea m-au miºcat profund. I-am

spus atunci acelei femei: „Aveþi dreptate, dar eu ºtiu ce
urmeazã sã se întâmple. Într-o zi vom sta în faþa Scaunului
de Judecatã al lui Cristos. Pe El nu-L va interesa atât de
mult atunci cât de lungã a fost brazda vieþii noastre pentru
El, cât adâncimea la care am tras-o. Cinci sau zece ani, trãiþi
în întregime pentru Isus, fac mult mai mult decât o viaþã
de 50 de ani trãitã de un creºtin cãldicel.“
Vã amintiþi pilda lucrãtorilor viei spusã de Isus? (Matei

20:1-16). Când a venit ora plãþii, unii dintre ei lucraserã
doar o singurã orã, dar stãpânul i-a rãsplãtit cu
generozitate, dându-le ºi lor tot atâþia bani cât le-a dat
celor care munciserã întreaga zi. De ce? Pentru cã ei
lucraserã atât cât avuseserã ºansa de a lucra. Acesta este
principiul lui Dumnezeu.
Dacã cineva este necãjit cã nu a putut sta la dreapta

Domnului în timpul seceriºului când aceasta ar fi putut fi
posibil, îl sfãtuiesc sã lase aceastã problemã în seama
Domnului Seceriºului. Nu mai pierdeþi timp plângând.
Daþi-I lui Dumnezeu de-acum înainte, cu toatã inima, ceea
ce I se cuvine! În Filipeni 3:13–14, apostolul Pavel ne
sfãtuieºte urmãtoarele:
Antiunsul 27
„Fraþilor, eu nu cred cã l-am apucat încã; dar fac un

singur lucru: uitând ce este în urma mea, ºi aruncân-
du-mã spre ce este înainte, alerg spre þintã pentru pre-
miul chemãrii cereºti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.“
Atât timp cât mai aveþi suflare în voi nu veniþi prea târziu
în ultimul ceas, în ultima zi, în ultima lunã sau în ultimul
an. Nu veþi veni niciodatã prea târziu pentru mântuire.
Totuºi, raportat la acelaºi ultim ceas, tinerii au un statut

puþin diferit. Când o persoanã în vârstã ajunge sã fie
mântuitã, este mântuit un suflet. Când un tânãr ajunge sã
fie mântuit, atât un suflet, cât ºi o viaþã întreagã pe acest
pãmânt sunt mântuite. Tânãrul poate avea un ceas care ar
putea fi o întreagã viaþã, ºi cât de glorios ceas ar putea fi
acesta! Un ceas plin de dragoste, bucurie, pace, scop ºi
siguranþã, chiar dacã acesta va dura o viaþã întreagã.
Singurul mod de a trãi mâine este de a trãi în credinþã ºi în
activitate pentru Isus astãzi.
Odatã m-am rugat pentru un om în vârstã care era pe

moarte. Brusc, un gând straniu mi-a venit în minte: „Cum
te-ai ruga dacã ai fi în locul lui?“ Un politician celebru, aflat
în faþa morþii, ºi-a exprimat ca având ultima dorinþã sã
mãnânce „o plãcintã delicioasã cu carne de porc“. Nu mi-a
trebuit prea mult timp pentru a-mi da rãspunsul. I-aº cere
Domnului sã-mi dea puterea ºi ajutorul sã mai conduc
încã o cruciadã pentru Evanghelie! Mi-ar place sã lovesc
taurul între ochi încã o datã, ºi încã o datã sã conduc o sutã
de mii de suflete la Crucea lui Cristos. Nu existã nimic mai
grandios decât aceasta, niciun mod mai glorios de a muri
decât luptând pe acest câmp de bãtãlie unde putem fi
siguri cã vom învinge.
UN CRESCENDO GLORIOS!
Creºtinilor secolului al XIX-lea, gândul apropierii secolului

al XX-lea le domina mintea. Venirea acestui secol urma sã
aducã, în opinia multora dintre ei, revenirea lui Cristos.

Creºtinii aceºtia s-au rugat pentru o nouã putere de a
evangheliza întreaga lume în intervalul celor o sutã de ani
care-i mai despãrþeau de anul 2000. Obiectivul evanghe-
lizãrii întregii lumii a fost adesea o preocupare a lor, ºi
gândul acesta i-a fãcut sã aºtepte mereu un rãspuns din
partea lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a auzit rugãciunile ºi
le-a împlinit dorinþa inimii.
Cercetãtorii care studiazã dinamica apelor oceanice ºi

marine, ne spun cã valurile oceanelor „cãlãtoresc“ mii de
kilometri, chiar sub suprafaþa aparent calmã a oceanului.
Apropiindu-se de þãrm, ele dezvoltã un crescendo
maiestuos, îºi saltã umerii puternici ºi cresc rapid în
volum, pentru ca în final sã se spargã magnific de þãrm.
O intensificare glorioasã a lucrãrii Duhului Sfânt se pro-

duce astãzi, tinzând spre un crescendo spontan, în toatã
lumea, ca o grãbire spre þãrm. Ridicarea valurilor ne spune
cã þãrmul nu poate fi departe. Isus vine în curând! Este
ceasul de pe urmã!
Cea din urmã revãrsare a Duhului Sfânt a început în

anul 1900, ºi adevãrul despre botezul în Duhul Sfânt a fost
reconfirmat prin semnele care au urmat. Din acel moment
s-a petrecut cea mai mare trezire din toate timpurile, ca un
val pornit din ceruri. Este acelaºi val care a pornit din
Ierusalim în urmã cu 19 secole. Un torent divin de putere,
„ape peste pãmântul însetat ºi râuri pe pãmântul uscat“
(Isaia 44:3), binecuvântaserã lumea timp de douã sau trei
sute de ani. Apoi, datoritã necredinþei ºi a asemãnãrii cu
lumea, se pare cã s-a produs un reflux. Biserica a început
chiar sã înveþe cã o astfel de putere a fost numai pentru
apostoli ºi pentru primii ucenici. Ca ºi cum numai ei ar fi
avut nevoie de ea! Duhul Sfânt a devenit un simplu
paragraf al Crezului apostolic, pus sub lacãt ºi exilat în
trecut.
Antiunsul 29
UNS PENTRU „CEASUL CEL DE PE URMÃ“
Prin aceastã minunatã revãrsare a Duhului Sãu, Domnul

le-a dat credincioºilor puterea de a duce la îndeplinire
lucrarea. Primul lucru pe care oamenii lui Dumnezeu l-au
fãcut a fost sã evanghelizeze ºi sã trimitã misionari.
Despre „ceasul de pe urmã“ Ioan scrie în 1 Ioan 2:18–27:
„Copilaºilor, este ceasul cel de pe urmã. ªi, dupã cum

aþi auzit cã are sã vinã anticrist, sã ºtiþi cã acum s-au
ridicat mulþi anticriºti: prin aceasta cunoaºtem cã este
ceasul de pe urmã... Dar voi aþi primit ungerea din
partea Celui sfânt... Cine este mincinosul, dacã nu cel
ce tãgãduieºte cã Isus este Cristosul? Acela este
anticristul... Cât despre voi, ungerea, pe care aþi
primit-o de la El, rãmâne în voi...“
Biserica urmeazã sã fie unsã pentru ceasul din urmã.

Duhul veacului va fi anticristul sau antiunsul. Ungerea
Duhului Sfânt este o temã care strãbate prima epistolã a lui
Ioan. Avertizãrile apostolului privind timpurile din urmã
ºi-au atins scopul prin faptul cã ele ne vorbesc astãzi nouã.
Ele ne zdruncinã cu un adevãr despre timpurile noastre
care aproape ne înspãimântã. Duhul lui anticrist pãtrunde
în gândirea umanã ºi în societate, producând un colaps
moral. Elemente ostile se dezlãnþuie tot mai puternic,
asemãnãtor momentelor premergãtoare unei teribile
furtuni. Este într-adevãr ceasul de pe urmã.
Totuºi Dumnezeu îºi are propriul rãspuns: ungerea pen-

tru ziua de pe urmã a antiungerii. El nu-i va permite nicio-
datã diavolului sã preia conducerea. Revãrsarea Duhului
Sfânt este soluþia Sa specialã pentru ceasul de pe urmã.
„Dupã aceea voi turna din Duhul Meu peste orice

fãpturã... Înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea
mare ºi înfricoºatã“ (Ioel 2:28, 31).
Întregul Trup al lui Cristos va fi mobilizat ºi înarmat

pentru ultimul atac asupra duºmanului. Diavolul va
pierde din nou. Satana este veºnicul învins.
PROFEÞIILE BIBLICE SUNT ISTORIE ANTICIPATÃ
Acum este timpul coacerii pentru seceriºul final. Atât

grâul, cât ºi neghina umplu câmpul. Satana vede cã
oportunitãþile sale se îngusteazã—pentru el este „acum
sau niciodatã“, astfel cã asistãm astãzi la cea mai mare
manifestare a rãutãþii, a urii, a fãrãdelegii ºi a degradãrii.
Dar, în pofida acestei situaþii, credincioºii trebuie sã se
gândeascã la mai mult decât la simpla lor supravieþuire.
Este foarte probabil cã vor veni persecuþii, ºi fãrã îndoialã
va curge sânge. Totuºi gândurile noastre sunt de victorie ºi
cucerire pentru Isus. Întãririi forþelor duºmanului i se
rãspunde cu o creºtere permanentã ºi mai mult decât
suficientã a mãsurii Duhului Sfânt.
„Când va nãvãli vrãjmaºul ca un râu, Duhul

Domnului îl va pune pe fugã“ (Isaia 59:19).
Cea mai extraordinarã revãrsare, cea mai extraordinarã

ungere a puterii lui Dumnezeu cunoscute vreodatã vine în
aceste zile peste noi. Trezirile trecute vor pãrea
insignifiante în comparaþie cu revãrsarea Rusaliilor peste
întreaga Bisericã. Deja începem sã o întrezãrim; bãtãlia
unsului împotriva antiunsului. Acum înþelegem ce vrea sã
ni se spunã în Apocalipsa 12:11: „Ei l-au biruit, prin
sângele Mielului ºi prin cuvântul mãrturisirii lor, ºi nu ºi-au
iubit viaþa chiar pânã la moarte.“ Acest verset este explicat
în detaliu în Apocalipsa 12:9–10:
„ªi balaurul cel mare, ºarpele cel vechi, numit

Diavolul ºi Satana, acela care înºalã întreaga lume, a
fost aruncat pe pãmânt; ºi împreunã cu el au fost
aruncaþi ºi îngerii lui. ªi am auzit în cer un glas tare,
Antiunsul 31
care zicea: «Acum a venit Când diavolul

mântuirea, puterea ºi împãrãþia
Dumnezeului nostru, ºi stã-
tulburã lumea,
pânirea Cristosului Lui; pentru Dumnezeu îl
cã pârâºul fraþilor noºtri, care zi tulburã pe el.
ºi noapte îi pâra înaintea Dumnezeu va face
Dumnezeului nostru, a fost ceea ce a spus,
aruncat jos.»“
pânã în cele mai
Profeþiile biblice ca aceasta nu mici detalii.
pot fi schimbate. Ele sunt istorie
scrisã dinainte! Când diavolul tulburã lumea, Dumnezeu îl
tulburã pe el. Dumnezeu va face ceea ce a spus, pânã în
cele mai mici detalii. Aleluia! Ne bucurãm! ªtim! Viitorul
este stabilit dinainte, ºi ceasul de pe urmã este fixat,
împreunã cu finalul sãu glorios. ªi aceasta este perioada în
care intrãm noi acum!
În marile noastre cruciade de evanghelizare din Africa,

repurtãm victorii mãreþe asupra puterilor satanice ºi
asupra vrãjitoriei. Grãmezi uriaºe de materiale de
vrãjitorie sunt aduse ºi arse. Posesorii lor sunt eliberaþi de
teama satanicã ºi de opresiuni în momentul când Îl
primesc pe Isus ca Domnul ºi Mântuitorul lor. Adeseori,
arãtând spre flãcãri, le spun: „Aºa va fi ºi în ultima casã a
diavolului, iazul de foc!“ Nu Satana este cel care
controleazã flãcãrile iadului—flãcãrile acestea sunt
judecata lui. Când acele „lucrãri ale diavolului“ devin
cenuºã, ne este dat sã vedem adevãratul foc, focul lui
Dumnezeu, cãzând „în masã“ peste mulþimi.
Antiungerea este un foc straniu al distrugerii ºi al morþii.

Dar focul care vine din prezenþa Domnului va înghiþi acest
foc, întocmai cum a înghiþit ºi focul profan al lui Nabab ºi
Abihu (Levitic 10:1–2). Dupã aceasta, o ungere dulce a
pãcii va curge peste Bisericã, acoperind-o pânã la picioare.
Sã uitãm vechile motive de animozitate care i-au dus nu

o datã pe copiii lui Dumnezeu la certuri asupra unor
probleme care, în niciun caz, nu-i conduc pe oameni la
mântuire. Duºmanul nostru nu este o altã denominaþie, ºi
nici chiar denominaþionalismul. Duºmanul nostru este
diavolul ºi minciunile prin care el înºalã lumea—minciuna
cã Dumnezeu este mort, minciuna cã Dumnezeu este
indiferent, minciuna cã noi putem face un lucru sau altul
ºi fãrã Isus. „Ei l-au biruit prin sângele Mielului“
(Apocalipsa 12:11). De remarcat cã pronumele care þine
locul diavolului („l“) este la singular. Noi avem un singur
duºman—diavolul. Existã o singurã putere care i se poate
opune—ungerea Duhului Sfânt: „...jugul va crãpa de
grãsime (ungere)“ (Isaia 10:27).
Capitolul 3
O lucrare nemuritoare pentru muritori

Un om cu o misiune are nevoie de
viziune. ªi Isaia ºi Ieremia au avut Nu avem decât
nevoie de viziune. Fãrã aceasta ei intervalul unei
nu ar fi înaintat niciodatã cu generaþii pentru a
îndrãznealã. A fi chemat de mântui acea
Dumnezeu nu costã nimic, pentru generaþie. Orice
cã Dumnezeu este Cel care face
chemarea. A împlini chemarea
generaþie are
este o cu totul altã problemã. nevoie de
Orice om va renunþa curând dacã regenerare.
nu este chemat.
Lucram cu pasiune ca misionar în Lesotho, dar visul

unei Africi spãlate în sângele Mântuitorului mã urmãrea
permanent. Viziunea a devenit mai persistentã ºi mai vie.
Trebuie sã înþelegeþi cã viziunea este însoþitã întotdeauna
de presiune divinã. O dorinþã mistuitoare mã chema la
prima „aventurã“ de evanghelizare a maselor. Dar încã
ezitam. Membrii echipei mele de misiune nu agreau ideea.
Erau oameni buni ºi spirituali, dar le lipsea viziunea. Karl
Barth scria cã credinþa nu este niciodatã identicã cu
evlavia. Lucrarea misionarã normalã în cazul Africii,
credeau ei, era abordarea eficientã, controlabilã a câºtigãrii
de suflete, nu evanghelizare în masã. De ce credeam eu cã
aº putea-o face în alt mod? Dacã aceasta era metoda lui
Dumnezeu, întrebau ei, de ce nu o foloseau ºi alþii? În timp
ce misionarii erau preocupaþi de tradiþia misionarã, eu mã

frãmântam într-o mare dilemã: erau ei cei care greºeau, iar
eu cel care aveam dreptate?
Mã simþeam izolat. În loc de a scãdea, presiunea divinã

asupra duhului meu creºtea. M-am întâlnit apoi cu un
grup de evangheliºti pentru pãrtãºie, ºi fiecare dintre cei
prezenþi au relatat o experienþã similarã. Fiecare cunoscuse
descurajarea „oficialã“, în ei aveau focul Duhului, în jur
vaste posibilitãþi, dar trebuiau sã înfrunte critica celor fãrã
viziune. În timpul acestor „chinuri ale naºterii“, de multe
ori în agonia minþii, a trebuit sã petrec ore întregi în
rugãciune pentru a nu-mi pierde echilibrul ºi pacea
sufleteascã. Cât de mult timp ar fi fost necesar, mã
întrebam, pentru a spãla întreaga Africã cu sângele lui
Cristos, fãrã cruciade de evanghelizare agresivã? Nu avem
decât intervalul unei generaþii pentru a mântui acea
generaþie. Orice generaþie are nevoie de regenerare.
Presiunea ajunsese la un punct critic. Într-o zi m-am

încuiat într-o camerã a unui hotel din Lesotho, pentru a
mã ruga. Eram hotãrât sã nu-L mai las pe Dumnezeu sã
plece pânã nu-mi va da un rãspuns clar. Cu îndrãznealã,
am venit înaintea lui Dumnezeu ºi I-am spus exact ce sim-
þeam. I-am spus cã eram bolnav ºi obosit de încordare, con-
strâns sã evanghelizez, dar reþinut de la aceasta de oameni.
Era într-adevãr acest impuls constant spre a evangheliza
voia Lui pentru mine? Alþi lucrãtori nu pãruserã sã creadã
cã evanghelizarea în masã era cea mai bunã metodã.
Doream cu disperare sã primesc un rãspuns clar.
În acea zi Dumnezeu mi-a clarificat în mod absolut

problemele. La fel de sincer cum Îi vorbisem eu, mi-a
rãspuns El. El a spus: „Dacã vei abandona viziunea care
þi-am dat-o, va trebui sã gãsesc un alt om care sã o accepte
ºi sã facã ce vreau Eu.“
O lucrare nemuritoare pentru muritori 35
M-am pocãit imediat de ezitã-

Trebuie sã fim
rile mele. Am luat decizia pentru
totdeauna. Dumnezeu a început atenþi sã nu avem
apoi sã-mi zâmbeascã, ºi sã-mi o atitudine greºitã
trimitã încurajare divinã. Din ziua faþã de criticã.
aceea n-am mai privit niciodatã Uneori, prin ochii
înapoi. Am învãþat ce atitudine sã altora, ne putem
iau faþã de cei care mã criticã ºi
faþã de criticile lor, prin a-L lãsa pe
vedea ceafa.
Însuºi Dumnezeu sã-mi fie
Apãrãtor. Am decis sã-i las sã vadã, dupã roadele pe care le
aduceam, cã Dumnezeu era Cel care mã conducea. În loc
de a mai fi preocupat de cei care mã criticau, am început sã
mã concentrez asupra a ceea ce voia Dumnezeu sã fac. Din
acel moment, lucrarea s-a dezvoltat, roadele ei au fost tot
mai bogate, pas cu pas, uneori cu accente dramatice.
„LUCRAT CU MÃIESTRIE“
Se întâmplã cã evanghelizarea este chemarea mea. Existã

alte chemãri pe care oamenii le urmeazã: apostoli, pãstori,
învãþãtori, proroci, mijlocitori, cântãreþi, lucrãtori într-o
mie de domenii diferite. Când Dumnezeu îºi pune mâna
peste noi, El face douã lucruri. În primul rând, ne dã o
lucrare. Apoi, deschide o uºã pentru slujire. Fiecare dintre
noi are un loc unic ºi vital în Împãrãþia Sa. Fiecare
credincios este, în mod individual, dãltuit, „þesut în chip
ciudat, ca în adâncimile pãmântului“, aºa cum se spune în
Psalmul 139:15. Unii sunt departe de a fi obiºnuiþi, ca
majoritatea oamenilor. Este foarte improbabil ca aceºtia sã
fie primiþi cu bucurie acolo unde ajung.
O nouã viziune îi poate deranja, nu numai pe cei care o

primesc, ci ºi pe cei care nu o primesc, în special dacã
aceasta îl pune pe un anumit om în centrul atenþiei. Poate
apãrea resentimentul, critica, chiar gelozia. Uneori chiar
prietenii ºi colegii cei mai apropiaþi ai unui om nu pot
crede cã Dumnezeu a pus o chemare în sufletul acestuia.

Dar Dumnezeu nu dã socotealã nimãnui pentru ceea ce
face, dupã cum aratã ºi Pavel referindu-se la Iacov. O
chemare este în întregime hotãrârea lui Dumnezeu, nu a
omului. Cea mai bunã dovadã a faptului cã am fost
chemaþi de Dumnezeu este rãbdarea de care dãm dovadã
când suntem judecaþi greºit ºi criticaþi. Omul care ºtie cã
Dumnezeu l-a trimis se va odihni în Domnul, ºi-L va lãsa
pe El sã se ocupe de cei care îl dezaprobã sau nu-l înþeleg.
„Supuneþi-vã dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru
ca, la vremea Lui, El sã vã înalþe“ (1 Petru 5:6).
Trebuie sã fim atenþi sã nu avem o atitudine greºitã faþã

de criticã. Uneori, prin ochii altora, ne putem vedea ceafa.
Ce spun alþii despre noi este important, fie cã ne sunt
prieteni, fie cã ne sunt duºmani. Îl slãvesc pe Dumnezeu
pentru acei oameni aleºi spre care m-a cãlãuzit, pentru
percepþia ºi înþelegerea lor. Aº fi fost nechibzuit sã nu fi
ascultat de ei. Întocmai ca oricare alt lucrãtor, evanghelistul
are nevoie de a fi sfãtuit. Evanghelistul nu-ºi poate fi lui
însuºi lege. El este un membru al Trupului lui Cristos.
În urma luptei teribile ºi a „chinurilor naºterii“ din

Lesotho, Domnul mi-a dat urmãtoarea înþelegere ºi
provocare pentru Bisericã:
O PILDÃ DIN CÂNTAREA DEBOREI
Nu este minunat modul în care Cuvântul lui Dumnezeu

ne înalþã ºi ne miºcã? Un pasaj din cartea Judecãtori mi-a
transmis o puternicã provocare evanghelisticã. Într-un
mod unic, Dumnezeu l-a interpretat pe înþelesul minþii
mele, ca pe o pildã. În perioada judecãtorilor, Israelul a
avut parte de multe urcuºuri ºi coborâºuri. Adesea poporul
s-a aflat sub opresiunea cotropitorilor. În mila Sa,
Dumnezeu va ridica lideri excepþionali pentru a-i uni ºi a-i
ajuta sã se apere. Unul dintre aceºti lideri-judecãtori a fost
Debora, o prorociþã. În zilele sale, un împãrat canaanit, pe

nume Iabin, ºi-a trimis armata sub conducerea lui Sisera sã
pustiascã þara lui Israel ºi sã ucidã.
Prin Duhul lui Dumnezeu, Debora a fost îndemnatã sã

opunã rezistenþã nãvãlitorilor. Ea însã nu era o Ioana d’Arc
ºi nu s-a echipat cu armurã pentru a lupta ca un bãrbat. Ea
ºi-a folosit puterea de convingere pentru a-i determina pe
bãrbaþii lui Israel sã se punã sub comanda lui Barac.
Chemarea Deborei de a se uni ºi a face ceea ce singuri

n-ar fi reuºit—sã i se împotriveascã lui Sisera—a fost fãcutã
fiecãrei seminþii. Unii au acceptat-o, alþii nu. Este foarte
interesant de observat modul în care au reacþionat
seminþiile. De fapt, aceastã veche istorisire este asemenea
unei oglinzi pusã astãzi în faþa Bisericii.
DAN ªI CORÃBIILE LUI
Privind la Israel dupã victorie, Debora ridicã o întrebare

incomodã cu referire la seminþia lui Dan: „Pentru ce a stat
Dan pe corãbii?“ (Judecãtori 5:17). Membrii seminþiei lui
Dan erau negustori, ocupându-se cu un fel de negoþ
maritim pentru Israel. Ei aduceau tot felul de bunuri
dintre cele mai îndepãrtate colþuri ale lumii. Apoi, amarate
în porturi, corãbiile lor deveneau adevãrate prãvãlii
plutitoare, în care mãrfurile erau vândute direct de cãtre
importatori cumpãrãtorilor.
Acum, iatã ce mi-am imaginat eu. Dan însuºi se aflã în

faþa casei de bani a prãvãliei sale plutitoare. Ziua a fost
bunã, profitul mare. El îºi totalizeazã intrãrile, cu
satisfacþie. Deodatã, aude zarvã pe chei ºi se îndreaptã
într-acolo sã vadã ce se întâmplã. Un mesager, epuizat de
alergare, soseºte cu o misivã din partea Deborei pentru
Dan:
„Dragã Dan,
Iabin, împãratul Canaanului, l-a trimis pe Sisera împotriva

noastrã ºi acesta pustieºte acum Israelul. Luptãm cu toate armele
pe care le avem, dar avem nevoie de ajutor. Toate seminþiile
trebuie sã se uneascã pentru a-l respinge pe duºman. Vino ºi
ajutã-ne—ACUM! Fraþii tãi sângereazã ºi mor. Te rog, rãspunde.
Vino imediat!“
Salutãri,
DEBORA
(Judecãtor al Israelului)
Dan, omul de afaceri, este profund miºcat. Sare în

picioare ºi cere informaþii despre desfãºurarea luptelor.
Probabil aude zãngãnitul armelor ºi strigãtele fraþilor lui
care mor. Dar, dintr-o datã, alte gânduri îi vin în minte.
Întrebãri neliniºtitoare încep sã-l tulbure. Sã-ºi lase banii
nenumãraþi? Dacã merge la luptã, ce se va întâmpla cu
corãbiile, cu prãvãliile lui? Nu ºi-ar risca afacerea
înfloritoare? ªi mai este încã ceva: canaaniþii îi sunt clienþi.
Nu trebuie sã-ºi strice relaþiile cu ei. N-ar putea rãmâne
neutru? Dacã corãbiile sale se scufundã în timpul cât el
este la rãzboi?
Dupã aceste consideraþii, decide. În grabã, îndeasã o

pungã cu bani în buzunarul mesagerului ºi îi spune: „Cu
siguranþã vreau sã ajut þara. Dar, îmi pare rãu, nu pot veni
eu însumi. Ai însã aici partea mea de ajutor. Spune-i
Deborei cã sunt alãturi de ea în duhul.“
Ce om minunat acest Dan, care le lasã pe femei sã lupte!

Aºa cã Dan îºi continuã numãrarea banilor, în timp ce fraþii
sãi strâng rândurile în jurul Deborei ºi a lui Barac. Sã
moarã alþii pentru Israel, pentru cã Dan are de fãcut o
afacere. Astfel, Dan a rãmas pe corabie—pe corabia
interesului pentru sine, a iubirii de sine, a lãcomiei.
Pe cine reprezintã Dan azi? Sã El a dezamãgit-o

ne rãspundem fiecare nouã
înºine. Dan este creºtinul care
pe Debora, dar
aparþine familiei lui Dumnezeu, antreprenorul de
care ºtie ce aºteaptã Dumnezeu de pompe funebre a
la el, care aude chemarea lui fost ultimul care
Dumnezeu, dar nu-i rãspunde. El sã-l dezamãgeascã
rãmâne pe corabia lui, în prãvãlia
pe el.
lui, când Dumnezeu vrea ca el „sã
caute mai întâi Împãrãþia lui
Dumnezeu“. Zornãitul casei de bani, aplauzele celor
neconvertiþi sau opinia familiei sau a prietenilor îl fac surd
la chemarea Dumnezeului celui Viu.
În bisericã Dan cântã despre „dulcea revedere de pe

þãrmul de aur“, dar va atinge corabia sa acel þãrm sau va
pluti doar în derivã pe marea vieþii? Dacã gândiþi cã astfel
de situaþii nu pot fi posibile, priviþi doar în jur. Veþi vedea
naufragiile atâtor vieþi datoritã faptului cã oamenii au
stabilit o ordine greºitã a prioritãþilor. Unii dintre cei mai
triºti oameni sunt aceia care au avut un ochi aþintit asupra
„ºansei“ vieþii lor, ºi nu ºi-au aþintit amândoi ochii la
Dumnezeu. Ei ºi-au pierdut viziunea. La urmã totul s-a
prãbuºit. Succesul a ajuns cenuºã, prietenii i-au pãrãsit. Ei
au ales atitudinea lui Dan: sã rãmânã pe corabia lor. I-au
lãsat pe ceilalþi sã-L urmeze pe Cristos la seceriº sau pe
câmpul de bãtãlie sau poate pe câmpul de misiune. ªi
astfel au ajuns la sfârºit sã vadã cum bucuria ºi mulþumirea
lor se transformã în tragedie. „Seceriºul a trecut, vara s-a
isprãvit, ºi noi tot nu suntem mântuiþi“ (Ieremia 8:20).
VOM FACE BANI SAU VOM FACE ISTORIE?
Mesagerul care ducea scrisoarea Deborei spera sã

primeascã un rãspuns mai favorabil când a ajuns la
Zabulon ºi la Neftali. Cei doi oameni lucrau pe câmp ºi în
sat, sub un soare arzãtor. Bãrbaþii aºteptau cu nerãbdare
sfârºitul zilei ºi momentul când se vor bucura de soþiile ºi

copiii lor. Ei s-au strâns în jurul mesagerului pentru a auzi
chemarea Deborei la luptã. Ce sã facã ei? Nu puteau alege
decât un lucru: sã meargã! „Slavã Domnului“, au strigat ei,
„cã Domnul a uns pe cineva sã ne conducã. Acum haideþi
sã punem capãt pustiirii aduse de acest Iabin ºi de tâlharii
lui. Mulþumim lui Dumnezeu pentru Debora! O vom
urma pânã la unul. Spune-i cã suntem pe drum. Sã se
bizuie pe noi.“
Zabulon ºi Neftali ºi-au schimbat uneltele agricole pe

lãnci. Bãrbaþii ºi-au îmbrãþiºat copiii, ºi-au sãrutat soþiile
care plângeau, ºi au mers sã dea piept cu duºmanul.
„Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, ºi Neftali
la fel, pe înãlþimile din câmpie“ (Judecãtori 5:8).
Curând israeliþii au câºtigat victoria. Dar aceasta nu i-a

adus deloc glorie lui Dan. Debora, o femeie, a condus pe
Israel, ºi o altã femeie, Iael, soþia lui Heber, a dat lovitura
fatalã conducãtorului canaanit. Ea l-a þintuit pe Sisera la
pãmânt în propriul ei cort, ºi i-a sfãrâmat ºi strãpuns
tâmpla, punând astfel capãt nebuniei armatei sale.
Debora a pornit apoi într-o cãlãtorie prin þarã, ca

judecãtor, ºi a ajuns ºi la cheiurile unde se legãnau
corãbiile lui Dan. Întrebarea ei a sunat ucigãtor pentru
Dan: „Pentru ce a stat Dan pe corãbii?“ Dan a rãmas
liniºtit, în timp ce degetele-i se
Zabulon ºi Neftali jucau nervos cu o monedã. Nu
n-au fost ºi-a putut ridica ochii pentru a o
interesaþi de privi în faþã pe aceastã femeie a lui
Dumnezeu unsã cu Duhul Sfânt.
afaceri, ca Dan. Întrebarea ei l-a urmãrit de-atunci
Dan a fãcut bani, toatã viaþa. Aceastã întrebare va fi
dar Zabulon ºi auzitã din nou la tronul lui
Neftali au fãcut Dumnezeu, când Dan ºi noi toþi
istorie. va trebui sã dãm socotealã de
vieþile noastre. Îl va privi atunci Dan pe Domnul în faþã?

Sau îi va fi prea ruºine, neºtiind ce sã rãspundã?
Zabulon ºi Neftali n-au fost interesaþi de afaceri, ca Dan.

Dan a fãcut bani, dar Zabulon ºi Neftali au fãcut istorie,
luptând ºi izbãvindu-l pe Israel într-o luptã despre care
încã se vorbeºte, dupã trei mii de ani. Ei au riscat totul,
chiar viaþa, luptând pe înãlþimile câmpiei. Dan nu a riscat
nimic. El nu ºi-a asumat niciodatã riscuri. La moartea sa,
Dan a fost cel mai bogat ºi totuºi cel mai nenorocit om din
þarã, cu grãmezi de aur în odaia sa înãlþate pânã la tavan,
pentru a le putea avea tot timpul sub ochi ºi a le privi cu
nesaþ. Întreaga sa viaþã Dan trãise pentru aur. Când sufle-
tul a început sã-i pãrãseascã trupul, Dan ºi-a apucat aurul,
dorind sã-l ia cu el. Îngerul morþii însã l-a luat, fãrã sã-i
pese câtuºi de puþin de dorinþa lui, râzându-i cu sarcasm:
„Ai strâns grãmada, acum altcineva se va bucura de ea!“
Chemarea lui Dumnezeu este încã auzitã astãzi de

oameni ca Zabulon ºi Neftali, nu însã de oameni ca Dan.
Bisericile sunt formate din una din cele douã categorii.
Oamenii ca Dan sunt aceia care considerã afacerile lor mai
importante decât lucrarea lui Dumnezeu, grãdinile lor mai
roditoare decât câmpul lui Dumnezeu, casele lor mai
preþioase decât cerul pentru cei pierduþi, ºi economisirea
banilor mult mai oportunã decât mântuirea sufletelor.
„Tocmai acum m-am însurat, ºi de aceea nu pot veni“, au
fost cuvintele unui om citate de Domnul Isus, care a
exemplificat prin aceasta o poziþie care l-a împiedicat pe
acel om sã-I urmeze chemarea (Luca 14:20). Zabulon însã
a lãsat totul ºi a salvat þara.
Întreabã orice pastor, ºi el îþi va spune cine este Dan sau

Zabulon ºi Neftali în biserica sa. „Totdeauna sunt aceiaºi
oameni care rãspund, care dau, care lucreazã“, va spune
pastorul. „Dacã n-ar fi ei, s-ar putea spune, biserica aceasta
s-ar fi închis.“ Unii urmeazã chemarea lui Dumnezeu cu
orice preþ, alþii însã n-ar risca nici cinci bani pentru
Dumnezeu. Zabulon ºi Neftali au murit pe înãlþimile câm-
pului de luptã pentru Dumnezeu ºi pentru Împãrãþia Lui.
Isus a spus: „Cine îºi va pierde viaþa pentru Mine, o va

câºtiga“ (Matei 10:39). ªi, în alt loc, spune tot El: „Fii
credincios pânã la moarte, ºi-þi voi da cununa vieþii“
(Apocalipsa 2:10). Existã o nobleþe în acest fel de a muri, ºi
chiar în disponibilitatea cuiva de a da tot, fapt care meritã
recunoaºtere ºi cinste aici pe pãmânt. Dar însuºi Domnul
Îºi va manifesta recunoaºterea când coroana strãlucitoare a
vieþii va fi pusã pe capul unei asemenea persoane de însãºi
mâna Lui. Despre oamenii ca Dan, Isus spune: „Cine îºi va
pãstra viaþa, o va pierde“ (Matei 10:39).
FEMEIA ACEEA!
Dupã bãtãlie a urmat sãrbãtoarea. Debora, prorociþa, ºi

Barac, comandantul oºtii, au cântat o cântare de biruinþã,
numind seminþiile lui Israel una câte una. Cântarea
aceasta este plinã de ironie. Dupã Dan, Zabulon ºi Neftali,
ei l-au numit pe Ruben, despre care stã scris pentru
totdeauna, parcã în piatrã: „La pâraiele lui Ruben, mari au
fost sfaturile“ (Judecãtori 5:16).
Permiteþi-mi sã-mi continui imaginarea felului în care

s-au desfãºurat evenimentele. Cei din seminþia lui Ruben
erau oameni înclinaþi spre cugetare ºi judecatã. Ei erau cei
educaþi, cei care luau cuvântul în adunãri. Când
mesagerul, transpirat ºi plin de praf, ajunge în mijlocul lor
strigând, „Grãbiþi-vã! Grãbiþi-vã! Un mesaj din partea
Deborei!“, Ruben ia repede scrisoarea. Imediat el convoacã
o întâlnire de urgenþã a Sfatului Bãtrânilor. Împreunã, ei
dau scrisorii Deborei atenþia sporitã cu care întotdeauna
trateazã orice problemã. Consiliul se aºazã, ºi mai întâi
sunt citite procesele verbale ale ultimei întruniri. Membrii
consiliului cântãresc situaþia. Ei au o gândire perspicace. În
urma unei scurte analize, ajung la

Sunt unii mult
concluzia cã problema este prea
dificilã ºi importantã pentru a mai preocupaþi de
risca luarea unei decizii pripite, spiritualitatea
decizie pe care mai târziu s-ar lucrãrii, de
putea sã o regrete. Cu prudenþa calitatea ei decât
care îi caracterizeazã, membrii de a-i smulge pe
consiliului decid sã meargã sã se
culce, urmând ca a doua zi sã se
oameni din focul
întâlneascã din nou pentru a ana- veºnic. Ei rostesc
liza situaþia cu mintea limpede. discursuri
elaborate ºi
Aºa cã a doua zi apelul Deborei împodobesc
este examinat cu atenþie, din toate amvonul, dar
punctele de vedere. Concluzia
unanimã este înregistratã în
lipsesc cu
procesul verbal: este nevoie sã se desãvârºire din
intervinã! Dar, înainte de a porni linia întâi.
la luptã, se cere sã se elaboreze un
plan. Încã o zi întreagã este cu conºtiinciozitate afectatã
acestei probleme foarte importante. Consiliul va asigura
biruinþa în bãtãlie. Membrii lui vor constitui armata de
rangul întâi. Ei sunt de acord cã toatã aceastã planificare a
luat timp, dar este mai înþelept sã plece la luptã pregãtiþi.
În timpul acestei întâlniri ei iau o pauzã de o cafea ºi ies

puþin afarã sã-ºi dezmorþeascã picioarele, simþindu-se
foarte mulþumiþi cu ce au realizat pânã în prezent. În timp
ce se plimbã, la urechea celor din seminþia lui Ruben
ajunge zgomotul slab al luptei, iar pe cer vãd înãlþându-se
fumul satelor pârjolite de duºman. Vãd apoi ºi un luptãtor
rãzleþ, sângerând puternic. O, ce bine este cã ei deja
lucreazã la un proiect de ajutor! În acest timp lupta
continuã ºi fraþii lor mor.
A mai rãmas doar un lucru care le dã bãtaie de cap.

Consiliul se întâlneºte din nou a doua zi ºi, în sfârºit,
trebuie sã punã ºi aceastã problemã pe tapet. Numele

problemei este Debora. O femeie! Cum sã ia ei în
considerare apelul unei femei? Unde se gãsesc bazele
scripturale pentru o astfel de acþiune? Când a mai condus
vreodatã o femeie ceva (cu excepþia de a-l fi condus pe
Adam la pãcat)? Debora stã între ei ºi acþiune. Învãþãtura ºi
cunoºtinþa lor nu le permit sub niciun chip sã accepte
conducerea unei femei. Aºa ceva nu are precedent. O
femeie sã aibã autoritatea de a conduce ºi a judeca? Ar
putea Dumnezeu sã-i binecuvânteze pe bãrbaþii care
urmeazã o femeie la rãzboi? Curând soluþia este clarã:
datoria lor este de a refuza sã plece la luptã în aceste
condiþii. Este o chestiune de principiu.
Nu vã sunã cunoscut ceva din toate acestea? Astãzi

oamenilor nu le place felul în care sunt fãcute lucrurile. Nu
le place conducerea, sau metoda, sau planificarea, sau
lucrãtorii. Uneori sunt ridicate obiecþii „intelectuale“.
„Evanghelism! Dar programele noastre de educaþie? Noi
nu mai trãim în vremea lui Pavel sau a lui Petru! Mântuirea
sufletelor? Trezire? Astea toate au fost bune pe vremea
coloniºtilor, dar azi noi avem
nevoie de o abordare diferitã.“
Evanghelizarea, Totuºi, aceºti oameni nu vin
mântuirea niciodatã cu o metodã nouã.
sufletelor, este o
Unii au o Evanghelie „a pâinii ºi
operaþie de
a peºtilor“. Isus a spus: „Lucraþi
urgenþã, ºi unui nu pentru mâncare pieritoare, ci
om care se îneacã pentru mâncarea care rãmâne
îi este absolut pentru viaþa veºnicã, ºi pe care
indiferent dacã cel v-o va da Fiul omului“ (Ioan 6:27).
care îi aruncã
Sunt unii mult mai preocupaþi
colacul de salvare
de spiritualitatea lucrãrii, de cali-
este un bãrbat sau tatea ei decât de a-i smulge pe
o femeie. oameni din focul veºnic. Ei rostesc
discursuri elaborate ºi împodo-

besc amvonul, dar lipsesc cu desã- Unii au o
vârºire din linia întâi. Alþii sunt Evanghelie „a
ultradevotaþi, profund preocupaþi pâinii ºi a
de lucrarea Duhului Sfânt în ei peºtilor“. Isus a
înºiºi ºi în bisericile lor. Un evan-
spus: „Lucraþi nu
ghelist ar deranja ºi ar întrerupe
ceea ce Dumnezeu a început sã pentru mâncare
facã în ultimii ani. Ei nu-i pot pieritoare, ci
suporta pe evangheliºti. Ei spun pentru mâncarea
cã evangheliºtii capteazã atenþia care rãmâne
oamenilor ºi cã dezvoltarea spi- pentru viaþa
ritualã profundã a acestora este
astfel împiedicatã. Astfel cã de pe
veºnicã, ºi pe care
buzele lor curg cuvinte evla- v-o va da Fiul
vioase, fãrã ca aceasta sã-i coste omului.“
ceva. Oamenii continuã sã moarã
în pãcatele lor, la fel ca înainte.
Evanghelizarea, mântuirea sufletelor, este o operaþie de
urgenþã, ºi unui om care se îneacã îi este absolut indiferent
dacã cel care îi aruncã colacul de salvare este un bãrbat sau
o femeie.
ÎN VACANÞÃ
Care a fost reacþia lui Aºer? Mesajul i-a fost înmânat lui
Aºer de cãtre un sol îngrijorat ºi epuizat. Rãspunsul lui?
„Aºer a stat pe malul mãrii.“ Aºer era în vacanþã. „Îmi pare
rãu“, îi spune el mesagerului aflat la capãtul puterilor, „am
nevoie sã mã odihnesc. Nu-mi pot întrerupe vacanþa
tocmai acum.“
Aºer lucra din greu în slujba sa ºi nu avea timp. Sarcinile

de bisericã erau pentru cei care nu aveau altceva de fãcut,
dar el trebuia sã-ºi numere câºtigul dupã orele de lucru ºi
acum îºi putea îngãdui o pauzã în care sã nu fie deranjat.
Nu, deocamdatã nu putea merge.
„Dar“, spune Aºer, „sunt sigur, mulþi vor sãri ºi vor da

ajutor. Unii oameni sunt parcã nãscuþi pentru astfel de
lucruri, nu-i aºa? Debora sã nu se îngrijoreze.“ Aºer se
aºazã pe ºezlong ºi soarbe o înghiþiturã din bãutura
rãcoritoare. „Da, spune-i cã o admir. Este minunatã, ºi noi
avem încredere cã putem lãsa întreaga problemã în
mâinile ei destoinice. Dumnezeu va fi de partea ei. Noi ne
vom ruga ºi vom crede în victorie. Explicã-i situaþia în care
mã aflu, faptul cã trebuie sã stau pe plajã o perioadã,
pentru cã altfel nu voi mai putea sã-mi fac slujba deloc.“
Filosofia lui Aºer? Bazeazã-te pe alþii sã facã ceea ce ar

trebui sã faci tu însuþi. Fiii lui Aºer spun: „Se vor duce alþii
ºi vor rezolva problema. Îmi place sã-mi petrec wee-
kend-ul undeva unde pot scãpa de tot ce mã deranjeazã.
Am un astfel de loc, ºi ar fi o prostie sã nu merg acolo.“
Pentru unii, tot ceea ce au planificat ei, tot ceea ce apare pe
neaºteptate, orice altã solicitare decât cea care vine din
partea lui Dumnezeu are prioritate. Ei nu le pot face pe
toate acestea ºi sã mai salveze ºi suflete. Aceasta se cheamã
supraîncãrcare. Ei au nevoie din când în când de relaxare,
ºi mai sunt ºi alte lucruri care îi aºteaptã sã le facã. Mai întâi
vin angajamentele. Ei se vor implica, mai devreme sau mai
târziu—când vor fi „liberi“ ºi când nu vor mai avea ºi
altceva de fãcut, când se vor simþi dispuºi.
Mi-am imaginat felul în care a ajuns Dan sã sfârºeascã

tragic. El a dezamãgit-o pe
Debora, dar antreprenorul de
Este timpul sã fim pompe funebre a fost ultimul care
preocupaþi de sã-l dezamãgeascã pe el. Iar cu
altceva decât de Ruben ce s-a întâmplat? Aud cã ar
confortul material. fi murit, tot vorbind. Cât despre
Aºer, a ajuns supraponderal ºi cu
Sã începem sã o tensiune arterialã foarte ridicatã
lucrãm pentru ceea datoritã lipsei de exerciþiu fizic. El
ce nu piere. nu a dat niciodatã o loviturã, ci a
primit o loviturã ºi a murit. ªi-a

pierdut viaþa încercând sã ºi-o A-ºi da viaþa în
pãstreze. lucrarea lui
Cristos poate
Aceasta este pilda din istorisirea constitui scopul
despre Debora. Pentru propriile vieþii cuiva.
noastre vieþi aceastã relatare ridicã
Cristos este
astãzi o problemã esenþialã care
trebuie luatã în considerare. Isus a glorificat când
folosit o imagine voit dispro- oamenii sunt
porþionatã când a vorbit despre câºtigaþi pentru
trecerea unei cãmile prin urechea El, prin moartea
acului, în intenþia de a-i avertiza noastrã sau prin
pe cei bogaþi despre cât de greu
le-ar fi lor sã intre în Împãrãþia lui viaþa noastrã. Este
Dumnezeu. Oamenii gãsesc tot absolut acelaºi
felul de scuze, aºa cum a arãtat lucru.
Isus în pilda nunþii fiului de
împãrat. Unul a refuzat invitaþia
pe motiv cã tocmai se cãsãtorise. Un altul îºi cumpãrase un
ogor, iar altul cinci perechi de boi. Toþi aceºtia s-au bucurat
un timp de ceea ce aveau, dar au pierdut pentru
totdeauna cununa.
Unii din echipa noastrã de evanghelizare au primit deja

aceastã cununã. În 1985 s-a produs un tragic accident. Ne
aflam în Zair ºi, în urma unei mari campanii de
evanghelizare în oraºul Lubumbashi, mii de oameni au
fost aduºi în Împãrãþia lui Dumnezeu. Pe stadion s-au
adunat în jur de 80 de mii de oameni. La mult mai mulþi
Evanghelia a ajuns prin transmisiile directe realizate de
televiziunea ºi radioul naþional.
Dupã cruciadã, caravana noastrã s-a aºternut la drum

pentru a se reîntoarce în Zambia. De partea cealaltã a
frontierei am vãzut cum brusc ºoferul unei autocisterne,
beat fiind, a virat spre convoiul nostru ºi a intrat în
coliziune cu unul dintre camioanele noastre. S-a produs o

explozie ºi doi dintre tehnicienii noºtri, Horst Kosanke ºi
Milton Kasselman, au murit în flãcãri. Noi ceilalþi nu am
putut face altceva decât sã ne rugãm ºi sã plângem.
Am fost zdrobiþi de durere ºi ºocaþi. Însã duhul de

hotãrâre din noi ne-a mobilizat în continuare. Lucrarea nu
trebuia sã se opreascã, nici mãcar prin moarte sau prin
vreo altã tragedie. „Dumnezeu îºi îngroapã lucrãtorii, dar
lucrarea Lui merge mai departe.“
Alþii însã au privit altfel lucrurile. Acasã, criticii au

început sã facã judecãþi negative. „Cu siguranþã în echipã
existã pãcat“, au început ei sã murmure. „Opriþi lucrarea.
Opriþi întreaga activitate.“ Eram uimit. Dacã exista pãcat în
echipã, nu era nevoie ca Dumnezeu sã omoare doi dintre
cei mai buni membri ai ei pentru a-mi arãta lucrul acesta!
Acele degete acuzatoare erau asemenea ale celor care au
venit sã-l mângâie pe Iov ºi care au încercat sã-i
dovedeascã faptul cã nenorocirea în care ajunsese era o
judecatã de la Domnul. Aceºti oameni erau asemenea lui
Dan, oameni care stau acasã, în balansoarele lor, lângã
casele lor de bani. Ei ofereau sfaturi, fãrã ca pe ei sã-i coste
ceva. ªi, ca ºi cei din seminþia lui Ruben, aveau „sfaturi
bune“, pe care le ofereau din limitarea fotoliilor lor
confortabile.
Tuturor acestora noi le rãspundem cã sunt mulþi cei care

sunt pregãtiþi sã-ºi dea viaþa pentru Isus în lucrarea Sa.
Mulþi sunt misionarii care ºi-au dat viaþa pentru Africa.
Existã în mod evident pericole, cum a fost ºi cel în care
ºi-au pierdut viaþa Horst ºi Milton, dar fraþii aceºtia au fost
pregãtiþi sã riºte totul. Alþii nu ar risca nici mãcar cinci bani,
darmite vieþile lor! Membrii echipei noastre trãiesc cu Isus
zi de zi. Ne aflãm pe un adevãrat câmp de bãtãlie cu
Satana, cãruia i-ar place sã ne distrugã. „Sângele martirilor
este sãmânþa Bisericii“, scria Tertulian cu 18 secole în urmã,
ºi ca dovadã a adevãrului acestor cuvinte, în spatele

acestor martiri stã întreaga istorie.
A-ºi da viaþa în lucrarea lui Cristos poate constitui

scopul vieþii cuiva. Cristos este glorificat când oamenii
sunt câºtigaþi pentru El, prin moartea noastrã sau prin
viaþa noastrã. Este absolut acelaºi lucru. Fac o provocare
personalã tuturor celor care citesc aceastã carte: fiþi un
Zabulon sau un Neftali, ºi însoþiþi-i pe luptãtori pe câmpul
de bãtãlie! Domnul este cu noi. Conducãtorul nostru nu a
pierdut niciodatã nicio bãtãlie. Este timpul sã fim
preocupaþi de altceva decât de confortul material. Sã
începem sã lucrãm pentru ceea ce nu piere.
A zidi Împãrãþia eternã a lui Dumnezeu înseamnã a face

cu mâini muritoare ceva care va fi nemuritor. Ceea ce þine
de credinþa în Dumnezeu nu poate muri niciodatã.
Levi ºi-a lãsat slujba de vameº imediat, pescarul din

Betesda L-a urmat imediat pe Isus, ºi aceºti oameni trãiesc
în memoria noastrã pânã azi. Acum, chemarea este pentru
noi. Isus spune: „Urmaþi-Mã!“
Capitolul 4
Lumea suspinã dupã Evanghelie!

Potrivit unei statistici, din zece mii de oameni care locu-
iesc în jurul unei biserici, patru mor în fiecare sãptãmânã.
Cu greu poate fi atunci calificatã drept satisfãcãtoare mân-
tuirea a doar unei persoane pe lunã, sau chiar pe
sãptãmânã.
Nevoia de Evanghelie este absolut vitalã, însã diavolul

nãscoceºte tot felul de tertipuri pentru a ascunde aceastã
evidenþã.
Mai întâi, Satana a încercat sã opreascã naºterea

Mântuitorului. El a lansat proiectile ale iadului împotriva
tuturor strãmoºilor pe linia umanã a lui Cristos, pentru ca
în cele din urmã sã-i ucidã pe nou-nãscuþii din Betleem.
Tactica lui de a ucide eºuând, singura alternativã care i-a
mai rãmas a fost de a împiedica predicarea Evangheliei.
Mai întâi, diavolul a folosit doar persecuþia ºi

evangheliile false, dar de-a lungul secolelor el ºi-a pus la
punct un arsenal considerabil. O armã subtilã folositã de el
este de a le da credincioºilor alte prioritãþi. Pe Satana nu-l
intereseazã cât de mult lucrãm noi pentru bisericã, atât
timp cât aceasta ne reþine de la a rãspândi „rãul“ pe care
puterea Evangheliei îl aduce asupra împãrãþiei lui de
întuneric.
Atenþie! Putem excela în doctrinã, în pãrtãºie, în

prosperitate sau în cultivarea propriilor noastre suflete, în
moduri care sã nu aibã nicio legãturã cu predicarea
Evangheliei. Sã nu ne amãgim. Ne înºelãm când
activitãþile „bune“ nu mai lasã loc celei mai urgente lucrãri.
Aþi ºtiut cã inima este atât de înºelãtoare încât noi putem

interpreta Scriptura astfel încât sã fim absolviþi de orice
responsabilitate ºi sã ne liniºtim conºtiinþa în ce priveºte
mântuirea sufletelor pierdute? Nici chiar rugãciunea, care
este vitalã pentru viaþa sufletului nostru, nu trebuie sã
substituie evanghelizarea. Dar rugãciunea fãrã evangheli-
zare este asemenea unei sãgeþi care þâºneºte în aer, fãrã
nicio þintã anume. Adunãrile noastre de rugãciune ar
trebui sã vizeze, într-un mod sau altul, eforturi directe în
vederea evanghelizãrii.
Nevoile lumii sunt suficient de mari pentru ca oricine sã

le poatã vedea, ºi s-ar putea umple o carte întreagã cu
prezentarea lor. Dacã cineva sau ceva poate ajuta la
înlãturarea nenorocirilor în care se zbate lumea întreagã,
aceasta este Evanghelia. A predica Evanghelia înseamnã a
dezlega, în timp ce a reþine Evanghelia înseamnã a lega.
Prin nepredicarea Evangheliei, noi ascundem medica-
mentul de bolnav!
Atât de mulþi oameni ºi-au pierdut speranþa. Ei au ajuns

sã vadã limitele ºtiinþei, tehnologiei, medicinei, politicii ºi
educaþiei. Cinici, ei încearcã sã-ºi caute uitarea în narcotice.
Droguri, bãuturã, orice—chiar ºi misticism religios. Ideea
cã omul nu poate fi ajutat decât de cãtre om este
înfricoºãtoare. În locul fiecãrui
Prin nepredicarea cap al rãului pe care îl tãiem cresc
Evangheliei, alte douã. Este nevoie ca în inima
noi ascundem acestui monstru, a acestei hidre cu
medicamentul de multe capete, sã fie înfipt
pumnalul Crucii lui Isus Cristos.
bolnav!
Lumea suspinã dupã Evanghelie! 53
Fiecare domeniu al vieþii strigã dupã Evanghelie, ca un

peºte care pe malul râului tânjeºte dupã apã. Din punct de
vedere personal, social, global, religios, singura speranþã
pentru noi se aflã în Evanghelie.
EVANGHELIA ESTE
SINGURA NOUÃ FORÞÃ DISPONIBILÃ
Isaia spunea: „Tot capul este bolnav, ºi toatã inima suferã

de moarte!“ (Isaia 2:4). Uneori trupurile noastre se vindecã
de la sine, dar foarte adesea pentru vindecare sunt
necesare medicamente. Aceste medicamente refac puterea
de vindecare naturalã a organismului. Bolile pot slãbi
sistemul imunitar al organismului, ºi în astfel de situaþii
este nevoie de ajutor din afarã. În ce priveºte mântuirea
însã, nu existã nicio altã sursã pentru om în afarã de
puterea supranaturalã a Evangheliei. Sarcina noastrã este
sã prezentãm oamenilor acest remediu. Nu existã niciun
argument împotriva puterii minunate a Evangheliei, doar
pentru cã sunt unii oameni care nu vor sã o accepte.
Nimeni nu poate obliga un pacient sã accepte o medicaþie,
nici mãcar sub ameninþare, dacã acesta decide sã nu o ia.
Persoana în cauzã va muri cu siguranþã, dacã Dumnezeu,
în mila Sa, nu intervine.
Istoria lui Israel dovedeºte cã în perioadele când evreii

manifestau o credinþã adevãratã în Dumnezeu, naþiunea
prospera, pacea era la hotarele þãrii ºi în interiorul ei. Dar
când ei îºi dãdeau inimile altor dumnezei, unor noi religii,
idolilor ºi perversiunilor, dezastrul urma implacabil. Viaþa
spiritualã a poporului lui Israel a fost întotdeauna factorul
care a decis prosperarea sau pustiirea þãrii lor.
A trata credinþa în Dumnezeu ca pe o problemã

secundarã sau ca pe o problemã de controversã, este fatal.
Noi suntem ceea ce credem. Întreaga noastrã activitate
este organizatã pe baza credinþei. Dacã nu înþelegem
aceasta, înseamnã cã nu cunoaºtem nimic despre natura
umanã. Dumnezeu este singura problemã care conteazã în

final. Este imposibil sã exagerãm în ce priveºte urgenþa
vestirii Evangheliei!
ASIGURARE ÎN CAZ DE INCENDIU?
Vreau acum sã vã vorbesc despre cea mai mare nevoie.

Evanghelia nu poate fi predicatã ca un simplu remediu
pentru problemele sociale. Evanghelia are de-a face cu
Dumnezeu, ºi Dumnezeu are de-a face cu veºnicia. Dacã
vreþi sã vedeþi care sunt beneficiile aici ºi acum, ele sunt
evidente. În primul rând, nimic nu are semnificaþie fãrã
Dumnezeu. Viaþa este lipsitã de sens, susþin astãzi mulþi
atei. Acesta este rãspunsul tipic, cinic, pe care îl dã orice
necredincios care nu are speranþã în Cristos.
Totuºi cei mai mulþi dintre noi ne dãm seama cã

Dumnezeu ne confruntã cu veºnicia. Destinul nostru stã
în rãspunsul pe care îl dãm Evangheliei. „Eºti mântuit
sau nu?“—aceasta este întrebarea mai presus de oricare
alta.
Declaraþia Evangheliei este:

A trata credinþa în „Isus mântuieºte!“ El mântuieºte
Dumnezeu ca pe o de mânie, de judecatã, de iad, de
problemã robie, de diavol ºi de întuneric. El
secundarã sau ca ne mântuieºte de moartea în
pãcatele noastre.
pe o problemã de
controversã, este Unii numesc Evanghelia, în
fatal. Noi suntem glumã ºi în bãtaie de joc, „asigu-
ceea ce credem. rare în caz de incendiu“. Dar sã ne
Întreaga noastrã gândim puþin la aceasta. Ce este
atât de rãu în a avea o asigurare în
activitate este
caz de incendiu? Nebun poate fi
organizatã pe baza numit cel care nu se asigurã.
credinþei. Oamenii îºi asigurã casele, însã nu
se asigurã în privinþa locului în care îºi vor petrece

veºnicia. ªi noi ºtim cã mântuirea este o salvare mult mai
mare ºi importantã decât o salvare de la incendiu. Cine
altcineva poate oferi o astfel de asigurare, în afarã de Isus?
DE CE SUFERÃ OMENIREA?
Una dintre întrebãrile care mi se pun cel mai frecvent în

interviuri este de ce îngãduie Dumnezeu atâta suferinþã în
lume. Mi-am pus adesea eu însumi aceastã întrebare, nu
cu motivele cu care o pune un reporter surmenat, ci
pentru cã eu sufãr cu adevãrat când vãd suferinþa altora.
Deci, de ce îngãduie Dumnezeu suferinþa? La fel de bine
l-aþi putea întreba pe ministrul transporturilor din S.U.A.
de ce îngãduie sã se producã accidente pe autostrãzi. Fãrã
îndoialã, nu-l veþi putea acuza, pentru cã el se va referi la
regulile de circulaþie. „De fiecare datã când este încãlcatã o
regulã de circulaþie, se întâmplã un accident care aduce
suferinþã“, vã va rãspunde el.
Oamenii suferã în primul rând datoritã unui motiv: ei

ignorã cartea de reguli a lui Dumnezeu, Biblia, ºi de aceea
totul în viaþã le merge rãu. Creatorul nostru ºtie exact cum
ne-a creat ºi care lucruri ne produc rãu. În consecinþã,
dintr-o inimã bunã, care ne vrea binele, El ne spune: „Sã
nu...“, „Sã nu...“ Aceste „Sã nu...“-uri nu sunt interdicþii
date cu scopul de a ne strica nouã buna dispoziþie, ci mai
degrabã ele sunt instrucþiunile de utilizare date de
producãtor. Dumnezeu, în înþelepciunea Lui, ºtie cã
sufletul nostru nu poate coabita cu pãcatul ºi cã
nelegiuirile îl chinuie ºi îl zdrobesc. Este indicat ca
întotdeauna înainte de a utiliza un nou aparat, sã citim
instrucþiunile de folosire. Oamenii au grijã sã nu strice un
radiocasetofon sau o maºinã de spãlat, dar, ciudat, pare sã
nu le pese cã îºi distrug propriul suflet cu otrava pãcatului.
Vedeþi acum mai clar cã nevoia de a predica Evanghelia
este desperatã?
ÎNÞELESUL CRUCII
Este Evanghelia o chemare la ucenicie? Întrebarea

persistã. Un lucru este sigur: Isus nu cere niciunui om
sã-ºi ia crucea pânã când acesta nu ºi-a gãsit mântuirea ºi
puterea la Crucea Sa. Noi nu suntem mântuiþi prin
negarea de noi înºine sau prin purtarea propriei noastre
cruci. Suntem mântuiþi prin puterea rãscumpãrãtoare a
morþii ispãºitoare a lui Isus Cristos, ca tâlharul care s-a
întors la Domnul în timp ce murea pe cruce, alãturi de El.
Desigur, dorim ca mulþi sã devinã ucenici ºi sã-ºi ia
crucea, dar mai întâi ei trebuie sã-ºi plece genunchii la
Crucea Lui.
La marginea Crucea lui Cristos era con-

Ierusalimului, a struitã din douã traverse: una
fost înãlþatã o orizontalã, cealaltã verticalã.
Aceste grinzi încruciºate sunt
grindã verticalã simbolul reunit al nenorocirii
care a încruciºat umane ºi al mântuirii lui
minusul nostru. Dumnezeu. Traversa orizontalã
Isus a atârnat pe este asemenea semnului „minus“.
acel lemn ºi a ªi aceasta este istoria omenirii.
Noi ne-am nãscut cu un minus, cu
transformat
un deficit, cu un vid. Pãcatul a
minusul nostru distrus ceva în noi. Acest ceva
într-un plus. lipseºte, dar oamenii nu au nici
Romanii credeau cea mai vagã idee despre ce ar
cã crucea era doar putea fi vorba. Ei vorbesc despre
un instrument de cãutarea adevãrului, dar nici
mãcar nu ºtiu ce înseamnã acest
execuþie, dar ea a adevãr. Sunt asemenea lui Pilat
fost semnul „plus“ din Pont care, stând în faþa lui
al lui Dumnezeu Isus, aproape cã s-a împiedicat de
pentru omenirea Adevãr când a întrebat: „Ce este
aflatã sub semnul adevãrul?“ Acesta este minusul
perspectivei omului.
„minus“.
Dar a venit Isus ºi, la marginea

Ierusalimului, a fost înãlþatã o
Isus Cristos a
grindã verticalã care a încruciºat schimbat
minusul nostru. Isus a atârnat pe pierderea în
acel lemn ºi a transformat câºtig, lipsa în
minusul nostru într-un plus. belºug, negativul
Romanii credeau cã crucea era
în pozitiv, noaptea
doar un instrument de execuþie,
dar ea a fost semnul „plus“ al lui în zi, ura în
Dumnezeu pentru omenirea dragoste, robia
aflatã sub semnul „minus“. în libertate,
lipsa de putere
Dacã vom privi mai insistent la în putere, rãul în
Cruce, vom observa cã este chiar
neprihãnire, ºi
mai mult decât un semn de
„plus“—este un semn al multi- multe, mult mai
plicãrii. În Ioan 10:10, Isus declarã: multe lucruri a
„Eu am venit ca oile sã aibã viaþã, schimbat El.
ºi s-o aibã din belºug.“ Apostolul Glorie sã-I fie
Petru a putut scrie: „Harul ºi adusã lui
pacea sã vã fie înmulþite“ (1 Petru
1:2). Ideea de belºug þine de chiar
Dumnezeu!
esenþa Evangheliei. Ce Evanghelie!
Iatã de ce trebuie noi sã predicãm aceastã Evanghelie

glorioasã. Gândiþi-vã la multele schimbãri pe care le-a
produs Mântuitorul nostru. El a schimbat pierderea în
câºtig, lipsa în belºug, negativul în pozitiv, noaptea în zi,
ura în dragoste, robia în libertate, lipsa de putere în putere,
rãul în neprihãnire, ºi multe, mult mai multe lucruri a
schimbat El. Glorie sã-I fie adusã lui Dumnezeu! Ce
Evanghelie! Nimic din toatã cunoºtinþa umanã nu poate fi
comparat cu acest adevãr extraordinar. Cea mai mare
lucrare ce poate fi fãcutã pe pãmânt este predicarea Veºtii
Bune, ºi cea mai mare nevoie a lumii este nevoia de
Evanghelie.
Într-un oraº britanic în care predicam, cineva mi-a spus

cã antreprenorul de construcþii construise o moschee ºi,
dupã cum se obiºnuia, acesta s-a întors dupã ºase luni
pentru a remedia orice defecþiune care ar fi putut apãrea
între timp. O uºã se bloca, ºi firma constructoare a trimis
un lãcãtuº sã remedieze defecþiunea. Dar liderul musul-
man a refuzat reparaþia, spunând cã, dacã uºa ajunsese în
starea în care se afla, asta s-a întâmplat pentru cã a fost
voia lui Alah, ºi cã uºa trebuia sã rãmânã aºa cum era.
Isus nu lasã nimic blocat sau defect. Dacã e nevoie de

schimbare, El poate schimba, ºi va schimba. Voia Lui nu
este niciodatã greºit orientatã. Scopul Evangheliei este de
a schimba o întreagã lume care se aflã în crizã. Aleluia!
PLANETA RISIPITOARE
Nu gãsesc nimic care sã facã mai clarã nevoia urgentã de a

vesti Evanghelia oricãrei fiinþe, ca subiectul vieþii veºnice
care urmeazã morþii. Este adevãrat, ºi alte religii vorbesc
despre aceasta. Dar oricine le va cerceta va ajunge sã vadã
cã ele nu conþin nimic din ce promite Evanghelia. Religiile
orientale nu oferã decât beneficii temporare, chiar dacã
s-ar pãrea cã sunt viabile. Dar Evanghelia are în vedere
mai mult decât simpla asigurare a unui echilibru mental,
sufletesc. Religiile orientale insistã asupra unui efort care
trebuie fãcut pentru a ajunge în armonie cu natura, însã
acest efort nu meritã a fi fãcut.
Isus nu a venit pentru ca noi sã trãim diferite sentimente

religioase, sau pentru a ne sugera un sistem de gândire. El
a venit sã ne mântuiascã, nu sã ne explice cum pot fi
eliberate „resursele noastre interioare“ pentru a obþine
mântuirea. Isus nu a fost un filosof. El a fost, în primul
rând ºi mai presus de orice, un Mântuitor.
Cât despre celelalte religii, care dintre ele oferã viaþã

veºnicã acum? Unele promit doar un sfârºit al existenþei.
Potrivit învãþãturilor karmei, viaþa

Dumnezeu îºi
este o atât de mare nenorocire,
încât numai neantizarea, disoluþia iubeºte planeta
în nimic este vãzutã ca singurã risipitoare, ºi,
posibilitate de scãpare. Alte religii dacã ne întoarcem,
promit paradisul, adicã plãceri ne vom bucura de
fizice, senzuale fãrã sfârºit. Mie braþele deschise
însã lãcomia fãrã sfârºit ºi pofta
veºnicã îmi par a fi mult mai
ale Tatãlui nostru
degrabã iad decât rai. ºi „vom începe sã
ne veselim“.
Minunea supremã a Evan-
gheliei este posibilitatea trãirii în prezent a Vieþii despre
care vorbeºte—o viaþã de o astfel de calitate încât va
rãmâne în veci.
„Isus i-a zis: «Eu sunt învierea ºi viaþa. Cine crede în

Mine, chiar dacã ar fi murit, va trãi. ªi oricine trãieºte,
ºi crede în Mine, nu va muri niciodatã. Crezi lucrul
acesta?»“(Ioan 11:25–26).
Aceasta este cea mai autenticã Evanghelie posibilã!

Logic este imposibil sã fie egalatã, ºi viaþa oferitã de ea este
disponibilã pentru noi acum. Dacã este urgent? Lumea
abia mai respirã, tânjind dupã Evanghelie, ca peºtele care
se zbate pe malul apei. Viaþa eternã este cel mai preþios dar,
ºi acesta este mesajul cel mai important, precum ºi motivul
primordial pentru a predica Evanghelia.
Lumea de azi are nevoie disperatã de Evanghelie! Dar

de ce a fãcut Dumnezeu lumea? La început totul era bine,
pentru cã El este dragoste. El a umplut lumea cu atâtea
lucruri bune ºi minunate, încât omului, chiar dacã ar fi trãit
veºnic, nu i-ar fi ajuns timpul sã le cunoascã ºi sã le guste.
Orice gust sau plãcere care pot fi imaginate, pentru orice
simþ al nostru, au fost create din inima iubitoare a lui
Dumnezeu pentru copiii Lui.
Atât timp cât mergem pe drumul hotãrât pentru noi de

Dumnezeu, toate sunt ale noastre. Când ne împotrivim,
noi ne opunem de fapt bunãtãþii pe care El vrea sã o arate
faþã de noi. Noi îi stricãm planurile de a ne binecuvânta,
ºi fericirea dispare. Am ajuns azi la stadiul de a fi maeºtri
în distrugere, de la mâzgãlitul zidurilor cu graffiti pânã la
distrugerea întregului mediu înconjurãtor. Ducem
rãzboaie, urâm, cãlcãm în picioare ºi nesocotim tot ce
ne-a dat El.
Mare parte a acestei distrugeri vine pur ºi simplu din

rãul pe care îl facem, sau din egoismul ºi lãcomia noastrã.
Fundamental însã, ea vine din faptul cã L-am pãrãsit pe
Dumnezeu. Cele mai multe dintre bolile omului sunt
produse chiar de om. Evanghelia schimbã cursul acestor
procese fatale. Ea ne aduce din nou în punctul de a face
voia Lui, ºi voia Lui este întotdeauna spre binele nostru, al
tuturor. Dumnezeu Îºi iubeºte planeta risipitoare, ºi, dacã
ne întoarcem, ne vom bucura de braþele deschise ale
Tatãlui nostru ºi „vom începe sã ne veselim“.
AM VÃZUT EU ÎNSUMI!
Dumnezeu lucreazã cu putere în

Evanghelia nu a anumite pãrþi ale lumii prin
fost datã pentru a Evanghelie. Rezultatul este mân-
tuire: pãcate iertate, armonie între
ne aduce pe toþi la
diferitele etnii, o scãdere a ratei
acelaºi numitor criminalitãþii, returnare a lucru-
comun, ci în rilor furate, cãsnicii reabilitate,
scopul creãrii unor familii reunite, oameni rãi
fiinþe noi, ºi transformaþi în sfinþi ºi vindecãri
pentru a da miraculoase.
tuturor
Evanghelia este cea mai mare
demnitatea de fii forþã de transformare a omului pe
ai lui Dumnezeu! pãmânt. Eu am avut ocazia sã vãd
aceasta personal. De multe ori, pe parcursul campaniilor

noastre de evanghelizare din Africa, poliþia ne informa cã
rata criminalitãþii a scãzut considerabil pentru cã vieþile
oamenilor erau schimbate. Nu voi uita niciodatã cum, în
Burkina Faso, multe obiecte de folosinþã îndelungatã care
fuseserã furate—frigidere, diferite corpuri de mobilier—au
fost aduse în locul unde se predica de cãtre oamenii care
doreau sã-ºi cureþe casa de lucrurile furate. A trebuit sã
vinã poliþia, care a încãrcat în câteva camioane toate
lucrurile strânse ºi le-a dus de acolo. ªi aceastã scenã s-a
repetat în multe alte þãri.
Evanghelia nu a fost datã pentru a ne aduce pe toþi la

acelaºi numitor comun, ci în scopul creãrii unor fiinþe noi,
ºi pentru a da tuturor demnitatea de fii ai lui Dumnezeu!
Oameni odatã sãlbatici, sunt acum regeneraþi ºi numiþi
copii ai lui Dumnezeu. Aleluia! Ce motiv pentru a predica
Evanghelia! Ar putea fi ceva mai pasionant ºi care sã
merite toatã strãduinþa noastrã?
Mântuirea acestei lumi? Isus nu a crezut cã era o

pierdere de vreme sã Se abatã din drumul Sãu pentru a-i
vindeca pe cei bolnavi ºi a sãtura mulþimile înfometate. El
ªi-a atras ura fariseilor prin faptul cã l-a vindecat pe omul
cu mâna uscatã. Din acel moment El a trãit sub o
ameninþare permanentã. Dar acel om conta pentru Isus ºi
mâna lui trebuia vindecatã, indiferent care ar fi fost
consecinþele (Matei 12:10–13).
Oamenii care cred în Evanghelie cred de asemenea ºi în

oameni ºi în nevoia de a se îngriji de nevoile fizice ale
acestora. Cu cât credem mai puþin în Dumnezeu, cu atât
mai lipsiþi de valoare sunt oamenii pentru noi. Ateismul i-a
nãscut pe Adolf Hitler ºi pe Iosif Stalin, ºi a ºters din
existenþã milioane de oameni de parcã aceºtia nu ar fi
fost decât niºte simple figuri desenate cu creta pe o
tablã. Predicarea Evangheliei este parte a planului lui
Dumnezeu de a ne repune, aºa cum am fost la început, în

Eden.
Dar haideþi sã ne imaginãm imposibilul—cã ºtiinþa ºi

politica ne-ar putea repune în Grãdina Eden. Am rãmâne
noi mult timp acolo? ªi nu ar transforma neastâmpãrul
nostru încã o datã totul în ruinã? Existã un singur motiv
pentru care noi dorim Edenul, ºi, deºi mulþi nu-ºi dau
seama de acest lucru, oamenii vor din nou acele condiþii
din grãdinã în care au auzit vocea lui Dumnezeu. Nicio
casã nu ar fi pe placul unei mirese fãrã mirele ei! Niciun
paradis pãmântesc nu este pe placul nostru fãrã dragostea
ºi cuvintele lui Dumnezeu.
Unii teologi spun despre om cã este „un animal social“,

de parcã instinctul de turmã ar fi tot ce s-ar putea
menþiona în legãturã cu aceastã fiinþã minunatã numitã
„om“. Noi suntem mai mult decât o turmã—suntem,
fiecare în parte, fãcuþi pentru Dumnezeu, ºi nimic altceva
mai puþin decât o relaþie cu El nu ne va putea satisface.
Uneori, când suntem sensibilizaþi de o muzicã inspiratã,

ne cuprinde un sentiment al infinitului. Însã muzica doar
indicã spre acest infinit. Muzica
Necredincioºii este ecoul acestui infinit pe care ea
însã nu-l poate înlocui. Acest
trebuie sã scoatã
infinit este Dumnezeu Însuºi, ºi
ce pot de bãut din ceea ce muzica doar sugereazã ne
pãmântul uscat al este dat când primim mântuirea
resentimentului, al prin Isus Cristos ºi începem sã-L
îndoielii ºi al urii. lãudãm pe El.
Dar Duhul ºi
Dumnezeu este mediul nostru
Mireasa zic: natural de viaþã. În El noi ne
„Vino!... cine vrea, miºcãm ºi avem fiinþa. Pânã nu Îl
sã ia apa vieþii gãsim pe El—ceea ce se întâmplã
fãrã platã!“ când ascultãm de Evanghelie—
suntem prizonieri. Oameni de pretutindeni se bat cu capul

de gratiile propriului lor materialism, ale propriului lor
egoism. Tocmai banii lor le devin închisoarea. Adâncul cere
adânc ºi culmile cer culmi în sufletele noastre. Arta, poezia
noastrã, splendorile pe care le creãm sunt expresii ale unor
fiinþe încarcerate care îºi aduc aminte de cerul albastru sub
care cândva au umblat, de aerul tare al munþilor pe care
cândva l-au respirat. Bune în ele însele, aceste expresii
rãmân simple imagini reflectate ale realitãþii, pânã în
momentul când sufletul ajunge mântuit. Isus este
realitatea din spatele a tot ceea ce vedem sau facem.
Evanghelia ne elibereazã de robie, permiþându-ne sã
intrãm în elementul nostru adevãrat!
Cineva spunea odatã cã „creºtinii sunt fericiþi în felul

lor“. În felul lor? În ce fel atunci sunt fericiþi necredincioºii?
Eu cred cã în niciun fel! Creºtinii sunt fericiþi în felul lui
Dumnezeu, în felul în care s-a intenþionat de la început ca
omul sã fie fericit. Scena lui Dumnezeu este singura scenã.
În afara ei este imensitatea pustiei ºi a orizonturilor în care
zorii nu apar niciodatã, ºi unde cei fãrã Dumnezeu nu
ajung sã fie fericiþi în niciun fel. Necredincioºii trebuie sã
scoatã ce pot de bãut din pãmântul uscat al
resentimentului, al îndoielii ºi al urii. Dar Duhul ºi Mireasa
zic: „Vino!... cine vrea, sã ia apa vieþii fãrã platã!“
(Apocalipsa 22:17). Prin Evanghelie se predicã despre un
drum al vieþii care se îndreaptã tot mai mult cãtre ziua
când toate vor fi fãcute desãvârºite. Acesta este un alt
motiv pentru care este nevoie ca Evanghelia sã fie
predicatã.
AR PUTEA EXISTA ALTCEVA MAI URGENT?

Partea a doua
Evanghelia incendiarã
Capitolul 5
Noii Elisei ai lui Dumnezeu

MAREA TRIMITERE
PENTRU FIECARE GENERAÞIE
„Marea Trimitere“ a lui Cristos nu

este o bucatã de hârtie ajunsã Isus nu are niciun
printre picioarele noastre dupã cuvânt pentru noi,
multe secole. Este Isus, stând în atât timp cât
mijlocul Bisericii Sale, ºi spunând:
poruncile care
„Mergeþi!... Eu sunt cu voi.“
sunt date deja nu
Sã presupunem cã Isus v-ar fi sunt îndeplinite.
adresat în mod personal aceste
cuvinte. Le-aþi fi acordat mai multã atenþie? Imaginaþi-vã
cã aþi avea o viziune care L-ar înfãþiºa pe Domnul în
biserica voastrã, asemenea celei experimentate de Ioan în
insula Patmos. Sã presupunem cã Isus ar vorbi fiecãruia,
spunându-i: „Du-te în toatã lumea, ºi propovãduieºte
Evanghelia la orice fãpturã... Iatã semnele care vor însoþi
pe cei ce vor crede...“ (Marcu 16:15, 17) Ce aþi face? Aþi
continua sã trãiþi preocupaþi de o afacere sau alta? Sau
v-aþi strãdui mult mai mult sã-L mãrturisiþi pe Cristos?
Cine se întreabã astãzi dacã Marea Trimitere este

„relevantã“ ar putea la fel de bine sã se întrebe dacã aratul
sau seceriºul sunt relevante sau dacã sculatul din pat este
relevant! Nu „relevant“ este cuvântul. Sarcina este
urgentã. Ar trebui sã fie însãºi existenþa noastrã. Un creºtin

este un martor. Numele de „creºtin“ a ajuns consacrat
pentru cã el reliefa tocmai trãsãtura principalã a primilor
oameni numiþi astfel—ei erau oamenii care vorbeau tot
timpul despre Cristos. „Afacerea“ creºtinului este de a-L
mãrturisi pe Domnul sãu. Mãrturisirea este „negustoria“
oamenilor Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Îndeplinirea poruncilor lui Cristos scrise în Scripturã

este tot atât de urgentã pentru noi ca ºi când El ne-ar fi
vorbit personal într-o viziune. Marea Trimitere este
„copilul nostru“, ºi lucrarea noastrã în ce priveºte aceastã
sarcinã nu este opþionalã. Domnul nu întreabã: „N-ai vrea
sã mã ajuþi? Aº vrea sã te invit.“ În Ioan 15:16, El spune:
„Nu voi M-aþi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; ºi

v-am rânduit sã mergeþi sã aduceþi roadã, ºi roada
voastrã sã rãmânã.“
Isus nu vorbea despre chemarea la mântuire, ci mai

degrabã despre chemarea la slujire. Noi nu slujim dupã
preferinþã. Marea Trimitere este ca o chemare sub arme, nu
este o sugestie pe care noi o putem lua sau nu în
considerare. „Duceþi-vã în toatã lumea, ºi propovãduiþi
Evanghelia la orice fãpturã.“ Nu ni se cere sã mergem de
dragul de a merge, ci pentru cã suntem trimiºi de Isus.
De fapt, porunca lui Cristos este mult mai mult decât

atât. Isus ne transformã în martori. El schimbã natura
noastrã prin Duhul Sãu care este
Ungerea Duhului în noi. El nu ne-a spus:
vine numai cu „Mãrturisiþi!“, ci: „Fiþi martori!“
Cuvântul acesta comunicã ideea
ascultarea. de creare. Dumnezeu a spus: „Sã
Ungerea ºi Marea fie luminã!“, ºi lumina s-a revãrsat
Trimitere merg peste noi. El ne-a ales ºi apoi ne-a
împreunã. fãcut purtãtori de luminã.
Noii Elisei ai lui Dumnezeu 69
„Cãci noi suntem lucrarea Lui,

ºi am fost zidiþi în Cristos Isus Pentru sfinþi nu
pentru faptele bune...“ Rostul existã secrete.
acestor „fapte bune“ este de a Porunca Sa este
arãta „nemãrginita bogãþie a simplã: „Mergeþi!“
harului Sãu“ (Efeseni 2:7, 10).
Faptul cã noi nu arãtãm lumii
bogãþia harului Sãu este o atitudine strãinã de noua
noastrã naturã în Cristos. Ceea ce Duhul Sfânt a sãdit în
noi este duhul mãrturiei. Dar prin neglijare noi putem
ajunge vlãguiþi ºi sã lãsãm lumina din noi sã se stingã.
Acum, noi avem o asigurare minunatã: dacã mergem la

porunca Lui, El merge cu noi. Evanghelizarea ºi
mãrturisirea constituie modul prin care putem fi siguri cã
El este cu noi. Sã presupunem cã nu-I urmãm porunca.
Mai este El cu noi? Ei bine, un lucru este sigur. Ungerea
Duhului vine numai cu ascultarea. Ungerea ºi Marea
Trimitere merg împreunã. Aceasta este ceea ce aº vrea sã vã
fac sã înþelegeþi acum.
MANDATUL TRANSFERAT
Existã un cuvânt astãzi din partea Domnului pentru noi.

Am auzit vocea Lui dintr-un colþ al Bibliei neremarcat
întotdeauna, unde El îi vorbeºte lui Ilie:
„Domnul i-a zis: «Du-te, întoarce-te pe drumul tãu

prin pustie, pânã la Damasc; ºi când vei ajunge, sã
ungi pe Hazael ca împãrat al Siriei. Sã ungi ºi pe Iehu,
fiul lui Nimºi, ca împãrat al lui Israel; ºi sã ungi pe
Elisei, fiul lui ªafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în
locul tãu»“ (1 Împãraþi 19:15–16).
Trei oameni trebuiau sã fie unºi: Hazael, Iehu ºi Elisei. O

cerinþã formulatã cât se poate de clar. Cu toate acestea,
ceea ce s-a întâmplat în realitate a fost altceva. Acest mare
profet, Ilie, nu a reuºit sã ducã la îndeplinire decât o treime

din porunca lui Dumnezeu. El nu i-a uns niciodatã pe
Hazael ºi pe Iehu. De fapt, nu citim nicãieri nici cã el ar fi
mers sã-l ungã pe Elisei, ci cã Elisei a mers ºi l-a gãsit. Când
mantaua a fost pusã pe umerii lui Elisei, acesta a primit „o
îndoitã putere“ din duhul lui Ilie. Adicã acelaºi duh care-l
unsese pe Ilie l-a uns apoi pe Elisei pentru a duce la
îndeplinire aceeaºi sarcinã. Mai târziu, Elisei va fi cel care-i
va unge pe Hazael ºi Iehu.
Acum deci vedem un fapt foarte important: trimiterea

lui Elisei, cu puterea lui Ilie transferatã asupra lui. A avut
loc un transfer dinspre profetul care pleca înspre profetul
care rãmânea. Elisei a primit „veºmântul“ lui Ilie, dar
scopul acelei ungeri era ca Elisei sã îndeplineascã sarcina
lui Ilie. Însãrcinarea ºi autoritatea lui Dumnezeu au rãmas
ºi dupã ce Ilie a plecat, fiindu-i conferite lui Elisei.
Mandatul era transferabil.
Acesta este un principiu divin. Chemarea lui Dumnezeu

ºi puterea Sa sunt transferabile. Marea Trimitere ºi
promisiunile care au venit odatã cu ea au fãcut din ucenici
ceea ce aceºtia, în cele din urmã, au devenit. Aceeaºi
trimitere ºi aceleaºi promisiuni au fost trecute asupra
noastrã, pentru ca noi sã putem face ºi fi ceea ce primii
ucenici au fãcut ºi au fost. Noi suntem moºtenitorii
apostolilor!
Dar trimiterea lui Cristos pentru noi este cu mult mai

importantã decât trimiterea lui Ilie, ºi ungerea promisã
este chiar mai mare. Sã citim din nou:
„Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toate neamurile,

botezându-i în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al
Sfântului Duh. ªi învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am
poruncit. ªi iatã cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã
la sfârºitul veacului. Amin“ (Matei 28:19–20).
Este de remarcat cã trimiterea este valabilã „pânã la

sfârºitul veacului“. Aici se includ azi, mâine ºi toþi anii
care vor urma. Aceasta înseamnã cã, dacã Isus ar apãrea
azi ºi ne-ar vorbi, ne-ar spune acelaºi lucru. El nu S-a
schimbat.
Oamenii vor sã ºtie ce spune Bisericii Domnul. Fãrã

îndoialã, El are multe lucruri de spus, ca ºi în „Epistolele
lui Isus“ din cartea Apocalipsa, capitolele doi ºi trei. Dar
dacã noi nu suntem preocupaþi de a face ceea ce El ne-a
spus deja, El nu are a ne spune decât un singur lucru:
„Faceþi ceea ce ºtiþi deja!“ Deci, ascultaþi ce spune
bisericilor Duhul: de ce aºteptaþi o altã epistolã, când voi
nici pe prima nu aþi deschis-o?
Isus nu are niciun cuvânt pentru noi, atât timp cât

poruncile care sunt date deja nu sunt îndeplinite. Mulþi
aºteaptã ca Dumnezeu sã vorbeascã, dar numai dacã El
spune ceea ce vor ei sã audã. Ei aºteaptã mereu ca
Dumnezeu sã le indice o nouã direcþie. Dar cum pot ei ºti
cã El are aceastã nouã direcþie pentru ei? Sau cã El are o
mare ºi nouã revelaþie? Sau cã El le va da instrucþiuni
fundamentale? Cuvântul de la Dumnezeu pe care îl am
este acela cã El vrea vechea direcþie; o Bisericã mãrtu-
risitoare, care sã evanghelizeze. Daþi-mi voie sã exprim
aceasta cât pot mai clar: pânã când aceastã poruncã nu
este dusã la îndeplinire, orice altceva este irelevant!
Ar trebui sã avem o atitudine de umilinþã ºi sã ne rugãm

ca mantaua primilor oameni ai lui Dumnezeu sã fie pusã
pe umerii noºtri. N-ar mai fi atunci nicio bisericã neatinsã
de puterea de trezire a lui Dumnezeu. Mulþi dintre noi ar
fi atunci asemenea lui Ilie. Ne-am asuma Marea Trimitere
ºi am deveni lumina strãlucitoare a lui Dumnezeu.
Ioan nu a fãcut decât sã repete cele mai rãspândite

cuvinte ale Domnului, când a spus: „Prea iubiþilor, nu vã
scriu o poruncã nouã, ci o poruncã veche, pe care aþi

avut-o de la început“ (1 Ioan 2:7).
Isus nu a rostit tot timpul porunci sau afirmaþii noi, aºa

cum fac azi unii guvernanþi. Ceea ce a spus El, a spus o
datã pentru totdeauna. Cuvântul Sãu este voia Sa!
Orice „lucru nou“ pe care El îl spune, se aflã deja în

Cuvântul Sãu. Pentru sfinþi nu existã secrete. Porunca Sa
este simplã: „Mergeþi!“
Un motociclist care aºtepta la semafor nu a observat

când lumina roºie s-a schimbat în verde. Un ºofer nervos
din spatele lui a scos capul pe geamul maºinii ºi i-a strigat:
„Semaforul îþi spune sã pleci. Aºtepþi sã vinã ministrul
transporturilor personal sã-þi spunã acest lucru?“
ªi noi avem „verde“ de la Dumnezeu. Sã mergem!
NU PRIN MOªTENIRE, CI DIRECT!
Oamenii lui Dumnezeu au nevoie sã audã vocea Lui di-

rect. Isus spunea cã oile Lui îi cunosc glasul. Nu citim
nicãieri cã Ilie i-ar fi spus lui Elisei sã-i ungã pe Hazael ºi
pe Iehu. Deºi Elisei preluase însãrcinarea ºi puterea lui Ilie,
Dumnezeu trebuia sã-i vorbeascã în mod personal.
Aceasta ne spune nouã cã, chiar dacã suntem legaþi de
generaþiile de oamenii ai lui Dumnezeu de dinaintea
noastrã, Marea Trimitere ne este transferatã nouã de cãtre
Domnul Însuºi. Isus continuã sã indice spre Marea
Trimitere, dar în acelaºi timp El ne cãlãuzeºte în mod
personal în ceea ce ne revine ca parte a noastrã din planul
Sãu mãreþ. Dumnezeu lucreazã întotdeauna cu originale.
Mandatul Sãu este direct, n-are nimic tradiþional. Noi nu
suntem copii dupã alte copii, ci originale din Cel ce este
Original, Isus Cristos.
„ªi cum vor propovãdui, dacã

nu sunt trimiºi?“ (Romani 10:15).
Dumnezeu
Duhul ne cãlãuzeºte. Duhul Sfânt lucreazã
este Duhul mãrturisirii. Mãrtu- întotdeauna cu
risirea este scopul Sãu. Marea originale.
Trimitere este legatã de Duhul Mandatul Sãu este
Sfânt. Când Cristos ne boteazã în
direct, n-are nimic
Duhul, El ne pune în mâini
instrucþiunile Sale de a lua tradiþional. Noi
Evanghelia ºi a o duce în toatã nu suntem copii
lumea. dupã alte copii, ci
originale din Cel
Toate lucrurile vin de la Însuºi ce este Original,
Învãþãtorul, ºi aceasta nu într-un
Isus Cristos.
mod general, ci într-unul indivi-
dual. Singur Isus este Botezãtorul,
ºi noi suntem pe placul Lui atunci când ne implicãm în
lucrarea în care El ne-a trimis. Cristos ºi-a rezervat pentru
Sine sarcina de a ne boteza, ca indivizi, cu Duhul Sfânt.
Noi nu mergem la oameni pentru a primi puterea lor.
Oricine poate primi botezul în Duhul Sfânt direct de la
Domnul. Noi nu suntem chemaþi prin voia oamenilor, ci
prin voia lui Dumnezeu. Pavel îºi începe ºapte dintre
epistolele sale subliniind tocmai acest lucru, împreunã cu
chemarea vine ºi puterea de a-i rãspunde.
Eu îmi pot pune mâinile peste bãrbaþi ºi peste femei,

rugându-mã ca Dumnezeu sã-i binecuvânteze ºi sã-i
foloseascã (ºi am fãcut acest lucru pentru zeci de mii de
oameni pânã în prezent). Noi ne putem pune mâinile
peste oameni pentru ca aceºtia sã primeascã botezul cu
Duhul Sfânt, întocmai cum au fãcut apostolii. Dar numai
Isus boteazã. El a spus: „Eu v-am rânduit“ (Ioan 15:16).
Dacã ungerea ar fi trebuit transferatã din mânã în mânã

începând cu ziua Rusaliilor, sau dacã numai primii apostoli
ar fi putut-o trece asupra altor oameni, Biserica ar fi fost
demult una din cauzele pierdute ale istoriei. Dar noi

putem avea ulei proaspãt de la Domnul. Fecioarele
înþelepte nu au dat ºi nici nu ar fi putut da ºi altora din
uleiul lor (Matei 25:8–9). Fiecare din noi trebuie sã-ºi aibã
propriul ulei, direct de la Isus.
SETUL DE LUCRU
Marea Trimitere încredinþatã ucenicilor este transferatã

astãzi fiecãruia dintre noi, în mod personal, ºi împreunã cu
ea vine ºi ungerea noastrã cu Duhul Sfânt. Porunca ºi
puterea alcãtuiesc un „set de lucru“. Isus le-a spus
ucenicilor sã rãmânã în Ierusalim pânã când vor fi
îmbrãcaþi cu putere, astfel ca dupã aceea sã-I poatã fi
martori în toatã lumea. Separaþi însãrcinarea de acordarea
de putere, ºi atunci veþi avea ori putere fãrã obiectiv, ori
obiectiv fãrã putere. Puterea vine împreunã cu lucrarea
pentru care este necesarã. Mergeþi cu mâinile goale ºi veþi
vedea cât de mic progres veþi avea.
UNA CU APOSTOLII
Am aºteptat cu nerãbdare ºi cu mare bucurie sã scriu

fragmentul care urmeazã. Dacã îi veþi înþelege sensul, nu
veþi mai fi niciodatã aceiaºi! Am început prin a explica ce a
pus Ilie peste Elisei. Vã daþi seama cã Biblia spune cã
aceeaºi putere a venit peste Ioan Botezãtorul? Noi citim cã
el a venit „în duhul ºi în puterea lui Ilie“ (Luca 1:17). Ceea
ce l-a fãcut pe Ilie un mare profet, ceea ce l-a fãcut pe Elisei
un mare profet a fost ceea ce l-a fãcut ºi pe Ioan
Botezãtorul un mare profet. Isus l-a numit pe Ioan, „cel
mai mare dintre cei nãscuþi din femeie“ (Matei 11:11).
Dar aceasta nu era totul. Acelaºi Duh care fusese peste

Ilie i-a fãcut pe apostoli ceea ce au ajuns. ªi încã lucrurile
nu s-au oprit aici. Duhul S-a odihnit de asemenea peste
martiri ºi peste cei care au mãrturisit, precum ºi peste cei
care au urmat dupã ei. A dispãrut

El acum? Nu! Adevãrul care ne Separaþi
umple de bucurie este cã Duhul însãrcinarea de
care i-a fãcut pe ei una cu Ilie, ne acordarea de
face pe noi una cu ei toþi. El este putere, ºi atunci
încã aici ºi noi suntem incluºi între veþi avea ori
cei cu care El lucreazã. Duhul lui
Ilie ºi al lui Elisei, al lui Ioan ºi al
putere fãrã
apostolilor, al Bisericii primare n-a obiectiv, ori
plecat niciodatã dintre noi. El este obiectiv fãrã
printre noi de atunci, generaþie putere.
dupã generaþie. ªi acelaºi Duh
este acum moºtenirea noastrã.
Noi ne-am nãscut pentru a trãi sub cãlãuzirea Lui.
Noi facem parte din „echipa de trezire“ a lui Dumnezeu,

alãturi de Whitfield ºi Wesley, Finney ºi Evans,
Wigglessworth, Price ºi Jeffreys. Avem acelaºi câmp de
lucru, mânã în mânã cu toþi oamenii unºi ai lui Dumnezeu.
Noi—da, noi—venim în Duhul Sfânt, în duhul ºi-n
puterea lui Ilie. Ceea ce a aparþinut oamenilor lui
Dumnezeu în trecut este acum al nostru, ºi ceea ce este al
nostru a fost ºi al lor. Duhul Sfânt este Duhul profeþilor,
revãrsat astãzi peste toþi.
Aceºti credincioºi au fost toþi Ilii, ºi noi toþi suntem acum

Eliseii lor. Ceea ce au fãcut ei, vom face ºi noi. Isus a spus:
„Alþii s-au ostenit, ºi voi aþi intrat în osteneala lor“ (Ioan
4:38). Noi ne identificãm cu ei toþi. Ei ne-au adus flacãra
Rusaliilor direct din „odaia de sus“ din Ierusalim, ºi acum
noi o ducem mai departe. Ceea ce i-a inspirat pe ei ne
inspirã pe noi: aceeaºi Evanghelie, aceeaºi Carte, aceeaºi
dragoste, acelaºi Cristos, aceeaºi Cruce de pe Calvar ºi
acelaºi Duh Sfãnt.
Bãrbaþii trezirilor istorice nu mai sunt. Toþi au trecut, în

afarã de figura centralã, Isus Cristos. Cel care i-a ieºit în
cale lui Saul pe Drumul Damascului ºi lui Petru în Galilea

este acum aici! El este cu noi! El încã boteazã cu Duhul
Sfânt!
Adesea, împreunã cu aceeaºi ungere vin ºi aceleaºi

persecuþii. Marea Trimitere, ungerea ºi opoziþia merg îm-
preunã. Ca întotdeauna, urmaºii lui Isus vor fi defãimaþi,
ridiculizaþi ºi dispreþuiþi de înþelepþii acestei lumi. Voi veþi
fi întotdeauna pentru ei, creºtini fiind, niºte nedoriþi dacã
nu-i veþi urma în necredinþa lor ºi în aºa-numita ºtiinþã a
raþionalismului biblic. Cei care acceptã acest raþionalism
încep prin a refuza minunile divine, dupã care iau foarfeca
la Biblie pentru a o face sã se potriveascã ideilor lor.
Dacã împãrtãºim lucrarea lui Cristos, împãrtãºim ºi

suferinþele Lui. Dar dacã suferim, vom ºi domni cu El (2
Timotei 2:12). Dacã suntem luaþi în bãtaie de joc pentru
credinþa noastrã în Dumnezeu, vom domni tocmai prin
aceastã credinþã. Când oamenii spun aceleaºi lucruri
despre voi pe care le-au spus în trecut despre oamenii lui
Dumnezeu, bucuraþi-vã pentru cã sunteþi identificaþi cu ei!
Oricine vã trateazã în modul în
care au fost trataþi oamenii Noului
Ceea ce a Testament dovedeºte prin aceasta
aparþinut cã aparþineþi aceluiaºi grup de
oamenilor lui oameni nou-testamentari. Când
Dumnezeu în duceþi la îndeplinire aceeaºi
trecut este acum al însãrcinare pe care au dus-o ºi ei,
cu aceeaºi autoritate, veþi avea
nostru, ºi ceea ce aceiaºi duºmani. Oricând diavolul
este al nostru a vã trateazã ca pe duºmanii lui,
fost ºi al lor. bucuraþi-vã! El vã acordã prin
Duhul Sfânt este aceasta cel mai mare respect. El vã
Duhul profeþilor, pune în acelaºi rând cu cei pe care
i-a urât în trecut, slujitorii
revãrsat astãzi
preaiubiþi ai Dumnezeului celui
peste toþi. Preaînalt.
PROFEÞIA LUI DAVID LIVINGSTONE
În 1986 am avut o mare evanghelizare în Blantyre, Malawi,

în Africa de Est. Acest oraº, Blantyre, ºi-a primit numele
dupã oraºul din Scoþia în care s-a nãscut marele misionar,
David Livingstone. Acesta pusese bazele unei organizaþii
misionare în acea zonã, precum ºi ale unui oraº care
numãrã azi 300 de mii de locuitori, fiind astfel cel mai mare
oraº din Malawi.
Citez mai jos din jurnalul sãu:
Suntem ca niºte voci care strigã în pustie; pregãtim

drumul pentru un viitor glorios. Viitorii misionari vor
fi rãsplãtiþi cu întoarceri la Dumnezeu dupã fiecare
predicã. Noi suntem pentru ei pionieri ºi ajutoare. Ei
nu trebuie sã-i uite pe paznicii din noapte—care
suntem noi—care au lucrat când totul era în beznã,
când nicio umbrã de succes în câºtigarea de suflete nu
ne înveselea pe cale. Fãrã îndoialã, ei vor avea mai
multã luminã decât am avut noi; dar noi Îl putem sluji
pe Învãþãtorul nostru cu sinceritate ºi putem
proclama Evanghelia aºa cum ºi ei o vor face.
Livingstone a murit în 1873. Deci noi eram acolo dupã

mai mult de o sutã de ani. Ce se poate spune despre
cuvântul profetic al lui Livingstone? A fost acesta doar
dorinþa arzãtoare a sufletului sãu? Mã bucur sã vã pot
spune ceea ce am vãzut. Sãmânþa semãnatã cu atât de mult
timp în urmã dã acum roade. De exemplu, noi înºine am
vãzut 150 de mii de suflete adunate la o singurã întâlnire.
Oamenii din Malawi au auzit despre acelaºi Dumnezeu
despre care auzise ºi Livingstone, despre acelaºi Mântuitor
despre care auzise ºi Pavel, despre aceeaºi Evanghelie
despre care auzise ºi Petru. Noi am fost acolo 16 zile, ºi zeci
de mii au rãspuns mesajului lui Livingstone pe care noi
l-am predicat pentru Isus ºi pentru el. Acesta a rãsunat
de-a lungul întregii þãri. Duhul Sfânt a vorbit inimii mele ºi

mi-a spus: „Tu pãºeºti pe lacrimile generaþiilor trecute.“
Brusc, am înþeles totul. Noi suntem legaþi în Dumnezeu
într-o miºcare cãreia îi aparþin ºi primii Sãi lucrãtori, ºi
astfel noi suntem una cu ei toþi. Noi aparþinem grupului
lor, misiunea care a fost a lor este acum a noastrã. Secerãm
cu bucurie acolo unde ei au semãnat cu lacrimi înaintea
noastrã.
Noi putem secera acum nu pentru cã am fi superiori,

într-un fel sau altul, acelor bãrbaþi ºi femei, ci pentru
singurul motiv cã a sosit vremea seceriºului. Atât cei care
au semãnat, cât ºi cei care secerã îºi vor primi rãsplata,
potrivit Cuvântului Domnului Seceriºului, Isus. El a spus:
„Cine secerã, primeºte o platã, ºi strânge roadã pentru

viaþa veºnicã; pentru ca ºi cel ce seamãnã ºi cel ce
secerã sã se bucure în acelaºi timp... Eu v-am trimis sã
seceraþi acolo unde nu voi v-aþi
ostenit; alþii s-au ostenit, ºi voi
Toþi cei ca Ilie, ca aþi intrat în osteneala lor“ (Ioan
Pavel, ca Iustin 4:36–38).
Martirul ºi ca
Livingstone Acum este vremea seceriºului—
aºteaptã ca noi sã credeþi aceasta! Populaþia lumii a
salvãm aceastã crescut. Oportunitatea este deo-
sebit de mare. ªi noi, voi, noi toþi
generaþie pentru suntem cei privilegiaþi, aleºi sã
Cristos. Ei secerãm. ªtiind cã s-a fãcut deja
aºteaptã ca noi sã atât de mult, cu mult timp înainte
profitãm de toate ca noi sã fi intrat pe scenã, sã
eforturile lor. Nu rãmânem umili în momentele de
succes. Sã nu-i uitãm pe cei care
putem fi mândri,
au semãnat. În noi s-a pus o mare
ci doar sã ne încredere. Avem datoria faþã de ei
considerãm sã intrãm cu secera în lan, sau, ºi
privilegiaþi! mai bine, sã intrãm cu o combinã!
Toþi cei ca Ilie, ca Pavel, ca Iustin Martirul ºi ca

Livingstone aºteaptã ca noi sã salvãm aceastã generaþie
pentru Cristos. Ei aºteaptã ca noi sã profitãm de toate
eforturile lor. Nu putem fi mândri, ci doar sã ne
considerãm privilegiaþi!
O ÎNTÂLNIRE DEOSEBITÃ
În 1961, când am împlinit vârsta de 21 de ani, mi-am

încheiat studiile biblice la nivel de colegiu, în Marea
Britanie. M-am putut atunci întoarce iar acasã, în
Germania de nord. Traseul de întoarcere m-a dus pe la
Londra. Nu aveam un tren de legãturã decât înspre searã,
aºa cã am avut timp sã fac un tur al oraºului. M-am plimbat
la întâmplare, fãrã vreun plan, ºi am ajuns astfel la sud de
Tamisa, pe strãzile plãcute din Clapham.
La un moment dat, la un colþ de stradã, în spatele unui

gard înalt de scânduri, am vãzut un nume scris pe tãblia
unei uºi: „George Jeffreys“. Tocmai citisem o carte scrisã de
acest evanghelist, ºi cu greu puteam crede cã nimerisem
tocmai în faþa casei în care s-ar fi putut sã locuiascã acel
mare om. Numele lui George Jeffreys devenise cunoscut
în urma trezirii care avusese loc în Þara Galilor când,
împreunã cu fratele sãu ºi cu alþi membri ai familiei,
începuse sã vesteascã în mod public englezilor mesajul
Evangheliei. Lucrarea sa a zguduit oraºele, si zeci de mii
de oameni au fost martorii unor mari minuni.
Nerãbdãtor, am pãºit pragul porþii de la intrare, am

parcurs scurta alee care ducea la casã ºi, ajuns în faþa uºii,
am sunat. A apãrut o doamnã pe care am întrebat-o:
„Aceasta este casa evanghelistului George Jeffreys?“ Spre
mare mea bucurie rãspunsul ei a fost afirmativ. Cu
speranþã, am întrebat în continuare: „Vã rog, aº putea sã-l
vãd pe domnul Jeffreys?“ Rãspunsul a fost ferm: „Nu, nu
se poate.“
Dar atunci, acea voce puternic timbratã, cu inflexiuni

galeze, despre care se spune cã a þinut fascinaþi zeci de mii
de oameni prin autoritatea ce o emana, s-a auzit din inte-
rior: „Lasã-l sã intre.“ Emoþionat, am intrat, ºi el era acolo.
Era în vârstã de 72 de ani, dar arãta ca un om de 90 de ani.
„Ce doreºti?“ m-a întrebat. M-am prezentat, dupã care

am început sã discutãm despre lucrarea lui Dumnezeu. Pe
neaºteptate, marele om a cãzut în genunchi, trãgându-mã
ºi pe mine dupã el, ºi a început sã mã binecuvânteze.
Puterea Duhului Sfânt a intrat în camera aceea. Ungerea a
început sã se manifeste ºi, ca untdelemnul lui Aaron
(Psalmul 132:2), am simþit cum uleiul mi se prelingea de pe
cap pânã la „marginea veºmintelor“.
Am pãrãsit casa aceea uluit. Patru sãptãmâni mai târziu,

ca Ilie, George Jeffreys trecea în gloria Tatãlui. Fusesem
cãlãuzit sã-l vãd tocmai înainte de a muri. Dar reuºisem sã
iau ceva din aceastã veche torþã a evanghelizãrii prin
puterea Duhului Sfânt. Sunt sigur cã Domnul mi-a aranjat
acea întâlnire. Cum altfel ar fi fost posibil sã dau peste casa
lui într-un oraº cu zece milioane de oameni, când nici
mãcar nu mã gândeam la el? Orice a însemnat aceastã
experienþã pentru mine, un singur lucru pot spune sigur:
întâlnirea cu acest om m-a fãcut sã înþeleg cã noi zidim pe
oameni care au mers înaintea noastrã. Cetatea lui
Dumnezeu este ziditã pe temelia apostolilor.
Putem asemãna aceasta cu o probã de alergare cu

ºtafeta. Un atlet aleargã cu o ºtafetã, un altul o ia de la
acesta ºi continuã alergarea, ºi apoi altul, ºi altul—toþi iau
parte la alergare ºi, în final, la victorie. Dacã vreunul din ei
scapã ºtafeta din mânã sau aleargã greºit, eforturile tuturor
ajung sã fie zadarnice ºi întreaga echipã pierde.
În cartea Evrei citim despre „norul de martori“ pe care îl

alcãtuiesc sfinþii. Ei stau ºi privesc din glorie la alergarea
care se desfãºoarã sub ei ºi ne încurajeazã. Noi alergãm

pentru ei. Noi trebuie sã facem puþin mai mult decât au
fãcut ei, nu puþin mai puþin. Este ultimul tur înainte ca Isus
sã vinã. Nu ne putem odihni pe laurii lor. Marea linie de
sosire începe sã se vadã. Înþelegeþi acum ce vrea sã spunã
urmãtorul verset?
„Evanghelia aceasta a Împãrãþiei va fi propovãduitã în

toatã lumea, ca sã slujeascã de mãrturie tuturor nea-
murilor. Atunci va veni sfârºitul“ (Matei 24:14).
Care este subiectul la ordinea zilei, sau cuvântul de

ordine pentru ziua de azi? Nu este subiectul nostru, aveþi
grijã, ci subiectul lui Dumnezeu. Este „Evanghelizarea
prin foc“, care este în ºi prin ea însãºi o iniþiativã pentru
trezire. Este evanghelizarea prin darurile, puterea ºi
manifestarea Duhului Sfânt: Pentecostul este trezire!
Gãseºti cã este dificil sã câºtigi suflete pentru Cristos, ºi

pentru acest motiv ai renunþat sã mai încerci? Ei bine, nu
ar trebui ca aceastã problemã sã fie prima în agenda ta? Ce
ocupã primul loc în agenda ta de bisericã sau în cea
personalã? Ai ajuns la concluzia cã nimic nu poate fi fãcut
pentru cã timpurile sunt grele? Dumnezeu are un drum
pentru tine, prin Duhul Sãu.
Doctorul David H. C. Read scrie despre un tânãr pastor

care, lucrând într-o zonã rãu famatã a New Yorkului, a
ajuns sã-ºi verse în faþa unui poliþist local întreaga
nemulþumire privind greutãþile întâmpinate. Poliþistul a
încercat sã-l încurajeze, spunându-i: „Adevãrul este,
pastore, cã acest cartier nu este locul cel mai bun pentru o
bisericã.“ Cuvintele acestea l-au trezit pe pastor. Ce
altceva, s-a gândit el, are de fãcut o bisericã creºtinã, dacã
nu sã activeze acolo unde nevoia este mai mare?
Scepticilor le place sã fie deºtepþi. Ei analizeazã situaþia

ºi scot în evidenþã imposibilitãþile folosind termeni care
impresioneazã. Ei „dovedesc“ cã
nimic nu poate fi fãcut, ºi pentru
Ducerea la aceasta folosesc cuvinte ca
îndeplinire a pluralism, hedonism, narcisism ºi
mandatului altele, încercând sã arate, prin
termeni „logici“, cã situaþia este
originar al fãrã ieºire. Ascultându-i, ai putea
Evangheliei este crede cã Dumnezeu nu a luat în
imposibilã fãrã considerare tot ce ar fi trebuit.
puterea originarã.
Strategia perfectã Scepticii greºesc. Aceasta este
a lui Dumnezeu vremea seceriºului lui Dumnezeu.
Ceva poate fi fãcut. Dumnezeu
este completã. El S-a pregãtit pentru orice—nu prin
te cuprinde pe tine putere fizicã, ci prin Duhul Sãu.
în aceasta, ºi mã Pe aceasta trebuie sã ne bazãm
cuprinde ºi pe noi, ºi pe minunea puterii lui Isus,
mine. nu pe televiziune, radio, bani sau
educaþie, oricât de necesare ar fi
aceste lucruri.
Noi nu avem la dispoziþie decât intervalul unei generaþii

pentru a câºtiga pentru Cristos aceastã generaþie. Ducerea
la îndeplinire a mandatului originar al Evangheliei este
imposibilã fãrã puterea originarã.
Strategia perfectã a lui Dumnezeu este completã. El te

cuprinde pe tine în aceasta, ºi mã cuprinde ºi pe mine. Noi
suntem prinºi ºi þesuþi în planul Sãu care nu poate da greº.
Dacã ºtim acest lucru, atunci nu conteazã orice ar veni,
vom putea îndeplini acest plan!
Capitolul 6
Mesajul unic
Nu polemizaþi—strãluciþi! Nu puteþi cuceri întunericul
polemizând cu el. Aprindeþi lumina. Evanghelia este
putere, putere pentru luminã. Predicaþi-o! Prin aceasta vã
conectaþi la sursa de putere ºi lumina poate strãluci.
Liniile de tensiune ale lui Dumnezeu aduc putere de la

Calvar, de la înviere ºi de la Tronul Lui. „Evanghelia lui
Cristos... este puterea lui Dumnezeu“, scrie apostolul Pavel
în Romani 1:16. El ºtia acest lucru. Îl experimentase.
Lumea din zilele sale nu putea fi mai rea: crudã, coruptã ºi
cinicã. Totuºi Evanghelia a schimbat-o. ªi Evanghelia o
poate face din nou.
CUM POATE FI ELIBERATÃ PUTEREA EVANGHELIEI

PENTRU A LUCRA ÎN LUME
Un predicator mi-a spus cã ar fi avut nevoie de „un tran-

sformator“ pentru a reduce emoþia apelului Evangheliei ºi
„voltajul“ ridicat al mesajului. Dar pentru convertirea
pãcãtoºilor este necesarã puterea întreagã a Evangheliei!
Predicaþi pentru a convinge de pãcat ºi a converti. Slujba
evangheliºtilor nu este de a-i distra pe oameni, de a-i face
sã zâmbeascã ºi sã plece acasã simþindu-se bine. Mântuirea
nu este un sirop calmant. Mântuiþi sufletele, nu le
mângâiaþi! Adevãrata fericire, adevãratul zâmbet sunt
rezultatele mântuirii.
Avem un exemplu de maestru în evanghelism, în Fapte,

capitolul 8. Dumnezeu a hotãrât ca Filip, evanghelistul, sã
se întâlneascã pe un drum cu o înaltã oficialitate etiopianã.
Acest etiopian era ministrul de finanþe al împãrãtesei
Etiopiei, un om cu preocupãri din sfera economicului, care
nu avea timp de stat la palavre. Filip nu a fost preocupat sã
afle care erau nevoile acestui om, pentru a începe apoi sã-l
consilieze ore în ºir. Nu, el nu a cãzut în aceastã capcanã.
Filip ºtia cã nevoia omului era simplã ºi clarã: famenul
etiopian avea nevoie de Cristos. Mântuirea este nevoia
fiecãrui om. Filip s-a ocupat de ceea ce era esenþial. El „i-a
propovãduit pe Isus“ (Fapte 8:35).
Isus este începutul ºi sfârºitul fiecãrei predici, alfa ºi

omega tuturor mãrturiilor. Noi nu suntem negustori de
doctrine. Nu suntem manipulanþi religioºi. Nu suntem
niºte entuziaºti. Suntem martori ai lui Cristos. El este
esenþa mesajului nostru.
Despre de a Despre ce a predicat Isus? El a

predicat Isus? El a vorbit despre Sine. Pe drumul
spre Emaus, pãºind alãturi de
vorbit despre Sine.
Cleopa ºi de celãlalt ucenic, El le-a
Pe drumul spre explicat, trecând prin toate
Emaus, pãºind Scripturile, „ce era cu privire la El“
alãturi de Cleopa (Luca 24:27). Toate învãþãturile
ºi de celãlalt Sale îl au în centru pe El.
ucenic, El le-a
explicat, trecând Sã luãm un exemplu. Evan-
ghelia dupã Luca ne spune cã,
prin toate
dupã ce a pãrãsit Nazaretul ºi ªi-a
Scripturile, „ce era început lucrarea minunatã, Isus
cu privire la El“. S-a reîntors într-o zi ºi a intrat în
Toate învãþãturile sinagogã. Timp de douãzeci
Sale îl au în de ani, El frecventase acea
centru pe El. sinagogã cu regularitate, în fiecare
Mesajul unic 85
sãptãmânã. Obiceiul era ca bãrbaþii cunoscuþi din

comunitate sã citeascã Scripturile, ºi eventual sã
comenteze apoi pe marginea textului citit. Ca urmare,
când Isus a revenit în sinagogã, a fost invitat sã facã acest
lucru.
Mesajul Evangheliei se gãseºte în Vechiul Testament—

de fapt, Vechiul Testament este plin de Evanghelie. Luca
ne spune cã Isus a citit din Isaia 61:
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru cã M-a uns sã

vestesc oamenilor Evanghelia; M-a trimis sã tãmãduiesc
pe cei cu inima zdrobitã, sã propovãduiesc robilor de
rãzboi slobozirea, ºi orbilor cãpãtarea vederii; sã dau
drumul celor apãsaþi, ºi sã vestesc anul de îndurare al
Domnului“ (Luca 4:18–19).
Fãrã îndoialã, mulþi dintre cei prezenþi atunci în

sinagogã cunoºteau acest pasaj pe de rost, pentru cã acele
cuvinte se citeau de opt sute de ani. Sulul Scripturilor a
fost înapoiat, conducãtorul sinagogii l-a luat cu multã
reverenþã, l-a sãrutat ºi l-a pus la locul lui, unde urma sã
zacã uitat pânã la urmãtoarea adunare. Dar, dintr-o datã,
acel sul a pãrut sã devinã o adevãratã dinamitã. Cuvântul
de pe buzele Domnului Isus a produs un efect deosebit. El
a trezit adunarea adormitã. Isus le-a arãtat cã acest Cuvânt
se referea la El. Existã ºapte afirmaþii distincte în aceste
versete, ºi acestea toate se referã la El, precum ºi la
prezent.
„Astãzi“, a îndrãznit El sã spunã, „s-au împlinit

cuvintele acestea din Scripturã, pe care le-aþi auzit“ (Luca
4:21). În felul acesta, El a declarat despre Sine cã era Unsul,
Cristosul, Cel care urma sã împlineascã toate acele fapte
mãreþe.
ANUL DE ÎNDURARE
Primele ºase afirmaþii pot fi

„Astãzi“, a rezumate în ultima: „Sã vestesc
îndrãznit El sã anul de îndurare al Domnului“.
spunã, „s-au Acest „an de îndurare“ era de fapt
împlinit cuvintele „anul de veselie“. Anul de veselie
a fost materializarea unui gând al
acestea din lui Dumnezeu pentru poporul
Scripturã, pe care evreu. Acest an deosebit fusese
le-aþi auzit“. În instituit pentru a da fiecãruia o
felul acesta, El a sãrbãtoare de un an, pentru a
declarat despre reda libertatea tuturor robilor ºi
pentru a ºterge toate datoriile.
Sine cã era Unsul,
Cristosul, Cel care Din nefericire, se pare cã
urma sã trâmbiþa anului de veselie nu a
împlineascã toate sunat niciodatã. Poporul nu a avut
acele fapte mãreþe. niciodatã un an sabatic, încãlcând
astfel voia lui Dumnezeu.
Dumnezeu ar fi dorit sã-ªi vadã
poporul bucurându-se, veselindu-se—însãºi felul Sãu
fiind de a se bucura, de a-i face pe oameni fericiþi. Chiar
dacã poporul nu sãrbãtorise anul de veselie, Dumnezeu
intenþiona sã fie sãrbãtorit un astfel de an. Anul Sãu de
veselie urma sã fie mult mai mãreþ decât al lui Moise, dupã
cum vom vedea. Anul de veselie al lui Moise este descris în
Levitic 25:8–17:
„...în a zecea zi a lunii a ºaptea, sã pui sã sune trâmbiþa

în toatã þara voastrã... ªi sã sfinþiþi anul al cincizecilea,
sã vestiþi slobozenia în þarã pentru toþi locuitorii ei:
acesta sã fie pentru voi anul de veselie... Niciunul din
voi sã nu înºele deci pe aproapele lui... cãci Eu sunt
Domnul, Dumnezeul tãu.“
Vestiþi eliberarea! Nu predicaþi pentru a impresiona,

pentru a vã afirma ca oratori strãluciþi, pentru a-i fascina
Mesajul unic 87
sau pentru a-i înspãimânta pe oameni. Nu predicaþi

pentru a înlãtura din viaþa oamenilor orice motive de
neliniºte. Puteþi predica pentru a obþine tot felul de efecte,
dar Isus a proclamat, simplu, eliberarea. În acea zi, în
sinagogã, El a declarat cã anul de veselie a început. El le-a
arãtat evreilor ce trebuia sã fie un adevãrat an de veselie:
eliberare! Acest an trebuia sã fie un an de veselie nu numai
pentru Israel, ci ºi pentru întreaga lume. Un an de veselie
al celor ca acei strãini pe care El i-a menþionat: Naaman,
sirianul lepros, ºi vãduva din Sarepta.
Adunarea din sinagogã a rãmas uimitã în faþa acestei noi

învãþãturi. Ei nu ºi-L puteau imagina pe Pãstorul lui Israel
pãstorind o turmã strãinã ºi s-au pierdut în faþa
perspectivei atât de neobiºnuite prezentate de Cristos
referitor la întreaga lume. Lumea pe care o iubea El era
prea mare pentru ei. Au început sã-ºi manifeste temerile.
Apoi s-au aprins în ei gânduri de
ucidere, sentimente care nu
Adunarea din
fuseserã niciodatã prea departe de
ei în acele zile. Cuvântarea lui Isus sinagogã a rãmas
a determinat rãspunsul lor: cei uimitã în faþa
prezenþi în sinagogã au încercat acestei noi
sã-L arunce în prãpastie! învãþãturi. Ei nu
ºi-L puteau
Da, mesajul Sãu a fost minunat
imagina pe
—eliberare, vindecare ºi ºtergerea
datoriilor! Dar, indiferent de Pãstorul lui Israel
reacþie, Isus a predicat Evanghelia pãstorind o turmã
Sa. Tot aºa trebuie sã facem si noi. strãinã ºi s-au
pierdut în faþa
A fi dator în acele zile era un perspectivei atât
lucru tragic. Taþii ºi familiile lor
de neobiºnuite
deveneau robi ºi nu mai puteau
ajunge niciodatã liberi. Singura prezentate de
lor speranþã era anul de veselie. Cristos referitor la
Datornicii puteau pleca atunci întreaga lume.
acasã. Dacã vreunul din ei nu pleca acasã, era întru totul

pierderea lui. Legea spunea: „Duceþi-vã!“ Orice rob, dupã
ce trecea anul de veselie, rãmânea în continuare rob prin
propria lui alegere.
Isus Cristos a proclamat anul de veselie pentru întreaga

omenire. Tot ceea ce cunoºtea Israel despre anul de veselie
a devenit acum doar o imagine sãracã a adevãratului an de
bucurie al Împãrãþiei lui Dumnezeu. Vieþi eliberate, dato-
ria pãcatelor ºtearsã, eliberare pentru trup, duh ºi suflet. În
aceastã Împãrãþie nu mai existã sclavi care sã trudeascã.
Nu mai existã cãtuºe. Nimeni nu mai este stãpânit de
diavol. Aleluia! Ce an de veselie! Isaia descrie acest an:
„...sã le dau o cununã împãrãteascã în loc de cenuºã,

un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o hainã
de laudã în locul unui duh mâhnit... Ei vor zidi iarãºi
vechile dãrâmãturi, vor ridica iarãºi nãruirile din
vechime, vor înnoi cetãþi pustiite... veþi mânca
bogãþiile neamurilor... vor avea o bucurie veºnicã...
Nu te vor mai numi Pãrãsitã... Iatã, Mântuitorul tãu
vine... Ei vor fi numiþi Popor sfânt, Rãscumpãraþi ai
Domnului“ (Isaia 61:3, 4, 6, 7; 62:4, 11, 12).
În Nazaret, Isus a transformat aceste vechi versete

biblice într-o proclamaþie regalã a unei noi ere. El a
anunþat o amnistie pentru toþi prizonierii diavolului. El „a
luat robia roabã“ (Efeseni 4:8).
„Pãcatul nu va mai stãpâni asupra voastrã“, afirmã Pavel

în Romani 6:14, pentru cã „la
împlinirea vremurilor, Dumnezeu
Lumea pe care o a trimis pe Fiul Sãu, nãscut din
iubea El era prea femeie, nãscut sub Lege, ca sã
mare pentru ei. rãscumpere pe cei ce erau nãscuþi
sub Lege, pentru ca sã cãpãtãm
înfierea“ (Galateni 4:4–5).
Mesajul unic 89
ANUL DE VESELIE ESTE ACUM
Acesta este „anul de îndurare al

Domnului“. Tehnologia perfor- Evanghelia este
mantã nu a fãcut eliberarea Proclamaþia de
nenecesarã. În orice naþiune, cei Eliberare. Dialog?
robiþi sunt foarte mulþi—robi ai
oricãrui fel de obicei care poate fi
Nu avem voie sã
conceput, robi ai fricii, ai îndoielii, modificãm
ai depresiei. Diavolul nu elibe- Evanghelia. Ea are
reazã niciodatã pe cineva pe caracter
cuvânt de onoare. Peste tot obligatoriu, este
oamenii sunt predispuºi la eºec, la
un edict regal ºi
pãcat, deficienþi sub aspect moral,
înlãnþuiþi din punct de vedere divin.
spiritual. Cât de trist! De ce? Cã
doar trâmbiþa anului de veselie a sunat! Oamenii au fost
eliberaþi în mod minunat—este nevoie doar sã li se spunã
acest lucru!
Deci, predicaþi-l! Oamenii au uitat, au uitat cã Cristos a venit

deja! Era în care trãim noi nu este era precreºtinã. Noi nu-L
aºteptãm pe Cristos pentru a veni ºi a obþine victoria. Lupta s-a
sfârºit. Libertatea este a noastrã. Isus a deschis porþile împãrãþiei
libertãþii ºi a sunat din trâmbiþa eliberãrii când a strigat pe Cruce:
„S-a sfârºit!“
Oameni care ar trebui sã ºtie mai bine cum stau

lucrurile, numesc era noastrã „era postcreºtinã“. De parcã
lucrarea lui Cristos a fost numai pentru o erã apusã! Cu
siguranþã acest lucru nu este adevãrat. Cristos a deschis
uºile închisorii pentru totdeauna, nu doar pentru o
anumitã perioadã din trecut. Lucrarea lui Isus nu poate fi
epuizatã sau lãsatã nefãcutã. Astãzi, pe pãmânt se aflã la
lucru cea mai mare forþã de rãscumpãrare. Porþile
închisorii nu vor mai putea fi niciodatã zãvorâte peste
fiinþele umane. Când Isus deschide o uºã, niciun om nu o
mai poate închide. „Dacã Fiul vã face slobozi, veþi fi cu

adevãrat slobozi“ (Ioan 8:36). Deci, de ce atunci milioane
de suflete continuã sã se chinuie în mod inutil în lagãrele
de concentrare ale diavolului? Astãzi este ziua amnistierii.
Învingãtorul a spart porþile, clipa eliberãrii a sosit.
Cel mai renumit om în arta evadãrii a fost Houdini, un

renumit impresar artistic. Poliþiºtii îl încuiau într-o celulã
ºi, pe când ei se depãrtau, el deja îi urma, la interval doar
de câteva secunde. Mai puþin o datã. Trecuse deja o
jumãtate de orã, ºi Houdini încerca disperat sã deschidã
lacãtul. A venit însã un poliþist care pur ºi simplu a apãsat
pe clanþã ºi a deschis uºa. Uºa nu fusese încuiatã! Houdini
încerca zadarnic sã descuie o uºã care era deja descuiatã!
Cristos a trecut chiar prin mijlocul Cetãþii Disperãrii

Uriaºe. El are cheile morþii ºi ale iadului, ºi a deschis
porþile. De ce trudesc atunci milioane de oameni,
încercând tot felul de metode pentru a scãpa de obiceiuri
rele ºi de patimi? Ei aderã la tot felul de culte noi sau la
vechi religii pãgâne, îºi pleacã urechea la teorii noi, merg la
psihiatri. Dar de ce? Isus i-a eliberat pe oameni. ªi El face
acest lucru tot timpul.
Aceasta este Evanghelia! Nu trebuie sa predicaþi despre

ea, sau sã faceþi din conþinutul ei subiect de discuþii.
Evanghelia nu este aºa ceva. Este Proclamaþia de Eliberare.
Dialog? Nu avem voie sã modificãm Evanghelia. Ea are
caracter obligatoriu, este un edict regal ºi divin. Unele
sisteme ºi teorii de eliberare sunt în ele însele robii, pline
fiind de reguli ºi restricþii pe care omul trebuie sã le
respecte de-a lungul vieþii. Numai Isus ne-a mântuit ºi
ne-a chemat la adevãrata libertate.
Îmi amintesc de un om care mi-a spus cã era „consilier

spiritual“. Totuºi el nu credea cã Isus Cristos este Fiul lui
Dumnezeu, ºi nici cã Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.
Mesajul unic 91
M-am întrebat de aceea cum putea acest „consilier“ sã

consilieze pe cineva.
„Oamenii vin la tine ºi apoi pleacã tot cu inimile

zdrobite?“, l-am întrebat.
„O, nu!“, m-a asigurat el, „eu reuºesc sã le redau

calmul“.
L-am privit în ochi ºi i-am spus: „Domnule, un om de pe

un vas care se scufundã are nevoie de ceva mai mult decât
de un tranchilizant. Nu încerca sã-l calmezi. El deja se
scufundã. Când Isus vine la un om aflat în pragul
naufragiului, El nu-i aruncã o pilulã de întãrire,
spunându-i: «Pieri în pace.» El îºi întinde spre el Mâna
strãpunsã de cuie, îl apucã, îl ridicã ºi îi spune: «Pentru cã
Eu trãiesc, ºi tu vei trãi»“ (Ioan 14:19).
Aceasta este Evanghelia lui Isus Cristos care trebuie

predicatã. Isus este Mântuitorul lumii noastre. Mesajul
acesta este viaþã, pace ºi sãnãtate pentru duh, suflet ºi
trup.
CUM RUPE UNGEREA JUGUL
Domnul Isus a spus: „Duhul Domnului este peste Mine,

pentru cã M-a uns...“ El este Unsul acestei noi ere. Aceasta
este exact ceea ce primul predicator evanghelic, apostolul
Petru, a înþeles. El a spus celor care îl ascultau (primii
europeni care ascultau Evanghelia) cã: „Dumnezeu a uns
cu Duhul Sfânt ºi cu putere pe Isus din Nazaret, care
umbla din loc în loc, fãcea bine, ºi vindeca pe toþi cei ce
erau apãsaþi de diavolul; cãci Dumnezeu era cu El“ (Fapte
10:38).
Numele de „Unsul“ este acelaºi cu „Cristos“. A spune

„Isus Cristos“ înseamnã a spune „Isus Unsul“.
Acum, a fost El uns numai cât timp S-a aflat pe pãmânt?

Dacã acesta ar fi adevãrul, nu ar mai trebui sã-L numim
Cristos. Dar dacã El este acelaºi, atunci El este ºi astãzi
„Unsul“. Iatã cum este El, întocmai ce ni se spune despre
El în Evrei 13:8: „Isus este acelaºi, ieri ºi azi ºi în veci.“ Nu
„Isus“, singur, ci „Isus Cristos, Unsul“.
Acelaºi lucru îl citim ºi în Ioan 1:33: „Acela peste care vei

vedea Duhul pogorându-Se ºi oprindu-Se, este Cel ce
boteazã cu Duhul Sfânt.“ Duhul Sfânt rãmâne cu El, acesta
fiind motivul pentru care El încã boteazã cu Duhul Sfânt.
Acesta a fost un punct important al primei predici a lui
Petru din Fapte 2:36: „Dumnezeu a fãcut Domn ºi Cristos
pe acest Isus, pe care L-aþi rãstignit voi.“ Predica lui Petru
era ulterioarã morþii ºi înãlþãrii lui Isus. Dupã acest
eveniment din Fapte, de-a lungul întregului Nou
Testament pânã la Apocalipsa, Isus este numit „Cristos“ în
fiecare carte mai importantã. De ºase ori în primele zece
versete ale primului capitol din 1 Corinteni, accentul este
pus pe „Domnul Isus Cristos“. ªi în capitolul 2 al aceleiaºi
epistole, Pavel spune: „Cãci n-am avut de gând sã ºtiu
între voi altceva decât pe Isus Cristos ºi pe El rãstignit“ (v.
2). Întocmai cum El este încã Domnul nostru rãstignit, El
este încã ºi Unsul nostru.
Dacã Isus nu mai elibereazã, nu

Dar dacã El este mai vindecã, nu mai mântuieºte,
nu mai scoate afarã demoni, nu
acelaºi, atunci El
mai boteazã cu Duhul Sfânt,
este ºi astãzi atunci avem un Isus care nu mai
„Unsul“. Iatã cum este „Cristos“, pentru cã toate aces-
este El, întocmai te lucrãri constituie tocmai esenþa
ce ni se spune numelui de „Isus Cristos“. El este
despre El... „Isus „acelaºi ieri ºi azi ºi în veci“ (Evrei
13:8). Dacã S-a schimbat, atunci a
este acelaºi, ieri ºi uitat sã ne spunã. Dar nu avem
azi ºi în veci.“ nicio dovadã în acest sens! Aleluia!
Mesajul unic 93
În afarã de sensul exact al Numelui Lui, ceea ce a fost ºi

este Isus trebuie de asemenea privit dintr-o perspectivã
corectã.
Ne vom ocupa de aceastã problemã în capitolul

urmãtor.
Capitolul 7
Isus—înveºmântat sau dezbrãcat?

Când oamenii vin la bisericã, ei Îl
vor pe Isus. Nu vor politicã. Nu Isus poate fi doar
vor sentimentalisme. Nu-l vor pe ceea ce se predicã
bãrbatul din Galilea, ca un perso- despre El cã este!
naj îndepãrtat, ideal. Nu vor o
fantomã, un mit. Dacã au citit
Biblia, ei vor sã-L întâlneascã în bisericã, în toatã gloria Sa,
pe acelaºi Isus pe care L-au cunoscut de pe paginile Bibliei.
Cine n-ar dori aceasta? Predicaþi-L pe Isus, ºi Duhul Sfânt
Îl va revela cu siguranþã. El va pãºi în mijlocul adunãrii,
întocmai cum a promis.
În cruciadele noastre, atât în Africa, cât ºi în altã parte,

L-am vãzut pe Unsul Isus la lucru, fãcând tot ceea ce fusese
uns sã facã. L-am vãzut trecând prin lumea de azi, însoþit
de puterile cerului. El strânge la un loc mulþimi atât de
mari de oameni, încât nu pot fi numãrate decât prin
suprafaþa ocupatã. Zeci de mii sunt mântuiþi, vindecaþi ºi
botezaþi cu Duhul Sfânt în acelaºi timp.
CUM SÃ ªTIM PE CARE CRISTOS SÃ-L PREDICÃM
Când vãd întâmplându-se minuni, minuni de vindecare,

minuni de schimbare a vieþilor, minuni de curãþire a
pãcãtoºilor, ºtiu Cine este la lucru. Este Unsul. Minunile
sunt amprentele Sale. Cristosul acesta este Cristosul care
trebuie predicat, Cristosul de ieri, de azi ºi din veºnicii.

Orice rostire a Numele Lui, Isus Cristos, este o declaraþie a
faptului cã El este uns sã elibereze. Semnul cã într-un loc
este prezent Cristosul adevãrat sunt minunile din acel loc.
Minunile sunt „cartea Lui de identitate“, „codul Sãu
genetic“.
Cum L-a recunoscut Ioan pe Isus, în semiîntunericul

unei dimineþi ceþoase? Isus era pe þãrm, în timp ce Ioan se
afla într-o barcã la o distanþã de aproape o sutã de metri de
marginea apei. Cu toate acestea, el L-a recunoscut pe Isus
(Ioan 21:7). Cum? El a recunoscut ce a fãcut Isus.
Isus i-a chemat pe ucenici, spunându-le sã-ºi arunce

mrejele, întocmai cum le spusese când îi întâlnise prima
datã. Au prins din nou foarte mult peºte, întocmai cum se
întâmplase în urmã cu trei ani. „Trebuie sã fie acelaºi Isus“,
a tras Ioan concluzia, ºi a strigat: „Este Domnul!“ Faptele
lui Cristos I-au descoperit
identitatea. Dar cum pot oamenii
Cât de mulþi se fac cunoaºte cã El este acelaºi Isus,
vinovaþi de a-L fi dacã El nu mai face aceleaºi
dezbrãcat pe lucruri? Cum Îl pot ei cunoaºte,
Domnul nostru dacã El nu este nici mãcar
scump! Oamenii predicat cum a fost, adicã drept
L-au dezbrãcat o Acela care a fãcut minuni ºi a
transformat vieþile oamenilor?
datã când L-au Cum poate cineva îndrãzni sã-L
rãstignit. numeascã Cristos, ºi în acelaºi
Necredinþa de azi timp sã spunã cã El nu face
Îl dezbracã din minuni? Prin faptul cã a fost uns
nou de puterea Sa. s-a garantat cã El va face
întotdeauna minuni. Isus este
Cristos Isus, Isus cel Uns. El este
Cel care trebuie predicat. Iatã în continuare o afirmaþie
importantã: Isus poate fi doar ceea ce se predicã despre El
cã este!
Isus—înveºmântat sau dezbrãcat? 97
Duhul Sfânt poate binecuvânta numai ceea ce spui

despre Isus. Duhul nu poate binecuvânta ceea ce nu spui
despre El. Dacã „acelaºi Isus“, dacã tocmai „Isus cel
predicat de Pavel“ este predicat acum, Duhul lui
Dumnezeu va confirma aceasta. Predicã un Isus limitat, ºi
El nu mai poate fi El însuºi. El nu mântuieºte dacã tu nu
predici un mântuitor. El nu vindecã dacã tu nu predici un
vindecãtor. Cât de mulþi se fac vinovaþi de a-L fi dezbrãcat
pe Domnul nostru scump! Oamenii L-au dezbrãcat o datã
când L-au rãstignit. Necredinþa de azi Îl dezbracã din nou
de puterea Sa. În multe biserici El nu mai poate vindeca ºi
mântui. Cum se exprima Pavel, vieþile noastre s-au
„strâns“ pentru El, ceea ce înseamnã cã s-au îngrãdit în ele
însele, cã nu ne mai gãsim timp sã lucrãm pentru Domnul
(2 Corinteni 6:12).
CUM SÃ FACI DIN EVANGHELIE O „ªTIRE“
Un elev a întrebat odatã: „Cum poþi numi «ºtire» ceva

vechi de douã mii de ani? Isus este istorie, nu subiect de
ºtire.“ Bãiatul greºea. Numai oamenii morþi sunt istorie.
Isus este viu ºi lucreazã în toatã lumea. El este o
personalitate mondialã, ºi toate personalitãþile mondiale
sunt subiecte de ºtiri. Cu atât mai mult El.
Cuvântul „evanghelie“ (gospel, în limba englezã, n.tr.)

provine din vechiul englezesc „god“ („good“—bun) ºi
„spell“ (mesaj). Este o traducere a cuvântului „evangelion“,
din greaca veche. Evanghelia nu este doar ceea ce a fãcut
Isus, ci ºi ceea ce face El. In Fapte 1:1 citim: „..în cea dintâi
carte a mea am vorbit despre tot ceea ce a început Isus sã
facã ºi sã înveþe pe oameni“. El a început sã facã acele
lucruri, ºi continuã sã le facã. Ceea ce face El astãzi este tot
atât de actual ca ºi ºtirile.
Pentru El, douã mii de ani nu sunt nimic. Soarele este

bãtrân, dar activ. Biblia este veche, dar puternicã. Dacã o
carte de telefon conþine toate numerele corecte, nu-mi

pasã cât de veche este, pentru cã ori de câte ori caut în ea
un numãr, îl gãsesc. Iau Biblia ºi, de câte ori o deschid,
ajung prin ea la Tronul lui Dumnezeu. Evanghelia este
Cuvântul lui Dumnezeu.
Una dintre cele mai strãlucite minþi ale timpurilor

moderne a fost Immanuel Kant, filosoful german. El a
spus: „Existenþa Bibliei este cea mai mare binecuvântare
pe care a primit-o omenirea.“ Ea este astfel, cu condiþia
sã fie predicatã. Dar una dintre preocupãrile „impor-
tante“ ale unora dintre bisericile de azi este de a-ºi pierde
timpul încercând sã afle cine a scris-o ºi când, de parcã
aceste lucruri ar avea vreo importanþã. Între timp,
milioane de suflete mor de foame spiritualã ºi sunt
pierdute pe veci.
CUM SÃ FACI CA EVANGHELIA

SÃ LUCREZE ÎN VIAÞA OAMENILOR
Dacã Evanghelia este prezentatã oamenilor doar ca o

simplã idee, sã nu uitãm cã „slova
Isus a venit sã-i ucide“. Dar când este predicatã
elibereze pe prin puterea Duhului Sfânt,
produce putere. În condiþiile
captivi, nu sã
cerute, respectând formula, un
renoveze celulele proces chimic se poate produce;
închisorii sau sã le ceva are loc. Dacã luaþi adevãrul
facã mai lui Isus ºi îl predicaþi cu puterea
confortabile, cu Duhului, prin aceasta folosiþi
paturi moi ºi „formula“ lui Dumnezeu. O astfel
de formulã conduce la rezultate.
televizoare color. Când Duhul Sfânt ºi predicarea
Evanghelia nu este Evangheliei sunt unite, se produ-
renovare, decorare ce o explozie de putere. O energie
sau reformare, ci divinã este eliberatã. Pavel a
ELIBERARE! folosit cuvântul „energemata“,
care înseamnã „energie care se manifestã în afarã“. Când o

astfel de explozie are loc, Evanghelia devine ºtire.
Când aceastã forþã cereascã vine peste noi, cu efecte

profunde ºi deloc conformiste, are loc trezirea! Atmosfera
de cimitir dispare! Întâlnirile înceteazã sã mai fie simple
forme ºi ritualuri. Puterea aceasta nu este o forþã oarbã.
Este însuºi Isus la lucru din nou.
Faptul de neînþeles în ce priveºte lumea creºtinã este cã

sute de milioane se luptã de parcã Isus nu ar fi decât o
fiinþã muritoare, ºi nu Isus—Cristosul. Ei vorbesc despre
El, dar ca despre cel mai evident absent din lume. Ei
acþioneazã ca ºi cum prima Sa venire în lume a fost un eºec
total, ºi încearcã sã rezolve problemele prin propriile
puteri, dar nu reuºesc. Lucrul de care, ca Bisericã, putem fi
acuzaþi fãrã drept de apel, este ignorarea Evangheliei ºi a
puterii ei. Totuºi peste tot se vãd urmele paºilor lui Cristos.
Existã Biserica, se fac minuni, se împart Biblii, creºtinii se
adunã. Cuvintele Lui au devenit parte a limbajului nostru.
Tot ceea ce este mai bun în civilizaþie, morala ºi principiile
noastre de viaþã, existã pentru cã El a venit. Cu toate
acestea, oamenii se târãsc prin viaþã de parcã nu ar avea
niciun fir cãlãuzitor. Se târãsc în umbrã, fiindu-le teamã de
zorii zilei. Îºi doresc o nouã religie, dar nu au încercat
niciodatã credinþa creºtinã. Tristeþea este cã ºi-au construit
uzinele nucleare mai înalte decât bisericile. Câtã ironie: era
nuclearã este lipsitã de putere.
Cu toate acestea, existã o mare dorinþã dupã adevãr.

Sunt prea mulþi cei care cred cã creºtinismul nu mai poate
oferi un rãspuns viabil. Biserica a ajuns un muzeu. În ce-i
priveºte pe unii, Biblia ar fi putut fi descoperitã la fel de
bine în mormântul lui Tutanckamon—ca ºi cum Cuvântul
ar fi fost numai pentru Israelul din vechime! Iatã de ce
trebuie sã predicãm Evanghelia prin puterea Duhului
Sfânt, lucru care sã fie însoþit de semne ºi minuni. Când
vom face lucrul acesta, Isus va ieºi din Biblie ºi va intra în

viaþa de zi cu zi a omului modern. Nu-L închideþi pe Isus
în biserici. Biserica nu trebuie sã fie mormântul Lui. Totuºi,
adesea, aceasta este situaþia. În unele biserici, membrii
acestora au ajuns sã stea de veghe în jurul sicriului Sãu.
Oamenii aºteaptã de la cei care urcã la amvoane mai

mult decât niºte predici elaborate. Nu suntem chemaþi sã
rostim predici, ci sã eliberãm oameni. Obiectivul lui
Dumnezeu este omul. Isus a venit sã-i elibereze pe captivi,
nu sã renoveze celulele închisorii sau sã le facã mai
confortabile, cu paturi moi ºi televizoare color. Evanghelia
nu este renovare, decorare sau reformare, ci ELIBERARE!
Glorie Domnului, ea încã lucreazã! Martori pentru

aceasta stau sute de milioane din lumea întreagã. Ei
mãrturisesc: „Evanghelia a lucrat în viaþa mea!“
CUM SÃ AVEM PUTEREA DE LA ÎNCEPUT
În Europa primelor secole se practica un comerþ foarte

ciudat—vinderea ºi cumpãrarea de relicve. Oamenii
fãceau reclamã la diferite oseminte umane, dezagreabile, ºi
la tot felul de obiecte, care, pretindeau ei, aparþinuserã
sfinþilor. Unele dintre acestea erau de-a dreptul ultra-
giante, cum era un dinte, despre care se pretindea cã-i
aparþinuse lui Noe, sau o verigã despre care se spunea cã
era din lanþul pe care Petru îl purtase în închisoare. Dar,
dincolo de toate acestea, era dorinþa arzãtoare de a atinge
realitatea ºi puterea lui Dumnezeu. Cei care cumpãrau
aceste lucruri nu aveau nicio idee despre cum sã facã aºa
ceva. Ei încercau sã o facã „la mâna a doua“, prin atingerea
oaselor ºi a relicvelor apostolilor, ale martirilor ºi ale
sfinþilor. Ei credeau cã aceste binecuvântãri ale sfinþilor,
cum le socoteau ei, se vor revãrsa brusc asupra lor.
Dar noi de ce ne-am neliniºti? Lucrul adevãrat ne este

accesibil la prima mânã. Aleluia! Dacã facem ceea ce au
fãcut ºi apostolii, putem avea ceea ce au avut ºi ei. Însuºi

Petru a spus aceasta (Fapte 2:38–39). Noi toþi putem
cunoaºte puterea Sa, ºi putem înainta prin Duhul Sfânt.
Marca originalã! Pentru Pavel, aceasta însemna sã aducã
Neamurile la ascultare de Cristos: fie prin cuvântul sãu, fie
prin faptele sale, fie prin puterea semnelor ºi a minunilor,
fie prin puterea Duhului Sfânt. El a rãspândit „cu
prisosinþã“ Evanghelia lui Cristos (Romani 15:18–19).
Rusaliile trebuie sã se repete în viaþa fiecãrui creºtin.

Apostolii nu au fost oameni extraordinari, ci oameni
obiºnuiþi cu un Dumnezeu extraordinar. „ªi nu vor mai
învãþa fiecare pe vecinul sau pe fratele sãu, zicând:
«Cunoaºte pe Domnul!» Cãci toþi Mã vor cunoaºte, de la
cel mai mic pânã la cel mai mare dintre ei“ (Evrei 8:11).
CUM SÃ DEPOPULEZI IADUL

ªI SÃ POPULEZI RAIUL
Timp de peste ºase ani am coordonat un curs biblic prin

corespondenþã. Aceasta s-a întâmplat în Lesoto, Africa,
între anii 1968 ºi 1974. Scopul era, bineînþeles, câºtigarea
pentru Cristos a celor pierduþi. Numãrul celor înscriºi la
acest curs a ajuns la 50 de mii.
Derularea acestui proiect mi-a pus credinþa la grea în-

cercare. Nu eram decât un misionar. Am închiriat un birou,
pentru care chiria lunarã nu era decât de 30 de dolari.
Într-o zi însã nu am mai putut plãti, ºi toatã ziua m-am
rugat ºi am suspinat: „Doamne, ajutã-mã sã obþin cei 30 de
dolari sã-mi plãtesc chiria.“ Orele treceau, a venit seara, ºi
eu tot nu aveam banii, încet, am pornit-o pe drumul care
ducea spre casa în care locuiam cu întreaga familie.
Dintr-o datã, în mijlocul acelui drum, puterea

Domnului a venit peste mine. I-am auzit clar vocea în
inimã: „Vrei sã-þi dau un milion de dolari?“ Un milion de
dolari! Inima a început sã-mi batã cu putere. Câte n-aº fi

putut face cu suma aceea de bani! Cu un milion de dolari,
m-am gândit, aº fi putut „bombarda“ întreaga lume cu
Evanghelia. Brusc însã, în minte mi-a venit un alt gând.
Nu sunt un om care plânge repede, dar atunci au început
sã-mi curgã lacrimi pe obraji, ºi am strigat: „Nu, Doamne,
nu-mi da un milion de dolari. Vreau mai mult decât atât.
Dã-mi un milion de suflete! Un milion de suflete mai puþin
în iad, ºi un milion de suflete mai mult în rai—acesta vreau
sã fie scopul vieþii mele.“
Atunci Duhul Sfânt a ºoptit duhului meu cuvinte pe

care nu le mai auzisem niciodatã înainte: „De dragul
Calvarului, vei depopula iadul ºi vei popula raiul.“ Din
ziua aceea am fost ferm hotãrât. ªtiam cã Dumnezeu avea
planuri mari pentru viaþa mea, aºa cã am pornit sã le
îndeplinesc, în etape succesive. Dumnezeu mi-a acordat
har ºi binecuvântãri tot mai mari.
De câte ori de atunci am vãzut puterea „devastatoare“ a

Evangheliei sfãrâmând porþile iadului ºi pustiind
împãrãþia întunericului a lui Satana! Am vãzut adesea
cum, într-o singurã sãptãmânã, o jumãtate de milion de
suflete au rãspuns chemãrii mântuirii lansate în cruciadele
noastre. Obiºnuiam sã glumesc cu
ceilalþi tovarãºi ai mei de lucrare,
„De dragul spunând: „Dacã Isus continuã sã
Calvarului, vei mântuiascã suflete în ritmul
depopula iadul ºi acesta, într-o zi diavolul se va trezi
vei popula raiul.“ singur în iad.“ Mã bucurã sã-l ºtiu
pe Satana necãjit.
Cunoscând puterea Evangheliei, nu trebuie sã fim

frenetici. Isus este mai mult decât suficient pentru orice
nevoie. Lumea este bolnavã, ºi Isus este Cel care are
singurul remediu: Evanghelia. Ceea ce trebuie sã facem
noi este doar sã ducem acest medicament pacienþilor. Isus
a poruncit: „Mergeþi!“ Aceasta nu este o sugestie sau o

recomandare, ci un ordin. Mai bine am asculta, pentru cã
altfel vom pierde cea mai mare bucurie cunoscutã
vreodatã de om.
CUM SÃ AVEM O EVANGHELIE EFICIENTÃ
Mesajul este Isus. Ceea ce face El

aratã cine este El. Prima parte a Noi avem un
afirmaþiei este de cea mai mare cuvânt din partea
importanþã. Isus mântuieºte de împãratului. Este
pãcate. Scopul nostru nu este sã urgent, este
facem moralã ºi nici sã descriem
pãcatul. prioritar.
Predicatorul
Unul dintre preºedinþii Ame- Evangheliei nu
ricii a mers într-o zi la bisericã, ºi la este un curier care
întoarcere soþia lui l-a întrebat aduce o scrisoare
despre ce vorbise predicatorul.
sigilatã, ci unul
„Despre pãcat“, a rãspuns el.
care a vorbit cu
împãratul ºi ºtie
„ªi ce a spus despre pãcat?“, l-a care îi sunt
mai întrebat soþia. gândurile.
„O, a fost tare împotriva lui“, i-a

rãspuns preºedintele.
Oamenii se aºteaptã la aceastã atitudine. Însã întrebarea

e: ce putem face? Oamenii au nevoie sã biruie pãcatul din
vieþile lor. Au nevoie sã se simtã curaþi, iertaþi. Mulþi
oameni vã vor spune cã ei ºtiu cã se îndreaptã spre iad, dar
cã nu au nici cea mai vagã idee despre ce ar trebui sã facã
pentru a schimba lucrurile.
Trebuie sã ne specializãm în cum se scot oamenii din

mlaºtinã, cum pot fi curãþiþi prin Sângele scump al lui Isus,
cum pot primi siguranþa ºi mãrturia Duhului Sfânt.

Acestea sunt „specializãri“ extraordinare.
Eu stau mereu în faþa unor mari mulþimi. A le spune

acestor oameni orice altceva mai puþin decât Evanghelia,
ar fi o dovadã de nemernicie. Mulþumesc lui Dumnezeu cã
am Evanghelia, un mesaj pozitiv de putere ºi speranþã.
Apoi gãsesc izvorul dragostei lui Dumnezeu din care
aceasta þâºneºte. Apele vindecãrii curg în toate direcþiile.
Dragostea Sa atinge inimile oamenilor. Bãrbaþi ºi femei se
deschid pentru a-L primi pe Dumnezeu. Adesea ei au
puþin din bunurile acestei lumi, dar aceasta conteazã mai
puþin când ei primesc bogãþiile lui Dumnezeu: siguranþã,
pace ºi bucurie, realitãþi pe care nicio fabricã nu le
produce, care nu pot fi cumpãrate de la niciun magazin,
pe care nicio bogãþie materialã nu le asigurã.
Noi suntem ambasadorii lui Cristos. Evanghelia este o

confruntare între Dumnezeu ºi pãcãtoºi. Nu o reduceþi la
o prezentare agreabilã. Mesajul nostru poartã în sine cea
mai înaltã autoritate. Noi avem un
cuvânt din partea împãratului.
Predicarea unei Este urgent, este prioritar.
Evanghelii a Predicatorul Evangheliei nu este
ne-minunii are ca un curier care aduce o scrisoare
sigilatã, ci unul care a vorbit cu
rezultat crearea împãratul ºi ºtie care îi sunt
unor zone în care gândurile. Nu este un mesaj
minunile lipsesc destinat oricui se întâmplã sã fie
cu desãvârºire, prin preajmã pentru a-l auzi.
ceea ce, cu regret, Evanghelia nu este trimisã doar
oamenilor care au un oarecare
se poate spune
interes pentru religie. Este pentru
despre felul în care toþi, mari ºi mici deopotrivã, fãrã a
au ajuns unele favoriza pe nimeni. Dumnezeu
biserici. spune: „Eu vorbesc“, ºi pãcãtosul
trebuie sã rãspundã: „Eu ascult.“
Evanghelia nu este o propoziþie

Atâta timp cât
sau o sugestie. Nu este gândire cu
voce tare, sau discuþie fãrã sfârºit. Biserica pune
A predica Evanghelia nu înseam- accentul pe
nã a expune vechea credinþã Botezul în Duhul,
într-o vorbire frumoasã, aseme- Duhul Sfânt va
nea monologului unui actor pe o stimula evangheli-
scenã goalã. Evanghelia nu este o
alternativã, este un ultimatum
zarea ºi misiunile.
venit de la împãratul—de la Este la fel ca ºi cu
Dumnezeu. „Credeþi sau veþi o floare: evanghe-
pieri“, pentru cã „Dumnezeu po- lizarea prin Duhul
runceºte acum tuturor oamenilor Sfânt poartã în
de pretutindeni sã se pocãiascã.“
sine sãmânþa
Aceasta este ceea ce a declarat
Pavel. Ascultãtorii sãi erau dintre propriei perpetuãri
cei mai orgolioºi ºi mai mândri ºi creºteri.
intelectuali ai Atenei. Dar Pavel
le-a arãtat cã Dumnezeu cel Necunoscut se apropia de ei
cu dragoste, întinzându-ªi mâinile spre ei pentru a-i primi
la pieptul Lui. Duhul Sfânt ia Cuvântul ºi îl foloseºte ca pe
o sabie, drept spre fiecare om. Studiul doctrinal nu este
acelaºi lucru. Evanghelia este „Eul“ lui Dumnezeu vorbind
„eului“ nostru, într-o comunicare personalã.
În continuare, noi Îl proclamãm pe Isus Cristos

Vindecãtorul. Pentru noi, modelul este Domnul care a
proclamat eliberarea ºi a arãtat ce era acea eliberare prin
faptul cã i-a vindecat pe cei bolnavi. Evanghelia nu este o
apãrare a lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care ne apãrã
pe noi, victime nefericite ale diavolului ce suntem fãrã El.
Eliberarea include vindecare miraculoasã, divinã. Unii
cred cã vindecarea este un rezultat accidental, o simplã
anexã a Evangheliei. Nici gând! Este o componentã a
mesajului. Noi predicãm o Evanghelie totalã pentru un
om total. Vindecarea fizicã este parte a întregului set. Este
oferta specialã a lui Dumnezeu.
Evanghelia este o minune ea însãºi, ºi noi nu putem

scoate miraculosul din ea. Predicarea unei Evanghelii a
ne-minunii are ca rezultat crearea unor zone în care
minunile lipsesc cu desãvârºire, ceea ce, cu regret, se poate
spune despre felul în care au ajuns unele biserici.
Evanghelia nu se adreseazã duhurilor vinovate, ci

bãrbaþilor ºi femeilor vinovate, care suferã în trupurile lor
pentru pãcatele fãcute. Isus vindecã ºi iartã ca parte a
procesului întreg. Iatã cum este predicatã Evanghelia—
„într-o dovadã datã de Duhul ºi de putere“ (1 Corinteni
2:4). Pentru cã altfel cum ar fi Evanghelia o dovadã de
putere, dacã ea nu s-ar adresa decât duhului, ºi nu ºi
trupului? Cristos este Vindecãtorul, ºi vindecarea Lui se
întinde în orice direcþie—spre duh, suflet, trup ºi situaþia
materialã.
Vindecarea include autoritatea de a scoate demoni.

Uneori unele boli sau depresii au ca ºi cauzã directã pre-
zenþa demonilor. Însã nu orice boalã sau lipsã de putere se
datoreazã demonilor. Isus a fãcut
distincþie clarã: „Vindecaþi pe
Trebuie sã bolnavi... scoateþi afarã dracii“
predicãm (Matei 10:8). Dumnezeu L-a uns
Evanghelia prin pe Isus sã-i vindece pe bolnavi, ºi
puterea Duhului El îi unge ºi pe slujitorii Sãi astãzi
cu acelaºi scop, bineînþeles. Este
Sfânt, lucru care greºit sã se reducã accentul pus pe
sã fie însoþit de vindecarea bolnavilor, dupã cum
semne ºi minuni. este la fel de greºit sã se supra-
Când vom face accentueze aceastã lucrare. Se
lucrul acesta, Isus poate oricând cãdea din oricare
va ieºi din Biblie extremã. Unii evangheliºti doar
predicã despre vindecarea fizicã.
ºi va intra în Cu siguranþã, oriunde existã
viaþa de zi cu zi a credinþã se întâmplã lucruri
omului modern. minunate, dar apare ºi pericolul
ca oamenii sã nu mai audã mesajul mântuirii de sub pãcat.

De ce folos le este oamenilor sã le fie vindecate trupurile,
numai pentru a fi aruncaþi apoi în iad? Iatã care este
motivul pentru care în lucrarea noastrã eu nu vorbesc
despre „cruciade de vindecare“, ci despre „cruciade de
evanghelizare“. Dacã punem toatã greutatea numai într-o
parte a unei nave maritime, aceasta se va rãsturna. A
predica un Isus care nu vindecã înseamnã a predica un
Isus nebiblic, ceea ce echivaleazã exact cu a predica un Isus
care nu mântuieºte.
A treia componentã este Isus, Botezãtorul în Duhul

Sfânt. Isus Botezãtorul—dar în foc, nu în apã. El nu doar
dã darul vorbirii în alte limbi sau alte daruri spirituale. El
trimite Duhul Sfânt. În toate cruciadele noastre noi ne
rugãm ca oamenii sã fie botezaþi în Duhul. Mie nu mi-e
ruºine de aceastã binecuvântare minunatã. Eu nu o þin
ascunsã pânã o vor putea înþelege oamenii. Ea este o parte
a Evangheliei, ºi mie nu mi-e ruºine de Evanghelia lui
Cristos. Apostolul Petru a predicat Evanghelia întreagã în
prima sa cuvântare, incluzând ºi darurile Duhului, ºi la fel
fac ºi eu. Ziua de Rusalii nu a fost doar o zi a vestirii Evan-
gheliei. A fost, de asemenea, ºi o zi profund carismaticã!
Câtã vreme Biserica pune accentul pe Botezul în Duhul,
Duhul Sfânt va stimula evanghelizarea ºi misiunile. Este la
fel ca ºi cu o floare: evanghelizarea prin Duhul Sfânt
poartã în sine sãmânþa propriei perpetuãri ºi creºteri.
MARELE FINAL ªI NOUL ÎNCEPUT
Oamenii de stat ºi liderii mondiali nu ºtiu ce sã facã, în

ciuda întregii cunoºtinþe ºi a înþelepciunii acestor zile de
pe urmã. Credincioºii ºtiu. Astãzi, prin Evanghelie, Isus
strãbate toate continentele pentru a le cuceri. Aleluia! El va
domni cu maiestate, maiestate cu care a fost încoronat la
Calvar, pentru cã El este Împãratul împãraþilor ºi Domnul
domnilor. Acum El este doar absent în trup. Acelaºi Isus pe
care noi avem datoria sã-L predicãm Se va reîntoarce. Toþi

micii împãraþi, domni ºi stãpânitori vor fi daþi la o parte ºi
lumea va fi luminatã de gloria Sa mãreaþã.
Când credincioºii se adunã, ei se bucurã de prezenþa Sa,

dar lumea este indiferentã la aºa ceva, pentru ea aceastã
bucurie nu existã. Totuºi, în curând El va reveni, ºi toatã
lumea va vedea cã El este aici din nou, pentru cã, într-un
fel, El aparþine acestui pãmânt, El S-a nãscut aici, a trãit ºi
a murit aici. El va veni din nou în locul cãruia îi aparþine,
va veni la ai Sãi. De data aceasta, oamenii Îl vor primi.
Acest eveniment va desãvârºi întreaga Lui lucrare. Noi

nu putem sã nu vorbim despre el în mesajul nostru.
Pentru o lume sfâºiatã de rãzboaie, lovitã, înfricoºatã, acest
mesaj este singurul care aduce SPERANÞÃ. Isus este
speranþa lumii. Noi adresãm lumii o provocare.
„Spuneþi-ne“, întrebãm noi, „cum credeþi cã se va ajunge la
pace în întreaga lume? Cum credeþi cã veþi sfârºi viaþa?“
Lumea nu are niciun rãspuns, nicio alternativã. Ei trebuie
sã-i fie ruºine, nu nouã! Necredincioºii nu au nicio
speranþã. Noi avem: Isus! Sã-L predicãm! Lumea are
nevoie de El.
Capitolul 8
Când minunile înceteazã

SARCINA APOSTOLICÃ
Dacã Domnul ºi-ar dori sã aibã astãzi apostoli, n-ar trebui

sã facã prea multe apeluri. Slujba de apostol este una
înaltã. Dar câþi ar dori sã fie apostoli ºtiind cu adevãrat ce
au de fãcut?
Eu nu cred cã a fi apostol înseamnã a sta în spatele unui

birou de unde sã coordonezi întreaga lucrare. Apostol
înseamnã „trimis“. Ce au fost trimiºi apostolii sã facã? În
primul rând, au fost trimiºi sã evanghelizeze. În al doilea
rând, sã sufere pentru aceasta. Daþi-mi voie sã vã spun: a
mãrturisi ºi a evangheliza sunt privilegiile noastre. Noi
facem ceea ce au fãcut ºi apostolii.
Domnul i-a numit pe cei doisprezece ca primii martori ai

Sãi. Ei au fost trimiºi sã prezinte lumii Evanghelia, ºi sar-
cina noastrã este sã continuãm ceea ce au fãcut ei. Ceea ce
i-a deosebit pe ei ca apostoli a fost iniþierea evanghelizãrii
în lume. Isus le-a dat învãþãtura Sa, ºi ei ne-au trecut-o
nouã. Ei au pus temelia. Noi cãlcãm pe urmele lor.
Titlul de apostol nu era un titlu de onoare, care sã-i facã

renumiþi. El semnifica ceea ce aveau de fãcut („Duceþi-vã!“),
ºi ceea ce trebuiau sã fie (primele þinte ale persecuþiei, nu
ale onoarei ºi recunoaºterii). Noi citim: „Dumnezeu a fãcut
din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmã, niºte

osândiþi la moarte“ (1 Corinteni 4:9).
Apostolii nu au fost numiþi în mod supranatural ºefi în

biserici. Ei au lãsat munca de administrare altora. În Fapte
15, omul care a fãcut aºa ceva, Iacov, nu a fost apostol,
pentru cã Iacov apostolul fusese martirizat deja în Fapte
12. Nu citim nicãieri cã apostolii ar avea dreptul sã dea
altora ordine. Privilegiul lor deosebit a fost cã „au fost
învredniciþi sã fie batjocoriþi, pentru Numele Lui“, ºi
pentru aceasta ei s-au bucurat (Fapte 5:41). Faptul cã au
suferit ca pionieri ai lui Cristos a fost singura onoare de
care s-au bucurat.
În Evanghelia dupã Marcu, denumirea de „apostoli“ a

fost folositã pentru cã cei cãrora le-a fost atribuitã au fãcut
o lucrare de predicare ºi vindecare. Constant, de-a lungul
întregului Nou Testament, slujba de apostolat a început sã
însemne un singur lucru: predicarea Evangheliei. Pavel a
spus: „Cristos... m-a trimis sã predic Evanghelia.“ El îºi
începe Epistola cãtre Romani cu o afirmaþie clarã în ce
priveºte lucrarea pe care o are de fãcut apostolul: „Pavel,
rob al lui Isus Cristos, chemat sã fie apostol, pus deoparte
ca sã vesteascã Evanghelia lui Dumnezeu“ (Romani 1:1).
Acesta era domeniul în care se manifesta autoritatea

apostolilor. Când Filip a predicat în Samaria ºi alþii au
evanghelizat în Antiohia, apostolii au simþit cã trebuiau sã
le dea aprobarea, ca ºi custozi ai adevãrului (Fapte 8:14,
10:22).
Isus i-a spus lui Petru:
„Îþi voi da cheile Împãrãþiei cerurilor, ºi orice vei lega

pe pãmânt, va fi legat în ceruri, ºi orice vei dezlega pe
pãmânt, va fi dezlegat în ceruri“ (Matei 16:19).
Când minunile înceteazã 111
Petru nu-ºi zornãie legãtura de

chei la poarta raiului, ca un fel de Ei nu erau doar
funcþionar ceresc. A ne închipui „lucrãtori
acest lucru este un nonsens. împreunã“ unul cu
Figura de stil folositã de Isus celãlalt, ci
însemna pur ºi simplu cã Petru
„lucrãtori
urma sã fie primul care sã predice
Evanghelia în ziua Rusaliilor, prin împreunã cu
aceasta deschizând Împãrãþia Dumnezeu“.
celor care au crezut. Evanghelia Parteneri cu Isus!
era cheia datã lui Petru.
Domnul a arãtat foarte clar cã aceste chei nu se aflã

exclusiv în mâna lui Petru (Fapte 1:8). Promisiunea privind
legarea ºi dezlegarea a fost fãcutã tuturor celor care cred ºi
ascultã (Matei 18:18). Puterea de a dezlega rezidã în
proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Apostolii au simþit cã li acorda onoarea de a duce la

îndeplinire sarcina evanghelizãrii. Încrederea aceasta pusã
în ei era una sfântã. Ei erau rãspunzãtori pentru comoara
împãrãteascã. Pavel a scris despre aceasta:
„...potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu

care mi-a fost încredinþatã mie. Mulþumesc lui Isus
Cristos, Domnul nostru, care m-a întãrit, care m-a
socotit vrednic de încredere, ºi m-a pus în slujba Lui“
(1 Timotei 1:11–12).
De asemenea, referindu-se la sine, Pavel declara:

„Pavel... apostol al lui Isus Cristos... [care] ªi-a descoperit
Cuvântul la vremea Lui, prin propovãduirea care mi-a fost
încredinþatã, dupã porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul
nostru“ (Tit 1:1–3).
Deci, fiecare apostol era un evanghelist, în primul rând

ºi înainte de toate. Dar nu ºi orice evanghelist era un
apostol. Între aceste slujbe se face distincþie în Scripturã ori

de câte ori este menþionat cuvântul „evanghelist“ (Fapte
21:8; Efeseni 4:11; 2 Timotei 4:5). Dar, prin predicare,
evangheliºtii se bucurã de cel mai mare privilegiu pe care
îl au apostolii. Ei îndeplinesc cea mai importantã slujbã a
apostolilor. Evangheliºtii sunt o extensie a braþelor
apostolilor.
EL NE-A FÃCUT ªI NOUÃ LOC
Apostolii ºi-au privit însãrcinarea ca pe ceva mult mai

important decât o slujbã specialã. Ceea ce fãceau ei era
ceea ce fãcuse însuºi Domnul lor. Ei nu erau doar „lucrãtori
împreunã“ unul cu celãlalt, ci „lucrãtori împreunã cu
Dumnezeu“ (2 Corinteni 5:19; 6:1). Parteneri cu Isus!
Componenþi ai echipei cereºti de evanghelizare, împreunã
cu Tatãl, cu Fiul ºi cu Duhul Sfânt. Lucrarea lui Dumnezeu
este rãscumpãrarea lumii, ºi apostolii au fost chemaþi sã
participe la aceasta. La fel suntem chemaþi ºi noi.
Dumnezeu a fãcut loc ºi oamenilor obiºnuiþi.
În prima lor misiune, dintr-o mentalitate copilãreascã, ei

au oprit pe oricine fãcea vreo lucrare ºi nu era cu ei, dar
Isus i-a mustrat (Luca 9:49–50). Chiar ºi mai târziu, ei
credeau cã deþineau monopolul apostolic asupra
evanghelizãrii. Dar au trebuit sã recunoascã lucrarea lui
ªtefan, a lui Pavel ºi a celorlalþi. Evangheliºtii se înscriu
într-o adevãratã succesiune apostolicã.
Un apostolat care nu include evanghelizarea este ciudat,

dupã cum ciudatã este ºi o succesiune apostolicã prin care
nu se transmite mai departe sarcina apostolicã specificã a
predicãrii Evangheliei.
Aº vrea sã prezint în continuare modul în care Domnul

mi-a fãcut ºi mie loc în aceastã lucrare. Cu mulþi ani în
urmã am simþit cã Duhul Sfânt mã îndemna sã vizitez un
anumit oraº. În acel oraº existau douã biserici, aºa cã le-am

scris, solicitându-le cooperarea. Am primit imediat rãspun-
suri pozitive. Ulterior am auzit zvonuri neliniºtitoare, dar
am încredinþat problema Domnului în rugãciune ºi am
rãmas încrezãtor cã trebuia sã mã duc. Nouã luni mai
târziu, împreunã cu soþia ne aflam înaintea zilei de
începere a cruciadei de evanghelizare planificate. Ne-am
întâlnit cu lucrãtorii pentru a stabili desfãºurarea acþiunii.
Mã gândesc acum la câteva lucruri care ar fi fost mult

mai folositoare decât acea discuþie. Am discutat probleme
mai puþin importante, oricât am încercat sã conduc
discuþia într-o direcþie productivã.
Descurajaþi ºi triºti, soþia mea ºi cu mine ne-am întors în

cele din urmã la hotel pentru a ne odihni puþin. Am
adormit imediat ce am pus capul pe pernã ºi tot imediat
Dumnezeu mi-a dat un vis. Era o parabolã. M-am vãzut pe
mine însumi ºi pe cei doi lucrãtori cu care tocmai
discutasem, într-o arenã de atletism, ºi fãcând ultimul
lucru care mi-ar fi trecut vreodatã prin cap sã-l fac: sãritura
în lungime. Unul dintre aceºti lucrãtori a încercat primul, a
alergat ºi a sãrit, dar nu a reuºit o sãriturã prea bunã. A
urmat al doilea, care a sãrit mult mai bine.
Era rândul meu. Am început sã alerg. În timp ce

alergam, am simþit ceva minunat. O mânã invizibilã s-a
strecurat sub mine ºi m-a ridicat. Pur ºi simplu pluteam în
aer. Picioarele mi se miºcau ca ºi cum aº fi alergat, dar ele
nu atingeau pãmântul, ºi aveam o vitezã extraordinarã.
Apoi am atins linia de salt ºi am sãri-i-i-it! Am aterizat la
celãlalt capãt al gropii cu nisip. Minunat! Record olimpic!
Privind înapoi i-am vãzut pe ceilalþi doi cu mult în urmã.
În vis, mi-am ridicat mâinile în sus plin de bucurie ºi am
strigat: „O, Dumnezeul meu, mi-ai fãcut loc ºi mie!“ M-am
trezit strigând acelaºi lucru.
Visul mi-a adus o mare mângâiere prin Duhul Sfânt, ºi

din acel moment capãt mereu curaj când mi-l amintesc.
Dumnezeu ne face loc! Când ne trimite în lucrarea Lui, El
ne deschide ºi uºile! Putem merge! Primul pas trebuie sã-l
facem cu îndrãznealã, ca în visul meu, dar putem fi siguri
cã vom reuºi sã facem sãritura, pentru cã mâna lui
Dumnezeu ne va susþine. Vom ateriza acolo unde va dori
El! Vom ajunge acolo!
UMPLEREA TUTUROR VASELOR GOALE
Este posibil ca nu întotdeauna bisericile sã facã loc

evangheliºtilor. Dar eu ºtiu cã trebuie sã lucrez cu
bisericile. Dacã continui sã o fac independent, s-ar putea ca
oamenii sã nu vadã tot ceea ce este implicat. Va fi posibil ca
ei sã gândeascã: „Îi este uºor. Nu rãspunde în faþa nimãnui
care ar putea aproba sau respinge ceea ce face.“ Deci,
doresc cooperarea cu bisericile.
Acesta este un lucru. Existã ºi altceva, ce voi explica în

continuare. Mai jos urmeazã un pasaj-cheie din Scripturã.
Este cunoscuta istorisire despre vasul din care uleiul nu
mai contenea sã curgã (2 Împãraþi 4:3–6). Aº dori sã
analizez acest text, care va dezvãlui câteva dintre princi-
piile importante ale lucrãrii cu Dumnezeu.
„ªi el a zis: «Du-te de cere vase de afarã de la toþi

vecinii tãi, vase goale, ºi nu cere puþine.»... Atunci ea a
plecat de la el. A închis uºa dupã ea ºi dupã copiii ei;
ei îi apropiau vasele ºi ea turna din untdelemn în ele.
Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului sãu: «Mai
dã-mi un vas.» Dar el i-a rãspuns: «Nu mai este niciun
vas.» ªi n-a mai curs untdelemn.“
Timp de mulþi ani, soþia mea împreunã cu mine am

lucrat în cadrul unei singure denominaþii. Dumnezeu ne-a
binecuvântat ºi a folosit strãduinþa noastrã. Nu peste mult
timp, cruciadele noastre de evan-

ghelizare au cãpãtat amploare. Orice lucrãtor are
Apoi, prin acest pasaj-cheie din nevoie de bisericã,
Scripturã, Duhul Sfânt mi-a arãtat întocmai cum
ce trebuia sã fac. Am vãzut cã pescarul are
uleiul nu a umplut numai vasele
care aparþineau femeii, ci ºi vasele
nevoie de barcã.
vecinilor!
Domnul mi-a spus: „Îmi doresc cu ardoare nu doar

umplerea vaselor din propria ta casã (adicã din
denominaþiunea mea), ci, de asemenea, ºi a vaselor din
casele vecinilor tãi. Du-te dar, adunã ºi umple ºi vasele lor.“
„O,“ m-am gândit eu, „vecinii mei nu-mi vor da

niciodatã vasele lor goale. Vor crede cã vreau sã le fur.“
(ªtiam cã pastorii sunt nemulþumiþi când alþi predicatori
atrag oamenii de la ei. Ei numesc aceasta „furt de oi“.)
Domnul mi-a rãspuns: „Creeazã o atmosferã de încredere.
Apoi ei îþi vor da vasele lor sã le umpli.“
Acest cuvânt de înþelepciune l-am primit într-o întâlnire

cu Domnul avutã într-o dimineaþã devreme. El mi-a
schimbat întreaga perspectivã. De fapt, el mi-a schimbat
direcþia vieþii. Aveam o nouã sarcinã cu privire la bisericile
care nu aparþineau denominaþiei cãreia îi aparþineam eu.
Orice creºtin trebuie sã recunoascã autoritatea de

conducere a trupului—oricare ar fi acesta—în care l-a pus
Domnul, ºi acest principiu este biblic. „Dumnezeu dã o
familie celor pãrãsiþi... numai cei rãzvrãtiþi locuiesc în
locuri uscate“ (Psalmul 68:6). Un om nu trebuie sã dicteze
singur legea, oricare ar fi statutul, locul sau lucrarea sa.
Ochiul nu poate spune mâinii: „N-am trebuinþã de tine“ (1
Corinteni 12:21). Cu atât mai mult nu poate spune o mânã
întregului corp cã se poate descurca de una singurã. Nici
chiar apostolii nu au avut aceastã atitudine.
Orice lucrãtor are nevoie de bisericã, dupã cum pescarul

are nevoie de barcã. Evangheliºtii nu pot pluti pe apã prin
propriile lor forþe. Dumnezeu a stabilit ca locul
evangheliºtilor sã fie în bisericã. Un evanghelist se poate
crede binecuvântat ºi, din punct de vedere financiar,
independent, dar aceasta nu înseamnã cã el poate cânta
un solo fãrã a avea în spate susþinerea de siguranþã a
bisericii. El nu trebuie sã îndepãrteze cu nervozitate orice
mânã de pe umãrul sãu, indiferent de cât de tare ar arde
sã câºtige lumea pentru Dumnezeu.
INSTRUIT DE CER
PENTRU A FI INSTRUIT PE PÃMÂNT
Sã luãm cazul marelui slujitor al lui Dumnezeu, Pavel. Ca

prigonitor, ºi sub numele de Saul, se afla în drum spre
Damasc, când o voce i-a vorbit chiar de la Tronul lui
Dumnezeu:
„...Deodatã a strãlucit o luminã din cer în jurul lui. El

a cãzut la pãmânt, ºi a auzit un glas, care-i zicea:
«Saule, Saule, pentru ce Mã prigoneºti?»“ (Fapte
9:3–4).
Pavel a înþeles în acel moment cã se afla în faþa unei

apariþii dumnezeieºti. Cu profundul sãu devotament
religios, ca „evreu dintre evrei“, crescut la picioarele
marelui rabin Gamaliel, cu siguranþã îºi dorise de mii de
ori un astfel de contact direct cu cerul. În mintea sa
dornicã de cunoºtinþã, atâtea întrebãri se vor fi ridicat! ªi
acum, momentul adevãrului nãvãlise dintr-o datã peste el.
Ce urma sã afle? Ce revelaþii ale voii ºi scopului lui
Dumnezeu urmau sã-i fie descoperite cu privire la viaþa
lui?
Nu i s-a spus nimic însã. Nimic, în afarã de: „Scoalã-te,

intrã în cetate, ºi þi se va spune ce trebuie sã faci“ (v. 6).
În cetate! În Damasc erau

oamenii pe care el era hotãrât sã-i Pavel a învãþat
arunce în închisoare pentru primul adevãr
„erezia“ lor de a crede cã Isus era creºtin, ºi anume
Cristosul. Acum el era trimis la acela cã creºtinii
aceºti oameni ca unul care avea
nu sunt un sac
nevoie de ei ºi care urma sã
devinã unul dintre ei. Primele plin de tot felul de
lucruri, ci un trup
instrucþiuni ce le va primi vor veni
de la ei, nu de la îngeri sau prin viu, Biserica.
alte voci cereºti. Pavel a învãþat Dumnezeu nu i-a
primul adevãr creºtin, ºi anume îngãduit sã-i
acela cã creºtinii nu sunt un sac
plin de tot felul de lucruri, ci un
ocoleascã. „Intrã
trup viu, Biserica. Dumnezeu nu în cetate...“
i-a îngãduit sã-i ocoleascã. „Intrã Dumnezeu a vrut
în cetate...“ Dumnezeu a vrut sã sã fie sigur cã
fie sigur cã Pavel va stabili Pavel va stabili
legãtura cu creºtinii din Damasc.
legãtura cu creº-
Pavel a fãcut întocmai ºi s-a tinii din Damasc.
supus instrucþiunilor primite din
partea fraþilor. Noi am avea ce învãþa de la acest om,
deopotrivã înþelept ºi umil. O revãrsare de luminã din cer,
o iluminare a sufletului, o revelaþie a adevãrului ºi unii
credincioºi pornesc într-o cãlãtorie pe cont propriu, fãrã sã
accepte vreun sfat sau sã fie supravegheaþi. Ei cred cã nu
trebuie sã le pese de cei „din cetate“. Dar ar trebui sã fie
mai înþelepþi, pentru cã în cetate, lui Pavel urma „sã i se
spunã“ ºi sã fie ajutat. Pavel a luat-o în direcþia bunã încã
de la începutul vieþii sale creºtine, ºi pentru el biserica
fraþilor sãi de credinþã a devenit putere ºi înþelepciune, ca
ºi el pentru ea. Rezultatul este istorie, istorie glorioasã!
De fapt, noi toþi depindem unii de alþii ºi, dacã evanghe-

liºtii au nevoie de biserici, ºi bisericile au nevoie de evan-
gheliºti. Trupul are nevoie de mâini, ºi mâinile au nevoie de
trup. Noi ne completãm unii pe alþii, aºa cum o fac soþul ºi

soþia. Ignorându-l pe evanghelist, biserica practic îl
încãtuºeazã. Dacã evanghelistul este cel care ignorã biserica,
el este ca o vestã de salvare fãrã frânghia salvatoare.
Deci, având cuvântul Domnului ºi fiind cãlãuzit de El,

i-am consultat pe liderii denominaþiei mele ºi le-am
împãrtãºit viziunea pe care o primisem de la Domnul.
Dumnezeu a lucrat la inimile lor ºi ei au fost în armonie cu
mine, astfel cã, având binecuvântarea lor, eram liber sã
încep lucrarea de evanghelizare ºi în afara denominaþiei
mele ºi sã trec peste toate frontierele denominaþionale. De
atunci, pot mãrturisi cu adevãrat cã am vãzut uleiul
Duhului Sfânt umplând multe vase ºi foarte multe biserici,
aducând mari mulþimi de oameni la cunoaºterea lui Isus. A
lui Dumnezeu sã fie gloria!
CÂND ÎNCETEAZÃ MINUNEA
Minunea uleiului care curgea fãrã încetare, pânã la urmã a

încetat. De ce? A spus cumva Dumnezeu: „Destul pentru
astãzi. Nu pot continua aºa la infinit?“ Cu siguranþã, nu. El
încã turna ulei când ei nu au mai avut vase. Vãduva a spus:
„Repede, mai aduceþi de undeva
Unii oamenii sunt niºte vase. Pare cã nu se mai ter-
botezaþi cu Duhul minã.“ Dar Dumnezeu depãºise
capacitatea lor de a primi. Atunci
Sfânt ºi se miracolul a încetat.
neliniºtesc la
gândul cã Întotdeauna va fi ulei. Zaharia a
experienþa aceasta vãzut un sfeºnic de aur care ardea
e doar temporarã, fãrã încetare pentru cã uleiul
acestuia curgea prin þevi care
cã uleiul va înceta
veneau direct de la doi mãslini
sã mai curgã. (Zaharia 4). În Duhul Sfânt, noi
Ungerea rãmâne avem sursa a tot ceea ce avem
pentru totdeauna. nevoie. Atât timp cât vor exista
inimi goale, ºi atât timp cât vom merge acolo unde

Domnul doreºte ºi cât nimic nu ne va reþine din drumul
nostru, uleiul va continua sã curgã, fãrã încetare.
Unii oamenii sunt botezaþi cu Duhul Sfânt ºi se

neliniºtesc la gândul cã experienþa aceasta e doar
temporarã, cã uleiul va înceta sã mai curgã. Ungerea
rãmâne pentru totdeauna (1 Ioan 2:27). Dar dacã vom
lucra doar cu vasele din mica noastrã bucãtãrie, uleiul se
va opri curând.
Nu are niciun rost sã ne rugãm sãptãmânã de sãptã-

mânã pentru o revãrsare a Duhului Sfânt, doar pentru
mica noastrã bisericã, când întreaga lume aºteaptã afarã sã
fie umplutã. „Unul, care dã cu mânã largã, ajunge mai
bogat“, ni se spune în Proverbe 11:24. Fiecare bisericã ar
trebui sã-ºi vadã propriile-i ziduri largi cât întreg globul
pãmântesc, ºi acoperiºul acoperindu-i pe toþi oamenii de
pe pãmânt. Faceþi din trezirea lumii întregi trezirea
voastrã! Scopul bisericii locale poate fi universal, când
aceasta lucreazã împreunã cu oamenii pe care Dumnezeu
i-a dat Bisericii universale. Peste o astfel de bisericã vor
curge din belºug binecuvântãrile Duhului Sfânt.
Dacã ne închidem între zidurile bisericilor noastre ºi

refuzãm sã avem ceva de-a face cu cei pe care Dumnezeu
i-a trimis în Bisericã, ºi anume cu evangheliºtii, vom ieºi
din curent, din râul lui Dumnezeu. O bisericã nu are voie
sã fie un club. În Germania, vechea ºi frumoasa catedralã
Cologne are la intrare o placã pe care se poate citi: „Aceastã
bisericã nu este un muzeu.“ Fiecare bisericã ar trebui sã fie
o bazã de misiune.
CU LINGURIÞA
Mi-i imaginez pe fiii vãduvei din Israel trecând grãbiþi pe

strãzi ºi întrebând pe fiecare: „Nu ne poþi împrumuta un
vas, orice fel de vas în care sã putem lua ulei?“ Au întrebat

în stânga ºi în dreapta. Probabil cã unii mai arþãgoºi le vor
fi spus: „Dar multe vase mai împrumutaþi!“ Alþii probabil
cã nu le-au dat vasele lor mari, de teamã sã nu le piardã, ca
ºi aceia care, atunci când li se cere o canã de zahãr, o dau
cu mare atenþie, câte o linguriþã o datã. Cei care au refuzat
sã-ºi împrumute vasele au contribuit la oprirea curgerii
uleiului. Egoismul lor a oprit minunea. Noi putem ajuta la
declanºarea minunii unei treziri binecuvântate, sau o
putem limita la a fi administratã cu linguriþa în micile
noastre bucãtãrii.
Este necesar ca noi toþi sã lucrãm unii cu alþii. Unii s-ar

putea sã critice, dar noi nu trebuie sã renunþãm. Feciorii
vãduvei doar au zâmbit, ºtiind ce voia mama lor sã facã, ºi
au continuat sã împrumute vase pentru ulei.
Dumnezeu vrea sã ne ungã. Nu vrea doar sã ne atingã

puþin cu ulei, ci sã ne scalde într-un râu de ulei. Când Isus
a fãcut vinul la nunta din Cana, El nu a fãcut doar puþin,
cu cât s-ar fi putut umple câteva pahare, ci a umplut cu
acel vin ºase vase mari, destul
pentru a le fi ajuns comesenilor
Alþii probabil cã câteva sãptãmâni, destul pentru a
nu le-au dat vasele se fi îmbãiat în vin dacã ar fi dorit,
lor mari, de teamã atât de mult vin încât mirii nu au
sã nu le piardã, ca mai ºtiut ce sã facã cu el. Isus a
ºi aceia care, hrãnit mulþimile ºi dupã aceea a
atunci când li se mai strâns douãsprezece coºuri cu
fãrâmituri.
cere o canã de
zahãr, o dau cu Dacã o bisericã excesiv de
mare atenþie, câte prudentã nu va da evangheliºtilor
o linguriþã o datã. concursul de teama cã aceºtia s-ar
Egoismul lor a putea sã plece cu vasele ei, nu se
va bucura de belºug. De când am
oprit minunea.
ascultat de vocea Duhului Sfânt,
belºugul nu lipseºte. Eu, fiind trimis prin Duhul Sfânt, am

început sã lucrez în armonie cu întregul Trup al lui Cristos.
A fost ca ºi cum ar fi fost ridicate stãvilarele, ºi noi toþi am
fost inundaþi de apele râului lui Dumnezeu. Din
momentul în care începem sã calculãm ºi sã ne protejãm
micul nostru petic, râul este deviat. Oamenii de pe o insulã
sunt izolaþi. Dorim râul de binecuvântare? Atunci sã lãsãm
acest râu sã curgã!
INIÞIATIVA EVANGHELISTULUI
Uneori un om se poate confrunta cu duºmani adevãraþi,

ridicaþi de Satana. Opoziþia aceasta este demonicã. Apoi
însã ungerea lui Dumnezeu sfãrâmã jugul, ºi acea ungere
este ocrotirea slujitorilor lui Dumnezeu. Adesea, luptând
chiar în mijlocul taberei duºmane, mi-am dat seama cã
eram încercuit de forþele diavolului, dar acele legiuni de
demoni erau încercuite, de asemenea, de îngerii lui
Dumnezeu! ªtiu cã dacã ungerea ar fi fost ridicatã de peste
mine, acele forþe ar fi nãvãlit asupra mea ca o haitã de lupi,
gata sã mã sfâºie într-o clipitã. Duºmanii, criticii, scepticii,
cu toþii vin, dar omul uns este de neînvins.
Citim cã diavolul este asemenea unui leu care rãcneºte.

Aceasta îmi aminteºte de leul care i-a ieºit înainte lui
Samson, gata sã-l sfâºie. Samson a întâlnit acest tânãr
animal feroce în drumul sãu spre Timna (Judecãtori
14:5–6). Leul nu-l cunoºtea pe Samson, judecãtorul uns al
lui Israel. A avut atunci surpriza vieþii lui—ultima, cum s-a
dovedit a fi. De obicei, urletul unui leu îi îngrozeºte pe
oameni ºi aceºtia se întorc ºi o iau la fugã. Sunt însã repede
prinºi de leu. Însã când Samson a auzit rãcnetul leului, s-a
întâmplat un lucru despre care leul nu ºtia nimic: Duhul
Domnul a coborât cu putere peste Samson.
Când Duhul Domnului coboarã peste oameni, încep sã se

întâmple lucruri noi. Oamenii încep sã i se împotriveascã
diavolului, ºi el fuge de la ei. Eºti timid? Prin Duhul vei

cãpãta îndrãznealã. Noi suntem ca oile în mijlocul lupilor,
însã ca niºte oi care atacã. Avem putere sã cãlcãm peste
scorpioni, sã pãºim peste valuri înfuriate. Experienþa
Duhului Sfânt ne face mult mai puternici în faþa îndoielii
ºi a argumentelor intelectuale ale unora sau ale altora.
Când trãim în El, controlul ne aparþine, îi punem pe
demoni pe fugã ºi aducem eliberare pentru trup, suflet ºi
duh.
Aºa cã Samson, victima vizatã de leu, nu a fugit.

Victimele care fug din faþa leilor le sporesc acestora
apetitul. Dar omul acesta s-a întors înspre leu. Fiara
fioroasã s-a trezit deodatã faþã în faþã cu un om fioros.
Mârâind peste umãr, leul a încercat sã o ºteargã, dar era
prea târziu. Niºte mâini puternice l-au apucat. Mai târziu,
hoitul lui a ajuns cuibul unui roi de albine. Samson, cu
mâinile goale, „a sfâºiat pe leu cum se sfâºie un ied“.
Biserica nu a fost conceputã, ziditã pentru scopuri

defensive. Porþile iadului trebuie luate cu asalt. Atacul este
cea mai bunã apãrare. În loc de a para atacurile diavolului,
schimbaþi cursul bãtãliei ºi declanºaþi o invazie a
teritoriului sãu!
Isus a venit în lume nu ca sã

Ignorându-l pe
apere cerul, ci ca un rãzboinic în-
evanghelist, vingãtor care sã distrugã lucrãrile
biserica practic îl diavolului. Cristos a purtat bãtãlia
încãtuºeazã. Dacã în tabãra duºmanului, a invadat
evanghelistul este iadul, l-a urmãrit pe duºman fãrã
cel care ignorã milã, l-a vânat, l-a înghesuit pe
Satana într-un colþ, nu l-a cruþat,
biserica, el este ca nu i-a fost milã de el, a zdrobit
o vestã de salvare capul ºarpelui, l-a învins. Pe
fãrã frânghia planeta Pãmânt, Satana se zbate în
salvatoare. agonie. Isus l-a rãnit de moarte!
Aceasta face evanghelizarea, în

Numele lui Isus. Oriunde apar Evanghelistul este
vlãstarele viclene ale diavolului, un om condus de o
oamenii lui Dumnezeu trebuie sã urgenþã, nu unul
le treacã prin ascuþiºul sãbiei. Nu-i cu o minte
daþi odihnã, pentru cã noi suntem împãrþitã.
„mai mult decât biruitori, prin
Acela care ne-a iubit“ (Romani Conteazã
14:37). Cel mai bun mod de a Evanghelia,
apãra adevãrul este proclamarea ºi nimic altceva,
lui fãrã compromis. Noi nu am nici renume, nici
fost chemaþi sã ne cerem scuze bani, nici succes,
pentru ce a spus Dumnezeu, ci sã
nici mãcar viaþa
proclamãm ce a spus El. „Sabia
Duhului... este Cuvântul lui în sine.
Dumnezeu“ (Efeseni 6:17). Aºa
cum a spus David despre sabia cu care l-a ucis pe Goliat:
„Nu-i alta ca ea“ (1 Samuel 21:9). Pentru a-l înfrânge pe
diavol, predicaþi Evanghelia. Nu-l veþi speria niciodatã
prin strigãte ºi zgomote. Folosiþi-vã sabia.
MINTEA NEÎMPÃRÞITÃ A EVANGHELISTULUI
Cineva l-a întrebat odatã pe un evanghelist: „De ce predici

tot timpul: «Trebuie sã vã naºteþi din nou»?“
„Pentru cã“, i-a rãspuns evanghelistul, „trebuie sã te

naºti din nou!“
Niciun evanghelist nu are nevoie sã caute un mesaj pe

care sã-l predice. Vai mie dacã nu predic Evanghelia! El nu
trebuie sã se întâlneascã cu alþi evangheliºti ºi sã spunã:
„Haideþi sã discutãm despre ce ar trebui sã predicãm“,
pentru cã niciun evanghelist nu are nici cea mai micã
îndoialã cu privire la aceasta. „Pocãiþi-vã, ºi credeþi în
Evanghelie“ (Marcu 1:15). Nu existã nicio posibilitate de a
reconsidera acest mesaj, întrucât nu existã un altul mai
bun. Evanghelistul este un om condus de o urgenþã, nu

unul cu o minte împãrþitã. Conteazã Evanghelia, ºi nimic
altceva, nici renume, nici bani, nici succes, nici mãcar viaþa
în sine.
OBIECTIVUL EVANGHELISTULUI (I)
Evanghelistul este un dar dat bisericii (Efeseni 4:11),

pentru lume (Luca 24:47). Adevãratul evanghelist nu este
interesat în a-ºi construi propria împãrãþie. Obiectivul sãu
este dublu. În primul rând, lucrarea sa capãtã semnificaþie
numai în mãsura în care se raporteazã la zidirea bisericii
locale a lui Isus Cristos. Tot ceea ce face el trebuie sã aibã ca
scop aducerea oamenilor în bisericã, unde este predicat
Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Cele mai mari ºi mai de
succes campanii de evanghelizare devin aproape o
pierdere de timp când nu sunt organizate în cadrul
bisericii ºi a creºterii acesteia.
Isus ne-a spus pilda bunului samaritean, o lecþie pentru

evangheliºti. Un om a cãzut între tâlhari pe când se afla pe
drumul care ducea de la Ierusalim la Ierihon. Samariteanul
l-a vãzut, s-a apropiat de el ºi i-a legat rãnile, l-a îngrijit.
Înaintea lui trecuserã pe lângã cel cãzut un preot ºi un
levit, dar nu le-a pãsat de el. Dupã ce i-a turnat peste rãni
untdelemn ºi vin ºi le-a legat, l-a pus pe propriul lui
mãgãruº ºi l-a dus la un han. Acolo i s-a acordat îngrijirea
de care avea nevoie (Luca 10:33–35).
Odatã ce am început sã-i ridicãm pe oamenii cãzuþi care

au fost rãniþi în viaþã, trebuie sã-i atragem ºi pe alþii sã ne
ajute. Samariteanul a gãsit un astfel de ajutor la acel han,
unde victimei i s-a acordat îngrijire pentru a se putea
însãnãtoºi. Evanghelistul gãseºte acest ajutor în bisericã.
Aici, cei întorºi de curând la Domnul pot fi crescuþi ºi zidiþi
în credinþã. Aici ei pot deveni adevãraþi ucenici. Mulþumim
Domnului pentru „hanurile“ aflate de-a lungul drumului.
Mulþumim Domnului pentru evangheliºtii care merg sã

gãseascã victimele diavolului. Biserica-han în care sunt
îngrijiþi noii convertiþi aflaþi în convalescenþã ar avea puþin
de lucru dacã nu ar fi evanghelistul-samaritean.
Este ca pescuitul. În timpul campaniilor noastre de

evanghelizare, obiºnuiesc adesea sã spun cã noi, evanghe-
liºtii, aducem nãvodul ºi folosim bãrcile bisericilor locale.
Împreunã cu acestea, noi aruncãm nãvodul ºi prindem
mult peºte. Apoi plecãm. Noi pur ºi simplu ne ocupãm de
organizarea pescuitului, de aruncarea nãvodului. Dupã ce
ne scoatem nãvodul îl scuturãm, îl reparãm, îl punem la
uscat ºi mergem sã-l aruncãm în altã parte. Evangheliºtii
nu câºtigã nimic pentru ceea ce fac, în afara bucuriei ºi a
rãsplãþii de a vedea cum se zideºte peste tot Împãrãþia lui
Dumnezeu.
OBIECTIVUL EVANGHELISTULUI (II)
În al doilea rând, obiectivul evanghelistului este de a

proclama. El proclamã Evanghelia, indiferent dacã
oamenii vor sau nu sã o audã. „Evanghelia aceasta a
Împãrãþiei va fi propovãduitã în toatã lumea, ca sã
slujeascã de mãrturie tuturor neamurilor. Atunci va veni
sfârºitul“ (Matei 24:14).
Pastorul bisericii locale nu poate face o astfel de lucrare.

În mod evident, Dumnezeu se bazeazã pe alþi slujitori. Dar
fiecare ar trebui sã fie trup ºi suflet cu oamenii care au o
viziune ºi datoria de a o proclama.
ALCHIMIE SPIRITUALÃ
Pentru început, Evanghelia este veste doar când este

predicatã. De asemenea, este putere doar când este
predicatã. Predicarea Evangheliei este alchimie spiritualã.
Rugãciunea aduce putere, iar predicarea o elibereazã.
Predicarea Evangheliei este asemenea introducerii unei

fiºe într-o prizã electricã. Evanghelia nu poate fi folositã
înainte de a fi spusã. Proclamarea este în mod absolut
parte a planului divin. Oamenii nu pot fi mântuiþi în alt
mod. Acesta este un proces supranatural. Dumnezeu l-a
stabilit pentru întreaga omenire. „Dumnezeu a gãsit cu
cale sã mântuiascã pe credincioºi prin nebunia
propovãduirii crucii“ (1 Corinteni 1:21). Dumnezeu „a
gãsit cu cale“ ca omul sã arunce nãvodul pentru a prinde
peºte, pentru cã, în mod normal, peºtii nu sar pe mal de
bunãvoie.
Isus a spus: „Aduceþi din peºtii pe care i-aþi prins acum“

(Ioan 21:10). Mai întâi, sã-i
prindem. Apoi, sã-i aducem. Dacã
Isus a spus: biserica nu face nimic în afarã de
„Aduceþi din aceea cã îl lasã pe evanghelist sã
peºtii pe care i-aþi predice, procesul pe care Domnul
prins acum.“ Mai Isus îl avea în intenþie a fi
desfãºurat va avea de suferit, iar
întâi, sã-i circuitul va fi întrerupt.
prindem. Apoi,
sã-i aducem. Dacã Dupã cum a spus Cristos, în
biserica nu face unele locuri Cuvântul nu va fi
nimic în afarã de primit. Totuºi el trebuie proclamat
aceea cã îl lasã pe (Matei 10). Isus a ilustrat aceasta
cu pilda semãnãtorului (Matei
evanghelist sã 13:3–23). Nu toate seminþele rãsar
predice, procesul în bune condiþii, iar altele nu rãsar
pe care Domnul deloc. De ce? Nu a fost nimic în
Isus îl avea în neregulã nici cu sãmânþa (Cuvân-
intenþie a fi tul), nici cu semãnãtorul (Cristos
Însuºi). Ceea ce n-a fost bun însã a
desfãºurat va avea
fost pãmântul în care s-a întâm-
de suferit, iar plat sã cadã sãmânþa. În unele
circuitul va fi locuri aceasta nu a rãsãrit deloc,
întrerupt. din cauza solului. Semãnãtorului
îi este greu sã lucreze cu un pãmânt tare, nefertil. Dar nu

descurajaþi. Încercaþi în altã parte. Unii predicatori nu au
rezultate pentru cã ei predicã despre ucenicizare celor
pierduþi ºi despre mântuire celor convertiþi deja. Când un
om lucreazã fãrã rezultate este nevoie sã fie ajutat, nu
criticat. Nimic nu place mai mult omului ca succesul în
sens lumesc, iar în bisericã succesul atrage lauda. Dar noi
avem de îndeplinit o chemare, ºi succesul nu este
întotdeauna dovada cã aceastã chemare este îndeplinitã în
mod corect. „Propovãduieºte Cuvântul, stãruie asupra lui
la timp ºi ne la timp, mustrã, ceartã, îndeamnã cu toatã
blândeþea ºi învãþãtura“ (2 Timotei 4:2).
Eºecul nu este însã regula. Domnul ne-a trimis într-un

ogor pentru a nu ne risipi energia pe un drum de beton
sau într-un deºert. Scopul Lui pentru noi este sã aducem
snopi (Matei 10:14–15). Sã aºteptãm pânã cade ploaia sã
înmoaie pãmântul. Orice ar veni, noi trebuie sã mergem în
toatã lumea ºi sã predicãm Evanghelia la orice fãpturã.
Unii o vor auzi, alþii nu. Când Evanghelia va fi predicatã în
toatã lumea ca mãrturie, atunci va veni Isus, a spus El.
Domnul Seceriºului! Deci, la lucru, sã grãbim venirea Lui!
Partea a treia
Motivaþia personalã
Capitolul 9
Lecþia de înot din Ezechiel

În 1991, la Lome, capitala statului Togo, o þarã din vestul
Africii, a avut loc o adevãratã „avalanºã“ de mântuire.
Foarte mulþi oameni L-au primit atunci pe Isus ca
Mântuitor. În acest oraº de 435 de mii de locuitori, la o
singurã întâlnire s-au adunat 200 de mii de oameni.
A fost extraordinar, bineînþeles. Dar cum am putea

vedea întreaga lume evanghelizatã în felul acesta? Cu
siguranþã Domnul a vãzut acest lucru ca fiind posibil, pen-
tru cã ne-a poruncit: „Faceþi ucenici din toate Neamurile“
(Matei 28:19). Din toate neamurile! Sunt sigur cã Domnul
are planuri mari pentru a câºtiga omenirea pentru El.
Mã întorc din nou ºi din nou la Cuvânt, încercând sã

înþeleg acest gând, ºi cerându-I Domnului sã-mi deschidã
ochii.
Citeam odatã un pasaj cunoscut din Scripturã, din care

se predicã mult. Duhul Domnului era peste mine ºi un
adevãr din acest pasaj mi s-a revelat brusc. Respectivul
pasaj se aflã în cartea lui Ezechiel, unul din profeþii
Vechiului Testament.
Ezechiel era un captiv evreu în Babilon cu mai mult de

cinci sute de ani înainte de naºterea lui Cristos. Domnul i-a
vorbit adesea prin vedenii. Aceste vedenii el le-a
consemnat în cartea care îi poartã numele, ºi iatã în

continuare una dintre acestea: „M-a dus acolo, în niºte
vedenii dumnezeieºti, ºi m-a aºezat pe un munte foarte
înalt...“ (Ezechiel 40:2). În aceastã vedenie, Ezechiel a vãzut
un om „a cãrui înfãþiºare era ca înfãþiºarea aramei; el avea
în mânã o sfoarã de mãsurat, de in, ºi o prãjinã de
mãsurat...“ Ezechiel l-a vãzut pe acest om mãsurând noul
Templu de pe muntele din Ierusalim, unde evreii se vor
închina într-o zi lui Dumnezeu.
Dupã ce a mãsurat Templul ºi i-a dat lui Ezechiel

explicaþii privind obiectele din el, privind legile, jertfele ºi
închinarea ce urmau sã aibã loc acolo, omul l-a adus pe
Ezechiel înapoi la poarta dinspre rãsãrit a Templului. „ªi
iatã cã ieºea apã de sub pragul casei, dinspre rãsãrit“
(Ezechiel 47:1). Ezechiel a fost condus apoi afarã pe poarta
din nord ºi i s-a cerut sã ocoleascã pe dinafarã pânã la
poarta dinspre rãsãrit, orientatã spre râul Iordan. Acolo
Ezechiel a putut vedea cum apa ieºea din partea dreaptã a
Templului.
Faceþi-mi, vã rog, plãcerea de a citi împreunã cu mine

Ezechiel 47:3–7:
„Când a înaintat omul acela spre rãsãrit, cu mãsura în

mânã, a mãsurat o mie de coþi, ºi m-a trecut prin apã;
apa îmi venea pânã la glezne. A mai mãsurat iarãºi o
mie de coþi, ºi m-a pus sã trec prin apã, ºi apa îmi
venea pânã la genunchi. A mãsurat iarãºi o mie de
coþi, ºi m-a trecut prin ea, ºi apa îmi venea pânã la
ºolduri. A mãsurat iarãºi o mie de coþi, ºi atunci era un
râu pe care nu-l puteam trece, cãci apa era atât de
adâncã încât trebuia sã înot—un râu care nu se putea
trece. El mi-a zis: «Ai vãzut, fiul omului?» ªi m-a luat
ºi m-a adus înapoi pe malul râului. Când m-a adus
înapoi, iatã cã pe malul râului erau o mulþime de
copaci pe amândouã pãrþile.“
Lecþia de înot din Ezechiel 133
În prima parte a acestui pasaj, Ezechiel a fost luat de pe

pãmânt uscat ºi dus în apele acestui râu extraordinar.
Mulþi sunt de acord cã aceasta este o imagine a râului
dãtãtor de viaþã al Duhului Sfânt. Ce experienþã! Din
uscãciunea ºi moartea unei zone reci, în realitatea
vârtejului Duhului Sfânt! Ce experienþã deosebitã sã poþi
cunoaºte aceastã faþã a mântuirii! Un fior unic ºi
inexplicabil! Nu trebuie sã ne mai mire cã miºcarea
penticostal-carismaticã cunoaºte o dezvoltare continuã în
toatã lumea.
Prin aceastã vedenie deosebitã, Domnul mi-a arãtat care

sunt lecþiile esenþiale pe care noi trebuie sã le învãþãm dacã
nu dorim sã stagnãm din punct de vedere spiritual.
PÂNÃ LA GLEZNE
ESTE ADÂNCIMEA MINIMÃ A LUI DUMNEZEU
De patru ori a mãsurat îngerul cu atenþie o mie de coþi,

ducându-l pe omul lui Dumnezeu în apã la diferite
adâncimi. Prima datã l-a dus într-o apã care îi ajungea
„pânã la glezne“.
Contactul direct cu puterea Duhului Sfânt este absolut

minunat, dar nu uitaþi cã „pânã la glezne“ este adâncimea
minimã a lui Dumnezeu! Este tragic cã atât de mulþi
creºtini par sã „parcheze“ în aceastã poziþie. Este un sfat
sãnãtos ca niciodatã sã nu urmezi o maºinã parcatã,
pentru cã nu vei ajunge nicãieri. Nu urmaþi niciun pastor
„parcat“, ºi nicio bisericã „parcatã“. Ceea ce vreau eu sã
spun este sã nu vã opriþi la minimul lui Dumnezeu. Fãrã
îndoialã cã vã puteþi compara experienþele cu cele ale
oamenilor care n-au intrat în apã nici mãcar pânã la
genunchi, dar comparaþi-vã poziþia nu cu una care este
mai puþin adâncã, ci cu adâncimea la care puteþi ajunge.
Mulþi oameni au un mare potenþial în Dumnezeu, dar
niciodatã nu ies din bazinul gonflabil pentru copii.
Odatã am fost invitat sã predic la o întâlnire de

rugãciune unor oameni care nu credeau în botezul cu
Duhul Sfânt. Am dat tot ce am avut mai bun în mine, dar
a fost foarte greu. Oamenii stãteau doar ºi se uitau la mine
cu ochi mari, fãrã sã spunã un cuvânt. S-a rostit o
rugãciune ºi totul s-a încheiat. Am pãrãsit adunarea aceea
cu sentimentul cã trebuie sã fie foarte dificil sã înoþi într-o
apã cu o adâncime de cinci centimetri. Aceasta, din nefe-
ricire, este condiþia multor creºtini. Ei vâslesc ºi lucreazã,
dar nu realizeazã niciun progres, pur ºi simplu pentru cã
ating permanent fundul apei. Nu e de mirare atunci cã
lucrurile sunt atât de tari ºi de obositoare pentru ei.
Charles Haddon Spurgeon scria: „Unii creºtini plutesc

cu bãrcile lor în ape spirituale atât de puþin adânci, încât
fundul bãrcilor lor freacã pietriºul tot timpul în drumul lor
spre cer, în loc sã pluteascã în mijlocul curentului, în ape
adânci.“
Ce coºmar trebuie sã fie o astfel

Este un sfat de viaþã!
sãnãtos ca
niciodatã sã nu Sunt mulþi lucrãtori frustraþi. Ei
urmezi o maºinã sunt dedicaþi ºi muncesc pânã la
parcatã, pentru cã ultima picãturã de energie. Cu
nu vei ajunge toate acestea, atât de puþine se
întâmplã. De ce? Pentru cã ei
nicãieri. Nu vâslesc doar pe margine. Ei sunt
urmaþi niciun oameni care vor sã facã totul
pastor „parcat“, ºi singuri. Fac tot ceea ce ºtiu cã e
nicio bisericã mai bine, ºi cum ºtiu cã e mai bine,
„parcatã“. Ceea ce dupã care „stropesc“ totul cu
rugãciune. Ei nu urmeazã in-
vreau eu sã spun
strucþiunea Domnului Isus din
este sã nu vã Luca 5:4 de „a se depãrta în
opriþi la minimul adânc“. Astãzi Isus încã stã pe
lui Dumnezeu. þãrm ºi ne face semn sã ne
depãrtãm barca în ape mai adânci,

sã lãsãm apele cu adâncime micã Victoria unui
în care plutim. Dar cine va avea creºtin stã în
acest curaj? plinãtatea
Duhului Sfânt!
Care este drumul Rusaliilor?
Isus ne-a promis cã vom face
lucrãri mari pentru cã El ne va trimite Duhul Sfânt (Ioan
14:12–17). Aceasta înseamnã cã El va face aceste lucrãri.
Domnul nu ne întinde un tub de pastã de dinþi din care
noi sã stoarcem câte un strop de putere de douã sau de trei
ori pe zi, suficient pentru a putea supravieþui spiritual.
Viaþa creºtinã normalã este ca aceea a omului despre care
se spune în Psalmul 1:3: „El este ca un pom sãdit lângã un
izvor de apã.“
Spun urmãtoarele, strigând tare—Victoria unui creºtin

stã în plinãtatea Duhului Sfânt! Aleluia! Prin harul lui
Dumnezeu, mi-a fost descoperit secretul: înaintarea în
apele mai adânci ale Duhului Sfânt! Odatã intrat în curent,
te vei schimba imediat.
DUMNEZEU NE TRATEAZÃ INDIVIDUAL
Meditând asupra acestei vedenii cu Ezechiel, m-am

întrebat de ce a fost dus acesta de fiecare datã numai câte
o mie de coþi, în patru etape. Eu sunt un om cãruia, atunci
când Domnul îi vorbeºte, îi place sã sarã. Atunci de ce sã
nu parcurg toþi cei patru mii de coþi o datã? Duhul Sfânt
m-a învãþat urmãtoarea lecþie de înot spiritual.
Tatãl este foarte înþelegãtor cu fiecare dintre copiii Sãi. El

nu ne aruncã dintr-o datã în apã mare; creºterea ºi
maturizarea spiritualã cer timp. În lucrarea Sa, El se ocupã
cu iubire de fiecare în parte. Îngerului i s-a spus mai întâi
sã mãsoare, ºi dupã aceea sã acþioneze. În acelaºi mod,
Domnul nostru binecuvântat ne mãsoarã mai întâi
abilitãþile ºi capacitãþile, fiecãruia în parte, ºi numai dupã

aceea ne trimite în lucrare. Dacã Ezechiel ar fi fost dus
dintr-o datã patru mii de coþi, s-ar fi putut îneca. Dar el a
parcurs aceastã distanþã treptat, intrând în apa adâncã în
patru etape.
Domnul ne conduce pe drum cu bunãtate. El doreºte ca

noi sã mergem, dar sã nu o facem repezindu-ne înainte cu
nechibzuinþã.
SÃ ÎNVÃÞÃM SÃ ÎNOTÃM
Pe când mã gândeam la acest pasaj din Scripturã, Domnul

mi-a spus într-o zi: „ªtii ce înseamnã sã înoþi?“ Ei bine, eu
credeam cã ºtiu, pentru cã sunt un bun înotãtor. Dar ºtiam
într-adevãr? Duhul Sfânt m-a fãcut sã vãd ceva ce nu
remarcasem înainte. El mi-a spus: „Când înoþi eºti într-un
alt element, ºi acþioneazã legi noi. Trebuie sã te laºi dus de
curent ºi acesta te va purta.“
Vãd lucrul acesta acum. Eu înot

Eu înot în Duhul în Duhul Sfânt. Apele Lui mã
Sfânt. Apele Lui poartã. Duhul mã ridicã. Înotul te
mã poartã. Duhul face sã te simþi mai uºor. El te
poartã ºi realizeazã deplasarea.
mã ridicã. Înotul
te face sã te simþi Care este atunci handicapul?
mai uºor. El te Handicapul constã în faptul cã te
poartã ºi încrezi în tine însuþi, cã te bazezi
realizeazã pe propria ta energie ºi capacitate,
deplasarea. ºi atunci poþi fi sigur cã abia îþi vei
târî picioarele pe malul râului, în
imediata apropiere a apelor în
care ai putea pluti cu toate pânzele sus.
Mulþi sunt cei care lucreazã pentru Dumnezeu, când

Dumnezeu doreºte sã lucreze El pentru ei. El nu vrea ca
noi sã lucrãm pentru El atât de greu încât sã cãdem de

epuizare. Am vãzut odatã o piatrã funerarã pe care erau
scrise numele unui om ºi un epitaf: „Viaþa lui a fost doar
muncã.“ Am cugetat atunci cã un astfel de epitaf nu este
pentru un om, ci pentru un catâr.
Dumnezeu nu vrea ca noi sã fim doar niºte animale de

povarã sau simpli roboþi. El ar fi putut crea herghelii
întregi de cai, dacã aceasta ar fi dorit. Dar când Domnul
S-a gândit la tine ºi la mine, El avea altceva în minte decât
sã creeze niºte sclavi. Tatãl nostru dorea fii ºi fiice cu care
sã poatã avea pãrtãsie, cu care sã poatã sta la masã ºi sã
împãrtãºeascã tot ce are. „Tot ce am eu este al tãu“ (Luca
15:31).
Este timpul sã fie schimbatã imaginea negativã a vieþii

creºtine. Simþi cã devenind creºtin þi s-au încovoiat umerii,
te-ai aplecat sub povarã? Ai permanent un sentiment de
insuficienþã? Probabil simþi cã nu te rogi, cã nu lucrezi, cã
nu iubeºti destul, sau cã nu studiezi prea mult Biblia.
Poverile te copleºesc. Ai putea însã înota în râul glorios al
lui Dumnezeu, fiind purtat de Duhul Sfânt. Existã ape în
care sã pluteºti! În El, eºti mai mult decât biruitor.
Noi suntem adesea ca Iosif, care a fost scos din temniþã

pentru a stãpâni ºi conduce. Acesta este principiul dupã
care lucreazã Dumnezeu în toatã Scriptura. Noi nu trebuie
sã rãbdãm viaþa creºtinã, ci sã ne bucurãm de ea. Nu vreau
ca atunci când voi ajunge în cer sã descopãr cã am
administrat doar 5 la sutã din ce a avut Dumnezeu pentru
mine. Aºa ceva n-ar fi o virtute. De aceea eu sunt interesat
ºi de celelalte 95 de procente.
Am nevoie sã înþeleg gândul ºi chemarea lui Dumnezeu.

Aºa cum El l-a dus pe Ezechiel de la minimum la
maximum, ne va duce ºi pe noi, dacã îl vom lãsa sã o facã.
UN RÂU DE VIAÞÃ
Biblia nu vorbeºte prea mult despre mare. Pavel a naufragi-

at ºi Iona s-a îmbarcat pe o corabie pentru a fugi de chema-
rea lui Dumnezeu. În general, putem spune deci cã Biblia
nu este o carte despre viaþa pe mare, despre mare în ge-
neral. În Apocalipsa 21:l se spune: „...ªi marea nu mai era.“
În Scripturã, marea este pentru noi o imagine a

omenirii, a celor rãi ºi a modului lor de viaþã. Isaia scria:
„Dar cei rãi sunt ca marea înfuriatã, care nu se poate liniºti,
ºi ale cãrei ape aruncã afarã noroi ºi mâl“ (Isaia 57:20).
Astãzi vedem cum marea noastrã aruncã pe þãrm noroi ºi
mâl plin de mizeriile vieþilor noastre: ace de seringã
contaminate, sticle de wisky aruncate ºi apã plinã de tot
felul de substanþe chimice industriale, suficient de
puternice pentru a omorî peºtii pe care îi mâncãm sau
pentru a produce în ei mutaþii genetice. Aceleaºi ape vechi
vin spre þãrm în fiecare zi, aducând cu ele murdãriile pe
care noi le-am crezut ascunse demult.
Pe de altã parte, Biblia spune multe lucruri despre râuri.

Apocalipsa 22:1 vorbeºte despre „un râu cu apa vieþii,
limpede ca cristalul, care ieºea din scaunul de domnie al
lui Dumnezeu.“ Râurile curg—ele sunt reîmprospãtate
permanent pentru cã apa din ele este în permanentã
schimbare.
UN RÂU DE PUTERE
În vedenia sa, Ezechiel a înotat în aceste ape adânci. Viaþa

ºi lucrarea tuturor celor care descoperã acest secret vor fi
transformate.
Cu câþiva ani în urmã, am fost vizitat de un lucrãtor al

Evangheliei foarte frustrat. Tocmai consultase un psihiatru
ºi spunea cã nu mai putea duce povara bisericii sale care
numãra 50 de membri. Pentru el

era prea mult. Când Dumnezeu
l-a schimbat pe
„Eºti botezat cu Duhul Sfânt?“ Ezechiel în Râul
l-am întrebat. Sãu, El a schimbat
în acelaºi timp ºi
„Nu“, mi-a rãspuns el, „în
denominaþiunea mea nu se crede
întregul peisaj din
în aºa ceva.“ jurul lui Ezechiel.
Condiþiile se
I-am explicat atunci acest schimbã cu
adevãr minunat, dupã care m-am oameni unºi ºi cu
rugat cu el. Spre searã a plecat, biserici unse.
dar în drumul spre casã nu a
condus maºina, ci „a înotat“!
Fusese botezat cu Duhul Sfânt.
Care poate fi de fapt maximul lui Dumnezeu? Departe

de mine gândul sã pretind cã am atins maximul lui
Dumnezeu. Cu siguranþã însã cã mã îndrept spre el! Sunt
ca apostolul Pavel, mergând din credinþã în credinþã, „din
slavã în slavã“ (Romani 1:17; 2 Corinteni 3:18). Acesta este
progresul prin Duhul Sfânt.
SURPRIZA CARE A URMAT
Dumnezeu are ceva nou în fiecare dimineaþã. Dupã ce

Ezechiel a înotat, a fost readus pe malul râului. Aceasta, în
termenii Noului Testament, nu a fost o pierdere, pentru cã,
o datã ce am fost în râu, râul este în noi. Acele „râuri de apã
vie“ vor þâºni din inimile noastre.
Aceastã experienþã l-a transformat pe profet. Apoi, dupã

ce a urcat malul râului, a putut vedea o priveliºte care l-a
umplut de uimire: „Când m-a adus înapoi, iatã cã pe malul
râului erau o mulþime de copaci pe amândouã pãrþile“
(Ezechiel 47:7).
Acum el vedea ceva ce nu fusese acolo când el intrase în

râu: COPACI! ªi acesta este marele adevãr al capitolului:
când Dumnezeu l-a schimbat pe Ezechiel în Râul Sãu, El a
schimbat în acelaºi timp ºi întregul peisaj din jurul lui
Ezechiel. Condiþiile se schimbã cu oameni unºi ºi cu
biserici unse.
Presupun cã dacã Ezechiel ar fi fost în mod fizic în Israel

ºi ar fi încercat sã planteze copaci în acel loc, ar fi eºuat,
chiar dacã i-ar fi udat cu propriile lui lacrimi pentru a
creºte. Dumnezeu însã i-a arãtat lui Ezechiel cã El poate
face în câteva secunde ceea ce oamenii nu pot face în mulþi
ani. Aceasta este credinþa noastrã astãzi! „«...Nici prin
putere, nici prin tãrie, ci prin Duhul Meu», zice Domnul
oºtirilor“ (Zaharia 4:6).
Oamenii care plutesc în ºi cu Duhul Sfânt au motive sã

se uimeascã în fiecare zi, pentru cã Domnul face minuni.
ªi, glorie Domnului, nimic nu scade în El! Orice lucru
devine mai minunat în fiecare zi!
ENERGIA DIVINÃ
Un alt detaliu remarcabil este urmãtorul: copacii pe care

i-a vãzut Ezechiel aduceau deja rod. În timp ce Ezechiel
descoperea adâncimea Râului Duhului Sfânt, Dumnezeu a
plantat copacii ºi i-a fãcut sã creascã instantaneu. El este
Creatorul timpului ºi de aceea îl poate comprima oricât ºi
oricând doreºte. „Roadele lor vor sluji ca hranã“, citim în
versetul 12. Era ca ºi cum fructele i-ar fi fãcut semn lui
Ezechiel, chemându-l: „Ezechiel, vino aici. Nu mai e
nevoie sã-þi gãteºti mâncare. Dumnezeu a întins masa
pentru tine. S-a terminat cu dezordinea din bucãtãria ta.
Te aºteaptã un meniu îndestulat!“
Cât de minunat! Dintr-o datã, omul lui Dumnezeu a

fost, ºi este, în parteneriat cu Duhul Sfânt. Nu mai trebuie
sã planificãm pânã cãdem de obosealã. Nu mai trebuie sã

orbecãim în întuneric. Aceasta este minunea unei vieþi ºi a
unei lucrãri în Duhul Sfânt. Aºa va fi câºtigatã lumea
noastrã pentru Domnul. Prin evanghelizarea prin Duhul
Sfânt generaþia noastrã va fi câºtigatã pentru Domnul!
Totul începe din momentul când ascultãm de îndemnurile
Duhului Sfânt ºi-L urmãm în larg, acolo unde sunt apele în
care putem înota.
ÎN ELEMENTUL NOSTRU
Unii creºtini trãiesc toatã viaþa în „pustie“. Ei ofteazã din

greu ºi spun: „Iar trebuie sã trec printr-o pustie.“
Creºtinul care nu este în râul Duhului Sfânt nu este în

elementul sãu. El este asemenea peºtelui care se zbate pe
uscat. Noi nu suntem chemaþi sã fim locuitori ai deºertului,
cum a fost poporul Israel timp de 40 de ani, cu toate cã
Domnul le promisese o þarã strãbãtutã de multe râuri.
Cristos le-a promis creºtinilor râuri, nu doar din când în
când, ci ca parte a mediului lor natural de viaþã.
Noi nu suntem chemaþi sã fim privitori de pe mal, doar

sã admirãm curgerea apei, ci oameni ai râului.
De multe ori unii oamenii mi-au spus cã, în împre-

jurãrile în care se aflau, nu puteau trãi o viaþã creºtinã de
biruinþã. Un tânãr african mi-a spus cã bunicii ºi pãrinþii
sãi erau cu toþii vraci ºi cã de aceea îi era imposibil sã
trãiascã cu Isus sub acelaºi acoperãmânt cu ei.
Niciunul dintre noi însã nu ar putea fi biruitor nicãieri în

aceastã lume pãcãtoasã, dacã nu ar fi ajutat de Duhul
Sfânt. Oriunde mergem, El este cu noi. Ne miºcãm în El ºi
trãim în El (Fapte 17:28). El este mediul nostru de viaþã.
Noi suntem botezaþi în Cristos. Înotãm în râul lui
Dumnezeu, nu într-o baltã micã pe care El a creat-o pentru

noi ºi care într-o zi probabil va seca.
Am putea la fel de bine întreba: „Poate trãi un om pe

lunã?“ Rãspunsul este atât „Nu“, cât ºi „Da“. El nu poate
trãi pe lunã dacã merge acolo aºa cum se aflã. Dar, dacã
soseºte pe lunã îmbrãcat într-un costum spaþial, poate trãi
acolo. Costumul spaþial conþine acelaºi fel de aer ca acela
de pe pãmânt. Îmbrãcaþi în aceste costume, cosmonauþii
pot umbla ºi sãri pe suprafaþa lunii.
Sã nu vã aºteptaþi sã trãiþi o viaþã creºtinã de biruinþã

dacã nu sunteþi în Duhul, pentru cã acesta este modul în
care Dumnezeu a conceput sã trãiþi. Oriunde ne aflãm,
putem fi în Duhul, ºi acesta este lucrul cel mai important.
Chiar în cele mai rele locuri, viciate de miasmele iadului,
suntem înfãºuraþi în Dumnezeu ºi putem respira aerul
raiului. „Cel ce stã sub ocrotirea Celui Prea înalt, ºi se
odihneºte la umbra Celui Atotputernic“ (Psalmul 91:1). El
este locul în care trãim, în orice împrejurare.
Când suntem în Duhul, suntem

Când suntem în invulnerabili, mergem din victorie
Duhul, suntem în victorie, viaþa noastrã este
invulnerabili, ascunsã cu Cristos în Dumnezeu.
Omul miºcându-se în Duhul;
mergem din Biserica miºcându-se în Duhul;
victorie în lucrãtorii, evangheliºtii, pastorii ºi
victorie, viaþa învãþãtorii miºcându-se în Duhul
noastrã este —aceasta este singura formulã a
ascunsã cu Cristos succesului pe care o cunosc. În
Duhul lui Dumnezeu, putem
în Dumnezeu.
cuceri lumea pentru Cristos.
Capitolul 10
Puterea pasiunii
„Cãci dragostea lui Cristos ne strânge“ (2 Corinteni 5:14).
LEGILE DRAGOSTEI
Pe buzele lui Isus, legea devine dragoste. Pe Muntele

Horeb, în Sinai, Dumnezeu a scris pe piatrã Cele Zece
Porunci. Pentru Isus, prima ºi atotcuprinzãtoarea poruncã
a fost:
„Sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu... Iar a doua,

asemenea ei, este: Sã iubeºti pe aproapele tãu, ca pe
tine însuþi“ (Matei 22:37–39).
Vocea de pe Sinai rãsunã încã cu dragoste. Israel L-a în-

þeles greºit pe Dumnezeu de la început. Horebul s-a zgu-
duit sub mãreþia Celui Atotputernic. A fost o manifestare
de putere, dar era puterea pasiunii (Exod 19:16–19).
DREPTURILE DRAGOSTEI
Cine era de fapt acest Dumnezeu, ale cãrui cuvinte au ars

chiar stânca ºi au rãmas încrustate în ea?
El S-a identificat pe Sine, ºi ªi-a afirmat dreptul de a

porunci. El are drepturi care vin din dragostea ce o poartã
omului:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, care te-a scos din

þara Egiptului, din casa robiei“ (Exod 20:2).
Acesta este El! Legile Sale sunt legile dragostei.

Dumnezeu, care este „un foc mistuitor“, este El Însuºi
„mistuit“ de milã (Deuteronom 4:24). El a coborât sã
elibereze o mulþime de robi nerecunoscãtori care aveau sã
devinã poporul lui Israel. A vrut sã-i facã o naþiune ºi sã le
dea o þarã. Dorinþa aceasta a Lui însã I-a pus la grea
încercare rãbdarea fãrã margini.
IMAGINEA DRAGOSTEI
M-am întrebat adesea dacã atunci când l-a creat pe om,

Dumnezeu ªi-a împãrtãºit gândurile Lui cele mai intime
cu îngerii. Sã presupunem cã ar fi fãcut-o. Ar fi ezitat
atunci îngerii sã-ºi exprime
îndoielile? Probabil ar fi spus:
Imaginea lui „Astfel de creaturi slabe de
Dumnezeu despre carne?“, „Nu-i va înºela Lucifer?
Nu se va însoþi diavolul cu toate
om era o imagine hoardele lui pentru a-i distruge?“
a dragostei, pânã
în momentul în Dumnezeul atotcunoscãtor ºtia
care furtuna ce va urma. Primul om care se va
pãcatului a naºte din prima pereche de
oameni îºi va ucide fratele. Dar
tulburat apele ºi
Dumnezeu avea o strategie bine
când reflecþia ei a pusã la punct. Aceasta urma sã
fost distorsionatã. înceapã cu Eva ºi sã continue prin
Dar Dumnezeu nu toate femeile. Instinctul lor fun-
a putut fi pãcãlit. damental, instinctul matern,
El a investit tot urma sã fie sãdit adânc în ele.
Inima lor urma sã fie o inimã de
ce a avut pentru mamã, în care afecþiunea ia cea
oricine ar crede mai înaltã formã care poate fi
vreodatã. luatã, o afecþiune care nu aºteaptã
Puterea pasiunii 145
niciodatã rãsplatã. Afecþiunea

aceasta urma sã se întindã peste Dragostea lui
întreaga familie ºi sã fixeze Dumnezeu în
standarde de protecþie. Atunci sufletul omului
marele plan secret al lui
este de o sutã de
Dumnezeu urma sã fie pus în
ori mai înaltã ºi
aplicare, prin toatã istoria ºi toate
mai nobilã decât
nenorocirile lui Israel. În cele din
urmã a fost fãcut de cunoscut prin oricare altã
Fiul inimii Sale: motivaþie care l-ar
putea conduce
„Fiindcã atât de mult a iubit
în viaþã.
Dumnezeu lumea, cã a dat pe
singurul Sãu Fiu“ (Ioan 3:16).
Imaginea lui Dumnezeu despre om era o imagine a

dragostei, pânã în momentul în care furtuna pãcatului a
tulburat apele ºi când reflecþia ei a fost distorsionatã. Dar
Dumnezeu nu a putut fi pãcãlit. El a investit tot ce a avut
pentru oricine ar crede vreodatã. Evanghelia a binecu-
vântat urechile oamenilor; Evanghelia este inima Sa, o
revelaþie a durerii Lui pentru fiinþele pe care le-a creat.
PENTRU NOI ªI NOUÃ
Evanghelismul poate fi rezumat în urmãtoarele cuvinte:

Dumnezeu ne iubeºte prin Evanghelia Sa. Oricãrui mesaj
predicat ar trebui sã-i fie puse aripile dragostei. Noi
suntem oameni care îi iubim pe semenii noºtri cu
dragostea lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor, oameni
pasionaþi au trãit ºi au murit pentru a-L predica pe Cristos
ºi mântuirea Sa tuturor triburilor ºi naþiunilor. Aceeaºi
forþã divinã se aflã la originea atâtor realizãri frumoase ale
oamenilor: biserici, acþiuni de caritate, spitale, orfelinate,
civilizaþia însãºi. Dragostea lui Dumnezeu în sufletul
omului este de o sutã de ori mai înaltã ºi mai nobilã decât
oricare altã motivaþie care l-ar putea conduce în viaþã.
Dupã ce prezenþa lui

O Evanghelie fãrã Dumnezeu nu a mai fost peste
dragoste este o Muntele Horeb în Sinai, ce a mai
contradicþie—o rãmas? Primul rãspuns îl gãsim în
mare fãrã apã, un Exod 21:5–6: o altã lege privind
robii. Un rob nu avea absolut
soare fãrã luminã, niciun statut, niciun drept, dar o
miere fãrã slugã avea dreptul sã-ºi pãrã-
dulceaþã. seascã stãpânul dupã ce perioada
Evanghelia nu este de slujire se încheia. Însã dacã
în cele din urmã sluga (bãrbat) se însura cu o
femeie din casa stãpânului, în
nimic altceva
mod legal nu-ºi putea lua cu el
decât expresia soþia la încheierea contractului cu
dragostei stãpânul sãu. El putea rãmâne
nesfârºite a lui împreunã cu soþia sa numai dacã
Dumnezeu devenea rob al stãpânului sãu
pentru noi. pentru tot restul vieþii.
În plus, sluga care alegea sã

rãmânã în serviciul stãpânului sãu, trebuia sã se supunã
unei practici dureroase prin care primea un semn exterior
al supunerii lui. El era apropiat de stâlpul uºii casei
stãpânului sãu, unde acesta din urmã îi gãurea urechea cu
o sulã. Sula era retrasã imediat, dar gaura rezultatã
rãmânea ca un semn în exterior al faptului cã omul acela a
ales sã rãmânã cu stãpânul sãu.
Gaura rãmânea atât în ureche, cât ºi pe stâlpul uºii, ca ºi

cum omul ar fi spus: „Eu îmi iubesc soþia ºi m-am dat pe
mine însumi pentru ea, astfel cã mã pot dãrui ei.“
EPOPEEA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU
Ilustraþia cu sluga care devenea rob este o parabolã despre

iubirea lui Dumnezeu pentru omenire. ªi Isus a fost
pironit—de mâini ºi de picioare—pentru a-ªi rãscumpãra
Mireasa, Trupul Sãu—pe tine ºi pe mine (1 Corinteni 12:27;

Efeseni 5:25–27). Marele Împãrat al universului S-a umilit
pe Sine pânã la treapta de rob de dragul nostru. Cristos S-a
dat pe Sine pentru noi, pentru a ni se putea dãrui nouã.
Dumnezeu este dragoste. La aceasta se rezumã totul.
Acesta este motivul pentru care am fost nãscuþi: sã iubim
ºi sã fim iubiþi. A cunoaºte dragostea mai presus de orice
dragoste este secretul mai presus de orice secret.
Cunoscând aceastã dragoste, vei avea rãspusul adevãrat la
întrebarea: „Care este sensul vieþii?“ O Evanghelie fãrã
dragoste este o contradicþie—o mare fãrã apã, un soare
fãrã luminã, miere fãrã dulceaþã. Evanghelia nu este în cele
din urmã nimic altceva decât expresia dragostei nesfârºite
a lui Dumnezeu pentru noi.
De la Genesa la Apocalipsa, epopeea dragostei trece din

veºnicie în veºnicie: „Te iubesc cu o iubire veºnicã“, ne
spune Dumnezeu (Ieremia 31:3). Osea a auzit strigãtul lui
Dumnezeu. Israel pribegea în întunericul lungii nopþi a
istoriei sale, ºi lui Osea i s-a îngãduit sã prindã ecoul
suferinþei divine. „Cum sã te dau Efraime? Cum sã te
predau Israele?... Mi se zbate inima în Mine, ºi tot lãuntrul
Mi se miºcã de milã“ (Osea 11:8).
Isus spunea cã El face doar ceea ce L-a vãzut pe Tatãl

fãcând. Singura explicaþie care ni se dã despre faptul cã
Isus vindeca bolnavii sau fãcea orice altceva, este
întotdeauna aceeaºi: îi era milã. Dragostea întrupatã. De
fapt, dragostea este legea dupã care se miºcã tot universul.
O NIAGARA DE DRAGOSTE
Nu cred cã vreun înger L-a întrebat vreodatã pe

Dumnezeu de ce a creat niºte fiinþe ca noi, cu libertatea pe
care o avem de a alege rãul ºi cu puterea de a-I frânge
inima. Îngerii tânjesc sã cunoascã aceste lucruri. Oricare ar
fi fost durerea, Cristos trebuia sã Se reverse pe Sine ca o
Niagara de dragoste. ªi ce altceva ar fi putut fi mai bun

decât ca aceastã revãrsare sã-i acopere pe cei care nu o
meritau? Ce ar fi putut servi mai bine scopurilor Sale decât
duºmanii, cei rãi, opresorii ºi cei oprimaþi care cautã sã se
rãzbune? Aceºtia sunt cei pe care El i-a „înfiat în Cel
Preaiubit“ (Efeseni 1:6).
Iadul este un loc groaznic ºi misterios. Nu este un

subiect propus nouã pentru a ne amuza. Rostul nostru nu
este sã-i balansãm pe oameni deasupra gurii iadului
pentru a-i vedea cum tremurã îngroziþi, doar pentru cã
sunt duºmani ai neprihãnirii. De ce ni s-a mai spus atunci
despre acest posibil destin al pãcãtoºilor? Ni se vorbeºte
despre iad pentru a ni se stârni mila ºi, în special, pentru
a-i avertiza ºi a ne îngriji de cei nepãsãtori.
EXPRESIA DRAGOSTEI DE PE CHIPUL LUI
Isus a vorbit despre iad mai mult decât oricine altcineva

din Biblie, ºi, de fapt, aproape tot ceea ce se spune despre
iad în Scripturã este ceva spus de El. Aº dori sã fi auzit
cum a vorbit El despre iad. Cum a spus: „Vai vouã...“,
chiar fariseilor. Care a fost tonul vocii Sale, privirea
ochilor, gesturile care-I trãdau agonia pentru fãpturile
mâinii Lui? Cu siguranþã, niciun actor nu le-ar putea
imita, pentru cã avertismentele Sale þâºneau dintr-o inimã
de Dumnezeu, prea adâncã pentru a putea fi pãtrunsã.
Numai dragostea Sa în vieþile noastre ar putea da vocilor
noastre nemãrginita compasiune care a rãzbãtut în
cuvintele Sale.
DRAGOSTEA-MOTIVAÞIE
Dragostea a fost motivaþia Fiului lui Dumnezeu care L-a

determinat sã vinã printre noi. Sã privim la cuvintele atât
de cunoscute din Scripturã: „Pentru bucuria care-I era
pusã înainte a suferit crucea, a dispreþuit ruºinea...“ (Evrei
12:2). Lingviºtii ne spun cã

„pentru“ din „pentru bucuria“ El a dat o nouã
este o prepoziþie care ar putea fi definiþie
mai bine tradusã prin „în loc de“. cuvântului
Ideea aici nu este de „a cãuta
„dragoste“ prin
bucurie“, ci de „a jertfi bucurie“.
Dupã episodul Crucii, El doar ªi-a aceea cã a mers la
recâºtigat statutul pe care îl avea Cruce.
deja. El, Dumnezeul de trei ori
binecuvântat, ªi-a schimbat coroa-
na cu o cruce.
În Ioan 13:1 citim din nou cã venise timpul ca Isus „sã

plece din lumea aceasta“. Dar El nu a plecat. În loc sã
plece, a luat un ºtergar ºi a spãlat picioarele ucenicilor Sãi,
ºi l-a lãsat pe Iuda sã-L vândã. A urcat apoi drumul
Calvarului ºi a devenit o jertfã de ispãºire pentru toþi cei
robiþi de diavol. În acelaºi verset, Ioan ne explicã de ce a
fãcut El toate acestea: „...fiindcã îi iubea pe ai Sãi, care erau
în lume, i-a iubit pânã în capãt.“ Isus nu S-a întors la Tatãl
cu lucrarea neterminatã. El a dat o nouã definiþie
cuvântului „dragoste“ prin aceea cã a mers la Cruce.
Înainte de Cruce, pentru dragoste nu a existat un criteriu
adecvat de evaluare. Dupã Cruce, Crucea însãºi a devenit
singurul etalon de mãsurare a dragostei.
O ILUSTRARE A MILEI
Sunt fascinat de cuvântul „milã“ din Scripturã. Este

singurul cuvânt care este folosit doar când se face referire
la Dumnezeu sau la Isus. Sensul lui este de „a simþi cu cei
în nevoie“. Urmãtoarea relatare este o astfel de ocazie în
care a fost folosit.
Era odatã un tatã care aºtepta ºi aºtepta, scrutând zarea

(Luca 15:11–31). Unul dinte cei doi fii pe care îi avea
pãrãsise casa pãrinteascã pentru a merge într-o þarã
îndepãrtatã sã ducã o viaþã de plãceri. Nechibzuit bãiat!

Tatãl acela era o imagine a Tatãlui nostru ceresc. Zi de zi
tatãl privea de-a lungul drumului pe care bãiatul sãu ar fi
putut reveni într-o zi. Când acest moment minunat a
venit, tatãl a alergat, ºi a alergat.
Dragostea l-a mânat pe acel tatã sã alerge în

întâmpinarea fiului sãu ºi sã-l cuprindã în braþe, sã nu-l
mai lase, înainte ca acesta din urmã sã se mai poatã
rãzgândi ºi sã se întoarcã de pe drumul care îl ducea spre
casã. Pentru fiecare pas fãcut de fiu, tatãl a fãcut zece!
Ce relatare! Cea mai extraordinarã care a fost spusã

vreodatã, cu excepþia celei despre Isus însuºi. Existã atâtea
semnificaþii în ea! De exemplu, fiul acela pãzise porcii, ºi
s-a întors acasã în hainele cu care fãcuse aceastã muncã,
pentru cã nu avea altele, haine murdare care mai pãstrau
mirosul înþepãtor de cocinã. Dar
tatãl „a cãzut pe grumazul lui ºi
A fost miºcat de l-a sãrutat mult“—l-a îmbrãþiºat
pe acel netrebnic rãu mirositor!
milã. Ceea ce a
Un sentiment profund de milã a
simþit El atunci învins aversiunea.
nu a fost doar
condescendenþã, DRAGOSTEA RESTABILEªTE
atitudinea Lui RELAÞIILE
nu a fost doar
una caritabilã. A Nu este surprinzãtor cã fiul mai
mare nu l-a recunoscut pe acest
fost instinctul vagabond nespãlat? El i-a spus
irezistibil al unei tatãlui sãu, cu sarcasm: „Acest fiu
mame sau al unui al tãu...“ Rãspunsul pe care l-a
tatã care-ºi apucã primit a fost: „Acest frate al tãu...“
copilul pentru a-l Dragostea restabileºte toate
relaþiile. Aceasta este Evanghelia.
smulge din faþa
Fratele mai în vârstã l-a acuzat pe
pericolului. cel mai tânãr cã ºi-a risipit banii cu
femeile desfrânate. Dar pe tatã nu

l-a interesat dacã aceastã acuzaþie Adevãrul este cã
era falsã sau adevãratã. El n-a vrut Isus a simþit o
sã ºtie ce pãcate fãcuse fiul lui mai atracþie
mic. El a vãzut doar starea jalnicã irezistibilã—care
în care se gãsea acesta. În faþa lui pânã la urmã s-a
se gãsea un om pierdut, care avea
nevoie de dragoste pentru a mai dovedit a-I fi
putea trãi. Trecuse mult timp, dar fatalã—faþã de cei
pânã la urmã s-a întors. Aceasta nãpãstuiþi.
era tot ce putuse face fiul risipitor, Atracþia aceasta
sã se întoarcã, ºi acum tatãl sãu îl L-a dus la moarte,
ierta. ªansa pentru reabilitare
dar aceasta nu a
fusese folositã. Iar nouã ne-a
rãmas Evanghelia, în care putem contat pentru El.
vedea ce înseamnã mila. A vrut sã aducã
atingerea Lui
Am înþeles aceastã istorisire mai vindecãtoare
bine când mi-am dat seama cã tuturor vieþilor
acest cuvânt, „milã“, implicã o
reacþie fizicã. Adesea, când
distruse,
suntem strãbãtuþi sau cuprinºi de indiferent cât L-ar
un sentiment rãmânem ºocaþi în fi costat.
interiorul nostru, se întâmplã ceva Citim asta în
cu organele noastre interne. ochii lui Isus.
Spunem: „Mi s-a întors stomacul
pe dos“, sau „Inima bãtea sã-mi
sarã din piept“. De un astfel de sentiment a fost cuprins
Isus când ni se spune ca „a vãzut gloatele“. A fost miºcat de
milã (Matei 9:36). Ceea ce a simþit El atunci nu a fost doar
condescendenþã, atitudinea Lui nu a fost doar una
caritabilã. A fost instinctul irezistibil al unei mame sau al
unui tatã care-ºi apucã copilul pentru a-l smulge din faþa
pericolului. Într-un sens, Isus nu a putut sau nu a vrut sã
se salveze pe Sine. „Pe alþii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se
poate mântui“ (Matei 27:42).
Numai ºi numai aceasta conteazã când este vorba

despre preocuparea Lui pentru tot ceea ce era suferinþã
fizicã în oameni, pentru oceanul de boli atât de mult timp
acceptate ca un dat inalterabil al vieþii, iar uneori vãzute
chiar ca o judecatã a lui Dumnezeu. Este fãrã îndoialã
adevãrat cã multe lucruri au fost puse în luminã prin
minunile de vindecare fãcute de Cristos: slava lui
Dumnezeu, adeverirea calitãþii Lui divine de Fiu al lui
Dumnezeu. Dar nu acesta a fost motivul pentru care El a
vindecat. Scopul lui în vindecare a fost sã vindece, pur ºi
simplu. Nu cânt la pian pentru a dovedi cã am degete, deºi
aceasta este adevãrat, ci pentru cã îmi place muzica. Scopul
muzicii este muzica. Scopul bunãtãþii este bunãtatea.
Consecinþele sunt simple efecte colaterale, absolut
incidente.
Ce-ar fi putut câºtiga Isus din faptele Sale de milã? El nu

le-a fãcut cu gândul la propriul Sãu câºtig. De ce a mers El
la Betesda, printre acei oameni nãpãdiþi de boli, ca niºte
epave abandonate undeva pe un þãrm uitat? De ce a
trebuit El sã meargã la Nain tocmai când pe acolo trecea
un cortegiu funerar, sau în oricare alt loc, sau de ce a
trebuit, la urma urmei, sã vinã pe pãmânt? Pentru El nu
era niciun câºtig. Adevãrul este cã Isus a simþit o atracþie
irezistibilã—care pânã la urmã s-a dovedit a-I fi fatalã—
faþã de cei nãpãstuiþi. Atracþia aceasta L-a dus la moarte,
dar aceasta nu a contat pentru El. A vrut sã aducã
atingerea Lui vindecãtoare tuturor vieþilor distruse,
indiferent cât L-ar fi costat. Citim
Dumnezeu este un asta în ochii lui Isus: mulþimile
erau ca o turmã fãrã pãstor, ºi
foc mistuitor. atunci când a vãzut gloata mare „I
El este întru totul s-a fãcut milã de ea, ºi a vindecat
dragoste, pe cei bolnavi“ (Matei 14:14).
un cuptor care
arde pentru Apoi El ªi-a chemat ucenicii ºi
creaturile Lui. i-a trimis sã facã o lucrare
asemãnãtoare. Lucrarea Sa—aceea de a arãta milã—a

devenit lucrarea lor. Acum mila Sa ajungea la oameni prin
ucenicii Sãi. Dar au simþit ei lucrul acesta? Noi l-am simþit?
Ucenicii s-au întors exaltaþi pentru cã descoperiserã cã
aveau putere ºi cã demonii le erau supuºi (Luca 10:17). Ei
n-au vorbit despre oamenii care fuseserã eliberaþi ºi nu au
menþionat satisfacþia pe care le-ar fi dat-o faptul cã
fuseserã oameni care în urma lucrãrii lor au fost eliberaþi.
Dacã noi suntem dezamãgiþi când cei nenorociþi rãmân

pe mai departe nenorociþi, la fel este ºi Isus. De fapt, nu
ne-am simþi aºa deloc dacã nici El nu S-ar fi simþit aºa,
pentru cã El ne-a fãcut în acest fel. El vindecã pentru a
diminua consecinþele pãcatului, ºi iartã ºi pãcatele, pentru
acelaºi motiv pentru care mântuieºte. El nu ar putea fi
satisfãcut în niciun alt mod. Satisfacþia profundã pentru
Domnul este sã iubeascã, sã poarte de grijã, sã mântuiascã,
sã vindece. ªi El toate acestea le face dezinteresat.
UN CUPTOR AL DRAGOSTEI
Dumnezeu este un foc mistuitor. El este întru totul

dragoste, un cuptor care arde pentru creaturile Lui.
Oriunde mergem cu Evanghelia, trebuie sã o facem pentru
cã ne pasã. Nu trebuie sã vindecãm de dragul de a vedea
minuni. Dumnezeu nu este un dumnezeu al spectacolului.
El nu a venit pe pãmânt sã-ªi facã un nume. Dacã a
fãcut-o, cei pentru care a venit n-au avut pentru El decât o
cruce ºi câteva piroane.
El a fãcut copacii, ºi oamenii i-au dezbrãcat de

frumuseþea lor ºi i-au transformat într-o cruce urâtã pe
care apoi L-au înãlþat spre a-ºi bate joc de El. El a creat
omul, ºi astfel l-a creat ºi pe Iuda Iscarioteanul. Lemnul
care L-a purtat, piroanele care L-au strãpuns, Iuda care L-a
vândut—El pe toate le-a fãcut la început, ºtiind foarte bine
la ce vor fi folosite. Dar El totuºi a fãcut copaci ºi totuºi a
fãcut fier pentru a-i fi de folos omului, indiferent de ce

urma sã-L coste pe El.
DRAGOSTE NEJUSTIFICATÃ
Propria noastrã motivaþie trebuie sã fie motivaþia Lui.

Dragostea lui Dumnezeu revãrsatã în inimile noastre prin
Duhul Sfânt face aceasta posibil. El vrea ca noi sã-i iubim
pe alþii. Pot exista motive incorecte în spatele lucrãrii
noastre. La sfârºit, lucrarea noastrã va fi încercatã prin foc,
ºi ceea ce vom fi fãcut pentru eul nostru va fi doar lemn,
fân, trestie, în loc de aurul, argintul ºi pietrele scumpe ale
dragostei (1 Corinteni 3:12–13).
Jinduieºti cumva dupã minuni sau manifestãri

extraordinare? Existã „vânãtori de draci“ care doar aceasta
fac: cautã ocazii de a se da în spectacol. Doreºti sã fii
cunoscut ca un om al rugãciunii, sau al credinþei sau al
superspiritualitãþii? Despre astfel de oameni Isus spune cã
ºi-au primit deja rãsplata (Matei 6:2).
Dragostea nu poate avea motive. Ea este absolutã. Când

Dumnezeu a vorbit lui Israel, El le-a spus cã îi iubea fãrã
niciun motiv. Nu i-a iubit pentru cã ar fi fost o mare
naþiune; Israel era mai mic chiar decât popoarele care
urmau sã fie scoase din Canaan. Domnul le-a spus cã îi
iubea pentru dragostea Lui pentru ei—ºi în aceasta nu era
absolut niciun motiv! Motivul pentru dragoste este
dragostea, care este Însuºi Dumnezeu (Deuteronom
7:7–8). Dragostea nu este Dumnezeu, dar Dumnezeu este
dragoste.
Isus mã uimeºte. El l-a vindecat pe omul de la

scãldãtoarea Betesda, dupã care a plecat fãrã sã spunã
nimãnui cine era. Ce câºtig I-a adus acea vindecare? Nici
glorie, nici renume—de fapt, I-a adus numai durere ºi
prigonire (Ioan 5). El l-a condus pe un om surd afarã din
sat pentru ca nimeni sã nu-L vadã

cum face minunea. A fãcut la fel Este posibil sã
cu un orb. I-a vindecat ºi pe alþii ºi facem ceea ce a
le-a spus sã nu spunã nimãnui fãcut Cristos, dar
niciun cuvânt. Existã o singurã numai în mãsura
explicaþie pentru întreaga Sa în care avem în
lucrare, ºi aceasta este cã El i-a
iubit pe oameni.
noi mila Sa.
MILA PROFUNDÃ
Este posibil sã facem ceea ce a fãcut Cristos, dar numai în

mãsura în care avem în noi mila Sa. Vreau sã mai
menþionez un ultim lucru care m-a impresionat. De ce a
plâns Isus la mormântul lui Lazãr? M-am gândit: „ªtia El
sigur cã urma sã se producã acea minune extraordinarã, o
înviere? S-ar fi cuvenit sã aibã o faþã care sã radieze de
bucurie.“ În loc de aºa ceva, citim cã Isus „S-a înfiorat în
duhul Lui, ºi S-a tulburat“. ªi chiar a plâns. Atunci evreii au
zis: „Iatã cât îl iubea de mult!“ Atunci „Isus S-a înfiorat din
nou în Sine ºi S-a dus la mormânt“ (Ioan 11:33–38).
De ce? Rãspunsul este cã Isus a vãzut în acel eveniment

dureros agonia tuturor celor pierduþi. Moartea nu l-a
afectat doar pe prietenul Lui, Lazãr. Tulburarea ºi lacrimile
Lui nu erau expresia doar a sentimentelor de care a fost
cuprins ca orice om pus în faþa pierderii cuiva drag. „El nu
a avut lacrimi pentru propria Lui suferinþã, dar pentru
mine a avut sudori de sânge“, scria compozitorul Charles
H. Gabriel. În acel moment Isus a vãzut toate
înmormântãrile de pe pãmânt ºi pe împãratul terorii care
bântuie cu moartea printre oameni. Faptul cã a coborât în
cavernele morþii ºi a învins-o s-a datorat tocmai acestei
mile uriaºe, nemãrginite pe care a avut-o pentru om.
Aceasta este Dragostea, Evanghelia ºi ceea ce pe noi, ca

Bisericã, trebuie sã ne preocupe în exclusivitate. Aceasta
este Evanghelia pe care o aºteaptã lumea.
Capitolul 11
Neprofesionistul uns
Existã o istorisire biblicã pe care, copii fiind, am auzit-o
de nenumãrate ori. Am auzit-o de atâtea ori, încât am
ajuns sã o privim doar ca pe o poveste pentru copii, dar ea
conþine câteva dintre cele mai importante cuvinte ale lui
Dumnezeu din toatã Scriptura. Este istorisirea despre
confruntarea dintre David ºi uriaºul luptãtor Goliat, aºa
cum o gãsim relatatã în 1 Samuel, capitolul 17.
Noi nu trebuie sã uitãm cã nu învãþãm lecþiile lui

Dumnezeu doar cu capul. Coeficientul nostru de
inteligenþã nu are nimic de-a face cu spiritualitatea
noastrã. David a descoperit adevãrurile lui Dumnezeu ca
simplu bãiat. El a fost unul dintre geniile spirituale
inspirate ale lui Dumnezeu. Existã în aceastã relatare
uimitoare privind fapta lui David în Valea Elah, câteva
adevãruri generale. Aici se gãsesc elementele-cheie care
sunt tocmai lãncile ºi sãbiile necesare în rãzboiul spiritual.
Avem în acest cunoscut episod biblic o ilustrare a lucrãrii ºi
a luptei creºtinului. Tot aici avem ºi adevãrurile prin care
biruinþa în aceastã luptã este posibilã. Ele nu au fost
secretele lui David, ci sunt secretele Dumnezeului oºtirilor.
Nu pretind cã aceste lucruri sunt greu de identificat.

Totuºi, doar a numi factorii implicaþi nu este suficient. Pot
face lucrul acesta chiar acum. Puterea lui David a stat în
douã elemente la fel de importante: credinþa ºi ungerea.
Dar nu putem sã lãsãm totul în acest punct.
Pot fi identificate patru categorii de oameni în aceastã

relatare, ºi eu voi face aceasta în continuare:
Neprofesionistul uns—David
Profesioniºtii neunºi—luptãtorii fricoºi ai lui Israel
Fostul uns—împãratul Saul
Profesioniºtii care nu au nimic în comun cu ungerea—
Goliat ºi filistenii.
NEPROFESIONISTUL UNS
David nu a fost un luptãtor profesionist, dar a fost un om

uns. El nu aparþinea armatei lui Israel. Nu a avut nimic în
comun cu aceasta. În Scripturã se insistã asupra acestui
aspect. Ocupaþia sa era una domesticã, aceea de a pãstori
turma tatãlui sãu. El a venit la rãzboi fãrã sã fie chemat, un
act de o îndrãznealã care i-a uimit pe mulþi. Dar ungerea
pe care o primise de la Domnul a fost pentru el autoritatea
sã facã ceea ce a fãcut. În realitate, David venise sã
împlineascã voia tatãlui sãu ºi sã aducã ceva de mâncare
fraþilor sãi mai mari din tabãrã.
Uimitor, unsul David era în acest punct un comisionar—

un comisionar uns. Unºii lui Dumnezeu trebuie sã fie gata
sã fie comisionari. Dacã suntem credincioºi în lucrurile
mici, Dumnezeu ne va face stãpâni peste mult mai multe
lucruri. Ungerea lui Dumnezeu poate sta peste cei mai
umili dintre lucrãtorii Sãi.
Probabil, David nu mai vãzuse niciodatã înainte de a

veni în Valea Elah o luptã sau un câmp de luptã. El a venit
cu o viziune, ca uns al Domnului, ºi cu o nemãrginitã cre-
dinþã în Dumnezeu. Printre bãrbaþii din armata lui Israel el
nu a gãsit decât luptãtori fricoºi. Credinþa în victorie lipsea
în mod evident din spiritul întregii armate. David a simþit
aceastã durere ºi disperare de care era cuprinsã întreaga
armatã.
Neprofesionistul uns 159
Chiar în momentul în care ºi-a

deschis gura sã punã o întrebare, Eliab s-a pus
David s-a lovit de fratele lui cel mental alãturi de
mai mare, Eliab. David era un Goliat pentru a se
bãiat de 17 ani, pe când Eliab era compara cu el ºi
un luptãtor profesionist, avea un
grad în ierarhia militarã. Eliab era
l-a vãzut pe acesta
însã ºi omul pe care Samuel nu-l ca pe un uriaº
unsese. Era un profesionist neuns. înfricoºãtor. În
El reprezenta întreaga armatã de contrast cu el,
profesioniºti neunºi, ºi cine ºtie David era un om
câþi nu cred astãzi cã fac parte din
al credinþei active,
armata lui Dumnezeu! Întâm-
plãtor, Eliab avea credinþã, de un ºi tot mental l-a
anumit fel, dar despre aceasta comparat pe
vom vorbi mai târziu. Goliat, dar nu cu
sine, ci cu
Nu se putea sã nu se ajungã la Dumnezeul lui
fricþiuni între cel uns ºi cei neunºi.
Israel, ºi astfel i-a
David era ca un ºmirghel pentru
Eliab, îl irita. Vreau sã arãt câteva putut vedea pe
diferenþe între cele douã categorii filisteni ca pe
de oameni, reprezentate una de niºte muºte.
David, cealaltã de Eliab.
PUNCTE DE DIFERENÞÃ
ÎNTRE CEL UNS ªI CEL NEUNS
David l-a vãzut pe Goliat ºi a auzit blestemele care i-au ieºit

pe gurã. Eliab a ascultat cu o inimã cuprinsã de fricã.
Totuºi, cu David s-a întâmplat ceva diferit. Ungerea
Domnului care era peste el a început sã-l încãlzeascã. În
acelaºi moment, inimile rãzboinicilor profesioniºti ai lui
Israel au îngheþat de fricã. Aceasta a fost întotdeauna o
deosebire clarã între cele douã categorii de oameni, ºi la fel
este ºi astãzi. Ungerea dã îndrãznealã, fãcându-i pe
oameni sã nu le fie fricã. Ungerea este elementul prin care
credinþa care arde se deosebeºte de credinþa academicã.

Vreau sã vã previn: credinþa unuia îl va irita întotdeauna
pe celãlalt. Sã nu fiþi surprinºi. Este aceeaºi veche poveste.
Fãrã îndoialã cã Eliab avea de partea sa raþiunea. Aceasta

însã nu l-a ajutat la altceva decât la a cântãri forþele
israeliþilor ºi ale filistenilor. A vãzut astfel cã israeliþii erau
slabi, lipsiþi de ajutor. Eliab putea sã facã aprecieri privind
lupta din punctul de vedere al unui profesionist ºi a vãzut
cã Israel nu avea nicio ºansã sã învingã. Acest ofiþer
profesionist s-a pus mental alãturi de Goliat pentru a se
compara cu el ºi l-a vãzut pe acesta ca pe un uriaº
înfricoºãtor. În contrast cu el, David era un om al credinþei
active, ºi tot mental l-a comparat pe Goliat, dar nu cu sine,
ci cu Dumnezeul lui Israel, ºi astfel i-a putut vedea pe
filisteni ca pe niºte muºte. Nu este uimitor ce rezultã când
sunt puse în contrast credinþa ºi frica? David ºtia cã-L are
pe Domnul de partea sa, ºi a simþit o înflãcãrare ºi o
indignare sfântã în suflet. Acest lucru a fost posibil datoritã
ungerii care i-a dat puteri necunoscute de alþii. Ochii
interiori ai credinþei sale erau aþintiþi asupra lui Iehova.
Ungerea lui Dumnezeu de peste el l-a fãcut înfometat
dupã biruinþã, dornic sã termine cu cel care lua Numele
Domnului în deºert. El a fãcut mai
mult decât doar sã spere ºi sã se
Chiar dacã Goliat roage. Ungerea aceea era „garan-
ar fi fost de o sutã þia” lucrurilor care aveau sã se
de ori mai întâmple.
puternic decât era,
aceasta nu l-ar fi Pe câmpul de bãtãlie al cre-
dinþei nu este necesar nici mãcar
influenþat sau „sã-þi studiezi duºmanul“, cum
intimidat pe spun unii. Este adevãrat cã în 1
David—el ºtia cã Samuel 17 ni se face o descriere
Dumnezeul sãu amãnunþitã a armelor ºi a armurii
putea face orice! lui Goliat, indicându-se chiar
greutatea ºi dimensiunile fiecãrei
piese. Totuºi David, unsul nepro-

fesionist, nu s-a arãtat preocupat Întreaga armatã
de aceste detalii; profesioniºtii a lui Israel l-a
neunºi au fost cei care le-au considerat pe
acordat atenþie. Aceasta era din
David un strãin,
partea lor o dovadã a priceperii
lor strategice, dar nu i-a ajutat la dar el, cu toate
absolut nimic. Chiar dacã Goliat acestea, a fost
ar fi fost de o sutã de ori mai prietenul lui
puternic decât era, aceasta nu l-ar Dumnezeu.
fi influenþat sau intimidat pe
David—el ºtia cã Dumnezeul sãu
putea face orice!
Eliab era cu siguranþã un om ager, priceput. El îl impre-

sionase chiar pe Samuel, profetul. La început Samuel a
crezut cã acest om va fi un împãrat adevãrat, dar Domnul
i-a spus: „Nu te uita la înfãþiºarea ºi la înãlþimea staturii lui,
cãci l-am lepãdat“ (1 Samuel 16:7). De ce? Vom vedea.
Din punct de vedere omenesc, David nu merita sã fie

luat în seamã. Era cel mai tânãr, doar un adolescent dornic
de aventuri. Acel tip de adolescent cãruia am ezita sã-i
dãm în mâini pânã ºi cartea de cântãri. Dar Domnul a
spus: „Scoalã-te ºi unge-l, cãci el este!“ Un bãieþandru
necunoscut, cu faþa îmbujoratã, din seminþia lui Iuda.
Roºeaþa din obrajii lui se potrivea viitoarei lui posturi,
aceea de împãrat al lui Israel, deoarece roºie era ºi piatra
preþioasã de pe pieptarul marelui preot, piatrã
simbolizându-l pe Iuda.
Trecerea de care David s-a bucurat în faþa lui Dumnezeu

nu a devenit însã niciodatã trecerea lui ºi în faþa celor ºapte
fraþi ai sãi neunºi. Acum, pe câmpul de bãtãlie, Eliab a
vorbit în numele tuturor când l-a întrebat cu mânie pe
David: „Cui ai lãsat acele puþine oi în pustie?“ David nu-ºi
pãrãsise însã turma, fãrã sã-i pese de ea. O lãsase în
mâinile unui paznic. Ungerea lui Dumnezeu nu-i permite

nimãnui sã-ºi neglijeze datoriile ce-i revin. David a fost un
om dupã inima lui Dumnezeu, care a împlinit toatã voia
lui Dumnezeu, chiar în treburile obiºnuite, de fiecare zi.
David, unsul neprofesionist, nu putea fi necãjit de
tertipurile mizerabile ale lui Eliab—acestea erau pentru el
irelevante, niºte nonsensuri.
Ungerea Duhului Sfânt de peste el ajunsese acum la

punctul de fierbere. Pentru a folosi o ilustraþie modernã:
credinþa lui David era ca un motor de maºinã de formulã
în funcþiune, ºi ungerea lui Dumnezeu ca ºi un turbocom-
presor pentru acest motor. David trebuia sã tragã frâna de
mânã, ceea ce a ºi fãcut, pentru a nu sãri la duºman prea
repede. El nu a mai þinut seama de nicio regulã
protocolarã. Dacã nu se gãsea nimeni sã-l înfrunte pe
Goliat, atunci o va face el, un nimeni. O va face în Numele
Domnului, pentru cã ºtie cã Dumnezeul lui Israel nu va
putea sta cu mâinile încruciºate! Întreaga armatã a lui
Israel l-a considerat pe David un strãin, dar el, cu toate
acestea, a fost prietenul lui Dumnezeu.
FAÞÃ ÎN FAÞÃ CU FOSTUL UNS
Se prea poate ca David sã fi întrecut mãsura punând sub

semnul întrebãrii strategia armatei. Dar, pânã una alta, s-a
vãzut în cortul împãratului Saul. Probabil la mijloc era o
neînþelegere, dar el ºi-a spus cã
venise timpul ca cineva sã-l
Fostul uns înfrunte pe campionul din Gat.
devenise liderul Ungerea care era peste David, mai
de opinie al celor mult decât credinþa lui, l-a fãcut sã
neunºi—ºi nimic vorbeascã.
nu este mai fatal
David l-a privit pe Goliat ca pe
decât aceastã propriul lui duºman, nu doar ca
combinaþie. pe un obiectiv pe care o armatã
ºi-l propune sã-l cucereascã într-o zi. În faþa lui se afla

duºmanul de moarte al fiecãrui bãrbat, copil, al fiecãrei
femei din þarã. A scãpa de el era treaba fiecãruia, indiferent
dacã fãcea sau nu parte din armatã.
Acest lucru este adevãrat despre diavol astãzi. Împãrãþia

lui Dumnezeu nu poate fi dusã înainte numai de cãtre pro-
fesioniºti plãtiþi din banii bisericilor. Este nevoie ºi de
neprofesioniºti unºi. Diavolul este o ameninþare pentru
oricine.
Pentru o bãtãlie este nevoie de provizii ºi bani, ºi David

a adus câte ceva din acestea. Dolarii totuºi nu pot înlocui
dedicarea. Dar David nu mai putea sta fãrã sã facã nimic.
Pentru ce fusese el uns? Fiecare ºtia cã trebuie fãcut ceva,
dar cine sã o facã? Mâini nerãbdãtoare l-au împins pe
David înainte. Fãrã îndoialã cã Goliat îl va face praf, dar
poporul lui Dumnezeu va fi scos din impas. Un nimeni ca
David nu conteazã. S-ar putea socoti cã a fost oferit ca miel
de jertfã. Apoi Israel putea începe bãtãlia adevãratã,
importantã. Sã intrãm acum în cortul lui Saul ºi sã vedem
ce se întâmplã acolo.
Lui Saul ºi generalilor sãi li s-a pãrut în mod clar cã e o

glumã când un bãieþandru necopt de la þarã a venit ºi s-a
oferit sã fie apãrãtorul lui Israel. Dar fapt este cã, atunci
când Samuel l-a uns pe bãiatul-pãstor David, împãratul
Saul a devenit fostul uns al Domnului. Acum, unsul ºi
fostul uns se aflau faþã în faþã. Saul a zâmbit când l-a vãzut
pe David. Dar David fremãta sub ungerea puternicã a
Duhului Sfânt. Fostul uns devenise liderul de opinie al
celor neunºi—ºi nimic nu este mai fatal ca aceastã
combinaþie. Saul a spus: „Nu poþi lupta cu Goliat! ªtii tu
împotriva cui mergi? Ai vãzut cât de mare este? Nu ºtii nici
cel mai elementar lucru despre luptã. Goliat a fost un
rãzboinic toatã viaþa lui.“
Întotdeauna au fost ºi vor fi din aceia care îi vor împinge

pe alþii afarã sau din aceia care vor încerca sã-i împingã pe
alþii înãuntru pentru a face ceea ce lor nu le convine sã
facã. Eliab a încercat sã-l „îngheþe“ pe David, dar focul nu
poate fi îngheþat. Saul a vrut ca David sã meargã sã lupte
cu uriaºul în locul lui. Dacã armata ar fi trebuit sã-ºi aleagã
prin vot comandantul, 99,9 % ar fi votat împotriva lui
David—spun 99,9 % pentru cã cred cã David ar fi votat
pentru el însuºi—dar David nu ar fi vrut sã fie ales în mod
democratic, ºi nici nu-ºi dorea faimã. Isus a spus: „Cum
puteþi crede voi, care umblaþi dupã slava pe care v-o daþi
unii altora?“ (Ioan 5:44).
FOSTUL UNS
Acum, conducãtorul tuturor foºtilor unºi este Fostul Uns,

Satana, care odatã era „un heruvim ocrotitor, cu aripile
întinse“. Faptul acesta este impresionant, ºi despre el
putem citi în Ezechiel 28:14–17:
„Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te

pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, ºi
umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost
fãrã prihanã în cãile tale, din ziua când ai fost fãcut,
pânã în ziua când s-a gãsit nelegiuirea în tine... Þi s-a
îngâmfat inima din pricina frumuseþii tale, þi-ai stricat
înþelepciunea cu strãlucirea ta. De aceea te arunc pe
pãmânt, te dau priveliºte împãraþilor.“
ªi Isaia scrie:
„Cum ai cãzut din cer, Luceafãr strãlucitor, fiu al

zorilor!... Tu ziceai în inima ta: «Mã voi sui în cer, îmi
voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele
lui Dumnezeu... voi fi ca Cel Preaînalt»“ (Isaia
14:12–14).
Într-adevãr, într-un anumit sens, putem spune cã

diavolul a avut credinþã. Potrivit lui Iacov, „ªi dracii cred...
ºi se înfioarã“ (Iacov 2:19). Dar ungerea s-a depãrtat de
Satana ºi a lãsat doar coaja rea din ceea ce-a fost odatã o
fiinþã strãlucitoare.
Acum, împãratul Saul era o reflecþie jalnicã a aceleiaºi

condiþii. La fel cum Satana L-a urmãrit pe Isus pentru a-L
ucide, Saul, nu peste mult timp, îl va urmãri pe unsul
David. În ambele cazuri, miza era o împãrãþie. Fostul uns
îl va prigoni întotdeauna pe unsul Domnului. Satana a
considerat ca un lucru de apucat sã fie deopotrivã cu
Dumnezeu (vezi Filipeni 2:6), dar Isus, care „avea chipul
lui Dumnezeu“, nu a avut aceastã atitudine. „Ci“, continuã
apostolul Pavel, „S-a dezbrãcat pe Sine Însuºi... S-a fãcut
ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moarte de cruce. De
aceea ºi Dumnezeu L-a înãlþat nespus de mult, ºi I-a dat
Numele, care este mai presus de orice nume“ (Filipeni
2:7–9). Glorie fie-I adusã lui Dumnezeu pentru Isus!
Când David l-a întâlnit pe Saul, era neînfricat. Cu

siguranþã nu luptase niciodatã cu un rãzboinic de profesie,
dar luptase cu fiarele sãlbatice ºi de pradã care tot timpul
dãdeau târcoale turmei lui. Un urs ºi un leu veniserã sã
prade turma, dar ºi-ar fi dorit sã nu fi existat când l-au
întâlnit pe David. Goliat era o maºinã de rãzboi în toatã
puterea cuvântului, un adevãrat tanc uman, dar în ochii lui
David nu a fost decât o þintã prea mare pentru a nu fi
nimeritã, ºi, cu Dumnezeu, David s-a simþit ca o întreagã
armatã gata de luptã.
„Cu Tine mã nãpustesc asupra unei oºti înarmate, cu

Dumnezeul meu sar peste un zid întãrit“ (Psalmul
18:29).
Pentru David doar Dumnezeu conta—Dumnezeu sau

nimic. ªi faptul cã Goliat a provocat pe poporul lui
Dumnezeu a fost spre gloria lui Dumnezeu. Goliat arun-

case mãnuºa nu oamenilor sau armatei lui Israel. El
ocãrâse oºtirea Dumnezeului celui viu“ (1 Samuel 17:36).
Aceasta a fost greºeala lui Goliat—o greºealã care, aºa cum
s-a dovedit, a fost doar cu puþin mai periculoasã decât o
durere de cap, pentru cã el ºi-a pierdut capul. Tot ceea ce a
trebuit sã facã David a fost—ei bine, pur ºi simplu ceea ce
trebuia fãcut. Dumnezeu l-a ajutat pe David sã biruie.
Credinþa i-a spus cã poate, ºi ungerea i-a mãrit nerãbdarea
sã o facã.
ARMURA LUI SAUL
Acum, cel care ar fi trebuit sã lupte cu Goliat era Saul. Ni

se spune despre el cã era cu un cap mai înalt decât cei mai
înalþi bãrbaþi din Israel. Pe lângã aceasta, el era împãratul,
cel care primise ungerea din partea Domnului. ªi mai era
acolo ºi puternicul Abner. Amândoi însã l-au lãsat pe
David sã meargã sã-l înfrunte pe uriaº. De fapt, primul
lucru pe care Saul l-a fãcut, aºa cum fac adesea
profesioniºtii neunºi, a fost sã-l ironizeze pe acest fecior de
þãran care credea cã Dumnezeu îi putea da victoria în
lupta cu cel mai puternic rãzboinic al armatei filistene. În
ochii lui Saul, David era un naiv. David, un eliberator?
Suna atât de absurd!
Deci, împãratul Saul a zâmbit, a fãcut cu ochiul bravilor

sãi generali, ºi i-a oferit lui David spre folosinþã propria lui
armurã, armura împãrãteascã. Situaþia era comicã. Cum ar
fi arãtat David, care-i ajungea lui Saul pânã la brâu,
defilând prin faþa celor douã armate în acel echipament în
care se pierdea cu totul?
Mai întâi, platoºa de piele. Umerii acesteia, cu straturi de

piele ºi aramã, depãºeau fiecare umerii lui David cu
aproximativ 18 centimetri, îngropându-l pur ºi simplu.
Zaua îl trãgea în jos. Cu coiful de aramã al lui Saul pe cap,
când întorcea capul într-o parte,

numai acesta se întorcea, nu ºi Nu greºiþi sã
coiful. Mãrimea brâului lui Saul înlocuiþi credinþa
era aproximativ 112 cm., pe când
cu îndrãzneala, ºi,
David purta aproximativ 74 cm.
nu uitaþi, pentru a
Sabia lui Saul era atât de lungã, face lucrul lui
încât David o târa dupã el pe Dumnezeu, trebuie
pãmânt, putându-se împiedica în sã aveþi ungerea
ea. Goliat ar fi murit, cu siguranþã
Lui. Nu este doar
—de râs!
o coincidenþã
CÂND UNGEREA FIERBE... faptul cã singurul
credincios din
Care trebuie sã fi fost reacþia lui toatã armata care
Goliat? „Daþi-mi un om“, a strigat s-a nãpustit
el (1 Samuel 17:10). El aºtepta
rãspunsul lui Israel. Omul pe care
asupra duºma-
Israel urma sã-l trimitã împotriva nului a fost cel
lui trebuia sã fie cel mai puternic care avea ungerea
rãzboinic al lor, credea el. ªi, în lui Dumnezeu.
sfârºit, eroul apãru, ieºind din
rândurile puternicilor rãzboinici
ai lui Israel. Cu siguranþã, lui Goliat nu i-a venit sã-ºi
creadã ochilor când, în vacarmul fãcut de ambele armate,
un þângãu în sandale ºi în haine de pãstor se îndrepta spre
el peste câmp. Armele lui erau niºte toiege ºi o praºtie.
Goliat s-a gândit cã aceasta era o insultã studiatã. Ce
credea Israel? Cã vânau doar un câine, de-au trimis
împotriva lui un puºti cu toiege ºi cu o praºtie?
Prin însãºi faptul cã era acolo, credinþa lui David era evi-
dentã. Dar ºi Goliat se împotrivea Însuºi Duhului lui
Dumnezeu. Invizibilã în inima bãiatului-pãstor, ungerea a
început sã fiarbã.
Nu mai putea fi vorba sã dea înapoi. Sã remarcãm cã 1

Samuel 17:48 spune cã David „a alergat“ spre uriaºul
filistean, ca o sãgeatã trasã din arcul Dumnezeului Celui

Atotputernic. Profesioniºtii neunºi priveau scena dintr-o
poziþie sigurã, la adãpost.
Goliat a rãcnit cu o voce rãguºitã un avertisment la

adresa lui David. În contrast i-a rãspuns vocea dulce a
cântãreþului din Israel, care mai târziu îl va liniºti pe Saul
cel cuprins de crize. Probabil cã Eliab sau alþi bãrbaþi
dispreþuitori vor fi strigat: „Cântã-i David—s-ar putea sã
plângã ºi sã meargã acasã.“ Cuvintele nu l-au liniºtit pe
Goliat.
Totuºi zecile de mii ai lui Israel erau în picioare, privind

ºi strigând. Rãzboinicii strigau tare. La aºa ceva erau buni.
Lovindu-ºi lãncile de scuturi, au reuºit sã facã un tãrãboi
nemaipomenit. Dar Goliat era unul din acei încãpãþânaþi
cãrora nici prin gând nu le trece sã cedeze.
Gândiþi-vã puþin: dacã era o chestiune de credinþã,

putem spune cã toatã oºtirea a avut credinþã. David nu
credea cu nimic mai mult decât credeau ei. Ei aveau
Chivotul Legãmântului. ªi nu numai atât, Israel era
poporul ales al lui Dumnezeu. Ei cântau despre aceasta.
Cântau chiar un psalm în care cuvintele erau: „Domnul
Atotputernic în luptã“. Ei bãteau ritmul acestor cântãri
încât pãmântul se cutremura sub tãlpile lor. Fãceau toate
acestea, dar totuºi nimeni n-a ieºit la luptã. Aveau credinþã,
dar nu au acþionat pe baza ei. Unsul David însã a simþit
cum Duhul lui Dumnezeu îl miºca.
Armata Domnului—nu este la fel ºi azi? Nu face armata

Lui totul, în afarã de a lupta? Orice în afarã de a
evangheliza. Israel a afectat mult timp pregãtirii de
luptã—ºi asta a fost tot. ªi-au lustruit armele, au þinut
dezbateri despre cine sã fie lider—fãrã îndoialã, au
discutat despre structura organizatoricã a armatei, despre
strategia ºi metodele de luptã. Armata lui Dumnezeu
poate fi în acest fel, preocupatã în primul rând de punctele

din statutul ei, discutând ordinea în bisericã, pretinzând cã
este „un popor puternic“, ca Israel în faþa lui Goliat. Dar nu
face nimic cu adevãrat pentru Dumnezeu, nu face
evanghelizare adevãratã.
GLONÞUL LUI DUMNEZEU
David a fãcut ceea ce fiecare

dintre oamenii aceia ar fi trebuit Sã ºtiþi lucrul
sã facã, ºi, cu siguranþã, ar fi putut acesta: cuvântul
face. A luptat. Doar atât. Dar sã
vostru, dacã este
remarcãm: el ºi-a transformat
credinþa pasivã într-una activã. ºi cuvântul lui
Pentru cã a crezut, s-a nãpustit Dumnezeu, are
asupra uriaºului. Nu a folosit mai multã
arme sofisticate, ci numai pe greutate decât
acelea cu care era obiºnuit—o toate argumentele.
praºtie ºi o piatrã. Cu o dexteritate
dobânditã de-a lungul multor ani
de tras cu praºtia în timp ce-ºi pãzea turma, probabil cã
David ar fi putut lovi „firul de pãr“, dar confruntarea cu
un uriaº era o altã situaþie.
Acum, aici este dificultatea problemei. Nu greºiþi sã

înlocuiþi credinþa cu îndrãzneala, ºi, nu uitaþi, pentru a face
lucrul lui Dumnezeu, trebuie sã aveþi ungerea Lui. Nu este
doar o coincidenþã faptul cã singurul credincios din toatã
armata care s-a nãpustit asupra duºmanului a fost cel care
avea ungerea lui Dumnezeu.
Aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu—bãrbaþi ai

credinþei ºi ai ungerii. Omul uns îºi va pune în acord
acþiunile cu ceea ce crede. Acesta este omul a cãrui
credinþã îl face sã încerce imposibilul, fãcând ceea ce
niciodatã nu ar face dacã nu ar crede în Dumnezeu.
Cu toþii putem face lucruri obiºnuite ºi sã credem în

Dumnezeu. David a fãcut lucruri neobiºnuite ºi s-a
încrezut în Dumnezeu. Aºa poate fi credinþa, când vine
însoþitã de ungerea Duhului. Noi credem chiar ºi în faþa
imposibilului—ºi acesta devine posibil!
N-am nici cea mai micã idee despre cât de tare poate
lovi o piatrã lansatã dintr-o praºtie. Dar ºtiu cã atunci când
praºtia este mânuitã de un prãºtiaº experimentat, piatra se
poate comporta asemenea unui glonþ. Piatra din praºtia lui
David s-a înfipt în fruntea lui Goliat, culcându-l la pãmânt,
ºi tânãrul biruitor i-a dat lovitura de graþie cu propria lui
sabie.
Sã ºtiþi lucrul acesta: cuvântul vostru, dacã este ºi

cuvântul lui Dumnezeu, are mai multã greutate decât
toate argumentele. El „îi prinde“ pe oameni acolo unde ei
nu sunt protejaþi. Personal, mã bazez pe el când predic la
mii de oameni, toþi diferiþi. Dumnezeu este Cel care ºtie cel
mai bine care Cuvânt este necesar pentru a ajunge la
inimile lor. Duºmanul profesionist s-a pregãtit pentru orice
pericol, dar a uitat sã se pregãteascã pentru o piatrã
zvârlitã din praºtie. Dumnezeu i-a pregãtit multe surprize
diavolului. El nu înþelege cine îl atacã, sau ce înseamnã tot
ce i se întâmplã, pentru cã Dumnezeu este Cel care alege.
Când umblãm în Duhul, gãsim întotdeauna „cãlcâiul lui
Ahile“ al diavolului ºi îl învingem.
David, neprofesionistul uns, ºi-a pus credinþa activã la

lucru ºi a obþinut victoria. Atunci toþi profesioniºtii neunºi
ai lui Israel au prins curaj. Au pornit în urmãrirea
filistenilor, care fugeau deja! Aceasta cu siguranþã a fost un
alt fel de credinþã!
ÎN SFÂRªIT: PROFESIONISTUL UNS
N-ar fi cinstit din partea mea sã nu menþionez urmã-

toarele. Curând David a devenit un „profesionist“—un
profesionist uns. Oricine face un anumit lucru mai mult

timp, va sfârºi prin a deveni calificat în lucrul respectiv, la
un moment dat. Dar David, cu toate cã s-a cãlãuzit în viaþã
dupã înalte precepte morale sau dupã diferite practici sau
ritualuri, a pãstrat o prospeþime spiritualã prin Duhul
Sfânt, aºa cum spune Dumnezeu în Psalmul 132:17–18:
„Acolo voi înãlþa puterea lui David, voi pregãti o

candelã unsului Meu, voi îmbrãca cu ruºine pe
vrãºmaºii lui, ºi peste el va strãluci cununa lui.“
„Candela“ era Duhul descoperirii, Duhul Sfânt. David a

primit permanent iluminare spiritualã interioarã. El s-a
încrezut în ungerea Duhului Sfânt, ºi prin aceasta în
Domnul ºi în Dumnezeul sãu. Dumnezeu nu face minuni
pentru a ne proteja pe noi de rãu, ci pentru ca Numele Lui
sã fie glorificat.
Credeþi! Acþionaþi! Asiguraþi-vã cã aveþi ungerea, ºi

spuneþi-I Domnului, aºa cum spune compozitorul:
„Cere-mi acum sã merg, ºi mã voi lupta cu imposibilul.“
Dumnezeu merge cu oamenii care merg!
Capitolul 12
Armele rãzboiului nostru

Astãzi vedem naþiuni întregi
zguduite de puterea Duhului Acel fel de
Sfânt. De exemplu, ceea ce am evanghelizare care
vãzut pe Dumnezeu fãcând în
Africa de Vest, Togo, a fost
cucereºte lumea—
impresionant, înãlþãtor. Întreaga evanghelizarea
þarã a aflat despre cruciada prin Duhul Sfânt.
noastrã de evanghelizare din
capitala þãrii, Loma, pentru cã în
fiecare searã întâlnirile noastre au fost ºtirea numãrul unu
datã pe reþeaua naþionalã de televiziune! Ceea ce a fãcut ºi
mai deosebitã aceastã campanie de evanghelizare a fost cã
a avut loc în timpul rãzboiului din Golf, ºi totuºi articolele
despre ºchiopii care au început sã umble ºi despre orbii
care ºi-au cãpãtat vederea au þinut capul de afiº.
În vreme ce guvernele din Vest devin tot mai reticente la

adresa lucrãrii lui Dumnezeu pe pãmânt, nu acelaºi lucru
se poate spune despre Africa! Nu o datã am avut
privilegiul de a mã adresa parlamentelor unor þãri din
Africa—ceea ce este echivalent în aceste þãri Congresului
American. Ca ambasador al lui Cristos, nu mi-a fost ruºine
sã predic întreaga Evanghelie ºi sã vorbesc cu îndrãznealã
despre ea în faþa acestor adunãri legislative. Dar nu m-am
oprit la mântuire. M-am rugat de asemenea pentru
bolnavi, ºi niciodatã nu a încetat sã ne mire pe mine ºi pe
echipa mea cum persoane oficiale, de la primul ministru în

jos, aºteptau în rând sã se facã cu fiecare lucrarea de
punere a mâinilor! Ce mare Dumnezeu slujim! Am jurat ca
niciodatã sã nu-L limitez pe Dumnezeu.
Bineînþeles, voi fi primul care sã recunoascã faptul cã

toate acestea nu sunt lucrarea omului, ci a lui Dumnezeu.
Oamenii continuã sã întrebe: „În ce stã succesul lucrãrii
tale?“ Aºa vãd ei lucrurile. Fapt este cã nimic nu se poate
mãsura cu efectele Evangheliei.
Aceasta este revelaþia mea, care a fost ºi a lui Pavel:

Evanghelia este puterea! (Romani 1:16). Am toatã
încrederea în eficacitatea Evangheliei de a mântui suflete
când mântuirea prin Isus Cristos este predicatã clar. ªi
minunile devin realitate când îndrãznim sã predicãm cã
Isus Cristos încã vindecã.
Distracþiile, politica sau alte lucruri pot atrage mulþimile,

dar niciuna dintre acestea nu este ca magnetul Evan-
gheliei. Ea nu oferã o popularitate ieftinã, ci puterea ei
minunatã aduce milioane de suflete de pe întreg cuprinsul
pãmântului într-o pãrtãºie minunatã. Dar cine face ca
aceasta sã se întâmple? Rãspunsul este: acel fel de
evanghelizare care cucereºte lumea—evanghelizarea prin
Duhul Sfânt.
Evanghelizarea prin Duhul Sfânt foloseºte armele pe

care Dumnezeu le-a dat pentru
aceastã sarcinã, ºi anume darurile
Noul Testament Duhului Sfânt. (Darurile Duhului
vorbeºte despre Sfânt sunt atât de importante, atât
manifestãri de vitale, ca ºi chei pentru
minunate, despre cucerirea celor pierduþi, încât am
adevãruri fãcute scris o altã carte în care explic care
sunt scopurile darurilor ºi cum
vizibile. pot fi ele primite.)
Armele rãzboiului nostru 175
Sunt sigur cã predica unsã, alãturi de muzica ºi cântarea

unsã, nu sunt singurele explicaþii ale succesului nostru.
Noi trebuie sã avem ceva mai mult, aºa cum au avut ºi
primii ucenici. Noul Testament vorbeºte despre manifes-
tãri minunate, despre adevãruri fãcute vizibile.
Care sunt lucrãrile lui Dumnezeu? Ele nu se limiteazã

doar la convertiri, sau doar la vindecãri. Ele includ desco-
perire, profeþie, cunoaºtere supranaturalã, înþelepciune,
putere de discernere, vise, vedenii ºi putere asupra
demonilor. Toate acestea caracterizeazã cruciadele ºi
întâlnirile noastre ºi am simþit cã ele au contribuit la
atragerea a sute de mii de oameni. Oamenii se trezesc la
realitatea lucrurilor spirituale când vãd ceva care nu este
doar simplu cuvânt. Darurile Duhului asigurã aceastã
dimensiune a experienþei.
În acest capitol vreau sã scot în evidenþã posibilitãþile

glorioase ale acestor arme, darurile. Prin aceste mijloace
puse la îndemânã de Dumnezeu, sufletul timid poate
deveni îndrãzneþ, ºi persoana care mai mult se apãrã poate
deveni una care atacã mai mult. Domnul vrea ca noi sã
avem asupra noastrã împuternicirea unui ambasador. Ace-
lora pe care El îi trimite, le dã ºi puterea ºi autoritatea Sa.
Mulþi credincioºi doresc daruri spirituale, dar probabil le

este fricã sã le foloseascã. „Dacã greºesc?“, se întreabã ei.
Dar cea mai gravã greºealã este sã nu folosim armele
Domnului. Sã ne reamintim câteva versete-cheie:
„Întãreºte-te numai, ºi îmbãrbãteazã-te“ (Iosua 1:7).
„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El“

(Proverbe 14:26).
„Întãreºte-te în harul care este în Isus Cristos“ (2

Timotei 2:1).
„Umblaþi ºi dupã darurile duhovniceºti... râvniþi dupã

prorocie...“ (1 Corinteni 14:1,39).
În ce priveºte demonstrarea darurilor spirituale, existã

un pasaj din Vechiul Testament care mã fascineazã de
mult. Pus alãturi de adevãrul Noului Testament, el dã o
imagine clarã a modului în care Dumnezeu ajunge sã-ªi
învingã duºmanii:
„Ioas, împãratul lui Israel, s-a pogorât la el [la Elisei],

a plâns pe faþa lui, ºi a zis: «Pãrinte, pãrinte! Carul lui
Israel ºi cãlãrimea lui!» Elisei i-a zis: «Ia un arc ºi
sãgeþi.» ªi a luat arc ºi niºte sãgeþi. Apoi Elisei i-a zis
împãratului lui Israel: «Încordeazã arcul cu mâna ta.»
ªi dupã ce l-a încordat cu mâna lui, Elisei ºi-a pus
mâinile pe mâinile împãratului, ºi a zis: «Deschide
fereastra dinspre rãsãrit.» ªi a deschis-o. Elisei a zis:
«Trage!» ªi a tras. Elisei a zis: «Aceasta este o sãgeatã
de izbãvire din partea Domnului, o sãgeatã de
izbãvire împotriva sirienilor: vei bate pe sirieni la Afec,
pânã îi vei nimici.»“ (2 Împãraþi 13:14–17).
SPECTACOLUL AUTOCOMPÃTIMIRII ªI PROFETUL
Ioas, împãratul lui Israel, era tânãr ºi neexperimentat când

þara lui era ameninþatã cu un dezastru. Armata sirianã se
mobilizase împotriva lui, ºi el ºtia cã nu putea aduna pe
nimeni pentru a i se opune. Era nãpãdit de imagini
îngrozitoare ale înfrângerii ºi se vedea luat rob. Era bântuit
chiar de gândul morþii. Era bolnav de îngrijorare. Dar stai
puþin! Nu se afla încã acolo un om al lui Dumnezeu care
l-ar fi putut ajuta în desperarea lui? Aºa cum se întâmplã
adesea când se ajunge cu spatele la zid, atât preºedintele,
cât ºi sãracul strigã la Dumnezeu.
Ioas a fost unul dintre împãraþii rãi ai lui Israel, dar la vre-
me de necaz ºi el ºi-a amintit de Elisei, profetul Domnului.
Împãratul a decis sã-l viziteze

pe Elisei, care acum avea cam 80 Slujba noastrã nu
de ani. El s-a apropiat de bãtrânul este sã-i „coco-
demn, cu intenþia de a-l flata. loºim“ pe aceºti
Referindu-se la cât de folositor
creºtini, cãrora
fusese Elisei lui Israel, el a spus:
„Carul lui Israel ºi cãlãrimea lui!“ deja le este milã
Apoi „a plâns pe faþa lui“, având de ei. Scopul
grijã ca profetul sã-i vadã lacrimile nostru este sã-i
ºi strigând: „Pãrinte, pãrinte!..“ Ce trezim, nu sã le
spectacol trebuie sã fi fost! dãm un sedativ!
Oamenii trebuie
Fapt este cã Ioas nu a plâns
pentru cã Elisei era aproape de sã iasã din ei
moarte, ci pentru cã el era cel care înºiºi ºi sã vadã
putea muri. din nou nevoile
unei lumi care
Bãtrânul Elisei, care o viaþã moare.
întreagã învãþase sã urmeze
cãlãuzirea Duhului Sfânt, i-a dat
împãratului ceea ce pãrea a fi o instrucþiune ciudatã. El i-a
spus împãratului sã-ºi ia arcul ºi sãgeþile. (Cred cã la fel de
bine i-ar fi putut spune: „Ia-þi batista!“ Elisei vãzuse prea
multe dintre faptele lui Ioas pentru a fi miºcat de istoria lui
lacrimogenã.)
Nici Dumnezeu nu a fost impresionat. Este timpul ca

cineva sã spunã cã Dumnezeu ºtie când oamenii plâng
doar din autocompãtimire.
Unii oameni par sã aibã nevoie de mult mai mult din

timpul altor oameni. De fapt, adesea este dificil sã ºtii care
le este necazul, dacã cumva ei ºtiu. Ei pot ajunge victime
ale depresiei mentale, încã devreme în viaþã. Consilierii
care se ocupã de astfel de cazuri, au în faþã un teren care le
poate oferi multã experienþã practicã. Existã pericolul ca
orele petrecute în aceste spectacole de autocompãtimire sã
agraveze depresia în care se aflã cel consiliat, coborând-o

la un nivel mai adânc al conºtiinþei lor, ºi chiar de a-i face
pe aceºti oameni sã simtã cã sunt niºte suferinzi speciali, ºi
cã de aceea Domnul nu-i poate ajuta. Dar pentru
Dumnezeu nimic nu este prea greu.
Slujba noastrã nu este sã-i „cocoloºim“ pe aceºti creºtini,

cãrora deja le este milã de ei. Scopul nostru este sã-i
trezim, nu sã le dãm un sedativ! Oamenii trebuie sã iasã
din ei înºiºi ºi sã vadã din nou nevoile unei lumi care
moare. Fiþi atenþi! Aceasta este o tacticã prin care diavolul
cautã sã ne oboseascã: sã afectãm timp valoros unor
oameni care nu ajung niciodatã
sã-ºi rezolve problemele propriei
personalitãþi. Timpul preþios irosit
Mulþi clerici ºi
în discuþii fãrã sfârºit ar putea fi
medici s-au opus investit în a-i câºtiga pe cei
vindecãrii divine. pierduþi.
Ei au fãcut mare
caz de cei care Elisei îºi exersa darul deosebirii
sunt „dezamãgiþi“ duhurilor. De asemenea, el era un
om înþelept. Nu avea timp sã
ºi care nu sunt ºteargã lacrimile din ochii împãra-
vindecaþi imediat. tului când þara era în pericol. Nu a
S-au fãcut însã cã mai pus niciun fel de întrebãri.
uitã cã medicii Nevoia era clarã. Astfel, prin
dezamãgesc cuvântul Domnului, fãrã a se
formaliza din cauza prezenþei
milioane. Aproape
împãratului, Elisei a intrat direct
oricine dintr-un în miezul problemei.
cimitir a fost la un
medic mai întâi „Ia un arc ºi sãgeþi!“ A fost
abrupt în aceastã atitudine a lui,
dar când duºmanii cotropesc þara,
rãspunsul trebuie sã fie pe mãsurã—arc ºi sãgeþi. Era
nevoie de o gândire de militar. Ioas trebuia sã se uite pe
sine ºi sã facã ce-i cerea Elisei.
UN SFÂNT CARE TREMURÃ

SAU UNUL TRIUMFÃTOR?
Unde ne sunt armele? Pavel scria: „Sã înflãcãrezi darul lui

Dumnezeu care este în tine“ (2 Timotei 1:6). Instrucþiunea
sa era clarã: „Înflãcãreazã!“ Cuvântul folosit de Pavel
provine de la cuvântul „foc“, ºi redã ideea de a pune lemne
pe un foc de tabãrã, însemnând „a încinge“, „a face sã ardã
din plin“. Nu stinge focul! Încinge-l! Suflã în el sau
foloseºte tãciunii.
Ioas era un împãrat slab, dupã cum vom vedea, având

doar puþin foc în oase. El a venit la Elisei plângând
(„Pãrinte, pãrinte!“) când a fost speriat, în loc sã-ºi strângã
armata ºi sã scoatã armele din arsenal. Elisei ar fi apreciat
mult mai mult acþiunea.
Noi avem armele noastre, ºi diavolul face tot ce poate

pentru a-i opri pe creºtini de la a le folosi. Când penti-
costalii au deschis arsenalul lui Dumnezeu la începutul
acestui secol, aproape întreaga Bisericã a intrat în alarmã.
Pânã atunci, predicatorii prea adesea se bazau pe mijloace
omeneºti, ºi nu pe puterea Duhului Sfânt.
Mulþi clerici ºi medici s-au opus vindecãrii divine. Ei au

fãcut mare caz de cei care sunt „dezamãgiþi“ ºi care nu
sunt vindecaþi imediat. S-au fãcut însã cã uitã cã medicii
dezamãgesc milioane. Aproape oricine dintr-un cimitir a
fost la un medic mai întâi, ºi totuºi nimeni nu ar fi atât de
nebun încât sã cearã închiderea tuturor spitalelor! Unii
oameni din interiorul bisericii obiecteazã la vindecarea
divinã pur ºi simplu pentru cã unii nu sunt vindecaþi,
astfel cã nu mai slujesc deloc celor bolnavi. Aceasta îi lasã
pe toþi nevindecaþi! Unde este mila sau ascultarea de
Scripturã?
Nici alte daruri însã nu au scãpat neatacate. Când darul

cunoºtinþei a fost pentru prima datã reabilitat de cãtre
evangheliºtii penticostali ºi carismatici, mulþi l-au catalogat

drept „spiritism“. Dar de ce n-ar face Dumnezeu astfel de
lucruri mari? De fapt, spiritismul nu este decât contra-
facerea a ceea ce vrea Dumnezeu sã facã. Darurile Duhului
Sfânt sunt pe departe mult mai mãreþe decât orice produs
al ocultismului. Oriunde existã fals, trebuie sã existe ºi
adevãr.
Unii oameni umpluþi cu Duhul Sfânt îºi lasã arcul ºi

sãgeþile (darurile, armele lor spirituale) undeva într-un
colþ, sã le acopere praful, din cauza celor care îi criticã. Unii
poate au fost rãniþi de anumite cuvinte spuse de alt
credincios, ºi au ajuns sã nu-ºi mai foloseascã darul, poate
de profeþie, poate al vorbirii în alte limbi sau al tãlmãcirii.
Ei „au pierdut“ aceste daruri, deºi Dumnezeu nu le-a cerut
niciodatã înapoi de la ei, deoarece „lui Dumnezeu nu-i
pare rãu de darurile ºi de chemarea fãcutã“ (Romani
11:29). Darurile pierdute trebuie recuperate.
Ascultaþi cuvântul Domnului: întoarceþi-vã la ziua ºi la

locul unde aþi lãsat acele daruri, ºi cereþi-I Domnului sã vã
ierte. Nu disperaþi; darurile sunt încã acolo, deºi inactive!
ªtergeþi-vã repede lacrimile de pe obraji ºi luaþi-vã „arcul ºi
sãgeþile“—din nou!
AªTEPTÂND MOMENTUL LUI DUMNEZEU
Când particip la o întâlnire, îmi iau cu mine arcul ºi sãge-

þile. Arcul este deja încordat, pentru cã mã rog în inima
mea: „Doamne, care este þinta Ta? Unde este cuvântul
cunoºtinþei? În ce direcþie curge ungerea Duhului Sfânt?
Care este minunea pe care vrei s-o faci astãzi?“ Iatã ce
vreau sã spun când spun cã arcul îmi este încordat. Sunt
gata sã trag la comanda Duhului Sfânt!
Împãratul Ioas este un personaj jalnic. Cu toate cã în

mod sigur avea pregãtirea unui rãzboinic, nu ºi-a luat
arcul ºi sãgeþile. Nu a putut vedea clar datoritã lacrimilor

care i-au umplut ochii. Era atât de speriat de ameninþarea
duºmanului, încât îi tremurau mâinile. Dar atunci s-a
întâmplat ceva minunat care a schimbat totul.
Elisei ºi-a pus mâinile peste mâinile împãratului.

Imaginea aceasta este semnificativã pentru modul în care
Dumnezeu are grijã de noi. La urma urmei, nu noi suntem
cei care operãm cu darurile lui Dumnezeu, ci mâna lui
Dumnezeu care este peste noi. De exemplu, Ezra a
continuat sã repete cã „mâna bunã a Dumnezeului sãu era
peste el“ (Ezra 7:6, 9, 28; 8:18). ªi nu doar Ezra a fost întãrit.
Biblia este plinã de mãrturii despre oameni „întãriþi în
Domnul ºi în puterea tãriei Lui“ (Efeseni 6:10). Glorie lui
Dumnezeu!
A avea darurile, arcul ºi sãgeþile lui Dumnezeu, este un

lucru. A le folosi este altul. Profeþii nu trebuie sã-ºi
deschidã gura doar pentru cã sunt profeþi. Existã un mo-
ment al comenzii lui Dumnezeu, aceea atingere a mâinii
fãcute de El.
În Africa existã o poveste cu tâlc despre un elefant care

a dat peste un cuib de struþ. Struþoaica plecase la râu sã bea
apã. Elefantul a vãzut ouãle descoperite ºi pe trompã au
început sã i se prelingã lacrimi mari de elefant. „Cum
poate fi o mamã atât de iresponsabilã ºi sã-ºi lase ouãle
nepãzite? Ei bine, pânã se întoarce o voi înlocui eu.“ ªi
elefantul, cu grijã maternã, s-a aºezat pe cuib. Rezultatul a
fost, bineînþeles, ouã zdrobite. Nu se comportã unii
creºtini în acest mod?
Rezultatul atingerii lui Elisei a fost putere. Împãratul nu

a mai plâns, ºi frica l-a pãrãsit. O încredere divinã l-a
cuprins. Aceeaºi experienþã poate fi ºi a noastrã. A fost a
mea de foarte multe ori. Dintr-o datã, vom vedea cã
duºmanul este înfrânt. Sunt sigur cã se vor întâmpla
lucruri minunate. Ungerea este acolo, pentru a sfãrâma

jugul. Putem fi tari prin puterea datã de Dumnezeu prin
Fiul Sãu.
„DESCHIDE FEREASTRA!“
În continuare Elisei i-a spus lui Ioas: „Deschide fereastra

dinspre rãsãrit.“ Deci, aveþi armele darurilor, aveþi
ungerea. Ce urmeazã acum? Nu puteþi lansa sãgeþi
printr-o fereastrã închisã, deci deschideþi-o, pregãtiþi-vã
pentru tragere. Aranjaþi lucrurile. Curãþaþi puntea pentru
acþiune! Ceea ce vreau sã spun este sã ascultaþi de Duhul
Sfânt în astfel de situaþii, întocmai cum Ioas a ascultat de
Elisei. Aceasta poate însemna sã lãsaþi deoparte structurile
cu care poate v-aþi obiºnuit, „canalele“ consacrate,
recunoscute, ºi chiar amabilitatea, ºi când Dumnezeu
spune „Fã acest lucru!“, sã-l faceþi, neuitând însã nicio clipã
povestea cu elefantul ºi ouãle de struþ! Când Isus vã
vorbeºte, nu lãsaþi pe nimeni sã vã opreascã.
Aveam cam 15 ani când Dumnezeu ªi-a pus prima datã

mâna peste mine ºi m-a folosit într-un mod deosebit. Eram
la o întâlnire de rugãciune într-o bisericã din nordul
Germaniei, unde tatãl meu era pãstor. În timp ce eram
îngenuncheaþi cu toþii, puterea lui Dumnezeu a venit
peste mine ºi am simþit prin mâini ceva asemãnãtor trecerii
curentului electric. În inima mea, L-am auzit clar pe
Domnul vorbindu-mi: „Ridicã-te ºi pune-þi mâinile peste
sora C.“
Aproape cã uitasem de consecinþele unei asemenea

fapte, pentru cã tatãl meu era un om foarte sever. Cum aº
fi putut sã mã ridic ºi sã-mi pun mâinile peste doamna
aceea? Dar în momentul în care am ezitat, mi s-a pãrut cã
Domnul reduce din voltaj, ºi m-am simþit ca ºi cum m-aº fi
apropiat de moarte. Încet, mi-am ridicat capul ºi am
încercat sã vãd unde se afla sora C. M-am târât cât de jos
am putut pentru a nu fi
descoperit. Apoi brusc m-am Sãgeþile lui
ridicat în picioare ºi mi-am pus Dumnezeu se
mâinile pe capul ei. În acel îndreaptã singure
moment am simþit cum puterea spre þintã, ºi
lui Dumnezeu se scurgea prin
putem fi absolut
mâinile mele în trupul ei.
siguri cã niciodatã
Totuºi tatãl meu m-a vãzut ºi de nu vor trece pe
pe faþa lui mi-am putut da seama lângã aceasta! Ele
cã nu i-a plãcut ce fãcusem. A se comportã
venit drept spre ea. asemenea
rachetelor de
„Ce þi-a fãcut Reinhard?“
croazierã
„O,“ a rãspuns ea, „când programate
Reinhard ºi-a pus mâinile peste dinainte sã-ºi
mine, am simþit ca ºi cum prin tot atingã þinta.
corpul mi-ar fi trecut curent Lovesc cu precizie,
electric, ºi am fost vindecatã!“
ºi niciun suflet nu
Prin faptul cã am mers la ea
se poate feri de ele!
când mi-a poruncit Domnul, am
învãþat o lecþie: „Deschide fereastra!“ O datã ce Ioas a fãcut
acest lucru, a putut fi datã urmãtoarea poruncã.
TRAGE!
Este interesant cã Elisei nu i-a spus lui Ioas: „Þinteºte!“ Nu

era nimic spre care sã þinteascã. Dumnezeu nu a dorit de
la Ioas nimic altceva decât ca, pur ºi simplu, sã tragã.
Gãsesc aceasta foarte încurajator: sãgeþile lui Dumnezeu se
îndreaptã singure spre þintã, ºi putem fi absolut siguri cã
niciodatã nu vor trece pe lângã aceasta! Ele se comportã
asemenea rachetelor de croazierã programate dinainte
sã-ºi atingã þinta. Lovesc cu precizie, ºi niciun suflet nu se
poate feri de ele! Nu este aceasta o descoperire minunatã?
Având acest principiu drept cãlãuzã, vei continua sã te mai

întrebi: „Acum ce mai aºtept? Perfecþionare? Încã vreo trei
titluri în urma numelui?“ Tot ceea ce Dumnezeu vrea de la
noi este sã ascultãm.
De exemplu, când Dumnezeu dã un cuvânt de

înþelepciune, nu este nevoie ca eu sã încerc sã înþeleg dacã
acesta rãspunde unei anumite nevoi sau dacã este corect.
Dumnezeu ºtie mai bine decât ºtim noi. Datoria mea este
sã lansez sãgeata din arc, ºi aceasta, sãgeata, va deveni „o
sãgeatã a eliberãrii“. Numai Duhul lui Dumnezeu poate
pãtrunde în adâncimile insondabile ale duhului omului.
Dumnezeu nu greºeºte. Duhul Sãu cunoaºte istoria fie-
cãrui om, precum ºi cele mai ascunse gânduri ale acestuia.
Pentru minþile noastre raþionale nu este totdeauna uºor sã
tragem printr-o fereastrã deschisã a oportunitãþii fãrã a
vedea o þintã realã. Totuºi, când cineva face astfel,
rezultatele sunt uimitoare. Dupã cum spune un cântec al
lui John H. Sammis: „Ai încredere ºi ascultã, pentru cã nu
existã o altã cale de a fi fericit în Isus, decât de a te încrede
ºi a asculta.“
Într-una dintre cele mai copleºitoare experienþe de acest

fel pe care le-am avut a fost implicat fratele meu. Am
crescut împreunã ca fii ai unor pãrinþi credincioºi, dar el
nu a vrut sã-L urmeze pe Isus. Când am ajuns la vârsta
adultã, el avea deja trasate cariera ºi drumul în viaþã.
Timpul a trecut, ºi eu nu am aflat cã soþia îl pãrãsise ºi cã

cel mai bun prieten al sãu murise de cancer. Viaþa lui a
ajuns fãrã sens. Într-o noapte însã a avut un vis extra-
ordinar. Se fãcea cã pãºea pe un pod înalt, când deodatã a
alunecat ºi a simþit cã se prãbuºeºte în gol, strigând. S-a
trezit scãldat în sudoare.
Mai târziu ne-a mãrturisit: „Atunci, pentru prima datã

în viaþã, am simþit o dorinþã arzãtoare sã mã rog lui
Dumnezeu, amintindu-mi versetul

pe care, copil fiind, îl învãþasem:
Oamenii folosiþi
«Cheamã-Mã în ziua necazului, ºi de Dumnezeu au
Eu te voi izbãvi...» (Psalmul 50:15). avut o astfel de
Am îngenuncheat ºi am spus: întâlnire cu El. Ei
«Doamne, Tu ºtii cã eu nici mãcar au ieºit din rutina
nu cred cã Tu exiºti, dar fratele
religioasã ºi au
meu, Reinhard, este slujitorul Tãu.
Dã-Mi un semn prin El cã eºti intrat în curentul
viu.»“ Duhului Sfânt.
În acea noapte, mã aflam la o distanþã de 9 600 de km de

el, în Africa de Sud. Nu ºtiam despre necazurile lui, ºi nici
despre faptul cã se gândea sã-ºi punã capãt zilelor, deoare-
ce comunicam foarte puþin unul cu altul. Totuºi, în primele
ore ale dimineþii, am avut ºi eu un vis teribil. În acesta am
vãzut ºi eu un pod înalt, ºi pe fratele meu mergând pe el,
învãluit în ceea ce pãrea a fi un fel de ceaþã. Podul nu avea
balustrade de protecþie, ºi îmi era teamã cã fratele meu se
va îndrepta într-o direcþie greºitã si se va prãbuºi în gol. El
continua sã meargã, prin ceaþa aceea. În visul meu am
început sã-l strig cu disperare. Apoi, urmãtorul sunet pe
care l-am auzit a fost cel al unui strigãt care pãrea sã vinã
din cel mai adânc abis. Era vocea fratelui meu.
M-am trezit, scãldat în sudoare, ºi L-am întrebat pe

Domnul: „Doamne, ce înseamnã aceasta?“ El mi-a
rãspuns: „Fratele tãu este pe podul care duce spre veºnicie.
Dacã nu îl previi, voi cere sângele lui din mâna ta.“ Frica
de Domnul a venit peste mine. În grabã, i-am scris fratelui
meu o scrisoare. Este adevãrat, în mine s-a dat o mare
luptã înainte de a face acest lucru, dar i-am scris fratelui
meu despre vis. De asemenea, am stãruit pe lângã el sã-L
primeascã pe Isus Cristos ca Mântuitor personal.
Cu o zi înainte de Crãciunul din 1987 am primit

rãspunsul lui. Isus îi mântuise sufletul în mod minunat.
Aleluia! El ºtia cã pãcatele îi erau iertate. Îmi scria în acea

scrisoare: „Umblu cu Domnul în fiecare zi. El mi-a rezolvat
toate problemele.“ Când am primit scrisoarea lui, nu
mi-am mai putut stãpâni emoþia, ºi am plâns de bucurie.
Cât de minunat este Duhul Sfânt! Cât de eficiente sunt

darurile Sale! Ele sunt armele puternice ale lui Dumnezeu.
Suntem simple jucãrii în mâinile diavolului când suntem
timizi în a le folosi sau când atitudinea noastrã faþã de ele
nu este decât apologeticã. Ce s-ar fi întâmplat dacã n-aº fi
scris acea scrisoare? Ce s-ar fi întâmplat dacã n-aº fi deschis
niciodatã fereastra dinspre rãsãrit, ºi sã trag acea sãgeatã în
întuneric? N-am fãcut-o în urma unei decizii raþionale, dar,
cu toate acestea, sãgeata ºi-a atins þinta.
În Numele lui Isus, vã spun, deschideþi fereastra! Lãsaþi

teama la o parte! Lãsaþi ca ascultarea voastrã în credinþã sã
stãpâneascã peste frica din voi. Mergeþi ºi lãsaþi-L pe
Dumnezeu sã lucreze în mod minunat prin voi! ªi fie ca
înþelepciunea voastrã sã fie aceea despre care citim în
Iacov 3:17: „Înþelepciunea care vine de sus este, întâi,
curatã, apoi paºnicã, blândã, uºor de înduplecat, plinã de
îndurare ºi de roade bune, fãrã pãrtinire, nefãþarnicã.“
BUCURIE!
Când Ioas a lansat acea sãgeatã prin fereastrã, cu Elisei s-a

întâmplat ceva. El a strigat: „Aceasta este o sãgeatã de
izbãvire din partea Domnului, o sãgeatã de izbãvire
împotriva sirienilor: vei bate pe sirieni la Afec pânã îi vei
nimici“ (2 Împãraþi 13:17). Ioas a crezut aceste cuvinte ºi a
mers înainte prin puterea acelei încrederi. De trei ori i-a
învins pe sirieni, recâºtigând cetãþile pierdute de Israel.
O singurã întâlnire cu Dumnezeu a schimbat modul de

a se comporta al acelui împãrat. Singurul lucru de care este
nevoie: o întâlnire cu Dumnezeu. Oamenii folosiþi de
Dumnezeu au avut o astfel de întâlnire cu El. Ei au ieºit

din rutina religioasã ºi au intrat în curentul Duhului Sfânt.
Este posibil sã aibã loc o astfel de întâlnire, dar trebuie sã
fii suficient de disperat pentru a ajunge la ea. Lucrul
esenþial este ungerea lui Dumnezeu. Pânã când nu o ai,
orice altceva nu este decât îngâmfare. Când ai poruncile
Lui, este îngâmfare sã nu asculþi.
PUNCTUL DE FIERBERE
Relatarea despre Ioas ºi Elisei este remarcabilã. Ceea ce s-a

întâmplat, aºa cum am prezentat aici, ne reveleazã aceste
mari adevãruri. Dar mai existã încã un aspect. Ioas ar fi
putut avea o ºi mai mare izbândã. Putem citi în continuare
cã Elisei i-a spus sã-ºi ia sãgeþi, dupã care i-a spus: „Loveºte
în pãmânt!“ Ioas a lovit, de trei ori, fãrã hotãrâre. „Omul
lui Dumnezeu“, citim, „s-a mâniat pe el ºi a zis: «Trebuia sã
loveºti de cinci sau ºase ori: atunci i-ai fi bãtut pe sirieni
pânã i-ai fi nimicit, acum îi vei bate numai de trei ori.»“ (2
Împãraþi 13:19).
În ciuda faptului cã mâna profetului s-a aºezat peste a

lui, caracterul slab, lipsit de voinþã al împãratului a ieºit la
ivealã. Ioas nu era îndrãzneþ. Faptul cã a lovit doar de trei
ori pãmântul este revelator pentru firea sa leneºã, ezitantã.
Un bãrbat dintr-o bucatã, care ar fi ºtiut ce vrea, ar fi dus la
îndeplinire chiar ºi acea aparent neînsemnatã sarcinã cu
hotãrâre, ºi ar fi lovit pãmântul de mai multe ori, ºi cu
putere.
Dumnezeu iubeºte sufletele viguroase, care pun tot ce

au în ceea ce fac, oricât ar fi de neînsemnat ceea ce li se
cere. Nicio poruncã de la Dumnezeu nu este lipsitã de
importanþã. „Tot ce gãseºte mâna ta sã facã, fã cu toatã
puterea ta!“ (Eclesiastul 9:10). Ceea ce eºti nu se aratã doar
în luptele mari, ci ºi în cele mici. Nu-l vei ucide pe Goliat
dacã fugi din faþa unui urs sau a unui leu.
Dumnezeu poate face foarte mult pentru tine, dacã te

dai pe tine însuþi în întregime Lui ºi poruncilor Lui. „Sã
faceþi orice vã va zice“ (Ioan 2:5).
Sã privim la Iosif. În casa lui Potifar, în închisoare, sau în

însãrcinarea primitã de a strânge roadele Egiptului, ºi-a
pus toatã inima în tot ce a fãcut. Astfel a ajuns el al doilea
în Egipt, dupã Faraon. Fã ceea ce
poþi, când poþi, ºi tot ceea ce poþi,
Lucrul esenþial oriunde te afli, ºi Dumnezeu îþi va
este ungerea lui da stãpânire peste multe.
Dumnezeu.
Pânã când nu o ai, Când mi-am pus mâinile pe
orice altceva acea sorã bolnavã în timpul
nu este decât întâlnirii de rugãciune organizate
de tatãl meu, mi-a fost datã o
îngâmfare. Când înþelegere a ceva foarte important.
ai poruncile Lui, Darurile Duhului Sfânt nu trebuie
este îngâmfare sã pãstrate pentru cine ºtie ce ocazii
nu asculþi. viitoare, ci ele trebuie folosite
astãzi.
Cu mâna lui Dumnezeu peste tine, „Ia-þi arcul ºi

sãgeata! Deschide fereastra! TRAGE!“
Partea a patra
Succesul
Capitolul 13
Neputincios sau important?

Semnul Cristosului celui Viu este
un mormânt gol, nu o bisericã Biblia este o
goalã. Misiunile pe strãzi dosnice
istorie a
nu sunt idealul pentru care a
murit Isus. succesului. Ideea
unei Evanghelii
Unii cred cã o bisericã de care nu face
succes, una care atrage tot felul de progrese este
oameni, nu poate fi spiritualã. exact opusul
Care este viziunea noastrã? Evangheliei despre
Dumnezeu þintuit cu spatele la care citim în
zid? Dumnezeu ca o cauzã carita-
Cuvânt. Biblia
bilã? O bisericã interesatã doar de
pune în faþa
fapte, întotdeauna sãracã, rãzuind
doar ce-a mai rãmas pe fundul Bisericii un plan
butoiului? de înaintare, în
ciuda oricãrei
De la Genesa la Apocalipsa nu opoziþii ºi a
gãsim nicãieri o astfel de imagine. oricãrui rãu.
Slujitorii lui Dumnezeu au mers la
popoare. Ei au schimbat cursul
istoriei. Pavel l-a fãcut pe Felix sã tremure. El le-a putut
spune guvernatorului roman Festus, împãratului Agripa,
împãrãtesei Berenice ºi multor altor înalte oficialitãþi cã
„lucrurile acestea nu s-au petrecut într-un colþ“ (Fapte
26:26). Isus a provocat întreg Israelul ºi pe conducãtorii lui,

ºi, dupã ce S-a înãlþat la cer, întreaga lume a fost confrun-
tatã cu aceeaºi provocare. Pavel a depus mãrturie chiar în
faþa împãratului Nero.
Este Dumnezeul în care crezi neimportant? Este El

neputincios? Sau este El important ºi atotputernic?
Dumnezeul meu nu este Dumnezeul unui mic ghetou

de credincioºi, a cãror existenþã nu este luatã în seamã de
nimeni. Dumnezeul cãruia îi slujesc este marele EU SUNT,
Cel care l-a umilit pe Faraon.
Biblia este o istorie a succesului. Ideea unei Evanghelii

care nu face progrese este exact opusul Evangheliei despre
care citim în Cuvânt. Biblia pune în faþa Bisericii un plan
de înaintare, în ciuda oricãrei opoziþii ºi a oricãrui rãu.
Am vãzut ºi vedem o mulþime de piedici puse în calea

Evangheliei astãzi. Diavolul domneºte netulburat în unele
domenii. Am întâlnit tot felul de antagonisme, religii false,
practici oculte, crima ºi pãcatul în toatã varietatea lor. Dar
Evanghelia a înfrânt rãul. Mulþimi nenumãrate au început
sã-L urmeze pe împãratul Isus. Guvernele au susþinut
cruciadele de evanghelizare, ºi uneori ne-au asigurat chiar
ºi escorte de poliþie de la aeroporturi înspre locurile de
desfãºurare a cruciadelor. În trei þãri diferite am fost invitat
sã mã adresez Parlamentului.
În urmãtoarele capitole, doresc sã încurajez aºteptarea

binecuvântãrilor pentru lucrarea lui Dumnezeu. Orice
altceva nu ar fi dupã Cuvântul Lui. Nicãieri Biblia nu
acceptã ideea renunþãrii, a slãbirii. Slujitorii lui Dumnezeu
sunt destinaþi sã triumfe. Cum spun adesea, noi suntem
„condamnaþi la victorie“. Cincizecimea înseamnã trezire.
Neputincios sau important? 193
Dacã citiþi cãrþile Exodul, Deuteronom, Iosua, Samuel,

Împãraþi ºi Cronici veþi descoperi principiile succesului—
ºi, de asemenea, ºi pe cele ale eºecului. Vom privi la
pasajele din Scripturã unde acestea pot fi gãsite. Vom
începe cu Iosua, care s-ar cuveni a fi numitã „Cartea
succesului“, dupã care vom studia pasajele biblice care se
referã la Ionatan, Iosif, Balaam ºi la alþii.
Capitolul 14
ªapte paºi spre succes

Unii au dorinþe. Alþii, ca Iosua, au scopuri. O întreagã
generaþie a lui Israel a dorit, ºi a murit încã dorind. Ei au
avut „vrãbiuþã“ (os slab la pãsãri, de formã bifurcatã, n.tr.),
nu coloanã vertebralã. Iosua a transformat „dorinþele“ în
pãmânt, cetãþi, case ºi posesiuni.
Necredinciosul Israel s-a vãitat ºi a murit în pustie.

Credinciosul Iosua a biruit ºi a sãrbãtorit victoria în
bogatul Canaan, Þara Fãgãduitã.
Când Dumnezeu a spus: „Du-te!“, chiar dupã 40 de ani,

Iosua totuºi „s-a sculat ºi s-a dus“. Dorinþa lui de „a merge“
nu dispãruse. În trei zile a plecat. Israel cedase. Pentru ei,
Þara Fãgãduitã era Þara Imaginaþiei. Iosua a transformat
visul vechi de 450 de ani în realitate.
O datã trimis de Dumnezeu, Iosua nu a mai aºteptat.

Momentul potrivit sosise, dar pentru Iosua acesta a fost
întotdeauna momentul prezent. Problema nu era de a bate
fierul în timp ce acesta era cald, ci de a-l bate pânã când era
cald. El nu a aºteptat o zi specialã. Iosua a fãcut din acea zi
o ocazie. Timp de 40 de ani, Iosua alimentase o victorie
aºteptând mereu ca aceasta sã se întâmple. S-a întâmplat
când a decis el. Uºa istoriei s-a deschis larg la atingerea sa.
Veniþi sã privim la cei ºapte factori care se aflã în spatele

succesului sãu, prezentaþi în primul capitol al cãrþii Iosua.
Toþi cei ºapte factori ai victoriei s-au aflat în inima lui Iosua, nu
în circumstanþele în care a ajuns. Aceasta este diferenþa între
ceea ce se întâmplã unor oameni ºi nu se întâmplã altora.
Succesul se aflã în noi ºi în Cuvântul lui Dumnezeu, nu în
circumstanþele prin care trecem.
„Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui

Moise: «Robul Meu, Moise, a murit. Acum, scoalã-te,
treci Iordanul acesta»“ (Iosua 1:1–2).
Ce moment pentru a te scula ºi a merge! A început cu un

serviciu funerar. Omul despre care se credea cã-i va
conduce, era acum mort—„Acum, du-te!“—au sunat
cuvintele Domnului. Dacã Dumnezeu ar fi spus: „Moise,
slujitorul Meu, este mort, aºa cã nu mai poþi merge acum.
Este mai bine sã vã întoarceþi în Egipt“, le-ar fi pãrut
tuturor mult mai normal. Poporul lui Israel se afla într-un
moment de pierdere, dezastruos pentru ei toþi. Totuºi
Dumnezeu tocmai în astfel de momente lucreazã. El se
descoperã prin ceea ce lucreazã în momente de disperare,
de restriºte, când face sã iasã viaþa din moarte.
ªi—Iosua! Moise a fost unul dintre cei câþiva mari

bãrbaþi ai vremurilor, crescut ca un prinþ, un geniu, nãscut
sã fie conducãtor, un organizator, scriitor, o personalitate
care a purtat cu ea aura lui
Acei oameni Dumnezeu ca niciun alt om de pe
pãmânt. Cum s-ar fi putut com-
curajoºi care au
para Iosua cu acest gigant? Cum
mers înaintea ar fi reacþionat Israel? Probabil, ar
noastrã au luptat fi spus: „Cine crede acest Iosua cã
pentru libertate, este? N-a fost decât slujitorul lui
pentru Biblie, Moise. El sã ne conducã pe noi?“
pentru adevãr,
Moise ar fi trebuit sã-i ducã pe
pentru Duhul
ei în Canaan, dar n-a fãcut-o
Sfânt. niciodatã, cu tot nivelul sãu
ªapte paºi spre succes 197
intelectual ºi spiritual. Cum ar fi

putut-o face unul mai slab decât
Întotdeauna
el? Pentru Iosua, rãspunsul a fost sã ne amintim
cã el putea face ceea ce Moise nu a urmãtorul lucru:
fãcut, pentru cã Moise fãcuse deja mãrimea unui om,
ceea ce Iosua nu ar fi putut face. ca ºi creºtin,
Pentru cã Moise mersese înaintea
stã numai
lui ºi fãcuse lucrarea lui mãreaþã,
Iosua putea acum lua þara. Moise în Dumnezeu,
fãcuse tot ce putuse. Dacã Iosua în orice vreme.
nu ar fi fãcut pasul final spre a lua
în stãpânire þara Canaanului, tot ce fãcuse Moise ar fi fost
zadarnic.
În faþa noastrã, a tuturor, au mers mari oameni. Poate sã

fie uºor, de aceea, sã ne simþim prea mici pentru a le lua
locul. Oamenii întreabã: „Unde sunt printre cei de azi
oameni ca Pavel, ca Petru, ca Luther sau ca Wesley?“ Dar
Dumnezeu nu-i doreºte pe aceºti mari oameni ai credinþei
astãzi. El ne vrea pe noi—ºi ne vrea în felul în care ne-a
fãcut pe fiecare.
Acum era ceasul lui Iosua. El era omul desemnat de

Dumnezeu pentru Canaan. Întocmai cum Moise a pregãtit
drumul pentru Iosua, marile figuri din istoria Bisericii au
pregãtit totul pentru noi—pentru ultimul asalt înaintea
revenirii lui Isus. Nu avem voie sã-i trãdãm pe cei care
ne-au precedat.
Acei oameni curajoºi care au mers înaintea noastrã au

luptat pentru libertate, pentru Biblie, pentru adevãr,
pentru Duhul Sfânt. Ei ne-au lãsat o moºtenire adesea
câºtigatã cu preþ de sânge. Resursele lor minunate sunt
acum ale noastre. Putem continua de unde au lãsat ei. Noi,
care ne putem simþi ca niºte pitici în faþa acestor bãrbaþi,
putem purta în continuare torþele acestor giganþi,
amintindu-ne cã Isus a spus cã urmaºii Lui vor face fapte
„ºi mai mari“ (Ioan 15:12).
Giganþii creºtini ºi-au fãcut slujba, ºi acum este timpul ca

ºi noi sã ne-o facem pe-a noastrã. Ei nu au evanghelizat
lumea, dar au pregãtit-o pentru a fi evanghelizatã. Pavel
este mort, Livingstone este mort. Dumnezeu ne spune
nouã astãzi: „Acum sculaþi-vã, mergeþi ºi luaþi în stãpânire
þara.“ Ceea ce n-au putut face ei, putem noi! Aleluia!
Viziunea din inimile lor este perspectiva ce se deschide în
faþa ochilor noºtri—lumea câºtigatã pentru Isus Cristos.
Trebuie sã ne debarasãm de sentimentele noastre de
inferioritate. Unii îi comparã pe creºtinii de azi cu creºtinii
din trecut. Întotdeauna sã ne amintim urmãtorul lucru:
mãrimea unui om, ca ºi creºtin, stã numai în Dumnezeu, în
orice vreme. Acesta este motivul pentru care Iosua a putut
face ceea ce Moise nu a fãcut—pentru cã el L-a avut pe
Dumnezeul lui Moise.
Pasul 1
ÎNÞELEGE CÃ MÃRIMEA TA,
CA ªI CREªTIN, STÃ ÎN DUMNEZEU
Aceastã afirmaþie minunatã, atotcuprinzãtoare, este fãcutã

de douã ori în Biblie, fapt care subliniazã pregnanþa ei cu
privire la potenþialul de care dispun creºtinii: „Cu
Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinþã“ (Matei 19:26;
Marcu 10:27, NIV), (La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu
putinþã, în trad. Cornilescu, n.ed.). De remarcat prepoziþia
„cu“. Toate lucrurile îþi sunt posibile, cu Dumnezeu.
Ce i-a promis Dumnezeu lui Iosua? „Orice loc pe care-l

va cãlca talpa piciorului vostru, vi-l dau“ (Iosua 1:3).
Iosua nu a mers spre Canaan cãlare pe un armãsar arab,

ci bazat pe promisiunile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu
fãcuse promisiunea doar lui Moise. El dãduse þara ºi lui
Avraam, Isaac, Iacov ºi Iosif. Israel a moºtenit promisiunea.
Dar acea promisiune nu urma sã fie îndeplinitã pentru
descendenþii fizici ai acelor mari oameni. Doar aceia care
vor fi devenit descendenþi „ai credinþei“ din Avraam vor

putea pretinde sã intre în Þara Fãgãduitã.
O întreagã generaþie a descendenþilor fizici ai lui

Avraam a murit de partea nedoritã a graniþei, în necre-
dinþã. Doi bãrbaþi au fost copii adevãraþi ai lui Avraam:
Iosua ºi Caleb. Toþi cei fãrã credinþã au murit în pustie—
s-au autodezmoºtenit. Cei doi copii ai credinþei au trãit ºi
au intrat mai târziu în þarã, conducând a doua generaþie,
acum a credinþei. Cum? Au luat în stãpânire þara pãºind în
ea. Nu au fost mulþumiþi doar cu titlul de proprietate. Ei au
intrat în posesiunea ce le aparþinea de drept.
Pasul 2
TOATE PROMISIUNILE PE CARE DUMNEZEU LE-A
FÃCUT ALTORA SUNT VALABILE PENTRU NOI
PRIN CREDINÞÃ
Ele sunt promisiuni fãcute „pe mãsurã“, potrivit nevoilor

noastre. Sunt în aºa mãsurã pentru voi, ca ºi cum
Dumnezeu, în mod personal, vi s-ar fi arãtat ºi v-ar fi
vorbit. Singura cerinþã este cã trebuie sã vi le însuþi.
Problema lui Dumnezeu a fost, ºi este, cã „încã rãmâne
foarte mult pãmânt care sã fie luat în stãpânire“. Singurul
pãmânt care a mai rãmas a fi luat în stãpânire era acela pe
care Iosua ºi-a pus în gând sã-l aibã. A fost a lor prin
credinþã. „ªi credinþa este o încredere neclintitã în lucrurile
nãdãjduite“ (Evrei 11:1). Iosua a avut o viziune, a emis
pretenþii cu privirea la ea, ºi a mers înainte pentru a o
transforma în realitate.
„Þinutul vostru se va întinde de la pustie ºi Liban pânã

la râul cel mare, râul Eufrat, toatã þara hetiþilor, ºi pânã
la marea cea mare, spre apusul soarelui“ (Iosua 1:4).
În cartea lui Ioel citim despre vise ºi vedenii. Astãzi

oamenii vor sã aibã vedenii pentru a trãi o experienþã
emoþionalã, supranaturalã, un extaz mistic. Nu aceasta

este însã ceea ce a intenþionat Dumnezeu. El dã vedenii cu
scopul de a schimba lumea. Adevãraþii visãtori ai lui
Dumnezeu sunt oameni practici, nu mistici. Visãtorii care
cred sunt realiºti. Conþinutul viselor lor este substanþã
concretã.
Noi nu dãm peste succes în mod accidental. Iosua a avut

un scop, o viziune. Nãdejdea, una din cele trei mari calitãþi
ale creºtinului, este creatã de viziune. Credinþa face
nãdejdea realizabilã.
Secretul succesului lui Iosua a fost cã el era înfometat

dupã maximul lui Dumnezeu. Graniþele prezentate mai
sus au propriul lor secret—ele sunt expansibile, putând
cuprinde oriunde de la douã sute de mii la un milion ºase
sute de km2. Când Dumnezeu a spus „râul Eufrat“, poziþia
geograficã a acestuia însemna cã Israel se putea extinde
spre oricare punct al râului—hotarul era expansibil. Era
posibilã astfel o credinþã oricât de mare ºi o viziune oricât
de cuprinzãtoare. Dumnezeu fãcuse o promisiune tip
„bandã de cauciuc“, cu o extrem de mare elasticitate, care
i-ar fi satisfãcut chiar ºi pe cei mai îndrãzneþi din punct de
vedere spiritual. Atitudinea lui Iosua a fost cea a unui om
al lui Dumnezeu.
Adevãraþii
Ce vis pentru Israel! La urma
visãtori ai lui
urmei, ei erau niºte robi care
Dumnezeu sunt evadaserã! Iosua a visat. Visãtorii
oameni practici, sunt aceia care schimbã lumea.
nu mistici. Iosua nu mai era un tânãr, ºi el a
Visãtorii care cred anticipat profeþia lui Ioel:
sunt realiºti. „...bãtrânii voºtri vor visa visuri...“
(Ioel 2:28).
Conþinutul viselor
lor este substanþã Visele de cucerire a lumii pen-
concretã. tru Cristos sunt o caracteristicã
carismaticã. Tocmai aceasta a fost viziunea care i-a

determinat pe oameni sã caute puterea Rusaliilor la
începutul trezirii penticostale. Acesta este ºi motivul
pentru care Dumnezeu a trimis puterea pe pãmânt.
Pasul 3
ÎNCEARCÃ SÃ CAPEÞI O VIZIUNE DESPRE
CEEA CE AR TREBUI SÃ FACI PENTRU DUMNEZEU,
APOI ÎNCEPE SÃ LUCREZI
PENTRU A O TRANSFORMA ÎN REALITATE
Fãrã viziune, poporul piere. „Eu voi fi cu tine, cum am fost

ºi cu Moise“ (Iosua 1:5).
Una dintre cele mai adânc înrãdãcinate credinþe pe care

unii le au este aceea cã prezenþa lui Dumnezeu este mai
puternicã în viaþa unor oameni decât în a altora. Noi chiar
inventãm tot felul de motive pentru a explica de ce
procedeazã Dumnezeu în acest mod. Spunem cã alþii sunt
mai sfinþi, sau cã se roagã mai mult, sau gãsim alte motive.
Ca ºi cum prezenþa lui Dumnezeu
ar depinde de noi! Dar promi-
siunea prezenþei Lui în vieþile
Dumnezeu este cu
noastre este necondiþionatã. noi nu pentru cã
noi am fi buni sau
Încã de la început Dumnezeu a pentru cã am avea
spus: „Nu te voi lãsa, nici nu te voi o credinþã mare.
pãrãsi“ (Iosua 1:5). El a fãcut Nu poate fi vorba
aceastã promisiune lui Iosua, ºi
aceeaºi atitudine din partea Lui va
de aºa ceva. El este
fi repetatã 13 secole mai târziu, în cu noi pentru cã
Evrei 13:5: „Nicidecum n-am sã te S-a dedicat pe Sine
las, cu niciun chip nu te voi în mod irevocabil.
pãrãsi.“
Dumnezeu este cu noi nu pentru cã noi am fi buni sau

pentru cã am avea o credinþã mare. Nu poate fi vorba de
aºa ceva. El este cu noi pentru cã S-a dedicat pe Sine în

mod irevocabil, indiferent dacã ne va fi bine sau rãu, dacã
vom ajunge bogaþi sau sãraci, dacã vom fi bolnavi sau sã-
nãtoºi, „...cãci Fãcãtorul tãu este bãrbatul tãu“ (Isaia 54:5).
În a judeca dacã El este sau nu cu unii oameni sau cu

alþii, noi ne orientãm dupã semnele negative. Privim la un
om sau la altul ºi judecãm dupã ceea ce el reuºeºte sau nu
sã realizeze. Se micºoreazã Dumnezeu sau se mãreºte, în
funcþie de bãrbatul sau femeia cu care este? Dumnezeu nu
este mai mult cu un evanghelist decât este cu un pastor,
sau mai mult cu un pastor decât cu un membru din
bisericã. El nu este mai mult cu o bisericã mare decât cu
una micã, sau nu a fost mai mult cu Moise decât cu Iosua.
Moise a avut cele mai extraordinare experienþe cu

Dumnezeu pe care un om le-ar putea avea vreodatã. Iosua
nu a putut împãrtãºi din plin aceste experienþe în acea
vreme. Dar el a fost cel cãruia Dumnezeu i-a spus: „Nu te
voi lãsa, nici nu te voi pãrãsi.“ Prezenþa lui Dumnezeu în
viaþa noastrã nu oscileazã în funcþie de ocupaþia sau de
succesul nostru. Dacã Dumnezeu ar fi fost cu noi doar
când am avut succese, succesul n-ar mai fi venit niciodatã!
Oamenii se întreabã adesea: „De ce-l foloseºte

Dumnezeu pe acel om? ªi eu aº putea face ceea ce face el.“
Exact! ªi tu ai putea face! Atunci de ce nu începi acum sã

faci ceea ce face acel om? Cum sã te poatã folosi El dacã tu
niciodatã nu faci ceea ce face acel om? Acesta este motivul
pentru care nu te foloseºte El.
Un angajat nemulþumit se afla în faþa biroului ºefului

sãu, plângându-se cã el câºtigã mult mai puþin decât
acesta. El i-a spus ºefului: „ªi eu aº putea sta unde staþi
dumneavoastrã. Sunt un inginer la fel de bun ca
dumneavoastrã.“
ªeful i-a replicat: „În regulã, ai putea sta în locul meu.

De ce nu o faci? Am început aceastã afacere de la zero, ºi
tu ai fi putut face la fel.“
Pasul 4
MERGI ÎNAINTE ªTIIND CÃ DUMNEZEU
ESTE CU TINE ÎN ACEEAªI MÃSURÃ
ÎN CARE A FOST ªI ESTE CU ORICINE
Nu umblaþi fãrã rost cãutând circumstanþe favorabile.

Dumnezeu este circumstanþa voastrã! El este cu voi. Alþii
pur ºi simplu folosesc spre binele lor aceastã extraordinarã
circumstanþã, crezând în ea ºi acþionând pe baza ei.
Numele de „Iosua“ a fost la origine „Oºea“ (mântuire),

dar Moise i-a adãugat Numele divin, transformându-l în
„Iehoºua“ (Dumnezeu care este mântuire; sau „Iosua“ în
limba românã, n.tr.). Numele tãu, legat de Numele lui
Dumnezeu, înseamnã ceva. Atunci poþi merge înainte în
Numele Domnului cu acelaºi curaj pe care Dumnezeu i l-a
dat lui Iosua:
„Întãreºte-te ºi îmbãrbãteazã-te“ (Iosua 1:6).
„Întãreºte-te numai ºi îmbãrbãteazã-te“ (Iosua 1:7).
„Întãreºte-te ºi îmbãrbãteazã-te; nu te înspãimânta ºi

nu te îngrozi“ (Iosua 1:9).
Dumnezeu i-a spus lui Iosua de trei ori sã fie îndrãzneþ.

Dupã ce i-a spus prima datã, i-a spus ºi primul motiv: „Voi
fi cu tine.“ A doua oarã a adãugat cuvântul „numai“:
„Întãreºte-te numai ºi îmbãrbãteazã-te...“
Dupã a treia repetare a dat un alt motiv: „Nu þi-am dat

Eu oare porunca aceasta: «Întãreºte-te ºi îmbãrbãtea-
zã-te?’“ (Iosua 1:9). Dumnezeu porunceºte, ºi face aceasta
încredinþându-l pe om de ajutorul Sãu.
Dumnezeu ne dã motive pentru a merge înainte.

Întotdeauna putem gãsi motive pentru a da înapoi. Apoi
ne tratãm temerile drept virtuþi. Spunem: „Eu nu sunt din
aceia care dau din coate pentru a fi printre primii.“ Sau:
„Dacã Dumnezeu vrea sã fac acest lucru, mã va ºi pune în
poziþia de a-l putea face.“ Sau: „Nu trebuie sã o luãm
înaintea lui Dumnezeu.“ Sau: „Aºtept o cãlãuzire clarã din
partea lui Dumnezeu—nu trebuie sã lucrãm de unii
singuri.“ Sau: „Nu caut sã fiu mai mare decât alþii, vreau sã
rãmân umil.“
Între timp, oamenii mor. Sunt acestea argumente oneste

sau suficiente? Sau suntem reþinuþi de teamã? Pentru orice
lucru pe care diavolul l-a pregãtit pentru a-l arunca
împotriva noastrã, sperând ca astfel sã ne provoace fricã,
Dumnezeu a pregãtit un altul care sã-l contracareze. Existã
într-adevãr motive pentru care ezitãm sau ne este fricã.
Este natural sã fie aºa. Dar Dumnezeu ne cheamã la o
nouã viaþã de aventurã ºi îndrãznealã. Aceasta este bucuria
vieþii creºtine. Pavel a spus cã lui nu i-a fost teamã sã
predice Evanghelia la Roma. Probabil se temea de ce va
urma, dupã cum spunea cã a fost în Corint: „Am fost slab,
fricos ºi plin de cutremur“ (1 Corinteni 2:3). Dar el nu s-a
lãsat dominat de sentimentele lui, ci s-a bucurat de expe-
rienþa prin care Dumnezeu îl întãrea, pentru cã aproape
singur a avut de înfruntat întreaga Europã pãgânã.
Din Scripturã, Pavel a învãþat ce atitudine sã aibã faþã de

teamã. Aºa trebuie sã facem ºi noi:
„Ori de câte ori mã tem, mã încred în Tine“ (Psalmul 56:3).
„Cel neprihãnit îndrãzneºte ca un leu tânãr“

(Proverbe 28:1).
„Propovãduia cu îndrãznealã în Numele Domnului“

(Fapte 9:29).
„Pavel ºi Barnaba vorbeau cu îndrãznealã în Domnul“

(Fapte 14:3).
„A început a vorbi cu îndrãznealã în sinagogã“ (Fapte

18:26).
„Pavel a vorbit cu îndrãznealã timp de trei luni“

(Fapte 19:8).
„Când au vãzut ei îndrãzneala lui Petru ºi a lui Ioan...“

(Fapte 4:13).
„ªi acum Doamne... dã putere robilor Tãi sã vesteascã

Cuvântul Tãu cu toatã îndrãzneala“ (Fapte 4:29).
„...ºi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrãznealã“

(Fapte 4:31).
Aceºti bãrbaþi nu au fost supraoameni care nu ºtiau ce

este frica. ªi ei s-au simþit cuprinºi de ea, ºi ei au tremurat.
ªi Ilie a fost cuprins de fricã, Ilie despre care Iacov ne
spune cã era supus aceloraºi pasiuni ºi temeri cãrora le
suntem ºi noi supuºi. Totuºi ei ºi-au învins teama. Cum?
ªi-au amintit cã Dumnezeu i-a trimis. Ei au ascultat ºi au
lãsat responsabilitatea în seama Lui. „Nu v-am poruncit
Eu?“, suna în urechile lor. În acest caz, de ce sã se teamã
omul „în ale cãrui nãri nu este decât suflare“?
Pavel nu le-a cerut niciodatã oamenilor sã se roage

pentru el, pentru ca puterea Duhului sã se odihneascã
peste el. El ºtia cã are ungerea (Romani 15:29). Dumnezeu
era cu el. Rugãciunea sa a fost: „...ori de câte ori îmi
deschid gura, sã mi se dea cuvânt, ca sã fac cunoscut cu
îndrãznealã taina Evangheliei, al cãrei sol în lanþuri sunt;
pentru ca, zic, sã vorbesc cu îndrãznealã, cum trebuie sã
vorbesc“ (Efeseni 6:19–20). De remarcat cuvintele „cum
trebuie sã vorbesc“. El a fost ambasadorul lui Dumnezeu
trimis sã vorbeascã.
Pasul 5
ÎNDRÃZNEªTE ÎN CRISTOS
John Wesley spunea: „Mã tem prea mult de Dumnezeu

pentru a mã teme de oameni.“ Frica de Domnul alungã
frica de oameni. Isus a spus: „Nu te teme, crede numai“
(Marcu 5:36). Literal, aceasta s-ar putea reda în felul
urmãtor: „Sã nu ai teamã, sã ai credinþã.“ Opusul fricii nu
este curajul, ci credinþa:
„Întãreºte-te numai, ºi îmbãrbãteazã-te, lucrând cu

credincioºie dupã toatã legea pe care þi-a dat-o robul
Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la
stânga, ca sã izbuteºti în tot ce vei face. Cartea aceasta
a legii sã nu se depãrteze de gura ta; cugetã asupra ei
zi ºi noapte, cãutând sã faci tot ce este scris în ea; cãci
atunci vei izbândi în toate lucrãrile tale, ºi atunci vei
lucra cu înþelepciune“ (Iosua 1:7–9).
În cuvântul acesta sunt cuprinse toate secretele. Poþi citi

cãrþi despre Biblie scrise de cei mai erudiþi autori. Aspectul,
nivelul academic este important, dar: „Prietenia Domnului
este pentru cei ce se tem de El...“ (Psalmul 24:14). Lucrurile
ascunse ale lui Dumnezeu nu pot fi cunoscute prin
intelect. Ele sunt incomunicabile. Ele rãsar ºi înfloresc în
sufletele noastre pe mãsurã ce citim Cuvântul Sãu. Biblia
nu este o carte de mistere încifrate. Este suficient de clarã,
dar numai în mãsura în care este luatã de mâna credinþei.
Când Cristos ne-a învãþat cum

Cuvântul lui sã ne rugãm, „Pâinea noastrã cea
Dumnezeu face de toate zilele dã-ne-o nouã
dintr-un om un astãzi...“, El S-a referit nu doar la
pâinea materialã, ci ºi la Cuvântul
profet, nu un
lui Dumnezeu. Sã-l citim zilnic.
simplu vorbitor Tatãl atunci ni-l va face înþeles ºi
de la amvon. ne va hrãni zilnic sufletele cu el.
Biblia nu este pentru pedanþi. Sunt unii care vor sã-i

corecteze pe alþii cu privire la o frazã sau alta, cu privire la
un cuvânt sau altul, dar pierd cu
desãvârºire însãºi bãtaia inimii lui
Dumnezeu! Pentru voi, calea
adevãratã este
Un predicator are o singurã Cuvântul,
sarcinã: predicarea Cuvântului, Cuvântul ºi iar
dupã cum Pavel i-a spus lui Tit. CUVÂNTUL!
Predicaþi Cuvântul, meditaþi
asupra Cuvântului în permanenþã
(zi ºi noapte), luaþi-vã mesajul din Cuvânt. Spuneþi ceea ce
spune el. Nu fiþi selectivi, ajustând Evanghelia pentru a o
face sã corespundã gustului public.
Niciodatã nu veþi ºoma în lucrare atât timp cât veþi fi

plini de Cuvânt. Citiþi-l atunci când nu-l puteþi studia.
Ceea ce vã poate aprinde—ºi, la fel de bine, îi poate
aprinde ºi pe alþii—nu sunt „lucrurile adânci“ la care se
ajunge citind o întreagã bibliotecã, ci afirmaþia cea mai
simplã. În toatã lumea, nevoia de vestire a Cuvântului este
foarte evidentã. Sunt atâþia predicatori care în predicile lor
îþi înºirã o grãmadã de istorioare, una mai încântãtoare
decât cealaltã, glume, idei, dizertaþii pe teme de psihologie
sau „sfaturi“ bune. Unii nu au nimic de oferit în afara unor
discursuri homiletice încheiate la toþi nasturii, frumos
concepute ºi rostite, cu o introducere ºi o încheiere corecte,
ca o ramã frumoasã care nu încadreazã nicio picturã.
Cuvântul lui Dumnezeu face dintr-un om un profet, nu

un simplu vorbitor de la amvon. Înþelegerea Cuvântului
este vitalã. Orice om care se va dedica învãþãrii ºi predicãrii
acestui Cuvânt va gãsi mulþimi de oameni aºteptând
înfometaþi, ca puii de pasãre într-un cuib.
Cel mai important lucru dintre toate este cã puterea lui

Dumnezeu este eliberatã prin predicarea Evangheliei
(Romani 1:16). Ori de câte ori este predicatã, ea creeazã.

Este un moment minunat când Duhul Sfânt lucreazã,
deoarece stã în natura Lui sã lucreze. Nu este nevoie ca
Scriptura sã fie doveditã. Ea se dovedeºte pe ea însãºi.
Pasul 6
„CARTEA ACEASTA A LEGII
SÃ NU SE DEPÃRTEZE DE GURA TA“ (Iosua 1:8).
Chiar dacã alþii prosperã fãrã ea, sã nu-i urmaþi. Pentru voi,
calea adevãratã este Cuvântul, Cuvântul ºi iar
CUVÂNTUL!
„...Peste trei zile veþi trece Iordanul acesta ca sã

mergeþi sã cuceriþi þara pe care v-o dã în stãpânire
Domnul, Dumnezeul vostru“ (Iosua 1:11).
Ceea ce-mi place la Iosua este cã a acþionat imediat.

Israel s-a aflat pe malul rãsãritean al Iordanului timp de o
întreagã generaþie. Râul nu era foarte larg, dar în locul lui
ar fi putut fi la fel de bine un ocean. Cealaltã parte nu era
decât o legendã a pãrinþilor lor, o þarã de vis, o insulã de
frumuseþe undeva, cândva.
Însã într-o dimineaþã, cu nimic deosebitã de altele, când

Israelul arãta de parcã ar fi fost un oraº de corturi
condamnat sã rãmânã pe veci în pustie, trâmbiþa a sunat!
Oamenii s-au înviorat! Porþile istoriei s-au dat la o parte.
„Pregãtiþi-vã sã intraþi în þarã în trei zile!“
Câte vise creºtine au fost „puse la dosar“, lãsate

deoparte ca prea utopice pentru un viitor nedefinit?
Pentru Dumnezeu nu existã viitor nedefinit. El porunceºte
ºi promite pentru o realizare imediatã. Tatãl cunoaºte ora.
Trezirea pe care fiecare o vrea—acum. Semne ºi minuni—
acum. Înaintare îndrãzneaþã cu Evanghelia—acum.
Deschiderea de noi biserici—acum.
Ei au trecut Iordanul ºi au privit la oraºul cheie, Ierihon.

În urmã cu patruzeci de ani, doisprezece bãrbaþi din Israel,
trimiºi ca iscoade vãzuserã marile cetãþi fortificate ale Þãrii
Fãgãduite. Zece dintre ei au adus veºti care au descurajat
poporul. Cetãþile erau „mari ºi întãrite pânã la cer“
(Deuteronom 1:28) au spus iscoadele lipsite de credinþã,
iar despre uriaºii pe care-i vãzuserã acolo, au spus:
„...înaintea noastrã ºi faþã de ei parcã eram niºte lãcuste“
(Numeri 13:33).
Niciodatã sã nu aveþi mentalitatea unor lãcuste!

Dumnezeu a lãsat întreaga populaþie a lui Israel care avea
peste douãzeci de ani sã pribegeascã ºi pânã la urmã sã
moarã în pustie datoritã lipsei lor de credinþã. S-au scurs
astfel patruzeci de ani. În Proverbe citim cã ceea ce
gândeºte omul în inima sa, aceea este. Dacã crezi cã eºti o
lãcustã, asta eºti! Un om este ceea ce crede el despre el cã
este. Singurii oameni care sunt mici în ochii lui Dumnezeu
sunt cei cu o credinþã micã—suferind de sindromul
„lãcustã“. În Dumnezeu nu eºti o lãcustã, niciodatã!
Cu patruzeci de ani în urmã, alte douã iscoade, Iosua ºi

Caleb, vãzuserã þara prin ochii credinþei ºi au adus veºti
bune. „Þara... este o þarã foarte bunã, minunatã. Dacã
Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în þara aceasta
ºi ne-o va da“ (Numeri 14:7–8).
Acum ziua dupã care tânjise atâta timp, sosise. Zidurile

se aflau încã acolo, dominându-i cu înãlþimea lor, întocmai
cum le spuseserã celor zece iscoade fãrã credinþã cu ani
înainte. Dar acum Israel intrase în þarã. Ei s-au simþit
suficient de puternici pentru a doborî acele ziduri printr-un
sunet de trâmbiþã. N-au avut nevoie de dinamitã. ªi zidu-
rile s-au prãbuºit. Au înconjurat cetatea timp de ºase zile,
sub bãtaia de joc a locuitorilor Ierihonului, amuzaþi de acest
fel ciudat de a lupta. Dar, în a ºaptea zi, zidurile au cãzut.
Noi suntem mari, puternici, dar numai în Dumnezeu.
Pasul 7
MERGEÞI ACUM ªI LUAÞI ÎN STÃPÂNIRE ÞARA
Israel nu doar a mãrºãluit ºi a suflat în trâmbiþe. Când

zidurile au cãzut, ei au intrat în cetate, au luptat ºi au
cucerit-o.
Vreau sã înþelegeþi un lucru de o importanþã vitalã: cu

mult timp în urmã „zidurile cetãþii au cãzut“, pentru a
spune aºa, când Isus a spus cã l-a vãzut pe Satana cãzând
ca un fulger din cer. „Acum, stãpânitorul lumii acesteia va
fi aruncat afarã“ (Ioan 12:31). Dar aceasta nu este tot ceea
ce trebuie fãcut. Noi avem acum de trecut peste acele
ziduri cãzute cu sabia Cuvântului, pentru a predica
Evanghelia ºi a cuceri cetatea pentru Dumnezeu! Orice zid
a cãzut în Numele lui Isus. Acum sã mergem ºi sã luãm în
stãpânire þara!
Capitolul 15
Iniþiativa pozitivã
„Gãseºte-þi darul ºi foloseºte-l“, ni
se spune. Dacã ai un dar, urmeazã Ce vrea Dumnezeu
acest sfat. Nu-þi îngropa „ta- sã faci? Primul
lantul“. Dar acest sfat ar putea fi ºi lucru pe care vrea
o scuzã pentru unii de a rãmâne sã-l faci este sã nu
în continuare în fotoliile lor pierzi ani în ºir
confortabile. Ei susþin cã nu au
daruri.
încercând sã afli
ce vrea El.
Biblia are o cale mai bunã: „Tot Dumnezeu nu þine
ce gãseºte mâna ta sã facã, fã cu pe nimeni în
toatã puterea ta“ (Eclesiastul 9:10). aºteptare atât de
Cu alte cuvinte, cred cã aceasta mult timp. Dacã
înseamnã: intrã în via lui
Dumnezeu ºi fã tot ceea ce poþi
El vrea ca o
face. anumitã lucrare sã
fie fãcutã, nu
Analizeazã ceea ce trebuie existã niciun
fãcut, ºi fã. În unele cazuri, motiv sã ne þinã
chemarea lui Dumnezeu este mult timp în
pentru rezolvarea unei nevoi.
Dacã te întrebi dacã ai sau nu
situaþia de a face
darul pentru a face un numit presupuneri cu
lucru, ai putea ajunge la concluzia privire la aceasta.
cã acel lucru nu te priveºte pe
tine, ºi astfel sã-l laºi altora. Ceea ce conteazã este
chemarea lui Dumnezeu ºi nevoia cãreia trebuie sã i se

rãspundã.
Nu ar trebui sã ne întrebãm pe noi înºine despre

darurile noastre, pentru cã, prin credinþã, Dumnezeu ne
poate ajuta sã ne depãºim propriile limite. Nu noi suntem
cei care lucrãm. Dumnezeu lucreazã. Fãrã El nu putem face
nimic. Dar prin Cristos putem face toate lucrurile. Putem
umbla pe ape dacã este nevoie, pentru cã toate lucrurile
sunt cu putinþã celui ce crede.
Credinþa în Dumnezeu naºte persoana! Ceea ce credem,

aceea suntem. Nu vã vindeþi mai ieftin vouã înºivã. A vã
vinde ieftin nu este umilinþã, ci o negare a chiar scopului
pentru care v-aþi nãscut. Avem aici un principiu vital:
trebuie sã asculþi de chemarea lui Dumnezeu dacã vrei ca
puterea Lui sã lucreze prin tine.
Ce vrea Dumnezeu sã faci? Primul lucru pe care vrea

sã-l faci este sã nu pierzi ani în ºir încercând sã afli ce vrea
El. Dumnezeu nu þine pe nimeni în aºteptare atât de mult
timp. Dacã El vrea ca o anumitã lucrare sã fie fãcutã, nu
existã niciun motiv sã ne þinã mult timp în situaþia de a
face presupuneri cu privire la aceasta. Pentru cã, de ce ar
face-o? Ar fi ridicol sã ascundã de noi scopul ce-l are cu
privire la noi. ªi nici nu va face teribil de dificilã
descoperirea acestuia.
El întotdeauna are o sarcinã

Amintiþi-vã cã care se cere rezolvatã. Sarcina
apostolul Pavel aceasta se poate sã nu fie mare, se
fãcea corturi. poate sã nu cearã eroism pentru a
Credincios în fi rezolvatã. Probabil este o sarcinã
despre care crezi cã nu este
lucrurile mici, demnã de tine, poate chiar una
Dumnezeu l-a pus care ar putea fi consideratã slujire
stãpân peste mult. a altora. Amintiþi-vã cã apostolul
Iniþiativa pozitivã 213
Pavel fãcea corturi. Credincios în lucrurile mici,

Dumnezeu l-a pus stãpân peste mult.
Unii îi cer lui Dumnezeu sã le vorbeascã ºi sã îi

cãlãuzeascã pentru cã ei dispreþuiesc ziua începuturilor
firave. Ei pretind cã Dumnezeu are pentru ei o mare
lucrare, nu ceva neînsemnat. „ªi tu umbli dupã lucruri
mari? Nu umbla dupã ele!“, îi spunea Dumnezeu servului
Sãu prin Ieremia (Ieremia 45:5). Nu poþi conduce o barcã
sau o bicicletã care nu se miºcã. Dumnezeu aºteaptã sã te
miºti înainte de a-þi spune în ce direcþie sã o iei.
Dumnezeu ne cãlãuzeºte. Când slujitorul lui Avraam,

Eliazar, a gãsit o mireasã pentru Isaac, el a spus:
„...Domnul m-a îndreptat...“ (Genesa 24:27). Acesta este un
principiu divin. Tu eºti cel care trebuie sã iei iniþiativa
pentru Dumnezeu. Acesta este modul în care Pavel ºi-a
început cunoscutele sale cãlãtorii.
ACÞIONEAZÃ!
Dacã într-un dig este o spãrturã, astup-o, nu veni cu o

propunere. Dacã un duºman atacã Þara Promisã, cerinþa
este clarã. Luptã! Nu aºtepta! Nu-L întreba pe Dumnezeu
ce sã faci, ºi nu analiza dacã ai sau nu un dar sau altul. Un
om care nu a aºteptat când ar fi trebuit, ºi a aºteptat când
nu ar fi trebuit a fost împãratul Saul. A nu face nimic
pentru cã nu putem face ceva grozav nu este nimic altceva
decât mândrie. Dar avem acum o altã lecþie, pe care o
gãsim în capitolele 13 ºi 14 din 1 Samuel.
VREMURILE CELE MAI RELE

SUNT VREMURILE CELE MAI BUNE
Timp de secole, a existat o disputã între Israel ºi filisteni

pentru þara Israelului. Filistenii au fost duºmanii
tradiþionali ai lui Israel, atât fizic, cât ºi spiritual. Putem
compara principiile spirituale din istoria acestui conflict cu

lupta ºi lucrarea creºtinului astãzi. Au avut loc în mod
constant încãierãri ºi hãrþuieli între filisteni ºi israeliþi,
pânã când David, în final, i-a supus pe filisteni.
Dupã ce a ajuns împãrat, Saul a înfiinþat o armatã

permanentã de trei mii de oameni, punând o treime din ea
sub comanda fiului sãu, Ionatan. În vremea aceea, cei care
dominau erau filistenii. Ei ridicaserã garnizoane din loc în
loc pe teritoriul Israelului, dintre care una în trecãtoarea
strategicã dinspre Betel spre Ierihon, unde se afla oraºul
Micmaº.
Înainte, Ionatan îi atacase pe filisteni în zona aceea, ºi

din acest motiv, ei puseserã acum la Micmaº o garnizoanã
destul de puternicã. În pregãtire, împãratul Saul pusese
aproximativ ºase sute de oameni de cealaltã parte a
strâmtorii, la Ghibea, ºi era gata pentru rãzboi.
Dar Saul nu a atacat. Degetul sãu se afla pe trãgaci, dar

el nu a ochit nimic. Duºmanul stãtea nestingherit în Israel,
ocupând ºi exploatând pãmântul fertil. Rãzboiul era unul
fals. Nimeni nu fãcea nimic. Filistenii nu aveau nevoie sã
facã ceva, însã Israel ar fi trebuit sã ia o atitudine.
Acum, Ionatan era ca David.

Ei ºtiau cã Erau buni prieteni, având amân-
Domnul putea da doi un temperament neliniºtit,
dorind sã facã ceva sau sã moarã.
victorie israeliþilor Ionatan devenise nerãbdãtor
prin ei doi. stând doar ºi aºteptând întins,
Domnul însã nu numãrând firele de iarbã. El se
putea face nimic gândea la tatãl sãu care „ºedea sub
dacã toþi s-ar fi o rodie“, la umbrã.
adãpostit la
În cele din urmã, fãrã a-i spune
umbra rodiei. nimic tatãlui sãu, Ionatan ºi
purtãtorul sãu de arme au hotãrât sã porneascã la acþiune

pe cont propriu, doar ei doi. Duºmanii se aflau acolo. De
ce sã nu-i atace? Filistenii s-ar fi stabilit pentru totdeauna
în þarã dacã nu se fãcea ceva.
DOI UCENICI ÎNDRÃZNEÞI
Drumul spre mica garnizoanã filisteanã de deasupra lor

trecea printr-un canion îngust care, într-un anumit punct,
era strãjuit în stânga ºi în dreapta de douã stânci ascuþite.
Nu numai cã Ionatan ar fi trebuit sã escaladeze acele stânci
care asigurau duºmanilor sãi o poziþie avantajoasã faþã de
el, dar ar fi trebuit ºi sã treacã prin aceea poziþie îngustã de
apãrare. Un singur filistean ar fi putut respinge o întreagã
armatã acolo, precum Horaþiu la podul Tiber. Aºa cã
Ionatan i-a spus purtãtorului sãu se arme: „Poate cã
Domnul va lucra pentru noi, cãci nimic nu împiedicã pe
Domnul sã dea izbãvire printr-un mic numãr, ca ºi
printr-un numãr mare“ (1 Samuel 14:6).
A fost o aventurã a credinþei. Ei ºtiau cã Domnul putea

da victorie israeliþilor prin ei doi. Domnul însã nu putea
face nimic dacã toþi s-ar fi adãpostit la umbra rodiei. O
astfel de lipsã de acþiune îi permitea duºmanului
invadator sã rãmânã liniºtit în þarã pentru totdeauna. Era
nevoie ca Israel sã treacã la acþiune. Pentru Dumnezeu nu
conta dacã acest lucru se fãcea la nivel naþional sau
printr-o iniþiativã personalã.
Deci, Ionatan ºi prietenul sãu au hotãrât sã încerce. Ur-

mau sã iasã de unde erau ascunºi ºi sã stea unde puteau fi
vãzuþi de filisteni. Apoi, dacã duºmanii ar fi spus „Suiþi-vã
la noi, ca sã vã arãtãm ceva“ (1 Samuel 14:12), Ionatan ºi
purtãtorul sãu de arme ar fi fãcut exact aºa. Filistenilor nici
prin cap nu le-ar fi trecut cã ei se vor încumeta la o escapa-
dã care pãrea a fi o nebunie curatã, doi împotriva a douã-
zeci, ºi aceºti douãzeci fiind într-o poziþie net avantajoasã.
Observaþi care a fost de fapt încercarea lui Ionatan. În

sine însãºi aceasta a fost un act de credinþã. El ºi-a propus
sã facã ceva foarte curajos, ºi „calculul“ lui a fost cã filistenii
îl vor provoca dacã li se va arãta, lucru pe care duºmanii sãi
ºi l-ar fi dorit cu siguranþã. Unii oamenii fac astfel de
„calcule“, care însã sunt absurde, ºi se cãlãuzesc dupã
condiþii care ori sunt prea grele, ori prea uºoare. Aceºtia
sunt cei care, de obicei, cad ei înºiºi pânã la urmã victime
ale calculelor diavolului.
Filistenii l-au vãzut pe Ionatan ºi i-au spus exact ceea ce

se aºtepta sã audã: „Suiþi-vã la noi!“ Filistenii nu cãutau
pricinã de bãtaie. Nici prin gând nu le-a trecut cã cei doi
tineri israeliþi vor încerca sã urce la ei. Aºa cã le-au întors
spatele ºi ºi-au vãzut mai departe de treburile lor, fãrã a
face ceva anume.
Dar, în credinþã, Ionatan ºi purtãtorul sãu de arme au

fãcut ceea ce pãrea o aventurã. Amândoi s-au îndreptat
spre poziþiile filistenilor, târându-se pe coate ºi genunchi.
Au atacat apoi prin surprindere garnizoana stupefiatã ºi
nepregãtitã deloc. Credinþa lui Ionatan i-a dat o
îndrãznealã totalã care a dus în acea zi la victoria generalã
a israeliþilor.
Între timp, Saul ce fãcea? Citim despre el cã discuta cu

un preot al Domnului, probabil cãutând ajutor ºi cãlãuzire,
când era clar ce ar fi trebuit de fapt sã facã. El a sperat cã
Dumnezeu va face ceva (1 Samuel 14:3). Dumnezeu face
ceva—în momentul în care cineva crede în El ºi porneºte
la acþiune.
ªi, de fapt, Dumnezeu a fãcut ceva—când Ionatan a

început sã acþioneze. Atacul îndrãzneþ s-a produs. Pentru
început, Dumnezeu a apreciat îndrãzneala lor. Apoi, El S-a
ridicat în toatã puterea ºi a fãcut ceea ce depindea de El. A
fãcut sã se cutremure pãmântul! (Dumnezeu face sã se
clatine temeliile pãmântului când oamenii acþioneazã cu

credinþã ºi, de asemenea, când se roagã cu credinþã. Vezi
Fapte 4:31.)
Rezultatul a fost cã filistenii, din cauza panicii în care au

intrat, s-au luptat între ei. Panica s-a rãspândit în toatã
tabãra duºmanului. Filistenii au fost buimãciþi; zvonurile
se întretãiau, rãzboinicii s-au împrãºtiat.
Tatãl lui Ionatan, împãratul Saul, a auzit agitaþia. ªi-a

fãcut curaj ºi ºi-a condus oamenii în încãierare, pornind
apoi sã-i urmãreascã pe filisteni. Chiar ºi prizonierii pe
care filistenii îi luaserã au prins curaj ºi s-au întors asupra
celor care i-au capturat. Israeliþii, care se ascunseserã
printre stâncile Muntelui Efraim, prea fricoºi înainte
pentru a lupta, au devenit acum curajoºi ºi s-au aruncat
asupra duºmanului. Prinºi în capcanã, filistenii au suferit o
înfrângere usturãtoare.
DOAR O ZI OBIªNUITÃ
De remarcat când s-au întâmplat toate acestea: „într-o zi...“

Aceasta înseamnã cã ziua aceea nu a fost o zi specialã. A
fost o zi lipsitã de revelaþie ºi cãlãuzire divinã. Victoria a
venit pentru cã Ionatan ºi-a pus în gând sã lupte. El a fãcut
din acea zi o zi specialã. Ziua lui Dumnezeu a coincis cu
cea în care Ionatan a considerat cã Israel stãtuse inactiv
prea mult timp ºi s-a hotãrât sã acþioneze.
Împãratul aºtepta sã se întâmple ceva, probabil sã fie

împins de la spate la acþiune. Dorea o cãlãuzire divinã sau
spera cã Dumnezeu va face prima miºcare, motiv pentru
care s-a adresat preotului. Ionatan nu a putut sta pe
margine, aºteptând oportunitãþi ºi semne. El nu a cerut
sfatul niciunui preot. „Calculul“ sãu, care se baza pe voia
lui Dumnezeu pentru poporul Sãu, avea aproape sigur ca
rezultat implicarea lui în luptã. Nu e de mirare atunci cã
Ionatan a fost un om dupã inima lui David. ªi, sã ne

amintim, David a fost un om dupã inima lui Dumnezeu.
Dumnezeu are un calendar de o mie de ani care conþine

doar o zi. Ziua aceasta este însemnatã prin cuvântul
„ASTÃZI“. Isus însuºi i-a provocat pe cei care vorbeau
despre „a aºtepta patru luni, dupã care vine seceriºul“, ºi a
spus: „...Holdele sunt albe acum, gata pentru seceriº“ (Ioan
4:35). Profetul Hagai a lansat odatã un atac usturãtor la
adresa oamenilor din Ierusalim, când aceºtia au spus: „N-a
venit încã vremea pentru zidirea din nou a Casei
Domnului“ (Hagai 1:2). Prioritatea lor, de care s-ar fi
cuvenit sã le fie ruºine, era de a-ºi zidi propriile lor case,
confortabile, în loc de a ridica un locaº pentru gloria lui
Dumnezeu.
INIÞIATIVA VÃ APARÞINE
Prea adesea oamenii spun cã momentul, timpul nu este cel

potrivit. De parcã vremea sau circumstanþele ar putea
zãdãrnici puterea lui Dumnezeu! Trezirea nu este pentru
momentele când existã trezire, ci pentru atunci când nu
existã niciun semn al ei. Trezirile încep întotdeauna când
nu se întâmplã nimic, când nu existã niciun semn cã
Dumnezeu ar lucra ºi când nimic încurajator nu pare a se
profila la orizont. Tocmai pentru cã toate lucrurile în jur
erau rele, oamenii cu îndrãzneala
credinþei s-au hotãrât sã le schim-
Dumnezeu are un be. Dacã aºteptãm ca situaþia sã se
calendar de o mie îndrepte, niciodatã nu vom
de ani care conþine înainta. De fapt, care este ideea
doar o zi. Ziua aici? Ionatan a lovit în momentul
când victoria a fost posibilã, ºi
aceasta este
acesta este motivul pentru care a
însemnatã prin izbândit. Lui Dumnezeu i-a fãcut
cuvântul plãcere sã participe la acþiune ºi
„ASTÃZI“. sã-ªi dovedeascã puterea.
Cu toþii ne rugãm pentru o puternicã trezire care sã

cuprindã întreaga Americã, Europã, întreaga lume. Sã
continuãm sã ne rugãm! Dar sã nu aºteptãm pânã când
aceasta vine, dupã care predicarea Evangheliei devine
uºoarã. Mergeþi înainte cu ceea ce puteþi face acum. Puteþi
câºtiga mii de suflete pentru Cristos în timp ce aºteptaþi
trezirea. ªi nu doar atât; acþiunea voastrã ar putea fi chiar
punctul de început al trezirii. Este adevãrat cã trezirea este
un act suveran al lui Dumnezeu, aºa cum cred mulþi. Dar
este la fel de adevãrat cã trezirea poate fi provocatã. Primii
creºtini ºtiau cu siguranþã aceasta, întrucât în Marcu 16:20
putem citi:
„Iar ei au plecat ºi au propovãduit pretutindeni.

Domnul lucra împreunã cu ei ºi întãrea Cuvântul prin
semnele care-l însoþeau. Amin.“
Acei creºtini binecuvântaþi nu au stat, nu au aºteptat ca

Domnul sã meargã înainte. Astãzi creºtinii spun: „Voi
merge acolo unde mã va trimite Duhul.“ Nu! Relatarea
biblicã sunã astfel: „Iar ei au plecat...“ Cu alte cuvinte, ei au
luat iniþiativa iar Domnul i-a ajutat cu bucurie. Sunt deplin
convins cã Dumnezeu ne permite sã apãsam pe trãgaci
pentru a declanºa mari revãrsãri ale Duhului Sãu cel Sfânt.
Prin harul Sãu, am fost martor la aºa ceva de

nenumãrate ori! Avem nevoie de iniþiativa Duhului Sfânt!
Pentru trezire este nevoie de oameni unºi ai lui Dumnezeu
care sã dovedeascã îndrãzneala credinþei!
Când Ionatan ºi purtãtorul sãu de arme au pornit la

luptã din proprie iniþiativã, târându-se pe coate ºi pe
genunchi, spre o micã încãierare cu duºmanul, ei au fãcut
posibilã o victorie mult mai mare decât ar fi crezut ei cã
este posibil. Dumnezeu vã aºteaptã! Sunteþi voi Ionatanii
Sãi?
Oricine poate crede când Dumnezeu se aflã la lucru

deja. Credinþa adevãratã însã lucreazã când Dumnezeu nu
pare a lucra! Dumnezeu îi iubeºte pe oamenii care riscã pe
ajutorul Sãu! Aceasta este „formula“ pentru triumf,
binecuvântare ºi trezire.
Câþi oameni cunoaºteþi care au acþionat exact în acest

mod? Gândiþi-vã la câþiva oameni care au fãcut lucruri noi
pentru Dumnezeu, ºi treceþi numele fiecãruia pe o listã.
Fiecare dintre aceºtia a fost unul care a îndrãznit atunci
când nimeni altcineva nu credea cã este timpul potrivit
pentru a face ceva. Toate trezirile au început în acest mod.
Un slujitor al lui Dumnezeu dorea cu ardoare sã aibã loc

lucrãri mãreþe ale Domnului, sã-L vadã pe Domnul
vindecându-i pe cei bolnavi ºi fãcând minuni. Discutând
despre aceasta cu un slujitor mai în vârstã, acesta i-a spus:
„Dumnezeu va face aceste lucruri când va veni trezirea.
Aºa cã aºteaptã.“ Aceeaºi atmosferã de necredinþã
caracteriza ºi Nazaretul când Isus a citit din Isaia lucrurile
privitoare la El ºi la sãvârºirea de minuni. Adunarea, care
i-a devenit ostilã, a preferat sã nu
acorde atenþie lucrurilor pe care
Oricine poate Dumnezeu promisese cã le va face
crede când prin El. Dar Isus a spus: „Astãzi
Dumnezeu se aflã s-au împlinit cuvintele acestea din
Scripturã, pe care le-aþi auzit“
la lucru deja.
(Luca 4:21, sublinierea îmi
Credinþa aparþine).
adevãratã însã
lucreazã când Imaginaþi-vã urmãtoarea scenã.
Dumnezeu nu pare Este Sabat, ºi Isus învaþã poporul
a lucra! Dumnezeu în sinagogã. Cinicii sunt acolo,
privindu-L. Se mai aflã acolo un
îi iubeºte pe
alt om, care îl priveºte. Omul
oamenii care riscã acesta are o mânã uscatã. Ce
pe ajutorul Sãu! atmosferã de trezire poate fi în
aceastã sinagogã când criticii aºteaptã cel mai mic prilej de

a-L acuza pe Isus în cazul în care l-ar vindeca pe acest om
în ziua de Sabat? Condiþiile nu sunt deloc favorabile. Dar
Isus îl vindecã pe om—pentru cã acum este momentul când
nevoia este cea mai mare (Luca 6:6–11).
ªi momentul, sunt sigur, este astãzi. Pe cine aºteaptã

Dumnezeu? Nu cumva pe tine?
În diferite conferinþe ºi întâlniri spun adesea cã nu este

nevoie sã vinã cineva sã-ºi punã mâinile peste tine. Nu ai
nevoie de nicio profeþie în plus. Tot ceea ce trebuie sã faci
este sã îndeplineºti Marea Trimitere. Nu-þi mai irosi
timpul. Du-te ºi cumpãrã-þi un geamantan!
Ce mai aºtepþi?
Capitolul 16
Nicio târguialã cu diavolul

CALUL ALB
Din când în când, sunt invitat sã particip la emisiuni

televizate pentru a discuta despre probleme religioase.
Participanþii se întâlnesc doar cu puþin timp înaintea
începerii emisiunii. Într-una dintre aceste ocazii, nu ne-am
cunoscut deloc între noi ºi a trebuit sã fim prezentaþi unii
altora. A existat un scurt timp în care am putut discuta unii
cu alþii înaintea începerii emisiunii. Conversaþia s-a purtat
în jurul curselor de cai, deoarece ne aflam atunci în
sezonul acestora. Unul din bãrbaþi susþinea cã este ateu.
Pãrea sã aibã în degetul mic toate numele cailor ºi ale
jocheilor. Nu am putut participa la discuþie, pentru cã nu
mã pricepeam la cursele de cai ºi nici la pariuri. Deci, am
stat liniºtit, rugându-mã în tãcere. Doream ca Dumnezeu
sã mã cãlãuzeascã în discuþia care urma sã înceapã nu
peste mult timp.
„O, Doamne, când va veni rândul meu“, m-am rugat,

„dã-mi o mare putere!“
Ceilalþi continuau sã discute despre cai ºi jocuri de

noroc, când brusc, ceva m-a luminat în duhul meu.
Aceasta m-a determinat sã mã ridic ºi sã mã îndrept spre
expertul care pãrea sã cunoascã totul despre cursele de cai.
„Vreau sã vã spun ceva despre cai“, i-am spus. Ateul s-a

întors spre mine ºi m-a privit foarte mirat. Aruncându-i
„momeala“, i-am spus: „Am pariat cu toþi banii pe Calul
Alb din Apocalipsa.“
Probabil a crezut cã eram o persoanã oficialã ºi cã

pãstrasem tãcerea asupra acestui subiect pânã în acel
moment. Omul a pãrut deconcertat ºi a repetat: „Calul Alb
din Apocalipsa?“
Calul Alb pãrea a fi singurul cal despre care acest mare

expert în cai nu ºtia nimic.
„Spune-mi, cine cãlãreºte Calul Alb?“, m-a întrebat.
Bineînþeles, aceastã întrebare a fost exact cea pe care

doream sã o aud de la el.
Dorea sã-i spun cine era jocheul! A fost captivant sã-i

pot spune!
„În Apocalipsa, capitolul 19, se spune cã numele

cãlãreþului este «Cel credincios», «Cel adevãrat» ºi
«Cuvântul lui Dumnezeu». El este Fiul lui Dumnezeu, Isus
Cristos, „ºi“, am adãugat eu repede: „Domnule, eu nu
mi-am pus în joc doar banii pentru el. De fapt, eu nu am
bani. Eu mi-am pus viaþa ºi sufletul pentru Isus Cristos. El
este Cel pe care am pariat cu tot ce
am ºi ºtiu cã voi câºtiga!“ Ateismul
Frica, teama este vandalism intelectual ºi acest
sunt doar iluzii— ateu a trebuit sã admitã cã pariase
sunt simple pe toþi caii necâºtigãtori.
fantome. Teama
Noi ºtim cã vom birui pentru cã
capãtã substanþã
am citit despre Cuceritorul de pe
doar când noi o calul alb spre sfârºitul Cãrþii lui
acceptãm. Dumnezeu! Pentru noi, cursa
Nicio târguialã cu diavolul 225
începe cu sfârºitul ei. Pentru noi, sfârºitul este o siguranþã

vie. Este asigurarea datã de Isus, învingãtorul absolut ºi
veºnic. O astfel de cunoºtinþã nu se poate sã nu aibã un
efect uriaº asupra vieþilor noastre de fiecare zi.
ÎNVINGÃTORUL CARE NU POATE FI BLESTEMAT
ªtiþi, cu o siguranþã absolutã, cã faceþi parte din echipa

învingãtoare? Dacã ºtiþi lucrul acesta nu veþi fi timoraþi de
fricã. Nu existã nicio modalitate prin care un creºtin sã fie
zdrobit. El nu poate fi blestemat. El Îl are de partea sa pe
Învingãtorul, pe Dumnezeu Însuºi. „Dacã Dumnezeu este
pentru noi, cine va fi împotriva noastrã?“ (Romani 8:31).
Frica vine din iad. Ea este impusã de Satana ca arma

standard a tuturor demonilor. Ei ºtiu ce face frica. Forþa ei
paralizeazã. Demonii înºiºi sunt plini de fricã, aºa cum
scorpionii sunt plini de otravã. Frica este veninul lui
Satana. El vrea sã ne înþepe pe toþi, fãcându-ne sã
tremurãm de fricã. Diavolul vrea sã ne creeze un viitor
îmbibat de fricã. Dar frica, teama sunt doar iluzii—sunt
simple fantome. Teama capãtã substanþã doar când noi o
acceptãm. Trebuie sã alungãm aceste duhuri.
Frica este primul lucru de care trebuie sã scãpãm. Satana

vrea sã înconjoare lucrarea de evanghelizare cu un nor de
teamã. Învingerea fricii este lovitura datã duºmanului,
care îi neutralizeazã atacul principal. „Orice armã fãuritã
împotriva ta va fi fãrã putere“ (Isaia 54:17). Noi avem
propria noastrã armã, Cuvântul lui Dumnezeu, sabia
Duhului, adicã Cuvântul în Mâna Duhului (Efeseni 6:17).
Sã cunoaºtem Cuvântul, ºi atunci vom ºti din el cã nu
suntem la mila celui rãu.
Trebuie noi, ca ºi credincioºi, sã trãim în teamã ºi spaimã

de blesteme? Mulþi oameni mã întreabã cum reuºesc „sã
supravieþuiesc“ tuturor blestemelor vrãjitorilor africani.
Mã întreabã dacã nu mã simt apãsat de ele. Nu sunt

anihilat de blestemele rostite împotriva mea de „doctorii“
în vrãjitorie din Africa? Dar în Proverbe 26:2 ni se spune cã
„blestemul neîntemeiat nu nimereºte“. Putem privi la un
exemplu în acest sens: relatarea despre încercarea lui Balac
de a-l blestema pe Israel (Numeri 22–24). Pânã acum Israel
fusese neînvins pe câmpul de luptã. De aceea, Balac a
recurs la alte mijloace. El i-a oferit profetului Balaam bani
în schimbul blestemãrii lui Israel. Balaam a acceptat. Iubea
banii. El ºtia cã Dumnezeu nu voia sã-l blesteme pe Israel,
dar I-a cerut totuºi Domnului, doar aºa, sperând, evident,
sã-ºi primeascã rãsplata. El L-a cãutat pe Domnul, sperând
cã Domnul îi va da felul de profeþie dorit de Balac.
Balac ºi Balaam s-au cãþãrat pe stâncile înãlþimilor lui

Baal, unde au zidit ºapte altare ºi au adus ca jertfã ºapte
viþei ºi ºapte berbeci. Probabil Balac ºi Balaam erau conduºi
de forþe întunecate, oculte care ar fi dorit sã nimiceascã
poporul lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu nu-ºi blestemã propriul popor! Totuºi

Balac ºi Balaam au fãcut tot ce au putut, încercând din mai
multe locuri. Au înþeles însã la urmã, privind corturile lui
Israel din vale, cã tot efortul lor era zadarnic. În mijlocul
taberei se afla chivotul, învãluit de norul slavei prezenþei
lui Dumnezeu, însuºi steagul Domnului în mijlocul lor.
„Iatã cã nu dormiteazã, nici nu doarme Cel ce pãzeºte pe
Israel“ (Psalmul 121:4). Israel se odihnea acolo, în
siguranþã, sub aripile atotprotectoare ale lui Iehova,
invizibile pentru duºmanii lui Israel.
Balac ºi Balaam au fãcut tot ce au putut mai rãu pe

vârfurile muntelui. Înfuriaþi, au cãutat sã arunce cumva un
blestem, mãcar unul, asupra lui Israel. Dar poporul lui
Dumnezeu a continuat sã doarmã în pace. Balaam ºi-a
deschis gura sã blesteme, dar, în loc de blesteme, gura lui a
rostit binecuvântãri. Seminþiile lui Israel au fost tot timpul
acolo, sub ochii lor, dar nu a pãrut

sã li se întâmple nimic rãu. Israe- Frica e ca o minge
liþii îºi odihneau capetele pe per- în mâinile
nele promisiunilor lui Dumnezeu. diavolului. El nu
Ei au rãmas în siguranþã, sub ne poate face
protecþia divinã. niciun rãu, în
Singurul rezultat al încercãrii
afarã de a ne face
celor doi de a atrage forþele sã ne temem cã ne
întunericului împotriva lui Israel a poate face rãu.
fost ridicolul în care au ajuns. Îmi Diavolul este cel
place modul în care se încheie mai mare
aceastã relatare biblicã. Este o
potrivnic.
foarte subtilã bãtaie de joc:
„Balaam s-a sculat, a plecat, ºi s-a
întors acasã. Balac a plecat ºi el acasã.“ Aceasta a fost tot!
Balaam, profetul care a vrut sã se îmbogãþeascã, a rostit

neabãtut cuvântul Domnului: „Cum sã blestem eu pe cel
ce nu-l blestemã Dumnezeu? Cum sã-l defaim eu pe cel ce
nu-l defãimã Domnul?... Domnul, Dumnezeul lui, este cu
el, El este împãratul lui, veselia lui“ (Numeri 23:8, 21;
sublinierea îmi aparþine).
ÎNSPÃIMÂNTÂNDU-L PE DIAVOL
Frica e ca o minge în mâinile diavolului. El nu ne poate

face niciun rãu, în afarã de a ne face sã ne temem cã ne
poate face rãu. Diavolul este cel mai mare potrivnic.
Balaam a fost obligat sã rosteascã adevãrul. El s-a zbãtut, a
fãcut tot ce-a putut, dar n-a reuºit decât sã ne arate cã
poporul lui Dumnezeu nu poate fi atins de blestem. Noi
suntem imuni la blesteme. Suntem rãscumpãraþi, cum a
fost ºi Israel. Ceea ce fost adevãrat pentru poporul lui
Dumnezeu atunci, este adevãrat pentru cei rãscumpãraþi
astãzi. De ce minunatã eliberare de fricã ne bucurãm!
Frica aude strigãtul rãguºit al lui Goliat, dar credinþa

aude strigãtul Împãratului Împãraþilor. Aleluia! Leul din
Iuda a rãcnit, ºi atunci cine nu profeþeºte? (Amos 3:8).
„Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov,

nici vrãjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune
despre Iacov ºi Israel: «Ce lucruri mari a fãcut
Dumnezeu!»“ (Numeri 23:23). Din întâmplare, acest verset
îmi aminteºte de multele situaþii în care vrãjitorii au
încercat sã blesteme campaniile noastre de evanghelizare.
De multe ori, rostirea unui simplu, dar uns „Aleluia!“ de pe
platformã, a rupt jugul apãsãrii ºi i-a alungat pe vrãjitori,
care s-au îndepãrtat gemând ºi ºuierând. Încercãrile lor de
a ne blestema ºi de a chema demonii au fost dejucate de
zidul de foc al lui Dumnezeu ºi de
îngerii Lui rãzboinici. Cu adevã-
Creºtinii nu rat, „îngerul Domnului tãbãrãºte
trebuie sã se lase în jurul celor ce se tem de El“
vânaþi, ci sã (Psalmul 34:7).
vâneze ei; nu sã fie
Vântul sinistru al morþii bãtuse
atacaþi, ci sã atace peste Egipt nu cu mult timp
ei. Noi nu suntem înainte. Totuºi niciuna dintre
asediaþi, ºi nici nu casele lui Israel nu i-au simþit
suntem cu spatele suflarea rece. Sângele mielului de
la zid. Departe de Paºti însemnase fiecare casã.
Iehova, cu aripile Lui protectoare,
aºa ceva! Noi
i-a protejat de îngerul nimicitor.
suntem trupele Fiecare copil al lui Dumnezeu de
de asalt ale lui astãzi este acoperit ºi însemnat cu
Dumnezeu, trimise sângele lui Isus. Fiecare dintre noi
sã elibereze este ferit de atingerea puterilor
ostaticii din iad. iadului, ale vrãjilor, ale blesteme-
lor, ale demonilor sau ale oricãror
Noi suntem forþele slujitori ai diavolului. Puterile
invadatoare ale vãzduhului nu ne pot atinge atât
Domnului! timp cât stãm sub steagul sângelui
scump al Mântuitorului, Mielul nostru de Paºti. Protecþia

Lui care ne înconjoarã este impenetrabilã ºi invulnerabilã.
Omul cãruia îi este fricã este aliatul diavolului—

indiferent dacã îi place sau nu. Frica este o infecþie, o boalã.
Ea se poate rãspândi printre creºtini. Sunt sigur cã motivul
pentru care Dumnezeu a interzis copiilor lui Israel sã
vorbeascã în timp ce mãrºãluiau în jurul zidurilor
Ierihonului, a fost faptul cã, vorbind, ar fi rãspândit printre
ei frica ºi îndoiala (Iosua 6:10). Diavolul nu se teme de
omul cãruia îi este fricã. El ºtie cã acea persoanã este
inofensivã. Dar Satana tremurã când nouã nu ne e teamã.
Dupã sute de ani de la întâlnirea lui Balac cu Israel,

Neemia rezidea fãrã teamã Ierusalimul. Cineva l-a
îndemnat sã se ascundã de ameninþãrile duºmanilor. Îmi
place replica lui: „Un om ca mine sã fugã? ªi care om ca
mine ar putea sã intre în Templu ºi sã trãiascã? Nu voi
intra!“ (Neemia 6:11). Sã cedeze poporul lui Dumnezeu,
fiii ºi fiicele împãrãþiei, rãscumpãraþi prin sângele Mielului,
în faþa ameninþãrilor? Poporului lui Dumnezeu nu i s-a dat
„un duh de fricã, ci de putere, de dragoste ºi de
chibzuinþã“ (2 Timotei 1:7). Sã fugã deci oameni ca noi?
Niciodatã!
Departe de a ne fi fricã, ne putem bucura. „Iatã cã v-am

dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpii, ºi peste
toatã puterea vrãjmaºului: ºi nimic nu vã va putea vãtãma“
(Luca 10:19). Creºtinii nu trebuie sã se lase vânaþi, ci sã
vâneze ei; nu sã fie atacaþi, ci sã atace ei. Noi nu suntem
asediaþi, ºi nici nu suntem cu spatele la zid. Departe de aºa
ceva! Noi suntem trupele de asalt ale lui Dumnezeu,
trimise sã elibereze ostaticii din iad. Noi suntem forþele
invadatoare ale Domnului!
Isus a repetat de multe ori: „Nu vã temeþi!“ Dar aceasta

nu a fost tot. El a fost ºi un bun psiholog. De remarcat ce a
spus: „Nu te teme, crede numai!“ (Luca 8:50). Întotdeauna

a fost nevoie de mai mult decât doar de a spune: „Nu te
teme!“, sau „Fii curajos, îndrãzneºte!“ Doar aceste cuvinte
nu sunt mai mult decât un sfat inutil. Frica este o forþã
cãreia trebuie sã-i fie opusã o forþã superiorã, forþa
credinþei.
Frica este forþa negativã. Semnul sãu este „minus“.

Cineva mi-a spus odatã: „Frica este camera întunecoasã în
care oamenilor li se dezvoltã tot ceea ce este negativ în
fiinþa lor.“ Numai o forþã pozitivã poate anula una
negativã. Aceastã forþã pozitivã este credinþa. Aºa cã Isus a
spus întotdeauna: „Nu vã temeþi, credeþi numai!“ Opusul
fricii nu este curajul, ci credinþa.
„ªi ceea ce câºtigã biruinþa asupra lumii, este credinþa

noastrã“ (1 loan 5:4). Credinþa este o armã cu multe
destinaþii. Ea nu este presupunere ºi nici bravadã—sã ne
amintim de fiii lui Sceva (Fapte 19:12–16). Un sfânt care
tremurã face ca Satana sã triumfe, dar credinþa îl
înspãimântã pe duºman. Noi nu suntem chemaþi sã
tremurãm, ci sã dovedim autoritate ºi sã facem iadul sã
tremure.
„Benaia... a smuls suliþa din mâna egipteanului, ºi l-a

omorât cu ea“ (2 Samuel 23:21). Aºa vom smulge ºi noi
frica din mâinile duºmanului, vom folosi propria lui armã,
ºi-i vom face pe diavoli sã tremure.
PRINÞUL PUTERILOR VÃZDUHULUI
Într-una dintre cruciadele noastre de evanghelizare din

Africa, am avut o experienþã care mi-a dat o revelaþie.
Urma sã folosim cortul nostru mare în Green Valley, Africa
de Sud. Cu multã emoþie, numãram orele pânã la prima
întâlnire, când mi-a telefonat managerul care se ocupa de
cort. Echipa de montare era gata sã întindã prelata peste
scheletul cortului, a cãrui capa-

citate era de zece mii de locuri. Credinþa îl
înspãimântã pe
„Pãmântul este prea moale. În Satana!
caz de vânt ºi ploaie“, a continuat
managerul, „prizele ancorelor ºi
ale pilonilor vor slãbi, ºi cortul s-ar putea prãbuºi. Solul
este prea umed.“ Întrebarea lui era dacã sã continue sau
nu cu montatul cortului. Mintea a început sã-mi lucreze cu
febrilitate. Ar fi fost un lucru groaznic dacã s-ar fi
întâmplat o catastrofã. În timp ce mã gândeam astfel, mã
rugam Domnului în inimã. Apoi, în mod minunat, o
siguranþã dumnezeiascã mi-a inundat mintea.
„Dã-i înainte“, i-am spus. „În Numele lui Isus, nu va

ploua ºi nici nu va fi furtunã.“ ªi astfel, potrivit acelei
instrucþiuni, cortul a fost înãlþat.
Am avut un început minunat. Searã de searã, cortul a

fost plin de oameni dornici dupã Cuvântul lui Dumnezeu.
Apoi, într-o dupã-amiazã, în timp ce îngenuncheam
pentru rugãciune în camionul-caravanã care se afla parcat
lângã cort, mi-am ridicat privirile ºi am vãzut cã dinspre
apus, întunecând cerul, se îndrepta spre noi o furtunã
uriaºã. Aþi vãzut vreodatã o furtunã africanã, care
literalmente umple tot aerul cu apã? Norii, asemãnãtori
unui pãr rãvãºit, negri ca smoala, sunt rãscoliþi de furtunã.
„Asta e o adevãratã catastrofã“, mi-a spus cineva. Apoi

am auzit vocea Duhului Sfânt rãspunzând acelei frici, ºi
spunându-mi ce sã fac: „Du-te ºi mustrã-l pe diavol!“
Am ieºit ºi am mers cu hotãrâre în direcþia din care

venea furtuna iminentã. Ridicându-mi degetul ºi
îndreptându-l spre furtunã, am spus: „Diavole, îþi vorbesc
în Numele lui Isus. Dacã-mi distrugi cortul, îi voi cere lui
Dumnezeu un cort de zece ori mai mare!“
Am privit, ºi, în acel moment, s-a întâmplat ceva

incredibil: norii s-au depãrtat. Au început sã ocoleascã la
mare depãrtare cortul. Pericolul trecuse! Norii ºi ploaia nu
ne-au mai ajuns, ºi cortul a stat neclintit pânã la sfârºitul
campaniei de evanghelizare.
„Ce mare e Dumnezeul nostru!“
Apoi urmãtorul adevãr minunat m-a izbit mai tare decât

ar fi fãcut-o orice trãsnet pe care acea furtunã l-ar fi repezit
împotriva noastrã: credinþa îl înspãimântã pe Satana! Cre-
dinþa mea l-a speriat pe diavol. Probabil acel cort al nostru
îi dãdea deja destul de multã bãtaie de cap, ºi gândul cã
Dumnezeu ne-ar fi putut da unul mai mare l-a îngrozit.
„Dracii se-nfioarã“ ne spune Biblia în Iacov 2:19. Când

ne ridicãm cu o credinþã vie ºi legãm prin puterea lui
Dumnezeu orice împotrivire, credinþa noastrã îl tero-
rizeazã pe marele terorist, Satana. „Împotriviþi-vã
diavolului, ºi el va fugi de la voi“, declarã Cuvântul (Iacov
4:7). Biblia ne spune ºi în alt loc sã ne împotrivim lui
Satana: „Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã“ (1 Petru 5:9).
Acestea nu sunt simple ipoteze nedovedite. Ioan a putut
spune: „Vã scriu, tinerilor, fiindcã aþi biruit pe cel rãu“ (1
Ioan 2:13). Având credinþã în Dumnezeu, „pânã ºi ologii
iau parte la pradã“ (Isaia 33:23).
Dar episodul cortului nu s-a încheiat complet, pentru cã

în mintea mea încã persista ceva care rãmãsese neclar.
„Dacã diavolul a înþeles greºit ce i-am spus?“, mã întrebam.
Gândul acesta mi-a revenit de mai multe ori în minte. Am
decis, deci, sã clarific problema. Am vorbit diavolului încã
o datã în Numele lui Isus, ºi i-am spus: „Eu nu mã
târguiesc cu tine, diavole. Doar pentru cã ai retras vântul ºi
ploaia, nu înseamnã cã am fãcut o înþelegere cu tine sã nu
ne procurãm un cort mai mare. Vom avea un cort mai
mare, oricum.“
Cu diavolul nu trebuie sã
negociem—trebuie sã-l alungãm. Când lucrurile
Ne spune foarte clar Cuvântul lui sunt imposibile,
Dumnezeu. Continuaþi sã vã rãspunsul este
repetaþi vouã înºivã, mereu ºi credinþa.
mereu, dacã este nevoie: credinþa
Credinþa nu este
îl înspãimântã pe Satana, credinþa
îl înspãimântã pe Satana, credinþa doar pentru ceea
îl înspãimântã pe Satana. Acest ce este posibil—
adevãr va schimba în pozitiv tot ce aceasta nu este
este negativ în voi. În Isus voi deloc credinþã.
sunteþi biruitori, nu victime. Cea mai
Victima este Satana, pentru cã
Isus a zdrobit capul ºarpelui.
extraordinarã
resursã din
CREªTINUL NEÎNFRICAT Univers este
Braþul lui
Copiii lui Dumnezeu pot fi Dumnezeu.
îndrãzneþi. Fie sã descoperiþi acest
adevãr în Cuvântul Sãu. „Prin
credinþã a fost ascuns Moise trei luni de pãrinþii lui, când
s-a nãscut: pentru cã vedeau cã era frumos copilul, ºi nu
s-au lãsat înspãimântaþi de porunca împãratului“ (Evrei
11:23). Gândiþi-vã ce a presupus actul lor. Statul egiptean ºi
Faraon, conducãtorul lui, au decretat cã este ilegalã pentru
evrei pãstrarea unui copil de parte bãrbãteascã. Potrivit
legii, aceºti copii trebuiau uciºi la naºtere. Patrulele
egiptene erau prezente peste tot pentru a duce la
îndeplinire acest ordin. Câtã teroare ºi durere trebuie sã fi
fost atunci în rândurile poporului evreu!
În acel timp s-a nãscut Moise. Pãrinþii îºi priveau copilul,

care era atât de frumos, ºi ºtiau cã n-ar fi putut—ºi nici n-ar
fi lãsat pe nimeni—sã-l ucidã. Ei au hotãrât sã ascundã
copilul, încãlcând astfel legea. „Prin credinþã... nu s-au
lãsat înspãimântaþi.“ Împrejur era plin de cãpetenii
militare egiptene, ºi paºii lor puteau oricând sã se opreascã
în faþa uºii lor, cerându-le sã predea copilul. Care pãrinte

n-ar tremura dacã bãrbaþi înarmaþi ar aºtepta sã-i ia copilul
pentru a-l ucide? Totuºi, „ei nu s-au lãsat înspãimântaþi“.
De ce? Nu erau ei oameni ca toþi oamenii? Nu aveau
sentimente? Ba da, erau pãrinþi foarte buni. A existat însã
un singur motiv pentru care ei nici nu au tremurat, nici nu
au intrat în panicã. Este adevãrat, situaþia pãrea fãrã ieºire.
Credinþa lor pãrea mai degrabã naivitate ºi nebunie. Dar
situaþia în care se gãseau era exact ceea ce-i place lui
Dumnezeu. Lui îi place sã rezolve imposibilul.
Când lucrurile sunt imposibile, rãspunsul este credinþa.

Credinþa nu este doar pentru ceea ce este posibil—aceasta
nu este deloc credinþã. Cea mai extraordinarã resursã din
Univers este Braþul lui Dumnezeu. Unii Îl pot crede pe
Dumnezeu numai când este vorba despre ceva „raþional“,
ceva care poate fi probat, testat. Dar, dupã cum scrie Pavel,
„Noi... nu ne punem încrederea în lucrurile pãmânteºti“
(Filipeni 3:3), adicã în propriile noastre planuri.
Îmi place mult sã ilustrez

Credinþa este noua credinþa într-un Dumnezeu mare
ordine. Necredinþa printr-o poveste africanã cu tâlc
este ordinea veche, despre un elefant ºi o furnicã. Un
aflatã pe moarte. elefant trecea peste un pod care se
clãtina, ºi o furnicã se afla pe el,
Credinþa este linia
tocmai în spatele urechii lui
despãrþitoare care uriaºe. Podul se zgâlþâia din toate
împarte omenirea încheieturile sub paºii elefantului,
în douã. A avea ºi dupã ce ei au ajuns în siguranþã
sau a nu avea de cealaltã parte, furnica i-a spus
credinþã sunt cele elefantului: „Pe cuvântul meu!
Ce-am mai fãcut sã se legene
douã alternative, podul ãsta în toate pãrþile!“
cele douã atitudini
pe care le putem Aceasta este relaþia pe care o
avea faþã de viaþã. avem cu Dumnezeu când ne
încredem în El. El ne poartã (Isaia 46:4). El face sã se

cutremure podul. El stã cu puterea Lui în spatele nostru ºi
lângã noi. El ne zideºte casele, bisericile, El este cu noi în
afacerile noastre. Domnul ne conduce spre victorie. În El,
imposibilul devine posibil. Aleluia!
CUMPÃNA APELOR
Credinþa este cea care face diferenþa. Este distincþia

fundamentalã dintre o persoanã ºi alta. Întreaga lume se
aflã ori de o parte, ori de cealaltã a liniei credinþei. În
realitate, existã numai douã categorii de oameni—nu
sãraci sau bogaþi, nu negri sau albi, nu învãþaþi sau
neînvãþaþi, nu iudei sau greci. Niciuna dintre aceste
deosebiri nu existã cu adevãrat în Cristos. Ochii lui
Dumnezeu vãd doar credincioºi ºi necredincioºi. „Cine va
crede... va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit“
(Marcu 16:16).
Credinþa este noua ordine. Necredinþa este ordinea

veche, aflatã pe moarte. Credinþa este linia despãrþitoare
care împarte omenirea în douã. A avea sau a nu avea
credinþã sunt cele douã alternative, cele douã atitudini pe
care le putem avea faþã de viaþã.
Frica vede exact ceea ce vede omul. Credinþa vede exact

ceea ce vede Dumnezeu—ºi acþioneazã pe aceastã bazã.
Credinþa creeazã acþiune ºi oameni de acþiune, asemenea
lui Caleb ºi Iosua. Necredinþa ne þine legaþi într-un pustiu
spiritual—cum a fost Israel timp de atâþia ani. Teama ºi
îndoiala amplificã dificultãþile, fãcându-ne sã credem cã
oamenii nu pot fi câºtigaþi pentru Cristos ºi cã lumea e
prea puternicã. Fãrã credinþã ne e teamã de eºec ºi de
greutãþi. Dar credinþa spune cã putem învinge, ºi aºa, în
loc de îndoialã, suntem cuprinºi de bucuria speranþei. Prin
credinþã progresãm de la minim la maxim.
OMUL CARE A TRÃIT MÂINE
În Egipt se foloseau, pe scarã largã, douã procedee de

mumificare. Aproape toþi morþii rãmâneau în Egipt. Marii
faraoni erau înmormântaþi în mausolee uriaºe, în sicrie
multiple, ºi chiar în piramidele eterne. Acei oameni morþi
erau morþi de-a binelea. Dar unul dintre ei n-a avut nici
cea mai micã intenþie de-a rãmâne în Egipt dupã ce va fi
murit. Mumia lui Iosif a fost pentru „export“—singura de
acest fel. Iosif cunoºtea promisiunile lui Dumnezeu ºi ce
urma sã se întâmple în viitor, ºi a fost hotãrât sã nu rãmânã
pe dinafarã. Iosif, care a murit la vârsta de o sutã zece ani,
nu a putut fi gãsit în Egipt. El a fost omul care a trãit mâine.
„Prin credinþã... Iosif a dat poruncã cu privire la oasele

sale“ (Evrei 11:22). El nu a vrut sã stea liniºtit în mormânt,
când apele Mãrii Roºii ºi ale Iordanului s-au despãrþit.
Ochiul credinþei lui a vãzut credincioºia lui Dumnezeu
împlinind Cuvântul Sãu, acel Cuvânt pe care El îl dãduse
lui Avraam, Isaac ºi Iacov cu mult timp înainte. De fapt, cu
sute de ani înainte de a se întâmpla, Iosif a strigat ºi el
împreunã cu armata bãrbaþilor
israelieni care, nenãscuþi încã, vor
Cu sute de ani face sã cadã zidurile Ierihonului.
înainte de a se Credinþa ne face din nou tineri.
întâmpla, Iosif a Un om al credinþei, la o sutã zece
ani, este mai tânãr decât un
strigat ºi el adolescent care criticã. Atât de
împreunã cu mulþi dintre tinerii noºtri sunt
armata bãrbaþilor „bãtrâni“ ºi fãrã niciun viitor. Ei
israelieni care, sunt cei înfrânþi, al cãror cântec
nenãscuþi încã, este cel al formaþiei Beatles: „Ieri,
toate tristeþile mele pãreau atât de
vor face sã cadã
depãrtate... Eu cred în ieri...“ (Yes-
zidurile terday, Beatles). Fãrã Dumnezeu ºi
Ierihonului. fãrã speranþã. Unde sunt astãzi
oamenii ca Iosif?
Dumnezeu urma sã porneascã la acþiune într-o zi, ºi

Iosif era hotãrât sã nu fie lãsat pe dinafarã, viu ori mort.
Credinþa dã viaþã celor morþi. Ea dã viaþã ºi celor fricoºi!
Credinþa râde de împãratul Terorii, Moartea, ºi-l îngrozeºte
pe cel ce are puterea morþii, chiar pe diavol. „Unde îþi este
boldul, moarte?“ (1 Corinteni 15:55). Pentru cã Isus,
Învingãtorul, trãieºte, ºi noi vom trãi—ca biruitori în
aceastã viaþã ºi în viaþa care vine!
Partea a cincea
În practicã
Capitolul 17
Capcana
DUMNEZEU ÎªI BINECUVÂNTEAZÃ PLANURILE
Dumnezeu Îºi semneazã planu-

rile. El asigurã cele necesare, dar Mântuirea nu este
noi trebuie sã ºtim care este
doar subiectul
destinaþia acestora. Banii sunt
pentru treburile Domnului. Tot favorit al
ceea ce trebuie sã ºtim este ce evangheliºtilor,
doreºte El sã facã. Sã descoperim este principiul de
în ce este implicat Dumnezeu, ºi lucru al lui
sã ne legãm destinul de al Lui. Sã Dumnezeu.
ne asociem cu El! Astfel, suntem
autorizaþi sã luãm, prin credinþã,
Dumnezeu este
tot ce avem nevoie din marile Sale specialist în
magazine. Noi îi putem cere lui mântuire.
Dumnezeu sã Se îngrijeascã de
ceea ce facem, atât timp cât facem
ceea ce ºi El face.
Ce este Dumnezeu în activitatea pe care o face? El este

în primul rând Mântuitorul, Dumnezeul mântuirii. „Eu,
Eu sunt Domnul, ºi afarã de Mine nu este niciun
mântuitor!“ (Isaia 43:11). Mântuirea nu este doar subiectul
favorit al evangheliºtilor, este principiul de lucru al lui
Dumnezeu. Dumnezeu este specialist în mântuire. Cum
este medicina pentru un medic, sau muzica pentru un
muzician, aºa este lucrarea de mântuire pentru

Dumnezeu. Isus a venit „sã caute ºi sã mântuiascã ce era
pierdut“ (Luca 19:10) ºi „sã aducã pe mulþi fii la slavã“
(Evrei 2:10).
Noi suntem invitaþi sã lucrãm cu El, nu pe cont propriu.

Evanghelia este „afacerea“ lui Dumnezeu de la început
pânã la sfârºit—monopolul Sãu, dacã vreþi. Nu putem
deschide „magazine“ ale Evangheliei ca ºi cum noi am fi
patronii. Isus Cristos este Capul întregii lucrãri de mân-
tuire din lume. Putem lucra în colaborare cu El, ºi trebuie
s-o facem oricât ne-ar costa. El Se va îngriji de acest cost.
Un prieten mi-a spus odatã: „Dacã Dumnezeu nu este

motorul, nu vreau sã înaintez nici mãcar un centimetru.“
Eu am adãugat apoi: „Dacã Dumnezeu este motorul, pe
mine nu mã deranjeazã nici dacã sunt lumina de
semnalizare din spate.“
Mergeþi cu Dumnezeu, ºi nimic

Când a fost nu vã va putea opri. Este imposibil
ca planurile Lui sã meargã prost.
Dumnezeu
Ele nu eºueazã. Ceea ce
„atent“, calculând Dumnezeu vrea sã trãiascã, nu
fiecare leu? A fost poate ºi nu va muri.
El cumpãtat când
ªi-a trimis pe În unele cazuri, proiectele bi-
pãmânt pe unicul sericilor supravieþuiesc numai
datoritã grijii intense care li se
Fiu? El a golit acordã. Ele au puþin de-a face cu
cerul de bogãþie ºi planurile lui Dumnezeu. În ele nu
a renunþat la cea este viaþa Lui. Opriþi aparatul de
mai mare comoarã menþinere a vieþii! Dacã existã
pe care o avea, viaþã realã în ele, programele nu
vor avea nevoie de echipament
Singurul Fiu
care sã le asigure respiraþia. Ceea
nãscut din El. ce Dumnezeu vrea sã moarã,
Capcana 243
lãsaþi sã moarã, ºi nu faceþi respi-

raþie artificialã. „Lãsaþi morþii sã-ºi Mulþi îi acordã lui
îngroape morþi“, a fost sfatul pro- Dumnezeu credit,
fund ºi deschizãtor de orizonturi dar puþini îi dau
dat de Isus (Luca 9:60). De ce sã bani „cash“ de
mai menþinem în funcþiune maºi-
care are nevoie
na neproductivã a Bisericii, aºtep-
tând ca Dumnezeu sã plãteascã pentru „a-i cãuta
taxele? N-o va face. Adevãrata ºi mântui pe cei
preocupare a Bisericii este câºtiga- pierduþi“.
rea oamenilor pentru Cristos.
ATENÞI ÎN MOD CORECT ªI ÎN MOD GREªIT
Când se discutã despre evanghelizare, aud oameni induºi

în eroare spunând: „Trebuie sã fim atenþi cu banii
Domnului“, de parcã El s-ar afla într-o micã crizã
financiarã. Cuvintele lor ar putea fi sincere, dar nu e foarte
greu sã desluºim în spatele lor zgârcenia. De ce sã
strângem banii lui Dumnezeu într-o bancã? O bisericã îºi
poate face un fond de siguranþã pentru a-l avea în cazul
unor situaþii neprevãzute. Dar Dumnezeu se îngrijeºte de
orice necesitate care apare. Pe lângã aceasta, cea mai
urgentã ºi mai specialã nevoie o avem deja în jurul
nostru—nevoia de a salva lumea pierdutã!
Când a fost Dumnezeu „atent“, calculând fiecare leu?

Când a fãcut milioanele de stele ºi planete, pe care nu trãia
nicio fiinþã, a fost El „chibzuit“? A fost El cumpãtat când
ªi-a trimis pe pãmânt pe unicul Fiu? El a golit cerul de
bogãþie ºi a renunþat la cea mai mare comoarã pe care o
avea, Singurul Fiu nãscut din El. A renunþat la tot ce a iubit
ºi a avut, de dragul mântuirii sufletelor noastre. „El, care
n-a cruþat nici chiar pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi toþi,
cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El toate
lucrurile?“ (Romani 8:32). Haideþi! Avem un Dumnezeu
care ne uimeºte!
FORMULA FINANCIARÃ A LUI DUMNEZEU
Domnul ne umple buzunarele pentru a putea mântui

suflete. Când se golesc, iar ni le umple. Formula financiarã
a lui Dumnezeu este simplã. „Daþi, ºi vi se va da!“ (Luca
6:38). Daþi, ºi atunci veþi avea mai mult pentru a putea da
mai mult. Dumnezeu nu se cruþã nici pe Sine ºi nu cruþã
nici banii pentru a-i gãsi pe oamenii pierduþi. O bisericã
nu-ºi poate permite sã economiseascã bani în loc de a
câºtiga suflete pentru Cristos.
Cheltuieºte pentru mântuire! Cheltuieºte pentru

proiecte de câºtigare a sufletelor. Oamenii vor da pentru
un proiect în care vor vedea cã este viaþã, dar nu vor da
pentru a mãri un cont mort într-o bancã oarecare. Când
colecta dureazã mai mult decât predica, ceva nu e în
regulã. Raportul privind evanghelizarea ar trebui
prezentat înaintea celui privind veniturile ºi cheltuielile.
Dar adevãrul este cã evanghelizarea nu apare deloc pe
agenda de lucru a multor biserici. Adesea, dãrile de seamã
financiare ocupã mai mult timp
decât prezentarea noilor con-
În pustie, mana a vertiþi. Cu toate acestea, bisericile
cãzut acolo unde care dau, prosperã. Evangheli-
s-a aflat stâlpul de zarea ºi susþinerea misiunilor sunt
nor ºi de foc—ºi esenþiale pentru sãnãtatea unei
biserici. Adevãrul acesta a fost
numai acolo. Dacã dovedit de prea multe ori pentru
Israel nu s-ar mai a mai fi pus la îndoialã.
fi cãlãuzit dupã
stâlpul cãlãuzitor MIJLOACE ªI SCOPURI
al lui Dumnezeu,
ºi-ar fi pierdut Dumnezeu cãlãuzeºte, apoi asi-
gurã cele necesare. Conduce, apoi
micul dejun, hrãneºte. Aceasta este regula Sa
prânzul ºi cina de credinþã. O ilustraþie în acest
pe acea zi. sens ne-o oferã poporul Israel.
Capcana 245
În pustie, mana a cãzut acolo unde s-a aflat stâlpul de nor

ºi de foc—ºi numai acolo. Dacã Israel nu s-ar mai fi cãlãuzit
dupã stâlpul cãlãuzitor al lui Dumnezeu, ºi-ar fi pierdut
micul dejun, prânzul ºi cina pe acea zi. Existã întotdeauna
suficient când ne aflãm în locul în care El ne spune sã fim.
În perioada când ne construiam cortul de 34 de mii de

locuri în Africa, ne aflam într-o mare nevoie financiarã.
Domnul mi-a spus sã nu iau bani cu împrumut din bancã,
ºi instrucþiunile Lui sunt sfinte pentru mine. În urechi îmi
sunau cuvintele: „Al Meu este argintul, ºi al Meu este
aurul“ (Hagai 2:8). ªi, într-o zi, am primit o sumã foarte
mare de bani. De fapt, era exact suma de care aveam
nevoie. Cu greu mi-am putut crede ochilor, dar nu pentru
cã credinþa mea ar fi fost prea micã. Motivul a fost sursa de
unde au venit banii. Donatorul era o doamnã care, în
trecut, obiºnuia sã ne trimitã câþiva dolari în fiecare lunã.
Am simþit cã trebuia sã cunosc mai îndeaproape cum

ajunseserã acei bani la noi. Am vizitat-o pe doamnã pentru
a afla ce o determinase sã doneze suma respectivã. Ceea ce
mi-a spus a fost atât de emoþionant încât aproape cã nu
poate fi redat în cuvinte. Mi-a spus cã, în mijlocul nopþii, a
primit un telefon. O voce i-a dat instrucþiuni precise
pentru a ne trimite acea sumã de bani.
„Dar“, a continuat ea, „vocea din telefon nu a fost a unui

om. Cel care mi-a vorbit a fost îngerul Domnului. ªtiu
lucrul acesta, pentru cã slava lui Dumnezeu mi-a inundat
camera. Am ºtiut cã Dumnezeu îmi dãdea o instrucþiune
clarã. Aºa cã am fãcut întocmai cum mi-a spus.“
Ei bine, m-am gândit, dacã Dumnezeu îl însãrcineazã pe

un înger cu rezolvarea problemelor noastre financiare, nu
mai am niciun motiv sã nu dorm noaptea. Pot dormi
profund, fãrã absolut nici cea mai micã grijã, atât timp cât
îl am pe El ca partener.
AL CUI E TOTUªI MÃGÃRUªUL ACESTA?
Deºi Domnul mi-a spus în acea împrejurare sã nu iau

niciun împrumut din bancã, aceasta nu înseamnã cã este
neapãrat rãu sã împrumuþi din bancã. N-ar trebui sã-i
condamnãm pe cei care sunt cãlãuziþi altfel decât noi.
Dumnezeu a fãcut ca mana sã vinã din cer, dar ar fi putut
sã o dea poporului ºi în alt mod. Isus Însuºi a folosit
metode diferite. Sã privim la una dintre ele. Pentru
intrarea Sa triumfalã în Ierusalim, Isus avea nevoie de un
animal pe care sã cãlãreascã. Iatã ce s-a întâmplat:
„Când S-a apropiat de Betfaghe ºi de Betania, înspre

muntele numit al mãslinilor, Isus a trimis pe doi din
ucenicii Sãi, ºi le-a zis: «Duceþi-vã în satul dinaintea
voastrã. Când veþi intra în el, veþi gãsi un mãgãruº
legat, pe care n-a încãlecat nimeni niciodatã:
dezlegaþi-l ºi aduceþi-Mi-l. Dacã vã va întreba cineva:
’Pentru ce-l dezlegaþi?’, sã-i spuneþi aºa: ,Pentru cã
Domnul are trebuinþã de el’»“ (Luca 19:29–31).
În relatarea lui, Matei ne spune cã, pe lângã mãgãruº,

mai era ºi o mãgãriþã. Isus nu a
organizat o întâlnire de rugãciune
O bisericã nu-ºi în care sã se cearã sã-l fie date
poate permite sã acele animale. În acest caz, El a
economiseascã luat iniþiativa: „Duceþi-vã în sat...
bani în loc de a dezlegaþi-l ºi aduceþi-Mi-l...
câºtiga suflete Domnul are trebuinþã de el.“
Domnul era Cel Care a creat toþi
pentru Cristos.
mãgarii care existã. De ce ar fi
Cheltuieºte pentru trebuit sã cearã unul? Amãnuntele
mântuire! Cheltu- neobiºnuite din aceastã relatare
ieºte pentru pro- îmi spun cã Domnul are nevoi. ªi
iecte de câºtigare El ne dã privilegiul de a rãspunde
a sufletelor. acestor nevoi! „Domnul are
trebuinþã...“
Capcana 247
Lucrarea Sa are nevoi cãrora tu, eu ºi toþi copiii lui

Dumnezeu le pot rãspunde. Este gândul minunat al lui
Dumnezeu de a ne da bucuria de a fi pãrtaºi cu El în ceea
ce face. Aceasta ar trebui sã ne facã fericiþi. Îmi imaginez cã,
mai târziu, stãpânul mãgarului, dupã ce a înþeles, I-a
mulþumit Domnului toatã viaþa pentru privilegiul care i l-a
fãcut. Chiar micuþul mãgãruº s-a bucurat în ziua aceea! L-a
purtat în spate pe Isus o bucatã de drum în atmosfera de
triumf a acelei zile.
De remarcat cã omul „îºi legase“ mãgãruºul. Era „capita-

lul“ sãu ºi nu voia sã-l piardã. Domnul le spunea însã uceni-
cilor „sã-ºi piardã capitalul“. Sã ne dezlegãm mãgãruºii
pentru Domnul! Isus i-a învãþat întotdeauna pe oameni sã
nu se lege de banii lor. Mulþi îi acordã lui Dumnezeu credit,
dar puþini îi dau bani „cash“ de care are nevoie pentru „a-i
cãuta ºi mântui pe cei pierduþi“. Ar trebui sã ne pierdem
mãgãruºii acum, pentru cã altfel s-ar putea sã-i pierdem la
sfârºit. Dupã cum a spus un scriitor: „Ceea ce cheltuim
pentru noi pierdem, însã avem o comoarã nemãrginitã prin
tot ce-I dãm Domnului, Lui care ne dã totul.“
Este biblic, bineînþeles, sã facem colecte pentru ceea ce

Dumnezeu vrea sã se facã. Dumnezeu iubeºte pe dãtãtorul
voios, pentru cã acesta este una cu El. Nimeni nu poate
evangheliza lumea singur. Fiecare putem contribui cu câte
ceva: cu banii, cu talentul, cu timpul nostru, cu noi înºine.
Numai prin contribuþia noastrã, a tuturor, se poate duce la
îndeplinire sarcina. Colaborarea, lucrul împreunã este
singurul mod în care se poate realiza ceva. Nu doar o
mânã leneºã, pentru cã lucrãtorii sunt atât de puþini; ºi nu
doar un dolar pipernicit, pentru cã nevoile sunt atât de
mari ºi de multe.
CAPCANA BANILOR
Banii pot fi o capcanã extrem de bine mascatã pentru cei

imprudenþi. Avem nevoie de inimi curate, de motivaþii
curate ºi de ungerea lui Dumnezeu peste ochii noºtri

pentru a observa capcanele diavolului. Tocmai începusem
sã ating Africa cu Evanghelia, când Domnul m-a trecut
printr-un test extraordinar. O doamnã mi-a telefonat,
propunându-mi o ofertã financiarã fantasticã pentru
lucrarea din Africa. Am vizitat-o pentru a discuta detaliile.
Casa ei exsuda o atmosferã de bogãþie ºi opulenþã.
„Am dorit sã vã întâlnesc“, m-a întâmpinat ea cordial,

„pentru cã vã urmãresc de câtva timp.“
A trecut repede la subiect, ºi tot ceea ce mi-a spus suna

atât de extraordinar, de necrezut, ºi-mi depãºea imagi-
naþia, încât n-am putut decât sã tac ºi sã ascult cuprins de
uimire. Ea a spus: „Vreau sã finanþez cruciadele dumnea-
voastrã de evanghelizare în Africa.“
Aproape c-am uitat sã respir! Pe masã se afla un dosar,

pe care l-a împins spre mine. Dosarul conþinea documente
care arãtau la cât se ridica întreaga ei avere. L-am citit de
parcã aº fi descoperit El Dorado-ul.
„Poþi vedea ce posed“, mi-a spus ea. „Zãcãminte de

minereu de fier, o minã de diamante etc. etc.“ Mã simþeam
ca ºi cum aº fi stat în faþa lui Rockefeller.
„Acum“, a continuat ea, „vreau sã înfiinþez un trust ºi sã

dau jumãtate din profit pentru lucrarea lui Dumnezeu. Nu
doriþi sã vã asociaþi în acest trust? Toþi banii vor fi folosiþi în
lucrarea Domnului. Acceptaþi?“
Cu siguranþã se afla Dumnezeu în spatele acelei

generozitãþi? N-am auzit însã niciun ecou afirmativ din
cer. Nu eram deloc încredinþat în duhul meu. Din contrã,
am avut un sentiment ciudat de neîncredere, deºi am
încercat sã-mi ascund lipsa de entuziasm. Tot ce am putut
spune a fost: „Vã mulþumesc! Dar aceasta este o mare
Capcana 249
responsabilitate. Aº dori ca, înainte de a lua o hotãrâre, sã

mã rog Domnului.“
Soþia mea, Anni, a avut aceeaºi reacþie. Nu bucurie, ci,

mai degrabã, neliniºte. Am ºtiut cã trebuia sã venim în faþa
Domnului cu acea problemã ºi sã-I cerem cãlãuzire.
„Doamne, dacã aceasta este o capcanã din partea diavo-

lului, nu vrem s-avem nimic de-a face cu ea“, ne-am rugat.
Sãptãmânile au trecut, noi fiind ocupaþi cu campaniile

de evanghelizare. Nu ne puteam hotãrî sã spunem nici
„da“ nici „nu“ la ceea ce pãrea a fi o ofertã fantasticã.
Într-una din nopþi însã, am avut un coºmar groaznic, pe
care nu l-am putut uita. Am visat cã mã aflam pe malul
unui râu, pe înserat. Apa nu era deloc adâncã, astfel cã râul
era mai degrabã o albie de noroi, punctatã de nenumãrate
smârcuri. Un om scund a trecut pe lângã mine ºi a coborât
digul. Mi-a fãcut semn ºi eu l-am urmat. Când am ajuns în
mijlocul râului, brusc, cu un rãget teribil, un hipopotam
uriaº mi-a apãrut în faþã. Existã douã specii de hipopotami,
ºi cel din faþa mea aparþinea celei mai mari! M-am retras
din faþa fãlcilor lui hulpave, dar întorcându-mã, am vãzut,
profilându-se nedesluºit lângã mine, un alt monstru. Din
nãmol continuau sã iasã alþii ºi alþii, mereu, pânã m-am
trezit înconjurat din toate pãrþile de hipopotami gata sã mã
înghitã! Disperat ºi îngrozit am strigat: „Isuse, ajutã-mã!“
Coºmarul îmi era încã viu în minte, când doamna m-a

cãutat din nou ºi mi-a cerut insistent sã iau o decizie. Am
convenit asupra unei alte vizite, ºi ea ne-a întâmpinat din
nou cu un zâmbet. „Înainte de a intra în casã, aº dori sã vã
arãt ceva.“ Am urmat-o. Dupã câtva timp, am ajuns în
punctul unde domeniul ei era mãrginit de un râu.
Dintr-o datã am simþit un ºoc, de parcã aº fi fost lovit de

un trãznet. Râul acela! Se afla în faþa mea—acelaºi râu pe
care-l visasem în coºmar. Ceea ce vedeam era identic cu

ceea ce visasem; deosebirea era cã acum nu mai visam. Mã
pândea pericolul—acesta fusese, deci, înþelesul visului!
Dumnezeu mi-a arãtat. L-am simþit pe Domnul lângã mine
ºi am fost sigur cã voi primi un rãspuns. Aºa cã am întrebat
dacã putem intra în casã pentru a ne ruga împreunã.
Cum am îngenuncheat, am auzit vocea Domnului nu o

datã, ci de trei ori. „Fiul meu, sã nu ai nimic de-a face cu
aceasta.“ I-am spus apoi bogatei doamne: „Vã rog, daþi-mi
voie sã refuz marea dumneavoastrã generozitate. Daþi
milioanele dumneavoastrã altcuiva. Dumnezeu nu-mi dã
voie sã primesc aceºti bani.“ Imediat am simþit cã de pe
duhul meu se ridicase o greutate. De ce? Pãrea atât de
straniu. Dar în acel moment Dumnezeu a fãcut altceva.
Prin Duhul Sãu, mi-a arãtat adevãratele mele bogãþii,
promisiunile din Cuvântul Lui. „ªi Dumnezeul meu sã
îngrijeascã de toate trebuinþele voastre, dupã bogãþia Sa, în
slavã, în Isus Cristos“ (Filipeni 4:19).
Am înþeles atunci cã aº fi putut cheltui milioanele oferite

de doamnã, ºi, când acestea s-ar fi terminat, s-ar fi terminat
ºi lucrarea mea, pentru cã nu aº mai fi continuat sã învãþ sã
mã sprijin pe Domnul.
OBLIGAÞIE CONTRACTUALÃ
Nu capitalul acestui trust trebuia sã fie sursa mea de

finanþare. Dumnezeu Îºi are propriul Lui trust. Eu trebuia
sã mã încred în acesta. De fapt, Dumnezeu avea un capital
cu mult mai mare decât cel al acelei doamne. Eu aveam
obligaþia contractualã divinã—bogãþiile Sale inepui-
zabile—autentificatã chiar de El. El Shadai—Numele
acesta înseamnã Atotsuficient, nu zgârâie-leu. Eram mult
mai binecuvântat având aceste promisiuni scumpe, decât
dacã aº fi avut tot aurul ºi diamantele acestei lumi.
Capcana 251
Oarecum, m-am simþit ca ºi

cum aº fi trecut un test foarte El m-a învãþat ºi
dificil ºi aº fi avansat în ºcoalape mine atunci,
Duhului Sfânt. Am învãþat cã, atât spunându-mi:
timp cât continuu sã predic
Evanghelia, indiferent de cât de
„Coºurile uceni-
cilor au început sã
mult ar costa, Domnul se va îngriji
sã achite nota de platã. Pentru se umple numai
ceea ce comandã, Dumnezeu dupã ce mulþimile
plãteºte, ºi, dacã este nevoie, El s-au sãturat.
mutã din loc cerul ºi pãmântul
Continuã sã hrã-
pentru a se face ceea ce doreºte.
neºti mulþimile cu
A DA ÎMPÃRÃTEªTE Cuvântul Meu, ºi
Eu Mã voi îngriji
Am citat Filipeni 4:19: „ªi de umplerea
Dumnezeul meu sã se îngrijeascã coºurilor.“
de toate trebuinþele voastre, dupã
bogãþia Sa, în slavã, în Isus
Cristos.“ Prepoziþia „dupã“ (provenitã din grecescul
„kata“) înseamnã „potrivit standardului“. Adicã, dupã
standardul bogãþiilor Sale, nu dupã cel al sãrãciei noastre.
El umple sacul nostru gol fãrã sã-l mãsoare mai întâi. El dã
cum dã un împãrat, dã sã prisoseascã, nu cum ar da cineva
de condiþie modestã. Când îi cereþi, nu-I spuneþi:
„Doamne, nu-mi poþi da trei mii de lei? Cred cã ai atâta.
Sper cã nu-Þi cer prea mult.’’ Spuneþi-I care vã e nevoia!
Lãsaþi-L pe El sã se îngrijeascã de ea. Mâna Lui e largã.
Oaspeþii Lui nu stau pe pãmânt uscat; El e Producãtorul

tuturor fructelor pãmântului. Prin faptul cã dã, El nu
sãrãceºte. El întotdeauna dã. „Darul de nedescris“ al Fiului
Sãu iubit ilustreazã felul generos de a fi al lui Dumnezeu.
Scala preþurilor la El este demnã de mãreþia Lui.
Vizita pe care am fãcut-o acelei doamne mi-a revelat ºi

un alt lucru. „Nu accepta niciodatã compromisul de dragul
banilor.“ Nu-þi vinde sufletul pentru un blid de linte.
Mai târziu, când am simþit cã Domnul îmi spunea sã fac

comanda pentru primul cort mare de evanghelizare, am
stat în faþa Lui ºi I-am spus: „Doamne, sunt un misionar
sãrac. Priveºte, buzunarele-mi sunt goale!“ Domnul mi-a
rãspuns: „Nu te baza pe ce ai în buzunar, bazeazã-te pe
Mine.“ M-am uitat în buzunarele Lui, ºi am vãzut cã erau
pline. Am spus: „Doamne, dacã mã laºi sã fac planuri cu ce
este în buzunarele Tale, voi face aceste planuri ca un
milionar.“ ªi, literalmente, am început sã fac aºa. Am
descoperit cã Dumnezeu este atât de bogat cât spune. ªi
atât de bun. A Lui sã fie slava! Ducând la îndeplinirea voia
Lui desãvârºitã, îi putem cere lui Dumnezeu nu doar o
pâine, ci întreaga brutãrie! Slujitorii Lui nu trebuie sã
trudeascã din greu pentru o bucatã de plãcintã sau sã se
lupte pentru câteva farâmituri. Priviþi în vitrina lui
Dumnezeu—este plinã de tot felul de produse de
patiserie, delicioase ºi hrãnitoare.
DOUÃSPREZECE COªURI PLINE
Teste? Încercãri ale credinþei? Vin. Peste mine, în orice caz,

vin. Îmi amintesc cã odatã stãteam pe marginea patului,
într-o camerã a unei pensiuni din Malawi. Închiriasem
acea camerã pentru trei dolari pe zi. Dar a trebuit sã mã
aºez pentru cã primisem o veste care m-a ºocat. Un telefon
urgent de la biroul meu din
Frankfurt, Germania, mi-a adus o
Pentru ceea ce veste pe care nu o puteam crede.
comandã, Ne aflam în roºu cu sute de mii de
Dumnezeu dolari! Cum era posibil aºa ceva?
plãteºte, ºi, dacã
este nevoie, El La începutul acelui an, Domnul
mã asigurase cã anul acela va fi
mutã din loc cerul
„anul celor douãsprezece coºuri
ºi pãmântul pline, un coº pentru fiecare lunã“.
pentru a se face Nu puteam înþelege cum am
ceea ce doreºte. ajuns în datorie.
Capcana 253
„Doamne“, am spus, „de ce? Ai spus cã vor fi douãspreze-

ce coºuri pline. Dar toate sunt goale. Cum se poate aceasta?“
În astfel de momente, Dumnezeu ne deschide ochii. El

m-a învãþat ºi pe mine atunci, spunându-mi: „Coºurile
ucenicilor au început sã se umple numai dupã ce
mulþimile s-au sãturat. Continuã sã hrãneºti mulþimile cu
Cuvântul Meu, ºi Eu Mã voi îngriji de umplerea coºurilor.“
Am rãmas uimit. Înþelepciunea divinã avea sens. Am spus:
„Doamne, voi face ce spui, ºi ºtiu cã ºi Tu vei face ce spui.“
Dar—sute de mii de dolari! Nu puteam nicicum înþele-

ge. Da, dar Dumnezeu raþioneazã diferit. Coºurile au stat
goale 24 de ore, ºi apoi a venit vestea cã Dumnezeu le um-
pluse din nou. Anul s-a încheiat fãrã datorii. Noi am conti-
nuat sã hrãnim mulþimile cu Cuvântul lui Dumnezeu, ºi
Domnul, la rândul Sãu, a continuat sã ne dea cele necesare.
NICIO CUREA DE ÎNCÃLÞÃMINTE ÎN FELUL LUMII
În Genesa, existã o cunoscutã relatare despre Avraam ºi

Lot. Lot, nepotul lui Avraam, fusese luat de cãtre
Chedorlaomer în urma unei bãtãlii împotriva a cinci
împãraþi. Unul dintre împãraþii învinºi a fost împãratul
Sodomei. Avraam, împreunã cu mai mulþi slujitori viteji
de-ai lui, au pornit în urmãrirea lui Chedorlaomer ºi au
recuperat de la acesta tot ce luase, inclusiv prizonierii.
Împãratul Sodomei a început apoi sã-i spunã lui Avraam

ce sã facã cu ceea ce adusese de la duºman: „Dã-mi
oamenii, ºi þine bogãþiile pentru tine“ (Genesa 14:21). La
aceasta se rezuma totul în acele zile. O þarã o prãda pe alta,
ca paraziþii. Dar, de data aceasta, împãratul Sodomei a avut
o surprizã. Avraam i-a rãspuns:
„Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul cel Prea înalt,

Ziditorul cerului ºi al pãmântului, ºi jur cã nu voi lua
nimic din ce este al tãu, nici mãcar un fir de aþã, nici
mãcar o curea de încãlþãminte, ca sã nu zici: «Am

îmbogãþit pe Avraam.» Nimic pentru mine!“ (Genesa
14:22–23).
Împãratul acela a fost confruntat cu ceva nou pe atunci

în lume. Avraam a fost un om cu un nou mod de viaþã—
credinþa în Dumnezeu. El a fost unul dintre VIP-urile lui
Dumnezeu [VIP, de la Very important person (Persoanã
foarte importantã), n.tr.]. În mâinile sale, el a þinut schiþa
„cetãþii... al cãrei meºter ºi ziditor este Dumnezeu“ (Evrei
11:10). Modul de a fi al lumii nu mai exista pentru Avraam.
Viaþa sa fusese dãruitã lui Dumnezeu. Avraam avea
Cuvântul ºi promisiunea Dumnezeului Atotputernic.
Apoi Dumnezeu a spus: „Avraame... Eu sunt rãsplata ta

cea foarte mare“ (Genesa 15:1). Mai târziu aflãm cã
„Domnul l-a binecuvântat pe Avraam în orice lucru“
(Genesa 24:1). În orice lucru! Acesta este limbajul Bibliei, nu
al lumii.
„...cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El, toate

lucrurile?“ (Romani 8:32).
„Tatãl vostru cel ceresc ºtie cã aveþi trebuinþã de ele“

(Matei 6:32).
„...ºi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Matei

6:33).
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit tot ce priveºte

viaþa ºi evlavia“ (2 Petru 1:3).
„...cãci toate lucrurile sunt ale voastre“ (1 Corinteni 3:21).
Aºa a trãit Avraam. Fii un fiu al lui! Încrede-te în

Dumnezeu pe deplin.
El nu poate ºi nu va eºua.
Capitolul 18
Istorie printr-o frânghie

Ochii lui Isus pãreau sã mã priveascã de dincolo de
rândurile tipãrite în Biblia mea, ca din spatele unor
zãbrele. Oriunde calc pe urmele Lui, nu am cum sã îmi
explic incorect un lucru sau altul, dacã vãd chipul Sãu clar.
Citesc urmãtorul pasaj, ºi parcã aº fi fost acolo unde s-au
petrecut cele prezentate în el. Relatarea este cuprinsã
într-un context mai larg, pe care sper cã îl veþi vedea tot
atât de însufleþitor ºi miºcãtor cum a fost în viziunea mea.
„David era pe atunci în cetãþuie, ºi o strajã a

filistenilor era la Betleem. David a avut o dorinþã, ºi a
zis: «Cine-mi va da sã beau apã din fântâna de la
poarta Betleemului?» Atunci acei trei viteji au trecut
prin tabãra filistenilor, ºi au scos apã din fântâna de la
poarta Betleemului. Au adus-o ºi au dat-o lui David;
dar el n-au vrut s-o bea ºi a vãrsat-o înaintea
Domnului. El a zis: «Departe de mine, Doamne,
gândul sã fac lucrul acesta! Sã beau sângele oamenilor
acestora care s-au dus cu primejdia vieþii lor?» ªi n-a
vrut s-o bea. Iatã ce au fãcut aceºti trei viteji“ (2
Samuel 23:14–17).
SUSPINUL ªI STRIGÃTUL DUPÃ APÃ
David era însetat, ºi a suspinat: „Cine-mi va da sã beau apã

din fântâna de la poarta Betleemului?“ Acea fântânã
deosebitã, era însã situatã dincolo de liniile duºmanului.

Filistenii puseserã stãpânire pe ea. Foarte aproape de
David, când el ºi-a exprimat aceastã dorinþã adâncã a
sufletului sãu, se aflau câþiva dintre cei mai viteji rãzboinici
ai lui. Pentru ei, dorinþa lui David a fost o poruncã. Trei
dintre ei s-au uitat unul la altul, au dat din cap, ºi au
format ad-hoc o echipã. Fãrã sã mai spunã un cuvânt, au
pornit într-o misiune specialã al cãrei scop era împlinirea
dorinþei lui David.
ªtiau la ce pericole se expuneau. S-ar fi putut sã

plãteascã pentru paharul de apã dorit de David cu
propriul lor sânge. Dar nicio consideraþie de acest fel nu i-a
fãcut sã ezite vreun moment. Nu putea fi vorba de cârteli
sau plângeri. Ceea ce îºi dorea David, trebuia sã primeascã,
chiar dacã n-ar fi trimis niciodatã pe nimeni sã-i
împlineascã dorinþa. David era stãpânul lor. Ei au ºtiut ce
gândeºte, ºi aceasta le-a fost de-ajuns. Riscul era o parte a
datoriei lor. Loialitatea nu aºteaptã ordine. Ezitând, cei trei
ar fi putut da impresia cã nu doreau sã facã pe placul
conducãtorului lor.
Dorinþa lui David de a bea din apa acelei fântâni îmi

aduce în minte cuvintele cu mult mai importante rostite de
Isus, când se afla atârnat pe cruce. ªi El a strigat: „Mi-e
sete!“ (Ioan 19:28). Setea Sa a fost, fãrã îndoialã, de naturã
fizicã, dar ea a depãºit limitele fizicului. Setea Sa adâncã
era pentru mântuirea omenirii.
Setea aceasta L-a adus pe El pe pãmânt ºi pe cruce. Setea

Sa fizicã nu a fost decât rezultatul dorinþei Lui infinite
pentru mântuirea sufletelor fiinþelor pe care le-a creat.
Acel strigãt de pe cruce, „Mi-e sete!“, sunã ºi va suna în

urechile noastre pentru totdeauna, pentru cã sensul lui e
mult mai profund decât al cuvintelor „Mi-e sete“, rostite
de David. Câþi recunoaºtem aceasta? Avem noi urechi de
Istorie printr-o frânghie 257
auzit, sau, din comoditate, trecem

pe lângã adevãrata semnificaþie a Mulþimile care se
acestor cuvinte? Acordãm noi aflã cãzute în
atenþia cuvenitã acelui strigãt de adâncul
pe cruce, lãsându-l sã ne miºte
întunericului
inimile ºi vieþile în direcþia
acþiunii? Este strigãtul acesta auzit trebuie ajunse cu
acum de oricine? Evanghelia. Ele
trebuie aduse la
Pentru o dorinþã care ar fi putut luminã, trebuie
fi consideratã un capriciu, oame- întoarse de la
nii lui David au hotãrât sã înfrun-
te primejdia. Ei ar fi putut sã-i
moarte la viaþã.
aducã lui David apã dintr-un loc Naþiuni întregi
mai puþin primejdios, ºi probabil zac în morminte
apa aceea ar fi fost ºi mai bunã, spirituale. Cineva
dar aceasta nu ar fi satisfãcut trebuie sã coboare
sentimentul lor de devotare totalã
ºi sã le smulgã
faþã de stãpânul lor. Când a fost
vorba de David, vieþile lor nu au de acolo.
mai contat pentru ei.
Mã simt provocat. Câþi dintre noi ar fi la fel de gata sã

acþioneze în mod similar pentru Domnul nostru, Isus? Noi
ºtim care este dorinþa Lui—aceea de mântuire a sufletelor
—dar se pare cã mai avem nevoie de îndemnuri ºi porunci
pentru a o împlini. ªtiind care este setea Lui, n-ar trebui
noi sã acþionãm imediat, obligatoriu? Ce ar putea fi o
chemare mai puternicã decât dorinþa Fiului lui
Dumnezeu? Chiar dacã aceasta ar însemna sã ne riscãm
viaþa, nu uitaþi cã au fost oameni care ºi-au riscat viaþa
pentru un simplu pahar de apã dorit de David. ªi, oricum,
în ce mãsurã se poate vorbi despre pericol când este vorba
de îndeplinirea unei dorinþe a Fiului lui Dumnezeu?
FÂNTÂNA DIN BETLEEM
Acum, fântâna din Betleem era înconjuratã de armata

duºmanului. Dar cei trei rãzboinici ai lui David ºi-au luat
sãbiile, împreunã cu vasele pentru apã, ºi au pornit în
expediþie. Fântâna era foarte adâncã, ceea ce fãcea ca
pericolul sã fie ºi mai mare. Apa preþioasã trebuia deci
scoasã de la o mare adâncime; totuºi aceasta era apa doritã
atât de mult de David. Trebuia sã se gãseascã cineva sã o
aducã sus.
Ce imagine semnificativã este aceasta pentru

evanghelizare! Mulþimile care se aflã cãzute în adâncul
întunericului trebuie ajunse cu Evanghelia. Ele trebuie
aduse la luminã, trebuie întoarse de la moarte la viaþã.
Naþiuni întregi zac în morminte spirituale. Cineva trebuie
sã coboare ºi sã le smulgã de acolo. Fântâna din Betleem se
afla în mâinile filistenilor, întocmai cum sufletele, scumpe
pentru Dumnezeu, sunt prinse în strânsoarea lui Satana.
Aceasta înseamnã cã mai întâi rãzboinicii au trebuit sã
treacã prin liniile duºmanului. S-a
dat o luptã, în urma cãreia a
Pentru câºtigarea apãrut o breºã în aceste linii. Acei
lumii pentru trei bãrbaþi au fost mânaþi ºi
Cristos este întãriþi în acþiunea lor de hotã-
nevoie, ºi a fost rârea de a-i aduce conducãtorului
lor ceva care de-abia le-a ajuns la
întotdeauna, de
urechi cã ar fi dorinþa lui.
oameni care sã fie
gata sã coboare ºi ÞINÂND FRÂNGHIA
din aceia care sã
fie gata sã þinã În mod normal, o fântânã are un
frânghia! Frânghia anumit sistem mecanic prin care
aceea este ca apa este scoasã la suprafaþã. Dar,
pentru a stabili o legãturã între
frânghia unui aceastã imagine ºi situaþia din
colac de salvare. Noul Testament, sã ne imaginãm
cã n-ar fi existat un asemenea

sistem. Cei trei bãrbaþi s-au gãsit Împãrãþia lui
în faþa unei sarcini extrem de Dumnezeu depinde
dificile când au ajuns la fântânã. de unirea
Rãzboinicii au trebuit sã discute slujitorilor Lui
între ei ºi sã decidã care sã coboare
unºi cu Duhul
în fântânã. Aceasta însemna cã, în
timp ce unul dintre ei cobora pe Sfânt. Lucrarea
frânghie, ceilalþi doi ar fi trebuit sã de evanghelizare
þinã frânghia, fiind atenþi în ºi misiunile cer
acelaºi timp sã respingã un even- însumarea tuturor
tual atac din partea duºmanului. eforturilor depuse
în acest sens.
În mod cert, în acest fel se face
ºi evanghelizarea mondialã. Lu-
crul în echipã este absolut esenþial. Pentru câºtigarea lumii
pentru Cristos este nevoie, ºi a fost întotdeauna, de
oameni care sã fie gata sã coboare ºi din aceia care sã fie
gata sã þinã frânghia! Frânghia este elementul de susþinere
a acelora care coboarã, ºi cei care o þin sunt la fel de
importanþi ca cei care coboarã pe ea. Cei care þin frânghia
nu au voie sã slãbeascã strânsoarea pânã când omul
coborât în fântânã nu a ajuns la suprafaþã cu apa. Frânghia
aceea este ca frânghia unui colac de salvare. Nu poate fi
vorba nici mãcar de „o pauzã de o cafea“ pentru cei care o
þin! O slãbire, oricât de micã, a strânsorii, ºi omul care de-
pinde de acea frânghie este pierdut. Oamenii care pleacã
la dorinþa lui Isus pentru a-I aduce apa pe care El ªi-o
doreºte atât de mult, se aflã în exact aceeaºi situaþie. Fãrã
cei care sã þinã frânghia (susþinãtorii), se produce tragedia.
LOGISTICA ÎMPÃRÃÞIEI
Este o problemã foarte serioasã când cineva spune astãzi

cã dedicarea noastrã pentru evanghelizarea mondialã ar
trebui temperatã. Datoritã problemelor economice ºi
administrative de tot felul, nevoia mondialã este datã la o
parte în favoarea nevoii locale. Convingerea mea adâncã

este aceasta: nu ne putem permite sã slãbim strânsoarea
mâinilor noastre pe frânghia de susþinere a celor care riscã
atât de mult pentru atingerea obiectivului. Prea mulþi sunt
cei care depind de lucrarea lor. Cei care depind de aceastã
frânghie a vieþii sunt înºiºi evangheliºtii ºi misionarii, ºi,
chiar mai important, întregul proiect de evanghelizare al
lui Cristos (care este apa pe care El ªi-o doreºte), care
trebuie sã ajungã realizat la „David“-ul nostru ceresc!
Aceasta este logistica Împãrãþiei lui Dumnezeu. Îl slãvesc

pe Dumnezeu pentru bãrbaþii ºi femeile care ne susþin cu
rugãciuni de mijlocire, þinând astfel frânghia întinsã. Îmi
amintesc clar de multe zile în care am pescuit în apele
adânci ºi întunecoase ale multor fântâni ºi gropi ale acestei
lumi, simþind prezenþa duhurilor iadului. Totuºi de fiecare
datã am ºtiut cã existau tovarãºi credincioºi de rugãciune
care þineau strâns frânghia mea ºi se aflau alãturi de mine
zi ºi noapte. Îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru astfel de
oameni!
În cele din urmã, rãzboinicul lui David de la capãtul

frânghiei a fost scos din fântânã. În mâini þinea vasul cu
preþioasa apã. Toþi cei trei bãrbaþi s-au bucurat, ºi imediat
ºi-au început drumul înapoi. Îmi imaginez cã doi dintre ei
îl flancau pe al treilea, care ducea în mâini preþioasa apã.
Cu câtã atenþie ducea rãzboinicul vasul! Cu niciun chip
n-ar fi vrut sã piardã vreun strop din ce aducea. Bãrbaþii
care îl flancau þineau sãbiile în mâini ºi îi deschideau
drumul. Era o muncã perfectã de echipã.
În acelaºi mod, Împãrãþia lui Dumnezeu depinde de

unirea slujitorilor Lui unºi cu Duhul Sfânt. Lucrarea de
evanghelizare ºi misiunile cer însumarea tuturor efortu-
rilor depuse în acest sens. „Ca o oºtire puternicã înainteazã
Biserica Domnului“, cântãm noi, dar aceasta trebuie sã fie
o realitate, dacã dorim sã îndeplinim Marea Trimitere.
EROII DISCREÞI AI CERULUI
În cele din urmã, cei trei rãzboinici au ajuns la cortul lui

David, stãpânul lor, cu apa ºi cu sãbiile ude de sânge. Dar
acolo, uimire, David refuzã sã bea din apa adusã! El ºi-a
dat seama cã ei îºi riscaserã viaþa pentru a i-o aduce. Prin
faptul cã a onorat aceastã faptã, David i-a înscris pe cei trei
bãrbaþi în rândul eroilor! Altul poate l-ar fi onorat numai
pe cel care coborâse în fântânã, dar David nu a fãcut aºa.
Toþi trei rãzboinicii au avut un rol vital în obþinerea acelei
victorii.
Într-o zi, vom îngenunchea în faþa „David“-ului nostru

ceresc. Toþi copiii lui Dumnezeu vor fi acolo—cei care au
coborât în groapã, ca ºi cei care, cu credincioºie, au þinut
frânghia. Am convingerea cã vom fi martorii unor mari
surprize. Cei care au fost atât de discreþi, vor deveni, pe
neaºteptate, eroi în Împãrãþia lui Dumnezeu. Rãsplata lor
va fi mare. Domnul nu va spune: „Ai lucrat mult...“, ci: „Ai
lucrat bine, rob bun ºi credincios...“ (Matei 25:21).
O FEMEIE DE SERVICIU, EROU?
Un pastor din Germania mi-a spus despre o sorã în vârstã

din biserica lui, a cãrei slujbã era de a face curãþenie în
clãdirea bisericii. Ea a venit la el ºi i-a spus cã a avut un vis
minunat. Visase cã se afla în faþa porþii veºniciei. Mulþi
oameni erau înºiruiþi acolo, ºi ea se afla printre ei. Apoi a
vãzut cã toþi oamenii din faþa ei þineau în mâini snopi, în
timp ce ea nu avea decât câteva fire de grâu. S-a simþit
de-aceea foarte necãjitã, ºi i-a lãsat pe cei care veneau în
urma ei sã treacã în faþã. Apoi, brusc, poarta s-a deschis, ºi
s-a auzit chematã pe nume. Era Domnul. Tremurând, a
ieºit în faþã cu cele câteva fire mici de grâu în mânã. Dar
Domnul i-a vorbit cu mângâiere în glas: „Ai fost
credincioasã în puþine lucruri, te voi pune peste multe
lucruri.“ Apoi s-a trezit. Pastorul mi-a spus cã, exact la o
sãptãmânã dupã acest vis, sora a murit. Þinerea frânghiei

nu se face totdeauna cu zarvã, dar cu siguranþã meritã a fi
fãcutã. Dupã cum scrie Esther Kerr Rusthoi: „Se va fi
meritat tot, când Îl vom vedea pe Isus.“
Sã nu slãbim ritmul! Sã continuãm sã-I aducem lui Isus

„apa“ care Îi stinge setea. El înseteazã—El doreºte sã aibã
cu El în Împãrãþia mântuirii Sale, bãrbaþi ºi femei, bãieþi ºi
fete. El doreºte cu ardoare ca ei sã audã ºi sã primeascã
Evanghelia. Aceasta este ceea ce se vrea prin
evanghelizare.
Cu toate cã groapa este mai adâncã ºi mai întunecoasã

ca oricând, vom aduce mai multã roadã ca oricând dacã
vom lucra cot la cot. Dumnezeu este credincios. Dacã
dorim sã împlinim Cuvântul Domnului, trebuie sã fim gata
sã coborâm la cei pierduþi, sau sã fim gata sã þinem strâns,
cu putere, frânghia susþinãtoare.
ISTORIE LA CAPÃTUL UNEI FRÂNGHII
Bãrbaþii din oºtirea lui David n-au fost singurii care au

þinut de frânghii. Ne amintim cã Ieremia, marele profet, a
fost scos dintr-o groapã, ºi cã salvarea lui Iosif a împiedicat
în cele din urmã foametea în acea parte a lumii antice. Au
fost ºi oameni, care, când viaþa lui Pavel a fost ameninþatã,
l-au coborât pe acesta de cealaltã parte a zidului
Damascului, într-un coº. Toate aceste ajutoare doar au
þinut de frânghii; totuºi în mâinile lor era þinutã istoria care
le-a urmat.
Sã presupunem cã Iosif ar fi fost abandonat în groapã.

Ce s-ar fi întâmplat cu Egiptul ºi cu familia lui Iacov,
precum ºi cu viitorul fiu al lui Iacov, Domnul nostru, Isus
Cristos? Oricine ar prefera sã nu ducã acest gând pânã la
capãt.
Sã presupunem cã Ieremia nu
ar fi fost salvat, ºi cã lucrarea sa ar Sã presupunem cã
fi pierit odatã cu el în acea groapã apostolul Pavel
oribilã în care a fost aruncat. Am n-ar fi reuºit sã
mai fi avut noi profeþiile lui, ºi ar
mai fi gãsit Israel, de-a lungul scape de cei care
atâtor secole, mângâierea ºi cãutau sã-l
nãdejdea din cuvintele lui? Dar omoare, ºi cã cei
cineva a þinut frânghia ºi Ieremia a care þineau
fost salvat. frânghia de care
depindea viaþa lui
Sã presupunem cã apostolul
Pavel n-ar fi reuºit sã scape de cei ar fi lãsat coºul sã
care cãutau sã-l omoare, ºi cã cei cadã. Cu siguranþã
care þineau frânghia de care ar fi murit! El a
depindea viaþa lui ar fi lãsat coºul fost omul care a
sã cadã. Cu siguranþã ar fi murit! adus creºtinismul
El a fost omul care a adus creºti-
nismul în Europa. Dacã cei care au
în Europa. Dacã
þinut frânghia ar fi ºtiut cã cei care au þinut
destinele popoarelor atârnau la frânghia ar fi ºtiut
capãtul acelei singure frânghii, cu cã destinele
cât ar fi strâns-o mai tare! Oricum, popoarelor
au strâns-o suficient de tare, astfel
atârnau la capãtul
cã noi ne putem bucura astãzi cã
suntem binecuvântaþi veºnic, acelei singure
mulþumitã lor. frânghii, cu cât ar
fi strâns-o mai
Sunt convins în inima mea cã tare!
cei care þin astãzi frânghia în
evanghelizarea mondialã, fac
istorie pentru veºnicie. Simþiþi miºcarea frânghiei? Auziþi
mulþimile chemând Numele Domnului pentru mântuire?
Vedeþi exodul masiv din împãrãþia întunericului cãtre
lumina minunatã a lui Dumnezeu? Aceste suflete scumpe
mântuite sunt viitorii cetãþeni ai Noului Ierusalim. Astãzi
nu ne putem permite sã reducem eforturile globale de a
duce Evanghelia la toate popoarele. Sã nu îndrãznim sã

facem mai puþin, pentru cã este nevoie sã se facã mai mult.
Miza e prea mare. Veºnicia a milioane de oameni depinde
de ce facem noi astãzi.
În acelaºi timp, aº vrea sã mulþumesc tuturor acelor

oameni credincioºi care au þinut ºi continuã sã þinã de
frânghiile care ne susþin, indiferent cã þin frânghiile
mijlocirii sau cele ale suportului financiar. Într-o dimineaþã
glorioasã, când vom îngenunchea la picioarele lui Isus, ei
îºi vor primi marea rãsplatã.
Pentru cine este suportul nostru? Nu putem spune, dar

cineva, undeva þine în mâini un viitor nou pentru mulþi—
probabil pentru întreaga lume.
Pentru a mântui o lume, þineþi de frânghie—probabil cã

aceasta e tot ce vi se cere sã faceþi, dar este vital. Pentru
a pierde o lume, nu vã deranjaþi sã întindeþi o mânã—
aceasta e tot ce aveþi de fãcut.
Capitolul 19
Integritatea: þinta Satanei

ÎNCEPUTUL ESTE LA SFÂRªIT
Când eram tânãr lucrãtor, am participat la o conferinþã

pastoralã la care a fost o mare binecuvântare. Puterea lui
Dumnezeu a venit peste cei pre-
zenþi ºi cu toþii am îngenuncheat
în faþa Domnului. Un bãtrân Fixaþi-vã de la
slujitor al Domnului, de 90 de ani,
început mintea
a îngenuncheat alãturi de mine, ºi
se ruga cu atâta fervoare încât nu asupra a ceea ce
am putut sã nu-l ascult ºi sã nu-l conteazã la sfârºit!
privesc.
ªi iatã ce s-a rugat: „Doamne, iartã-mã pentru acele

lucruri necurate cãrora le-am permis sã intre în viaþa ºi-n
lucrarea mea...“
Rugãciunea sa m-a miºcat atât de profund, încât am

continuat-o cu propriile-mi cuvinte: „Doamne, te rog,
ajutã-mã. Nu vreau sã las în viaþa ºi în lucrarea mea nimic
necurat. Ajutã-mã, te rog, astfel ca atunci când voi fi bãtrân
sã nu mã rog ºi eu cum tocmai s-a rugat acest frate scump
al meu.“
Dacã doriþi sã fiþi lucrãtori ai Domnului, atunci ascultaþi

Cuvântul Lui: fixaþi-vã de la început mintea asupra a ceea
ce conteazã la sfârºit! Sunteþi responsabili pentru

integritatea lui Cristos în faþa lumii. Umblaþi cu atenþie.
STRATEGIA SATANICÃ
Creºtinii care se aflã în prima linie sunt þintele numãrul

unu pentru Satana, precum ºi ale atacurilor din partea
mass-mediei. Nici diavolul ºi nici presa nu sunt exemple
de grijã sau milã. Slãbiciunea în a rãspunde urii satanice a
dus recent la poticnirea unora din slujitorii Domnului.
Tragediile generate de pãcat au þinut prima paginã a
ziarelor de scandal, care au amplificat indiscreþiile orches-
trându-le aºa cum numai o astfel de presã o poate face.
David a scris o lamentaþie poeticã,
deplângând moartea duºmanului
Duºmanul ne sãu de moarte, împãratul Saul.
poate adormi în Dar scriitorii moderni sunt
sentimentul unei oameni mai mici, mai puþin nobili
false imunitãþi. ºi civilizaþi. Adesea ei amplificã
Adesea, rezistând daunele provocate Împãrãþiei lui
Dumnezeu.
ispitelor mici, ne
autoînºelãm cu Vreau sã vã pun în gardã.
privire la puterea Diavolul este foarte rãbdãtor. El
noastrã moralã. nu renunþã ºi nu are milã. El coace
Atunci Satana îºi la planuri ºi comploteazã perma-
orienteazã nent, imaginând scenarii extrem
de subtile care sã ducã la cãderea
artileria grea spre
oamenilor. El proiecteazã capcane
flancurile noastre chiar sub pragul pe care-l calci
neacoperite— zilnic, ºi de aceea ai nevoie de ochi
tocmai acolo unde, unºi pentru a le putea observa.
credem noi,
suntem tari! Puterile demonice vor încerca
orice mijloace viclene pentru a
Pãziþi-vã punctele
denigra ºi a distruge mãrturia
„tari“! creºtinului. Diavolul este un
Integritatea: þinta Satanei 267
oponent profesionist cu normã întreagã. Cristos l-a

respins, aºa cã, atunci când i-a venit timpul, diavolul i-a
atacat pe ucenici (Luca 22:31). Mai întâi, Iuda l-a trãdat pe
Isus; apoi Petru s-a lepãdat de El, cu jurãminte ºi blesteme;
ceilalþi L-au abandonat pe Domnul ºi au fugit, tocmai în
ceasul amar al suferinþei Sale (Matei 25:56). De necrezut!
Duºmanul ne poate adormi în sentimentul unei false

imunitãþi. Adesea, rezistând ispitelor mici, ne autoînºelãm
cu privire la puterea noastrã moralã. Atunci Satana îºi
orienteazã artileria grea spre flancurile noastre neaco-
perite—tocmai acolo unde, credem noi, suntem tari!
Pãziþi-vã punctele „tari“! Poate îi dispreþuim pe cei care cad,
ceea ce este un mod de a atrage atenþia asupra propriei
noastre sfinþenii, superioare, credem noi. Nu uitaþi—au
fost oameni buni care au cãzut. Niciodatã sã nu
subestimãm subtilitatea ºi perfidia diavolului. Numai
harul mântuitor ne þine piciorul sã nu alunece.
În ce priveºte rãzboiul spiritual, amintiþi-vã cã principalul

loc unde acesta este purtat este propria voastrã minte ºi ini-
mã, nu înãlþimile cerului de undeva sau de altundeva. „Pã-
zeºte-þi inima mai mult decât orice, cãci din ea ies izvoarele
vieþii“ (Proverbe 4:23). Înainte de a începe lupta de fiecare zi,
„vegheaþi ºi rugaþi-vã, ca sã nu cãdeþi în ispitã“ (Matei 26:41).
Chiar de la început faceþi un legãmânt cu Dumnezeu sã

trãiþi o viaþã sfântã. Nu uitaþi cã doar hotãrârea nu este
suficientã. Succesul, în ºi pentru sine, nu este garantat,
chiar dacã existã un contract scris cu o panã muiatã în
sânge. Braþul de carne va cãdea. Existã o cale mai bunã.
PRIMA CHEIE—UN EXEMPLU CERESC

DE SLUJIRE PERFECTÃ
El te poate pãzi sã nu te împiedici (Iuda 24). Dar cum?

Întrebarea aceasta este pusã frecvent. Cum putem sluji
perfect? Un rãspuns se gãseºte în Isaia 6:1–3:
„În anul morþii împãratului Ozia, am vãzut pe

Domnul ºezând pe un scaun de domnie foarte înalt, ºi
poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii
stãteau deasupra Lui, ºi fiecare avea ºase aripi: cu
douã îºi acopereau faþa, cu douã îºi acopereau
picioarele, ºi cu douã zburau. Strigau unul la altul, ºi
ziceau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oºtirilor! Tot
pãmântul este plin de mãrirea Lui!»“
Serafimii sunt îngeri care stau în jurul scaunului de

domnie al Celui Preaînalt. Nimic întinat n-ar putea sta atât
de aproape de Dumnezeu ºi de locul întregii puteri din
ceruri, de pe pãmânt ºi de sub pãmânt. Isaia a vãzut aceste
fiinþe cereºti slujindu-L pe Domnul în cel mai sfânt dintre
locuri, care este atmosfera prezenþei imediate a lui
Dumnezeu. Putem desluºi printre rânduri o chemare la
curãþie, însoþitã ºi de modul de a-i rãspunde. Fiinþele
acestea sunt modelele noastre.
O caracteristicã remarcabilã a serafimilor este cã au ºase

aripi:
Douã aripi le acopereau feþele, ceea ce vorbeºte despre

umilinþã.
Douã aripi le acopereau picioarele, ceea ce vorbeºte despre

curãþie.
Cu douã aripi zburau, ceea ce vorbeºte despre închinare ºi

laudã.
UMILINÞA
Mai întâi, de ce ºi-au acoperit aceste fiinþe puternice,

minunate feþele lor glorioase ºi frumoase, împiedicându-l
astfel pe tânãrul profet Isaia sã le vadã? Pentru cã n-au
vrut sã-l împiedice sã-l vadã pe Domnul. Serafimii n-au
vrut sã fie mai presus de Domnul

ºi sã-i distragã astfel atenþia lui Lumina Crucii nu
Isaia de la scaunul de domnie. este luminã de
rampã pentru
Remarcaþi, de asemenea, cã, niciun predicator!
deºi erau creaturi sfinte ei înºiºi, ei Isus Cristos
doar au vorbit despre sfinþenia
Domnului ºi gloria Lui. Umilinþa
nu a murit pentru
este parte a sfinþeniei. a ne da nouã
o carierã, ci pentru
Aceeaºi lecþie o învãþãm ºi din a-i mântui
schimbarea lui Isus la faþã pe pe cei pierduþi!
munte în faþa ucenicilor Sãi, Petru,
Iacov ºi Ioan (Matei 17:1–8). În
acele momente glorioase au apãrut ºi Moise ºi Ilie. Citim
cã, nu dupã mult timp, ucenicii L-au vãzut doar pe Isus—
cei doi profeþi retrãgându-se din raza lor vizualã. Intenþia
Tatãlui a fost ºi în acest eveniment aceeaºi. El nu le-a vorbit
ucenicilor despre cei doi mari profeþi ai lui Israel. Le-a spus
altceva: „Iatã Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi gãsesc
plãcerea. De El sã ascultaþi!“
Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, este centrul a tot ceea

ce existã. Orice minune vine de la El. Cât loc mai rãmâne
pentru mândria omeneascã? Serafimii, prinþii gloriei,
adevãrate flãcãri, ºi-au ascuns tot ceea ce ar fi atras
privirile. Moise ºi Ilie în slava lor, uriaºi printre nemuritorii
rãscumpãraþi, s-au retras într-un plan îndepãrtat. Cu cât
mai mult noi, abur suflat de vânt ºi þãrânã trecãtoare, ar
trebui sã ne micºorãm, ca El sã creascã?
Aici se aflã un risc spiritual pentru toþi slujitorii

Domnului. Lucrãm noi pentru recunoaºtere sau pentru a
ne face un nume? Dorim sã avem „întâlniri mari“ doar
pentru a folosi zecile sau sutele de mii de oameni ca fundal
pe care sã se proiecteze propria noastrã persoanã sau
mãreþia noastrã închipuitã? Lumina Crucii nu este luminã
de rampã pentru niciun predicator! Isus Cristos nu a murit

pentru a ne da nouã o carierã, ci pentru a-i mântui pe cei
pierduþi!
Urmãreºte sã strãluceºti, ºi vei pune slava lui Dumnezeu

în umbrã. Predicã pentru a fi admirat, ºi oamenii care vin
sã-L vadã pe Dumnezeu vor vedea doar un om. Ce a spus
marele evanghelist ºi apostol, Pavel? „Dacã vestesc Evan-
ghelia, nu este pentru mine o pricinã de laudã, cãci trebuie
s-o vestesc; ºi vai de mine dacã nu vestesc Evanghelia!“ (1
Corinteni 9:16).
Caracterul lui Ioan Botezãtorul ar trebui sã ne conducã

la o perspectivã mai echilibratã asupra noastrã înºine. Unii
s-au întrebat dacã nu era el Mesia. Chiar Isus a spus cã
Ioan a fost cel mai mare nãscut din femeie. Când oamenii
care au început sã-L urmeze pe Isus au ajuns mai mulþi
decât cei care îl urmau pe Ioan, urmaºii lui Ioan au devenit
geloºi. Dar Ioan nu a fost gelos. El le-a spus cã Isus trebuie
sã creascã, iar el sã se micºoreze. În faþa celor veniþi la el,
nu s-a prezentat pe sine, ci pe Isus. La râu, el a strigat: „Iatã
Mielul lui Dumnezeu!“ Orice lucru pe care Ioan l-a spus
despre sine a fost o declaraþie despre propria sa umilinþã.
Mãrirea începe ºi se terminã cu umilinþa. Aceasta în-
seamnã gestul de acoperire a feþei.
Santinela uºii Domnul este un Dumnezeu
inimii voastre gelos. El declarã în termeni
trebuie sã se categorici: „Slava Mea n-o voi da
cheme „umilinþã“. altuia“ (Isaia 42:8). A fi mândru în
Demobilizaþi prezenþa Împãratului împãraþilor
este echivalent cu a atinge
aceastã santinelã,
chivotul lui Dumnezeu, un pãcat
ºi poarta nepãzitã pentru care Uza a murit (2 Samuel
va fi sfãrâmatã, 6:6–7). Irod s-a umflat în pene ca
iar duºmanul va un curcan când mulþimea a strigat
nãvãli biruitor. cã este dumnezeu. Imediat a fost
lovit ºi a murit. „Pentru cã nu

dãduse slavã lui Dumnezeu“, a Cea mai bunã
fost „mâncat de viermi“, o boalã pazã a noastrã
teribilã pe care medicii o cunosc este folosirea
astãzi (Fapte 12:21–23).
Cuvântului prin
Cei privilegiaþi sã lucreze cu
care ne putem
darurile Duhului trebuie sã fie spãla minþile
deosebit de atenþi. Se doreºte ca zilnic. Lumea
realizãrile acestor daruri sã fie cu- gândurilor
noscute de toþi. Darurile spirituale noastre,
nu sunt Oscaruri pentru a fi arã-
înconjuratã de
tate sau câºtigate ca trofee pentru
o performanþã sau alta. Nu vã Cuvântul lui
decoraþi ostentativ cu instrumen- Dumnezeu ºi de
tele puterii lui Dumnezeu. Nu vã sângele acoperitor
faceþi diademe, brãþãri ºi inele din al lui Isus, este
darurile spirituale pentru propria inexpugnabilã.
voastrã împodobire.
Santinela uºii inimii voastre trebuie sã se cheme

„umilinþã“. Demobilizaþi aceastã santinelã, ºi poarta
nepãzitã va fi sfãrâmatã, iar duºmanul va nãvãli biruitor.
CURÃÞIA DUCE LA CINSTE
Cea de-a doua pereche de aripi acoperea picioarele

serafimilor. Aceasta însemna puritate. ªi cel mai curat om
atinge pãmântul pe care umblã. În jurul scaunului de
domnie nu era praf, bineînþeles, dar gestul serafimilor era
simbolic. El semnala nevoia de a umbla în sfinþenie
înaintea Domnului.
Isus a subliniat în mod deosebit acest aspect. El S-a aple-

cat ºi a spãlat picioarele ucenicilor. O astfel de curãþire era
necesarã. El a spus: „Cine s-a scãldat n-are trebuinþã sã-ºi
spele decât picioarele, ca sã fie curat de tot“ (Ioan 13:10).
Mai întâi, trebuie sã fim atenþi pe unde umblãm. În

Romani 13:14, Pavel ne îndeamnã sã nu purtãm de grijã
firii pãmânteºti. Nu vã rugaþi: „ªi nu ne duce pe noi în
ispitã...“, pentru ca imediat dupã aceea sã vã lãsaþi sã cãdeþi
în ea, fãrã nicio rezistenþã. Picioarele necurate sunt
simbolul unei umblãri nepãsãtoare. „Curãþiþi-vã, cei ce
purtaþi vasele Domnului“ (Isaia 52:11).
Un astfel de sfat, cu toþii ºtim, este mai uºor de dat decât

de dus la îndeplinire. Mass-media modernã varsã poluare
moralã în atmosferã, aºa cum prin coºuri iese în aceeaºi
atmosferã fum ºi funingine. Avem nevoie de „o mascã de
gaze“ pentru a nu inspira în suflet bolile unei ere
materialiste cu necredinþa care o însoþeºte. Silinþa este ne-
cesarã, fãrã îndoialã, dar avem nevoie de un alt ajutor.
Care este acesta?
Cea mai bunã pazã a noastrã este folosirea Cuvântului

prin care ne putem spãla minþile zilnic. Lumea gândurilor
noastre, înconjuratã de Cuvântul lui Dumnezeu ºi de
sângele acoperitor al lui Isus, este
inexpugnabilã. „Încingeþi-vã coap-
Oamenilor le
sele minþii voastre“ (1 Petru 1:13)
place astãzi sã prin citirea zilnicã a Cuvântului.
vorbeascã despre Aceasta este o injecþie de imu-
dragoste, pace ºi nizare împotriva oricãrei infecþii
har ieftin... [dar] spirituale. „Strâng Cuvântul Tãu
zenitul laudei ºi în inima mea, ca sã nu pãcãtuiesc
împotriva Ta!“ (Psalmul 119:11).
cea mai înaltã Chimiºtii produc tot felul de
formã de lichide pentru lustruit maºinile,
închinare sunt lichide care îndepãrteazã instan-
întotdeauna legate taneu murdãria. Cu mult înainte
de sfinþenia ºi de aceste succese ale tehnicii,
credincioºii au descoperit cã
slava lui
puterea lui Dumnezeu respinge
Dumnezeu. fãrã drept de apel pãcatul.
Cum putem face ceea ce spune Scriptura: „...tot ce este

curat, tot ce este vrednic de iubit... aceea sã vã însufle-
þeascã“? (Filipeni 4:8). Mai întâi, sã spunem cã Biblia ne dã
lucruri curate, vrednice de iubit, ºi care ne întãresc în
dorinþele ºi motivaþiile noastre. Rugaþi-vã, de asemenea: „ªi
nu ne duce pe noi în ispitã...“, ºi în acelaºi timp privegheaþi.
ªi sã nu credeþi niciodatã cã nu este necesar sã faceþi aºa.
Vreþi sã aveþi o libertate glorioasã în Duhul? Atunci staþi

în faþa oamenilor cu o atitudine deschisã, cu motivaþii
transparente, fãrã ruºinea de a avea ceva de ascuns.
Aceasta este o experienþã ºi o atitudine care meritã totul.
Ba, mai mult, puteþi avea încredere deoarece staþi în faþa
lui Dumnezeu. „Preaiubiþilor, dacã nu ne osândeºte inima
noastrã, avem îndrãznealã la Dumnezeu“ (1 Ioan 3:21).
Dar dacã inima voastrã vã condamnã oricât de puþin,
mãrturia voastrã pentru Domnul va avea de suferit.
Adesea predicãm despre Esau, care ºi-a vândut dreptul

de întâi nãscut pentru un blid de linte, dar o întreagã
generaþie a lui Israel a pierdut Þara Fãgãduitã ºi a murit în
pustie, pentru cã a plâns dupã castraveþii Egiptului
(Numeri 11:5–6). Nu pierdeþi totul pentru o plãcere
trecãtoare. Dumnezeu i-a prevenit pe israeliþi cã vor
strânge „rodul gândurilor lor“, ceea ce, pânã la urmã, au ºi
fãcut (Ieremia 6:19).
LAUDÃ ªI ÎNCHINARE
Serafimii îºi foloseau a treia pereche de aripi pentru a

zbura. Zburând, ei se închinau, ºi strigau: „Sfânt, sfânt,
sfânt este Domnul oºtirilor! Tot pãmântul este plin de
mãrirea Lui!“ (Isaia 6:3). Ei zburau ºi cântau. Aceasta era
într-adevãr închinare! Bãtaia aripilor lor era muzicã.
Oamenilor le place astãzi sã vorbeascã despre dragoste,

pace ºi har ieftin; despre sfinþenie nu se prea vorbeºte. Dar
nu este uimitor cã acele fiinþe cereºti nu au strigat

„Dragoste, dragoste, dragoste“, sau „Pace, pace, pace“, ci
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oºtirilor“? Zenitul laudei ºi
cea mai înaltã formã de închinare sunt întotdeauna legate
de sfinþenia ºi slava lui Dumnezeu.
Cum au putut aceºti îngeri sã spunã cã întregul pãmânt

este plin de slava lui Dumnezeu? Au trãit ei la adãpostul
umbrei Celui Atotputernic? Ei n-au auzit niciodatã de
împãrãþii pãgâne ºi atee, de rãzboaie, urã, poftã ºi
suferinþã? Ba da, cunoºteau ºi au auzit despre toate
acestea, dar le-au vãzut de la înãlþime, zburând deasupra
scaunului de domnie. Ei aveau perspectiva lui Dumnezeu,
nu perspectiva omului. Ridicându-se în zbor deasupra
scenei pãmânteºti, toate lucrurile li s-au revelat, ºi ei au
izbucnit în exclamaþii de entuziasm. Cuprinzând
orizonturi de nevãzut pentru locuitorii pãmântului—
cerurile care vor veni—ei cântau: „Tot pãmântul este plin
de mãrirea Lui...“
Priviþi totul din perspectiva scaunului de domnie.

Credincioºii stau deja în locurile cereºti împreunã cu
Cristos Isus (Efeseni 2:6). Care este poziþia din care priveºti
tu? Ai perspectiva datã de un muºuroi de cârtiþã, sau pe
cea datã de Everest? Eºti doar un locuitor al acestei lumi a
orizontalului, cu o percepþie bidimensionalã, sau eºti un
locuitor al înãlþimilor spirituale cãrora le este adãugatã ºi
dimensiunea lui Dumnezeu?
Te înalþi la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, când

aduci laude ºi I te închini. Lauda te ridicã. Îndoiala ºi
murmuratul, în locul aripilor cântãrii, sunt bocanci de
plumb în picioarele tale. În închinare contemplãm scaunul
de domnie, puterea Domnului ºi sfinþenia Sa. Acolo noi ne
odihnim sub protecþia Lui.
În sala scaunului de domnie, Isaia a fost echipat, trimis

ºi curãþit cu focul de la altar pentru a fi slujitorul integru al
lui Dumnezeu. O, slavã lui Dumnezeu! Când Îl slujim pe

Domnul cu o inimã curatã, bucurându-ne în prezenþa Sa,
în fata scaunului Sãu de domnie, suntem de neînvins.
Necazurile încep când pierdem perspectiva scaunului de
domnie. Dar, ridicaþi prin închinare la a treia dimensiune,
caracterul nostru va fi blindat împotriva oricãror atacuri.
A DOUA CHEIE—UN EXEMPLU PÃMÂNTESC
Redau mai jos urmãtorul verset pentru a fi sigur cã îl veþi

citi. Cugetaþi asupra lui cu atenþie ºi în reverenþã. Lãsaþi-L
pe Duhul Sfânt sã vi-l aprindã în inimã.
„Iatã-mã! Mãrturisiþi împotriva mea, în faþa Domnului

ºi în faþa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am
luat mãgarul? Pe cine am apãsat, ºi pe cine am
nãpãstuit? De la cine am luat mitã ca sã închid ochii
asupra lui? Mãrturisiþi, ºi vã voi da înapoi“ (1 Samuel
12:3).
Aceastã provocare îndrãzneaþã este o parte a discursului

de rãmas-bun al lui Samuel rostit în faþa lui Israel. Perioada
judecãtorilor în Israel s-a încheiat cu Samuel, care a fost de
departe cel mai mare dintre aceºti lideri carismatici.
Cuvintele lui, pe care le-am citat mai sus, sunt uimitoare.
În acele zile din vechime, nedreptãþile mãrunte erau
privite ca drepturi ale conducãtorilor, ºi tirania pe faþã nu
surprindea pe nimeni. Pentru Samuel, faptul cã a putut sta
cu faþa sus când a fost vorba de integritatea sa, i-a dat o
staturã neegalatã de niciunul dintre conducãtorii care s-au
succedat în aceastã lume.
Datoria lui Samuel de a guverna ºi a se ocupa de

fãcãtorii de rele a fost categoricã, ºi judecãþile sale au fost
fãrã drept de apel. Cei împotriva cãrora pronunþase
pedepse, i-ar fi putut purta picã, ºi ar fi putut dori chiar sã
se rãzbune. Cuvintele lui rostite în public le-a dat aceastã
posibilitate. Ei ar fi putut pretinde cã Samuel i-a

nedreptãþit ºi le-a fãcut rãu.
SAMUEL: UN MODEL DE URMAT
Deci, ce s-a întâmplat? Reputaþia lui Samuel era atât de

înaltã, încât lui nu i-a fost fricã. Cei care au vorbit în
numele poporului, au spus: „Nu ne-ai apãsat, nu ne-ai
nãpãstuit, ºi nici n-ai primit nimic din mâna nimãnui.“ El
îi judecase pe toþi, ºi acum toþi îl judecau pe el, ºi l-au gãsit
un om al lui Dumnezeu, curat, fãrã prihanã. Un adevãrat
model de urmat.
Samuel nu luase niciodatã mitã, nu profitase niciodatã

de pe urma cuiva, de-a lungul unei perioade de mai bine
de o jumãtate de veac. O astfel de comportare remarcabilã
nu a venit numai dintr-o judecatã
Când profetul uns scrupuloasã. În pasiunea momen-
al Domnului ºi-a tului, gândirea rece ºi echidistantã
nu este totdeauna posibilã. Inima
ridicat mâinile ºi sa a fost corectã, ºi acesta a fost
a cerut votul secretul lui. Cinstea a devenit
cerului, s-a „instinctul“ sãu natural, ca om
întâmplat o plin de Dumnezeu ºi de Cuvântul
minune. Cerul s-a Lui. Chiar în situaþii tensionate,
umplut repede de fãrã prea mult timp la dispoziþie,
el a ºtiut în mod instinctiv sã dea
nori, dupã care au soluþia corectã.
venit tunete,
fulgere ºi ploaie. Dar mãrturia unanimã a lui
Acestea au fost Israel nu a fost suficientã pentru
„Amin“-ul lui Samuel. El ºtia cã oamenii, uneori
toþi oamenii, pot greºi, se pot
Dumnezeu,
înºela. Pentru Samuel, una
recunoscând singurã era judecata care conta:
integritatea lui judecata Domnului. Citim în
Samuel. continuare: „Samuel a strigat cãtre
Domnul, ºi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete ºi

ploaie. Tot poporul a avut o mare fricã de Domnul ºi de
Samuel“ (1 Samuel 12:18).
Prin tunete, Dumnezeu a contrasemnat pentru

slujitorul Sãu! Era timpul seceriºului, anotimpul uscat. Dar
când profetul uns al Domnului ºi-a ridicat mâinile ºi a
cerut votul cerului, s-a întâmplat o minune. Cerul s-a
umplut repede de nori, dupã care au venit tunete, fulgere
ºi ploaie. Acestea au fost „Amin“-ul lui Dumnezeu,
recunoscând integritatea lui Samuel.
Oamenii s-au prosternut îngroziþi în faþa unei astfel de

manifestãri supranaturale. Dumnezeu le-a arãtat tuturor
prin aceasta inima lui Samuel. În toate datoriile obiºnuite,
zilnice, cerute de slujba avutã, Samuel a acþionat întot-
deauna cu sinceritate.
Când administra banii, când judeca un caz, oricât de

mic, sau lua o decizie, oricât de micã, a ºtiut cã, deºi nimeni
nu l-ar fi vãzut, Dumnezeu era Cel care vedea totul.
Samuel nu a fãcut nicio înþelegere murdarã cu nimeni.
Acum, Dumnezeu a adus toate aceste lucruri la luminã

ºi le-a pecetluit. Mai mult, El a revelat sensul acestora. El a
fost cu Samuel, ºi El ºi acest om au fost una. Statura lui
Samuel a stat în umbra staturii Domnului, aºa încât înseºi
cerurile au rãspuns pentru a dovedi. Maºinaþiile obscure,
ca ºi tertipurile meschine ºi ieftine n-au figurat în
activitatea lui Samuel. Onestitatea lui Samuel l-a legat pe
acesta de autoritatea lui Dumnezeu. Într-adevãr, un israelit
în care nu s-a gãsit vicleºug!
Ceea ce este necurat ºi josnic ne plaseazã în afara sferei

Duhului. Dumnezeu însuºi ne confirmã când stãm „cu
ambele picioare“ în Împãrãþia Lui. Puterea, slava ºi
binecuvântarea vor arãta dorinþele pãmânteºti ca nefiind
decât niºte umbre triste. Cel Atotputernic însuºi va veghea

asupra cauzei omului care stã drept ºi îºi declarã
integritatea în faþa lumii întregi, nefiindu-i fricã sã punã
„întrebãrile lui Samuel“. Timpul de a trãi în acest mod este
chiar acum, când cineva se aflã la începutul lucrãrii, nu
dupã ce a învãþat aceste lucruri în urma unor experienþe
amare. Chiar dacã ai pãcãtuit, te poþi pocãi cu adevãrat ºi
sã începi de acum înainte sã trãieºti integru.
A TREIA CHEIE—PAªI UNªI
„Este ca untdelemnul de preþ, care, turnat pe capul

lui, se pogoarã pe barbã, pe barba lui Aaron, se
pogoarã pe marginea veºmintelor lui“ (Psalmul
133:2).
Ce ungere! Acel ulei sfânt curgea pe mantia lui ºi i se

prelingea pe picioare ºi pe podea. Uleiul era special
preparat doar pentru Marele Preot, ºi avea un parfum
aparte. Oriunde mergea Aaron, uleiul de pe picioarele lui
ºi cel care cãdea de pe poalele veºmintelor lui, îi însemna
miºcarea. Oamenii îi puteau
recunoaºte paºii, aºa cum îi
Amintirea recunoºteau pe cei ai Marelui
integritãþii unui Preot.
om este mai bunã
Fie ca Dumnezeu sã îngãduie,
decât un epitaf ca, chiar ºi dupã ce vom pãrãsi
frumos pe o aceastã lume, sã lãsãm în urma
marmurã scumpã. noastrã paºi unºi pentru
generaþiile care vor veni. Ungerea
lui Dumnezeu peste noi ne dã
mersul lui Aaron. Amintirea integritãþii unui om este mai
bunã decât un epitaf frumos pe o marmurã scumpã.
Oamenii unºi fac istoria, care se transformã în veºnicie în
Împãrãþia lui Dumnezeu.
Capitolul 20
Mijlocirea—detonatorul
Evanghelismul fãrã mijlocire este ca un explozibil
fãrã detonator. Mijlocirea fãrã evanghelism
este ca un detonator fãrã explozibil.
ÎNVÃÞÂND DE LA MIJLOCITOR
CUM SÃ MIJLOCIM
John Wesley scria: „Dumnezeu face totul prin rugãciune ºi

nimic fãrã ea.“ Doar în Noul Testament sunt peste 217
referiri explicite la rugãciune. Rugãciunea aduce oxigen
sistemului circulator al credinþei. Privind în sus la
Dumnezeu, nu ne vom pierde. Dumnezeu ne aude pe toþi.
Isus S-a rugat. Pare destul de normal, dar la o privire

mai atentã este uimitor. În Ioan 1:1–2, citim de douã ori:
„Cuvântul era cu Dumnezeu“. Cuvântul „cu“ înseamnã
aici „faþã în faþã“, Tatãl ºi Fiul pentru totdeauna împreunã,
nedespãrþiþi de nimeni ºi de nimic. Deci, de ce s-a rugat
Isus? Cu siguranþã, nu pentru a avea pãrtãºie cu
Dumnezeu. Nu, pentru cã El a avut aceastã pãrtãºie.
Rugãciunea este la fel de naturalã pentru pãrtãºie cum este
comunicarea între copii ºi pãrinþi. Cum sã ai pãrtãºie ºi în
acelaºi timp sã taci? Cu cât mai mare este un sfânt, cu atât
mai mult va vrea sã se roage.
Totuºi, pentru Isus, rugãciunea a fost mai mult decât

comunicare plãcutã cu Tatãl. El a fost un mijlocitor—
Mijlocitorul. Vom privi la marea rugãciune de mijlocire a

lui Cristos din Ioan 17, ºi vom învãþa de la Însuºi
Mijlocitorul cum sã mijlocim. Rugãciunea nu este în
primul rând, „Dã-mi!“ „Biserica creºtinã este singura
organizaþie de pe pãmânt care existã pentru ne-membri“,
a spus cineva odatã. Responsabilitãþile ei includ
evanghelizarea ºi mijlocirea.
Un fapt cu care suntem confruntaþi este acela cã Isus nu

doar S-a rugat, El a ºi predicat. Dupã mijlocire vine
acþiunea. Pentru El, „rãzboiul spiritual“ a început imediat
ce Duhul Sfânt a coborât peste El. El a fost dus în pustie
unde S-a confruntat personal cu Satana însuºi. Dupã aceea
nu S-a întors acasã. El a declarat: „Duhul Domnului este
peste Mine, pentru cã M-a uns sã vestesc sãracilor
Evanghelia“ (Luca 4:18).
Rugãciunea este un plan în strategia mãreaþã a lui

Dumnezeu. Evanghelismul este
esenþial pentru „rãzboiul
spiritual“. Alungarea lui Satana
Evanghelismul este o victorie irositã dacã nu este
este esenþial urmatã de un asalt evanghelistic
pentru „rãzboiul total. Altfel, Satana va recuceri po-
spiritual“. ziþiile pierdute (Luca 11:26). Cre-
Alungarea lui dinþa lucreazã pentru lucrãtori.
Isus a spus: „Rugaþi-vã! Duceþi-
Satana este o
vã!“ Rugaþi-vã pentru cei care
victorie irositã lucreazã. Duceþi-vã ca lucrãtori.
dacã nu este
urmatã de un Evanghelia este o forþã explo-
asalt evanghelistic zivã, dar care are nevoie de deto-
total. Altfel, natorul rugãciunii. Rugãciunea, la
rândul ei, nu are ce detona fãrã
Satana va recuceri Evanghelia predicatã. Vestea
poziþiile pierdute. Bunã nu poate fi deloc veste dacã
nu este anunþatã.
Mijlocirea—detonatorul 281
Acesta este planul strategiei divine. Mai întâi, bombar-

damentul rugãciunii împotriva întãriturilor duºmanului.
Apoi în luptã intrã infanteria—batalioanele de martori ai
Evangheliei cu Cuvântul lui Dumnezeu în mânã—pentru
a lua prizonieri ºi a ocupa poziþii. La Ierihon, Iosua a fãcut
mai mult decât sã mãrºãluiascã ºi sã strige pânã când
zidurile au cãzut. Oºtirea israeliþilor a dat nãvalã în cetate
ºi a verificat casã cu casã, camerã cu camerã, consoli-
dându-ºi astfel victoria.
Pavel a vorbit despre „armele de lovire ºi de apãrare pe

care le dã neprihãnirea“ (2 Corinteni 6:7). Din relatãrile
privind procedeele romane de luptã, vedem cã Pavel a
observat cã infanteristul îºi ducea scutul în mâna stângã ºi
o sabie scurtã în mâna dreaptã pentru lupta de aproape. În
Efeseni 6:16–17, el comparã scutul cu rugãciunea fãcutã cu
credinþã, ºi sabia cu Cuvântul lui Dumnezeu—
echipamentul esenþial.
Scriptura are mai multe cuvinte greceºti diferite pentru

rugãciune, dar, surprinzãtor, referindu-se la Isus,
Evanghelia lui Ioan nu foloseºte niciunul dinte ele. Isus,
scrie Ioan, doar „I-a vorbit“ Tatãlui Sãu, ridicându-ªi ochii
spre cer. Pentru El, rugãciunea nu era o practicã formalã, ci
modul Sãu obiºnuit de a comunica cu Tatãl, oricând ºi
oriunde.
Când era copleºit de solicitãrile mulþimilor, El adesea se

retrãgea într-un loc liniºtit ºi se ruga (Luca 5:16).
Relaþia Lui totalã ºi unicã cu Dumnezeu a creat o nouã

relaþie pentru noi. „Învãþaþi de la Mine“, spune Isus în
Matei 11:29. Instinctul de a se ruga îi este propriu omului.
De asemenea, omului îi este propriu instinctul de a vorbi,
dar vorbirea se învaþã pe mãsurã ce copilul creºte.
Rugãciunea creºtinã este o vorbire pe care o învãþãm pe
mãsurã ce creºtem în har. Este de mirare cã ucenicii I-au
spus lui Isus: „Doamne, învaþã-ne sã ne rugãm“ (Luca

11:1), deoarece ei erau israeliþi ºi nu erau neºtiutori în ce
privea rugãciunea. Dar, privind la Isus, ei au observat ceva
diferit.
Lecþia de care suntem interesaþi aici Îl aratã pe El ca

Mijlocitor.
ADEVÃRATA RUGÃCIUNE „A DOMNULUI“

Ioan, capitolul 17
Deºi relaþia lui Isus cu Tatãl Sãu se afla la un nivel mult mai
înalt, rugãciunile Lui sunt modele pentru noi. Cel mai bun
exemplu îl gãsim în Ioan 17, unde ne este prezentatã
rugãciunea Lui, cunoscutã ca rugãciunea de Mare Preot a
lui Cristos. Rugãciunea aceasta este expresia celor mai
profunde dorinþe ale Sale, foarte speciale ºi sfinte; cuvinte
„ca niºte mere de aur într-un coºuleþ de argint“—adevãruri
care îmbogãþesc când sunt însuºite (Proverbe 25:11).
1. Ca introducere, remarcãm repetarea de cãtre Isus a

unui cuvânt: „lume“.
De la Genesa la Maleahi se folosesc doar cuvinte prin

care sunt desemnate „cerul ºi pãmântul“ create, lumea
geograficã. Aceste cuvinte sunt folosite de peste douã mii
de ori în Vechiul Testament, ºi numai de puþine ori în Noul
Testament, cum ar fi, de exemplu, cu referire la „lumea
romanã“.
Cuvântul folosit de Isus este diferit—„kosmos“. El este

întâlnit de 185 de ori în Noul Testament, în principal în
evanghelii ºi în epistolele lui Ioan (de 102 ori), precum ºi în
epistolele lui Pavel (de 47 de ori). În limba românã, ca ºi în
limba englezã, cuvântul „cosmos“ desemneazã exclusiv
universul material.
În Noul Testament, cuvântul

„cosmos“ desemneazã, în general, Prin rugãciunile
un concept special, ºi anume noastre,
scena pãmânteascã a insurecþiei Dumnezeu face
conduse de o putere uzurpatoare
(Efeseni 2:1–3). „Toatã lumea zace
lucruri pe care nu
în cel rãu“ (1 Ioan 5:19). „Lumea“ le-ar face fãrã
este acolo unde lucreazã puterea rugãciune. Nu se
pãcatului, infectând totul. Este pune problema de
lumea la care S-a referit Isus, când a schimba voia lui
a spus: „Împãrãþia Mea nu este
Dumnezeu, ci
din lumea aceasta. Dacã ar fi
Împãrãþia Mea din lumea aceasta, aceea de a înãlþa
slujitorii Mei s-ar fi luptat“ (Ioan rugãciuni ca voia
18:36). Lumea este identificatã Lui sã se facã.
dupã zãngãnitul armelor din ea.
Acum însã un alt lucru o carac-
terizeazã. Este lumea pe care atât de mult a iubit-o
Dumnezeu! Tot ce a avut, a dat pentru tot ce exista.
În rugãciunea Sa, Cristos vorbeºte despre „lume“ în sens

material numai o datã (v. 5) ºi de 14 ori despre lumea
duºmãniei, a oamenilor, domeniul Sãu de interes. În
aceeaºi mãsurã, sau poate mai mult, El ªi-a exprimat
preocuparea pentru ucenicii Sãi: „Cum M-ai trimis Tu pe
Mine în lume, aºa i-am trimis ºi Eu pe ei în lume“ (v. 18). Ei
nu au fost trimiºi pe ascuns, ca niºte rãtãcitori, pentru a se
ascunde pânã când Dumnezeu îi va salva. Ei—noi, avem
un rol care cere îndrãznealã ºi dinamism, acela de
ambasadori cu autoritate deplinã din partea Împãratului
de a chema la Dumnezeu lumea rãzvrãtitã: „Împãcaþi-vã
cu Dumnezeu!“ (2 Corinteni 5:20). „ªi Mã rog... ºi pentru
cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor“ (v. 20). Aleluia!
El I-a spus Tatãlui Sãu: „Dar acum, Eu vin la Tine...“ (v.

13). Apoi a adãugat: „Nu Te rog sã-i iei din lume...“ (v. 15).
El pleca, dar a cerut ca ucenicii Sãi sã fie lãsaþi aici ºi sã nu
fie încã luaþi. Isus nu a abandonat lumea, ºi nici pe ucenici.

Ei urmau sã-I ia locul. Nu erau decât o mânã de oameni,
dar prin ei El continua sã-ªi reverse dragostea peste
planeta risipitoare. El urma sã-i lase (ºi sã ne lase ºi pe noi)
aici, pânã când pasiunea care-L consuma va fi fost
satisfãcutã, cerul umplut ºi iadul pustiit. Isus nu este un
strãin în aceastã lume. El este Prietenul pe care mulþi încã
nu L-au întâlnit.
Isus le-a insuflat apostolilor o viziune mondialã. El este

„Mântuitorul lumii“, nu doar Mântuitorul a câtorva (Ioan
4:42). Nimeni nu ar trebui sã creadã cã în Cristos este prea
mic pentru a cuprinde în rugãciune toate continentele.
Dumnezeul nostru nu este dumnezeul unui cult, ci
„Dumnezeul întregului pãmânt“ (Isaia 54:5).
2. Cristos S-a rugat, ºi astfel ºi noi ºtim cum sã ne

rugãm.
Ce este rugãciunea? A-I cere ceva lui Dumnezeu li se

pare unora a fi ilogic. Ei spun: „Nu poþi schimba voia lui
Dumnezeu. Rugãciunea te schimbã pe tine. Rugãciunea
este de fapt doar meditaþie.“
Ei bine, Isus S-a rugat lui Dumnezeu pentru a schimba

lucrurile, ºi ne învaþã ºi pe noi sã facem la fel. Prin
rugãciunile noastre, Dumnezeu face lucruri pe care nu
le-ar face fãrã rugãciune. Nu se pune problema de a
schimba voia lui Dumnezeu, ci aceea de a înãlþa rugãciuni
ca voia Lui sã se facã (Matei 6:10; 26:39). Posibilitatea este
ca, altfel, voia lui Dumnezeu sã nu fie fãcutã. De exemplu,
Isus S-a rugat pentru ucenici, spunând de atâtea ori: „Sunt
ai Tãi, þine-i.“ Cineva ar putea spune cã, oricum,
Dumnezeu S-ar fi îngrijit de ce era al Sãu. Totuºi, Isus a
gãsit de cuviinþã sã-I cearã lui Dumnezeu sã facã aceasta.
Rugãciunea nu este doar un exerciþiu de ordonare a

gândurilor sau de calmare. Aceasta nu ar fi decât
autosugestie, psihologie sau intro-

specþie—ceea ce Iacov descrie ca Cuvintele din
asemãnându-se cu „un om care îºi Biblie care descriu
priveºte faþa fireascã într-o rugãciunea,
oglindã“ (Iacov 1:24). comunicã toate
ideea de strigãt.
În rugãciunea Sa, Isus spune:
„Cãci le-am dat cuvintele pe care
Rugãciunea este
Mi le-ai dat Tu“ (v. 8). A medita un strigãt.
asupra Scripturii înseamnã a Oamenii din zilele
cãuta întotdeauna Cuvântul lui Bibliei, când se
Dumnezeu. Privitor la rugãciune, rugau, nu o fãceau
Isus a spus: „Dacã... rãmân în voi
în liniºte—ei Îl
cuvintele Mele, cereþi orice veþi
vrea, ºi vi se va da“ (Ioan 15:7). O „chemau“ pe
minte goalã se umple repede cu Dumnezeu,
ceva, de obicei cu nimic. Mintea „strigau“ cãtre El,
noastrã trebuie sã fie umplutã cu îºi puneau în
adevãruri, cu lucruri pozitive la rugãciune tot focul
care sã meditãm (Psalmul 1).
Ideea fundamentalã este omul
din suflet.
vorbindu-I lui Dumnezeu.
Dumnezeu îi vorbeºte omului, în general, prin Duhul Sãu,
prin Cuvântul Sãu.
3. Rugãciunea lui Isus a fost una de mijlocire.
Rugãciunea „Tatãl nostru“, cum o cunoaºtem, ºi aceastã

rugãciune din Ioan 17, sunt ambele pline de cereri. În ele,
Domnul Isus S-a rugat cu pasiune pentru alþii, ºi nu a
formulat nicio cerere personalã.
Mijlocirea este o activitate serioasã, care te absoarbe, cu

mult depãrtatã de recitarea unor rugãciuni învãþate pe
dinafarã. Credinþa creºtinã a fost sistematizatã. A ajuns
treptat acoperitã de tradiþii, socotite sfinte doar pentru cã
sunt vechi, strat peste strat, aºa cum patina veacurilor
întunecã culoarea originalã a operelor strãlucitoare.

Cristos nu a instituit niciun sistem de reguli ºi invocaþii. El
a venit sã aducã viaþã ºi energie, ºi niciun formalism nu ar
putea elibera resursele divine. Crucea ºi mormântul gol
sunt cele douã turnuri gemene ale celei mai mari centrale
electrice ale omenirii.
În nicio religie a lumii, în afarã de creºtinism, nu

întâlnim un îndemn ca acela din Matei 7:7–11, sau o
rugãciune ca aceea din Ioan 17. Unul dinte cuvintele
greceºti, „hina“, însemnând „pentru ca“, apare de 19 ori în
rugãciunea lui Isus. Isus S-a rugat pentru ca lucrurile sã fie
fãcute. Unii oamenii se roagã de cinci ori pe zi, fãrã sã
cearã nimic. Ei spun cã aceia care nu cer nimic sunt
binecuvântaþi pentru cã nu pot fi dezamãgiþi! Tibetanii
repetã la nesfârºit: „O, giuvaerul de pe bobocul de nufãr!“;
guru yoga nu rostesc decât un singur cuvânt: „Mantra“; la
fel ºi musulmanii, mor fãrã alte cuvinte pe buze în afarã
de: „Dumnezeu este unul, numele sãu este Allah, ºi
profetul sãu este Mahomed.“ Toþi, pânã la unul, se închinã
în faþa unui destin de nepãtruns, în existenþa cãruia cred.
Allah, Buda ºi Krishna sunt undeva departe, nu ca
Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos. Ei nu
mântuiesc, nu fac minuni, nu iartã, nu aduc pace, putere
sau ajutor.
4. Rugãciunile lui Isus au fost izbucniri cãtre

Dumnezeu.
Isus S-a rugat „cu strigãte mari ºi cu lacrimi“ (Evrei 5:7),

iar în Ghetsimani „sudoarea I se fãcuse ca niºte picãturi
mari de sânge, care cãdeau pe pãmânt“ (Luca 22:24).
De la El ºi de la apostoli învãþãm cã trebuie sã aºteptãm

ca rugãciunilor pe care le facem sã li se rãspundã.
Rugãciunile noastre nu trebuie sã fie vagi, interminabile
cereri de iertare—sã ne rugãm „fãrã sã ne îndoim deloc“,
cum spune Iacov (Iacov 1:6).

Rugãciunea nu este o înºiruire Aceasta este baza
pioasã de dorinþe bune, de adevãratã pentru
speranþe ºi doruri pe care ne epost: a ne arunca
teamã sã le rostim. Ea este, ºi cu totul în
trebuie sã fie, o deschidere
„fierbinte“ în faþa lui Dumnezeu a
acþiunea de
mijlocire, o rostire
sufletului „celui neprihãnit“ (Iacov
5:16), care vede cum primeºte a unei dorinþe
rãspuns la rugãciunea sa. La dupã voia lui
mormântul lui Lazãr, Isus a fost Dumnezeu ºi
profund tulburat: „Isus S-a
inspiratã de El.
înfiorat în duhul Lui, ºi S-a
tulburat“ ºi „Isus plângea“ (IoanAltfel, postul
11:33, 35). nostru nu va fi
mai mult decât o
Cuvintele din Biblie care grevã a foamei.
descriu rugãciunea, comunicã
toate ideea de strigãt. Rugãciunea
este un strigãt. Când Ana s-a rugat, miºcându-ºi doar
buzele, cei care o priveau au crezut cã era beatã (1 Samuel
1:13–14). Oamenii din zilele Bibliei, când se rugau, nu o
fãceau în liniºte—ei Îl „chemau“ pe Dumnezeu, „strigau“
cãtre El, îºi puneau în rugãciune tot focul din suflet. Ezra,
de exemplu, a spus: „Am cãzut în genunchi, am întins
mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu...“ Ezra „a plâns cu
faþa la pãmânt înaintea Casei lui Dumnezeu, ºi a fãcut
rugãciune ºi mãrturisire“ (Ezra 9:5; 10:1). Daniel s-a rugat
suficient de tare pentru a fi auzit de duºmanii lui care îl
pândeau în afara casei (Daniel 6:10–11). El nu ºi-a
murmurat rugãciunea.
Dar nu faptul cã strigãm în rugãciune Îl determinã pe

Dumnezeu sã ne rãspundã; rãspunsul este determinat de
gradul de implicare afectivã a noastrã în rugãciune, de
pasiunea cu care venim înaintea Domnului. Dacã ne doare
sã-i vedem pe oameni bolnavi, sau dacã avem o repulsie
faþã de prezenþa duhurilor demonice, mai este posibil sã

gungurim ca porumbeii? Nu este justificatã vehemenþa ºi
mânia sfântã împotriva lucrãrilor întunericului?
Urlând la un microfon, oricât de puternic, nu-i vom

speria nici mãcar pe cei mai fricoºi demoni. N-o va face nici
postul—în afarã de cazul în care foamea noastrã dupã
Dumnezeu ajunge mai mare decât foamea dupã hranã.
Diavolului nu-i place când ne încrâncenãm atât de tare
împotriva lui, încât punem totul de-o parte, chiar ºi
mâncarea. Aceasta este baza adevãratã pentru post: a ne
arunca cu totul în acþiunea de mijlocire, o rostire a unei
dorinþe dupã voia lui Dumnezeu ºi inspiratã de El. Altfel,
postul nostru nu va fi mai mult decât o grevã a foamei.
Niciodatã nu am crezut cã aº putea posti un timp prea
îndelungat, dar Dumnezeu mi-a dat o dorinþã arzãtoare sã
o fac, ºi atunci 40 de zile aproape cã au zburat. Sunt sigur
cã ceea ce a pierdut trupul meu în greutate, a câºtigat
duhul meu: Dumnezeu ªi-a fãcut simþitã prezenþa în
lucrarea mea.
Postul poate fi, ºi trebuie sã fie, mai mult decât simplã

abstinenþã de la mâncare ºi bãuturã. Isaia ºi Ieremia ne
spun cã postul dorit de Dumnezeu este postul de pãcat.
Dacã creºtinii, plângând înaintea Domnului, ar renunþa la
a mai acorda prea mare importanþã firii lor ºi ar abandona
lãcomia, sau gelozia, sau bârfa, sau mândria, sau necurãþia,
chiar ºi pentru o sãptãmânã, ar fi cu mult mai eficient
decât dacã n-ar mai cina deloc.
Rugãciunea, cu sau fãrã post, trebuie sã fie „fierbinte“,

nu doar o venire întâmplãtoare în faþa lui Dumnezeu,
„deschizând uºa cu un umãr nepãsãtor“, cum spunea
cineva, cu mâinile în buzunare ºi cu o atitudine familialã
de „Bunã, Doamne!“ Când primii creºtini s-a adunat, ei
„ºi-au ridicat glasurile toþi împreunã cãtre Dumnezeu“ în
rugãciune. Dupã ce s-au rugat, „s-a cutremurat locul unde
erau adunaþi; toþi s-au umplut de Duhul Sfânt, ºi vesteau

Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrãznealã“ (Fapte 4:24–31).
Aºa se roagã! ªi aºa se predicã!
Puterea prin care se poate face aºa ceva este ºi puterea

care se aflã în spatele cruciadelor de evanghelizare
organizate de CfaN—se face prea mult zgomot poate, dar
totul pentru Dumnezeu. Unii se plâng de carismatici,
spunând cã sunt prea zgomotoºi ºi cã Dumnezeu nu este
surd—(El nu este nici fricos!)—ºi cã Isus i-a vindecat pe
bolnavi în liniºte. Poate cã e adevãrat, dar Isus a ºi strigat
„cu o voce tare“. Dumnezeu aºteaptã ca atunci când venim
la El sã o facem cu toatã puterea ºi convingerea.
„ªi eu, când erau ei bolnavi, mã îmbrãcam cu sac, îmi

smeream sufletul cu post, ºi mã rugam cu capul plecat
la sân. Umblam plin de durere ca pentru un prieten,
pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei
mame“ (Psalmul 35:13–14).
Lucrurile despre care Scriptura ne spune sã ne rugãm

nu sunt de felul celor care ne-ar asigura o viaþã uºoarã,
confortabilã, cum ar fi ce sã mâncãm, ce sã bem, cu ce sã ne
îmbrãcãm, sau ce culoare sã aibã cravata care ne-o punem.
Isus S-a rugat: „Sfinte Tatã, pãzeºte, în Numele Tãu, pe
aceia pe care Mi i-ai dat...“ (Ioan 17:11). În acelaºi sens este
ºi îndemnul lui Pavel din Romani 15:30–33. Noi trebuie sã
ne rugãm pentru iertarea noastrã ºi sã aºteptãm sã primim
rãspuns la aceastã rugãciune (Matei 6:12); pentru iertarea
ºi eliberarea altora—atât pãcãtoºi, cât ºi mântuiþi (1 Ioan
5:16; Iacov 5:15–16); pentru ca Domnul sã scoatã secerãtori
(Matei 9:38); pentru darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni
14:1); ºi pentru ca Numele lui Dumnezeu sã fie onorat. De
asemenea, trebuie sã ne rugãm sã se facã voia Lui ºi sã vinã
Împãrãþia Lui, pentru momentele când trecem prin
încercãri, pentru ca oamenii sã fie vindecaþi, pentru cei
care poartã poveri, pentru guvernanþi, pentru unitatea
poporului lui Dumnezeu, ºi pentru multe alte lucruri care

privesc Împãrãþia lui Dumnezeu arãtate în Scripturã.
Acestea sunt nevoi, nu preferinþe. În rugãciunile noastre

trebuie sã ne concentrãm atenþia în primul rând asupra
nevoilor altora ºi a mântuirii sufletelor. Isus S-a rugat,
spunând: „ªi Mã rog nu numai pentru ei, ci ºi pentru cei
ce vor crede în Mine prin cuvântul lor“ (Ioan 17:20). Ceea
ce a spus Isus aici este dezvoltat mai târziu de Pavel în 1
Timotei 2:1–4:
„Vã îndemn dar, înainte de toate, sã faceþi rugãciuni,

cereri, mijlociri, mulþumiri pentru toþi oamenii,
pentru împãraþi ºi pentru toþi cei ce sunt înãlþaþi în
dregãtorii... Lucrul acesta este bun ºi bine primit
înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care
voieºte ca toþi oamenii sã fie mântuiþi ºi sã vinã la
cunoºtinþa adevãrului.“
Dacã suntem îndemnaþi sã ne rugãm în acest mod, este

clar cã voia lui Dumnezeu este de a-i mântui pe oameni, ºi
atunci trebuie sã ne rugãm ca aceastã voie a Lui sã se
împlineascã. Ea cuprinde tot ce are legãturã cu mântuirea
sufletelor—întreaga lucrare de evanghelizare, ºi, în ce-i
priveºte pe cei convertiþi, „pãzirea lor de cel rãu“, cum S-a
rugat Isus. De remarcat intensitatea sentimentelor din
inima lui Pavel:
„Vã îndemn dar, fraþilor, pentru Domnul nostru Isus

Cristos, ºi pentru dragostea Duhului, sã vã luptaþi
împreunã cu mine, în rugãciunile voastre cãtre
Dumnezeu pentru mine, ca sã fiu izbãvit de rãzvrãtiþii
din ludea...“ (Romani 15:30–31).
„Faceþi în toatã vremea, prin Duhul, tot felul de

rugãciuni ºi cereri. Vegheaþi la aceasta, cu toatã
stãruinþa, ºi rugãciune pentru toþi sfinþii, ºi pentru
mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, sã mi se dea

cuvânt, ca sã fac cunoscut cu îndrãznealã taina
Evangheliei“ (Efeseni 6:18–19).
5. Isus S-a rugat deplin încredinþat cã este ascultat de

Dumnezeu.
El a spus: „Le-am dat Cuvântul Tãu“ (v. 14), ºi în acest

Cuvânt se repetã mereu cã Dumnezeu ascultã întotdeauna
rugãciunea, când ne rugãm potrivit voii Lui. ªi a ne ruga
potrivit voii Lui, înseamnã a ne ruga potrivit Cuvântului
Lui.
Rugãciunea nu este zadarnicã, inutilã când Îl cunoaºtem

pe El. În Biblie se insistã în mod deosebit asupra acestui
adevãr, pentru ca omului sã i se imprime aceasta în minte.
Mai jos urmeazã o serie de versete din Noul Testament în
care suntem asiguraþi cã Dumnezeu ne ascultã rugã-
ciunile, dacã le facem dupã voia Lui.
Tatãl vostru ºtie de ce aveþi trebuinþã, mai înainte ca voi

1
sã-l cereþi. 2Cereþi, ºi vi se va da... Cãci oricine cere, capãtã...

Cu cât mai mult Tatãl vostru, care este în ceruri, va da
lucruri bune celor ce I le cer! 3Vã mai spun iarãºi, cã, dacã
doi dintre voi se învoiesc pe pãmânt sã cearã un lucru
oarecare, le va fi dat de Tatãl Meu, care este în ceruri. 4Tot
ce veþi cere cu credinþã, prin rugãciune, veþi primi. 5ªi,
orice veþi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatãl sã
fie proslãvit în Fiul. 6Dacã rãmâneþi în Mine, ºi dacã rãmân
în voi cuvintele Mele, cereþi orice veþi vrea, ºi vi se va da.
7
Adevãrat, adevãrat vã spun, cã, orice veþi cere de la Tatãl,
în Numele Meu, vã va da. 8Dacã vreunuia dintre voi îi
lipseºte înþelepciunea, s-o cearã de la Dumnezeu, care dã
tuturor cu mânã largã ºi fãrã mustrare, ºi ea îi va fi datã.
1
Matei 6:8; 2Matei 7:7–11; 3Matei 18:19; 4Matei 21:22; 5Ioan 14:13; 6Ioan
15:7; 7Ioan 16:23; 8Iacov 1:5;
9
Dacã nu ne osândeºte inima noastrã, avem îndrãznealã la
Dumnezeu. ªi orice vom cere, vom cãpãta de la El, fiindcã
pãzim poruncile Lui ºi facem ce este plãcut înaintea Lui.
10
Îndrãzneala pe care o avem la El, este cã, dacã cerem ceva
dupã voia Lui, ne ascultã. ªi dacã ºtim cã ne ascultã, orice
I-am cere, ºtim cã suntem stãpâni pe lucrurile pe care I
le-am cerut.
6. Isus a spus: „Sfinþeºte-i prin adevãrul Tãu: Cuvântul

Tãu este adevãrul“ (Ioan 17:17).
Unii cred cã pentru ca o rugãciune sã fie eficientã este

nevoie ca persoana care o face sã fie sfântã. Aceasta o
putem însã lãsa în seama Domnului, care este Cel Care ne
sfinþeºte. Este cel mai uºor lucru din lume sã descoperi
cum sunt oamenii ºi „de ce întârzie trezirea“. Noi
rãmânem totuºi fii, oricare ne-ar fi deficienþele. Dumnezeu
ne aude pentru cã îi suntem fii. El nu se uitã la ceea ce am
fãcut, ci la ceea ce suntem—în El, sfinþi în ochii Lui, ºi de
aceea El ne ascultã.
7. Isus a vorbit despre „Numele lui Dumnezeu“,

despre puterea acestui Nume, care I-a fost dat ºi Lui (Ioan
17:11).
Se aflã aici zorii unei noi ere.

În Cristos, cei mai Cristos ne-a învãþat sã ne rugãm
neînsemnaþi „în Numele Lui“. Înainte de a li se
oameni au sta- fi dat oamenilor Numele Sãu,
tutul de locuitori oamenii se prezentau în faþa lui
Dumnezeu ei înºiºi, aºa cum
ai Împãrãþiei. vedem în Psalmi.
Citind rugãciunile unor mari oameni ai poporului lui

Israel, ca Ezra, Daniel, Ilie sau Moise, împuternicirea cu
9
1 Ioan 3:21-22; 10 1 Ioan 5:14-15.
care veneau ei în faþa lui Dumnezeu era complet diferitã

de ceea de care ne bucurãm noi. Ei veneau în numele lor
înºiºi. Dar noi venim în Numele lui Cristos. Cristos a venit
la Tatãl în propriul Lui Nume, ºi noi venim în Numele Sãu,
nemaiavând nevoie de drepturile pe care ni le-ar da legea,
sau etnia, sau calitãþile noastre. Psalmistul venea în faþa lui
Dumnezeu cu urmãtoarele cuvinte:
„Nu ºed împreunã cu oamenii mincinoºi, ºi nu merg

împreunã cu oamenii vicleni... Îmi spãl mâinile în
nevinovãþie, ºi aºa înconjur altarul Tãu, Doamne“
(Psalmul 26:4–6).
Pentru a fi auziþi, aceºti oameni aduceau „argumente

puternice“, printre care acela cã aparþineau poporului cu
care Dumnezeu încheiase un legãmânt, se refereau la
minunile pe care El le fãcuse în vechime, sau fãceau apel la
El sã-ªi þinã credincioºia—toate acestea fiind invocaþii
legitime, chiar ºi azi. Dar atitudinea creºtinã este „o cale
nouã, Calea Vieþii“—Numele Sãu—Numele lui Isus,
Numele pe care I L-a dat Tatãl. Celui în Numele Cãruia
stãm nu I se poate imputa nimic. „Eu în ei, ºi Tu în Mine;
pentru ca ei sã fie în chip desãvârºit una“ (Ioan 17:23).
În Cristos, cei mai neînsemnaþi oameni au statutul de

locuitori ai Împãrãþiei, care însã nu le este dat ca o favoare,
sau pentru a le satisface capriciile. Când Isus a vorbit
despre mâncare, bãuturã ºi îmbrãcãminte, a spus cã lui
Dumnezeu nu trebuie sã I se aducã aminte de aceste
lucruri. Scopul nostru trebuie sã fie „Împãrãþia lui
Dumnezeu“ (Matei 6:26–34). Rugãciunea „Tatãl nostru“
conþine mai multe cereri, dar ele toate sunt faþete ale
cererii-cheie centrale: “...vinã Împãrãþia Ta...“
Ar fi fost aproape imposibil sã fie prezentate în Biblie

toate cererile pe care le-am putea aduce înaintea
Domnului. Dar acestea toate sunt concentrate în cuvintele
„...vinã Împãrãþia Ta...“, sau, altfel, mântuirea sã ajungã la

toþi oamenii. Sã privim la ce spune Scriptura despre
„suspin“. Romani 8:26: „Cãci nu ºtim cum trebuie sã ne
rugãm. Dar însuºi Duhul mãrturiseºte pentru noi cu
suspine negrãite.“ Despre acelaºi „suspin“ se vorbeºte ºi în
versetul 22, când se are în vedere rãscumpãrarea întregii
lumi, ºi la fel ºi în versetul 23: „Noi... suspinãm în noi, ºi
aºteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea.“ Aceastã
rãscumpãrare se extinde asupra întregii creaþii.
Povara unei lumi pierdute în rãutate ºi ticãloºie apasã

greu pe inima lui Dumnezeu. Cristos a suspinat, întreaga
creaþie suspinã, pãcãtoºii suspinã, credincioºii suspinã, ºi
Duhul suspinã pentru toþi ºi toate acestea. Suspinele Lui
sunt rugãciuni, transformate de Dumnezeu în pledoarie
pentru nãdejdea omenirii. Atunci când, cu dorinþa de a-i
vedea mântuiþi pe cei pierduþi, mijlocim pentru ei, Duhul
„ne ajutã în slãbiciunile noastre“, ºi „suspinele“ noastre
devin pârghii cu care munþii sunt miºcaþi din loc.
Unii cercetãtori considerã cã Pavel, atunci când spune

„suspine“, se referã ºi la vorbirea în limbi. Când povara
este grea, sã I-o dãm Duhului Sfânt ºi sã-L lãsãm pe El sã
se roage prin noi cu acele „suspine“ ale Sale.
În Ioan 11:33–43, citim cã Lazãr murise. Când a venit,

Isus „S-a înfiorat în duhul Lui ºi S-a tulburat“. În versetul
35 citim cã „Isus plângea“. Apoi, în versetele 41–42, Isus S-a
rugat: „Tatã, Îþi mulþumesc cã M-ai ascultat. ªtiam cã
totdeauna Mã asculþi.“ De remarcat cã Isus nu S-a rugat
deloc. El doar S-a tulburat ºi a plâns. S-a tulburat nu doar
pentru cã Lazãr murise; starea jalnicã a lumii întregi L-a
tulburat, durerea ºi teama de moarte care bântuiau atunci,
ºi bântuie ºi azi, peste omenire. El a purtat acea durere în
sufletul Lui la Calvar, ºi acolo „a gustat moartea în locul
fiecãrui om“. Isus, Mijlocitorul, ªi-a dat propria-I viaþã
pentru a face posibilã aceastã mijlocire.
8. Isus a spus: „... ca sã cunoascã lumea cã Tu M-ai

trimis“ (Ioan 17:23).
Rugãciunea aceasta este în armonie cu porunca Sa datã

nouã de „a învãþa toate popoarele“. Orice creºtin care
pierde aceastã perspectivã este un creºtin miop. Citim cã la
început „pãmântul era pustiu ºi gol; peste faþa adâncului
de ape era întuneric, ºi Duhul lui Dumnezeu se miºca pe
deasupra apelor“ (Genesa 1:2). Astãzi, Duhul lui
Dumnezeu planeazã asupra întunericului spiritual al lumii
noastre pãcãtoase. El „suspinã“—dar acum are aliaþi. El Îºi
face de cunoscut intenþiile, care vizeazã o nouã creaþie prin
copiii nãscuþi din nou ai lui Dumnezeu. El mijloceºte ºi ne
cere sã mijlocim ºi noi, adicã sã facem aceeaºi lucrare pe
care ºi Fiul lui Dumnezeu o face în slavã.
În lucrarea noastrã (CfaN), luãm mijlocirea foarte în

serios, ºi o împletim cu predicarea Evangheliei lui Isus
Cristos. Mijlocitorii noºtri sunt detonatoarele care
provoacã prãbuºirea zidurilor fortãreþelor lui Satana.
Rezultatele cruciadelor noastre de evanghelizare în Africa
sunt uimitoare. În 12 luni de evanghelizare, de la mijlocul
lui 1991 pânã la mijlocul lui 1992, am predicat la peste opt
milioane de oameni doar în Africa, ºi din aceºtia douã
milioane au rãspuns chemãrii la mântuire. Predicãrii
Cuvântului lui Dumnezeu i-au urmat semne ºi minuni.
Combinarea acestui mod de mijlocire cu evanghelizarea
cu putere, îl lasã pe Satana lipsit total de ajutor, ºi face
posibilã trezirea, care duce la cucerirea lumii.
Apendice
Campanii ale Christ for all Nations 1975 - 2006
1975 Lusaka, Zambia 1985

Gaborone, Botswana Kitwe, Zambia Ibadan, Nigeria
Soweto, Africa de Sud Ndola, Zambia Lusaka, Zambia
Cape Town, Africa de Sud Kabwe, Zambia Lubumbashi, R. Congo
Livingstone, Zambia Accra, Ghana
1976 Birmingham, Anglia Singapore
Port Elizabeth, Africa d.S.
Windhoek, Namibia 1982 1986
Manzini, Swaziland Newcastle, Africa de Sud Kumasi, Ghana
Mbabane, Swaziland Pietermaritzburg, Africa d.S. Sekondi Takoradi, Ghana
Empangeni, Africa d.S. Harare, Zimbabwe: pri-
1977 Big Bend, Swaziland ma Conferinþã de foc &
Bushbuckridge, Africa d.S. Rustenburg, Africa d.S. noul cort mare
Giyani, Africa de Sud Ga-Rankuwa, Africa d.S. Blantyre, Malawi
Sibasa, Africa de Sud Tlhabane, Africa de Sud Lagos, Nigeria
Phalaborwa, Africa d.S. Mabopane, Africa de Sud
Tzaneen, Africa de Sud Nairobi, Kenya 1987
Messina, Africa de Sud Ladysmith, Africa d.S. Tamale, Ghana
Louis Trichard, Africa d.S. Cape Town, Africa d.S. Onitsha, Nigeria
Hammanskraal, Africa d.S. Douala, Camerun
1978 Mzuzu, Malawi
Seshego, Africa de Sud 1983 Singapore
Potgietersus, Africa d.S. Perth, Australia New Orleans, S.U.A.
Phalaborwa, Africa d.S. Auckland, N. Zeelandã Frankfurt, Germania:
Njelele, Africa de Sud Port Elizabeth, Africa d.S. Euro-Conferinþa de foc
Green Valley, Africa d.S. Dennilton, Africa de Sud Ho, Ghana
Qwa-Qwa, Africa de Sud Kwandabele, Africa d.S. Cape Coast, Ghana
Bloemfontein, Africa d.S. Tafelkop, Africa de Sud Dar-es-Salaam, Tanzania
Siyabuswa, Africa d.S. Tema, Ghana
1979 Helsinki, Finlanda
Pretoria, Africa de Sud Gaborone, Botswana 1988
Malamulele, Africa d.S. Francistown, Botswana Manila, Filipine
East London, Africa d.S. Durban, Africa de Sud Yaounde, Camerun
Mafikeng, Africa de Sud Kampala, Uganda Aba, Nigeria
Flagstaff, Africa de Sud Kwa Thema, Africa d.S. Nairobi, Kenya
Ridicarea/cruciadã în Birmingham, Anglia:
1980 primul cort mare Euro-Conferinþa de foc
Atteridgeville, Africa d.S. Mamelodi, Africa d.S. Hamburg, Germania
Tembisa, Africa de Sud Nakuru, Kenya
Harare, Zimbabwe 1984 Port Harcourt, Nigeria
Bulawayo, Zimbabwe Soweto, Africa de Sud Kisumu, Kenya
Mutare, Zimbabwe Dedicarea cortului mare: Accra, Ghana
Cape Town, Africa d.S.
1981 Cortul mare distrus 1989
Welkom, Africa de Sud Calcutta, India Mombasa, Kenya
Soweto, Africa de Sud Harare, Zimbabwe Kumba, Camerun
Enugu, Nigeria Buenos Aires, Argentina Karabolta, Kyrgystan

Kampala, Uganda Douala, Camerun Arusha, Tanzania
Riga, fosta U.R.S.S. Mombasa, Kenya
Bukavu, fosta Zair 1993 Surre kundra, Gambia
Bujumbura, Burundi Dar-es-Salaam, Tanzania Madurai, India
Warri, Nigeria Kumasi, Ghana Hong Kong: distribuirea
Jos, Nigeria Surabaya, Indonezia broºurii De la minus la
Kuala Lumpur, Malaiezia Tanga, Tanzania plus
Abidjan, Coasta de fildeº Maputo, Mozambic Parakou, Benin
Odessa, Ucraina
1990 Bamako, Mali 1997
Meru, Kenya Kingston, Jamaica Yaounde, Camerun
Machakos, Kenya Ougadougou, Burkina Colomba, Sri Lanka
Bamenda, Camerun Faso Thika, Kenya
Ougadougou, Burkina Scandinavia: distribuirea
Faso 1994 broºurii De la minus la
Ibadan, Nigeria Kibera, Kenya plus
Goma, fosta Zair Madras, India Blantyre, Malawi
Kigali, Rwanda Anglia ºi Irlanda: distri- Lilongwe, Malawi
Butemba, fosta Zair buirea broºurii De la Ndola, Zambia
Lisabona, Portugalia: minus la plus Dodoma, Tanzania
Euro-Conferinþa de foc Senajuki, Finlanda Maroua, Camerun
Jinja, Uganda Lubumbashi, fosta Zair Pune, India
Kaduna, Nigeria Port of Spain, Trinidad
Ilorin, Nigeria Belo Horizonte, Brazilia 1998
Cotonou, Benin Antananarivo, Mada- Bata, Guineea Ecuatorialã
gascar New Delhi, india
1991 Tarmatave, Madagascar Tema, Ghana
Mathare Valley, Kenya N’Djamena, Ciad Cape Town, Africa d.S.
Lome, Togo Porta Alegre, Brazilia Dar-es-Sallam, Tanzania
Bouake, Coasta de fildeº Sarh, Ciad Antananarivo, Mada-
Bobo Dioulasso, Burkina gascar
Faso 1995 Freetown, Sierra Leone
Jakarta, Indonezia Porto Novo, Benin Cochin, India
Kinshasa, fosta Zair Awasa, Etiopia Monrovia, Liberia
Kananga, fosta Zair Hyderabad, India
Mbuji-Mayi, fosta Zair Addis Ababa, Etiopia 1999
Kisangani, fosta Zair Likasi, fosta Zair Cotonou, Benin
Kano, Nigeria Kolwezi, fosta Zair Sekondi Takoradi, Ghana
Freetown, Sierra Leone Distribuirea broºurii De Cebu City, Filipine
la minus la plus vorbito- General Santos, Filipine
1992 rilor de limbã germanã Böblingen, Germania:
Mbeya, Tanzania în Europa Conferinþa de foc
Bangui, Republica Cen- Cairo, Egipt Kigali, Rwanda
trafricanã Dakar, Senegal Nakuru, Kenya
Libreville, Gabon Jakarta, Indonezia Moshi, Tanzania
Port Gentil, Gabon Bamako, Mali Sicilia, Italia
Eldoret, Kenya Bissau, Guinea-Bissau Benin City, Nigeria
Luanda, Angola 1996 Visakapatnum, India
Birmingham, Anglia Kara, Togo
Brazzaville, Congo Mwanza, Tanzania 2000
Kiev, Ucraina Bangalore, India Calabar, Nigeria
Pointe-Noire, Congo Medan, Indonezia Aba, Nigeria
Conakry, Guinea Temirtau, Kazakstan Shillong, India
Khartoum, Sudan 2006

Jimma, Etiopia Ogoja, Nigeria
Moscova, Rusia Abuja, Nigeria
Lagos, Nigeria Timisoara, Romania
Enugu, Nigeria
2001
Uyo, Nigeria
Onitsha, Nigeria
Owerri, Nigeria
Kinshasa, Rep. Congo
Ibadan, Nigeria
Oshogho, Nigeria
2002
Abeokuta, Nigeria
Akure, Nigeria
Ilesa, Nigeria
Kisumu, Kenya
Obomosho, Nigeria
Ile-Ife, Nigeria
2003
Ado Ekiti, Nigeria
Ondo Town, Nigeria
Makurdi, Nigeria
Owo, Nigeria
Oyo, Nigeria
Okene, Nigeria
Ikare, Nigeria
Nnewi, Nigeria
Ikirun, Nigeria
Warri, Nigeria
2004
Port Harcourt, Nigeria
Ijebu Ode, Nigeria
Shaki, Nigeria
Orlu, Nigeria
Ilorin, Nigeria
Umuahia, Nigeria
Benin City, Nigeria
Calabar, Nigeria
2005
Jos, Nigeria
Jalingo, Nigeria
Ayangba, Nigeria
Gboko, Nigeria
Port Moresby, Papua
New Guinea
Uromi, Nigeria
Învaþã cum sã fii exploziv în câºtigarea de suflete!
Lasã-te stârnit ºi cautã Focul care sã declanºeje forþa

abilitãþilor tale evanghelistice prin opt lecþii simple
online. Cu ajutorul experienþei dovedite a lui Reinhard
Bonnke în câºtigarea de suflete ºi cu ajutorul uneltelor
sale de evanghelizare vei dobândi cunoºtinþe valoroase ºi
vei învãþa cum sã-i conduci la Cristos pe oamenii
pierduþi.
Iatã ce vei învãþa în ªcoala de Foc:

• principiile de bazã ale comunicãrii adevãrului despre Foc
• adevãrul despre mântuire
• evanghelizarea biblicã
• practicarea evanghelizãrii globale
• cum sã depinzi de Duhul Sfânt
• metode dovedite de ucenicizare ºi creºtere spiritualã
ªcoala de Foc îþi va stârni pasiunea pentru sufletele

pierdute!
Studiazã cum ºtii tu mai bine, iar analizele noastre

cuprinzãtoare te pot asigura cã ai abilitãþile necesare
pentru a deveni un câºtigãtor de suflete exploziv!
Înscrie-te astãzi online la:

www.schooloffire.com
ºi învaþã cum sã rãspândeºti Focul!
Lucrãri ºi mai mari
În aceastã carte, evanghelistul

relateazã câteva întâmplãri
miraculoase selectate din
cruciadele sale. Unele dintre
aceste cruciade au adunat mai
mult de un milion de oameni la
o singurã întâlnire, cu mai mult
de 100.000 de oameni care Îl
mãrturiseau pe Cristos în mod
obiºnuit (dacã putem
întrebuinþa acest cuvânt pentru
asemenea miracole) la fiecare
dintre ele!
Dupã ce o vei citi nu vei rãmâne acelaºi, deoarece cartea
conþine relatãri despre Duhul Sfânt în acþiunea de
glorificare a lui Crisos în fiecare moment prin transformarea,
vindecarea, izbãvirea sufletelor ºi conducerea lor spre viaþa
ºi gloria minunatã a lui Cristos.
• 190 pag.
• ISBN 973-8998-00-X
Alte cãrþi de Reinhard Bonnke, în pregãtire:
Faith... the Link with God’s Power

[Credinþa... legãtura cu puterea lui Dumnezeu]
Mighty Manifestations
[Manifestãri mãreþe]
Informaþii la:
Editura Casa Cãrþii
O.P. 1, C.P. 270
410610 Oradea
Tel./Fax: 0259-469057; 0359-800761; 0722-669566
www.ecasacartii.ro
Pentru informaþii suplimentare despre lucrarea lui

Reinhard Bonnke ºi a organizaþiei Christ for all
Nations,
vã rugãm sã vizitaþi pagina noastrã de internet
sau sã vã adresaþi celei mai apropiate reprezentanþe a noastre:
www.cfan.org
America de Nord Europa Continentalã

Christ for all Nations Christus für alle Nationen
P.O. Box 590588 Postfach 60 05 95
Orlando, Florida 32859-0588 60335 Frankfurt am Main
U.S.A. Germania
America Latinã Marea Britanie

Christ for all Nations Christ for all Nations
Caixa Postal 10360 250 Coombs Road
Curibita – PR Halesowen
80.730-970 West Midlands, B62 8AA
Brazilia Marea Britanie
Africa de Sud Asia

Christ for all Nations Christ for all Nations Asia/Pacific
P O Box 50015 Singapore Post Centre
West Beach, 7449 Post Office
Africa de Sud P.O. Box 418
Singapore 914014
Canada
Christ for all Nations Australia
P.O. Box 25057 Christ for all Nations
London, Ontario Locked Bag 50
N6C 6A8 Burleigh Town
Queensland 4220
Australia
Pentru informaþii suplimentare privitoare

la alte cãrþi, broºuri ºi materiale video de
Reinhard Bonnke, contactaþi:
Europa America de Nord & Canada

E-R Productions GmbH E-R Productions LLC
Postfach 60 05 9560335 P.O. Box 593647
Frankfurt am Main Orlando, Florida 32859
Germania U.S.A.
www.e-r-producions.com www.e-r-producions.com
info@e-r-productions.com info@e-r-productions.com

Evanghelizare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evanghelizare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EbF-new-size.qxd 01.08.

2006 13:14 Page 1

Originally published by CfaN 1990

Evanghelizare prin Foc

3 440 000 copies in print

Toate drepturile rezervate.

Toate citatele biblice au fost reproduse

Traducere: Cornel Þicãrat

Dedic aceastã carte

Partea întâi: Nevoia

1. Când incendierea nu este o crimã! 3

Partea a doua: Evanghelia incendiarã

5. Noii Elisei ai lui Dumnezeu 67

Partea a treia: Motivaþia personalã

9. Lecþia de înot din Ezechiel 131

Partea a patra: Succesul

13. Neputincios sau important? 191

Partea a cincea: În practicã

17. Capcana 241

În urmã cu 20 de ani, tânãr misionar în Africa fiind,

Cu toate acestea, numãrul mic de ascultãtori nu ne-a

În ultimul timp am început sã fiu preocupat de aceastã

luminã a pãtruns în inima mea: în Noul Testament nu

„Cãci întrucât lumea, cu înþelepciunea ei, n-a cunoscut

Deci, El ne aºtepta, ºi—nu puteam fugi de aceasta—El

Am iniþiat un curs biblic prin corespondenþã, la care s-au

Dacã am aºteptat trezirea? Noi am aºteptat-o! Aºtep-

Totuºi am fost confruntat cu încã un fapt: n-a existat

ochii ºi am putut vedea un val uriaº invizibil al puterii

Ceea ce vedem cã face Dumnezeu azi în Africa ne taie

APÃSÂND PE TRÃGACIUL TREZIRII

Astãzi, magia, ocultismul ºi rãul din lume fac Evanghelia la

Preºedinþi ºi lideri politici vãd rezultatele minunate pe

evanghelizare din nordul Africii a ajuns pânã aproape de

Cândva, misiunea noastrã naviga din profeþie în

POTOPUL CARE SE ÎNTINDE

Dumnezeu spune: „Cãci pãmântul va fi plin de cunoºtinþa

(Habacuc 2:14). Cum acoperã apele fundul mãrii? În aºa fel

Aceste zile dinaintea revenirii Domnului trebuie sã

Oamenii întreabã: „Ce spune Dumnezeu Bisericii azi?“

Evangheliºti? Mii dintre ei au slujbe în bisericã la care

lui Cristos sã reafirme cu îndrãznealã statutul slujbei de

Trecutul poartã în el tragedii. Când porþile se deschi-

În cartea aceasta nu sunt prezentate metode ºi mijloace

De-a lungul anilor în care am lucrat ca evanghelist ºi

interesul meu nu se îndreaptã în mod direct cãtre aceºtia,

Sã presupunem cã astfel de principii sunt false! Ce risc

Pentru acest motiv eu nu-mi cer scuze legat de ceea ce

Mesajul meu nu este unilateral, dar el vine dintr-o inimã

El. EVANGELIZARE PRIN FOC este singura soluþie

Scrutez permanent orizonturile, cãutând alþi ºi alþi

Aceastã carte este plinã de lucrurile pe care Dumnezeu

Întotdeauna a fost aºa. Dumnezeu a folosit patru

CÂT DE MARE ESTE IADUL?

Aceste capitole sunt scrise pentru cã eu nu cred cã

Isus ne-a învãþat: „Duceþi-vã... ºi faceþi ucenici din toate

Noi nu suntem chemaþi sã luãm parte la o luptã al cãrei

la Calvar. Isus le-a poruncit ucenicilor: „Rugaþi dar pe

Da, trezirea vine de la Dumnezeu, dar când? Când ne

Când incendierea nu este o crimã!

Fãrã foc, nu existã Evanghelie. Noul Testament începe cu

„Cât despre mine, eu vã botez cu apã, spre pocãinþã;

4 Evanghelizare prin foc