Sunteți pe pagina 1din 169

O Viață Prin Credință

O VIAȚĂ PRIN CREDINȚĂ

DE

CONSTANTIN HAȚEGANU

1
O Viață Prin Credință

Toate drepturile rezervate.


Orice reproducere sau selecție din text este permisă
doar cu acordul scris al autorului

Constantin Hațeganu

ISBN 978-973-0-21061-3

Tipărit la S.C. EXODOS INTERMED S.R.L.

2
O Viață Prin Credință

Dedicare

În primul rând vreau să aduc toată slava Lui Dumnezeu,


Domnului Isus Cristos și Duhului Sfânt pentru îndemnul și
ajutorul Său de a pune pe hârtie mărturia mea de credință. Soției
mele Jenny care a fost alături de mine, ajutorul potrivit m-a
încurajat și m-a ținut în rugăciune în toți anii de slujire. Familiei,
fraților, prietenilor și tuturor celor ce iubesc pe Domnul.

3
O Viață Prin Credință

Cuprins

Cuvânt înainte
Introducere
Capitolul 1. Cea mai minunată mamă.
Capitolul 2. Răpirea Sufletească.
Capitolul 3. Botezul cu Duhul Sfânt.
Capitolul 4. Trei zile și trei nopți.
Capitolul 5. Cincisprezece zile fără biblie.
Capitolul 6. Creștinii la libertate.
Capitolul 7. Trecerea Oceanului.
Capitolul 8. Un nou început.
Capitolul 9. Lupta Spirituală.
Capitolul 10. O viață de slujire.
Capitolul 11. Primele misiuni.
Capitolul 12. Biserica Americană.
Capitolul 13. Zilele din urmă.
Capitolul 14. Răpirea Bisericii.
Capitolul 15. Îndemn de pocăință.

4
O Viață Prin Credință

Cuvânt înainte

De la Geneza până la Apocalipsa, noi găsim pe


Dumnezeu încercând să aducă pe poporul Său în relație cu El,
cum a fost la început în grădina Edenului. Dumnezeu este sfânt
și era imposibil pentru om să stea în prezența Domnului după
ce a păcătuit. De aceea Dumnezeu a descoperit un plan lui
Moise prin construirea cortului întâlnirii, a lucrurilor din el, a
ritualurilor și a sacrificiilor în urma căruia marele preot a fost în
stare să vină în prezența Domnului, reprezentând poporul. Tot
la fel a fost construit și Templul de la Ierusalim de Împăratul
Solomon.
Cortul și Templul au fost tipul Bisericii unde Dumnezeu
a dorit să locuiască, masa pâinilor reprezintă trupul Domnului,
sfeșnicul reprezintă cuvântul și Duhul Sfânt, altarul reprezintă
jertfa Domnului, curtea de afară reprezintă Adunarea
Domnului, Chivotul reprezintă prezența Domnului, iar lucrurile
din el, toiagul lui Aron care înfrunzise reprezintă moartea
noastră împreună cu Cristos și învierea noastră împreună cu El,
mana reprezintă harul lui Dumnezeu fără efortul nostru, tablele
cu cele zece porunci reprezintă neputința noastră de a împlini
legea Lui Dumnezeu. Când preotul stropea cu sânge capacul
ispășirii, păcatele lui și ale poporului erau acoperite și Domnul
vedea sângele și preotul nu murea în prezența Domnului. Prin
harul Domnului legea care ne condamnă pe noi a fost acoperită
cu sângele Domnului și avem acum intrare în locul prea sfânt în
prezența Domnului. Oamenii de-a lungul veacurilor s-au uitat
să găsească metode de a aduce pe Dumnezeu în mijlocul lor să
locuiască cu ei, dar au rămas doar cu ritualuri sau tradiții și unii
se mulțumesc cu acesta. Dar Dumnezeu nu are nevoie de experți
în lucrarea sa, dar dorește ca noi să folosim instrucțiunile Lui

5
O Viață Prin Credință

ori de câte ori ne apropiem de El. Domnul Isus a venit să


restaureze din nou relația dintre Dumnezeu și om și după cum
înainte a fost nevoie de curățire, așa și astăzi avem nevoie pentru
a putea primi puterea Duhului Sfânt. Numai după ce inima ne
este curată putem să devenim templul Duhului Sfânt. Duhul
Sfânt este Dumnezeu, El ne ajută să intrăm în prezența
Domnului și El ne învață ce are nevoie Dumnezeu de la noi.
Este trist că multe biserici au rămas doar cu ritualuri, tradiții si
rânduieli, nu caută prezența Domnului care este cea mai dulce,
de aceea oamenii au pierdut bucuria de a merge la biserică și nu
au puterea și dragostea de a face voia Lui Dumnezeu. Scopul
Vechiul Testament și a Noul Testament de la Domnul Isus
Cristos până astăzi în timpul Bisericii, este de al aduce pe om în
prezența Domnului.

6
O Viață Prin Credință

Introducere

În cartea aceasta vreau să arăt câteva din experiențele


pe care le-am avut în viața mea în timpul slujirii și paralel cu
aceasta câteva învățături din cuvântul Domnului care cred că ne
ajută să înțelegem mai bine mărturisirea din capitolul respectiv
în lumina Scripturilor. Având zic eu, o viață mai diferită cu
multe experiențe la pocăință și văzând că atunci când
mărturiseam oamenilor, ei erau foarte interesați să cunoască cât
mai mult și să le spun cât mai multe, am avut îndemnul de a
scrie o carte. Sigur că această carte putea fi scrisă cu ani în urmă
dar de câte ori m-am apucat să scriu m-am oprit din mai multe
motive și cel mai mare motiv a fost ca nu cumva, cineva să
creadă că scriu aceasta carte pentru a mă evidenția pe mine cu
toate că niciodată nu am avut gândul acesta și nu-l am nici acum
ci vreau ca în toate să aduc toată Slava și Gloria Lui Dumnezeu
pentru că numai El o merită.
În final, îndemnat de Duhul Sfânt, de familie, de frați
români și frați americani, care au auzit unele din mărturisiri m-
am apucat din nou să scriu. Scopul acestei cărți este în primul
rând a da Slavă Domnului pentru toate lucrările Sale și de a arăta
cititorului despre Harul și Dragostea Lui Dumnezeu și despre
semnele și minunile care însoțesc pe copiii Săi care trăiesc prin
credință și a îndemna pe toți frații mai ales pe tineri și prieteni
să experimenteze și ei o viață prin credință. Dumnezeu a fost
alături de mine de când m-am pocăit și l-am primit pe El ca
Mântuitor al vieții mele El m-a vindecat mi-a dat Duhul Său și
este cu mine și astăzi El și-a ținut promisiunea față de mine și
eu mă lupt ca să stau alături de Domnul meu până la capătul
vieții mele. Domnul să pună gândul acesta și în tine dragul meu
cititor, să-l cauți pe Domnul și nu o religie care poate fi

7
O Viață Prin Credință

înșelătoare și dacă îl vei găsi să nu-l mai lași, și iți promit că El


iți va da în primul rând mântuire apoi pace și bucurie și tot ce ai
nevoie aici jos pe pământ și în veșnicie. Câteodată într-adevăr
trebuie să plătești un preț dar nu da înapoi că iți spun că se
merită de fiecare dată, te apropii mai mult de Dumnezeu și El
se va apropia de tine iți va descoperi lucruri și taine pe care nu
le-ai putea înțelege dacă nu vei trece pe acolo. Nu uita să cauți
o biserică spirituală care crede în botezul nou testamental făcut
în numele Tatălui Fiului si Duhului Sfânt în botezul cu Duhul
Sfânt și experimentează în biserică darurile și roada Duhului
Sfânt care te ajută să crești pe tine și familia ta și să te bucuri de
prezența Domnului. Dacă nu ai o Biblie, întreabă frații din
biserică, de multe ori ei au pentru prieteni ori cumpărați una și
fă-ți timp să citești biblia în fiecare zi și să nu lipsești de la Casa
Domnului că în felul acesta vei cunoaște mai mult pe Dumnezeu
și El te va binecuvânta.

8
O Viață Prin Credință

Capitolul 1
Cea mai minunată mamă

Fiica lui Faraon i-a zis: “Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, și îți
voi plăti.” Femeia a luat copilul, și l-a alăptat.
Exodul 2:9

M-am născut în satul Curpen, Comuna Toplița, Județul


Hunedoara, în România. Părinții mei Gheorghe și Ida au fost
niște oameni modești și niște părinți minunați. Ei se ocupau cu
agricultura. Satul Curpen era așezat pe culmea a două dealuri
foarte frumoase între Toplița și Hațeg, de unde aveai o minunată
priveliște în jur. Satul avea aproximativ șaizeci de numere.
Mulți si-au pus întrebarea cum s-au stabilit acești
oameni acolo, căci era foarte greu de locuit. Se pare ca oamenii
s-au mutat acolo din cauza lucrului când s-a deschis se spunea
“Stanjeni” care se ocupau cu tăierea lemnelor pădurii, căci era
pădure de jur inprejur pe mai mulți kilometri si sau stabilit acolo
unde aveau și lucru, apoi au rămas acolo. Lemnele care le tăiau
le împingeau la vale foarte ușor că dealurile erau destul de
abrupte iar de jos le duceau pe apă unde le distribuiau. Satul nu
avea drum de mașină că era foarte departe de un drum principal
și costa foarte mult să-l facă, tot la fel era și cu curentul electric.
Era perioada în care se băga curent în toate comunele și în toate
satele, dar acolo, pentru că era departe și foarte greu de lucrat
nu s-a băgat curentul electric. Aproape fiecare familie avea câte
un măgar, pe care îl foloseau la transportul de greutăți când
mergeau să facă cumpărături or împrumutau unul de la altul căci
mergeau până la zece kilometri ori mai mult până la primul
magazin.

9
O Viață Prin Credință

Măgarul îl foloseau și la lucrul câmpului să ducă sau să


aducă cu el de la câmp și de asemenea când aduceau apa de băut
de la izvoarele pe care satul le avea în jur, căci cele din sat de
multe ori nu făceau față cu apa de care era nevoie atât pentru
oameni cât și pentru animale. Mi-a duc aminte de copil că eram
uimit când vedeam femeile care mergeau după apă și pe lângă
măgar aduceau pe cap găleata cu apă, de la o distanță destul de
mare.
Cât privește școala, Slavă Domnului, aveam școală
elementară de patru clase în sat eram în aceeași sală toți elevii,
pe prima bancă erau cei din clasa întâi, pe a doua bancă cei din
clasa a doua, pe a treia bancă cei din clasa a treia și în final pe a
patra bancă cei din clasa a patra. Asistenta medicală venea
probabil o data pe an când trebuia să facă vaccinuri la copii.
Cât privește religia erau de religie Ortodoxă, și aveam
o biserică în sat, dar se deschidea o dată pe lună sau mai rar în
raport cu preotul de la comună când avea timp să vină la noi în
sat, căci avea mai multe sate. Când venea era sărbătoare că
aproape tot satul se aduna la biserică îmbrăcați frumos chiar
dacă doar unii puteau să intre în biserică căci nu avea locuri, dar
se mulțumeau că puteau să asculte slujba și de afară. La poalele
dealului era Râul Cerna, un râu cu apă curată care se scurgea
din Munții Poiana Ruscăi. De multe ori în timpul verii fugeam
de la lucru când era cald și veneam la acest râu să facem baie și
să ne răcorim cu alți copii. Tot la fel în acest râu se găsea pește
și veneam aici să pescuim iar când am crescut mai mare
mergeam pe râu să prindem cu mâna aducând acasă kilograme
de pește pentru familie. Mai târziu partidul a hotărât să facă un
baraj să colecteze râul Cerna pentru a avea apă suficientă la
combinatul Siderurgic din Hunedoara și pentru populația din jur
că orașul a crescut și avea nevoie de mai multă apă. Din această

10
O Viață Prin Credință

cauză au mutat mai multe sate de pe Valea Cernei și viața pentru


noi din sat s-a îngreunat mai mult fiind mult mai izolați. Lucrul
cu pădurile nu a mai mers și încet oamenii au început să-si caute
servicii pe unde puteau.
Cei mai mulți s-au angajat la mină la Teliuc unde și tata
s-a angajat, pleca noaptea și venea noaptea, nu mai avea timp să
facă nimic acasă. Au rămas în sat doar femeile și copiii să
lucreze câmpul. Încet oamenii au început să se mute mai
aproape de servici, unde au putut fiecare, unii spre Hațeg alții
spre Teliuc sau Hunedoara. Chiar și tata a reușit să
economisească ceva bani și să cumpere un pământ la Hațeg și
împreună cu mama au turnat fundația sa construiască o casa
acolo. Însă nu a mai reușit să-și împlinească visul că s-a
îmbolnăvit de silicoza (o boala de plămâni) din cauza prafului
din mina si a suferit câțiva ani, apoi a murit. Îmi amintesc eram
in jur de zece ani într-o zi de Pasti, o zi minunata de primăvara.
Primăvara era unul dintre cele mai frumoase anotimpuri la noi
la țară, când înfrunzeau pădurile creșteau ghioceii, începeau sa
înflorească pomii, si cum la noi satul era plin de pruni, meri,
peri si mai ales salcâmi și satul se găsea localizat în mijlocul
unei potcoave de deal și tot mirosul sau parfumul florilor de
pomi stăteau acolo si era așa de plăcut. La noi la Ortodocși se
spunea ca Raiul e deschis de Paști și în acea minunata zi de Paști
tatăl meu a plecat in veșnicie.
Părinții mei au fost oameni credincioși lui D-zeu îmi
amintesc tata nu se punea la masa până nu cerea binecuvântarea
lui D-zeu. Iar după ce s-a îmbolnăvit avea Biblia si cărți de
rugăciune si zilnic îl vedeam citind si rugându-se lui D-zeu
lângă patul sau. Înainte de a-și da duhul, tatăl meu a avut o
vedenie i-a spus mamei mele că vede un soare frumos și-o
grădină cu flori așa de minunată și-o tot întreba pe mama dacă

11
O Viață Prin Credință

și ea vede aceste lucruri. Mama rămase văduvă, a trebuit să


îngrijească de casa și de noi, doi copii, de mine și de sora mea
care era cu aproape doi ani mai mare ca mine. Mulți au venit la
ea și i-au spus ca să se căsătorească, să aibă un ajutor la casă, la
gospodărie și cu noi copiii.
Îmi amintesc că eram acum mai mare și înțelegeam cum
mama le spunea: “Sigur că pot să-mi găsesc un bărbat sau un
soț dar nu pot să-mi găsesc tată la copiii mei” și măcar că a fost
tânăra avea în jur de treizeci de ani când a murit tata, dar nu s-a
mai căsătorit. Viața ei a sacrificat-o pentru familie și pentru noi
copiii. Noi am văzut lucrul acesta și am respectat-o toată viața
noastră. Eu am terminat cele patru clase în satul natal după care
a trebuit să merg în comuna Toplița pentru clasa aV-a, împreună
cu sora mea. Erau până la opt kilometri de mers pe jos, era
frumos, dar foarte greu, mai ales iarna când auzeam lupii prin
pădure și zăpada era mare, cu greu puteai merge și nici nu mai
știai pe unde este drumul. Plecam noaptea și veneam noaptea de
multe ori, directorul școlii când era mai greu ne trimitea acasă
să putem ajunge mai repede acasă. Atât eu cât și sora mea Nuți
căci așa îi spuneam, vedeam greutatea mamei și o înțelegeam,
sora mea o ajuta pe mama la gătitul mâncării, să dea mâncare la
animale ori să ducă mâncarea la câmp unde lucram, eu la fel
duceam vacile la păscut, aduceam lemne pentru iarnă, tăiam
lemne, coseam fânul pentru iarnă să aibă vitele ce mânca. Mama
pe partea cealaltă după ce făcea lucrul, pregătea pentru piață,
făcea smântână, brânză, compoturi, sau chiar lua găini și le
ducea la piață în comunele din jur unde veneau minerii să
cumpere pentru familie, tot la fel ducea ouă, lapte, făină, și cu
banii luați cumpăra alte alimente de care aveam nevoie.
Cu ajutorul acesta că am rămas aproape ultimii din sat
să ne mutăm, am început să construim pe fundația rămasă de

12
O Viață Prin Credință

tatăl meu la Hațeg . Am ajutat meseriașii la construcție de la


început că nu aveam bani să plătim la ajutoare. Când casa a fost
ridicată nici nu aveam încă geamuri, am început să ne mutam.
Îmi amintesc cum duceam de la Curpen până la Hațeg aproape
treizeci de kilometri cu spatele la scaune și mese ce puteam
fiecare. Era o comună cam la jumătatea drumului Silivaș, dar
nu ne permiteam să plătim biletul și apoi nu ne primea în
autobuz cu scaune și mese și așa mergeam pe jos zile și nopți
până ne-am mutat într-o cameră și am locuit acolo, atunci ne-a
fost mai ușor. Am continuat școala, clasele a șaptea și a opta în
orașul Hațeg. După ce am terminat opt clase primare mulți m-
au îndemnat să merg la profesională să-mi fac o meserie și să
ajung mai repede pe salar, iar liceul îl voi face la fără frecvență
după masa și așa am făcut.
M-am înscris la uzina Victoria Călan unde am făcut
școala de mecanic de cazane și turbine cu abur pe care am
absolvit-o după trei ani și m-am angajat tot la această uzină unde
am lucrat până am plecat în armată. Cu ajutorul D-lui am reușit
să terminăm casa, să avem unde să locuim ca toți oamenii. Nu
am regretat niciodată ba dimpotrivă necazul din copilărie cred
că mi-a prins bine în viața de mai târziu, să fiu mai matur la
minte și să am experiența vieții, să pot învăța și pe alții.
Uitându-mă în urmă, mă gândesc întotdeauna și nu voi
uita niciodată sacrificiul mamei mele pentru fericirea noastră.

13
O Viață Prin Credință

O mamă credincioasă

Pe paginile Sfintelor Scripturi găsim multe mame


minunate, și aș vrea să dau exemplu pe una din ele Iochebed,
mama lui Moise. Ea făcea parte din poporul lui Israel care s-au
dus în Egipt din cauza foametei din țara Canaanului pe timpul
lui Iosif, care a ajuns economul lui Faraon, după ce a fost vândut
de frații săi.
După ce Faraon a murit și un alt Faraon a ajuns la tron
când a văzut că Israel se înmulțește a dat ordin la moașe să
omoare copii de parte bărbătească, printre care și Moise era
sortit să fie omorât. D-zeu a avut alt plan cu acest copil și a pus
în inima lui Iochebed (mama lui) care îl iubea să facă un coș și
să-l pună pe Nil poate va fi scăpat cu viață și așa a făcut. Dar
sora lui urmărea coșul de departe. Se face că fiica lui Faraon
găsește coșul cu copilul și cu toate că cunoștea porunca,
Domnul a pus dragoste pentru copil în inima ei, nu știa de ce, și
îndată sora copilului vine să o întrebe dacă are nevoie de doică
pentru copil. Foarte interesant, nu numai că i-a plăcut de copil
și nu l-a dat la moarte dar face și un lucru uimitor, este de acord
să îi aducă o doică pentru copil și sigur pe cine crezi că aduce …
pe Iochebed, mama copilului ca să aibă grijă de el să-l alăpteze
și îi va plăti. Exodul 2:9. Sunt multe mame astăzi care trec prin
greutăți familiare ori financiare și se gândesc poate este mai
bine pentru ele să avorteze copilul, decât să-l nască și să trăiască
prin greutăți, mai bine să nu mai știe, dar oare acesta este planul
lui Dumnezeu? Iochebed cu toata greutatea familiei ca erau robi
in Egipt si hotărârea de moarte era dată, totuși ea s-a încrezut în
Dumnezeu și El l-a scăpat că avea un plan mare cu Moise, ea
nu a știut atunci dar a aflat mai târziu. Ea nu a îngrijit de copil

14
O Viață Prin Credință

pentru plata prințesei, ea a îngrijit de el prin credința că Domnul


ii va plăti toata osteneala. Și într-adevăr chiar dacă a fost dus la
palat el nu a uitat osteneala si învățătura părinților si a fost
folosit in mod deosebit de Dumnezeu pentru eliberarea
poporului Israel in robia Egipteana. Evrei 11:23-29
Eu cred că familia a fost rânduita de Dumnezeu: Geneza
1:28, 2:18-24. Daca avem familii bune avem o biserica bună, o
națiune buna, aici avem balanța. Astăzi familia este lovita din
toate părțile:
Divorțuri –Numai in America cinzeci la sută sfârșesc în divorț,
și peste șaizeci la suta din a doua căsătorie la fel.
Avorturi –Peste un milion de copii sunt avortați pe an în
America, un copil la fiecare 26 de secunde, 137 pe ora, 3,300
pe zi, 100,516 pe luna, si 1,206,192 pe an.
In ultimii ani cel mai dăunător lucru pentru familie si biserică
este pornografia, lucrul de care se vorbește cel mai puțin astăzi.
Familia are nevoie de vindecare și trezire spirituală!
Apostolul Pavel spune Efesenilor și ne spune și nouă
“Supuneți-vă unii altora in frica lui Cristos. Nevestelor fiți
supuse bărbaților voștri ca Domnului. Căci bărbatul este capul
nevestei după cum și Cristos este capul bisericii. El Mântuitorul
trupului. Și după cum biserica este supusă lui Cristos tot așa și
nevestele să fie supuse bărbaților lor in toate lucrurile.
Bărbaților iubiți-vă nevestele cum a iubit și Cristos biserica si
s-a dat pe sine pentru ea. Ca sa o sfințească după ce a curățit-o
prin botezul în apă prin cuvânt ca să înfățișeze înaintea Lui
aceasta biserică slăvită fără pată, fără zbârcitură sau altceva de
felul acesta ci sfântă și fără prihană. Tot așa trebuie să iși
iubească și bărbații nevestele ca pe trupurile lor. Cine iși iubește
nevasta se iubește pe sine însuși. Efes.5:21-28

15
O Viață Prin Credință

Cuvântul ne învață pe noi părinții:


Ascultă Israel, Domnul Dumnezeul nostru este singurul
Domn. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta,
cu tot sufletul tău și cu toata puterea ta. Și poruncile acestea, pe
care ți le dau astăzi să le ai în inima ta. Sa le întipărești în mintea
copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca
în călătorie, când te vei culca si când te vei scula. Să le legi ca
un semn de aducere aminte la mâini și să iți fie ca niște fruntarii
între ochi. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale.

Deut. 6:3-9.
Cuvântul spune copiilor:
Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească
zilele în tara pe care ți-o va da Domnul Dumnezeul tău.

Exodul 20:12 ?????


Cuvântul mărturisește că divorțul nu este voia lui Dumnezeu.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de
nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt
doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să
nu despartă.

Mat.19:5-6.
Cuvântul ne spune despre avort:
Să nu ucizi.

Deut.5:17
Dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viață pentru viață.

16
O Viață Prin Credință

Exod.21:23
Să ne rugăm Domnului să aducă trezirea în familiile
noastre în biserică și în națiune. Pentru aceasta trebuie să ne
pocăim, să ne cerem iertare și să nu mai facem. Și Domunul se
va îndura de noi.
Amin!

Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile,dar


dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de
pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.
Isaia 54:10.

17
O Viață Prin Credință

Capitolul 2

Răpirea sufletească

Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că


cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, si marea nu mai era. Și
eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea
sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru
bărbatul ei. Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de
domnie, și zicea: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va
locui cu ei și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu
ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai
fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că
lucrurile dintâi au trecut.”
Apocalipsa 21:1-4.
După câțiva ani, după ce am venit din armată,
Dumnezeu a îngăduit să trec printr-o încercare foarte mare, nu
putea să mă liniștească nimeni, eram foarte disperat până acolo
că viața nu mai avea rost pentru mine și eram ispitit ca să-mi iau
viața că nu mai are rost să trăiesc. Atunci când eram cel mai
disperat, Dumnezeu a început să lucreze în viața mea. La
început Dumnezeu s-a folosit de un coleg de serviciu Neluțu
care mi-a spus prima dată mai deslușit despre Domnul Isus. Tot
el m-a dus și la o înmormântare la Nalați o comună lângă orașul
Hațeg unde locuiam, acolo am auzit pentru prima dată o predică
despre jertfa Domnului Isus prin fratele Dugulescu care mai
târziu a slujit biserica din Hațeg și apoi din Timișoara, unde
Domnul l-a folosit și la revoluție, în 1989 unde a rostit Tatăl
Nostru și a vorbit poporului. Călătorind împreună pe jos spre
Hațeg mi-a spus multe minuni cum Dumnezeu a lucrat în

18
O Viață Prin Credință

familia și în viața lui. Mi-a mărturisit cum a rămas fără hrană la


familie și la copii și s-a rugat lui Dumnezeu și cum s-a sculat de
pe genunchi cineva a bătut la ușă, când a deschis ușa o soră a
intrat înăuntru cu un coș de alimente, și a spus cum nu avea
liniște, parcă cineva o împingea să vină să aducă acestea la frați
și s-au bucurat cu toții și au dat slava lui Dumnezeu.
În al doilea rând Dumnezeu a rânduit ca într-o zi să mă
întâlnesc la fântâna din fabrică unde lucram cu o fată căruia i-
am cerut să-mi dea apă să beau iar ea, foarte bucuroasă mi-a
scos apă și mi-a dat să beau, de când am văzut-o mi-a plăcut
foarte mult, am devenit prieteni și apoi ne-am căsătorit,
mutându-ne în orașul Deva unde locuia cu părinții ei. Ceea ce
ne-a legat împreună a fost faptul că amândoi am fost cercetați
de Domnul, eu într-un fel ea în altul și acum căutam o biserică
unde să mergem să ne închinăm Domnului. Ne-am hotărât că în
fiecare Duminică să mergem la casa lui Dumnezeu să ascultăm
cuvântul să ne îndreptăm viața după voia lui Dumnezeu și să
vedem minunile care le face Domnul cu copii Săi care se încred
în El. Orașul Deva era un oraș închis era foarte greu să primești
aprobarea să locuiești în el numai dacă aveai de lucru la o
fabrică din oraș. Am găsit cu greu de lucru pe șantier la
construcții la o echipă de turnat betoane pentru fundația
blocurilor în orașul Deva, o muncă extrem de grea și lucram din
noapte în noapte. După un timp ne-am rugat lui Dumnezeu și
ne-am dus cu buletinele să primind mutația în orașul Deva
deoarece o aveam pe orașul Hațeg și eu și soția.
Fără prea multe întrebări nici nu s-a uitat, ori nu a văzut
că aveam mutația pe Hațeg, ne-a întrebat doar unde lucrăm și
ne-a pus viza, acolo am văzut mâna Domnului. După un timp a
început să mă doară spatele și când veneam acasă făceam o baie
caldă și mă lăsa durerea. Dar într-o zi, așteptând în stație m-a

19
O Viață Prin Credință

durut atât de tare de abia mai stăteam în picioare iar când a venit
autobuzul, fiindcă erau mulți pasageri în picioare parcă m-a
ajutat să nu cad, mă lăsam de pe unul pe altul și mi se părea că
nu mai ajung. Când am ajuns în stația unde trebuia să mă dau
jos am coborât și cu mare greutate am ajuns până acasă, slavă
Domnului că nu eram departe de stația de autobuz. Cum am
ajuns i-am spus soției că vreau să fac un duș cald căci nu mă
simt bine și ea s-a scuzat căci merge până în oraș să facă ceva
cumpărături și a plecat. Eu am intrat în baie și mi-am făcut un
duș m-am simțit mai bine dar când am ieșit afară m-a luat iarăși
o durere mai mare și cu greu am reușit să mă duc până în
dormitor și să mă pun pe pat. Cum m-am pus pe pat nu am mai
putut să-mi mișc mâinile și picioarele am rămas paralizat și
aveam dureri în tot corpul, aveam frisoane când călduri, când
friguri și am transpirat foarte tare. În acest timp am crezut că
mor și mi-am adus aminte să mă rog Domnului Isus să mă ierte.
Simțeam că dacă voi muri voi merge în iad că nu eram
încă pocăit, este adevărat căci mergeam la biserică, am găsit o
biserică unde simțeam prezența Domnului dar cât privește
pocăința și botezul ziceam că mai avem timp căci suntem tineri
și amânam lucrul acesta. Acum am început să mă rog fierbinte
ca Domnul să mă ierte și dacă este cu putință să-mi lungească
viața ca să am posibilitatea să mă botez și să stăruiesc după
botezul cu Duhul Sfânt și apoi să mă ia acasă oricând dar să fiu
mântuit. În timp ce mă rugam am căzut într-o răpire sufletească.
Am văzut o ușă dublă foarte frumoasa sus în cer. În ambele părți
avea câte două balamale strălucitoare puse pe dinafara, ușile s-
au deschis și în mijlocul ei a apărut Domnul Isus. L-am
recunoscut imediat și fața îi radia de pace și bucurie. Era
îmbrăcat cu o haină albă deosebită și lungă până la picioare, și
mi-a făcut semn cu ambele mâini să merg spre el. Cum s-a

20
O Viață Prin Credință

întâmplat nu știu, dar într-o clipă am fost la Domnul Isus și


intrând pe ușă am văzut deslușit că de fapt acolo era o cetate.
Atât cetatea cât și lucrurile din ea aveau viață, erau așa de
minunate, parcă toate lucrurile îți spuneau ceva, te hrăneau și îți
dădea pace și fericire. Pereții erau ca de cristal și parcă vedeai
prin ei, iar cetatea avea niște stâlpi rotunzi care de asemenea
erau vii, aveau fel de fel de culori minunate care se mișcau în
acești stâlpi de jos în sus și de sus în jos chiar și în jurul stâlpilor,
culoarea se transforma ca un abur un fum, ca și curcubeul aceste
culori înconjurau toate lucrurile în cer. În față am văzut ca
douăzeci și patru de scaune de domnie pe care stătea cineva, iar
la mijloc era un scaun ca de tron mai înalt pe care stătea cineva
de asemenea. Din nou toate scaunele și persoanele erau
înconjurate cu acel curcubeu care parcă dădea viată tuturor
lucrurilor, numai persoanele nu le-am putut deosebi bine parca
erau întra-un fum sau ceață de culori luminoase ori nu mi-a fost
îngăduit să le vad fețele. Domnul Isus m-a condus în spatele
scaunelor de domnie și cum îl urmam pe El când stătea El
stăteam și eu. Când s-a apropiat de perete imediat a apărut o ușă
care s-a deschis automat fără clanță, fără să pui mâna pe ea ori
să o împingi, și am ieșit într-o grădină foarte frumoasă. Într-o
parte erau pomi fructiferi și în cealaltă parte erau flori. Dacă te
uitai la pomi ei se schimbau atât florile cât si fructele lor erau
parcă vii. Dacă te uitai la flori de asemenea ele se schimbau atât
floarea cât și culorile lor si parfumul lor. Am văzut aici pomi și
flori care nu le-am văzut niciodată și totul se schimbă într-o
armonie care îți dădea o satisfacție foarte plăcută greu de
explicat parcă te hrănea și îți dădea pace și o bucurie. Din
spatele tronului cel înalt de domnie se făcea o vale lină ușoară
care mai în jos era parcă mai bogată că se vedea iarba și
vegetația mai mare mai verde și parcă ceva îmi spunea că acolo

21
O Viață Prin Credință

era un izvor. Atunci Domnul mi-a spus ca acolo era un izvor,


este izvorul apei vieții care curge pe pământ până se va întoarce
El din nou. Mergând mai departe nu știu cât de mult la orizont
se făcea o colină frumoasă iar în spatele ei se făcea o lumină
puternică, care ar fi produsă de un foc puternic. Atunci Domnul
Isus mi-a spus că acesta este Iazul care arde cu foc și pucioasă
unde vor fi aruncați toți care îl resping pe El și chemarea la
pocăință și nu fac voia Lui Dumnezeu. Întorcându-mă din nou
în Cetate în mine s-a născut gândul să rămân acolo și să nu mă
mai întorc pe pământ că era așa de minunat să stai în prezența
Domnului Isus. Domnul mi-a cunoscut gândul si mi-a zis, tu
trebuie să te întorci pe pământ căci trebuie să spui la mulți ce ai
văzut și auzit aici și cu tine am o lucrare mare de făcut pe
pământ și mulți se vor întoarce cu inima spre mine și vor face
voia mea, apoi când va veni timpul te vei întoarce și tu la locul
tău de moștenire care a fost pregătit pentru tine și pentru toți
care fac voia Mea pe pământ. Dintr-o dată cum a spus aceste
cuvinte într-o clipa așa cum a plecat sufletul așa s-a întors parcă
cu greu a intrat în trup și am simțit din nou durerea. Între timp
soția a venit acasă și știind că îmi este rău a venit s-a pus pe
genunchi lângă pat și a început să se roage pentru mine, iar în
timp ce se ruga, gura mea a vorbit si a spus “nu mai ai nimic”
ca o profeție. Soția s-a oprit din rugăciune și s-a uitat la mine
speriată și tot la fel și eu pentru prima dată am avut experiența
că Domnul să vorbească prin gura mea prin Duhul Sfânt.
Imediat m-a lăsat durerea și am putut din nou să-mi
mișc mâinile și picioarele într-adevăr nu mai aveam nimic, am
fost vindecat. Am dat plapuma la o parte și toate hainele de pe
mine și de pe pat au trebuit schimbate erau ude pline de apă și
lacrimi. Toată noaptea aceea am stat și multe altele mărturisind
ce Domnul mi-a arătat și mi-a spus. Dacă înainte plângeam de

22
O Viață Prin Credință

durere și de faptul că mă vedeam păcatos murind fara Cristos


acum plângeam de bucurie și mulțumeam Lui Dumnezeu că a
avut milă de mine m-a vindecat și mi-a dat posibilitatea să mă
pocăiesc, să fac legământul cu El prin apa botezului și să fac
doar voia Lui.

Planul Lui Dumnezeu prin Credință

La început Dumnezeu a creeat pe primii oameni pe


Adam și Eva și i-a pus în grădina Edenului ca să o lucreze și să
o păzească. Dumnezeu a facut tot felul de pomi plăcuți la vedere
și buni la mâncare și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul
cunoștinței binelui și răului. El le-a dat poruncă ca să mănânce
din toți pomii din grădină dar din pomul cunoștinței binelui și
răului să nu mănince, căci în clipă când va mânca din el va muri
negreșit. Dumnezeu venea în răcoarea dimineții și avea părtășie
cu omul care l-a creeat. Șarpele care era șiret a venit și a ispitit
pe femeie care a mâncat și a dat și bărbatului ei și a mâncat și el
atunci li s-au deschis ochii și au văzut că sunt goi. Neascultarea
de porunca Domnului prin păcatul săvârșit a adus moartea fizică
a trupului și moartea spirituală a sufletului prin despărțirea de
Dumnezeu și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor
cum spune psalmistul ,,Iată că sunt născut în nelegiuire și în
păcat m-a zămislit mama mea.Ps.51:5’’. Din Geneză până la
Apocalipsă îl găsim pe Dumnezeu încercând să aducă din nou
pe om în părtășie cu El cum a fost în grădina Edenului. Din
cauză că omul era acum păcătos și Dumnezeu este sfânt era
imposibil ca omul să intre în prezența Domnului pentru că
păcatul făcea zid de despărțire între om și Dumnezeu. Pentru
aceasta păcatul trebuia ispășit, înlăturat. Și Dumnezeu în

23
O Viață Prin Credință

dragostea Sa a descoperit un plan lui Moise cu privire la


construirea cortului întâlnirii, a lucrurilor din el, a preoției și a
jertfelor pentru acoperirea păcatelor. Toate acestea erau ca o
umbră a lucrurilor viitoare care aveau împlinirea în Domnul
Isus Cristos, a jertfei Sale și a Bisericii. Cortul reprezenta
Biserica unde Dumnezeu a dorit să locuiască, masa pâinilor
reprezenta trupul Domnului, sfeșnicul reprezenta cuvântul
Domnului și Duhul Sfânt, altarul reprezenta jertfa Domnului,
curtea reprezenta Adunarea Domnului iar lucrurile din chivot:
toiagul lui Aron care înfrunzise reprezenta moartea noastră
împreună cu Cristos și învierea noastră împreună cu El adică
nașterea din nou, mâna reprezintă harul Lui Dumnezeu fără
lucrul nostru, tablele cu cele zece porunci vorbesc despre
neputința noastră de a ține legea înaintea Lui Dumnezeu. Când
preotul stropea cu sânge capacul ispășirii de pe Chivotul
Legământului păcatele erau acoperite cu sânge și Domnul vedea
sângele și preotul nu murea în prezența Domnului. Legea care
ne condamnă a fost acoperită de sângele Domnului și acum
avem intrare liberă în locul preasfânt în prezența Domnului.
Oamenii dealungul vremurilor sau uitat să găsească
metode de a-l aduce pe Dumnezeu în mijlocul lor să locuiască
cu ei dar au rămas cu ritualuri sau obiceiuri goale și nu au reușit.
Unii se multumesc si cu aceasta neștiind o alta cale mai
bună, alții sunt încă în cautare. Domnul Isus a venit să
restaureze relația dintre om si Dumnezeu prin jertfa Sa. El a
adus vestea bună a propovăduirii Evangheliei în urma căreia
oamenii au posibilitatea ca prin credință și pocaință să
primească iertarea păcatelor și apropierea lor de Dumnezeu
dovedind aceasta prin apa botezului și a botezului cu Duhul
Sfânt. Duhul Sfânt ne învață cum să fim plăcuți Lui Dumnezeu
și ne ajută să intrăm în prezența Domnului.

24
O Viață Prin Credință

Dragii mei, Raiul și Iadul sunt o realitate, avem dovada


pe paginile Sfintelor Scripturi și martori sunt mii de oameni care
au avut revelații cu privire la aceasta așa cum ați văzut și la
mine.
Rai:
Isus a răspuns: Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în Rai.
Luca 23:43.
Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții care este
în Raiul Lui Dumnezeu.
Apoc 2:7
Iad:
Amândoi aceștia au fost aruncați de vii in Iazul de foc care arde
cu pucioasă.
Apoc 19:20b
Și moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de
foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Apoc 20:14
Domnul Isus a spus o pildă în Luca 15:11-32 despre un
tată care a avut doi fii. Cel mai tânăr i-a zis tatălui său să-i dea
parte de avere ce i se cuvinea. Și nu a trecut mult și a strâns totul
și a plecat într-o țară departată. Acolo și-a risipit toată averea
ducând o viață destrăbălată. După ce a pierdut totul a venit o
foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Atunci
s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia care l-a
trimis pe ogoarele lui să păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se
sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii dar nu i le dădea
nimeni. Și-a venit în fire și a zis: Mă voi scula, mă voi duce la
tatăl meu și-I voi zice: Tată am păcătuit împotriva cerului și
împotriva ta, și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă
ca pe unul din argații tăi. Și s-a sculat și a plecat la tatăl sau.
Când era încă departe tatăl sau l-a văzut și i s-a făcut milă de el,

25
O Viață Prin Credință

a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. Fiul i-a


zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai
sunt vrednic să mă chem fiul tau. Dar tatăl a zis robilor săi:
Aduceți repede haina cea mai bună, și imbrăcați-L cu ea pune-
ți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul
cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim căci acest fiu
al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit, și au
început să se înveselească. O pildă extraordinară care reprezintă
pentru unii exemplul unui părinte, iar pentru alții exemplul unui
fiu risipitor care a plecat de acasă ca și acest fiu iar pentru altii
exemplul unui frate mai mare. Privind mai aproape această
pildă vedem trei lucruri care au dus la căderea acestui fiu mai
tânăr:
- Primul lucru, el nu a mai avut răbdare, s-a săturat de viața
de familie și a vrut să-și trăiască viața cum îi place.
- Al doilea lucru el a trăit o viață destrăbălată fără controlul
părinților.
- Al treilea a cheltuit toată averea și a început să ducă lipsa.
Cât timp a avut bani, a avut prieteni, când s-au terminat
banii și prietenii l-au părăsit și s-a trezit pe ogor păzind porcii
ruinat, părăsit, flămând și chinuit. Asta face păcatul cu omul, la
început ți se pare dulce, dar la urmă îi guști amarul, crezi că ești
liber dar devi rob al păcatului. Vestea bună este că oricând te
poți întoarce la tatăl tău. Dacă tu te-ai îndepărtat de Dumnezeu,
și ai lăsat ca păcatul să-ți controleze viața, poate nu ca acest fiu
risipitor, dar păcatul cât de mic duce la moarte, atunci trebuie să
te întorci și tu până nu este prea târziu. Notăm din nou trei
lucruri la întoarcerea acestui fiu:
Primul, el și-a venit în fire vr.17. Aceasta a fost punctul de
întoarcere și înainte de a veni la Dumnezeu trebuie să-ți vi în
fire, adică să-ți dai seama de unde ai căzut și unde ești.

26
O Viață Prin Credință

Al doilea a fost pocăința, căința lui. El a spus mă voi


întoarce și-I voi zice: Tată am păcătuit împotriva cerului și
împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.
Al treilea a fost întoarcerea. Vedem după ce și-a venit în
fire, după ce s-a pocăit a fost gata să se întoarcă acasă vr18. El
nu a spus că îi va trimite o scrisoare să-l ierte ori să vină după
el ci el a stiut că numai el poate să părăsească locul acela unde
era și să se întoarcă acasă. Poți tu să-ți imaginezi aceasta, el nu
numai că s-a gândit dar a și facut-o, s-a sculat și s-a întors acasă.
De departe tatal l-a văzut, a alergat înaintea lui și l-a sărutat
mult. Tatăl a zis robilor săi: Aduceți repede haina cea mai bună
și îmbrăcați-l cu ea, puneți-i un inel în deget, și încălțăminte în
picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să
ne veselim, căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut
și a fost găsit. Și au început să se înveselească. Tot la fel și Tatăl
din ceruri se bucură când fiul risipitor se întoarce acasă la
Dumnezeu. El ne primește cu brațele deschise, ne îmbracă cu
haina neprihănirii, ne pune inelul de logodna în deget, ne dă
încălțăminte în picioare adică râvna evangheliei, și este gata să
taie vițelul cel îngrășat pentru nunta fiului Său. Ești tu gata, ți-
ai venit în fire, te-ai pocăit, te-ai întors acasă, atunci ferice de
tine, dacă nu, nu mai zăbovi să nu fie prea târziu și ține minte,
Tatăl te iubește! El a făcut totul pentru tine și te așteaptă cu
brațele deschise.
Amin!

Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul meu


și deschide ușa voi intra la el,voi cina cu el și el cu mine.

Apoc 3:20

27
O Viață Prin Credință

Capitolul 3
Botezul cu Duhul Sfânt

În ziua Cinci-zecimii, erau toți împreună în același loc.


Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic
și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au
fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe
fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să
vorbească în alte limbi după cum le dă Duhul să vorbească.
Fapte 2:1-4
După răpirea sufletească s-a dus vestea și au venit frați
cu casetofoane să le mărturisesc și lor ca să ducă mesajul mai
departe. Ne bucuram și dădeam slavă Lui Dumnezeu cu toții.
Dorința mea era sa facem botezul în apă cât mai repede și sigur
că am stat de vorba cu frații din slujirea bisericii, le-am cerut să
ne facă botezul în apă. Frații s-au bucurat mult ne-au scris pe
tabel și ne-au promis că o să ne includă în primul botez care va
avea loc în biserică și cu privire la aceasta o să ia legatura cu
noi in scurtă vreme. Noi frecventam biserica regulat și mergeam
și la serile de rugăciune care se țineau prin familii în cursul
săptămânii. Abia apucam să mergem la rugăciune să vedem cum
lucrează Dumnezeu. De multe ori am intrat și în stăruință după
Duhul Sfânt fără să spun la nimeni și am primit o cercetare
deosebită. Într-o duminică dimineață când să plecăm la biserică,
soția când și-a luat o rochie din dulap Duhul Sfânt i-a spus că
dacă va lua rochia aceea o să-I fie cald la stăruință făra să avem
în plan să mergem la stăruință în acea duminică și așa s-a
întâmplat. De obicei duminica după servici mergeam acasă dar
atunci niște frați ne-au invitat la rugăciune că o să vină ceva frati
musafiri la ei din altă localitate și sânt vase de lucru.

28
O Viață Prin Credință

Fiindcă era mai târziu nu ne-am mai dus acasă și am


mers direct la rugăciune la aceasta familie. Chiar la prima
rugăciune, un frate care era proroc a avut o descoperire pentru
noi măcar că nu ne cunoștea, ne-am întâlnit atunci pentru prima
dată, că Domnul are în plan să ne boteze cu Duhul Sfânt chiar
în ziua aceia și ne-a întrebat dacă credem și dacă vrem să ne
rugăm împreună pentru cauza aceasta. Și sigur că am acceptat
și am fost bucuroși să cerem acest dar din partea lui Dumnezeu.
Am facut o rugăciune care a durat în jur de trei ore în care am
fost botezați cu Duhul Sfânt cu vorbirea în limbi atât eu cât și
soția.
Nu stiu cum a trecut timpul si ce au facut frații dacă și
ei au stat pe genunchi trei ore, ori s-au sculat și au cântat mai
departe, dar noi am fost sub prezența Domnului, Slăvit să fie El.
De acolo am mers direct la biserică pentru serviciul de după
masă și noi ne bucuram foarte mult că Domnul s-a îndurat de
noi. Iubeam rugăciunea și căutam să ne rugăm în orice
împrejurare să simțim prezența Domnului și să ne rugăm prin
Duhul Sfânt. Nu după multe zile am aflat că lângă Deva, într-o
comună, Vețel sunt frați credincioși și un frate bătrân vas de
lucru care face botezuri la râul Mureș. Ne-am vorbit cu câțiva
frați și am hotărât să mergem la Vețel să luăm legătura cu acest
frate să ne boteze la râul Mureș, că doream sa-l facem conform
scripturilor la râu și apoi frații din biserică mai amânau botezul
până se adună mai mulți. Voiam să fim gata de plecare în
veșnicie când Domnul va veni după ai săi. Am mers la stația de
autobuz și autobuzul a plecat chiar din fața noastră, atunci ne-
am dus la ocazie să oprim o mașină care să ne ducă până acolo.
Făceam semn cu mâna și nu opera nimeni, mai încolo oprește o
mașină mică lângă noi și ne ia de pe drum, parcă-i văd și acum
erau doi tineri îndrăgostiți foarte ocupați unul cu altul. Când am

29
O Viață Prin Credință

ajuns la Vețel unde doream să ajungem, tânărul o întreaba pe ea


“Dar noi unde mergem, că noi de fapt trebuia să mergem spre
Sibiu, nu spre Arad” și ne întreabă unde să ne lase jos și am spus
că am ajuns pâna aici am vrut să venim, ne-a lăsat jos și ei au
întors mașina și au plecat înapoi spre Sibiu, unde de fapt vroiau
să meargă. Fratele ne aștepta și împreună am mers la râul Mureș
unde cu ajutorul Domnului și al slujitorului său am fost botezați.
Acolo, printre bolovani si noroi ne-am pus pe genunchi
și am mulțumit Domnului care ne-a ajutat să facem și acest
legământ sfânt și am zis, Doamne acum poți să ne iei acasă.
Fratele s-a rugat pentru noi, a avut și un cuvânt din
partea Domnului ne-a dat câteva îndemnuri apoi ne-a
încredințat în brațul Domnului și ne-am despărțit plini de
bucurie sfântă, întorcându-ne acasă. Eram plini de dragoste
pentru Domnul și mărturiseam cuvântul oriunde despre calea
mântuirii și despre tot ce mi-a făcut. Într-o seară un frate vecin
Mitru cu care ne rugam deseori vine la noi și îmi spune că
Domnul i-a descoperit că mi-a dat dar de vindecare și că
Domnul l-a trimis la mine să mă cheme să mă rog pentru soția
lui care era bolnavă de cancer, zăcea în pat de multă vreme.
Atunci m-am umplut de o teamă sfântă, am luat soția, pe fratele
și am plecat în familia lui. Am găsit-o pe soră, era în pat bolnavă
cum o știam și s-a bucurat să ne vadă dar ea nu știa nimic.
Atunci i-am spus că noi am venit să ne rugăm pentru ea că
Dumnezeu poate să o vindece și parcă pe cum vorbeam mă
umpleam de credință și simțeam cercetarea Domnului. Nu eram
prea obișnuit cu cuvântul și nu aveam un text de unde să citesc
ca îndemn dar eu aveam un obicei sfânt că prin credință să
deschid biblia și să citesc de unde se deschidea că ziceam
Dumnezeu știe mai bine ca mine ce îndemn este nevoie și de
unde să citesc. Toți stăteam în picioare și așteptam cuvântul,

30
O Viață Prin Credință

numai sora bolnavă era în pat și biblia s-a deschis la femeia cu


duh de ghicire din Fapt.16:16 care a strigat după Pavel și din
instinct am închis biblia, am cautat să o deschid din nou a doua
oara și s-a deschis în același loc, am închis-o din nou și acum
am deschis-o tremurind și s-a deschis in același loc, atunci mi-
am dat seama că de fapt Domnul dorea sa citesc textul acela
pentru eliberare si vindecare. Tremurând și parcă plin de frică
am citit textul ne-am pus pe genunchi cu totii si ne-am rugat
pentru această soră care în timpul rugăciunii a fost vindecată, a
sarit jos din pat și a inceput să dea slava lui Dumnezeu plângând
apoi a început să vorbească în alte limbi și să prorocească. A
fost o prezență deosebită a Duhului Sfânt și cu toții plini de
bucurie dădeam slavă Domnului pentru dragostea și mila Sa.
Chiar dacă ne-am mutat la Deva când aveam prilejul mergeam
la Hațeg cu bucurie să o văd pe mama și pe sora mea, familia ei
și să vizitez frații și biserica din oraș.
O dată când am vizitat Biserica Penticostală, frații plini
de dragoste m-au invitat pe prima bancă că eram musafir acum
la ei, în timp ce se predica cuvântul am auzit o voce deosebită
în spate la barbați care striga alleluia ori osana care m-a mișcat
foarte mult. Mi-am pus de gând când se termină serviciul să ies
mai repede să caut pe acest frate și să stau de vorbă cu el și așa
am făcut, când s-a terminat serviciul am căutat să fiu printre
primii să-l găsesc pe acest frate deosebit. Când l-am văzut m-
am umplut de un sentiment de respect pentru el. Am dat mâna
cu el și l-am întrebat de unde este, cum îl cheamă unde merge
și la toate întrebările mele mi-a dat raspunsuri biblice de mi-au
străpuns inima. L-am rugat să vină cu mine, știam că nu este din
localitate să mai vorbesc cu el pâna la autogară, că acolo vrea
să meargă. Era îmbrăcat modest într-o salopetă spălată proaspăt,
curată. Când l-am văzut așa am vrut să-i dau ceva bani în

31
O Viață Prin Credință

numele Domnului, am bagat mâna în buzunar și am luat niște


bani pe care îi aveam pregătiți ca la despărțire când voi da pace
cu el să-i dau și banii în mână și să plec. Și cu adevarat când a
trebuit să ne despărțim am dat pace cu el și i-am pus banii în
mână crezând că îi primește cum obișnuiam altădată dar mare
mi-a fost mirarea că fratele mi-a dat înapoi banii zicând că tatăl
său este bogat și el are tot ce are nevoie, să țin banii că eu am
nevoie mai mult decât el. Întelepciunea cu care vorbea,
comportarea lui, umilința lui, răspunsurile lui cât și cercetarea
pe care o aveam în timp ce vorbeam cu el am crezut că a fost un
înger trimis de Dumnezeu pentru mine. Eu cu soția ne-am dus
la maică-mea și el a plecat spre autogară dar nu am avut liniște
și am plecat și noi spre autogară să mergem la Deva, când am
ajuns în autogară el era acolo mărturisea cuvântul Domnului
fără frica că putea să fie arestat și vorbea despre dragostea Lui
Dumnezeu iar oamenii erau în jurul lui și-l ascultau. Toate
acestea mă întăreau și mai mult și oriunde mergeam
mărturiseam cuvântul chiar și pe șantier unde lucram acum, de
multe ori adunam colegii din echipa de instalații și pe cei de la
construcții că eram prieten cu șeful lor care era secretar de partid
pe care l-am dus la biserică și le mărtusiseam cuvântul cântam
și mă rugam cu ei în pauză. Într-o zi cineva ne-a reclamat la
miliție și am fost chemat la Miliția din orașul Deva într-o
duminică dimineață la ora 9 când trebuia să fim la biserică.
Acolo am fost chemați pe rând și am fost avertizați atât
eu cât și soția că dacă nu încetăm ne bagă în pușcărie și nimeni
nu ne mai poate scoate de acolo nici chiar Dumnezeu și ne-a
arătat niste scări care mergeau în jos unde îi închideau pe cei ce
încălcau legile. Ne-au avertizat din nou să nu mai mărturisim
cuvântul la servici că avem biserică pentru aceasta și că a doua
oară nu ne va scapă, apoi ne-a dat drumul. Se pare că aveau

32
O Viață Prin Credință

legătură cu șantierul unde lucram că au început să ne trimită


dintr-un oraș în altul ca să nu putem să ne facem prieteni, însă
și aceasta a fost o binecuvântare că eram ca în misiune, și unde
eram trimis cu șantierul căutam să ne terminăm lucrul cât mai
repede apoi căutam frați din zonă cu care ne întâlneam la
rugăciune și la cercetarea cuvântului. Unde nu erau frați creștini
mergeam pe dealuri și văi unde erau oameni la lucru, îi ajutam
și intram in vorbă cu ei despre mântuirea sufletului, le dădeam
biblii și harfe și abia apucau să ne întâlnim din nou, căci nu au
mai auzit de așa ceva și sărutau biblia că la ei numai preotul
avea biblie. Ne-am făcut prieteni peste tot și noi ne bucuram ori
unde mergeam, Domnul era cu noi. O dată am auzit că maică-
mea era bolnavă, avea piatră la rinichi și este la spital am luat
soția și am mers la ea la spital și i-am mărturisit cuvântul
Domnului. Doctorul i-a spus că are piatră la ambii rinichi unul
este deja blocat nu lucrează dacă se blochează și celălalt trebuie
să-i facă operație altfel poate să moară. I-am spus că aceasta nu
este la întimplare și că boala aceasta poate fi spre slava
Domnului dacă crede în Domnul Isus și promite că se pocăiește
Dumnezeu poate să o vindece apoi ne-am rugat Domnului și am
plecat acasa la Deva. În urmatoarea zi când am sunat la Hațeg
sora mea mi-a spus că dimineața a eliminat piatra de la rinichi
și i-a dat drumul acasă apoi am mulțumit Lui Dumnezeu pentru
dragostea sa.
Nu s-a botezat atunci mai mult să nu facă probleme
sorarei si cumnatului meu care lucrau în telecomunicații să nu-
și piardă serviciul, însă credința o păstra în inima ei și în câțiva
ani a reusit să se boteze și Domnul i-a dat și dar de prorocie
slăvit să fie El. Acum, unde mergeam eram urmăriți, s-a dus
vestea că pocăiții au legături cu occidentul și trec granița.
O dată lucrăm la construcții în șantierul local și în

33
O Viață Prin Credință

fiecare zi mărturiseam cuvântul la colegi, eram șef de echipă la


partea de instalații sanitare. Într-o noapte o colegă de servici a
avut un vis, că a venit judecata lui Dumnezeu și se făcea că
toată lumea era adunată pe un stadion mare. În mijlocul
stadionului era ca un melc mare și când Domnul citea sentința
melcul ducea pe oameni ori în sus în rai ori în jos în iad. Când
a venit rândul ei a început să plângă și să strige să o ierte că nu
a avut timp să se pocăiască că numai ce a primit cuvântul și a
arătat spre noi care eram acolo ca mărturie. În acele emoții s-a
trezit din somn și-a dat slavă Domnului că a fost doar vis și nu
a fost realitate și încă mai are timp să se pocăiască.
Visul acesta a lucrat și la alte inimi că pe rând au venit
cu mine la biserică și au rămas uimiți de lucrurile care le-au
văzut că în exterior se vorbeau multe lucruri negative despre
pocăiți.
Altă dată ne-am dus la o comună lângă Onești unde
socrul meu s-a dus să locuiască la casa părintească că îi plăcea
băutura și țigarea și nu voia să se pocăiască. Ne-am dus cu soția
în vizită la el și în fiecare zi vorbeam despre dragostea lui
Dumnezeu și jertfa Domnului Isus. El avea un prieten cu care
se întâlneau mai des la povești și la un pahar de băutură că
socrul meu avea vie și făcea vin și se face că a venit și atunci
când eram și noi acolo. Socrul meu a făcut focul că era destul
de frig și a adus o sticlă cu vin făcut din via lui, ei beau și eu le
mărturiseam cuvântul. Le-am spus despre dragostea lui
Dumnezeu cum a dat pe singurul lui fiu pe Domnul Isus să vină
și să moară pentru noi, iar noi acum trebuie să ne pocăim să
scăpăm de judecata lui Dumnezeu, am cântat și ne-am rugat
pentru ei apoi prietenul lui a plecat. Socrul meu ne-a promis că
va veni și el dar nu poate dintr-o dată că mai trebuie să rezolve
ceva lucruri dar va veni. Sigur că nu l-am crezut că ne-a mai

34
O Viață Prin Credință

spus și altă dată și nu s-a ținut de cuvânt, îi era foarte greu să


lase prietenii și băutura care acolo o avea la discreție, apoi am
plecat și noi că nu puteam să mai stăm din cauza serviciului.
Dar cu adevarat înainte de Crăciun ne trezim cu el că vine la noi
la Deva și ne mărturisește ce s-a întâmplat după plecarea noastră
și cum s-a hotărât să vină acasă. După plecarea noastră prietenul
lui a avut un vis foarte interesant și a venit să-i spună visul și
lui, era destul de speriat. Se făcea că moartea a venit la el cu un
registru mare și l-a pus să semneze că acum este timpul să-l ia.
El îi dădea peste mână că nu semnează, moartea îi
spunea din nou hotărât că trebuie să semneze și din nou îi dă
peste mână, când i-a spus a treia oară și-a adus aminte și a spus
eu nu semnez că nu e rândul meu că sunt alții mai bătrâni decât
mine și i-a zis du-te la mama și du-te la cutare sau cutare om din
sat care sunt bătrâni și infricoșat s-a trezit din somn. După ce i-
a spus visul au băut din nou și au râs de visul care l-a avut
crezând ca a venit din pricina gândurilor lor și nu poate fi
adevărat apoi el a plecat acasă. În cursul săptămânii viitoare,
socrul meu aude vestea din sat că a murit mama prietenului, apoi
au murit cei doi care i-a amintit el în vis, pe care socrul îi
cunoștea și apoi a murit și prietenul lui. Atunci socrul meu a
înțeles că aceasta nu a fost la întâmplare el a știut visul și a văzut
că acesta a fost un semn de la Dumnezeu pentru el ca să se
pocăiască și s-a înfricoșat foarte tare. Atunci a luat toporul, a
tăiat butoaiele de vin să nu mai bea nimeni din ele și-a luat
rămas bun de la prieteni și a plecat acasă. S-a pocăit, s-a lăsat
de băutură de țigare a venit cu noi la biserică, s-a botezat și
Domnul a făcut din el un serv al său plin de râvnă pentru fapte
bune. Într-adevăr s-a pocăit la bătrânețe și de multe ori spunea
cum și-a irosit el viața și nu a știut cum să trăiască. Când veneau
frați și mă chemau să merg cu ei în lucrarea lui Dumnezeu, el

35
O Viață Prin Credință

deja era la ușa își pregătea pantofii, era gata de plecare. A fost
pentru mine ca un frate ca un prieten a fost un om deosebit.
Ultimii ani din viață i-a trăit ducând ajutoare la familii sărace,
la văduve și la orfani a dat tot ce a avut și s-a dat pe sine în
slujba Domnului, a fost un adevărat exemplu și o binecuvântare
pentru toți care l-au cunoscut. Domnul l-a transformat într-
adevăr a fost născut din nou, a fost cu totul o altă persoană
dedicată Domnului.

Duhul Sfânt

Eu cred în trinitate, în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Duhul


Sfânt este puterea lui Dumnezeu, El a fost la început cu
Dumnezeu Îl găsim în Gen.1:2 Duhul Lui Dumnezeu se mișcă
pe deasupra apelor El a călăuzit profeții din vechiul și din noul
testament, despre El spune și ultima carte în apocalipsă 22:17
"Și Duhul și mireasă zic vino Doamne Isuse". Când Domnul
Isus a fost botezat de Ioan în apa Iordanului, Trinitatea a fost
prezentă. "De îndată ce a fost botezat Isus a ieșit afară din apă.
Și în clipa aceea cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul Lui
Dumnezeu pogorându-se în chip de porumbel și a venit peste
El. Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul
Meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea Mat.3:16-17.
Domnul Isus prevestește venirea Duhului numindu-l
Mângâitorul." Totuși vă spun adevărul: vă este de folos să mă
duc căci dacă nu mă duc Eu Mângâitorul nu va veni la voi dar
dacă mă duc vi-L voi trimite. Ioan 16:7. Apoi ;" Când va veni
Mângâitorul Duhul adevărului are să vă călăuzească în tot
adevărul, căci El nu va vorbi de la El ci va vorbi tot ce va fi auzit
și va descoperi lucruri viitoare. Ioan.16:13". Deasemenea

36
O Viață Prin Credință

Domnul spune în Ioan 14:16 "Și eu voi ruga pe Tatăl și El va da


un alt mângâitor care să rămână cu voi în veac, și anume Duhul
Adevarului pe care lumea nu-l poate primi pentru că nu-l vede
și nu-l cunoaște dar voi îl cunoașteți căci rămâne cu voi și va fi
cu voi". Înainte de a se înălța la cer: Pe când se afla cu ei le-a
poruncit să nu se depărteze de Ierusalim ci să aștepte acolo
făgăduința Tatălui pe care le-a zis El ați auzit-o de la Mine. Căci
Ioan a botezat cu apă dar voi nu după multe zile veți fi botezați
cu Duhul Sfânt. Deci apostolii pe când erau strânși laolaltă, L-
au întrebat: Doamne în vremea aceasta ai de gând să așezi din
nou Împărăția Lui Israel? El a răspuns: Nu este treaba voastră
să știți vremurile sau soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub
stăpânirea Sa, ci voi veți primi putere când se va pogorâ Duhul
Sfânt peste voi și-mi veți fi martori în Ierusalem, în Iudeia, în
Samaria, și până la marginile pământului. Fapte 1:4-8". La zece
zile după înălțare în ziua cincizecimii erau toți împreună în
același loc. Deodata a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui
vânt puternic, și a umplut toată casa unde sedeau ei. Niște limbi
ca de foc au fost văzute împărțidu-se printre ei și s-au asezat
câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și
au început să vorbească în alte limbi după cum le da Duhul să
vorbescă. Fapte 2:1-4. Este o diferență în a fi călăuzit de Duhul
Sfânt și a fi botezat cu Duhul Sfânt. Domnul Isus și înainte de
înălțare a suflat peste ucenici să primescă putere și astăzi Duhul
Sfânt îi cercetează pe oameni îi ajută să înțeleagă cuvântul, le
marește credința să poată să se pocăiască dar noi avem nevoie
mai mult, noi avem nevoie de botezul cu Duhul Sfânt cum a
spus Domnul Isus, să primim Puterea de lucrare să-i fim
martori.
Domnul a botezat atunci și de peste 2000 de ani El încă
botează cu Duhul Sfânt și vorbirea în limbi este semnul său,

37
O Viață Prin Credință

confirmarea botezului. Toți creștinii care cred și cer de la


Dumnezeu primesc și astăzi botezul cu Duhul Sfânt și sunt
înputerniciți de Dumnezeu în lucrare sa fie martori pâna la
marginile pământului prin darurile revărsate de la Duhul Sfânt
prin semnele și minunile care însoțesc credința. Dumnezeu nu
are în vedere fața omului ce culoare ești, ori în ce naționalitate
ești, de ce religie ești, la ce biserică mergi, ori ești bogat sau
sărac, esti bărbat sau femeie, ești tânăr sau bătrân El este gata
să-ți dea Duhul Sfânt dacă crezi și esti gata pentru El. Nu există
mai mare bucurie pe pamânt ca aceasta să știi că Domnul este
cu tine și să-i simți prezența. El va fi cu tine toata viața oriunde
vei merge dacă il lași pe El să fie în controlul vieții tale. Cât
privește Botezul în Apă el este legământul nostru cu Dumnezeu
în urma pocăinței este dovada ascultării de Dumnezeu și
mărturia noastră înaintea lui Dumnezeu și înaintea martorilor,
credem în El și dorim să-l slujim pe El până la moarte. De obicei
se oficiază înainte de a primi Duhul Sfânt dar nu este o regulă
și sunt mulți care au primit Botezul cu Duhul Sfânt și înainte
dacă persoana s-a pocăit și biserica amână botezul în apă.
Botezului în apă i se mai spune si botezul pocăinței și
în noul testament a început cu Ioan Botezătorul în Mat.3:1-6.
"În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în
pustia Iudeii. El zicea "Pocăiți-vă căci Împărăția cerului este
aproape". Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul
Isaia când zice: "Pocăiți-vă căci Împărăția cerurilor este
aproape. Ioan este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia
când zicea: Iată glasul celui ce strigă în pustie "Pregătiți calea
Domnului neteziți cărările "Ioan purta o haină de păr de cămilă
și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu
lăcuste și miere sălbatică. Locuitorii din Ierusalem, din toată
Iudeia și din toate împrejurimile Iodanului au început să iasă la

38
O Viață Prin Credință

El și mărturisindu-și păcatele erau botezați de el în râul Iordan.


Botezul nu mântuiește pe nimeni, el are de a face cu ascultarea
de Dumnezeu și botezul este o poruncă a Domnului.
Cuvântul spune în Marcu: Cine va crede și se va boteza
va fi mântuit dar cine nu va crede va fi osândit. Botezul mai
reprezintă moartea noastră împreună cu Isus și învierea noastră
împreună cu El la o viață nouă: ''Știm bine că omul nostru cel
vechi a fost răstignit împreună cu El pentru ca trupul păcatului
să fie dezbrăcat de puterea lui în așa fel ca să nu mai fim robi ai
păcatului. Căci cine a murit de drept este izbăvit de păcat. Acum
dacă am murit împreună cu Cristos credem că vom și trăi
împreună cu El,, Rom.6:6-8. Adevărații creștini s-au botezat și
noi trebuie să ne botezăm dacă cu adevărat zicem, credem în
Domnul Isus și ascultăm de El.
Nu este o vârstă anumită când se face botezul, dar
trebuie făcut atunci când ești conștient de ceea ce faci, când cu
adevarat te-ai pocăit de fapte moarte și prin credință dorești să-
L slujești pe Domnul care și-a dat viață pentru tine, aceasta este
partea noastră, după aceea prin credință Domnul ne botează cu
Duhul Sfânt. Domnul să ne ajute să împlinim tot ce trebuie
împlinit, și El să ne îmbrace cu puterea Duhului Sfânt, și să ne
pregătească pentru venirea Lui.
Amin!.
Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i
voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi
numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.

Apoc.3:5

39
O Viață Prin Credință

Capitolul 4

Trei zile și trei nopti

Domnul zisese lui Avram: Ieși din țara ta, din rudenia
ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta.
Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; iți voi face
un nume mare și vei fi o binecuvântare.Voi binecuvânta pe cei
ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema
și toate semințiile pământului vor fi binecuvântate în tine.
Geneza.12:1-4.
Mergând odată la rugăciune cum aveam obicei la o
familie scumpă, am avut descoperire prin Duhul Sfânt că
Domnul m-a rânduit să vestesc calea mântuirii și mă va trimite
peste mări și țări până la marginile pământului. Atunci nu am
înțeles cuvântul poate și pentru faptul că trăiam în lagărul
comunist în care nimeni nu putea să plece peste hotare nici nu
visam așa ceva. Apoi făceam parte dintr-o biserică cu o cale
foarte strâmtă, frații nu aveau voie să poarte cravată, ceas pe
mână, părul lung, haine scumpe, inele sau lanțișoare sau chiar
mașină, de asemenea surorile trebuiau să aibe capul acoperit,
rochiile cu mânecă lungă, pantofi fără toc, fără inele și
lănțișoare, fără haine bărbătești și era considerat păcat ca cineva
să părăsească țara în care s-a născut, cum puteam să visez a
pleca din țară. Eu credeam toate aceste lucruri, odată am văzut
doi frați care au făcut o juruință și s-au tuns la zero și m-am tuns
și eu să mă smeresc înaintea Domnului, dar aceasta nu a ținut
mult că soției nu i-a plăcut și să nu o supăr mi-am lăsat părul să
crească.

40
O Viață Prin Credință

Odată, soția mi-a cumpărat o haină de blană cu părul pe


afară, era foarte frumoasă, ea mi-a luat-o să nu-mi fie frig la
spate pe autobuz mergând la lucru, dar nu puteam s-o iau la
biserică să mă vadă frații, să nu se poticnească în mine și îmi
era rușine să o port până ce în final am vândut-o. Din multe
biserici erau frați care au plecat în Occident, dar de la noi nu
știam pe nimeni. Au mai trecut câțiva ani de la descoperire și
intr-o zi m-am trezit că bate cineva la ușă. Deschid ușa și în
pragul ușii era un băiat mai tânăr decât mine care s-a prezentat
că se numește Paul și m-a întrebat dacă eu sunt Constantin, că
pe el îl caută și afirmând că eu sunt m-a invitat să mergem la o
cofetărie în apropiere spunând că vrea să stea de vorba cu mine
despre un lucru foarte important. La inceput m-am cam temut
că pe timpul comuniștilor puteai să fi încercat în multe feluri,
dar mai vorbind cu Paul mi-am dat seama că el este sincer și că
nu este nimic de speriat și am mers cu el la cofetăria de peste
drum. Cu greu a intrat în subiect dar până la urmă mi-a spus că
un prieten de al lui i-a dat numele si adresa mea și că el dorește
să treacă granița. Mi-a spus că el s-a pregatit de multa vreme,
are dolari are mărci, are dinari, are busolă și tot ce crede că are
nevoie, dar îi este frică să plece singur, el crede că după cum a
auzit eu sunt un om credincios și că pe mine Dumnezeu îl
păzește și dacă voi merge cu el, Dumnezeu il va păzi și pe el.
Văzând că este sincer nu l-am bănuit ca securist și în mintea
mea mă gândeam oare l-a trimis Domnul la mine? Nu credeam
ca eu să plec din țară, nu puteam să cred că pot lăsa familia și
să plec, dar mai mult să scap de el, fără să-mi dau seama, i-am
spus ca aceasta este o lucrare foarte mare și eu voi pune înaintea
Domnului să văd dacă e voia Domnului să plec și peste trei zile,
dacă este voia Domnului, o să ne întâlnim duminica, a treia zi,
într-un loc anumit iar daca nu, nu ne vom mai întâlni niciodată

41
O Viață Prin Credință

adică nu este voia Domnului pentru mine să plec, el a consimțit


și ne-am despărțit. După ce Paul a plecat, m-am dus acasă și m-
am rugat Domnului. Pe o parte îmi părea rău că am spus că voi
întreba pe Domnul, dar am vrut să-mi țin cuvântul și am cerut
trei lucruri grele din partea Lui deși nu credeam că o să se
întâmple. Nu am spus la nimeni, nici chiar soției mele acest
lucru, dar în fiecare zi se împlinea câte un lucru, iar în a treia zi
ultima condiție era ca Domnul să pregătească un motiv de
plecare din familie peste noapte, să nu fie nici o bănuială ca să
fim împiedicați. Noi am fost întotdeauna împreună de când ne-
am căsătorit cu soția și am cerut ca lucrul acesta să nu pornească
de la mine ci să fiu trimis de ea. Și așa s-a întâmplat, atunci m-
am înfricoșat foarte tare și aproape că nu vroiam să plec dar nu
am vrut să dau înapoi și mi-am dat seama că de fapt era voia
Domnului, și mi-am adus aminte toate descoperirile care le-am
avut cu privire la aceasta. În seara zilei a treia ne-am întâlnit cu
Paul și am plecat cu trenul spre Stamora Moravita, o localitate
pe granița cu Iugoslavia. După ce ne-am dat jos din tren, am
intrat în vorba cu niște mineri care beau în spatele restaurantului
ca dacă cumva ne vor vedea ceva securiști să creadă că suntem
de pe acolo, ceva cunoscuți. După ce s-a făcut seară, am ieșit
din localitate și am stat într-o stație de autobuz, a venit o mașină
și i-a luat pe cei din stație chiar și un polițai a plecat cu ei și am
rămas singuri în stație. Atunci am plecat pe jos spre graniță, am
găsit gardul rupt și am intrat înăuntru cu speranța că vom trece
granița chiar în noaptea aceea. Cum am trecut gardul au început
niște câini să latre iar noi de emoție credeam că vin după noi
parcă din ce în ce se apropiau de noi le auzeam și pașii soldaților
si respirația câinilor. Nu numai de emoții și de frică dar când am
trecut dincolo fără să ne dăm seama am intrat într-un șanț cu
spini și foarte greu am scapat de ei. Chiar și Paul a ascuns acolo

42
O Viață Prin Credință

unele din lucrurile care le-a luat cu el în caz că ne prinde să nu


de-a de bănuit că am vrut să trecem granița. Am stat acolo
câteva ore din noapte pâna ne-am dat seama că suntem lângă o
unitate militară de pe graniță. Când am ieșit din spini să plecam
mai departe, soldații strigau: stai, stai că trag, mâinile sus, eram
foarte speriați la început dar când am auzit că ei continuă la fel
ne-am dat seama ca ei strigă la fel toata noaptea să îi deruteze
pe oameni. Atunci săream de la o tufă la alta până ce am ajuns
în spatele unității militare. Acolo era un deal care avea pe el o
plantație nouă de ceva pomi care erau de-a curmezisul, am urcat
dealul în coate și în genunchi ca urcând pe trepte să nu fim
văzuți pentru că unitatea militară avea niște reflectoare foarte
puternice care luminau tot dealul. Când am ajuns la culme am
dat de un lan de porumb și am intrat în el ridicându-ne în
picioare. Am trecut lanul cu ajutorul Domnului dar nu am găsit
granița în noaptea aceea. Și fiindcă era spre dimineață deja, ne-
am uitat în jur să găsim un loc unde să ne ascundem și să ne
odihnim pentru ca în seara următoare să trecem granița.
Am coborât într-o vale plină de boscheți cu spini și
porumbari și am intrat acolo, iarba era necosită și în septembrie
s-a lăsat roua spre dimineață, iarba era plină de apă am intrat
înăuntru dar ne-am udat bine acum eram uzi, flămânzi și
friguroși. Ne-am pus spate în spate să ne încălzim unul pe altul
și să ne uscam și cât eram de obosiți am adormit imediat, ne-au
sculat câinii ciobanilor care au venit cu oile la păscut în zona
noastră și o vulpe fugărită de câini care și ea a venit să se
ascundă. Ne-am rugat Domnului să nu ne miroase câinii să ne
descopere acolo și El să ne ocrotească și când am deschis ochii
am văzut lângă noi un gutui care avea două gutui. Am mulțumit
Lui Dumnezeu, le-am luat și le-am mâncat prinzând din nou
putere. Am rămas acolo până s-a făcut seară și când nu am mai

43
O Viață Prin Credință

auzit vorbă și oamenii au plecat acasă noi am ieșit încet și am


plecat mai departe. Am mers până la o pădure care era în drumul
nostru că noi mergeam dupa busolă dar când am intrat în ea era
asa de întuneric că nu vedeai absolut nimic îți intrau crengile în
ochi și se auzea și o scurgere de apă și am fost nevoiți să ieșim
afară. Am mers pe lângă marginea pădurii până am găsit un
drum părăsit chiar în direcția unde mergeam noi. Am mers pe el
câteva ore și am ajuns la un foișor părăsit, am trecut cu emoții
și imediat s-a terminat pădurea și se vedea lumină.
Apropiindu-ne ne-am dat seama că sunt reflectoare de
pe granițe care luminau prin rotație toată aria aceea. Atunci, fie
târâș, fie sărind de la un copac la altul căci era o livadă de pomi
am trecut din raza reflectoarelor. Nu mult după ce am trecut de
raza reflectoarelor am trecut un pârâu și dincolo am găsit o
grădină cu sfeclă de zahar și am luat câte una și am mâncat.
Când răsărea de ziuă pentru că nu am găsit granița nici în
noaptea aceea căutam un loc de adăpost. Mergând mai încolo
era porumb cules lângă un drum pe o parte și pe celaltă parte
era porumb necules. Porumbul cules, adică cocenii, erau făcuți
căpițe de te puteai băga înăuntru. Am decis că este mai bine să
intrăm într-o căpiță de coceni de porumb, decât să intram în
porumbul necules ca nu cumva să vină ziua să culeagă
porumbul și să ne găsească acolo. Am aranjat căpița care era
mai în spate să încăpem amândoi și ne-am culcat acolo. Cum s-
a făcut de ziuă au și venit tractoarele cu oamenii să culeagă
porumbul de peste drum, slavă Domnului că nu am intrat acolo.
Veneau la căpițele de lângă drum și își puneau apa și mâncarea
înăuntru, când terminau un rând veneau și mai beau apă ce bine
că nu am intrat în capițele de lângă drum chiar și șoarecii veneau
și căutau porumb treceau peste noi iar noi așteptam în tăcere
vedeam totul până ce s-a facut seară. Oamenii au terminat

44
O Viață Prin Credință

munca, și-au luat lucrurile s-au urcat în remorci și au plecat


acasă.
În sfârșit, când oamenii au plecat, noi am ieșit afară din
nou și am pornit la drum cu credința că în noaptea urmatoare
vom trece granița. Am mers din nou prin pășuni printr-un
pământ arat că nu aveam nici un spor la mers, am trecut pe lângă
un cimitir unde am găsit două nuci mari. Departe se auzeau
clopote de vaci sau oi se pare ca eram aproape de un sat dar nu
vedeam nimic pentru ca era o ceață densă. Era aproape
dimineață și nu am ajuns încă la graniță, am ajuns într-un câmp
unde erau baloți de paie legați cu sârmă, obosiți cum eram am
decis să facem o căsuță cu ei și să ne odihnim acolo. Am pus
doi baloți într-o parte, doi în cealaltă parte, doi în spate, doi
deasupra și unul desfăcut și l-am împrăștiat pe jos, apoi ne-am
băgat înăuntru și am tras alți baloți în față și am adormit de
oboseală. Nu știu cât am dormit poate câteva ore și la clopotele
vacilor ne-am trezit, ne-am uitat afară era încă ceață, era poate
în jur de ora zece dimineața, nu știu de ce dar am ieșit de acolo
și nu mai aveam răbdare până seara, am dărâmat căsuța făcută
și am plecat din nou spre graniță. Uitindu-ne în jos pe pământ
am găsit mure coapte crescute parcă pe rânduri în urma
culesului cum nu am mai văzut. O luam cu mâna și mâncam
fără să ne pese de spini și nici nu-i mai simteam, era așa de bună!
Mâncând la mure dintr-o dată a dispărut ceața, s-a
luminat am ridicat ochii și nu ne venea să credem că eram lângă
pichetul soldatilor de pe frontieră. În fața noastră era un gard de
sârmă ghimpată și înăuntru un lan de porumb necules iar
deasupra noastră era un foișor înalt și un soldat cu arma pe umăr
care se învârtea în jurul lui la aproximativ cincizeci de metri.
Noi eram în câmpul liber nu era nimic în jurul nostru,
și am decis să intram în porumbul pichetului. Am mers ca și mai

45
O Viață Prin Credință

înainte fără să ne alarmăm fără să ne speriem până la gard eu


am ridicat sârma și el a trecut apoi el a ridicat sirma și eu am
trecut. Am văzut din nou cum Dumnezeu a fost cu noi și a închis
ochii soldatului ca să nu ne vadă, slavă Domnului. Am stat
câteva minute să vedem dacă se dă alarma să ne caute și când
am văzut că era liniște, atunci am profitat de un vânt care adia
din când în când și când acesta mișca porumbul mergeam și noi
iar când se opera ne opream și noi. În felul acesta am străbătut
lanul de porumb și niște drumuri care parcă toate duceau spre
foișor când soldatul se întorcea cu spatele săream și noi drumul
până am ajuns aproape de marginea lanului de porumb unde am
zis că este mai bine să rămânem până se face seară, ne-am dat
înapoi câteva rânduri și am asteptat acolo. Nu a trecut mult și
au venit soldații să schimbe straja, santinele cu câini. Erau așa
de proape că îi auzeam vorbind foarte bine, se pare că erau de
la Craiova că vorbeau de universitatea Craiova la fotbal.
Domnul ne-a pazit și câinii nu ne-au simțit cu toate că
erau foarte aproape, nici când s-au dus nici când s-au întors.
Când s-a întunecat am plecat târâș și am trecut drumul în partea
cealaltă lângă niște boscheți de porumbari cu porumbele apoi
mai târâs mai sărind am ajuns la o arătură destul de lată și ne-
am dat seama că aceasta era fâșia de graniță. Am mers trei zile
și trei nopți până am ajuns aici dar se pare că noi am mers paralel
cu granița de aceea a durat așa de mult fără ca noi să știm. Am
verificat să nu declanșăm vreo alarmă și dacă nu am găsit nimic
am trecut granița în Iugoslavia.
Să părăsești țara ta, locul unde te-ai născut, să lași pe
cei dragi, familia chiar și tot ce ai și să pleci în altă țară nu este
ușor, mulți au vorbit dar nu au putut face acest lucru, mulți
visează și astăzi dar nu pot face aceasta. Însă când Dumnezeu
cheama pe cineva îi schimbă inima îi dă curajul și putera să

46
O Viață Prin Credință

poată face lucrul acesta. Pe paginile sfintelor scripturi găsim


oameni care au făcut lucrul acesta și aș vrea ca împreună să
cugetam la omul lui Dumnezeu Avram și să învățăm ceva.

Ascultarea

Domnul zisese lui Avram: Ieși din țara ta din rudenia ta


și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi
face din tine un om mare și te voi binecuvânta, voi binecuvânta
pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor
blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în
tine. Gen .12:1-4
Avram a fost o importantă personalitate a vechiului
testament. Evreii trasează arborele geneologic începând cu
Avram. Pe vremea când locuia cu soția lui Sara și cu tatăl sau în
Haran, Avram a primit un mesaj de la Dumnezeu care îl chema
să iasă din țara lui și să meargă într-o altă țară. Dumnezeu nu i-
a spus țara unde să meargă dar să-L asculte, Dumnezeu l-a
chemat să călătorească cu El. Avram primește fără să comenteze
chiar dacă nu primește multe informații și era înaintat în vârstă
probabil în jur de șaptezeci și cinci de ani. Deci vedem aici că
Dumnezeu poate chema la orice vârstă pentru lucrarea Lui. A
fost o chemare să se încreadă în Dumnezeu cu toate că
promisiunea lui nu era împlinită, țara aceea era ocupată,
oamenii care locuiau acolo aveau altă cultură, ei erau fără nici
o situație, nu aveau copii, dar Avram trebuia să se încreadă în
Dumnezeu nu în el, nu în talentul său, lucrul său, prietenii săi ci
în Dumnezeu. Asta este problema noastră astăzi noi trebuie să
învățăm de la Avram și să ne încredem în Dumnezeu și nu în
talentul nostru. Aceasta este o chemare pentru transformare.

47
O Viață Prin Credință

Călătoria lui Avram pare a fi și pentru câștig, a avea


binecuvântare pentru el și familie dar se pare că este invers. Nu
a fost o chemare să țină alceva decât pe Domnul. În loc să țină
ceva, Avram trăiește restul vieții sale să învețe să dea sau să
piardă. Scopul este de a ajunge la punctul că nimic nu ți-a mai
rămas decât numai Domnul. Aceasta este un mare curaj să
asculți în totul și să pleci cu Domnul prin credință. Să încerci să
dorești să faci ce poți nu este destul aceasta nu te duce acolo.
Efortul lui Avram nu a fost destul. La fel se întâmplă și cu noi.
Dacă vrei să răspunzi chemării lui Dumnezeu în viața ta se poate
numai printr-o viață transformată prin puterea Duhului Sfânt.
Intr-adevăr noi facem tot ce putem să ne supunem
Duhului Sfânt, citești biblia, te rogi, te mărturisești, dai
zeciuială dar nici unul din acestea nu te face sfânt. Niciunul din
acestea nu îți dă curajul, numai Dumnezeu. El te face vrednic,
capabil numai El te poate schimba. Noi am auzit despre oamenii
Lui Dumnezeu ca Avram, Iacov, Moise, Solomon, Samson,
Petru, Pavel, ce au avut ei în comun? Ei au dat tot ce au avut în
viața Lui Dumnezeu nevoile, pasiunile, agenda, planurile,
mândria, frica, inima, mintea și sufletul. În loc să-ți arăți
dreptatea pune totul în mâna Domnului. Dacă ne uităm la Avram
el incepe unde tatăl său a terminat, la Haran și el a continuat la
fel și noi putem să continuăm ce au început părinții sau alții fie
în biserică ori o misiune care este deja începută. Un lucru plăcut
despre Avram, el a zidit altar în toate locurile unde I s-a aratat
Domnul. Un alt lucru interesant de ținut minte, Dumnezeu nu
intervine în viața lui Avram numai pentru beneficiul lui, ce face
Dumnezeu face în primul rând pentru beneficiul Său, pentru
beneficiul poporului Său, pentru viitorul omenirii aceasta este
viziunea și pasiunea Lui Dumnezeu.

48
O Viață Prin Credință

“Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi


îndreaptă pașii.
Prov.16:9
Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice
Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un
viitor și o nadejde.
Ier.29:11
Domnul să ne ajute să învățăm lecția ascultării de Dumnezeu și
El va face restul.
Amen!

Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieții, care


este în raiul lui Dumnezeu.
Apoc.2:7.

49
O Viață Prin Credință

Capitolul 5

Cinsprezece zile fără biblie

Domnul a fost cu Iosif, și și-a întins bunătatea peste el.


L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței. Și mai
marele temniței a pus sub privegherea lui pe toți întemnițații
care erau în Temniță. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el.
Mai marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea
Iosif în mână pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea
izbindă în tot ce făcea.
Gen.39:21-23
După ce am trecut granița în Iugoslavia, ca să ne
convingem, căutam dovezi să fim siguri că suntem în Iugoslavia
și că brazda pe care am văzut-o era întradevăr granita pentru că
nu era cum ne-am închipuit noi, o fâșie de nisip. Aici iarba parcă
era diferită, porumbul era mai mare, mai gros ca și copacii și cu
mai mulți coceni pe ei printre rânduri avea o iarbă mare și deasă
că foarte greu mergeai prin el. După un timp ne-a venit un miros
de struguri și ne-am dus după miros până am găsit via. Ne-am
pus jos și am mâncat cât am putut după aceea ne-am dat jos
hainele de pe noi și am legat mânicile și am pus și acolo struguri
să avem pe drum. Mergând mai departe am ajuns intr-un sat,
oamenii nu se culcaseră încă, îi auzeam vorbind și ne-am
apropiat să auzim ce limbă vorbesc și am înțeles că vorbeau
sârbește, am găsit și saci de îngrășăminte lângă sat pe care scria
în sârbește, am mai văzut pe stâlpii de current cap de mort diferit
ca cel de la noi. Pentru că eram foarte obosiți am cautat din nou

50
O Viață Prin Credință

un loc unde să ne odihnim câteva ore și am vazut lângă drum


căpițe de tulei făcute după ce au cules porumbul și după cum
am făcut altă dată am aranjat din nou și ne-am pus să ne
odihnim. Nu știu cât am dormit că ne-am trezit la zgomotul
mașinilor pentru că eram aproape de șosea, ne-am scuturat puțin
hainele și am ieșit la șosea să luam o ocazie ziceam noi să
mergem în Italia. Am făcut cu mâna la mai mulți dar nu a oprit
nimeni până ce a venit un autobuz care a oprit puțin mai încolo
de noi, dar când am mers spre el ne-am dat seama că acesta era
un autobuz de armată posibil grăniceri de pe frontieră. S-au dat
jos doi ofițeri care au venit la noi să ne legitimeze și după ce le-
am aratat buletinele ne-au luat cu ei si-au dat seama că suntem
emigranți veniți de curând din România și ne-au dus și ne-au
predat la poliția din Virset. Acolo, după ce ne-au cercetat ne-au
spus că după constituția țării noi am încalcat regulile și cu regret
ei sunt obligați să ne pedepsească cu cinsprezece zile de
pușcărie dar să nu ne întristăm că după acele zile ei ne vor ajuta
sa emigram acolo unde noi dorim. Ne-au dus la pușcăria din
Virset unde ne-au luat lucrurile ce le aveam în cazul meu biblia
și caietul de cântări și ne-au spus că trebuie să stam la ei
cinsprezece zile după care vom fi eliberați si vom primi înapoi
toate lucrurile. Ne-au aratat interiorul unde vom dormi, unde
vom mânca și toate rânduielile de acolo și ne-au mai spus că
dacă vrem nu suntem obligați să nu ne plictisim în acest timp
putem să ieșim la lucru în oraș că în fiecare zi veneau patroni ca
să ia oameni la lucru și ei erau responsabili de noi și tot ei ne
aduceau înapoi. Am ieșit și eu câteva zile în mai multe locuri
dar, în final am preferat să merg la un depozit de scândură unde
am căpătat trecere înaintea patronului care m-a luat pe mine în
fiecare zi de la pușcărie și mi-a spus mie să-mi aleg oamenii cu
care să lucrez astfel am lucrat în fiecare zi pâna s-au împlinit

51
O Viață Prin Credință

cele cinsprezece zile. Oamenii care veneau să cumpere scândură


și pentru care îi ajutăm ne dădeau ciubuc iar eu îi dădeam
patronului care mergea în oraș și ne cumpăra tot ce aveam
nevoie, că mâncarea la pușcărie era foarte bună. Mulți dintre
deținuți veneau și mă rugau să-i iau și pe ei la lucru cu mine
astfel am fost binecuvântat și protejat și afară dar și înăuntru
slăvit să fie Domnul. Noi credeam că dacă se vor sfârși cele
cinsprezece zile ne vor duce în Italia, Germania ori Austria să
emigram în Statele Unite dar niste sârbi care erau și ei în
pușcărie ne-au spus că încă nu se știe, avem și riscul să fim dați
înapoi în România pentru că presedintele Ceausescu făcea
comerț cu Iugloslavia și de multe ori le dădea sare, iar sârbii le
dădeau înapoi emigranții români. Tot la fel ne-a mai spus un
lucru că dacă atunci când ne eliberează vine o mașina de poliție
și ei sunt îmbrăcați cu haină militară și ne pun catușele pe mâini,
ne duce la poliția din oraș și vedem că iși spală mașina atunci
acesta este semnul că ne duce în România pentru că se pregatesc
sa facă prezență bună la graniță. Dacă vin îmbracați civili nu ne
pune catușele pe mâini și nu-și spală mașina atunci nu este
pericol și avem șansa să rămânem în Iugoslavia, ori să mergem
în altă parte pentru a putea fi ajutați să emigrăm unde dorim.
Când a venit rândul nostru să ne elibereze ne-au chemat și într-
adevăr după cum ne-au spus la început ne-au dat înapoi toate
lucrurile ne-au predat la doi ofiteri care ne-au dus la mașina
poliției, ne-au pus cătușele și ne-au urcat în mașină și ne-au dus
la poliția locală. Ne-au dat jos ne-au dus înăuntru și ne-au închis
din nou într-o cameră foarte mică cât un dulap sub scările care
urcau la etaj unde am înțeles că o să trebuiască să așteptam.
Camera avea un geam mic sus cu gratii de fier iar pereții erau
toți scriși zgâriați de jur împrejur și fiecare de acolo își dădea
numele și data când au fost închiși și așteptau să fie dați înapoi

52
O Viață Prin Credință

în România.
Ne-am urcat unul pe altul și pe rând ne-am uitat pe
geam afară unde am văzut curtea poliției unde soldații spălau
mașina cu care am fost aduși. Așa cum ni s-a spus în pușcărie s-
a împlinit și am tras concluzia că și pe noi ne dă înapoi în
Romînia. Paul s-a speriat foarte tare și a ascuns o parte din bani
care era considerată valută interzisă și i-a ascuns în niște pantofi
vechi la gunoiul dintr-un colț apoi a scos cureaua de la pantaloni
să se spânzure că nu vroia să sufere bătaia și pușcăria din
România, prefera mai bine să moară. Eu mă rugam Domnului
ca El să aibă milă de noi și totodată mă luptam cu Paul să nu
facă lucrul acesta și să rămânem încrezători în brațul Domnului.
Cu greu l-am lămurit în final să ia banii căci îi era frică, că dacă
ne dă înapoi din cauza valutei adică a banilor străini va primi o
pedeapsă mai mare. Nu știu cât a trecut și cei doi ofițeri au venit
din nou, ne-au scos afară, ne-au vorbit frumos ca și cum nimic
nu s-a întâmplat și ne-au poftit în mașina curată. Unul a trecut
la volan iar celălalt în partea dreapta iar noi stăteam pe banca
din spate, de data aceasta fără cătușe. Ei au văzut că suntem
speriați și au căutat să ne liniștească cum au putut zicându-ne
Belgrad, Belgrad și am plecat cu mașina iar noi acum pentru că
știam orasul am mers pe acolo multe zile la lucru eram foarte
atenți să vedem unde ne duce căci la câțiva kilometri era o
bifurcație de drum unul o lua spre Belgrad și altul spre România.
Nu am mai putut să scoatem un cuvânt de emoție și cu
lacrimi în ochi ne stângeam de mână unul pe altul și cu cealaltă
scaunul să vedem în ce direcție va merge mașina spre Belgrad
ori spre Romania. Eu mă rugam Domnului dar îl vedeam pe
Paul că este gata să facă ceva dacă mașina se va îndrepta spre
România fie să sară la ofițerul care conducea masina să-l strâgă
de gât fie să deschidă ușa și să se arunce afară.

53
O Viață Prin Credință

Așteptam cu mari emoții intersecția, când în sfârșit am


văzut-o parcă nu mai stăteam pe scaun parcă eram în aer și am
văzut cum mașina s-a indreptat spre România și cum Paul se
pregătea să-l strângă de gât pe ofițerul care conducea mașina și
parcă din priviri aștepta să fac și eu la fel, doar câteva secunde
și mașina a intrat la benzinăria de pe colt atunci și-au dat seama
din nou ofițerii de emoția noastră și au căutat să ne liniștească
din nou că au oprit doar sa bage benzină dar vor merge la
Belgrad la un lagăr de tranzit.
Nu știu dacă acești ofițeri intenționat s-au jucat cu noi
sau cu adevărat fără să gândească de obicei băgau benzină de
acolo să plece spre Belgrad oricum pentru noi a fost una din cele
mai emoționante clipe din viața noastră. Eram amândoi epuizați
de puteri ca dupa o muncă grea și nu am mai putut vorbi multă
vreme. Și după cum ne-au spus acești ofițeri ne-au dus la acest
lagăr zis de tranzit de lângă Belgrad, unde erau găzduiți
refugiați din toate țările comuniste. Acolo ne-au băgat într-o
cameră unde erau peste cincizeci de persoane care dormeau pe
saltelele goale și se acopereau cu o jumătate de pătură.
Aceasta era adevarata pușcărie, nu ne scotea de acolo
numai la masă mergând pe rând sau când îi venea rândul
vreunuia să-l scoată afară. Acolo aveam wc-ul deschis fără ușă
și fără duș unde stăteam zi și noapte în mirosul de urină și de
transpirație. Acolo nu știam cât vom sta și nici unde vom merge
și asteptam zilnic să ne cheme. Acolo am văzut și am auzit
lucruri care nu am văzut și auzit în viața mea. Eu și un bătrân
nu am mai avut loc pe pat și am dormit pe o masă amândoi.
Acolo erau fel și fel de oameni și erau și gangsteri din București
care acum spuneau tot ce au făcut fără să le mai fie frică de
nimeni și chiar și aici căutau să-și bată joc de cine voiau ei de
cei mai slabi mai ales de creștini insinuând tot felul de judecări

54
O Viață Prin Credință

și condamnându-i pe cei judecați. Chiar și pe mine auzind cum


citeam din biblie și mărturiseam cuvântul Domnului la acel
bătrân m-au luat si m-au pus pe un preș în mijlocul lor cum
făceau de obicei și mi-au cerut să mă lepăd de credință dacă nu
mă condamnau la moarte și eu știam ce se întimplă pentru că
am văzut la alții. Unul îl condamna și altul trăgea preșul din
spatele lui ca să cadă jos, apoi îi punea preșul în cap și toți săreau
pe el și-l băteau cu pumnii și cu piciorele de-l lăsau ca mort, iar
ceilalți râdeau prin jur. Aceasta era plăcerea lor zilnică.
Asteptam acum ca în orice clipă să tragă preșul dar în
gândul meu mă rugam, atunci s-a ridicat unul care a avut
autoritate peste ei si le-a poruncit să-mi dea drumul iar ei fără
să comenteze nimic mi-au dat drumul și au luat pe alții la rând.
Am rămas surprins atunci și nu am înțeles, dar mai
târziu am avut ocazia să stau de vorba cu acea persoană care m-
a scăpat și să aflu adevarul. Mi-a spus că a fost un om rău și a
făcut multe lucruri rele în viață lui pentru care a facut și pușcărie
și în timp ce a fost în pușcărie soția lui s-a pocăit și când a ieșit
afară o bătea mult și nu o lăsa să meargă la biserică din gelozie.
Măcar știa că ea nu a făcut un lucru rău totuși nu avea
puterea să-i dea dreptate el o bătea și ea se ruga pentru el și în
final a lăsat-o și a plecat din țară, dar acum când m-a întâlnit pe
mine i-au trecut toate prin minte și parcă a văzut-o pe sotia lui
condamnată pe nedrept și nu a putut să vadă din nou aceasta, de
aceea a intervenit să-mi dea drumul. Și-a adus din nou aminte
de nevinovăția soției sale și i-a fost milă de mine iar eu cu
aceasta ocazie i-am dat câteva îndemnuri cu privire la soția lui.
În sfârșit după cincisprezece zile de emoții că și de
acolo te poate da înapoi în România, de mizerie, de miros de
urină și transpirație, de frica că într-o bună zi ești bătut măr și
nu te scapă nimeni, într-o seară ne-au scos afară ne-au urcat într-

55
O Viață Prin Credință

un autobuz și ne-a spus că ne duce în Italia.


M-am pus pe prima bancă din față, în spatele șoferului
să văd mai bine drumul și m-am bucurat că am întâlnit un alt
frate român Ștefan care s-a pus pe cealaltă bancă din față. Mi-a
spus că el a fost cazat într-o clădire vecină cu a noastră și că m-
a vazut când ne ducea pe rând la masă.
Acum drumul parcă era mai ușor că aveam un frate cu
care să vorbesc. După ce s-a umput autobuzul am plecat de la
Belgrad spre granița cu Italia. Sigur că atunci când auzi despre
cineva că este la pușcărie sau că va merge la pușcărie te gândești
oare ce a făcut să ajungă acolo. Nu toți care merg la pușcărie
sunt criminali ori vinovați se mai întâmplă și greșeli. Este trist
dar sunt unii care au fost scoși afară după ani de zile când au
constatat că sunt nevinovați.

Instrumentul folosit
Așa găsim un exemplu în scriptură pe Iosif care fiind
unul dintre cei mai mici copii a lui Iacov după Beniamin. Tatăl
său Iacov îl iubea mult, lucru care a atras ura fraților săi mai
mari. Iosif a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul viselor și într-
o zi le-a mărturisit un vis fraților săi. Ei s-au supărat interpretând
că vorbește despre ei și că era mândru, atunci ei l-au luat si l-au
vândut la o caravană care l-a dus în Egipt. Iosif a prosperat in
Egipt și a ajuns omul de încredere al stăpânului său pînă când
învinuit pe nedrept a fost aruncat în temniță.
Dumnezeu îngăduie ca unii să ajungă în pușcărie ca să
invețe o lecție pe care nu o poate învăța în altă parte așa s-a
întâmplat și cu Iosif. El a fost la o încercare foarte mare: A fost
tratat foarte rău de însuși frații săi, el a ajuns sclav intr-o țară
străină, el a fost acuzat pe nedrept și băgat în pușcărie. În
mijlocul tuturor problemelor el a rămas răbdător și credincios

56
O Viață Prin Credință

Lui Dumnezeu. Chiar dacă unii poate l-au uitat, dar Dumnezeu
nu l-a uitat și acum putem învăța câteva lecții din viața lui Iosif.
Noi toți în viața aceasta trecem prin felurite încercări
unii chiar pușcărie, așa este viața. Ioan.16:33; Rom 8:38-39.
Datoria lui Iosif în pușcărie: Gen. 40:1-4. Dumnezeu a îngăduit
că în urma unor nemulțumiri Împăratul să pună în pușcărie pe
paharnicul și pe pitarul său, să ajungă sub privegherea lui Iosif.
La Dumnezeu nu sunt coincidențe și accidente,
Dumnezeu a îngăduit aceasta cu un scop. Dumnezeu l-a adus pe
Iosif față în față cu cel care mai târziu îl va ajuta să fie eliberat
din pușcărie. Așa că în viața noastră întodeauna trebuie să fim
foarte atenți cu cine avem de-a face poate Domnul îi aduce
intenționat în viața noastră fie să ne încerce fie să ne îndrepte
pașii: ”Prov.16:9, Inima omului se gândește pe ce cale să
meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii”. Pe când erau ei în
pușcărie într-o dimineață Iosif îi vede că erau triști și îi întreabă
pentru ce aveți fața posomorâtă azi? Ei i-au răspuns: “Am visat
un vis și nu este nimeni care să-l tălmăcească”.Iosiv le-a zis
“Tălmăcirile sunt ale Lui Dumnezeu. Istorisiți-mi dar visul
vostru.”Gen.40:7-8. Și pe rând paharnicul și pitarul istorisește
visul lui Iosif care le-a tălmăcit visele, și a spus paharnicului că
în trei zile va fi scos afară din temniță și va fi pus din nou în
slujba lui Faraon, căruia i-a mai spus când va fi eliberat să-și
aducă aminte de el să pună o vorbă la Faraon cum a fost adus în
Egipt și cum pe nedrept a fost băgat în pușcărie. Apoi a zis
pitarului că în trei zile va fi spânzurat. Și întocmai cum a spus
Iosif s-a întâmplat după trei zile, paharnicul a fost eliberat și pus
din nou în slujba lui Faraon iar pitarul a fost spânzurat și
paharnicul a uitat de Iosif și de rugămintea lui.
Putem nota aici cu toate că Iosif avea darul viselor și
tălmăcirii lor și că de fapt în urma viselor lui el a fost vândut în

57
O Viață Prin Credință

Egipt. Totuși el a rămas credincios lui Dumnezeu și în darul pe


care l-a primit chiar dacă a suferit în urma lui și a ajuns să fie
vândut în Egipt. El a știut că și temnița aceasta nu era la
întâmplare înaintea Domnului și că Dumnezeu este în control.
Nu contează prin ce vom trece în viață ori unde vom
ajunge, să considerăm aceasta că este voia lui Dumnezeu și să
credem că acesta de fapt lucrează fie spre binele nostru, fie spre
acelora cu care vom ajunge în contact, chiar dacă nu vom vedea,
atunci vom înțelege. După cum spune cuvântul: ”De altă parte
știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce
iubesc pe Dumnezeu și anume spre binele celor ce sunt chemați
după planul său. Rom.8:28.” După ce paharnicul Împăratului a
fost eliberat, Iosif a așteptat o veste, dar paharnicul ajungând la
libertate a uitat de Iosif și de nedreptatea care i s-a facut și au
mai trecut doi ani. Poate că Iosif s-a întristat în acest timp, dar
din nou cuvântul ne spune să nu ne punem nădejdea în oameni
că de fapt ajutorul vine de la Domnul:”Îmi ridic ochii spre
munți. De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la
Domnul care a facut cerul și pamântul. Ps.121:1”. Iosif a învățat
că mâna lui Dumnezeu nevăzută pregătește totul pentru noi, El
nu este niciodată prea târziu ori prea repede pentru noi, El
întodeauna este la timp. Chiar dacă suntem în temnița
suferințelor de ori ce fel ar fi ele ori chiar în temniță pe nedrept
și ne este greu, suntem descurajați, ne vedem părăsiți, totuși să
știm că nu suntem uitați sau părăsiți de Dumnezeu și în timpul
Său, El ne va vizita și ne va scoate afară.
Care a fost diferența dintre Iosif și ceilalti care au fost
cu el in temniță? El a știut tot timpul că Domnul este cu el:”Mai
marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în
mână, pentru că Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă
în tot ce făcea.Gen.39:23”.Dumnezeu a făcut ca dupa doi ani în

58
O Viață Prin Credință

urma unui vis a lui Faraon la care avea nevoie de tălmăcire,


paharnicul să-și aducă aminte de Iosif care i-a tălmăcit visul său
în temniță și care s-a împlinit, a spus apoi lui Faraon despre
greșeală sa și despre Iosif. Atunci Împăratul a poruncit să-l
scoată pe Iosif din temniță pentru că nimeni nu a putut să
tălmăcească visul său și Iosif s-a dus înaintea lui Faraon. După
ce Faraon a istorisit visele cu vacile și spicele lui Iosif,
Dumnezeu i-a descoperit lui Iosif tălmacirea lor adică vor veni
șapte ani de bogăție urmați de șapte ani de sărăcie peste țara
Egiptului și i-a spus lui Faraon și ce trebuie să facă. Cuvinele
acestea i-au plăcut lui Faraon și el i-a zis lui Iosif:”Fiindcă
Dumnezeu ți-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este
nimeni care să fie atât de priceput și atât de întelept ca tine. Te
pun mai marele peste casa mea și tot poporul meu va asculta de
poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai
pe sus de tine. Faraon i-a zis lui Iosif: Uite îți dau toată țara
Egiptului.Gen 41:39-41.
Deci Dumnezeu a făcut ca Iosif să fie eliberat la timpul
hotărât de El, credința și răbdarea lui au fost plătite căci în urma
lor a ajuns să fie folosit de Dumnezeu în Egipt și a fost o
binecuvântare pentru familia lui că a putut să salveze pe tatăl
său și pe frații săi de la foametea care a venit peste țara
Cananului și au fost ocrotiți în Egipt. De aceea dragul meu, nu
descuraja chiar dacă suferi, să știi că Dumnezeu cunoaște totul,
El știe și de tine, te cunoaște pe nume încrede-te în El și El te va
elibera de toate, dar până atunci fii lumină, lucrează cu darul
care ți l-a dat Dumnezeu, acum este doar pregătirea pentru
binecuvântarea care va veni peste tine și familia ta. Domnul să-
ți dea răbdare. Amin!
Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.
Apoc.2:11.b

59
O Viață Prin Credință

Capitolul 6
Crestini la libertate

Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale


Împăratului și cu vinul pe care-l bea Împăratul și a rugat pe
căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.
Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și
trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Căpetenia
famenilor a zis lui Daniel mă tem numai de domnul meu
Împăratul care a hotărât ce trebuie să mâncați și să beți ca nu
cumva să vă vadă fețele voastre mai triste decât a celorlalți tineri
de vârsta voastra și să-mi puneți astfel capul în primejdie
înaintea Împăratului. Atunci Daniel a zis îngrijitorului căruia îi
încredințase căpetenia famenilor privegherea lui Daniel,
Hanania, Misael si Azaria. ”Încearcă pe robii tăi zece zile și să
ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut și să te uiti apoi
la fața noastră și a celorlalți tineri care mănâncă din bucatele
Împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea”. El i-a
ascultat în privința aceasta și i-a încercat zece zile. După cele
zece zile ei erau mai bine la fața și mai grași decât toți tinerii
care mâncau din bucatela Împăratului.
Daniel 1:8-15.
Am mers toată noaptea cu autobuzul de la Belgrad și
spre dimineață epuizați de puteri am ajuns la granița cu Italia la
Triest unde a oprit și a lăsat o parte dintre noi apoi a plecat mai
departe pe lângă graniță și pe la amiază am ajuns la un pichet
de grăniceri unde ne-au dat pe toți jos și ne-am băgat câte doi
sau mai mulți în fiecare celulă ca la pușcărie. Oamenii și-au
pierdut răbdarea băteau cu pumnii și picioarele în ușile de metal
și făceau o mare gălăgie și pur și simplu nu știam ce se va

60
O Viață Prin Credință

întâmpla cu noi. Mai târziu ne-au adus ceva de mâncare și când


s-a făcut seară au început să vină și pe rând luau câte doi și-i
duceau undeva. A venit si rândul nostru mie și lui Paul ne-au
scos afară, ne-au urcat într-o mașină și ne-au dus câțiva
kilometri până într-o pădure unde era granița cu Italia. Noi
așteptam să ne ducă și să ne predea grănicerilor italieni ori chiar
să ne ducă până în primul oraș și să ne predea la poliția locală
ori într-un câmp de emigranți din țările comuniste. Cel ce ne-a
adus cu mașina de data aceasta era civil, se vedea un om de
treabă a încercat să ne spună câteva lucruri dar nu înțelegeam
totul și atunci a mai mers puțin și a oprit mașina, ne-a dat jos a
mers cu noi puțin și ne-a arătat jos niste stâlpi de beton pe
pământ și ne-a spus, aceasta este granița cu Italia. Ne-a mai
arătat câteva lumini în îndepărtare și ne-a spus că acolo este un
oraș în Italia ne-a îmbrățișat ne-a urat drum bun și spre uimirea
noastră ne-a dat drumul să trecem granița în Italia. Cu alte
cuvinte la fel cum am trecut-o din România în Iugoslavia. El s-
a urcat în mașină și a plecat iar noi am pornit pe jos spre luminile
care le vedeam în departare care erau ale unui oraș din Italia.
Acum, după mai bine de o luna de zile eram din nou liberi,
bucuroși că suntem în Italia unde am dorit de fapt să ajungem.
Am mers toată noaptea de data aceasta parcă zburam până către
dimineață și am ajuns la un oras din Italia, Molfalcone unde am
căutat un post de politie să cerem ajutor să mergem într-un lagăr
de emigrare unde am auzit că ne ajută să emigram în America.
Am găsit cu ajutorul Domnului și postul de poliție dar la
intercom ne-a spus să așteptăm până la ora de deschidere că era
prea de dimineață.
După ce s-a deschis am fost primiți înăuntru unde a stat
de vorbă cu noi prin translator și ne-a spus să avem puțină
răbdare că ei ne vor duce la gară, ne vor lua bilete de tren și ne

61
O Viață Prin Credință

vor trimite la Roma, apoi vom continua drumul cu autobuzul


până la lagărul de emigrare din Latina unde ne vor ajuta cu
actele necesare pentru emigrare în America. Acum parcă timpul
a trecut repede și după cum ni s-a spus în scurt timp a venit
cineva care ne-a luat cu mașina și ne-a dus într-adevăr la gară
unde ne-a cumparat bilete și ne-a pus în trenul care ducea spre
Roma.
Simțeam aerul libertății din nou, era așa de plăcut să fii
liber parcă eram într-o altă lume, oamenii erau altfel, parcă mai
buni, totul era diferit, era așa de frumos cu trenul parcă nu
vroiam să se mai oprească și cu toate că am făcut câteva ore ni
s-a părut foarte scurt drumul până la Roma. Nu ne mai săturam
să ne uitam în jur, totul era așa de minunat, am căutat autogara
și Slavă Domnului că nu era departe și am luat autobuzul spre
Latina să mergem în câmpul de emigrare. Ajungând la Latina
am întrebat despre câmpul de emigrare și am fost îndreptați
unde trebuie să mergem. După ce l-am găsit am mai așteptat
puțin că era prea de dimineață până s-a deschis și cu translator
am completat actele de azil politic pentru a emigra în USA.
Dupa ce am completat dosarul ni s-a spus toate regulile
câmpului ne-au spus unde vom fi cazați, unde vom servi masa,
apoi ne-a spus că trebuie să așteptăm cu răbdare anunțul când
va trebui să ne prezentăm la interviul cu consulul ambasadei
Americane din Roma care va decide soarta noastră. Câmpul
avea mai multe clădiri simple ca de armată cu camere pe o parte
și pe alta iar la mijloc un coridor cu băi deschise pe o parte și pe
cealaltă parte cu spalatoare. Acolo am fost cazati cu încă trei
băieți, eram patru în cameră și m-am bucurat că erau toți creștini
și ne-am avut foarte bine. Câmpul era păzit la intrare de poliția
italiană dar înăuntru oamenii erau liberi și făceau tot felul de
prostii… te lua groaza. Am aflat că oamenii mergeau la poartă

62
O Viață Prin Credință

dimineașa și patronii italieni veneau și luau oamenii care voiau


la lucru. Am fost și eu în diferite locuri până într-o zi când am
mers la o familie să-i ajut la construcții si Dumnezeu mi-a făcut
trecere înaintea lor și am lucrat până am plecat în Statele Unite.
A fost o familie minunată căci nu au facut diferență între mine
și familia lor, am mâncat cu ei la masă în fiecare zi mai bine de
șapte luni, a fost o binecuvântare pentru mine că am putut să fac
rost de bani să-mi ajut familia, și să trimit câteva pachete în țară.
In fiecare zi când mă întorceam în Câmp verificam lista
pentru intrerviu care era pusă la intrarea din câmp. În timpul
liber cu alți prieteni am mers la Roma și am vizitat Coloseum
unde, au fost dați creștinii să fie sfâșiați de animale sălbatice în
arenă, altă data am fost la locul unde au fost închiși și legați
apostolul Petru și Pavel, altă dată am fost la catacombe care erau
niste tunele subterane unde se rugau în ascuns creștinii de frica
Romanilor. Toate acestea au fost niște locuri deosebite pentru
mine care am auzit vorbindu-se despre ele dar acum prin harul
Domnului am reușit să le văd cu ochii și care mi-au întărit
credința aducându-mi aminte de tot ce au suferit creștinii în
vechime și în felul acesta a ajuns credința până la noi. Am fost
apoi la Vatican am vizitat biserica catolică Sf.Petru, o adevarată
capodoperă de arta dacă te uiți la ea în felul acesta unde o
mulțime de oameni o vizitează zilnic. Am vizitat mai multe
locuri în Roma parcă totul era un muzeu și la fiecare intersecție
de drumuri era un centru cu fântâni arteziene și statui minunate,
nu te săturai să privești, mii de vizitatori făceau poze și filmau
în jur. Am mai vizitat și orașul Napoli unde am văzut cel mai
mare vapor din viața mea, era ca o bijuterie, ca un bloc cu mai
multe etaje care avea balcoane foarte frumos lucrate că nu poți
să explici. În sfârșit după trei luni am fost chemat la ambasada
Americană din Roma la interviu. Acolo am fost întrebat cum am

63
O Viață Prin Credință

fost persecutat pentru credință, despre familie despre armată,


dacă am fost membru de partid și de ce vreau să emigrez în
statele unite. Le-am răspuns la toate întrebările și printre ele le-
am spus adevărul cum s-a întâmplat cu mine, că de tânăr înainte
de armată la servici unde lucram, șeful de echipă mi-a spus că
dacă mă fac membru de partid atunci îmi va fi armata mai
ușoară și până la urmă m-a convins, dar după ce m-am pocăit
m-au dat afară din partid zicând că sunt un trădător. După
interviu mi-a spus că mă vor anunța și m-am întors la Latina
unde mi-am continuat viața de câmp așteptând răsunsul, nu
știam dacă am fost aprobat sau nu. Am înțeles de la alții care au
fost cu mine că le-a spus ok și le-a zis să aștepte până îi va pune
pe transport spre Statele Unite. Am văzut frați care au dat
interviul după mine și au plecat în state și eu încă eram acolo.
Cu toate acestea am rămas credincios lui Dumnezeu,
mergeam la biserica din câmp ori la o biserică din Latina și în
cursul săptămânii ne adunam la rugăciune fie la noi în cameră,
fie la o familie de frați și mărturiseam despre dragostea lui
Dumnezeu, credeam că ce mi-a promis Dumnezeu se va duce la
înplinire. Aici la libertate ai putut să vezi pe adevarații creștini,
nu a fost ușor să stai în sfințenie când era atâta destrăbălare în
jurul tău. Îți era frică și noaptea căci se întâmplau atâtea lucruri
rele cu toate că aveam poliția la poartă, în câmp făcea fiecare ce
vrea și nu aveai nici o siguranță. Într-o perioadă a fost ca o
revoluție între români și albanezi de s-au omorât unii pe alții iar
din când în când unii făceau greva foamei ziceau ei că astfel
vine să le ia interviu și națiunile unite o să ia măsuri să îi ajute
să emigreze mai repede. Am găsit un mijloc de relaxare, luam
bicicleta și mergeam pe malul mării pe nisip era așa de minunat
să auzi valurile și păsările cântând. O perioadă, să treacă timpul
mai repede mi-am luat un job la curățenie, recomandat de un

64
O Viață Prin Credință

prieten și mă sculam mai de dimineață, îmi făceam sectorul de


curățenie, mâncam și plecam la serviciul din oraș. În tot acest
timp chiar dacă eu l-am numit încercarea credinței, mulțumesc
lui Dumnezeu care m-a întărit și ajutat să ramân credincios lui
Dumnezeu. După aproape opt luni mi-am găsit numele pe
tabelul de emigrare în Statele Unite, slăvit să fie Domnul.
Văzind cum mulți creștini la libertate au ales banii, plăcerile în
locul sfințeniei și al credinței în Dumnezeu de multe ori m-am
gândit la tânărul Daniel.

Sfințenia

Pe timpul când Ioiachim Imparatul lui Iuda,


Nebucadnetar Împăratul Babilonului a venit împotriva
Ierusalimului și l-a împresurat, și l-a biruit luând din Iuda o
parte din vasele Casei Domnului și o parte din tineri fără cusur
trupesc frumoși la chip inzestrați cu înțelepciune să fie instruiți
și să slujească în casa Impăratului Nebucadnetar. Ei au fost dați
în grija căpeteniilor famenilor si Împăratul le-a rânduit pe
fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul de care
bea el vrând să-i crească timp de trei ani după care aveau să fie
puși în slujba Împaratului. Printre ei erau Daniel, Hanania,
Misael și Azaria la care Căpetenia famenilor le-a pus numele
Belsatar, Sadrac, Mesac si Abednego. Daniel s-a hotărât să nu
se spurce cu bucatele alese ale Imparatului și cu vinul pe care-l
bea Împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-
l silească să se spurce. Dan.1:8
Căpetenia famenilor se temea de Împărat dar
Dumnezeu le-a facut trecere acestor tineri și le-a dat zece zile
să-l vadă cum vor fi la față dacă vor mânca verdețuri.”După cele

65
O Viață Prin Credință

zece zile ei erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii
care mâncau din bucatele Împăratului “vers 15. Și când s-a
împinit vremea au fost puși în slujba Împaratului. Dumnezeu a
îngăduit ca acești tineri care nu aveau încă experieța vieții a
credinței care erau poate în jur de 15 ori 16 ani să fie duși într-
o țară străină cu o altă credință, altă cultură să fie puși la
examen. Ce ai fi făcut tu dacă erai în locul lui Daniel, ai fi avut
curajul să stai pentru credință ori te-ai fi ascuns zicând în inima
ta, eu nu sunt încă pocăit ori nu sunt încă botezat sunt departe
de casă, de părinți, nu-i nimic dacă gust și eu puțin să văd cum
este să nu mă fac de rușine între prieteni că sunt tânăr și am timp
să mă pocăiesc.“Daniel s-a hotărât să nu se spurce”ver.8.
Cineva spunea “O viață sfântă este una care a fost pusă
deoparte pentru Dumnezeu”.“Religiunea curată și neântinată
înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru este să cercetăm pe orfani
și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume”.
Iacov.1:27.
Să nu-ți spurci:mintea,trupul și sufletul.
a] Daniel a luat hotărârea să nu-și întineze mintea, cu alte
cuvinte mintea va dicta cum să trăiești. În cartea lui Ioshua
scrie:”Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta, cugetă
asupra ei zi și noapte, cautând să faci tot ce este scris în ea căci
atunci vei izbândi în toate lucrările tale și atunci vei lucra cu
înțelepciune”. Iosua.1:8.
Cugetând la cuvântul Domnului, memorându-l atunci
mintea ta va sta în legea Lui Dumnezeu și nu va fi întinată.
b] Daniel s-a hotărât să nu-și spuce trupul cu bucatele și vinul
Împăratului pentru că dorea să nu calce legea lui Dumnezeu de
a mânca din mâncarea închinată idolilor [spurcată].
“Să nu dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca niște
unelte ale nelegiuirii ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca

66
O Viață Prin Credință

vi din morți ce erați și dați lui Dumnezeu mădularele voastre ca


pe niște unelte ale neprihănirii”. Rom.6:13.
Cu mintea deja formată pentru Dumnezeu și sfințenie a
transmis trupului și inimii și Daniel a fost lumina în mijlocul
întunericului.
“De aceea ieșiți din mijlocul lor si despărțiți-vă de ei zice
Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă
voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel
Atotputernic. 2 Cor.6:17,18.
c]Daniel s-a hotărât să nu-și întineze sufletul. Dumnezeu i-a
făcut trecere lui Daniel înaintea căpeteniei famenilor. Daniel a
stat pentru ce credea că este drept. Mărturia lui Daniel l-a făcut
să aibe trecere.
”Când sunt plăcute Domnului căile cuiva îi face prieteni chiar
și pe vrășmașii lui. Prov.16:7”. Daniel a pus credința în
Dumnezeu mai importantă decât hotărârea omului. “Nu vă
temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci
temeți-vă mai degrabă de cei ce ce pot să piardă și sufletul și
trupul în ghenă. Mat.10:28.” Daniel și cei trei prieteni ai săi au
luat o hotărâre bună să nu se spurce cu bucatele și vinul de la
masa Împăratului lucru care i-a plăcut Domnului si le-a făcut
trecere înaintea Împăratului care după vremea sorocită i-a pus
în slujba sa. Ce bine ar fi ca și noi să facem la fel să ne hotărâm
să nu ne spurcăm cu lucrurile din lumea aceasta și să trăim în
sfințenie cu trupul, sufletul și duhul nostru să fim gata să trecem
încercarea și Împaratul Împăraților ne va pune în slujba Sa.
Domnul sa ne ajute.
Amin!
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării mele, te voi păzi și eu
de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să
încerce pe locuitorii pământului. Apoc.3:10.

67
O Viață Prin Credință

Capitolul 7

Trecerea Iordanului

Iosua a zis: ”Prin aceasta ve-ți cunoaște că Domnul cel


viu este în mijlocul vostru și că va izgoni dinaintea voastră pe
Cananiti pe Iebusiti pe Heviti pe Fereziti pe Ghirgasiti pe
Amoriti si pe Iebusiti. Iată chivotul legământului Domnului
întrgului pământ va trece înaintea voastră în Iordan. Acum luați
doisprezece bărbați din semințiile lui Israel câte un bărbat din
fiecare seminție. Și de îndată ce preoții care duc chivotul
Domnului, Dumnezeului întregului pământ va pune talpa
piciorului în apele Iordanului apele Iordanului se vor despica în
două și anume apele care se pogoară din sus, se vor opri
gramadă. Poporul a ieșit din corturi, ca să treacă Iordanul și
preoții care duceau chivotul legământului au pornit înaintea
poporului. Când preoții care duceau chivotul au ajuns la Iordan
și când li s-au muiat picioarele în marginea apei, căci Iordanul
se varsă peste toate malurile lui în timpul secerisului. Apele care
se pogoară din sus s-au oprit si s-au înălțat grămadă la o foarte
mare depărtare de lângă cetatea Adam care este lângă Tartan iar
cele ce se pogorau spre marea câmpiei care este marea Sărată s-
au scurs de tot. Poporul a trecut în fața Iordanului. Preoții care
duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat în
mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, până
a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul. Iosua.3:10-17
Când am fost chemat pentru a emigra în Statele Unite
m-am prezentat în câmp la un loc anumit unde ne-au strigat pe

68
O Viață Prin Credință

nume apoi ne-au luat cu autobuzul și ne-au dus la aeroport în


Roma. Acolo ne-au pus pe un avion de New York poate în jur
de trei sute de persoane. Era pentru prima dată când am văzut
un avion așa de mare și frumos și pentru prima data am zburat
cu avionul. A fost o zi mare în viața mea în primul rând se
împlineau profețiile cu privire la emigrarea în Statele Unite în
acea minunată țară care este un loc de scăpare pentru creștinii
prigoniți din întreaga lume.
Slavă Domnului pentru acest minunat loc. Și în al
doilea rând zburam pentru prima dată cu avionul eram deasupra
norilor mai aproape de cer, era așa de frumos. A fost cea mai
lungă zi din viața mea, am plecat pe la amiază și am ajuns seara
în New York cu diferența de ore mi-am adus aminte de Iosua
când a poruncit să se oprească soarele pe cer până ce s-a
răzbunat pe vrășmașii lui.”Soarele s-a oprit în mijlocul cerului
și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă. Nu a fost nici o
zi ca aceea când Domnul a ascultat glasul unui om căci Domnul
lupta pentru Israel. Iosua.10:13-14”Așa s-a oprit parcă și pentru
mine să ajung în America. După ce am ajuns în New York în
aeroport am fost separați, fiecare în direcția unde trebuia să
ajungă unde avea sponsor. Când a venit la mine mi-a spus că
voi merge la Phoenix, în Arizona am ramas surprins pentru că
aveam sponsor din Los Angeles California și din Portland
Oregon nu știu cum trebuie să merg în Phoenix Arizona.
Agentul cu care am vorbit avea un dosar în mână și l-
am întrebat dacă are mai multe informații despre locul unde
trebuie să merg și mi-a spus să stau liniștit că o să-mi dea
informațiile. Atunci a rupt sigilul plicului pentru mine și mi-a
dat numele și adresa persoanei la care voi merge, care se pare
că era sponsorul meu. Mi-am notat repede pe o hârtie
informațiile și parcă eram mai liniștit apoi și pentru faptul că am

69
O Viață Prin Credință

mai găsit o persoană care mergea la Phoenix nu eram singur.


Pentru că nu era zbor spre Phoenix în seara acea ne-a
dus la hotel și am văzut New York-ul noaptea, era foarte frumos.
Dimineață a venit după noi și ne-a dus la aeroport căci aveam
zbor spre Phoenix. Acolo ne-a dus la terminalul respectiv și
după ce am intrat în avion am făcut schimb de locuri ca să putem
să stăm împreuna. Și am vorbit până la destinație, eram puțin
îngrijorat că nu cunoșteam pe nimeni în Phoenix nici nu știam
unde este, nu am mai auzit de el până atunci. Fratele acesta cu
care eram pentru că și el era creștin mi-a spus să nu mă
îngrijorez că el are un frate în Phoenix și-l așteapta la aeroport
și dacă o să am nevoie de ceva o să mă ajute. Timpul a trecut
foarte repede căci am stat de vorba tot timpul și am ajuns la
Phoenix. Când ne-am dat jos m-am uitat în jur și sigur nu
cunoșteam pe nimeni și nici nu am văzut la New York pe nimeni
cu pancardă să fie scris numele meu. Atunci tânărul cu care
eram mi-a spus să aștept acolo să nu mă duc niciunde că el se
uită în jur să caute pe fratele lui și cum îl găsește, vine după
mine. A plecat și nu l-am mai văzut niciodată, poate întâlnindu-
se cu fratele lui de emoții, de bucurie, a uitat de mine și a plecat.
Am așteptat acolo câteva ore și când a început să se mai
golească aeroportul m-a văzut un șofer de taxi că sunt pierdut
nu știu ce să fac și a venit la mine, m-a întrebat în spaniolă pe
cine caut și unde vreau să merg, atunci mi-am adus aminte de
informațiile ce le-am scris în New York și acum mi-au prins
bine Slăvit să fie Domnul. Am scos hârtia și i-am aratat-o, am
vorbit cu el puțin în italiană, puțin în spaniolă puțin pe semne și
m-a înțeles că vroiam să-mi ridic bagajul și să merg la adresa
respectivă. A mers cu mine, m-a ajutat să-mi iau bagajul, a mai
luat și pe alții din aeroport și a plecat cu noi la mașină. Când am
ieșit afară era ca și cum am intrat într-un cuptor, era luna lui

70
O Viață Prin Credință

iulie, erau peste 100 de grade afară, caldură. A dus pe toti ceilalți
la locurile lor, poate erau mai aproape nu știu, iar pe mine m-a
dus ultimul în orașul Glendale lânga Phoenix la adresa pe care
i-am dat-o mi s-a părut foarte departe, poate din cauza căldurii
căci avea un Jeep deschis sau din cauza oboselii. Mi-a arătat
casa, m-am dat jos și am bătut la ușă dar nu a venit nimeni să
deschidă, șoferul și-a pierdut răbdarea și mi-a strigat că trebuie
să plece, iar eu bătem mereu. Când am văzut că nu vine nimeni
mă gândeam că poate trebuie să mă întorc la aeroport și să
încerc să sun pe ceilalți sponsori din California sau Oregon dacă
pot să mă ajute. Atunci m-am întors cu lacrimi în ochi rugându-
mă în gând Domnului și m-am îndreptat către mașina, când mi-
am ridicat ochii am văzut la casa vecină peste gard o femeie cu
batic în cap ca surorile noastre din România și mi-am dat seama
că este româncă și fără să mai întreb pe șofer am și mers la gard
și am zis Pacea Domnului la care și ea mi-a raspuns la fel. I-am
spus că il caut pe fratele Tudor și ea bucuroasă mi-a spus că este
copilul ei și locuiește acolo, atunci m-am scuzat puțin, m-am
dus la masina, mi-am luat bagajul, l-am platit pe șofer i-am
mulțumit și el a plecat iar eu m-am dus la casa vecină unde era
sora aceasta. Nu știu eu am scris gresit ori organizația a avut
adresa greșită dar se pare că eu am bătut la o casă vecină însă
Domnul nu m-a lăsat și a făcut o minune că a scos pe sora
aceasta afară când era caldura cea mai mare, când nimeni nu
stătea afară și exact în timpul când eu băteam la o ușă greșită ca
eu să o pot vedea, Slavit să fie Domnul. Am mers în casă și sora
a sunat pe baiatul ei care a venit acasa de la servici. Fratele
Tudor s-a scuzat că a fost o confuzie, organizația l-a sunat de
câteva zile și i-a spus că trebuie să ridice de la aeroport pe
Constantin Hațeganu pe la amiază, însă de dimineață l-au sunat
și i-au spus că trebuie să mearga la aeroport seara să ridice pe

71
O Viață Prin Credință

cineva care avea același nume doar pronumele puțin diferit și a


crezut că este vorba de aceeași persoană și s-a schimbat doar
zborul și din această cauză nu a venit la amiază căci era pregătit
să meargă seara cu mai mulți din biserică. Lui i-a părut tare rău
că nu a venit dupa mine la aeroport și se scuza, dar eu eram
foarte bucuros că i-am găsit și Domnul a facut o altă minune cu
mine.
Am schimbat câteva gânduri și a trebuit să mergem la
aeroport după celălalt frate Costel care într-adevăr a venit seara
și pe care de fapt îl cunoșteam din Latina din câmp. Ne-am dus
la aeroport unde ne-am întâlnit și cu alți frați care au venit să
aștepte pe fratele Costel căci aveu un obicei frumos să aștepte
cu biserica pe cei ce veneau noi în America. După ce l-am luat
și pe el am mers acasă la această minunată familie care ne-a
găzduit câteva săptămâni pe mine și pe Costel cu care am
devenit buni prieteni. Mulți au comparat America, cu țara
Cananului pentru că este belșug de binecuvântare și are niște
oameni minunați, întodeauna cu zâmbetul pe buze, gata să
primească niște emigranți din orice țară, din lume, indiferent de
rasă, culoare sau religie unde nu este așa ceva pe pământ. Eu am
zis, America este cetatea de scăpare care a fost rânduită de
Dumnezeu pentru cei prigoniți în lume și aici Dumnezeu le mai
dă o nouă șansă să înceapă o nouă viață. Eu am comparat
trecerea oceanului cu trecerea Iordanului așa cum Israelul a
făcut o juruință că va sluji lui Dumnezeu mulți au facut o
juruință că dacă Dumnezeu îi va scăpa și-i va ajuta să ajungă
aici vor face voia lui Dumnezeu și-i vor sluji toată viața.
Iau această ocazie să te întreb, ți-ai păzit juruința care
ai făcut-o când ai fost la încercare față de El pentru că El te-a
ascultat, te-a ajutat, ești aici cu familia și poți să mărturisești
familiei tale tot ce ți-a făcut și înoiește-ți juruința, ascultă-l pe

72
O Viață Prin Credință

Dumnezeu. El a fost cu tine și El este întodeauna sprijinul și


ajutorul nostru când trecem prin încercări, nu uita niciodată
aceasta dragul meu.

Marea decizie

Cât privește trecerea Iordanului “După moartea lui


Moise robul Domnului, Domnul vorbește lui Iosua fiul lui Nun,
slujitorul lui Moise: Robul meu Moise a murit acum scoală-te,
treci Iordanul acesta tu și poporul acesta și intrați în țara pe care
o dau copiilor lui Israel”. Iosua 1:1-2. Ei erau acum la punctul
cel mai greu la cea mai mare decizie din viața lor, este una să
visezi să dorești un lucru și este cu totul alta de a face într-
adevăr lucrul acesta. Fiecare din noi ajungem la un punct în
viață în care avem două variante de a merge mai departe prin
credință să beneficiem de promisiunile lui Dumnezeu adică de
a trece Iordanul ca și Israel ori de a te lăsa bătut înainte de Iordan
să menții ce ai, este greu să mergi în necunoscut fără credință.
Iordanul poate fi timpul unei mari suferințe, boală
incurabilă, imposibilități financiare, probleme familiare ori
chiar a emigra într-o țară străină, a merge în necunoscut pe unde
nu ai mai fost niciodată. În toate este o linie de despărțire un
Iordan care ne desparte, este o mare hotărâre în credință, nu se
poate doar a încerca ci trebuie luată o decizie, te încrezi în tine
sau te încrezi în Dumnezeu. Cât durează să treci Iordanul?
In primul rând avem nevoie de Sfințenie” Iosua a zis
poporului: Șfințiți-va căci Domnul va face lucruri minunate în
mijlocul vostru” Iosua 3:5. Cu alte cuvinte orice lucru care
întristează Duhul Domnului ne afectează pe noi la trecerea
Iordanului deci trebuie sfințenie. Apoi avem nevoie de o

73
O Viață Prin Credință

Viziune bună, nimeni nu poate să lase ce are numai pentru o altă


viziune uitându-ne la oamenii lui Dumnezeu în scriptură vedem
că ei au biruit printr-o viziune după voia Lui Dumnezeu în
credință. Un alt lucru, trebuie o dependență totală de Dumnezeu
prin Credință: chivotul legământului a fost adus în fața lui Israel
în apa Iordanului care reprezintă puterea, prezența și slava Lui
Dumnezeu ca să întărească inima lui Israel să se încreadă în
Dumnezeu și în puterea Lui și nu în ei însăși. Apoi găsim că
preoții aveau picioarele goale vs13. Care cred că reprezintă
lepadare de fire de eul nostru și credința în Dumnezeu. Găsim
locuri în scriptură când Dumnezeu a spus: scoateți
încălțămintea din picioare că locul pe care stai este sfânt.
Prezența Domnului sfințeste locul. Numai când preoții
care duceau chivotul legământului au ajuns la Iordan și când și-
au muiat picioarele în marginea apei, apele care se pogoara s-au
oprit iar celelale s-au scurs de tot. Preoții trebuiau să aibe
suficientă credință să atingă apele cu picioarele apoi Dumnezeu
face restul. Problema cu noi este că noi vrem Victoria înainte de
a merge la lupta, noi vrem să vedem sfârșitul înainte de a începe,
Dumnezeu ne dă numai ce avem nevoie și trebuie să lucrăm prin
credință. Un alt lucru care îl învățăm aici este că Israel a trebuit
să țină o distanță de chivot de două mii de coți să nu se apropie
de el pentru că el le va arăta drumul pe care trebuiau să meargă
că nu a mai trecut pe drumul acela. Dumnezeu știe totul El știe
timpul și când primești semnalul prin credință trebuia să
acționezi și Domnul te va binecuvânta și vei vedea izbăvirea din
orice necazuri sau probleme vei avea.
Domnul să-ți dea putere să te încrezi în El .
Amin!
Fii credincios pâna la moarte, și-ți voi da cununa vietii.
Apoc.2:10.b

74
O Viață Prin Credință

Capitolul 8

Domnul va purta de grijă

Ingerul a zis: Să nu pui mâna pe băiat, și să nu-i faci


nimic căci știu acum că te temi de Dumnezeu întrucât n-ai cruțat
pe fiul tău pe singurul tău fiu pentru mine. Avram a ridicat ochii
și a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș
și Avram s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere de tot
în locul fiului său. Avram a pus locului aceluia numele:
Domnul va purta de grijă”.
Gen.22:12-14
Ajuns în Phoenix aveam nevoie de o pregătire pentru
viața de mai târziu în America și Domnul a avut și grija aceasta.
Eu cred că El a pus în gândul acestor frați scumpi ca să mă ajute
și să mă primească în casa lor unde am locuit ca parte din
familie în jur de două săptămâni. Fratele ne-a întrebat ce
meserie avem, ce vrem să lucrăm să știe cum să ne ajute și
totodată ne-a explicat condițiile. Ca să putem avea un servici
bun în oraș trebuie să știm engleză, să avem mașină, să putem
conduce. El ne-a spus că dacă vrem el are un bussines de
tapițerie și ne poate ajuta temporar dacă vrem, să învățăm să
tapițăm. Sigur că eu am considerat ca binecuvântare să pot să
lucrez pentru el și am consimțit, când m-a întrebat de plată i-am
spus că eu nu am nici o pretenție, mă bucur că îmi dă
posibilitatea să învăț și pentru mine este destul, dar dacă totuși
vrea să mă plătească să-mi dea în raport de cum eu învăț și îi
aduc profit.

75
O Viață Prin Credință

După două săptămâni ne-am mutat într-un duplex, o


casă cu două apartamente pe care frații o aveau pentru chirie
chiar în curtea unde era atelierul și aceasta a fost o
binecuvântare că mergeam pe jos la lucru și acasă, eram acolo.
În acest timp Domnul m-a ajutat să mă pregătesc și spiritual să
studiez cuvântul și să învăț poezii care îmi plăceau foarte mult.
Am învățat repede să tapițez și frații m-au plătit mai mult decât
așteptam, așa că am putut să economisesc ceva bani până când
mi-a venit familia din țară. Ziua lucram, seara ne adunam la
rugăciune și duminica mergeam la biserică cu fratele Tudor și
cu familia.
Lângă noi, în celălat apartament locuia o familie tânără,
fratele Petrișor cu soția, frați credincioși cu care m-am avut
foarte bine de multe ori m-au ajutat să merg după cumpărături
sau alte lucruri de care aveam nevoie. După aproape o lună de
zile am vorbit cu un frate român care locuia aproape și i-am spus
că doresc să cumpăr o mașină să pot să merg la biserică și să pot
să-mi fac cumpărături singur să nu mai apelez la altcineva să
mă ajute. El mi-a promis că merge cu mine când poate să-și facă
timp. Între timp tot în curte, într-o cazemată subterană probabil
făcută în timpul războiului locuia un alt român, George căruia
Domnul a pus în inima lui gândul să mă învețe să conduc mașina
că nu am condus mașina niciodată în viața mea.
Într-o seară m-a luat și fiindcă curtea era mare și eram
numai noi acolo m-a urcat în mașină și mi-a aratat toate
aparatele ei și felul cum lucrează, cum să pornesc mașina, cum
să mă asigur, cum să semnalizez, cum să conduc și să opresc
mașina, el a condus-o și mi-a explicat tot ce aveam nevoie să
știu să conduc mașina în poate în jur de 30 de minute. În a doua
seara a venit din nou și m-a luat, m-a urcat la volan, m-a
verificat dacă nu am uitat, apoi m-a pus să pornesc să dau

76
O Viață Prin Credință

înapoi, înainte să semnalizez, să mă asigur și să o iau la stânga


și la dreapta, apoi înainte și tot ce a crezut el ca am nevoie să
pot să conduc mașina, din nou în jur de 3o de minute. După
câteva zile a venit fratele Petrișor să mă întrebe dacă sunt gata
că vine cu mine să vedem de mașină cum mi-a promis și sigur
am luat banii $900 dolari care îi aveam economisiți din Italia și
am mers la un dealer pe care îl știa el. Acolo am văzut mai multe
mașini dar mi-a placut un Osmobile Cutlas Suprem albă care
era mai ieftină, cerea pe ea 1500 de dolari și fratele care știa
engleză s-a târguit cu el și i-a spus că doar ce am venit în
America și nu am mai mult de $900 de dolari și am nevoie de
mașină pentru servici și mi-a lăsat mașina cu banii care i-am
avut, slăvit să fie Domnul. Când am plecat la dealer nu m-am
gândit prea mult cum o să fac că nu știam că o să pot cumpăra
o mașină cu banii mei dar acum am cumparat mașina și fratele
mi-a spus că trebuie să o duc acasă. El mi-a spus că o să meargă
înainte și eu o să-l urmez, atunci parcă m-am trezit eu nu am
carnet și nu am fost la volan decât de două ori în viața mea cu
George care m-a învățat să conduc mașina în două seri poate o
oră și nu am condus mașina pe stradă niciodată. Fratele Petrișor
a insistat că este foarte simplu, mașina este automată, el o să
meargă încet înainte și eu o să vin după el și totul va fi bine. M-
a convins și la insistența lui m-am urcat la volan, am pornit
mașina și am plecat în urma lui, el a trecut drumul că trebuia să
o luam la stânga spre casă și când să trec și eu s-a oprit motorul
si el s-a dus că veneau mașini. Am pornit mașina din nou, am
trecut drumul și am luat-o la stânga în direcția unde a condus el
și l-am văzut că mă aștepta pe dreapta, așa am mers încet după
el și cu ajutorul Domnului am ajuns acasă. Cu toate că nu a fost
departe am condus mașina mea de la dealer acasă pentru prima
data, pe strada după o oră de școală dar eram apă de transpirație

77
O Viață Prin Credință

de emoții. Așa am prins îndrăzneală și mergeam și la un


magazin care era mai aproape să cumpăr de mâncare apoi după
fratele Petrișor am învățat să merg și la biserică. Am făcut lucrul
acesta că voiam să fiu independent, să nu fiu povară pentru
nimeni cu toate că frații erau plini de dragoste și erau întodeauna
gata să mă ajute. Când am învățat mai bine să conduc mașina
am rugat pe soția fratelui Tudor care m-a dus și a tradus pentru
mine, și am luat carnetul de conducere. Orașul Phoenix a fost
pentru mine un timp de pregătire în primul rând material și
Domnul a pus dragoste în inima fraților să mă ajute, am avut
ocazia să învăț tapițeria cu care mai târziu am ajuns să-mi câștig
existența mea și a familiei căci am deschis atelier de tapițerie și
eu unde am lucrat aproape 20 de ani cu familia slăvit să fie
Domnul și mulțumesc din nou fratelui Tudor și soției sale.
Phoenix-ul a fost un timp de pregătire și spiritual simțeam că
Domnul are un plan cu mine dar nu știam încă ce și mă rugam
pentru lucrul acesta. O dată, Domnul a făcut să mă întâlnesc cu
un frate Iohn care era și el în cautare ca și mine și ne întâlneam
des la rugăciune și cercetam cuvântul împreună. Tot în Phoenix
am întâlnit un frate scump, Petru care aștepta și el să-i vină
familia din țară și de wk-ed când puteam, ne duceam două sau
trei ore spre California până la un mic râuleț unde faceam mici
și ne băgam piciorele în apă și mâncam împreună era așa de
plăcut că în Phoenix nu era nici un râu și ne plăcea mult. O dată
biserica s-a hotărât să mearga în excursie la Grand Canion
considerată de mulți una din minunile lumii pentru că este una
din cele mai mari adâncimi ale pământului și să ducem ceva
mâncare, să facem mici și să mâncăm acolo și să ne întoarcem
seara. Am plecat și eu cu fratele Iohn și fratele Costel. Când am
ajuns acolo am rămas uimit de o așa frumusețe, cu adevărat
poate fi una din minunile lumii. Ne-am uitat în jur și când frații

78
O Viață Prin Credință

s-au pregătit să mănânce, eu cu fratele Iohn și fratele Costel am


hotărât să coborâm până jos la râul Colorado care este poate la
zece mile adâncime în fundul pământului. Până la jumatate,
drumul era în serpentine și de multe ori tăiam și coboram de-a
dreptul să economisim drum și timp, alții chiar ne întrebau care
urcau “nu vă pare rău de picioare, nu credeți că aveți nevoie de
ele la întoarcere?.” Și așa am ajuns la jumatatea drumului, în
unele locuri trebuia să aștepți ca altul să poată trece și apoi să
treci și tu că era foarte strâmt drumul. Oricum până la jumatate
a fost mai ușor, a fost posibil, erau mai mulți care coborau până
acolo și se întorceau dar de la jumătate în jos drumul era foarte
greu și mare povârniș și erau foarte puțini care se aventurau să
coboare că era aproape imposibil să te mai întorci până seara
înapoi de oboseală care coborau era pregătiți cu cortul să
rămână peste noapte și urcau în cealaltă zi înapoi. Cu mare
geutate am ajuns jos în aproximativ opt ore am băut apă din
Colorado care era foarte repede printre stânci, era așa de rece și
bună, ne-am spălat ne-am răcorit și când ne-am uitat în sus și
am văzut, nu ne venea să credem cât de departe eram, cât de
adânc eram și ne-am speriat pentru că eram obosiți, flămânzi și
fără de putere. Atunci ne-am pus pe genunchi și ne-am rugat cu
foc și l-am rugat pe El să ne întărească, să ne dea putere să
putem să ne întoarcem înapoi și mi-am adus aminte de prorocul
Ilie pe care Dumnezeu l-a hrănit la pârâul Cherit printr-un corb
în 1Imp 17:1-6.
După ce ne-am rugat m-am dus să mă uit la râu, să mă
uit la stâncile din jur și am văzut că aveau zăcământ de aur apoi
după o stâncă am găsit trei conserve de carne de porc cu fasole
și le-am adus la băieți, care după ce le-am tăiat cu o piatră mai
ascuțită am luat câte o rădăcină pe care am folosit-o în loc de
lingură și după ce am cerut binecuvântarea peste ele le-am luat

79
O Viață Prin Credință

și le-am mâncat să prindem putere. Aceasta a fost o minune că


între stânci, în fundul pământului să gasești conserve. Au fost
poate milioane de stânci pe lângă râul Colorado și noi am stat
acolo mai puțin de o jumătate de oră și eu să mă duc exact în
locul unde erau aceste conserve fără să caut, fără să mă uit după
ele, am luat o piatră și ele parcă mă așteptau acolo puse de
cineva pentru noi nu erau două, nu erau patru ci exact trei câți
eram și noi. Eu cred că Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea și a
făcut această minune, ca noi să ne încredem în El în orice
împrejurare să vedem că El ne poartă de grijă și totodată să
mâncăm și să primim putere ca să putem să ne întoarcem.
După ce le-am mâncat într-adevăr am prins putere atât
în trup cât și în suflet văzând cum Dumnezeu a facut o minune
și ne-a dat hrană în fundul pământului și am urcat destul de
repede până la jumătatea drumului pe când s-a făcut noapte. De
acolo unul din prietenii cu care eram nu mai putea să meargă și
după câțiva pași se punea jos iar noi îl ajutam, îl îmbărbătam,
ne rugam pentru el și mai mergeam o bucată de drum. Am auzit
strigând oamenii care erau plătiți să vină cu catâri o parte din
drum să salveze pe cei care nu mai puteau să urce și-i duceau
sus călare, dar nu puteau să vină numai o parte din drum, ni se
părea tare aproape, dar fiindcă drumul era în serpentine dura ore
să ajungem acolo. După câteva ore nu am mai auzit pe nimeni,
eram numai noi, a început să se facă tot mai rece și era și gheață
în unele zone mai ferite de soare. Urcam din ce în ce mai greu,
am început să luăm și noi gheață în gură de pe marginea cărării
să ne înviorăm și ne ridicam unul pe altul să nu stăm jos ca să
nu ni se încleșteze picioarele să nu mai putem merge mai
departe. Ni se părea că suntem aproape, că suntem sus dar a
trecut mult, probabil în jur de miezul nopții până am ajuns într-
adevăr sus.

80
O Viață Prin Credință

Când am ajuns sus, era un restaurant foarte aproape dar


nici pe loc drept nu mai puteam merge, că îmi venea ca în coate
și în genunchi să mă duc până acolo. Cu foarte mare greutate
am ajuns la restaurant și am băut o cafea caldă apoi din nou cu
greutate am ajuns la mașină și ne-am întors acasă la Phoenix.
Această excursie s-a transformat pentru mine într-o
mare experiență cu Dumnezeu și am învățat că atunci când te
cobori cel mai jos în smerenie, când nu mai ai resurse și putere,
și te încrezi cu totul numai în Dumnezeu și te rogi Lui, El face
o minune pentru tine. Problema noastra este că noi nu ne
coborâm cel mai jos și nu ne încredem total în Dumnezeu, noi
avem rezerve dar toți cei ce s-au coborât și s-au smerit,
Dumnezeu i-a binecuvântat. Sigur că au fost unii care au zis
într-un fel sau altul, au luat lucrurile firești, dar pentru noi a fost
o minune, Dumnezeu ne-a purtat de grijă. Phoenix-ul a fost un
oraș deosebit, a fost primul oraș pentru mine în America unde
am locuit un an de zile, unde am întâlnit frați scumpi plini de
dragostea lui Dumnezeu, care m-au ajutat și pe care nu pot să-i
uit niciodată, Domnul să-i binecuvânteze. Când eram în
Phoenix, de multe ori mă gândeam că orașul era înconjurat de
pustiu, de deșert și ce se va întâmpla dacă se va întrerupe
curentul, atunci nu vom avea benzină, alimente, aer condiționat
de care aveam nevoie cu căldura de acolo, ziceam că vom muri
cu toții și nu vom putea pleca niciunde. Și în același timp mă
gândeam la cuvântul Domnului “Nu va mai gândiți la ce a fost
mai înainte și nu vă mai uitați la cele vechi. Iată voi face ceva
nou și gata să se întâmple să nu-l cunoașteți voi oare. Voi face
un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase” Isaia 43:18-19.
Și cu adevărat așa s-a întâmplat și cu Phoenix că a înflorit pustia
și în ultimii ani s-au ridicat orașe peste noapte și într-adevăr un
drum în pustie, și râuri în locuri secetoase. Aș vrea acum,

81
O Viață Prin Credință

îndemnat de aceasta să spun câteva lucruri spirituale: Pentru


mine Phoenix a însemnat un nou început cu Dumnezeu prin
credință. Găsim multe exemple ale oamenilor lui Dumnezeu
care au biruit prin credință: Sadrac, Mesac si Abed-nego din
cuptorul aprins, Daniel din groapa leilor, David de Goliat,
Ghedeon de Madianiti. Tu poate spui în inima ta, poate
Dumnezeu să mă salveze și pe mine, eu îți spun că poate și aș
vrea să mergem împreună la omul lui Dumnezeu Avram care a
fost pus la încercare și a învățat că Domnul poartă de grijă.

Domnul va purta de grijă

În geneză capitolul 22 găsim istoria lui Avram în care


Dumnezeu îi cere să aducă jertfă pe fiul său Isac pe muntele
Moria. Dumnezeu i-a zis: “Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe
care îl iubești, pe Isac, du-te în țara Moria și-l adu ca ardere de
tot, acolo pe muntele pe care ți-l voi spune. Gen 22:2”.
Dumnezeu l-a încercat pe Avram și a vrut să-l învețe o lecție să
se încreadă în Dumnezeu care poartă de grijă. Acest cuvânt este
așa de minunat și putem să vorbim multe lucruri din el dar eu
mă opresc la trei care cred că se potrivesc cu istoria noastră.
Dumnezeu a pregătit exact ce era nevoie. Atunci când
Avram se pregătea să înjunghie pe fiul său Isac, Dumnezeu l-a
oprit i-a văzut credința și i-a spus:”Să nu pui mâna pe băiat și
să nu-i faci nimic căci știu acum că te temi de Dumnezeu întru-
cât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu pentru mine Gen
22: 12”. Avram a ridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbece
încurcat cu coarnele într-un tufiș și Avram s-a dus de a luat
berbecele și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

82
O Viață Prin Credință

Avram i-a pus locului aceluia “ Domnul va purta de


grijă” Gen 22:12-14. Dumnezeu a pregătit exact ce Avram avea
nevoie, de un berbece să aducă jertfa.
Dumnezeu a pregătit exact LOCUL.
Dumnezeu nu pregătește numai lucrul dar pregătește și locul. El
a pregătit pentru Avram berbecele dar l-a pregătit exact unde
trebuia pe muntele Lui Dumnezeu. Câteodată noi pierdem
lucrul pregătit de Dumnezeu pentru noi pentru că nu suntem în
locul potrivit și în timpul potrivit și trebuie să mai treacă un timp
până vom înțelege să acceptam prin credință. El nu forțează pe
nimeni și nu binecuvântează pe nimeni cu forța, ci noi trebuie
să ne încredem în El. Cuvântul spune:”Căutați mai întâi
Împărăția Lui Dumnezeu și celelalte vi se vor da pe
deasupra.Mat.6:33”.
Noi avem nevoie să-l punem pe Dumnezeu primul în
viața noastră, trebuie să mergem în locul potrivit și să depindem
de El.
Dumnezeu are TIMP potrivit. Dumnezeu pregătește
lucrul care trebuie, în locul care trebuie dar și în timpul potrivit.
Dacă Dumnezeu ar fi întârziat câteva secunde ar fi fost prea
târziu și Avram l-ar fi înjungiat pe Isac, dar El l-a oprit la timp.
El nu este niciodată prea ocupat să nu-ți audă rugăciunea, nu
este prea grăbit să nu poată să te ajute, El este întodeauna la
timp.
Vestea bună nu este că noi avem un plan deosebit pentru
viața noastră și Dumnezeu ne va ajuta să-l împlinim, ci
Dumnezeu are un plan pentru noi. El știe ce avem nevoie, știe
și unde și când, El nu va fi niciodată prea târziu. Memoria
noastră este prea scurtă și uităm ce a făcut El pentru noi, ieri.
“Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele
voastre după bogăția Sa în slava, în Isus Cristos” Filipeni 4:19.

83
O Viață Prin Credință

Înaintea Domnului este timp pentru fiecare lucru,


pentru mine Phoenix-ul a fost locul și timpul de pregătire
materială și spirituală de mai târziu și am experimentat că
Domnul poartă de grijă. El îți poartă de grijă și ție, încrede-te în
El, fă tot ce trebuie să faci tu și restul va face El. Sunt mulți care
au venit aici în America și așteaptă ca Domnul să facă totul.
Cuvântul spune:”Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”.
2 Tes 3:10.
Încrede-te în Domnul și El îți va purta de grijă.
Amin!

Celui ce va birui, îi voi da să manânce din mână


ascunsă, și-i voi da o piatră albă și pe piatra aceasta este scris
un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l
primește.

Apoc.2:17.b

84
O Viață Prin Credință

Capitolul 9

Cortul lui David

După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul


lui David din prabușirea lui, voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța
din nou; pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, că
și toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu zice
Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din
veșnicie. De aceea eu sunt de parere să nu se pună greutăți
acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu; ci să li se
scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de
dobitoace sugrumate și de sânge.
Fapte 15:16-20.
La o biserică de frați americani pe care o vizitam pe
când locuiam în Phoenix am cunoscut o familie deosebită care
avea două fete la Christ For The Nations Institute în Dallas,
Texas. Stând de vorbă cu ei vazând că avem și noi găndul pentru
lucrarea lui Dumnezeu ne-au recomandat că ar fi foarte bine ca
și noi să mergem la această școală care este foarte bună pentru
cei ce sunt chemați în lucrare Domnului. Eu am crezut că în
schimb Duhul Sfânt ne învață și nu este nevoie de oameni să ne
învețe cuvântul lui Dumnezeu dar pentru că doream misiunea și
la insistența lor le-am spus că voi pune înaintea Domnului. Am
vorbit cu fratele Iohn și am zis nu voi pune întrebarea aici în
Phoenix că frații ne cunosc ci vom merge în California să
întrebăm pe Domnul. El a fost de acord cu mine și am hotărât
să mergem împreună în California, lângă Los Angeles la o soră

85
O Viață Prin Credință

de-a lui care era căsătorită și locuia acolo cu familia. Așa am


făcut, ne-am luat liber de la lucru și am plecat cu mașina la Los
Angeles un drum de aproape șase ore prin pustiu. Frații ne-au
primit foarte bine, ne-au găzduit câteva zile dar nu le-am spus
de dorința noastră și în fiecare seară mergeam la rugăciune să
primim un răspuns, dar nu am primit niciunul. În ultima zi când
am vrut să plecam, a sunat telefonul la frați și cineva i-a invitat
să mergă la rugăciune la ei că o sa vină ceva vase de lucru și o
să fie frumos. Frații au insistat și de noi să rămânem și în
noaptea aceea și să mergem și noi la rugăciune și sigur am
consimțit. Când am intrat în casă la frați ei erau deja la
rugăciune și ne-am pus și noi pe genunchi. Chiar în clipa aceea
când m-am pus pe genunchi un frate proroc s-a îndreptat spre
mine, a pus mâna pe mine și mi-a spus: Tu acela care ai cerut
să-ți vorbesc și ai zis în inima ta că numai dacă-ți vorbesc Eu
vei înțelege, da îți spune du-te în drumul la care esti chemat că
eu te-am chemat pe nume și vreau să te pregătesc pentru
lucrarea mea și vei vedea lucruri care nu le-ai mai văzut și vei
auzi lucruri care nu le-ai mai auzit niciodată. Și alte cuvinte
pentru zidire și întărire pentru mine. Am rămas foarte uimit de
această lucrare, era exact ceea ce am cerut din partea Domnului
și am înțeles că este voia Domnului să merg la C.F.N. în Dallas.
Sigur că după ce le-am spus fraților, la unii le-a părut
rău pentru că voiau să rămânem în Phoenix și căutau să mă
convingă că Domnul m-a trimis acolo și trebuie să lucrez acolo,
dar după ce le-am spus de descoperirile avute, au consimțit ba
chiar mi-au spus că dacă mergem la Dallas putem deschide
biserică pentru că nu este biserică Română în Dallas care a fost
ca o profeție și care s-a împlinit mai târziu. Și pentru că aveam
amândoi mașini ne-am pregătit mașinile, ne-am luat lucrurile,
ne-am luat rămas bun de la frați și am plecat unul în urma altuia

86
O Viață Prin Credință

spre Dallas, în Texas cu ajutorul Domnului. Când eram obosiți


trăgeam pe dreapta într-o parcare și ne odihneam, apoi plecam
mai departe. În general drumul a fost ok numai pe la jumatatea
drumului mi s-a spart rulmentul la o roată și a trebuit să zăbovim
câteva ore până am găsit un atelier mecanic să-mi fixeze roata,
să putem pleca mai departe. Cu ajutorul Domnului am ajuns la
C.F.N și cu toate că era vacanță, ne-au dat o cameră la caminul
de băieți până îmi vine familia din România că de fapt o
asteptam să vină în aproximativ o luna de zile. Când am început
școala, am rămas uimit de organizarea școlii, de mulțimea
studenților care se pregătesc pentru lucrarea lui Dumnezeu ca și
noi de Mom Lindsey, o femeie deosebită, o femeie credincioasă
care și după moartea soțului ei a rămas devotată institutului, cu
toți copii ei. Școala avea profesori foarte buni, îmbrăcați cu o
înțelepciune deosebită că nu te săturai să-i asculți. Nu pot să uit
pe fratele Denis Lindsay care de la început mi-a plăcut foarte
mult, el era fiul lui Gordon Lindsay, cel ce a înființat institutul.
Totuși el era smerit și a fost un exemlu pentru noi studenții și
pentru profesori, el întodeauna ridica și dădea cinste mamei sale
și celorlalți profesori și pentru aceasta a devenit în viitor
Președintele institutului apreciat de toți. Toate au fost deosebite,
doar un lucru nu-l înțelegeam, nu eram de accord cu el și pentru
aceasta aveam de gând să părăsesc școala, însă așteptam să vină
soția și apoi vom pleca împreună. Venind dintr-o altă cultură,
dintr-o biserică traditională nu puteam să înteleg batutul în
palme, dansul, fluieratul, strigatul în biserică, la noi numai cei
din lume băteau în palme ori dansau și fluierau, nu în biserică.
Am crescut într-o biserică spirituală, într-o biserică bună unde
învățătura smereniei era fundația credinței: bărbații fără cravată,
fără părul lung, fără ceas pe mână, surorile cu batic în cap,fără
farduri, fără bijuterii de aur, lănțișoare, inele, fără tocuri lungi

87
O Viață Prin Credință

la pantofi, fără haine scumpe, fără haine bărbătești și nu puteam


să înteleg cum se pot unii toate acestea cu credința în
Dumnezeu.
Aveam un duh de judecată, îi judecam pe frați în inima
mea când îi vedeam jucând chiar și în parcare când auzeau
muzică dansau sau vorbeau în limbi, iar eu consideram aceasta
că luau în deșert Numele Domnului. Înainte de a veni soția am
primit în camp la C.F.N un apartament cu două camere la King
House când a venit timpul am fost la aeroport și le-am adus
acasă și am locuit acolo până am terminat școala. Spre uimirea
mea soției de la început i-a plăcut foarte mult și la insistența ei
am ramas la școală mai departe, dar continuam să judec și cu
greu primeam cuvântul. După trei luni de zile, într-o duminică
a fost o prezență deosebită a Duhului Sfânt la worship că
aproape toată biserica în jur de două mii de studenți poate
dansau săreau în sus strigau și plângeau, se prosterneau la
pământ în prezența Domnului atunci și eu am fost cercetat de
Domnul și am avut o vedenie. Am văzut o horă de îngeri care
era deasupra bisericii îmbrăcați în alb, se țineau de mâini și
dansau înaintea Domnului chiar și eu am început să sar și am
fost umplut de o bucurie sfântă. De atunci Domnul mi-a luat
duhul de judecată și priveam biserica, profesorii și colegii cu
alți ochi, ba încă îi priveam superiori și parcă mă condamnam
pe mine de ce nu pot să fiu și eu ca ei și acum îi iubeam pe toți.
Christ for The Nations a fost unul din locurile cele mai
deosebite din viata mea și nu-l pot uita niciodată. La fel și soția
a rămas impresionată foarte mult de tot ce a vazut atât de școală
cât și de tot ce a văzut în jur, de binecuvântarea de aici din
America. Christ For The Nations Institute este locul pe care îl
recomand foarte mult pentru toți tinerii care pot fi ajutati să
primească o viziune de viitor și chiar pentru cei în vârstă, este

88
O Viață Prin Credință

un loc de pregătire spirituală o umplere cu Duhul Sfânt pentru


a putea fi folosit de Dumnezeu la lucrarea la care este chemat
de El în special de Misiune. Christ For The Nations a deschis
institut teologic și în Romania și de peste treizeci de ani
pregătește lucrători atât pentru bisericile din America dar în
primul rând a pregătit zeci de mii de misionari pentru lumea
întreagă. Așa cum am spus, venind dintr-o altă cultură și tradiție,
la început mi-a fost foarte greu să înțeleg și cu atât mai puțin să
primesc acest fel de închinăciune, luptându-mă cu duhul meu
până Dumnezeu mi-a descoperit aceasta. Și sigur că mulți sunt
în aceeași situație acum, cum am fost eu atunci de aceea vreau
să menționez câteva lucruri să vedem ce ne spune scriptura
despre worship, despre închinăciune.

Secretul Prezenței Domnului

Sigur sunt multe religii acum pe pământ și fiecare are


obiceiul său de manifestare în biserică. Religia este bună, căci
fără religie credința nu ar fi ajuns până la noi, dar Dumnezeu
este suveran, El dorește mai mult de la noi decât un ritual, o
tradiție, un obicei învățat ori copiat de la alții. Dumnezeu vrea
să aibe părtășie cu noi și până acum nici o religie prin tradițiile
și obiceiurile ei nu au reușit să-l aducă pe Dumnezeu în biserică
sau să-l țină acolo. De acea, împreună am vrea să mergem la
scriptură să vedem ce dorește Dumnezeu, ce-I place Lui cum să
fim noi, ca El să găsească placerea în noi. Așa cum am scris la
început:
“După aceea mă voi întoarce și voi ridica din nou Cortul
lui David din prăbușirea Lui, îi voi zidi din nou dărâmăturile și-
l voi înălța din nou pentru ca rămășița de oameni să caute pe

89
O Viață Prin Credință

Domnul ca și toate Neamurile peste care este chemat Numele


Meu, zice Domnul care face aceste lucruri și căruia îi sunt
cunoscute din veșnicie. Fapte 15:16,17.

Eu cred că aceste cuvinte, când spune despre cortul lui


David se referă la închinăciune. De ce casa favorită de
Dumnezeu a fost casa lui David eu cred că pentru worship,
pentru felul de închinăciune. Pasiunea sau Palatul și astăzi sunt
foarte mulți care au viziunea că biserica noastră să fie cea mai
impunătoare, cea mai frumoasă, în locul cel mai frumos, cele
mai frumoase geamuri și scaune etc. Dar de fapt Dumnezeu nu
vine jos la noi pentru nici unul din aceste motive, ci vine pentru
închinăciunea noastră și nu pentru clădire. Este foarte interesant
cât de minunat a fost construit templul lui Solomon ori Cortul
lui Moise care a fost construit întocmai după porunca dată de
Dumnezeu și totuși în final Dumnezeu nu spune despre ei ci
spune despre David că va fi ridicat din nou Cortul lui David.
Care poate fi secretul? Unde este Slava? Cortul lui David a fost
favorit înaintea Lui Dumnezeu pentru că era bazat pe Worship
Închinare. El a aflat cum să înduplece pe Dumnezeu și să aducă
prezența Sa jos între oameni, găsim aceasta în psalmii săi
minunați care i-a scris spre Slava Domnului. Când David
vorbește să aducă din nou Chivotul la Ierusalim el nu a fost așa
de interesat că el era de aur, ci a fost interesat de Slava Lui
Dumnezeu care se cobora între aripile heruvimilor de pe
capacul ispășirii decât chiar de lucrurile din el. De acea David
când a adus Chivotul a dansat înaintea Poporului plin de bucurie
că prezența și Slava Lui Dumnezeu s-a întors din nou. David a
fost un om după inima Lui Dumnezeu cum spune în Fapte
13:22”Am găsit pe David fiul lui Isai om după inima mea care
va face voia mea”. Noi știm că chivotul în cortul lui Moise a

90
O Viață Prin Credință

fost pus în locul prea sfânt după perdeaua care despărțea locul
sfânt de locul prea sfânt.
În cortul lui David nu era perdeaua, adică prezența
Domnului și Slava Sa era cu poporul. După căderea cortului lui
David, chivotul a fost pus din nou dincolo de perdea în templul
lui Solomon până la moartea Domnului când știm bine că
perdeaua s-a rupt în două și s-a deschis din nou ca cine dorește
să intre în prezența Domnului. Eu cred că și noi acum avem
intrare în locul prea sfânt în prezența Domnului și Dumnezeu se
bucură să fie în mijlocul poporului care trăiește în sfințenie și îi
aduce o închinăciune adevărată. Vrem ca Dumnezeu să se
manifeste, să-i simțim prezența.
Este Dumnezeu în casa noastră, în biserica noastră?
Sigur că mulți doresc aceasta dar suntem noi gata să plătim
prețul ca Dumnezeu să se manifeste, să-i simțim prezența. Ori
dacă prezența Lui se coboară, știm noi cum să o întreținem să
rămână cu noi? David nu s-a mulțumit numai cu vizite scurte,
el dorea cât mai mult din Dumnezeu, de aceea David se pare că
a avut închinători douăzeci și patru de ore pe zi, șapte zile din
săptămână trei sute șasezeci și cinci de zile pe an, aproximativ
treizeci și șase de ani. Un exemplu de urmat a adevăraților
închinători pentru dragostea de Dumnezeu și prezența Sa. Noi
îl limităm pe Dumnezeu la câteva ore la șapte opt ore pe
săptămână. Acum putem să ne dam seama de ce Dumnezeu a
iubit cortul lui David. Sunt biserici care își pierd membrii pentru
că și-au pierdut abilitatea de a aduce prezența Domnului ori nu
au avut-o niciodată și au rămas cu obiceiurile tradiționale care
le-au învățat.
Oamenii țin mai mult la obiceiurile din bisericile lor
decât la Dumnezeu [așa s-a întâmplat și cu fariseii și saducheii
când a venit Domnul Isus] la părtășia cu El la prezența Sa care

91
O Viață Prin Credință

este așa de minunată. Slavă Domnului că în ultimii ani


Dumnezeu a rupt multe ziduri de despărțire și multe biserici
Catolice Baptiste și alte confesiuni au primit botezul cu Duhul
sfânt și se bucură de prezența Domnului. Acum depinde de tine
dragul meu, tu în ce ești interesat, ești interesat mai mult în
religia în care te-ai născut cu obiceiurile ei sau ca David în
prezența și Slava Domnului. Domnul este interesat de tine și
dorește să aibe părtășie cu tine.
Domnul să te lumineze.
Amin!
Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit
lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri.

Apoc.2:26.

92
O Viață Prin Credință

Capitolul 10

O viață de slujire

Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip și a intrebat pe


ucenicii săi: ”Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ei au
răspuns: Unii zic că ești Ioan Botezatorul; alții Ilie; alții Ieremia,
sau unul din proroci. Dar voi “le-a zis El, cine ziceți că sunt?”
Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: “Tu Esti Cristosul, Fiul
Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, și i-a
zis:”Ferice de tine Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și
sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în
ceruri. Și eu îți spun: tu esti Petru și pe aceasta piatră voi zidi
Biserica Mea și porțile Locuinței mortilor nu o vor birui. Îți voi
da cheile Împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ, va fi
legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în
ceruri.”
Mat 16:13-19
Imediat după ce a sosit soția și fata din Romania am
avut îndemnul să dedicăm un timp special pentru rugăciune în
limba română așa cum obișnuiam să ne rugam și acolo. La
început ne-am rugat în familie, în Kings House, în apartamentul
unde locuiam, apoi am împărtășit gândul acesta și cu fratele
John care era cu mine la Christ For The Nations. El a fost de
acord și în fiecare duminică după serviciul de la C.F.N ne
adunam la rugăciune și părtășie la noi în apartament, din vara
lui 1984.
Sigur că după ce ne-am adunat de câteva ori simțeam
dorința să căutăm și alți români din Dallas, dacă mai găsim și

93
O Viață Prin Credință

să-i chemăm ca să avem părtășie împreună. În scurt timp am


aflat de doi frați, Petrică și Vasile, mai tineri, care au vizitat o
biserică din jur și cu ajutorul Domnului i-am întâlnit și m-am
bucurat mult când am aflat că și ei sunt creștini și împărtășeam
aceleași gânduri de a face voia Lui Dumnezeu și binențeles că
și ei s-au alăturat nouă la rugăciune și părtășie. Nu a trecut mult
și am aflat despre sora Mărioara care nu demult a venit în
America și locuiește cu familia în Weco Tx la 80 ml de Dallas
unde i-am vizitat și ne-am bucurat împreună. Ei ne-au spus cum
să luăm legătura cu frații din Houston Tx care și ei se adună
împreună, și în scurt timp i-am vizitat și pe ei. Acolo am întâlnit
un frate care a fost cu mine în lagăr, Costel, care mi-a spus că
în Dallas s-a mutat fratele Ștefan cu familia din California cu
care am fost în lagăr în Italia, am lucrat și chiar am locuit
împreună și mi-a dat telefonul lui. Ne-am bucurat mult cu frații
din Houston și i-am invitat să vină și ei la Dallas apoi cu
nerăbdare ne-am întors acasă. Cum am ajuns acasă l-am și sunat
pe fratele Ștefan și după ce i-am luat adresa ne-am pus în mașină
și ne-am dus să-l vizităm că nu l-am văzut de mult și binențeles
să-i întâlnesc și familia, soția și cei patru copii și să-i invit să
participe cu noi la rugăciune. A fost o întâlnire minunată căci
ne-am cunoscut familiile, ne-am bucurat cu toții împreună și
sigur că după ce au aflat de întâlnirile noastre și ei au fost
bucuroși să vină la noi la rugăciune. Prin ei am aflat că și sora
soției s-a mutat la Dallas și mai târziu și ea s-a alăturat de noi.
Nu a trecut mult și am găsit o familie de ortodocși Dorina cu
soțul ei care aveau două fete și întâlnindu-i și ei au fost de acord
să vină la noi la rugăciune. În scurt timp am aflat un frate Adrian
care a venit prin Caritas și după ce l-am găsit și el a fost bucuros
să ne întâlnim împreună și noi ne-am bucurat că era un frate care
avea darul cântărilor și care ne-a ajutat foarte mult cu cântările.

94
O Viață Prin Credință

După câteva luni primesc un telefon de la fratele Cornel de la


Houston un frate cu care m-am întâlnit când am fost acolo. El
mi-a spus că Compania lui are post liber la Dallas și că vrea să
se mute aici cu familia. M-a întrebat dacă pot să-l ajut să
locuiască la mine până își rezolvă problema cu serviciul și să
închirieze un apartament să-și aducă familia la care i-am spus
că îl primesc cu cea mai mare bucurie. A stat la noi în jur de
două săptămâni, s-a angajat după care și-a închiriat un
apartament aproape de servici și și-a adus soția și cei trei copii
pe care-i aveau atunci. În mai puțin de șase luni eram deja patru
sau cinci familii și cu frați cu copii eram în jur de douăzeci și
cinci de persoane. Pentru că distanțele erau mari, să nu punem
greutate numai pe unii frați am decis să facem prin rotație și să
dăm prilejul și altor români din zonă dacă-i găsim să participe
cu noi. După un an și jumatate grupul a început să fie din ce în
ce mai mare și era mai greu să ne adunăm în apartamente unde
locuiam, mai ales că livingul la apartamente era destul de mic
și ne rugam Domnului să pregătească un loc de adunare potrivit
pentru noi. Am hotărât să vizităm bisericile Americane din jur
ca să căutăm un loc de închinare și am găsit o biserică într-o
zonă centrală care ar fi bună pentru toți. Împreună cu fratele
John după ce ne-am rugat Domnului am fost și am vorbit cu
păstorul biserici Lake Wood Asembey of God de pe Abrams Rd
care atunci când a văzut nevoia noastră s-a arătat plin de
dragoste să ne ajute și ne-a arătat o cameră sus la etaj care ne-a
spus că putem să o folosim duminică dimineață de la ora 11
pâna la 1 și joi seara de la 7 la 9 după cum era și nevoia noastră.
Camera era foarte bună că avea intrare prin spate nu deranjam
serviciul lor și avea peste cinzeci de locuri, numai bună pentru
noi și fără chirie o mare binecuvântare, sigur că am dat mâna
mulțumindu-i și Slavind pe Dumnezeu. Aici cu ajutorul Lui

95
O Viață Prin Credință

Dumnezeu în 9 februarie 1986 am început primul servici de


biserică în limba română de la ora 11-12 ora de rugăciune și de
la 12-1 o oră de evanghelizare. Cu ajutorul Duhului Sfânt
biserica se înmulțea, am început cu aproximativ douzeci și cinci
de persoane și biserica a crescut foarte repede că prietenii care
îi aduceam la biserică erau de multe ori mai mulți decât eram
noi frații și fiecare din noi aducea pe cineva la biserică. Aș vrea
să menționez că eram ca în dragostea dintâi, ne bucuram cu toții,
ne iubeam, ne ajutam unii pe alții și abia apucam să ne întâlnim
la părtășie. Sigur că între timp am continuat să ne vizităm cu
frații din Weco care erau cei mai aproape de noi și cu care ne
bucuram împreună atât la ei cât și la noi. Între timp am absolvit
teologia la C.F.N și am fost ordinat ca Pastor de World Biblie
Way Felowship. Biserica acum formată, a hotărât să avem o
întâlnire cu frații și să facem alegerea conducerii bisericii. Frații
m-au ales prin vot ca Pastor al bisericii, pe fratele John ca
Secretar al bisericii, pe fratele Cornel ca și casier al bisericii, și
s-a hotărât ca numele bisericii sa fie Romanian Penticostal
Church. S-a hotărât să se dea cina în prima duminică din lună,
să se facă colecta, iar colecta de la cină să se dea săracilor. În 16
martie 1986 s-a făcut prima colectă iar în 7 sep 1986 s-a dat
prima dată cina Domnului în biserică. Și frații din Weco se
bucurau la rugăciune și Domnul adăuga la numarul lor și eram
chemat des la ei pentru oficierea actelor de cult, ca cina
Domnului, botez, nunți, binecuvântare sau îmormântare.
Dumnezeu lucra cu semne și minuni atât la Dallas cât
și la Weco. O dată a trebuit să merg să oficiez un botez și s-a
pornit o ploaie torențială ca la Texas și nu mai vedeam nimic în
față, era imposibil să conduc mașina și nu puteam să ajung la
timp în Weco unde frații mă așteptau pentru botez. Eram cu van-
ul plin de frați și am spus soției care era în față să ne rugam

96
O Viață Prin Credință

Domnului să oprească ploaia, unii au zis să nu ispitim pe


Dumnezeu dar noi mergeam în numele Domnului și ne-am
rugat și când am terminat rugăciunea parca am ieșit dintr-un
tunel, s-a oprit ploaia și a ieșit soarele ca și cum nu a plouat
niciodată. Toți au amuțit și cu cutremur am dat Slavă Domnului
când am ajuns la Weco Domnul a însoțit cuvântul cu har și ne-
a dat bucurie mărturisind fraților că Dumnezeu îi iubește și face
minuni pentru ei. Altă dată, tot în drum spre Weco la o lucrare
de cină cred, s-a stricat van-ul. Mergeam cu el poate o milă și
se oprea, porneam, plecam din nou și iar se oprea s-a întâmplat
aceasta de câteva ori și mi-am dat seama că e imposibil să ajung
la Weco în felul acesta. Am avut îndemn să ne rugăm Domnului
și să pun ulei de ungerea bolnavilor în motor ca Domnul să-l
vindece și așa am făcut. După ce ne-am rugat și am făcut
ungerea, am pornit mașina și nu s-a mai oprit niciodată până am
vândut-o după câțiva ani.
Da, mare este Dumnezeu și vrednic de laudă și sigur că
din nou Dumnezeu ne-a însoțit cu harul său la frații din Weco
pentru că Dumnezeu avea un plan deosebit cu ei acolo. După ce
grupul a crescut, frații m-au întrebat ce să facă acum că aveau
nevoie de un conducător local să-i ajute cu lucrarea Domnului.
I-am îndemnat pe frați să se roage Domnului în privința aceasta
și să aleagă un frate conform scripturilor să facă slujba aceasta.
Sora Mărioara având familia mai mare, s-a hotărit să dea o
cameră din casa ei pentru adunare și toti frații s-au bucurat. În
urma hotărârii fraților am fost chemat la Weco unde s-a hotărât
o zi de sărbătoare și am ordinat pe fratele Iosif ca Diacon al
bisericii, un frate credincios cu dar de prorocie un frate vorbit
de bine cu dreptul de a da cina Domnului și alte acte de cult. De
atunci chiar dacă nu mai mergeam așa de des, totuși am avut
relații foarte bune cu fratele Iosif care era un frate scump și cu

97
O Viață Prin Credință

toți frații din Weco și continuam să lucram împreună la cina


Domnului, botez, nunți, binecuvântări și la îmormântări și
Domnul lucra în mijlocul nostru. În Dallas, Domnul m-a
binecuvântat cu servici la început o jumătate de normă din cauza
școlii apoi după ce am terminat școala cu normă întreagă la un
atelier de tapițerie. La angajare am spus patronului că sunt
pastor la biserică și că lucrez pentru el cu condiția să pot pleca
când am nevoie să ajut pe frații mei români și el a fost de acord.
După servici Domnul m-a ajutat să pot vizita pe frați, familiile
din biserică, sau alți români veniți de curând care au nevoie de
ajutor. Ne adunam la biserică duminică dimineața și joi seara
apoi la rugăciune, acasă mercuri seara prin rotație cum am
început iar în restul serilor vizitam pe frați sau prieteni și-i
îndemnam la rugăciune și fapte bune. Mulțumesc lui Dumnezeu
pentru sănătate și posibilitatea care mi-a dat-o să lucrez în
lucrarea Lui, eram plin de dragoste pentru frați și eram
întodeuna gata să ajut pe frați și prieteni în nevoile lor. Pe unii
i-am ținut la mine câteva zile, pe alții câteva luni sau câțiva ani,
i-am ajutat să-și găsească servicii, să aplice pentru acte în
America, social security, driver license, azil politic, emigration
paper, pașaport, pe alții i-am dus la servici, pe alții la școală, la
alții le-am cumpărat mașină, pe alții îi duceam la biserică ori
traduceam pentru ei în diferite situații. Și pe partea spirituală
Dumnezeu lucra și biserica s-a înmulțit că am ajuns în scurt
timp la peste cinsprezece familii, în jur de cinzeci de persoane,
iar cuvântul era însoțit cu semne și minuni. Îmi amintesc cum
Domnul a lucrat, o dată eram plecat cu soția să mergem să
vizitam pe cineva în est Dallas și când de la Downtown ne-am
îndreptat în acea direcție Domnul mi-a spus să mă întorc și să
mă duc urgent la o familie în north Dallas la sora Lenuța care
are nevoie de ajutor. Am întors mașina și ne-am îndreptat spre

98
O Viață Prin Credință

familia respectivă și când am ajuns acolo am văzut că le-a luat


foc casa, i-am trezit din somn că era târziu și când au văzut că
arde casa și i-am scăpat împreună am dat slavă Domnului că El
îi iubește și le-am povestit cum Domnul ne-a întors din drum să
mergem la ei să-i trezim și Domnul i-a salvat. Altă dată am
primit un telefon de la un frate Mihai care locuia în North Dallas
și mi-a spus că este foarte bolnav m-a rugat dacă pot să merg să
mă rog pentru el. Am sunat pe doi frați care erau liberi și ne-am
dat întâlnire în parcarea blocului, și chiar din parcare l-am auzit
pe fratele că striga de durere, atunci am intrat înăuntru și dupa
ce i-am facut ungerea și ne-am rugat, Domnul l-a vindecat și s-
a sculat, iar noi plini de bucurie am început să dansam în jurul
lui cu frații. La cina Domnului aveam un obicei sfânt să ne
rugăm și să fac ungerea cu undelemn pentru bolnavi. O soră
Lenuța mărturisește cum a avut o descoperire din partea
Domnului ca daca vine în față la rugaciune și-i voi face ungerea
Domnul o va vindeca. Ea nu a spus la nimeni dar a așteptat până
a venit cina Domnului după cină a venit în față, m-am rugat
pentru ea și i-am făcut ungerea, atunci a simțit o cercetare
deosebită și a mărturisit prin credință că este vindecată apoi
mărturisește descoperirea pe care a avut-o cu câteva zile în urmă
și cu toții am dat Slavă Domnului pentru dragostea sa. Într-o
altă împrejurare, o soră Mina era bolnavă și a chemat mai mulți
frați să se roage pentru ea ca Domnul să o vindece. Când m-am
dus acolo erau într-adevăr mai multi frați și era o lucrare
încâlcită că unii voiau să se roage pentru ea și alții nu, din
diferite motive.
Dacă te uitai la ea vedeai că fața este schimbată și nu e
bine cu ea, atunci am început să cântăm câteva cântari, am
mărturisit cuvântul în timpul căruia unii au plecat. Când
Domnul ne-a înștiințat ne-am rugat Domnului, i-am făcut

99
O Viață Prin Credință

ungerea și am văzut cum s-a schimbat la față și-a venit în fire și


Domnul s-a atins de ea și a vindecat-o, apoi am dat Slavă
Domnului împreuna pentru această lucrare. Am slujit biserica
din Dallas mulți ani în colaborare strânsă cu fratele Iosif de la
Weco și cu fratele Sandu pastorul bisericii din Houston cu care
am dat cina Domnului, am făcut botezuri, nunți și binecuvântări
și înmormântări împreună. După ani de pace și bucurii sfinte a
venit și focul încercării la care nu ne așteptam. Între frați au
intervenit niste neînțelegeri care se măreau tot mai mult și a
început să fie afectată și biserica. Atunci Biserica a hotărât să ia
măsuri pentru restabilirea ordinei și disciplinei în biserică cu
gând de pace. Sigur că atunci când cauți să faci pace nu se poate
să nu întristezi pe unul din ei și așa s-a întâmplat și la noi. Când
biserica a luat o hotărâre de îndreptare s-a produs și puțină
întristare dar totul s-a sfârșit cu bine, însă unii au profitat de
această ocazie eu cred că din motive personale și au rupt
legătura cu biserica plecând cu jumatate din frați în altă parte.
Aceasta este pagina cea mai tristă din istoria bisericii
din Dallas și cred că separarea aceasta nu a fost după voia
Domnului, lucru care ne-a afectat pe toți până în ziua de astăzi,
căci unii au mers dintr-o parte în alta, alții au mers la bisericile
americane, alții nu au mai mers niciunde de întristare. Un lucru
de care îmi pare foarte rău că au trecut prin Dallas frați
credincioși care în loc să lucreze pentru pacea și unitatea
bisericii, fiecare a căutat să-și atingă scopurile personale
alipindu-se de o grupare sau alta și nu i-a interesat voia Lui
Dumnezeu și unitatea bisericii. De aceea și astăzi este o luptă
spirituală care afectează întreaga comunitate. Eu cred că avem
nevoie pocăință de iertare oriunde vom fi și cred că cea mai
mare datorie o au păstorii și liderii acestor adunări, ei trebuie să
fie primii să se dea pilda turmei și sunt convins că frații vor face

100
O Viață Prin Credință

la fel. Noi să nu facem partide să favorizăm pe unul sau pe altul


așa cum au făcut cei din Corint care au fost mustrați de Pavel
când a auzit purtarea lor. "Când unul zice: Eu sunt a lui Pavel!
și altul: Eu sunt a lui Apolo; nu sunteți voi oameni de lume?
Cine este Pavel? Și cine este Apolo? Niste slujitori ai lui
Dumnezeu prin care ați crezut; și fiecare după puterea dată lui
de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat dar Dumnezeu a făcut să
crească; așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic
ci Dumnezeu care face să crească. Cel ce sădește și cel ce udă
sunt tot una și fiecare își v-a lua răsplată după osteneala lui. Căci
noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul
lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu".
1 Cor.3:4-9. Deci noi ca lucrători trebuie să fim una și fiecare
să lucreze cu darul care i l-a dat Domnul prin Duhul Sfânt pentru
zidirea biserici.

Adevărata Biserică
Domnul a spus lui Petru: Ferice de tine fiul lui Iona
fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta ci Tătal
Meu care este în ceruri. Și Eu îți spun tu ești Petru și pe aceasta
piatră voi zidi Biserica Mea și porțile Locuinței Morților nu o
vor birui. Îti voi da cheile Împărăției Cerurilor și orice vei lega
pe pământ va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pe pământ
va fi dezlegat și în ceruri.
Mat.16:17-19

Unii au luat versetele acestea literal și crezând că au


găsit osemintele lui Petru acum pot clădi o biserică acolo și
aceasta este dovada că este biserica lui Dumnezeu, sau alții au
mers mai departe zicând căci au cheile Împărăției Cerurilor și

101
O Viață Prin Credință

acum pot lega sau dezlega de păcate pe cine vor ei în schimbul


unei taxe de bani și astfel au făcut bussines cu Biserica. Oare
aceasta a fost voia Domnului sigur ca nu atunci despre ce
biserică spune Domnul Isus când zice:”voi zidi Biserica Mea”.
Ca să aflăm acest lucru mergem la scriptură. Chiar din
vechiul Testament după căderea omului în păcat Dumnezeu a
avut un plan al său cu omenirea și dacă ne uitam cu băgare de
seamă la Corabia lui Noe, Cortul Întâlnirii, Cortul lui David,
Templul lui Solomon, Vedenia Templului lui Ezechel toate
vorbesc de un plan a Lui Dumnezeu și arată spre Domnul Isus
și Biserica Sa care trebuie să vină. Toate acestea au fost bune la
timpul lor dar nu au putut să-i schimbe pe oameni și Dumnezeu
Slăvit să fie El a avut un plan minunat cu Domnul Isus și cu
Biserica Sa în zilele din urmă, despre care Apostolii vorbesc
despre ea ca o Taină ținută ascunsă. ,,Iar aceluia care poate să
vă întărească, după evanghelia mea și propovăduirea lui Isus
Hristos, potrivit cu descoperirea Tainei, care a fost ținută
ascunsă timp de veacuri dar a fost arătată acum prin scrierile
prorocilor și prin porunca Domnului celui veșnic, a fost adusă
la cunoștința, tuturor Neamurilor ca să asculte de credinț.
Rom 16:25-26
Sau: ,,Prin descoperire Dumnezeiască am luat la
cunoștință de Taina aceasta despre care v-am scris în puține
cuvinte, citindu-le vă puteți închipui priceperea pe care o am eu
despre Taina Lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscută fiilor
oamenilor în celelalte veacuri în felul cum a fost descoperită
acum sfinților Apostoli și Proroci a Lui Hristos prin Duhul”.
Efes 3:3-5
Sau: Vreau să vă zic: Taina ținută ascunsă din veșnicii
și în toate veacurile dar descoperită acum sfinților Lui cărora
Dumnezeu a voit să le facă cunoscută, care este bogăția slavei

102
O Viață Prin Credință

Tainei acesteia între neamuri și anume: Hristos în voi Nădejdea


slavei. Col 1:26-27.

Biserica a fost taina Lui Dumnezeu ținută ascunsă de


veacuri dar care pentru prima dată a fost descoperită prin
Domnul Isus când i-a spus lui Petru,, pe această piatră voi zidi
Biserica Mea”. Eu cred că Domnul s-a referit la credința lui
Petru adică v-a zibi biserica pe credința în Domnul Isus. Și după
cum în Vechiul Testament Corabia lui Noe a fost construită
conform planului Lui Dumnezeu, așa a fost construit Cortul
Întâlnirii și lucrurile din el și Templul lui Solomon la fel. Tot la
fel și Biserica Domnului trebuie zidită după planul Lui
Dumnezeu,care a fost descoperită Apostolilor și Prorocilor prin
Duhul. Am văzut în Vechiul Testament că dacă era zidit după
planul Lui Dumnezeu atunci se cobora Slava Domnului să
confirme lucrarea. ,,Atunci Norul a acoperit Cortul Întâlnirii și
Slava Domnului a umplut cortul. Moise nu putea să intre în
Cortul Întilnirii pentru că norul stătea deasupra Lui și Slava
Domnului umplea Cortul”. Exod.40:34-35.
,,Și când cei ce sunau din trâmbițe și cei ce cântau,
unindu-se într-un glas ca să măreascș și să laude pe Domnul, au
sunat din trâmbițe, chimvale și celelalte instrumente și au mărit
pe Domnul prin aceste cuvinte: “Căci este bun, căci îndurarea
lui ține în veac! În clipa aceea casa și anume Casa Domnului s-
a umplut cu un nor. Preoții n-au putut să mai stea acolo ca să
facă slujba, din pricina norului; căci Slava Domnului umpluse
Casa Lui Dumnezeu.
2 Cron.5:13-14
Tot la fel și cu privire la Biserica ce este zidită cu pietre
vii dacă este zidită după voia Lui Dumnezeu avem confirmarea
prin prezența Domnului și Slava Sa. ''Și voi după ce ați auzit

103
O Viață Prin Credință

cuvântul adevărului evangheliei mântuirii voastre ați crezut în


El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit.''
Efes.1:13.
Deci astăzi Biserica nu este o clădire chiar dacă noi
construim un local de adunare ci noi suntem Biserică și mulți
astăzi se rătăcesc pentru că nu cunosc scripturile sau așa poate
au primit de la părinți. Noi toți suntem datori să cercetăm Sfânta
Scriptură adică Biblia care este Cuvântul Lui Dumnezeu.
Biserica nu este numai o anumită denominație, nu este
Naționalistică ori Iudaistică. Biserica sunt toți care ascultă
chemarea la pocăință și-l primesc pe Domnul Isus ca Mântuitor
personal a cărui viață este schimbată prin cuvânt prin Duhul nu
contează națiunea, culoarea, sexul, denominația sau în ce
biserică se roagă. Aceasta este Biserica celor întâi născuți .,,Ci
voi v-ați apropiat de muntele Sionului de cetatea Dumnezeului
celui viu, Ierusalimul ceresc de zecile de mii de adunarea în
sărbătoare a îngerilor de biserică celor întâi născuți care sunt
scriși în ceruri de Dumnezeu Judecatorul tuturor duhurilor celor
neprihaniți făcuți desăvârsiți”.
Evrei.12:22-23
Biserica trebuie să fie: Victorioasă, Unită, Slăvită.
Biserica este zidirea Lui Dumnezeu, nu este o construcție
naturală ci una spirituală.”Și voi ca niște pietre vii sunteți zidiți
ca să fiți o casa duhovnicească o preoție sfântă și să aduceți
jertfe duhovnicești plăcute Lui Dumnezeu prin Isus Hristos”.
1 Pet.2:5-9
,,După harul Lui Dumnezeu care mi-a fost dat ca un
meșter zidar înțelept am pus temelia și un altul clădește
deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea
care a fost pusă și care este Isus Hristos. Iar dacă clădește cineva
pe această temelie aur argint și pietre scumpe, lemn fin trestie,

104
O Viață Prin Credință

lucrarea fiecăruia v-a fi dată pe față, ziua Domnului o va face


cunoscută căci se v-a descoperi în foc”.
1Cor.3:1015.

Cristos este zidarul și fiindcă clădirea este spirituală


trebuie zidită prin Duhul. Domnul nu lucrează singur El
lucrează și cu alți zidari cărora le-a dat darul acesta pentru
zidire.,,De aceea este zis: S-a suit sus a luat robia, roaba și a dat
daruri oamenilor.”

Efes.4:8

,,Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții


evangheliști, pe alții păstori și învătători pentru desăvârsirea
sfinților în vederea lucrării de slujire pentru zidirea trupului lui
Hristos până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței
Fiului lui Dumnezeu la starea de om mare la înălțimea staturii
plinătății lui Hristos”

Efes.4:11-13

Deci ca și concluzie Biserica suntem noi toți care prin


credință l-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal care
ne-am pocăit de fapte moarte care am primit botezul în apă și
pe care Domnul ne-a botezat cu Duhul Sfânt și ne-a dat daruri
prin Duhul pentru zidirea Bisericii. Cercetând scripturile și
cerând înțelepciune de la Dumnezeu ne putem verifica pe noi în
primul rând dacă suntem în credință și dacă Biserica unde
mergem este adevarata biserică și ne ajută să creștem spiritual.

Cuvântul ne spune că adevarata Biserică este zidită pe


temelia Apostolilor și Prorocilor iar piatra din capul unghiului

105
O Viață Prin Credință

este Domnul Isus. Pentru a urmări Biserica Nou Testamentală


este bine să citim Faptele Apostolilor. Nu contează biserica ca
și clădire, denominația la care mergi, dacă biserica
propovăduiește botezul cu Duhul Sfânt, darurile Duhului Sfânt
și Roada Duhului Sfânt și acestea sunt manifestate în biserică
pentru a putea crește și a ajuta și pe alții atunci este o biserică
adevarată dacă nu atunci caută în timpul cel mai scurt o biserică
după voia Lui Dumnezeu.

Domnul Dumnezeu să te ajute.

Amin!

Eu vin curând. Păstrează ce ai, că nimeni să nu-ți ia cununa.

Apoc.3:11

106
O Viață Prin Credință

Capitolul 11

Primele Misiuni in Romania

Apoi le-a zis: Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți


Evangelia la orce făptură. Cine v-a crede și se v-a boteza v-a fi
mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care
vor însoți pe cei ce vor crede: În numele Meu vor scoate draci;
vor vorbi în limbi noi; vor lua în mâna șerpi; dacă vor bea ceva
de moarte nu-i va vătăma; Își vor pune mâinile peste bolnavi și
bolnavii se vor însănătosi. Domnul Isus după ce a vorbit cu ei
S-a înălțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au
plecat și au propovăduit pretutindeni Domnul lucra împreună cu
ei și întărea Cuvântul prin Semnelec are-I însoțeau”.
Mar.16:15-20.
Chiar dacă eram în lucrare în State totuși eram cu
gândul misiunii ne rugam pentru România și ajutam pe frații
români când erau în nevoie. Îmi amintesc întodeauna când eram
vizitat la biserică de frații Americani care și-au vândut casele și
au plecat în misiune în Romania m-ă simțeam cel mai umilit că
eu nu puteam face lucrul acesta pentru poporul meu și ei au
putut. Nu am reușit să mă întorc în România numai după zece
ani după căderea regimului communist și doream mult să mă
întâlnesc cu cei dragi căci multă vreme nu am putut nici să
corespondez cu ei și cu atât mai mult să le spun despre dragostea
Lui Dumnezeu pentru că nu voiam să fie dați afară de la servici.
Prima vizită am făcut-o în anul 1992 am zburat până în
Germania de unde am închiriat o mașină am trecut prin Austria,
am vizitat o biserică de frați Romani din sud unde ne-am

107
O Viață Prin Credință

bucurat mai ales că am gasit frați de la noi din biserică pe care


îi cunoșteam. După aceea am plecat în România, chiar de la
graniță am putut să ne dam seama de greutatea mare care era în
România, sute de oameni stăteau la rând la vama cu Ungaria să
facă să bussines, treceau în Ungaria și vindeau și cumpărau și
se întorceau în România cu sacii în spate. De când am intrat în
țară trebuia să fiu foarte atent ca drumurile erau foarte rele erau
gropi foarte mari și oamenii le ocoleau, fiecare conducea pe
unde putea, trebuia să ocolești oamenii, animalele și chiar și alte
mașini oprite în drum. Din Arad am plecat spre Deva pe valea
Mureșului seara și s-a lăsat o ceață deasă că nu vedeam la doi
metri în fața mașinii. Mulți au tras pe dreapta și au așteptat până
dimineața că nu au putut merge mai departe. Îmi era foarte greu
să stau acolo peste noapte când știam că la câțiva kilometri mă
așteapta mama și sora mea pe care nu le-am vazut de zece ani,
și așa cu mare greutate, am condus toată noaptea prin ceață peste
o suta douăzeci de kilometri până dimineața când am ajuns la
mama și sora mea la poartă. Mă rugam Domnului ca mama să
reziste să nu facă un atac de inima de emoție când mă vede. Cu
ajutorul Domnului totul a fost cu bine și ne-am bucurat cu toții
când ne-am întâlnit. În fiecare zi cântam și ne rugam, veneau și
alte surori prietene cu mama și ne rugam împreună. Niște frați
din vecini care s-au pocăit după plecarea mea m-au invitat într-
o seară la rugăciune la ei acasă. Cu mine a mers si cumnatul
meu fără să-mi dau seama când mi s-a dat cuvânt, Domnul m-a
cercetat și m-a folosit în seara aceea cel mai deosebit din viața
mea că fiecare suflet a fost mângâiat sau făcut vindecări toți
erau cu mânile pe sus și cu lacrimi în ochi chiar și cumnatul meu
care pentru prima data a fost cu mine la rugăciune. A fost ca un
vis nu-mi dădeam seama ce s-a întâmplat cu mine dar oamenii
erau flămânzi, erau bolnavi aveau nevoie de Domnul și El s-a

108
O Viață Prin Credință

proslavit, Slăvit să-I fie Numele.


Tot atunci am vizitat bisericile din Hațeg din Deva și
alți frați cu care ne bucuram și înainte de a pleca din țară. După
aceea am mai stat cu familia două săptămâni în care am mai
vizitat cațiva prieteni și după ce i-am încredințat în brațul
Domnului am plecat din nou prin Austria unde am îmbărbătat
pe frați și ne-am întors acasa în state. În 1994 ne-am întors
înapoi în România ne-am pregătit din timp, soția a pregătit
pachete pentru săraci, am auzit că nu se gasesc medicamente și
am cumpărat la o jumatate de preț o valiză de medicamente am
umplut un station vagon și l-am trimis până în Belgia. Noi am
luat zborul si ne-am dus să luăm mașina apoi am traversat
Europa și ne-am dus în România. Sigur că după ce am vizitat
familia am plecat cu soția până la Dunăreni, un sat de lângă
Cernavodă Jud. Constanta să vizităm o soră de a ei unde locuia
cu familia. După ce ne-am întâlnit și am stat o zi de vorba cu ei,
ne-am interesat dacă sunt pocăiții în sat și am aflat că este o soră
dar barbatul ei nu era pocăit. Am rugat pe cumnatul meu să
meargă cu mine și soția să vizităm această soră. Când ne-am dus
și ne-am prezentat s-a bucurat foarte mult și ne-a spus caă ea s-
a rugat de multă vreme ca Domnul să trimită și la ea în sat frații
creștini să o ajute și ne-a considerat îngeri trimiși din partea
Domnului. Slăvit să fie Domnul că a avut un soț bun și ne-a
primit dar nu numai atât că i-am întrebat dacă putem să facem
evanghelizare la ei și el a consimțit și a fost de accord. Sora a
chemat pe vecini și pe cine a vrut să vină și am facut
evanghelizare chiar din seara aceea și la rugăciune mama sorei
primeste vederea, lucrarea care a întărit pe cei care au fost
prezenți și au văzut. În felul acesta s-a pornit o lucrare de trezire
și mulți au venit cu noi timp de o săptămână și au fost zidiți
sufletește. Timpul a fost scurt pentru noi dar am lăsat pe sora să

109
O Viață Prin Credință

caute un frate cu care să luam legatura și care să vină să sprijine


lucrarea până când Domnul v-a ridica din mijlocul lor un frate
care să-i adune și să-i sprijine. Într-adevăr sora a găsit un frate
de la Basarab care a cosimțit și venea aproape în fiecare
Duminică să le propavaduiască cuvântul iar noi îl sprijineam de
aici cum puteam. În 1996 după doi ani de zile ne-am întors din
nou în România și de data aceasta soția le-a pregătit pachete
pentru fiecare pentru că acum îi cunoșteam și cam știam de ce
aveau nevoie. Când am ajuns la Dunăreni nu am găsit pe
cumnații acasă pentru că erau la priveghi că murise sora
cumnatului și erau toți întristați. Mi-am luat Biblia și-am mers
la acest priveghi. Casa era plina de oameni, toti erau neamuri,
vecini și creștini Ortodocși, nu era cine să le dea un sfat ori o
învățătură în această seară. Unul mai îndrăsneț dintre ei când m-
a văzut cu Biblia în mână mi-a zis să le spun ceva din ea și în
acest fel mi s-a deschis o ușă de cuvânt pentru ei și mulți au fost
mângâiați. În ziua următoare am luat legatura cu frații care
acuma aveau o casă de rugăciune și ne-am bucurat mult de
întâlnirea noastră, le-am dat cadourile și din nou ne-am adunat
în fiecare seară la rugăciune iar ziua vizitam pe frați. Tot de data
aceasta am organizat un botez la adunare și chiar cumnata s-a
hotărât pentru botez. Era toamnă târzie și era gheață la malul
Dunării dar tot l-am făcut. A venit fratele Milică care i-a ajutat
pe frații mai bine de doi ani. Au mai venit și alții doi păstori din
Constanța, au venit frați din sat și din alte imprejurimi și a venit
aproape tot satul să vadă ce se întâmplă căci nu a mai auzit sau
văzut așa ceva. După botez am mers cu fratele Milică la Basarab
și am vizitat frații și Biserica de acolo apoi ne-am întors la
Dunăreni unde am mai stat câteva zile cu frații și am plecat
înapoi în State.

110
O Viață Prin Credință

În anul 2005 am mers din nou în România într-o vizită


mai scurtă după plecarea în veșnicie a mamei mele și am vizitat
pe sora și cumnatul meu, cu ei am fost și la cimitir la mormântul
mamei mele și a unei nepoate mici care a murit de tânără, am
dus și eu ceva flori și am pus pe mormânt. Am stat cu ei să-i
mângâi după plecarea mamei mele, am fost și am vizitat biserica
din Hațeg unde am avut o întâlnire cu fratele Damian păstor al
bisericii, un frate deosebit. Într-o seară am vorbit cu sora și
cumnatul meu și i-am intrebat dacă se poate face o întâlnire la
ei acasă să invit pe colegi de-ai mei, neamuri sau prieteni cu
care am copilărit și să avem o masă să stăm de vorbă dupa atâțea
ani. Sigur că ea s-a bucurat și a fost de acord dar a zis că e foarte
greu să îi aduni. I-am sunat și i-am invitat să vină la sora mea să
ne întâlnim cu toții că mie îmi este greu să-i vizitez pe toți și să
avem și o masă împreună. Aproape toți au venit și Domnul a
lucrat că ei m-au întrebat să le povestesc cum m-am pocăit și
despre lucrarea mea, în felul acesta mi s-a deschis o ușă de
cuvânt și toți au fost impresionați cum a lucrat Dumnezeu chiar
și o prietenă care mergea la biserica Ortodocsă a spus că ea nu
a mai auzit așa ceva și s-a bucurat mult, ba a și fost Duminica
următoare la biserică Slavit să fie Domnul!
Am făcut patru vizite în România dar fiecare vizită s-a
întors să fie o scurtă misiune, acolo unde am fost de fiecare dată
au fost suflete care au primit pe Domnul, au primit vindecare,
ori au primit botezul, Gloria să-i fie adusă Domnului care a
lucrat. S-a văzut nevoia chiar și astăzi oamenii sunt flămânzi
după ceva, haideți să le aducem celui ce le poate da pacea
bucuria și mântuirea sufletelor. Noi cei din diaspora suntem
datori să îngrijim de cei din țara noastră poate avem mai mari
resurse aici să-i ajutăm atât material cât și spiritual.

111
O Viață Prin Credință

Trimiterea

În scriptură găsim în mai multe locuri unde Domnul a


trimis ucenicii să predice evanghelia.”Domnul Isus a mai
rânduit alți saptezeci de ucenici și i-a trimis în cetățile pe unde
avea să treacă. Și le-a zis:,,Mare este secerisul dar puțini sunt
lucrători! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători
la secerișul Său”.
Luca.10:2
El nu ne-a spus să ne rugăm pentru școli, orfelinate,
biserici, ci ne-a spus să ne rugăm Domnului să scoată lucrători,
dacă vom avea lucrători toate celelalte se vor face. La fel ca
atunci și astăzi nevoia noastră cea mai mare este ca Domnul să
scoată lucrători. Astăzi populația lumii este de peste șapte
miliarde și numai doua miliarde sunt creștini, dintre care numai
un miliard avem creștini protestanți. Deci iată că vedem
secerișul este mare și avem nevoie de lucrători. Îmi amintesc
când eram copil și locuiam la țară vedeam când recolta era
coaptă gata de secerat. Oamenii nu aveau liniste se uneau cu
toții să secere recolta, se ajutau unii pe alții, lucrau din noapte
până în noapte să secere recolta până nu vin ploile să strice totul.
Așa este și cu lucrarea evangheliei, recolta este gata de
secerat și noi trebuie să lăsăm totul, orice altă ocupație să ne
ocupăm de lucrarea evangheliei ca toata recolta să fie pusă în
hambare înainte de judecată care va veni să judece toți fii
neascultării pe pământ. Avem un mare dar, dar și o mare
responsabilitate atunci hai să ne ajutam unii pe alții să nu avem
liniște până nu vor intra toți în Împărăție. Trăim într-o lume
plină de probleme de diferite feluri; economice că sunt și astăzi
oameni în lume care nu au ce mânca copii mor de foame din

112
O Viață Prin Credință

lipsa de alimente, politice când oamenii au mai multe vederi


politice și se omoarau unii pe alții, religioase este trist că și în
această privință oamenii se omoară unii pe alții pentru că sunt
de altă religie în loc să fie mai buni și să se ajute unii pe alții să
fie exemplu. Ultima poruncă a Domnului a fost: ,,Duceți-vă în
toata lumea și propovăduiți Evanghelia la orce făptură . Cine va
crede și se va boteza va fi mântuit dar cine nu va crede va fi
osândit”.
Marcu.16:15-16.
Sunt peste două mii de ani de când Domnul Isus a spus
aceste cuvinte și astăzi mai mult ca orcând avem nevoie să
spunem oamenilor despre dragostea lui Dumnezeu și despre
mântuirea prin jertfa Domnului Isus numai El poate schimba
inimile oamenilor. Numai prin dragostea Sa și prin ajutorul Său
vom putea să ne iubim pe noi insine și pe aproapele nostru.
Sunt multe lucruri bune care le putem face dar cel mai
mare lucru este să ne implicăm în lucrarea de misiune în
evanghelizare. Domnul Isus ne-a dat această poruncă ,,Duceți-
va în Marcu 16” Uitindu-ne în jurul nostru vedem că națiunea
noastră devine din ce în ce mai anti-Christ. Noi trăim în ultimele
zile; lumea merge din rău în mai rău chiar și bisericile care altă
dată predicau cuvântul astăzi sunt în favoarea avortului,
divorțului, alcolului, drogurilor, căsătorii de acelaș sex și altele.
Societatea noastră este plină de ură, de minciună, de spargeri,
de violență, de crime, de pornografie, de prostituție, numai
Domnul ne poate scapa de aceste duhuri numai El poate se ne
schimbe să ne îmbrace cu putere să fim destoinici pentru
lucrarea Sa. Toți oamenii sunt pierduți fără Domnul Isus. Isus
Cristos este singurul drum este singurul pod de legătură dintre
om și Dumnezeu. Fără El omul nu-l poate cunoaște pe
Dumnezeu nu are nicio nădejde pentru viața veșnică.

113
O Viață Prin Credință

El spune: ,,Eu sunt calea adevarul și viața. Nimeni nu


poate veni la tatăl decât prin Mine…Ioan 14:6-7. Unii spun că
evanghelia este depășită este veche. Dar numai Isus poate da
lumii pacea și liniștea de care are nevoie. Citește biblia și vezi
profețiile toate spun că noi trăim în ultimile zile de aceea trebuie
să propovăduim evanghelia până nu-i prea târziu. Noi creștinii
avem cel mai mare dar dat de Dumnezeu pentru lumea aceasta.
Dacă credința în Domnul Isus mai este vie în inima noastră
atunci aceasta trebuie să fie și pe buzele noastre. Noi putem
spune că apostolul Pavel: ,,El ne-a izbăvit de sub puterea
întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui,
în care avem răscumpărarea, prin sângle Lui, iertarea
păcatelor”. Col.1:13-14 Mântuirea este gratis și orcine se roagă
rugăciunea credinței și crede în Domnul Isus poate fi
mântuit.,,Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără
plata a lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos,
Domnul”.
Rom 6:23.
Dumnezeu ne-a dat vestea bună a evangheliei ca să o
ducem până la marginile pământului. Dragostea lui Isus pentru
noi și dragostea noastră pentru El ne face să-l mărturisim. Noi
trebuie să-i iubim pe păcătoși dar să urâm păcatul. Dragostea
este o alegere. Când noi am înțeles că Domnul Isus a murit
pentru păcatele mele, atunci s-a născut în noi dragostea pentru
El și pentru păcătoși. Când te rogi Doamne; ,,și ne iartă nouă
greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștrii” noi
avem o nouă natură, dragostea Lui Dumnezeu.
,,Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește: și cine
mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și mă voi
arăta lui”.
Ioan 14:21.

114
O Viață Prin Credință

Pavel a spus :”Eu sunt dator și Grecilor și Barbarilor și


celor învățați și celor neînvățați. Astfel în ceea ce mă privește,
am o vie dorință să vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.
Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia Lui Hristos; fiindcă ea
este puterea Lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care
crede; întâi a Iudeului, apoi a Grecului”Rom.1:13-16
Domnul Isus a început:,,Teofile în cea dintâi carte a mea, am
vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni,
de la început până în ziua în care s-a înălțat la cer, dupa ce, prin
Duhul Sfânt aduse poruncile sale apostolilor, pe care-i alesese”.
Fapte.1:1,2.
Apostolii au continuat:,,Cei ce au primit propovăduirea
lui, au fost botezați și în ziua aceea la numărul ucenicilor si-au
adus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura
apostolilor, în legătura frățească, în fringerea pâinii și în
rugăciuni. Fiiecare era plin de frică și prin apostoli se faceau
multe minuni și semne”.
Fapte 2:41-43.
Apostolii au continuat și au avut mai multe călătorii
misionare pentru propovăduirea Evangheliei, o parte din ele le
avem pe paginile sfintelor scripturi. Acum e timpul nostru ce
fac eu ce faci tu, cum lucrezi cu darul care ți l-a dat Dumnezeu.
Roagă-te Domnului ca el să te lumineze în privința aceasta
Domnul are nevoie de tine, ca și pe timpul Domnului Isus și
astăzi putem spune:
,,Mare este secerisul și putini sunt lucrătorii! Rugați-L dar pe
Domnul secerisului să scoată lucrători la secerisul Său”.
Amin!
Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul
Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl
Meu pe scaunul Lui de domnie. Apoc.3:21.

115
O Viață Prin Credință

Capitolul 12

Biserica cu viziune

Multimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet.


Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui ci aveau toate de
obște. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea
Domnului Isus. Și un mare har era peste toți. Căci nu era
niciunul printre ei să ducă lipsa toți cei ce aveau ogoare sau case
le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute, și-l puneau la
picioarele apostolilor apoi se împărțea fiecăruia după cum avea
nevoie. Iosif numit de apostoli și Barnaba adică în talmăcire fiul
mângâierii, un Levit de neam din Cipru, a vândut un ogor pe
care-l avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Fapte 4:32-37

Chiar dacă slujam biserica Română din Dallas duminca


aveam doar un singur servici la început și aveam posibilitatea
să vizitez și bisericile Americane din jur. Mai întâi am mers mai
mult din curiozitate că de fapt trebuie să marturisesc păcatul
nostru al românilor noi am judecat greșit biserica și frații
americani după infățisare văzându-i la televizor poate mai mult
după felul cum sunt îmbrăcați dar realitatea este alta. Am găsit
biserici foarte bune spirituale care m-au impresionat foarte mult
și cu ajutorul Domnului aș vrea să arat câteva aspecte a acestora.
În primul rând America nu duce lipsa de biserici
indiferent unde locuiești găsești biserici locale unde poți merge
chiar pe jos dacă nu ai mașină. Apoi față de bisericile construite
în România aici bisericile sunt construite foarte modest în afară

116
O Viață Prin Credință

și în interior chiar dacă au tot ce au nevoie. Unul din lucrurile


care m-au uimit foarte mult a fost dragostea fraților cu care ne-
a primit chiar de la intrarea în biserică lucru care ne lipseste
nouă românilor. Erau plini de pace, de bucurie și cu zâmbetul
pe buze ne pofteau în biserică și ne așezau pe locurile libere de
pe bănci. Aproape peste tot păstorul bisericii își făcea timp să
ne introducă bisericii care ne primeau cu bătut în palme și ne
mulțumeau pentru vizită, apoi ne înmânau un card dacă voiam
să-l completam ca să poată să ne contacteze în caz că aveam
nevoie de ceva. Am găsit multe biserici bune în care neam
bucurat foarte mult la unii ne plăceau cântările, la unii predicile,
la alții învățătură, am văzut diversitatea darurilor duhului sfânt
cum lucrează în biserica sa. Prin harul Domnului am găsit
câteva de care ne-am legat mai mult despre care am să spun
câteva lucruri. Cândva în 1985 am întâlnit o familie la Christ
for the Nations pe când eram student care ne-a invitat să
mergem cu ei să vizităm biserica lor pe atunci se numea Shady
Grove Church unde ne-a plăcut foarte mult. După biserică ne-a
invitat să mergem să servim masa împreună la ei acasă era în
jurul crăciunului. Soția făcuse sarmale cum obișnuia de wk-ed
și mi-a zis că ar fi bine până pregătesc ei ceva să mă duc să aduc
sarmalele de acasă și să mâncăm împreună și așa am și făcut.
M-am scuzat și am venit acasă la Christ for the Nation
campus unde și locuiam să iau sarmalele, am urcat repede pe
scări că locuiam la etaj, am descuiat ușa și când să intru, când
am văzut ce este în casă m-am retras înapoi nu-mi venea să cred,
credeam că am intrat în alt apartament. M-am uitat bine și
deschid din nou ușa cu atenție în living room la intrare aveam
un minunat pom de crăciun înpodobit gata, pe pereți erau numai
felicitări și steluțe de tot felul iar sub pom cadouri pentru
fiecare. Am rămas uimit nu știam ce să cred dar nu aveam timp

117
O Viață Prin Credință

să mă gândesc prea mult trebuia să iau sarmalele și să plec că


frații mă așteptau cu masa pusă. Când am ajuns am spus soției
mele și ea s-a mirat foarte mult. Mai târziu am aflat cine a făcut
gestul acesta frumos erau fetele fraților din Phoenix care ne-au
recomandat această școală de la CFNI. Chiar dacă noi de când
ne-am pocăit noi nu am făcut pom de crăciun pentru că așa era
tradiția noastră în România totuși am primit cu drag și am
înțeles dragostea fratilor fața de noi Domnul să le răsplătească.
Am stat deci cu frații și am servit masa, ne-am bucurat, am avut
o părtășie frumoasă, cunoscându-i mai bine am aflat că au fost
în misiune în România, ne-am rugat împreună, apoi le-am
mulțumit foarte mult și ne-am întors acasă. La fel ca și mine și
soția a fost uimită de tot ce a găsit acasă. Acești frați și biserica
pe care i-am vizitam ne-au rămas în minte și de câte ori aveam
ocazia veneam cu bucurie să vizităm biserica. Câteva lucruri ne-
au impresionat foarte mult sinceritatea, credința și dragostea
fratelui Olen care a fost și în misiune în România, apoi Worship-
ul care era așa de înălțător ca de fiecare dată plângeam în
prezența Domnului. Pe lângă cântările înălțătoare îmi plăcea
foarte mult când aduceau diferite steaguri pe care erau scrise
numele Domnului sau diferite promisiuni biblice atunci când
era prezența Domnului. Cina Domnului se lua cu biserica odată
pe lună dar era în biserică în fiecare duminică cine voia putea s-
o ia cu familia sau un grup de frați într-o părtășie sfântă în
timpul worship-ului. Slăvit să fie Domnul pentru toate în ultimii
ani am avut ușa deschisă să pot frecventa mai mult biserica
Americană cunoscându-i și mai bine. Un alt lucru care mi-a
plăcut la această biserică a fost dragostea și interesul bisericii
pentru sufletele pierdute nu numai aici local dar și în lume căci
avea foarte mulți misionari în multe țări ale lumii. În 2007 am
facut un curs cu ajutorul Domnului să putem să fim primiți că

118
O Viață Prin Credință

membrii a acestei biserici. La fel această biserică avea o casă de


rugăciune care era deschisă în fiecare zi de dimineață până seara
și oricine avea timp și-i place rugăciunea putea să meargă acolo
să primească zidire sufletească. Nu a trecut mult și am cunoscut
un frate Gary la mision day care se făcea o dată pe an toamna.
Acest frate m-a oprit o dată într-o zi după church și mi-a spus
că a avut din partea Domnului să mă oprească să stea de vorbă
cu mine dar că de fiecare dată am disparut și nu a reușit să
vorbească cu mine. De data aceasta a stat mai în spate și m-a
așteptat până la sfârșitul serviciului, mi-a spus că vrea să stea de
vorba cu mine și pentru că eram liberi ne-a invitat să mergem la
un restaurant să mâncăm cu ei și să stăm de vorbă. Acolo a
deschis discuția și a spus despre misiunea la care era implicat
despre misiunea la pușcărie Kairos și m-a invitat să fac și eu
parte. Pentru că eram acum mai liber am consimțit și mi-a dat
un formular care trebuia să-l completez și să-l trimit pentru a
primi aprobarea să pot intra în pușcărie. Aceasta misiune era
foarte frumoasă am fost la câteva întâlniri de pregătire și am fost
uimit că erau acolo creștini din mai multe confesiuni:
penticostali, baptiști, catolici, episcopali, luterani, care au putut
fi uniți împreună pentru o cauză bună de a mântui sufletele
pierdute. Când a fost timpul să mergem la pușcărie mi-am luat
liber de la lucru și am fost în pușcărie o săptămână zi de zi.
Acolo ne-am întâlnit cu 42 de persoane cu care am mâncat
împreună, ne-am rugat împreună, am cântat împreună și am
împărtășit cuvântul. Am participat la multe lucrări frumoase în
viața mea dar acesta este unul care nu-l pot uita niciodată când
toate cele 42 de persoane participante care au venit fie pentru o
mâncare fie că au fost scriși de cineva pe listă și a trebuit să
vină, dar în final au mărturisit că nu le pare rău și au promis că
vor să-l slujească pe Domnul. Ultima data când a venit rândul

119
O Viață Prin Credință

meu să predic le-am spus că eu nu am mai predicat niciodata în


limba engleză și i-am rugat să se roage pentru mine. Când m-
am dus la amvon să predic s-au ridicat doi sau trei dintre ei care
s-au dus într-un colț și s-au pus pe genunchi să se roage. Am
avut îndemnul să mărturisesc despre răpirea sufletească, cum
Domnul m-a vindecat și cum m-am pocăit și când am terminat
și m-am dat jos de la amvon au venit și cu lacrimi în ochi m-au
strâns în brațe de bucurie și mi-au spus că nu au mai auzit așa
ceva. Chiar și acum când scriu aceste cuvinte îmi dau lacrimile
și întotdeauna când îmi amintesc de ei Domnul să-i
binecuvinteze pe fiecare acolo unde sunt. Cu greu m-am
despărțit de ei și nu după mult timp am primit o scrisoare de la
unul din ei care mi-a umplut ochii de lacrimi și de câte ori o
citesc plâng. După câtva timp la sfârșitul serviciului m-am dus
în față și am vorbit cu fratele Benjamin care era atunci Pastorul
bisericii și după ce am schimbat câteva cuvinte m-a rugat să mă
duc peste doua zile la casa de rugăciune și așa am făcut. Fără să
știu nimic la un moment dat fratele m-a văzut și m-a chemat în
față a luat un scaun și m-a pus să stau pe el cu fața la biserică, a
început să se roage pentru mine împreună cu păstorul Olin și să
profețească apoi pe rând au venit și alți frați și surori unii s-au
pus pe jos alții în picioare, mi-au luat mâinile și capul și au
început să-mi profețească lucrările minunate ale Lui Dumnezeu
pe care le are în plan și am plâns sub prezența Domnului poate
mai bine de o oră. Toate acestea le am și acum scrise unele sau
împlinit și altele cred că o să se împlinească în curând cu
ajutorul Domnului. În toamna anului 1988 cu ajutorul
Domnului am dechis o afacere de tapițerie European Custom
Upholstery meserie pe care am învățat-o în Phoenix așa cum am
amintit când am venit în America. Aici am lucrat cu soția și fata
destul de greu într-o țară străină pe atunci nu cunoșteam nici

120
O Viață Prin Credință

limba așa de bine și nici cum merge businesul dar l-am deschis
prin credință și am învățat să trăim prin credință în fiecare zi și
să putem plăti facturile. Binecuvântarea era că eram liber când
cineva mă suna că are nevoie de ajutor de orice natură lăsăm
totul și plecam să ajut pe frați iar la servici lucram pâna mai
târziu ca să pot să-mi plătesc datoriile nu am apelat nici la
guvern și nici la biserică slavă Domnului care ne-a purtat de
grijă. Am avut o experiență deosebită cu clienții și am avut
ocazia să vorbesc cu ei despre mântuirea sufletului. De multe
ori am ajutat clienții și le tapițam de gratis care nu aveau bani
iar la alții le lăsam prețul după cum aveau posibilitatea să fie
mulțumiți și Domnul m-a binecuvântat. Am lucrat peste
cinsprezece ani la tapițerie am tapițat tot felul de mobilă din
toate țările aduse aici și Domnul ne-a purtat de grijă întodeauna
am plătit facturile, taxele la stat. Îmi aduc aminte cum de multe
ori ne rugam să vină un job ca să putem să platim o factură și
când venea și-mi făcea prima plată era exact suma de care
aveam nevoie să platesc factura și ne puneam pe genunchi și
mulțumeam lui Dumnezeu că El ne poartă de grijă. Odată a
venit la shop o clientă pe care o chema Mona că să-și repare o
geantă și din vorbire mi-am dat seama că este creștină atunci am
mărturist minunile și lucrările Domnului. Eă mi-a cerut să mă
rog pentru ea că are probleme cu oasele de la mâini și după ce
m-am rugat pentru ea, a mărturisit că Domnul a vindecat-o. A
mărturisit în biserica ei lucrul acesta și venea des pe la noi să ne
rugăm împreună. Atunci nu am înțeles dar am înțeles mai târziu
că de fapt Domnul a folosit-o, că mai târziu ne-a adus câțiva
clienți, iar apoi când am plecat în România ne-a ajutat să luam
o valiză de medicamente la jumatate de pret să ducem în țară și
a îngrijit de casa noastră până am venit, Domnul să-i
răsplătească cu viața veșnică. Tot prin ea Domnul a lucrat să

121
O Viață Prin Credință

cunosc și biserica ei care atunci se aduna în cort pentru că,


cladirea era în construcție și pe fratele Robert pastorul biserici
care era un om deosebit și pe părinții lui. Locul unde se adunau
este unul dintre cele mai frumoase locuri din Dallas pe un vârf
de deal, de jos urcai prin pădure iar sus de tot era locul pregătit
pentru construcția bisericii de unde aveai o minunată priveliște
în jur. Dar aceasta nu era totul când urcai și puneai piciorul pe
acel loc simțeai prezența Domnului nu puteai să nu mulțumești
lui Dumnezeu și când deschideai scriptura de multe ori venea
cuvânt profetic pentru biserica Domnului. Aici veneam de multe
ori și cu alți frați și ne rugam Domnului și toți mărturiseau că
parcă suntem mai aproape de Domnul și că Domnul ne ascultă
aici. Clădirea biserici s-a terminat mai târziu am fost și membru
al biserici o perioadă, păstorul Robert era un om extraordinar
am devenit prieteni mi-a plăcut că era un frate credincios, iubea
pe Domnul iubea sufletele pierdute, avea inima pentru misiune
a fost și în România în misiune a suportat misionari în lume și
chiar și în România. Când am avut nevoie de local pentru că
atunci nu aveam clădire s-a oferit să ne ajute și ne-a dat localul.
A venit și ne-a vizitat și la rugăciune la noi acasă
înbărbătând pe frați. Când am plecat în misiune în Romania a
fost singura biserică, care ne-a ajutat ca noi să ajutam pe alții
Domnul să le răsplătească. Chiar și acum sponsorizează unele
misiuni în România unde a fost de mai multe ori. Este și astăzi
un exemplu atât el cât și soția lui și am mare bucurie când mă
duc să-i vizitez și să-i întâlnesc. De multe ori mă gândeam după
cum persecuția în Ierusalim a adus mântuirea la neamuri căci
creștinii s-au împrăștiat tot așa în urma problemelor din biserica
Română, Dumnezeu a lucrat să mă apropii mai mult de frații și
bisericile Americane unde consider că am crescut spiritual în
primul rând și apoi cred că Dumnezeu a lucrat în felul acesta de

122
O Viață Prin Credință

a primi vindecare sufletească de care aveam nevoie. Chiar dacă


în ultima perioadă am avut legături mai strânse cu biserica
Americană totuși am cautat mai departe să ajut pe frații noștrii
Români mai ales pe cei care din diferite motive nu mergeau la
biserică sau pe cei din jur și în fiecare săptămână ne adunam de
două ori joi seara, studiu biblic și duminică seara evanghelizare,
iar în restul vizitam și alte biserici locale române și americane
și mă rog ca Domnul să ne ajute să lucrăm lucrarea Lui pâna v-
a veni El.

Biserica cu Viziune

După botezul Duhului Sfânt găsim în Fapte 3 pe Petru


și Ioan care se urcau la Templu, la ceasul rugăciunii. La intrarea
în Templu au întâlnit un olog din naștere care era dus acolo să
ceară de milă. Când i-a văzut pe Petru și pe Ioan le-a cerut
milostenie. Atunci Petru i-a zis: Argint și aur n-am dar ce am îți
dau, în numele Lui Isus din Nazaret scoală-te și umblă. La
apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus, îndată i s-au întărit
tălpile și gleznele dintr-o săritură a fost în picioare și a început
să umble. A intrat cu ei în Templu umblând, sărind și lăudând
pe Dumnezeu. Această minune a atras mulțimea și Petru a fost
nevoit să le explice ce s-a întâmplat predicând evanghelia. El
le-a spus că nu ei ci Dumnezeu a făcut lucrul acesta și prin
credință în Numele lui Isus a întărit Numele Lui pe omul acesta
pe care îl vedeți și-l cunoașteți, credința în El a dat omului
acestuia o tămăduire deplină cum vedeți cu toții. Și le-a
propovăduit din nou pocăința și întoarcerea la Dumnezeu. Toate
aceste au produs tulburare în rândurile preoților care au venit cu
căpitanul Templului și Saducheii și au pus pe Petru și pe Ioan în

123
O Viață Prin Credință

Temniță până a doua zi căci se înserase. Cu toate acestea mulți


au crezut și numarul bărbaților credincioși s-a ridicat aproape la
cinci mii. Petru și Ioan au fost aduși apoi în mijlocul lor și i-au
întrebat cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul
acesta? Îmi place foarte mult răspunsul lui Petru ,, Atunci Petru
plin de Duhul Sfânt le-a zis: Mai mari a norodului și bătrâni a
lui Israel. Fiindcă suntem trași astăzi la raspundere pentru o
facere de bine făcută unui om bolnav și suntem întrebați cum a
fost vindecat să știe toți și să știe tot norodul lui Israel. Omul
acesta se înfățișează înaintea voastră sănătos în Numele lui Isus
Hristos din Nazaret pe care voi l-ați răstignit dar pe care
Dumnezeu l-a înviat din morți. Și prin altele le-a spus că în
nimeni altul nu este mântuire căci nu este sub cer nici un alt
nume dat oamenilor în care trebuie să fie mântuiți. După ce s-
au sfătuit între ei au hotărât să-i amenințe să le poruncească să
nu mai vorbească nimanui în Numele acesta. Drept răspuns
Petru și Ioan le-a zis: judecați voi singuri dacă este drept
înaintea Lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de
Dumnezeu și din pricina norodului i-a lăsat să plece. După ce
au venit la ai săi s-au rugat și au zis: Doamne uităte la
amenintările lor dă putere robilor tăi să vestească Cuvântul cu
îndrăzneală și întindeți mâna ca să se facă tămăduiri, minuni și
semne prin Numale Robului Tău celui sfânt Isus. După ce s-au
rugat ei s-a cutremurat locul unde erau adunați toți s-au umplut
de Duhul Sfânt și vesteau cuvântul cu îndrăzneală. Mulțimea
celor ce crezuseră era o inimă și un suflet. Nici unul nu zicea că
averile sunt ale lui ci aveau toate de obște. Primul lucru care-l
vedem la acesti ucenici era unitatea lor, erau o inimă și un suflet.
Câte lucruri s-ar putea face astăzi în lume dacă ar fi unitate în
biserică. Secretul biruinței este Unitatea. Al doilea este
Generozitatea lor vers.32 spune: Niciunul nu zicea că averile

124
O Viață Prin Credință

sunt ale lui, ci aveau toate de obște. Al trei-lea lucru era Puterea
de mărturisire -Apostolii mărturiseau cu multă putere despre
învierea Domnului Isus Și un mare har era peste toți. Între
ucenici era unul Iosif numit de apostoli și Barnaba adică
tălmăcit și fiul mângâierii un levit de neam din Cipru a vândut
și el un ogor pe care-l avea și a pus banii la picioarele apostolilor
el era un om deosebit după cum îi era și numele și a fost un bun
exemplu pentru biserică. El nu numai că și-a pus averea la
picioarele apostolilor ca să aibe toți și să nu ducă lipsă dar și-a
sacrificat și viața în slujba evangheliei pentru a invăța și
îmbărbăta pe frați. Mai târziu când a venit vestea că Antiohia a
primit cuvântul Lui Dumnezeu biserica din Ierusalim au trimis
la ei pe Barnaba care era un om vorbit de bine plin de Duhul
Sfânt și de credința și i-a indemnat să rămână cu inima hotărâtă
alipiți de Domnul apoi l-a adus și pe Pavel cu care a lucrat un
an de zile în Antiohia învătând pe frați. Barnaba s-a dovedit un
frate credincios și un bun prieten un bun exemplu pentru noi
cum trebuie să fie un adevărat ucenic dar avem în biblie un alt
exemplu pe Domnul Isus dacă nu-l ai pe El te sfătuiesc să-l
primești astăzi El nu te va părăsi niciodată. El și-a arătat
dragostea pentru noi pe când eram noi păcătoși El a venit să
moară pentru noi.
Eu am văzut că frații noștrii americani sunt cu mult mai
uniți decât noi românii nu au atâtea lupte pentru pozitie
bisericile sunt mai stabile, apoi sunt mai generoși căci datorită
zeciuielii aduse la biserică au putut să trimiță misionari și să
construiască mii de biserici în toată lumea și sigur și în privința
învățăturii în America avem foarte multe colegii de pregatire a
tinerilor pentru lucrarea Lui Dumnezeu. Sigur că au și ei luptele
lor dar avem multe de învățat unii de la alții și ar fi foarte bine
dacă ar fi legături mai strânse între noi. Amin!

125
O Viață Prin Credință

Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te


vor îneca, dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacara nu te
va aprinde, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui
Israel Mântuitorul tău.

Isaia 43:2,3.

126
O Viață Prin Credință

Capitolul 13

Zilele din urmă

Caci cum iese fulgerul și luminează de la o margine a cerului


până la cealaltă așa va fi și Fiul omului în ziua Sa. Dar mai întâi
trebuie să sufere multe, să fie lepadat de neamul acesta. Ce s-a
întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel și în zilele Fiului
omului: mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când
a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.
Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma;
oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar
în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din
cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când se va arăta
Fiul omului.
Luca 17:24-30
Eu cred că trăim în zilele din urmă, din această cauză
doresc să scriu câteva cuvinte despre aceasta, care cred că vor
fi folositoare cititorului. S-au scris foarte multe cărți cu privire
la zilele din urmă și la venirea Domnului, au venit mulți proroci
care au prorocit venirea Domnului de mai multe ori, alții au dat
date concrete, au dat anul, luna și ziua chiar și acest lucru nu s-
a întâmplat. Din aceasta cauză lumea a devenit confuză și parcă
nu mai crede în venirea Domnului. Dar Sfânta Scriptură ne
spune: Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni,
nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luați seama,
vegheați și rugați-va; căci nu știți când va veni vremea aceea.
Marcu 13:32,33. Vrășmașul nostru face două lucruri: unul să
facă lumea confuză cât privește venirea Domnului cum sunt și
aceste prevestiri greșite și în al doilea rând să-i facă pe oameni

127
O Viață Prin Credință

să creadă că trebuie să se mai întâmple anumite lucruri inaintea


de venirea Domnului. Dar slăvit să fie Domnul care ne-a lăsat
Biblia care este cuvântul Său și cercetând-ul găsim în el semnele
sfârșitului și al venirii Domnului. Când noi ne-am întors la
pocăință acum aproape 40 de ani auzeam vorbind pe frați despre
venirea Domnului de zilele din urmă și credeam că aceeasta se
va întâmpla în altă generație ori într-un timp mai îndepărtat. Cu
trecerea timpului am văzut și simțit că venirea Domnului este
foarte aproape. Pavel a spus acum două mii de ani ,,mântuirea
este mai aproape de noi că atunci când am crezut, cu atât mai
mult acum, ziua Domnului este foarte aproape. Astăzi mai mult
ca orcând se vorbește deschis despre vremurile Apocaliptice,
sau scris cărți, sau făcut filme despre aceasta, cu lupta între bine
și rău. Chiar și știința a început să fie implicată din ce în ce mai
mult vorbind despre un posibil sfârșit al pământului, cautând și
alte alternative până acolo că oamenii să fie transferați pe alte
planete. S-au inființat fel și fel de organizații care studiază și țin
statistici care caută să lungească viața Pământului. Unele caută
să reducă populația pământului care se înmulțește foarte repede
și consideră că hrana este o problemă în viitorul apropiat. Altele
caută fel și fel de metode pentru a păstra vegetația pe Pamânt și
lupta împotriva poluării. Altele caută să reducă armele de
nimicire în masă cum este și bomba atomică crezând că un
razboi nuclear ar nimici chiar viața pe pământ. Așa cum am spus
Nasa caută să găsească și alte planete care să fie folosite pentru
transferarea oamenilor acolo în cazul în care pământul se va
distruge fie pintr-un război nuclear fie pintr-o ciocnire cu o altă
planetă[planeta x]. Dacă vrem să aflam adevarul trebuie să
mergem la sursă, la Scriptură care este cuvântul Lui Dumnezeu
și dacă credem atunci vom înțelege care este voia Domnului și
timpul în care ne aflăm. Din acest cuvânt ne tragem noi oamenii

128
O Viață Prin Credință

și se trage orice știință și înțelepciune de aceea doresc să


mergem împreună la cuvânt. Sigur că mulți au spus că
Dumnezeu este bun, El este Dragoste și este adevărat, atunci
întrebarea se pune de ce îngăduie Dumnezeu să se întâmple
atâtea nenorociri pe pământ. Dumnezeu a creat pe Adam și pe
Eva acum șase mii de ani și i-a pus în grădina Edenului. El i-a
creat să trăiască veșnic fericiți acolo dar le-a dat și o poruncă să
nu mănânce din pomul cunoștinței și al răului. Vrășmașul
omului a venit și i-a ispitit să mănânce zicând: mâncând din el
veți fi ca Dumnezeu veți cunoaște binele și răul și mâncând din
el în urma neascultării a venit păcatul în lume. Mulți spun dacă
Dumnezeu este bun de ce a îngăduit ca omul să păcătuiască, dar
Dumnezeu este stăpân El este Suveran El este Creatorul cine
esti tu sau eu să comentez înaintea creatorului de ce nu a făcut
așa sau așa. În urma căderii lui Lucifer din cer Dumnezeu a vrut
ca omul să fie încercat, i-a dat o voință liberă și la lăsat să
aleagă, nu l-a creat ca un robot să facă numai ce a fost programat
să facă, aici este înțelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu este
sfânt El nu se poate unii cu păcatul. Păcatul face zid de
despărțire între om și Dumnezeu. Dumnezeu într-adevăr a
pedepsit păcatul dar în dragostea Sa a pregătit și posibilitatea că
omul să se pocaiască să primească iertarea și din nou apropierea
de Dumnezeu.

1-Dumnezeu a scos afară pe Adam și Eva din gradina Edenului


din cauza neascultării adică a păcatului.Gen 3:23.
2-Dumnezeu a judecat lumea veche pe timpul lui Noe când
păcatul s-a înmulțit pe pământ.Gen 7:10-24.
3-Dumnezeu a judecat lumea din cauza păcatului pe timpul lui
Lot la Sodoma și Gomora.Gen 19:24-29.
4-Dumnezeu a prevestit prin proroci atât în vechiul testament

129
O Viață Prin Credință

cât și în noul testament, însuși Domnul Isus a spus că Dumnezeu


va judeca lumea în zilele din urmă din cauza păcatului. Și aș
vrea să menționez câteva dintre ele: Gemeți! căci ziua
Domnului este aproape; ea vine ca o pustiire a Celui
Atotputernic! De aceea toate mâinile slăbesc și orice inimă
omenească se topește. Ei sunt năpădiți de spaimă, îi apucă
chinurile și durerile, se zvârcolesc ca o femeie în durerile
nașterii, se uită la alți încremeniți, fețele lor sunt roșii ca focul.
Iată că vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie și
urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu, va nimici
pe toți păcătoșii de pe el. Căci stelele cerurilor și Orizontul nu
vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui și luna nu
va mai lumina. Voi pedepși - zice Domnul- lumea pentru
răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirile lor, voi face să
înceteze mândria celor trufași și voi dobori seminția celor
asupritori. Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai
scumpi decât aurul din Ofir. Pentru aceasta voi clătina cerurile,
și pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului
oștirilor, în ziua mâniei Lui aprinse.
Isaia 13:6-13.

Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și


vine în grabă mare! Da este aproape ziua cea amarnică a
Domnului și viteazul țipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie,
o zi de necaz și de groază, o zi de pustiire și nimicire, o zi de
întuneric și negură, o zi de nori și de intunecime, o zi în care va
răsuna trâmbița și strigătele de război împotriva cetatilor întărite
și turnurilor înalte. Atunci voi pune pe oameni la strâmtorare și
vor bâjbâi ca niște orbi, pentru că au păcătuit împotriva
Domnului de aceea le voi face sângele ca praful și carnea ca și
gunoiul. Nici argintul nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească,

130
O Viață Prin Credință

în ziua mâniei Domnului, ci toată țara va fi mistuită de focul


geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți locuitorii țării.
Tefania 1:14-18.
Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel
și în zilele Fiului omului, mâncau, beau, se însurau și se măritau
până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-
a prăpădit pe toți. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va
întâmpla aidoma, oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau,
sădeau, dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și
pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când
se va arăta Fiul omului.
Luca 17:26-30.
Cuvântul ne spune că dacă nu a cruțat El lume veche,
cum ne va cruța atunci pe noi, dacă trăim în păcat. Dumnezeu
nu dorește moarte păcătosului ci dorește ca el să se întoarcă de
la calea lui cea rea și să trăiască. Astăzi încă mai avem ocazia
să-l primim pe Domnul Isus în inima noastră să ne pocăim să
nu mai facem răul și vom scăpa de judecata lui Dumnezeu care
va veni în curând pentru fii neascultării. Suntem noi în zilele din
urmă, eu cred că da, de aceea aș vrea să arat doar câteva din
semnele zilelor din urmă poate lucrurile acestea te vor convinge
să iei o decizie bună pentru viața ta și-i vei convinge și pe alții.
1- Semne sus în cer și jos pe pământ.
2- Înmulțirea fărădelegii a păcatului.
3- Starea lui Israel.
4- Starea Bisericii.
1- Semne sus în cer și jos pe pământ.
Intodeauna când s-a întâmplat un lucru foarte important
Dumnezeu a folosit semne în cer și pe pământ.
Când Domnul Isus a fost răstignit evanghelistul spune: De la
ceasul al șaselea până la ceasul al nouă-lea s-a făcut întuneric

131
O Viață Prin Credință

peste toată țara... Și în dată perdeaua dinăuntrul templului s-a


rupt în două de sus pâna jos, pământul s-a cutremurat stâncile s-
au despicat și mormintele s-au deschis și multe trupuri ale
sfinților care muriseră au înviat.
Matei 27: 45,51,52
Tot la fel la învierea Domnului Isus cuvântul spune: La
sfârșitul zilei sabatului când începea să se lumineze înspre ziua
dintâi a săptămânii Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit
să vadă mormântul. Și iată ca s-a făcut un mare cutremur de
pământ, căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit
și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea.
Matei 28:1,2.
Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ
va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la
auzul urletului mării și al valurilor, oamenii își vor da sufletul
de groază, în așteptarea lucrurilor cari se vor întâmpla pe
pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea
pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare. Când
vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să
vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.
Luca 21:25-28.
Astăzi mai mult ca niciodată cutremurele s-au înmulțit
foarte mult și s-au mărit și în intensitate cum a fost în Haiti care
a fost unul din cel mai puternic din lume și a făcut mari pagube,
iar ce controlează sistemele seismice spun că se așteaptă la unul
foarte mare curând. De asemenea uraganele se maresc tot mai
mult și valurile lor acoperă orașe întregi cum să întâmplat în
America și Japonia nu de mult.
Întocmai cum spune cuvântul și NASA a anuntat că vor
fi semne în luna și în soare începând cu Apr-15 și oct -08-2014
când va fi luna în sânge, apoi Mar-20 si Sep-15-2015 din nou

132
O Viață Prin Credință

luna în sânge, iar semn în soare în april-04-2015. Aceste semne


nu sunt la întâmplare ele ne spun ceva, se spune că semnele în
lună sunt pentru Israel, iar semnul în soare este pentru neamuri.
Aceste semne se întâmplă exact în timpul unei sărbători
a lui Israel. Aceste semne sunt foarte rare și întodeauna când s-
au întâmplat s-a întâmplat ceva deosebit cu poporul Israel. Când
s-a întâmplat în 1492 când evreii au primit un ultimatum de
câteva zile să părăsească Spania ori să treacă la catolicism, când
s-a întâmplat în 1948 Israel a primit independența, când s-a
întâmplat în 1967 au câștigat razboiul de șase zile cu țările
vecine și a câștigat Ierusalimul după sute de ani. Nici acum nu
cred că este o coincidență Domnul știe ce se va întâmpla, unii
zic că va începe Armaghedonul vor veni împotriva lui Israel,
alții zic că în curând va fi răpirea bisericii că semnul în soare
este pentru neamuri. Toate aceste semne ne arată că sfârșitul este
aproape.
2- Înmulțirea fărădelegi a păcatului.

Da fara sa ma gindesc prea mult unul din lucrurile care


caracterizeaza semnele sfirsitului este inmultirea faradelegilor.
Cu ajutorul Domnului vreau sa arat doar citeva dintre ele:
a]- Avortul. După biblie este considerat o crimă să omori un
suflet chiar dacă nu s-a născut încă. Astăzi putem spune că este
ok din diferite motive încălcând voia Domnului. Cu alte cuvinte
spunem du-te trăiește-ti viața, distrează-te apoi vino la noi să te
ajutăm să fii liberă din nou. În cele mai multe cazuri sunt fete
tinere care nu au bani ori posibilitate să plătească pentru aceasta
și se fac tot pe cheltuiala noastră din taxe. Nu cumva ar fi mai
bine să învățăm tinerii să nu mai păcătuiască să aibe frică de
Dumnezeu decât să facem avortul pe gratis ca să nu mai vorbim
de consecințele pentru mame mai târziu și de păcatul de care ne

133
O Viață Prin Credință

facem vinovați și noi înaintea Lui Dumnezeu.


b]- Homosexualitatea. La fel ca și avortul căsătoriile dintre
bărbăt și bărbat ori femeie și femeie sunt o urâciune, este păcat
înaintea Domnului. A fost păcat în vechiul testament Lev
20:13,, Dacă un om se culcă cu un om cum se culca cineva cu o
femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos să fie pedepsiți cu
moartea, sângele lor să cadă asupra lor. Apostolul Pavel spune
în Rom 1:26,27 ,,Din pricina aceasta Dumnezeu i-a lăsat în voia
unor patimi scârboase căci femeile au schimbat întrebuințarea
firească a lor în una împotriva firii tot astfel și bărbații au părăsit
întrebuințarea firească a femeii s-au aprins în poftele lor unii
pentru alții au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească
lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru
rătăcirea lor. După aproape trei mii de ani Pavel încă consideră
când a scris epistola sa către Romani că împreunarea de acelaș
sex este o scârbă înaintea Domnului adică era păcat și eu cred
că este păcat și astăzi înaintea Domnului de aceea toate acestea
atrag mânia Lui Dumnezeu. Cred că ar fi mai bine dacă Statul
împreună cu biserica ar înființa instituții de ajutorare ca acești
oameni să fie eliberați și vindecați. Sunt mulți care l-au primit
pe Domnul și au fost vindecați iar acum au familii și sunt
fericiți. Dacă sunt unii bolnavi acestea sunt minorități și nu este
bine să promovăm un lucru care nu este dupa voia Domnului și
atragem judecata lui Dumnezeu.
c]- Pornografia- Este un lucru despre care se vorbeste foarte
puțin însă este unul dintre cele mai mari busines-uri din
America și din lume care aduce mari venituri statului sau țării
respectiv în taxe. Aici putem vedea că dolarul, venitul este mai
important decât răul pe care îl face pornografia. Niciodată nu a
fost așa ceva în lume ca acum, mai ales cu internetul, când toți
tinerii noștrii au acces la el fară ca parinții să bănuiască și pe

134
O Viață Prin Credință

școala sau pe guvern nu-i interesează să-i ajute, iar ei sunt prinși
în cursa poftelor și devin dependenți, care este cu mult mai grav
decât alcolul sau tutunul. Din cauza aceasta se întâmplp atâtea
lucruri în lume, pornografia atrage după sine: prostituția,
răpirile, masturbarea, sex înainte de căsătorie, violența în
familii, divortul, avortul, drogurile, alcolul, sodomismul,
căsătorii de acelaș sex, crimele, incapacitatea de a învăța, de a
lucra, de a avea familie. Cred că este timpul să ne punem
întrebarea nu cumva suntem resonsabili cum ne crestem copii,
cum educăm tineretul nostru de mâine, nu cumva creștem niște
handicapati:?
d]- Filmele și Jocurile digitale.
În ultimii ani s-au introdus pe piață mii de filme și de jocuri
digitale care au corupt mintea copiilor și a tineretului nostru.
Majoritatea filmelor și a jocurilor promovează sexualitatea,
violența și vorbiri murdare. Pe producător nu-l interesează
stricăciunea pe care o produce ci îl intereseză profitul lui și
pentru că statul câștigă din taxe nu-l intereseză. Copii văzând
toate acestea zi de zi li se înregistrează în mintea lor și ce vad și
aud astăzi, încep să facă și ei mâine, devenind violenți, vorbesc
urât, nu este de mirare că se întâmplă atâtea în școli. Toate
acestea i-au luat prin surprindere pe părinți, care nu au știut ce
cumpără la copii și când au aflat a fost prea târziu. Copii noștrii
sunt instruiți de Holywood, părinții sunt la lucru și copii stau
înaintea televizorului său, a internetului, copiază tot ce văd și pe
nimeni nu-i interesează. Holywood-ul îi învață și părinții platesc
acum, dar mai târziu plătește guvernul și plătim noi toți pentru
că nu am luat măsuri la timp să se pună restricții.
e]-Lupta împotriva Bisericii. Am peste treizeci de ani de când
am emigrat în această țară în America prin descoperire din
partea Lui Dumnezeu era o mare diferență, eram plin de bucurie

135
O Viață Prin Credință

că am venit într-o țară creștină. Astăzi guvernul devine din ce în


ce mai mult Socialist, duce poporul într-o direcție greșită. Au
scos biblia din școală, au îndepărtat dreptarul învățăturilor
sănătoase și au făcut un nou standard de libertate după inima
lor, au îndepărtat cele zece porunci, se caută să scoată toate
lucrurile care ne amintesc de creator, de Dumnezeu în locurile
publice, în ultimul timp se opresc păstorii să nu se mai roage în
numele Domnului Isus în public, nu mai poți vorbi împotriva
păcatului că riști să fii arestat, este o continuă luptă împotriva
Bisericii, a familiei, a creștinilor. Oare nu ne spune aceasta că
suntem în zilele din urmă și că toate acestea atrag mânia Lui
Dumnezeu eu cred că da.
f]- Marea ordine internatională.
Un alt lucru la care trebuie să ne gândim este globalizarea la
care mulți spun că se lucrează astăzi. Îmi amintesc cum ne spune
cartea Genezei în care înainte de potop oamenii s-au îndepărtat
de Dumnezeu și Nimrod cu Semiramiz au hotărât să facă un turn
ca vârful lui să ajungă până la cer. Atunci oamenii vorbeau o
singură limbă și Dumnezeu le-a încurcat limbile și nu au mai
putut să termine construcția. Mândria lor a fost oprită de
Dumnezeu și oamenii au fost împrăștiați pe fața pământului.
Astăzi se lucrează la globalizarea lumii, formarea unui guvern
mondial cu un singur sistem politic, o singură religie, un singur
sistem economic. Mulți consideră că numai în felul acesta se
mai pot rezolva problemele lumii. Au fost atâtea războaie din
cauza diferitelor viziuni politice și au murit foarte mulți oameni
așa că un singur sistem politic ar rezolva problema. Apoi cât
privește religia la fel câte lupte au fost și sunt și astăzi, o unire
a religiei zic ei ar rezolva problema. Cât privește economia se
vede unele țări sunt bogate, altele sărace, unii au tot ce le trebuie
alții mor de foame, un singur sistem economic ar aduce o

136
O Viață Prin Credință

balanță, o echilibrare, ca toți să aibă strict necesar și s-ar rezolva


și problema aceasta. Din cauza lipsei de credință în Dumnezeu
oamenii caută să rezolve problemele după înțelepciunea lor, dar
lucrul acesta nu-i place Lui Dumnezeu. Găsim în cuvânt în
cartea Apocalpsei care este o prorocie cu privire la vremea
sfârșitului în cap 13 că în zilele din urmă va veni anticrist-ul
care va face ca toți oamenii să primească un semn pe mâna
dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde
fără să aibă semnul acesta adică numele fiarei sau numarul ei.
Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească
numărul fiarei. Căci este un număr de om. Și numărul ei este,
șase sute șaizeci și șase. Deja este făcut un microcip care poate
înmagazina în el toate informațiile despre tine și nu mai ai
nevoie de pașaport, asigurare de sănătate, carnet de conducere
și alte informații cu privire la sănătate. Astăzi se lucrează să
convingă toată lumea că avem nevoie de aceasta, dacă se fură
copii, animalele se pot găsi ușor, tu nu mai ai nevoie de cash la
tine ca cineva să-și dea în cap să-ți ia banii, ori să-ți fure actele
și identitatea. Apostolul Ioan scrie lucrul acesta acum două mii
de ani despre microcip, când nu era nici curent electric ori
telefon sau altceva. Acum nu este obligatoriu și mulți deja pun
la animale ori alții chiar la copii în unele țări. Eu cred că
anticristul va cauta să unească toată lumea la un numitor comun
globalizare și va folosi acest microcip pentru a controla întreaga
lume. Dar nu uitați acesta este semnul fiarei 666 și cei ce
primesc semnul acesta vor fi judecați de Dumnezeu și nu pot fi
mântuiți. Să nu-l primești cu orice preț. Și acesta este un semn
că trăim în zilele din urma și venirea Domnului este aproape.
g]-Terorism în ultimile zile.
Eu cred că terorismul este și el un semn al decăderii zilelor din
urmă, a început mai demult și a fost mai frecvent în orientul

137
O Viață Prin Credință

mijlociu iar acum s-a extins în toată lumea. Terorismul este


folosit de o persoană sau mai multe să terorizeze pe alții ori o
națiune în scopul de a atrage atenția și a dobândi în planurile lor
politice sau religioase, întimidind pe alții, și este greu de
controlat. Eu cred că terorismul nu este voia Domnului și cine
folosește aceste metode de terorism, fie că este vorba de o
persoană sau mai multe ori o națiune, Dumnezeu îngăduie
aceasta pentru ai judeca pentru păcatul lor de a se pune în locul
lui Dumnezeu care judecă. De la început Dumnezeu ne-a dat o
voință liberă și El nu se schimbă slava Domnului. Fiecare om
are libertatea de a alege atât viziunea politică cât și religioasă
fără să fie obligat de nimeni să accepte viziunea lui, pentru că
la sfârșitul drumului în ziua judecatii toți vor fi judecati de
Dumnezeu pentru tot ce au făcut pe pământ, dacă au făcut bine
vor merge în rai dar dacă au făcut rău vor merge în iad.
Întrebarea este unde mergi tu? Încă mai ai ocazia să alegi. Eu te
sfătuiesc să vii înaintea lui Dumnezeu și să-ți ceri iertare pentru
tot ce ai făcut, căci El este gata să te ierte indiferent de ce ai
făcut și să începi să trăiești o viață nouă făcând voia Domnului.
Domnul să te ajute.
3-Starea lui Israel.
De la smochin învățați pilda lui; Când îi frăgezește și
înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa și voi,
când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este
aproape, este chiar la uși. Adevărat vă spun că nu va trece
neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul
și pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece.
Matei 24:32-35.
Dacă ne gândim la semnele sfârsitului și la venirea
Domnului unul din lucrurile la care trebuie să ne uităm este
poporul lui Israel, poporul Lui Dumnezeu. Acest popor a fost

138
O Viață Prin Credință

ales de Dumnezeu dintre toate națiunile pământului ca să fie


preoți și să-și arate Slava Sa prin ei. Dumnezeu le-a dat legea,
poruncile, jetfele, sărbătorile, le-a dat porunci cum să
construiască Cortul Întâlnirii pentru că a vrut să locuiască în
mijlocul lor însă lucrul acesta nu a fost posibil numai temporar.
Când poporul a ascultat de Dumnezeu a avut pace și
liniște și Dumnezeu a fost cu ei. Când s-au îndepărtat de
Dumnezeu și El s-a îndepărtat de ei și i-a lăsat pradă dușmanului
ajungând de multe ori să fie robii altor popoare. Toate lucrurile
întâmpinate de poporul Israel au o mare semnificație pentru noi
ca biserică în Noul Testament. Au fost multe profeții cu privire
la poporul lui Israel care sau împlinit. Însuși Domnul Isus a
profețit despre Ierusalim când a spus:,,Dar Isus le-a zis; Vedeți
voi toate aceste lucruri? Adevarat vă spun că nu v-a rămânea
aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.'' Mat 24:2.
Acest lucru s-a întâmplat la șapte zeci de ani după
Cristos când generalul Roman Titus a cucerit Ierusalimul și
Templul a fost dărâmat. Astăzi noi trăim în zilele împlinirii
uneia dintre cele mai importante profeții: ,,Voi aduce înapoi pe
prinșii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăși
cetățile pustiite și le vor locui, v-or sădi vii și le vor bea vinul,
vor face grădini și le vor mânca roadele. Îi vor sădi în țara lor,
și nu vor mai fi smulși din țară pe care le-am dat-o zice Domnul,
Dumnezeul tău. Amos 9:14,15. Așa cum a fost profețit atunci
de peste două mii de ani am văzut împlinirea și aceștei profetii.
Poporul lui Israel a început să se întoarcă în Palestina, în 1948
devine din nou o țară independentă, în 1967 după războiul de
șase zile cucerește Ierusalimul, unde își pune capitala și mii de
evrei se întorc acasă din toate țările lumii. Apoi chiar și cu limba
Dumnezeu a făcut o minune că după sute de ani fără să mai fie
folosită s-a născut din nou și acum copii lor pot să învețe să scrie

139
O Viață Prin Credință

și să citească din nou în limba lor. După cum a spus Domnul


Isus pilda cu smochinul așa s-a întâmplat cu Israel. Toate
acestea sau întâmplat în generația noastră și El a spus ,,Adevarat
vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate
aceste lucruri''. De aceea eu cred că în generația noastră va venii
Domnul. Să ne punem întrebarea sunt eu gata? Ești tu gata? Cu
adevărat Israel este un semn important cu privire la vremea
sfârșitului și venirea Domnului. Da, într-adevăr Israel trece
printr-o situație critică când unii au promis că îi va șterge de pe
hartă dar sincer eu îi sfătuiesc să citească întâi istoria lui Israel
să vadă ce au pățit ce-i ce s-au luptat împotriva lor dacă au uitat
ce au pățit în ultimii ani ca nu cumva Dumnezeu îi lasă să vină
împotriva lui Israel în zilele din urmă tocmai pentru faptul că
Dumnezeu vrea să-i distrugă. Să nu te trezești că lupți împotriva
Lui Dumnezeu că te asigur că vei pierde. Cuvântul ne
spune ,,Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului'' .Domnul să ne
ajute.

4-Biserica în zilele din urmă.

După cum a ales Dumnezeu pe poporul lui Israel dintre


toate popoarele ca să-i fie o Împărăție de preoți pe tot pământul
tot așa în urma împietririi inimi lor în zilele din urmă,
Dumnezeu a ales biserica. Apostolul Petru spune: Voi sunteți o
seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor
pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie a Lui, ca să vestiți
puterile minunate ale celui ce v-a chemat din întuneric la lumina
Sa minunată, pe voi care odinioară nu erați un popor, dar acum
sunteți poporul Lui Dumnezeu; pe voi care nu căpătaserăți
îndurare, dar acum ați căpătat îndurare.
1Petru 2:9-10.

140
O Viață Prin Credință

Cum a vorbit Dumnezeu lui Israel în vechime făcând


minuni și semne să le măreasca credința și să-i învețe să depindă
de Dumnezeu tot așa a ales El Biserica din toate neamurile
pământului, în zilele din urmă să-i învețe tainele Împărăției. Le-
a dat promisiunea Duhului Sfânt și i-a îmbrăcat cu putere de sus
ca să poată fi martori pentru El tot pământul. Biserica, ca și
Israel a avut perioade când a stat lângă Dumnezeu a făcut voia
Domnului și El i-a binecuvântat și a avut și perioade când la
părăsit pe Domnul și El a îngăduit să fie prigoniți să treacă prin
suferință, că apoi să se îndure iarăși de ei. Dea lungul veacurilor
biserica a avut luptele ei, atât din exterior prin prigoniri, cât și
din interior prin dezbinări. Din exterior biserica a fost pigonită
în primul rând de conducerea națiunii în care locuia care nu
credeau în Dumnezeu și au împins biserica într-un colt, zicând
că biserica nu are loc în politică și în guvernare astfel creștinii
s-au retras și mai mult și la conducere au fost aleși oameni fără
Dumnezeu și guvernează după alte principii aducând persecuții.
Din interior pentru că s-au înființat foarte multe denominațiuni,
care s-au luptat unii împotriva altora și beserica s-a dezmembrat
și a slăbit spiritual. Au fost mai multe treziri spirituale când
biserica a primit un nou avânt, dar vrășmașul caută să țină
biserica dezbinată că știe că în felul acesta nu are putere. Este
nevoie din nou de o mare trezire în biserică, ca Dumnezeu să
îmbrace din nou cu putere pe robii săi și biserica să-și ia din nou
locul și rolul sau într-o națiune care îi este dat de Dumnezeu. În
secolul trecut a fost unul dintre cele mai mari valuri de trezire
din istorie, biserica a crescut și s-au întors la pocăință sute de
mii de oameni sau construit mii de biserici în lume, s-au înființat
zeci și sute de școli creștine, zeci de organizații misionare,
orfelinate, azile de bătrâni, s-a tipărit cuvântul Lui Dumnezeu
în toate limbile pământului și parte din biblie în multe dialecte,a

141
O Viață Prin Credință

trimis cei mai mulți misionari în lucrarea Domnului. Cred că și


acesta este un semn înaintea venirii Domnului. Sigur că dacă
vrem să cercetăm vremea sfârșitului să vedem unde ne aflăm
trebuie să ne uităm la biserica pentru care a venit Domnul Isus.
Pentru aceasta aș vrea să mergem împreună în cartea
Apocalipsei care este o carte profetică. În timp ce apostolul Ioan
se găsea în insula Patmos din pricina cuvântului Lui Dumnezeu,
în ziua Domnului era în Duhul și a primit o descoperire din
partea Lui Dumnezeu. A auzit un glas care-i vorbea și i-a spus:,,
Ce vezi, scrie într-o carte și trimite-o celor șapte Biserici: la
Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea. Și
Domnul care i s-a arătat într-o vedenie deosebită îi spune taina
celor șapte biserici începând cu Efes și sfârsind cu Laodicea.
Fiecare biserică a fost descoperită de Domnul într-o anumită
stare de credință. Unii spun că după cum au fost bisericele puse
în rând tot așa a fost și starea bisericii dealungul anilor până
acum și că noi astăzi trăim și ne identificăm cu ultima biserică
cu biserica Laodiceii. Chiar dacă este adevătat în general, totuși
eu cred ca bisericile locale se identifică cu una din aceste stări
de credință a acestor biserici. Cu ajutorul Domnului vreau să
arăt doar câteva din semnele bisericii din zilele din urmă:

a]- Lepadarea de credință.


b]- Ura neamurilor
c]- Răcirea dragostei
d]- Hristoși mincinoși
e]- Propovăduirea Evangheliei
f]- Starea căldicea

a]- Lepadarea de credință.


Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor

142
O Viață Prin Credință

lepada de credință, ca să se alipeasca de duhuri înșelătoare și de


învățătura dracilor.
1 Timotei 4:1
b]- Ura neamurilor
Atunci vă va da să fiți chinuiți și vă vor omorâ și veți fi urâți de
toate neamurile pentru Numele Meu.
Matei 24:9
c]- Răcirea dragostei
Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți
se va răcii.
Matei 24:12
d]-Hristoși mincinoși
Căci se vor scula Hristoși mincinoși și proroci mincinoși vor
face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va
fi cu putință, chiar și pe cei aleși.
Matei 24:24
e]- Propovaduirea Evangheliei
Evanghelia aceasta a Împărăției, va fi propovăduită în toată
lumea, ca să slujească de marturie tuturor oamenilor. Atunci va
venii sfârșitul.
Matei 24:14
f]- Starea căldicea
Știu faptele tale, ca nu ești nici rece nici în clocot. O dacă ai fi
rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece nici în
clocot, am să te vărs din gura Mea. Apoc 3:15-16
Am văzut o parte din semnele zilelor din urmă conform
scripturilor, ce crezi tu acum dragul meu cititor? Ți-ai pus
întrebarea? Daca crezi și tu că aceasta este adevărat, cum este
starea vieții tale?
Amin!

143
O Viață Prin Credință

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi


da odhină. Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine,
caci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru
sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este
ușoara.
Matei 11:28-30

144
O Viață Prin Credință

Capitolul 14

Rapirea Bisericii

Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu,


și aveți credință în Mine. În casa Tatalui Meu sunt multe
locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă
pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un
loc, Mă voi întoarce și vș voi lua cu Mine, că acolo unde sunt
Eu, să fiți și voi. Ioan 14:1-3

Am văzut în capitolul trecut mai multe semne a zilelor


din urmă ca: semne în cer și pe pământ, înmulțirea fărădelegii,
semnele lui Israel, semnele bisericii, care cred că ne-au convins
pe toți că venirea Domnului este aproape. Cel mai mare
eveniment pe care noi îl așteptăm astăzi eu cred că este ,,
Răpirea Bisericii.'' Sau scris foarte multe cărți și despre acest
lucru și mulți creștini sunt în confuzie și nu știu ce să creadă,
alții chiar și predicatorii din cauza multor păreri au abandonat
această învățătură să nu intre în contrazicere. Unii cred că
răpirea bisericii v-a fi înainte de necazul cel mare, alții la
jumătatea necazului cel mare, alții la sfârșitul necazului cel
mare, iar alții nu cred în răpirea bisericii și fiecare se bazează pe
unele texte biblice. Când vorbim de necazul cel mare,
majoritatea se referă la săptămâna din Daniel 9:27 și Apocalipsa
începând cu capitolul 6, până în capitolul 19, unde vor fi șapte
ani de necaz, începând cu șapte peceți, șapte trâmbițe și șapte
urgii. Pentru a înțelege mai bine aș vrea să citim un cuvântul din
evanghelia după Matei și să facem o comparație.

145
O Viață Prin Credință

''Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va


ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor
fi adunate înantea Lui, El îi va despărți pe unii de alții cum
desparte păstorul oile de capre,,
Mat 25:31-32 Dacă comparam aceste versete din Ioan 14:1-3 și
Mat 25:31-32 vedem o mare diferență între ele, lucru care ne
arată că sunt două evenimente separate.
În Ioan 14: 1-3 Domnul Isus caută să mângâie ucenicii să
rămână țări în credință să aștepte în răbdare că după ce va merge
la Tatăl și după ce le va pregăti locul, se va întoarce să-i ia și pe
ei ca să fie din nou împreună. Isus le spune că El însuși va veni,
El nu va trimite îngeri Săi, ci El însuși va veni pentru Biserica
Sa.
În Matei 25:31-32 găsim în schimb că Domnul va venii
cu toți sfinții îngeri pentru judecată și toate neamurile vor fi
adunate înaintea Lui și va despărții cum desparte ppstorul oile
de capre. Cred că am văzut cu toții, este o mare diferență pentru
că sunt de fapt două evenimente separate.
Este adevărat că în evanghelie nu găsim multe versete
cu privire la răpirea bisericii pentru că Domnul Isus vorbește în
primul rând evreilor și este foarte ușor să confuzi aceste două,
Israel și Biserică. Această promisiune este confirmată de
Apostolul Pavel în toate epistoliile sale. El spune
Tesalonicienilor despre răpirea biserici:
,,Iată în adevăr ce vă spuneam, prin cuvântul Domnului: noi cei
vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o
înaintea celor, adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu
glasul unui arhanghel și cu trâmbița Lui Dumnezeu, Se va
pogorâ din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi noi
cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în
văzduh și astfel vom fi todeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar

146
O Viață Prin Credință

unii pe alții cu aceste cuvinte''. 1 Tes 4:15-18.


Cuvântul ne spune că întâi vor învia cei morți în Hristos
apoi noi cei vii care vom rămânea vom fi răpiți toți împreună pe
norii cerului și astfel vom fi întotdeauna cu Domnul. Este foarte
interesant cum Pavel scrie, el credea că în timpul vieții lui va
veni Domnul, tot la fel să-l așteptăm și noi. La răpire numai
adevărații creștini îl vor vedea 1 Ioan 3:1-3, dar după cei șapte
ani când va veni din nou cu biserica orice ochi îl va vedea
deasemenea apostolul Pavel explică cu ce trup vor învia cei
morți în Corintieni. Răpirea este considerată o taină de apostolul
Pavel:
''Iată vă spun o taină; nu vom adormi toți, dar toți vom fi
schimbați, într-o clipă într-o clipeală din ochii, la cea din urmă
trimbiță. Trimbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii,
și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus
putrezirii, să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor
să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrzirii, se
va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca
în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris:
Moartea a fost înghițită de biruință,, 1 Cor 15:51-54.
Se pune întrebarea atunci cind va fi rapirea?
Am auzit pe mulți care au spus că răpirea bisericii va fi
toamnă la sărbătoarea trimbițelor și este posibil. Noi nu știm
când va fi răpirea dar după cum ne arată scriptura eu cred ca va
fi înainte de necazul cel mare. Mulți au făcut grețala, să prezică
după cum sunt vremurile, că rapirea va fi atunci sau atunci și au
rămas de rușine că nu s-a întâmplat, dar cuvintul ne spune:
''Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni; nici
îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl,,
Matei 24:36

147
O Viață Prin Credință

O altă întrebare, de ce înainte de necazul cel mare?


Multi cred, chiar și aici în america mai nou că biserica
trebuie să treacă prin necaz, să fie curățită în felul acesta. Da,
este foarte adevărat, întodeauna biserica a trecut prin necaz și
astăzi în multe țări biserica este persecutată, dar eu nu vorbesc
despre aceasta eu vorbesc despre necazul cel mare de cei șapte
ani de necaz așa cum am spus mai înainte. Vreau să arăt două
motive: Primul motiv, dacă ne uitam în scriptură vedem cum
lucrează Dumnezeu când este vorba de judecată:
Când Dumnezeu a hotărât să judece lumea în urma
păcatului pe timpul lui Noe, Dumnezeu a pregătit și mijlocul de
scăpare, poruncindu-i lui Noe să construiască o corabie și numai
după ce a fost gata și Noie și familia lui a fost în corabie, numai
după aceea a venit potopul și i-a nimicit pe toți.
Când Dumnezeu a hotărât să judece cetățile Sodomei și
Gomorei în urma pacatului Dumnezeu a trimis îngerii Săi să
scoată de acolo pe Lot și familia lui și numai după aceea a venit
foc și pucioasă peste ei și i-a omorât pe toți. Deci eu cred că
după cum a lucrat Dumnezeu în vechime așa va lucra și la
venirea Fiului Omului, întâi biserica va fi la locul pregătit va fi
răpită și numai după aceea va veni judecata Lui Dumnezeu peste
fii neascultării. Al doilea motiv, găsim în scriptură că biserica
nu a fost rânduită pentru mânia Lui Dumnezeu.
Dar noi care suntem fii ai zilei să fim treji, să ne
îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei și să avem drept
coif nădejdea mântuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la
mânie, ci să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus
Hrstos, care a murit pentru noi, pentru că fie că veghem, fie că
dormim să trăm împreună cu El.
1 Tes 5:8-10

148
O Viață Prin Credință

Deci dacă răpirea va fi pe neașteptate noi trebuie să


trăim în sfințenie întodeauna, că atunci când va veni să fim gata.
Apostolul Pavel spune și el: ''Căci harul lui Dumnezeu, care
aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-
o rupem cu pâgănatatea și cu poftele lumești și să trăim în
veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, asteptând
fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru
Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. El s-a dat pe Sine înșusi
pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-și
curățească un norod care să fie a Lui, plin de râvnă pentru fapte
bune. Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină
putere. Nimeni să nu te disprețuiască,, Tit 2:11-15
Domnul Isus spune: Luați seama la voi înșivă, ca nu
cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și
băutură și cu îngrijorările vieții acesteia și astfel ziua aceea să
vina fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un lat
peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar
în tot timpul și rugați-vă și rugati-vă, ca să aveți putere să
scăpați de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla și să stați
în picioare înaintea Fiului omului.
Luca 21:34-36
Ești tu gata?
Amin!

Eu sunt învierea și viața. Cine crede în mine, chiar dacă ar fi


murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în mine, nu va muri
niciodată. Crezi lucrul acesta?
Ioan 11:25-26

149
O Viață Prin Credință

Capitulul 15

Indemn la Pocaință

Adevarat, adevarat vă spun, că cine ascultă cuvintele


Mele și crede în cel ce M-a trimis, are viață veșnică și nu vine
la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
Ioan 5:24.

Sigur că ar mai fi și alte lucruri de scris cu privire la


necazul cel mare, despre venirea Domnului pe pământ, despre
instaurarea celor o mie de ani de pace pe pământ, despre a doua
înviere când toți oamenii vor trece la judecată și despre Noul
Ierusalim, dar aceasta cu altă ocazie poate într-o altă carte dacă
va fi cu voia Domnului acum mă apropii de încheiere și vreau
să dau câteva îndemnuri cititorului.
Dragul meu cititor după ce ai citit această carte a
experienței vieții mele trăită prin credință îmi iau îndrăzneală
indemnat de Duhul Sfânt să te întreb și pe tine cum este viața
ta? În ce categorie de oameni ești tu?
1-Pentru ce-l ce nu-l cunoaște pe Dumnezeu
Poate ești la punctul din viață așa cum am fost și eu când
am zis că viața nu mai are rost, dacă da, pot să-ți spun pe baza
cuvântului Lui Dumnezeu și a experientei mele că de fapt viața
acum începe pentru tine.
Tu nu ai venit la întâmplare pe acest pământ, viața este
un dar de la Dumnezeu și dacă ești aici, ești cu un scop: Dacă
ești bolnav Domnul este medic pentru tine, dacă ești sărac

150
O Viață Prin Credință

Domnul este bogat și îți poartă de grijă, dacă ești întristat și


dezamagit Domnul îți dă pace și bucurie, dacă ești părăsit de
prieteni, de soțul său soția ta ori chiar de părinți sau de copii tăi
Domnul este prietenul tău, dacă ești în pușcarie, chiar și pe
nedrept și acolo Domnul vrea să te folosească și să te
pregătească pentru lucrarea la care ești chemat mai târziu, dacă
ai căzut în ispita păcatului și acum ai patima băuturii a fumatului
a curviei a drogurilor a pornografei și nu te mai poți lăsa de ele,
Domnul poate să te elibereze. Indiferent în ce situație ești dragul
meu vreau să îți spun un lucru DUMNEZEU TE IUBEȘTE așa
ne spune sfânta scriptură.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piara, ci să
aibă viață veșnică.
Ioan 3:16
Acum când veizi că Dumnezeu te iubește și a dat pe Fiul
Său Domnul Isus să moară pentru tine, ce trebuie să faci? Dacă
în urma acestei mărturisiri, în inima ta s-a născut credința, în
primul rând tu trebuie să te pocăiești, adică să te recunoști că ai
greșit, să-ți pară rău de ce ai făcut și să-ți ceri iertare, apoi să te
împaci cu Dumnezeu făcând un legământ cu El în apă botezului
și El te va boteza cu Duhul Sfânt care te va ajuta să faci voia
Domnului toată viața. Chiar acum nu mai amâna, pune-te pe
genunchi, roagă-te Domnului așa cum ști, mărturisește-ti
păcatele, cere-ți iertare, cheamă-l pe El în ajutorul tău acolo
unde ești căci El este gata să te ierte să te ajute în orice
împrejurare vei fi și să-ți dea izbăvirea aici și în final viața
veșnică. Cauta o biserică evanghelică, spune că vrei să faci un
legământ cu Dumnezeu în apa botezului, cere ori cumpără-ți o
biblie studiază cuvântul în fiecare zi și roăgă-l pe El să te boteze
cu Duhul Sfânt și să-ți dea călăuzirea Sa.

151
O Viață Prin Credință

2-Pentru ce-l ce îl cunoaște pe Dumnezeu dar a căzut.


Dacă ești la punctul în viață, după ce ai primit credința
și te-ai pocăit, și ai facut un botez spre iertarea păcatelor, dar ai
căzut din nou în ispita păcatului și nu te poți ridica, tu mergi la
biserică dar nu știi dacă Dumnezeu te mai poate ierta. Aș vrea
să-ți spun un lucru nu este nimeni perfect, neprihănit fără de
păcat numai Domnul Isus. Noi suntem păcătoși mântuiți, dacă
greșim, noi ne rugăm Domnului și El este gata să ne ierte, dar
să nu mai păcătuim cu voia că atunci ne putem pierde credința
și mântuirea. Deci ce este de făcut atunci? Faptul că citești
această carte nu este la întâmplare, Dumnezeu a îngăduit să
ajungă în mâinile tale pentru că Dumnezeu te iubește și îți mai
dă o șansă.
Îți amintești de istoria lui Iona din biblie? El a fost un
proroc a lui Dumnezeu și a primit o revelație de la Dumnezeu
să meargă la Ninive o mare cetate în zlele acelea și să strige
împotriva ei căci rautatea ei s-a suit până la cer. El trebuia să
meargă la Ninive să le spună să se pocaiască dacă nu Dumnezeu
v-a nimici cetatea. Iona în loc să meargă la Ninive a luat corabia
și a plecat la Tars și nu a ascultat de glasul Domnului din diferite
motive. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt puternic pe mare și
corabierii sau speriat foarte tare până acolo ca au tras la sorți să
vadă din cauza cui a venit furtuna aceea și sortul a căzut pe Iona.
După ce le-a mărturisit lor, le-a spus să-l arunce în mare și
marea se va liniști și așa a fost. Apoi Dumnezeu a trimis un pește
mare care a venit și la înghițit pe Iona și a stat în pântecele
peștelui trei zile și trei nopti până ce Iona s-a pocăit apoi
Dumnezeu a poruncit peștelui să-l arunce pe uscat pentru că
Dumnezeu vrea să-i mai dea o șansă. ''Cuvântul Domnului a
vorbit a doua oara lui Iona, astfel: Scoăla-te du-te la Ninive

152
O Viață Prin Credință

cetatea cea mare și vorbește acolo, strigarea pe care ți-o voi da.
Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului.
Și Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.
Iona a început să pătrundă în cetate, cale de o zi, strigând și
zicind; Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită. Oamenii
din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și sau
îmbrăcat în saci de la cei mai mari până la cei mai mici.
Iona 3:1-5
Dumnezeu i-a dat o lecție lui Iona dar în acelaș timp a
dat o nouă șansă să facă voia Domnului și în urma ascultării lui
poporul din Ninive s-a pocăit și Dumnezeu i-a iertat și a salvat
cetatea. Cercetează-ți viața și vezi unde ai păcătuit
mărturiseșteți păcatul și lasă-te de El, cercetează scriptura
zilnic, stai de vorbă cu Dumnezeu în rugăciune, frecventează
biserica și uneștete cu oameni ai credinței să crești spiritual și
să primești putere. Dacă ai primit din nou pace și bucurie atunci
ești pe drumul cel bun, nu te mai lăsa de Domnul și nici El nu
te va lăsa așa cum avem promsiunea în Evrei: ,,Nicidecum n-
am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi". Evrei 13:5b.
3-Pentru cel viclean
Dacă vii la biserică dar te-ai botezat din alte motive
poate să-ți găsești o fată s-au un băiat bun din biserică, ori poate
îndemnat de părinți să nu-i superi, ori poate a câștiga mai multe
voturi în arena politică dar oricare ar fi ele și chiar dacă nu ai
dat mare importanță la aceasta să știi că ai făcut un legământ cu
Dumnezeu, cu creatorul tau, El a văzut lucrul acesta și acum
așteaptă după tine. Acum tu mergi la biserică ori mergi mai rar
și ești la răscruce de drumuri nu știi în ce direcție să mergi îți
iubești familia și ai frică de Dumnezeu pentru ce ai făcut. Da
într-adevăr toate acestea sunt greșite tu poți să minți și să înșeli
pe oameni dar nu poți să minți pe Dumnezeu care știe toate

153
O Viață Prin Credință

lucrurile, El îți cunoaște chiar și gândurile tale însă El a îngăduit


aceasta cu un scop.Tu ai auzit istoria vechiului testament în care
o familie a avut doi gemeni pe primul l-a numit Esau și pe ce-l
de-al doilea Iacov. Când ei au crescut mari Esau a devenit un
vânător iscusit iar Iacov ajuta părinții la gospodaria casei.
Într-o zi Esau a venit de la câmp foarte flămând și i-a
cerut lui Iacov ceva de mâncare. Atunci Iacov a beneficiat de
această ocazie și i-a cerut lui Esau dreptul de întâi născut iar el
l-a dat pentru ca era flămând. A doua oara când tatăl său era
bătrân și nu mai vedea bine a chemat pe fiul său Esau și i-a cerut
să se duca la vânătoare și să să-i pregătească ceva de mâncare
apoi el îl va binecuvânta înaite de a muri. Rabeca mama lui a
auzit conversația și pentru ca iubea pe Iacov ea la învățat cum
să fure binecuvântarea. Ia spus sa-i aducă doi iezi ca să-i
pregătească o mâncare cum îi place lui, apoi la îmbrăcat cu
hainele lui Esau, i-a pus o blană de iezi pe mâini apoi l-a trimis
la tatăl său cu mâncarea pregătită. Tatăl său nu la recunoscut
pentru că nu vedea și mâinile erau păroase ca a lui Esau și
hainele miroseau ca a lui și la binecuvântat. Nu după mult timp
a venit și Esau cu vânatul și sa dus repede sa pregătească o
mâncare pentru tatăl sau Isaac cum îi poruncise. Când i-a dus-o
a aflat ca Iacov a umblat cu viclesug și i-a furat și
binecuvântarea. Isaac i-a zis: fratele tău a venit cu viclesug și ți-
a luat binecuvântarea. Esau a zis: Da nu degeaba i-au pus
numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat dreptul de
întâi născut, și iată-l acuma a venit și mi-a luat și
binecuvântarea. Genesa 27:35-36
Inima lui Esau era plină de ură pentru fratele lui Iacov
și aștepta să moară tatăl său apoi avea de gând să-l omoară și pe
Iacov. Rabeca a aflat de planul lui Esau, a chemat pe Iacov fiul
ei cel mai tânăr și la îndemnat să plece la fratele ei Laban în

154
O Viață Prin Credință

Haran până va trece mânia fratelui său Esau. Când era pe drum
spre Haran într-o noapte a avut un vis: Și a visat o scară
rezemată de pământ al caru-i vârf ajungea până la cer. Îngerii
Lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe scara aceea. Și Domnul
stătea deasupra ei și zicea: Eu sunt Domnul, Dumnezeu fratelui
tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac, pământul pe care ești culcat,
ți-l voi da ție și seminței tale. Sămânța ta va fi ca pulberea
pământului, te vei întinde la apus și la răsărit, la mează-noapte
și la mează-zi, și toate familiile pământului vor fi binecuvântate
în tine și în sămânța ta. Iată Eu sunt cu tine te voi păzi
pretutindeni unde vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta
căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ți spun.
Genesa 28:12-15
Chiar dacă Iacov a luat cu viclesug dreptul de întâi
născut și binecuvântarea de la fratele său Esau totuși el a
ascultat de părinții lui și a avut frică de Dumnezeu pentru ce a
făcut. De aceea Dumnezeu i-a ieșit înainte și i-a descoperit toate
binecuvântarile pe care le are în plan pentru el și acolo Iacov a
făcut o juruința Domnului. Eu pot acum să-ți spun, tu ai făcut
un legământ cu Dumnezeu cu creatorul tău chiar și în condițiile
în care le-ai făcut acum Dumnezeu știe totul și așteaptă pentru
tine să te întorci la El. Opreștete din alergarea ta, tu mai ai
nevoie de un singur lucru, să te pocăiești și să-ți ceri iertare de
la Dumnezeu să faci pace cu El, astăzi este ziua întoarcerii tale
la Dumnezeu, nu mai amâna. Dacă vei face lucrul acesta vei
simți o eliberare și vei primi o direcție în viața ta și o mare
bucurie de viață aici și în final viață veșnică.
4-Pentru crestinul adevarat
Cât despre tine dragul meu care ai primit credința și
pocăința și Dumnezeu te-a îmbrăcat cu puterea Sa ți-a dat un
dar, or mai multe și astăzi te bucuri de prezența Sa și lucrezi cu

155
O Viață Prin Credință

bucurie în câmpul evangeliei ferice de tine. Nu uita niciodată


dragul meu că ești aici cu ajutorul Domnului El ti-a dat
înțelepciune, El ti-a dat putere, El ți-a dat darul și numai El
merită Slava. Este trist, dar sunt mulți care după ani de zile în
lucrul Domnului au început să uite acest lucru și-au căutat să-și
i-a ei creditul, fiind ispitiți cu duhul de mândrie care a dus la
cădere. Deci oricare ai fi, tu care a primit o ungere din partea
Duhului Sfânt, verificați viața zilnic, stai în post, postul te ajută
să nu te înbuibezi și să-și ții trupul în stăpânire, stai în rugăciune,
rugăciunea te ajută să stai lângă Dumnezeu și să-i simți
prezența, fă-ti un obicei, dă cinste altuia întotdeauna, asta îl
ajută pe el să crească iar pe tine să nu te mândrești, cercetează
cuvântul și cugetă la el zilnic, el te ajută să crești spiritual să
veizi lucrurile cum le vede Dumnezeu, mulțumeștete cu ce ai și
nu te încurca cu lucrurile lumii, căci mulți care au făcut lucrul
acesta au primit un duh de lăcomie și și-au perdut credința,
veghează asupra familiei tale care ți-a dat-o Dumnezeu familia
este unul din cele mai importante lucruri câmpul evangeliei,
lucru care unii l-au pierdut din neglijență și au pierdut și
lucrarea. Într-un cuvânt să trăiești o viață echilibrată să nu dai
prilej diavolului, să fii lumină ca Domnul să te poată folosi în
lucrarea Sa. Am o mare bucurie pentru tine și zic Domnul să te
binecuvânteze și să te ajute până la capăt. Cuvântul îți dă o
frumoasă promisiune:
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele te voi păzi și Eu
de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă ca să
încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Pastrează ce ai
ca nimeni să nu-ți ia cununa.
Apoc 3:10,11.
5-Pentru o persoana religioasă.
Acum gândul meu este călăuzit de Duhul Sfânt și mă

156
O Viață Prin Credință

îndeamnă spre ce-l care, fie s-a născut într-o anumită religie fie
că a aderat la ea mai târziu în viață din diferite motive și acum
este undeva la punctul când îți pune întrebarea, de ce sunt atâtea
religii? Și care este religia adevarată? În primul rând să fim clar
de la început tocmai aici este gresala, Dumnezeu nu a făcut
religii El ne-a dat o credință să-L slujim pe El, oamenii au făcut
religii luând o parte din scriptură pe baza căreia și-au bazat
doctrina și credința. Dacă te-ai născut într-o religie asta nu
înseamnă că aceasta trebuie să fie neapărat bună, tu a datoria să
cercetezi să aflii adevărul să nu fii rătăcit. Dacă tu, părinții tăi
sau țara în care te-ai născut a fost obligată să accepte o anumită
religie asta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tine ca să
cercetezi adevărul. Un lucru care Dumnezeu nu-l face ,,El nu
obligă pe nimeni Să-l slujească pe El cu forța''. El vrea ca noi
să-l slujim din dragoste.
Din cauza necredinței în Dumnezeu a necunoștinței ori
a lipsei de cuvânt, oamenii au fost ușor manipulați de liderii lor
fie învățați în ideologia aceasta fie obligați au agreat la ea ca
toată lumea. Sunt chiar țări care au fost biruite în război și au
fost obligate să primească o religie nouă, dacă nu vor fi
pedepsiți cu moartea și peste noapte o țară a fost schimbată. Ori
aceasta este voia Lui Dumnezeu, nu degeaba îți pui aceste
întrebări în inima ta. Acum dacă religiile au fost făcute de
oameni atunci ne dăm seama că religiile nu pot fi perfecte și
aceste religii au îndreptat credința și inimile oamenilor spre fel
și fel de zei și dumnezei străini care nu au nicio putere. Ori dacă
sunt atâtea religii în lume și atâția zei și Dumnezei mă face pe
mine să cred că există o relige adevarată o credință adevarată și
un Dumnezeu adevărat. Este trist că pentru mulți, religia lui în
care s-a născut sau persoana care a înființat acea religie este mai
importantă decât Dumnezeu însuși că nici nu vor să asculte sau

157
O Viață Prin Credință

să cerceteze adevărul, fie din cauză că legile sunt foarte aspre în


unele țări ca și pedeapsă cu moartea fie ca religia lui îi spune că
este păcat și nu are voie să aibe ori să studieze altă religie, ori
fie pur și simplu că el așa a primit și așa crede. Tocmai faptul
că-ți pui aceste întrebări este dovada că Dumnezeu te cercetează
și vrea ca tu să cunoști adevărul și să primești adevărata credință
și să-l cunoști și să-l slujești pe El. Ca să cunoști adevărul în
primul rând trebuie să-ți faci rost de o biblie și să începi s-o
citeși pentru că în ea vei găsi Adevărul. Înaintea Domnului nu
este greșit să cercetezi și alte religii și să-L pui pe El la încercare
așa că Domnul să te ajute să te păzească, El să te lumineze să-ți
dea înțelepciune să aflii și să înțelegi adevărul care te va face
slobod. Daca vei afla adevărul caută să te unești cu oameni ai
credinței să te apropii mai mult de Dumnezeu să-l cunoști pe El
și El se va apropia de tine te va binecuvânta într-un fel că tu nu
poți să-ți imaginezi și îți va da viața veșnică. Nu uita dacă ai
primit adevarata credință și Dumnezeu ți s-a decoperit, ferice de
tine acum ai o mare datorie să mărturisești acest lucru familiei
celor dragi ca și ei să-l cunoască pe adevaratul Dumnezeu. Zic
că Domnul să te ajute și să te binecuvinteze cu tot ce ai trebuință
în a sluji pe adevaratul Dumnezeu.

6-Pentru poporul Lui Dumnezeu Israel:

Pot să spun că am o deosebită stimă și respect în inima


mea pentru poporul Lui Dumnezeu pentru că în urma lor noi am
primit credința. Dacă te-ai născut evreu sau ai aderat la această
credință și acum vezi starea poporului ori veizi ura neamurilor
care creste din ce în ce mai mult împotriva țării și acum ai atâtea
întrebări la care nu ai răspunsul. Dacă ești sincer pentru
Dumnezeu și vrei să găsești răspunsul, te sfătuiesc să citești

158
O Viață Prin Credință

Noul Testament. Sigur că aș putea să-ți spun multe lucruri


despre Domnul Isus, despre nașterea Lui, despre viața Lui,
despre moartea Lui și despre înviera Lui și despre ucenicii Săi
dar toate acestea le găsim în Sfânta Scriptură. Dar am totuși am
un gând care vreu să-l împărtășesc cu tine: Cu toate că la început
ucenicii au fost plini de teamă, după primirea făgăduinței
Duhului Sfânt apostolii acum au primit putere și au început să
propovăduiască pe acest Isus pe care ei l-au văzut înviat, cu
riscul vieții lor. Găsim în faptele apostolilor că Dumnezeu
însoțea cuvântul cu semne și minuni:
''Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în
norod. Toți stăteau împreună în privdorul lui Solomon și
niciunul nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în
gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și
femei, se mărea tot mai mult, până acolo că scoteau pe bolnavi
chiar și pe ulițe, si îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru
că, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste
vreunul din ei. Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din
cetățile vecine și aduceau pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de
duhuri necurate și toți se vindecau,,Fapte 5:12-16.
Acest lucru a stârnit gelozia și marele preot și partida
Saducheilor, au pus mâna pe apostoli și ia băgat în Temniță, dar
un înger a Domnului a deschis ușile temniței noaptea și i-a scos
afară, iar ei după cum le-a spus îngerul, s-au dus dis de
dimineață în templu și învățau pe norod. Toți au rămas
înmărmuriți și nu știau ce să creadă dar totuși căpitanul
templului și aprozii s-au dus si i-au adus înaintea soborului să-i
judece, dar unii erau de parere să-i omoare. Dumnezeu a lucrat
că în mijlocul lor era un fariseu numit Gamaliel un învățător al
legii.
''Dar un Fariseu numit Gamaliel un învățător al legii, pretuit de

159
O Viață Prin Credință

tot norodul, s-a sculat în picioare în Sobor și a poruncit să scoată


afară pe apostoli. Apoi le-a zis: Bărbați Israeliți, luați seama
bine ce aveți de gând să faceți oamenilor acestora. Căci nu
demult s-a ivit Teuda, care zicea ca el este ceva și la care s-a
alipit patru sute de barbati. El a fost omorit si toti cei ce l
urmasera, au fost risipiti si nimiciți. După el s-a ivit Iuda
Galilianul, pe vremea înscrierii și a tras mult norod de partea
lui, a pierit și el și toți cei ce îl urmaseră, au fost risipiți. Și acum,
eu vă spun: Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace!
Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va
nimici, dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să
nu va pomeniți că luptați împotriva Lui Dumnezeu. Ei au
ascultat de el. Și după ce au chemat pe apostoli au pus să-i bată
cu nuiele, i-au oprit să vorbească în numele lui Isus și le-au dat
drumul. Ei au plecat dinaintea Soborului și s-au bucurat că au
fost învrednicit să fie batjocoriți, pentru numele Lui. Și în
fiecare zi în templu și acasă, nu încetau să-i învețe pe oameni și
sa vestească evanghelia Lui Isus Hristos.
Fapte 5:34-42.
Nu există o minune mai mare ca aceasta că după peste
2000 de ani, credința apostolilor a rămas în picioare ca dovadă,
că este de la Dumnezeu. Milioane și milioane de oameni au
primit credința în Dumnezeu și l-au primit pe Domnul Isus ca
Mântuitor al vieții lor. Uită-te în jur, credința în Domnul Isus s-
a dus în toate tările lumii chiar și în țările unde credința este
interzisă și este pedeapsa cu moartea. În multe locuri se predică
pe stadioane că nu sunt biserici capabile să cuprindă mulțimea
și zeci și zeci de mii se închină înaintea Lui Dumnezeu și-i
proslăvesc numele. Nu-ți spune lucrul acesta ceva. Răspunsul îl
avem în Biblie. O dată Dumnezeu a vorbit prin prorocul
Ezechiel.

160
O Viață Prin Credință

''Spune-le Pe viața mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc


moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să
trăiască, Întoarceți-vă, Întoarceți-vă de la calea voastră cea rea!
Pentru ce vreți să muriți voi casa lui Israel?,, Ezechiel 33:11
Un lucru îți lipsește atât ție cât și poporului Israel, să se
întoarcă la Dumnezeu să se pocăiască și să-L primescă pe
Mesia, pe Domnul Isus Hristos pentru că numai El le poate da
pacea.
Dumnezeu este gata să te ierte să te primească ești tu gata?
Și Harul Domnului Isus Hristos și dragostea Lui Dumnezeu și
împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți!
Amin!

Și Duhul și Mireasa zic Vino! Și cine aude, să zică; Vino! Și


celui ce îi este sete, să vină: cine vrea să ia apa vieții fără plată!
Apoc 22: 17

161
O Viață Prin Credință

Mama mea

162
O Viață Prin Credință

După rugăciune, Latina Italy în 1982

La închinare cu frații din Phoenix Az 1983

163
O Viață Prin Credință

La primele întâlniri cu frații în vara anului


1984 în Dallas Tx

La închinare Romanian Penticostal Church


din Dallas

164
O Viață Prin Credință

Cu soția când am absolvit CFNI institut în


1986

Prima binecuvântare de copil la Romanian


Penticostal church din Dallas

Întâlnire cu frații la Romanian Penticostal

165
O Viață Prin Credință

Church in Dallas

În parcare după serviciul biserici cu un grup


de frați

166
O Viață Prin Credință

Primul botez în apă la Romanian Penticostal


Church din Dallas

Una dintre primele misiuni în orasul


Weco Tx

167
O Viață Prin Credință

Primul botez oficiat în Weco Tx

Prima misiune în România în 1992

Prima Misiune în satul Dunăreni în România

168
O Viață Prin Credință

World Evangelism Ministry


Contact information
USA
P O Box 381503
Duncanville Texas 75138

România
Str. Horea, Nr-27, Loc- Hațeg,
Jud- Hunedoara, România,
Europe

Or visit us on the web at:


World-Evangelism-Ministry.org
info@world-evangelism-minstry.org

Vă rugăm să suportați misiunea noastră prin a comanda cărți sau


a face donații care vor merge 100% pentru misiune. Vă
mulțumim și Domnul să vă binecuvinteze.
Maranata- Domnul nostru vine. Amin!

169