Isus Este Totul Prietene Alejandro Bullon

Alejandro BulIon
ISUS ESTE TOTUL,

PRIETENE!
evs~
editura viaţă şi sănătate
© 2014 - Editura Viaţă şi Sănătate
Toate drepturile rezervate.
Traducere: Luminiţa Silveira

Redactare: Adela Băncău-Burcea
Corectură: Livia Ciobanu-Mihai

Tehnoredactare: Dragoş Gârea
Copertă: Dragoş Gârea
Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate

prin reţeaua sa naţională de librării
www.viatasisanatate.ro/librarii
Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare:

Editura Viaţă şi Sănătate
Telefon: 0213230020,0740101034
Fax: 021 323 0040
E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro
Site: www.viatasisanatate.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BULLON, ALEJANDRO
Isus este totul, prietene! / Alejandro Bullon ; trad.:
Luminiţa Silveira. - Pantelimon: Viaţă şi Sănătate, 2014
ISBN 978-973-101-746-4
I. Silveira, Luminiţa (trad.)
2
CUPRINS
Introducere • 7
Pierdut În biserică· II
Rătăcit În junglă· 19
Cum ai putea să nu-L iubeşti? • 27
Minunile nu se explică - se acceptă • 39
Este posibil să convieţuieşti cu un lup? • 55
Prietenii Îşi apără prietenii • 63
Este posibil să fii perfect? • 73
Prietenilor le place să stea de vorbă • 83
Cum hrănim noua fire • 93
Ar fi posibil să rămâi În tăcere? • 103
Mai mult decât prieteni • 109
A-L cunoaşte pe Isus este totul • I 19
INTRODUCERE
D ialogul cu sute de tineri şi multele scrisori şi e~mailuri

pe care le primesc în mod constant, strigătul drama~
tic al sufletelor în suferinţă, m~au încurajat să scriu
această carte. În ea caut să exprim ceea ce mie mi~a adus pace
şi bucurie în inimă.
Am ajuns la concluzia că, în general, tânărul creştin nu

reuşeşte să fie fericit pentru că nu înţelege cine este Isus, nu înţe~
lege ce a tacut El pentru noi şi cum poate să umble cu El. Tână~
rul ştie tot ce trebuie şi ce nu trebuie să facă, însă nu reuşeşte să
trăiască la înălţimea normelor pe care le cunoaşte. Trăieşte sufe~
rind din cauza constantelor sale greşeli. Există o forţă interioară
misterioasă care îl împinge să facă tot ceea ce nu vrea să facă. Un
eşec este urmat de un altul, iar apoi vine acea voce înspăimân~
tătoare: Tu nu ai nicio valoare, nu vei reuşi niciodată. Ce crezi că
rezolvi ducând o viaţă ipocrită? Mai bine ieşi din biserică.
Sfârşitul poveştii: tânărul abandonează; pentru totdeau~

na biserica, deoarece crede că este mai cinstit din parte;;t lui să
8 I ALEJANDRO BULL6N
facă aşa. Sau rămâne în ea plin de frustrări şi eşecuri, trăind

insuccesul unei vieţi lipsite de sens, zâmbind tuturor, însă pe
dinăuntru plângând. Cel mai rău este că, după un timp, poate
ajunge să se obişnuiască cu acest stil de viaţă. Vocea lui Dum-
nezeu se poate stinge încetul cu încetul, Iăsându-1 pe tânăr
pierdut pentru totdeauna, în biserică.
Aceastăcarte a fost scrisă pentru tine, dragul meu tânăr.

A fost scrisă cu mai mult decât cerneală, a fost scrisă cu dra-
goste. Am lucrat ani de zile alături de tineri, am conversat cu
ei în tabere, la focul de seară, la umbra copacilor, pe terenul de
sport, în biserică, în birou, dimineaţa, după-amiaza şi seara.
Anii petrecuţi ascultând bucurii şi tristeţi, biruinţe şi eşecuri
ale tinerilor m-au condus la scrierea acestor pagini.
Cea mai mare preocupare a mea nu este stilul de re-

dactare, nici puritatea limbajului, ci tuj preocuparea mea este
de a fi înţeles de către tine. Doar atât. Scriu în acelaşi mod în
care am vorbit de atâtea ori în tabere spirituale şi săptămâni
de rugăciune, dorind să te ajut, pentru că drama ta a fost şi
a mea pentru mulţi ani şi ştiu foarte bine cum este să simţi
acea agonie de a fi conştient de tot ce aşteaptă biserica de la
tine, şi totuşi să nu reuşeşti să trăieşti la înălţimea aşteptări
lor. Însă, mai presus de toate, scriu pentru că într-o zi L-am
descoperit pe Isus ca fiind marele meu Prieten şi pentru că
am învăţat că viaţa de creştin nu înseamnă doar a trăi preo-
cupat de legi şi norme. Viaţa creştină este un lucru minunat,
înseamnă a umbla în fiecare zi cu Isus, într-o relaţie sublimă de
dragoste.
ISUS ESTE TOTUL, PRIETENE' I9
Prin intermediul acestor rânduri, doresc din toată fiinţa

mea să te conduc la o cunoaştere mai profundă, ce te va face să
iei de mână această Persoană minunată care îţi va umple viaţa
de pace şi fericire. Pentru că, la urma urmelor, a~L cunoaşte pe
Isus este tot ceea ce contează, căci Isus este totul, prietene!
Alejandro Bulion
Capitolul I
PIERDUT ÎN BISERICĂ
A intrat în încăpere fără să bată la uşă şi s~a aruncat pe

scaunul din faţa mesei mele. Transpira. Era evident
că avea emoţii.
- Pastore, sunt pierdut! spuse fără ocolişuri.
Doar trei cuvinte, atât. Puţine, şi totuşi suficiente pentru
a descrie tragedia unui suflet pierdut.
Îl cunoşteam bine pe acel tânăr. Lucrasem împreună de
multe ori la pregătirea unor programe de tineret. Iar în acel
moment, acolo, cu ochii înlăcrimaţi, repeta:
- Credeţi~mă, frate pastor, sunt pierdut!
Cu vocea sugrumată de emoţie, mi~a povestit drama:
- Sunt adventist din naştere. Toată lumea crede că
sunt un bun creştin. Părinţii mei cred că sunt un fiu minunat.
Membrii bisericii cred că sunt un tânăr consacrat. M~au nu~
mit şi diriginte de tineret. De multe ori îi aud pe unii părinţi
spunându~le copiilor lor:"Mi~ar plăcea să fii ca acel băiat:'Toţi
cred că sunt un creştin model, dar nu este adevărat, frate pas~
tor, sunt un mizerabil. Chiar recent am făcut un lucru oribil
şi nu este prima dată. Sunt disperat, mâhnit ca şi de celelalte
12 I ALEJANDRO BULLON
dăţi. Mi~am dorit chiar şi să mor. Nu sunt ceea ce toţi cred că

sunt.
Am încercat să spun ceva, însă m~a întrerupt:
_ Nu vreau să fiu aşa, frate pastor. Vreau să fiu un creş~
tin adevărat, însă nu reuşesc. M~am luptat de~atâtea ori, m~am
străduit, însă întotdeauna sfârşesc învins.
M~a durut să îl văd în acea situaţie pe acel tânăr.
- Sunteţi dezamăgit de mine, nu~i aşa2 a întrebat după
aceea, cu nelinişte.
Dezamăgit2 Tot ce simţeam era un nod în gât. Am că~
utat să îmi ascund tristeţea, durerea, pentru că în realitate
drama nu era doar a acelui tânăr. Aveam acolo pe mulţi tineri
ai bisericii mele şi poate că şi tu şedeai pe acel scaun în acea
după~amiază.
"Pastore, sunt pierdut!" Pierdut2 Da, pierdut în biserică.
Este posibil să fii pierdut în biserică2 Din nefericire, da, este.
Există aceia care, ca şi în cazul acestui tânăr, sunt pierduţi pen~
tru că fac lucruri greşite atunci când nu îi vede nimeni, însă
există şi o altă categorie de pierduţi: aceia care fac totul corect,
aparent împlinesc tot ce cere biserica; trăiesc preocupaţi, de
multe ori, cu detalii ale regulamentelor şi normelor, dar sunt
la fel de pierduţi.
Asta mă duce cu gândulla tânărul bogat. Era un tânăr ca
orice tânăr din biserica de astăzi. Era membru al unei adunări
ai cărei lideri se preocupau mult cu norme, legi şi regulamente.
"Nu poţi face asta': "Nu poţi nici cealaltă':"E păcat să faci aşa
ceva':"E un mare păcat să faci cutare lucru': Acel tânăr a crescut
cu o idee greşită cu privire la Dumnezeu. Şi~ L imagina şezând
ISUS ESTE TOTUL. PRIETENE! I 13
pe tronul Său de judecată, dictând reguli, cu chipul serios şi cu

o nuia în mână, gata să~1 pedepsească pe neascultător.
De mic copil, părinţii lui şi liderii bisericii cereau îm~
plinirea fidelă a tuturor normelor. Erau oameni preocupaţi
cu imaginea bisericii. Actualizând un pic povestea, dacă, de
exemplu, o fată s~ar fi îmbrăcat cu pantaloni strâmţi, ei ar fi
chemat~o la comitet; tânăra, pentru că îşi iubea biserica, ar fi
încetat să mai folosească acea îmbrăcăminte. La prima vedere,
toată biserica ar fi fost fericită, însă nimeni nu era preocupat
cu ce se petrecea în adâncul inimii fetei. Important era ca ea să
împlinească norma, să fie o bună membră a bisericii. Şi tânărul
bogat a învăţat în acest mod să împlinească toate normele şi
legile. Aparent, era un tânăr cu un comportament bun, activ
în biserică, lua parte la programe şi servicii de închinare, putea
fi dat ca exemplu celorlalţi, însă ceva nu era în ordine acolo, în
străfundul inimii: Nu era fericit, avea senzaţia că era pierdut,
deşi împlinea tot ceea ce trebuia.
Într~o zi a fost anunţată sosirea lui Isus în cetate. În~
tâmplarea este înregistrată în capitolul 10 al Evangheliei după
Marcu. Liderii religioşi au fost cei dintâi în a~ L întâmpina pe
Isus, întotdeauna preocupaţi cu detalii ale legii şi ale normelor:
"Este permis bărbatului să îşi lase nevasta?': "Este păcat să îţi
tunzi părul?': "Este păcat să te rogi şezând?': "E păcat să ai un
spaţiu de recreere lângă templu?': "E păcat să mergi la plajă?"
Domnul Isus nu a petrecut mult timp discutând cu ei. S~a în~
dreptat către un grup de copii, i~a luat în braţe, le~a mângâiat
creştetul capului cu dragoste şi le~a sărutat chipurile inocente.
Tânărul bogat a rămas foarte impresionat la vederea
acestui tablou. Niciodată nu şi L~ar fi putut imagina pe Isus
în postura de a~i săruta pe copii şi de a manifesta duioşie. Nu

aceasta era imaginea pe care şi~o formase cu privire la Fiul lui
Dumnezeu. Pentru prima dată în viaţă a simţit dorinţa de a~şi
deschide sufletul faţă de cineva. A alergat când Isus deja ieşea
din cetate, a îngenuncheat înaintea Lui şi a spus: "Bunule În~
văţător, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Mă simt pierdut.
Nu am siguranţa mântuirii!" De ce? Cumva nu era un bun
membru al bisericii? Nu împlinea toate normele? Ah, dragul
meu, împlinirea poruncilor nu a fost niciodată un sinonim al
mântuirii! A fi un bun membru al bisericii nu înseamnă că eşti
mântuit. Este posibil să te supui în totul, şi totuşi să fii complet
pierdut. Pierdut în biserică!
Domnul Isus a încercat să îl conducă pe tânăr de la cu~
noscut către necunoscut. Tânărul cunoştea bine Legea, nor~
mele, regulile şi Isus i~a spus: "Păzeşte poruncile!" Aceasta a
fost o terapie de şoc. "Doamne': a spus tânărul confuz, "le~am
păzit pe toate încă din copilărie, însă neliniştea nu dispare, dis~
perarea creşte, senzaţia că sunt pierdut este din ce în ce mai
puternică!"
Isus l~a privit cu duioşie şi l~a iubit. Aşa scrie, "l~a iu~
bit': Isus te iubeşte şi pe tine. Nu contează dacă eşti sărac sau
bogat, negru sau alb, urât sau frumos. El te iubeşte. Te înţe~
lege. Nu o spun eu, ci Biblia. În momentul acesta, tu eşti cel
mai important lucru pentru Dumnezeu. Tu, cu luptele tale, cu
eşecurile tale, conflictele, îndoielile şi incertitudinile tale; tu,
cu defectele tale de caracter şi cu temperamentul irascibil, eşti
obiectul dragostei şi duioşiei Lui. Poate că, în vreun moment
al vieţii tale, vei simţi că nimănui nu~i place de tine, că părinţii
nu te înţeleg, că profesorii nu~ţi dau valoare, că viaţa ţi~a re~
ISUS ESTE TOTUL, PRIETENE! I 15
fuzat ocaziile pe care le-a oferit altora, că lumea întreagă nu

te acceptă. Poate că nici tu nu te placi şi nu te accepţi. Poate
că-ţi pare că totul e aşa cum vezi tu, însă Dumnezeu te place,
te înţelege. În acest moment, în timp ce citeşti aceste rânduri,
El este chiar lângă tine, gata să te ajute, să te salveze şi să-ţi dea
valoare.
În Iudeea, dincolo de Iordan, cu secole în urmă, Hristos
l-a privit cu dragoste pe tânărul bogat. I-a văzut conflictul in-
terior, luptele, neliniştile. I-a văzut situaţia disperată: pierdut
în biserică, pierdut împlinind toate poruncile, pierdut supu-
nându-se tuturor normelor.
"Ştii care-ţi este problema, fiulet a spus Isus."Una sin-
gură: tu nu Mă iubeşti. În inima ta nu există loc pentru Mine,
în inima ta există spaţiu doar pentru bani. Eşti dispus să pă
zeşti porunci, însă nu să Mă iubeşti pe Mine, iar atâta timp cât
nu Mă iubeşti, nu accept nimic din partea ta. Nu are niciun
rost să păzeşti porunci, să împlineşti norme, să te supui regula-
mentelor; dacă nu Mă iubeşti, niciunul dintre aceste lucruri nu
va avea sens şi vei rămâne cu aceeaşi senzaţie îngrozitoare, cu
acelaşi gol în suflet. Hai să facem ceva, dragul Meu fiu: du-te
acasă, alungă din inimă dragostea pentru lucrurile acestei lumi,
pune- Mă în centrul vieţii tale, apoi vino şi urmează-Mă!"
Biblia spune că tânărul, "când a auzit aceste cuvinte, s-a
întristat de tot': Ce nenorocire! Prefera să ţină poruncile decât
să Îl iubească pe Domnul Isus. De ce? Poate pentru că este mai
uşor să pari bun decât să-ţi predai inima lui Dumnezeu.
Poate că gândeşti:"Din fericire, eu nu am bogăţii:' Poate.
Dar, uneori, nu avem nevoie de bogăţii pentru a-L detrona din
inimă pe Isus. Este posibil să iubim un artist de televiziune
mai mult decât pe Isus? Un idol, un sportiv, un iubit, o iubită,

o profesie, studiile, lucruri bune, oricare ar putea lua locul lui
Isus în inima meail Este posibil să~mi iubesc biserica şi doctri~
na mai mult decât pe Domnul Isusil
Te întreb deschis: Care ar trebui să fie prima noastră
preocupare, a~ L iubi pe Isus sau a respecta regulamentd Une~
ori suntem mai interesaţi ca tinerii să aplice normele decât
să~L iubească pe Isus. Interesul lui Isus este altul:"Fiule, dă~mi
inima ta': spune El în timp ce bate la uşa inimii omului.
Există ceva ce n~ar trebui să uităm niciodată: într~un fel
sau altul, împlinirea normelor fără a~ L iubi pe Isus este po~
sibilă - o dovedesc atâţia -, însă este imposibil să Îl iubeşti
pe Isus şi să nu împlineşti normele. Deci care ar trebui să fie
primul nostru interes, marea noastră ţintă il Dacă L~am iubi
pe Isus din toată inima, am fi incapabili să facem ceva ce L~ar
întrista pe MântuitoruL Prin urmare, viaţa noastră ar fi una de
ascultare.
Ştii care este marea tragedie a vieţii noastre spirituale il
Ştii de ce nu suntem fericiţi în biserică? Lipseşte dragostea faţă
de Hristos. Ne aflăm în biserică pentru că ne place biserica,
doctrina ei ne~a convins, pastorul face un apel căruia nu poţi
să îi rezişti. Ne aflăm în biserică pentru că asta este ceea ce vor
părinţii noştri, sau ca să le facem pe plac copiilor sau soţiei, sau
pur şi simplu, pentru că fiecare fiinţă umană trebuie să aibă
o religie, şi nu pentru că Îl iubim pe Isus până acolo încât să
spunem: "Nu pot trăi fără Tine:'
- Pastore, mi~a spus o bătrânică într~o zi, am aproape
60 de ani de căsnicie. Îl puteţi întreba pe soţul meu şi vă va
spune că am fost întotdeauna o soţie perfectă. Am făcut tot ce
ISUS ESTE TOTUL. PRIETENE' I 17
ar trebui să facă o soţie bună, întotdeauna m~am purtat cum

trebuie, dar nu am fost niciodată fericită.
- Dece?
- Nu îl iubesc pe soţul meu, frate pastor.
- Dar, atunci, de ce te~ai căsătorit?
- Pe vremea mea, spuse bătrânica emoţionată, nu fete~
le alegeau cu cine să se căsătorească. Părinţii hotărau în locul
lor. Într~o zi, tatăl meu mi~a spus: "Fata tatei, peste două luni
te vei căsători cu fiul prietenului meu:' Rochia a fost pregătită.
Petrecerea a fost aranjată. Când mai erau doar două zile până
la nuntă, l~am cunoscut pe mire. Nu mi~a plăcut. Nu am re~
uşit niciodată să îl plac, dar m~am căsătorit pentru că trebuia
să ascult de părinţi. Am fost o soţie perfectă, însă nu am fost
niciodată fericită!
Cum poţi fi fericit alături de cineva pe care nu îl iubeşti?
Botezul este un fel de căsătorie cu Hristos. Mulţ,i creştini ar
putea spune: "Doamne, sunt în biserică, botezat de cinci ani,
de zece sau de cincisprezece ani. În tot acest timp, într~un fel,
am împlinit tot ce cere biserica. Dar nu am fost niciodată fe~
ricit!" De ce? Pentru că nu este posibil să fii fericit alături de o
persoană pe care nu o iubeşti. Să trăieşti alături de o altă per~
soană, chiar şi una pe care o iubeşti, este deja o misiune dificilă.
Ei bine, acum imaginează~ţi cum ar fi să nu existe dragoste. Nu
vom reuşi niciodată să fim fericiţi că ne aflăm în biserică doar
pentru că ne~am născut în ea sau din cauza presiunii sociale,
religioase ori familiale. Toate motivele au sens doar când ma~
rele motiv este dragostea pentru Hristos. În caz contrar, viaţa
creştină se va transforma într~un "iad': o povară oribilă ce tre~
buie purtată. A face ce trebuie doar pentru că suntem botezaţi,
doar pentru că trebuie să împlinim normele unei biserici pe

care am adoptat~o doar ca să plăcem oamenilor, este cel mai
rău lucru care ni se poate întâmpla. Întotdeauna ne vom gândi
să ieşim, să abandonăm torul, sau, când nu ne vede nimeni,
vom face ce nu trebuie.
Toate normele bisericii, toate lucrurile pe care trebuie
să le lăsăm deoparte, tot ce trebuie să învăţăm vor avea o în~
semnătate doar când dragostea lui Hristos va constrânge fi~
inţa noastră. Principala noastră rugăciune nu ar trebui să fie:
"Doamne, ajută~mă să păzesc poruncile Tale': ci: "Doamne,
ajută~mă să Te iubesc cu toată fiinţa mea!"
Tânărul bogat a plecat trist şi nu s~a mai întors. Era gata
să fie un bun membru al bisericii, însă nu era pregătit să~şi
predea inima Învăţătorului.
Capitolul 2
RĂTĂCIT ÎN]UNGLĂ
T rebuie să fi fost în jur de trei sau patru după~amia~

za, însă în interiorul junglei aveai impresia că se în~
noptează. Nori negri acoperiră cerul dintr~odată şi
"urletul" tunetelor se făcea auzit în imensitatea pădurii amazo~
niene, ca şi cum ar fi fost ţipetele unor uriaşi înfricoşători. Din
când în când, fulgerele, asemenea unor săgeţi aprinse, spinte~
cau întunericul. Mi~a fost teamă. Mai bine zis, m~am îngro~
zit când mi~am dat seama că pierdusem poteca. Se întâmpla
în anul 1972. Eram un tânăr misionar printre aborigenii din
tribul Campa, ce locuia la marginile râului Perene, în partea
amazoniană a ţării mele. În acea vineri dimineaţă, am plecat
de acasă având în plan să vizitez un sat localizat la două ore
de mers prin junglă. Nu puteam preciza momentul în care am
pierdut poteca. M~am chinuit s~o găsesc, însă fiecare încercare
mă dezorienta şi mai mult. Minutele şi orele treceau, iar nori
întunecaţi au apărut anunţând furtuna.
Ploaia a început să cadă odată cu lăsarea nopţii, neîndu~
rătoare. Am şezut pe pământ, sub un copac, şi am aşteptat să
treacă timpul, rugându~ L pe Dumnezeu să mă ajute să ies din
acea situaţie dificilă. Nu ştiu cât timp am rămas în acea poziţie,

dar când am observat că ploaia s~a liniştit un pic, am început să
merg din nou pe întuneric prin noroi. Eram ud leoarcă, obosit,
flămând, iar în acel moment aproape disperat. Nu te poţi opri,
trebuie să continui, îmi repetam. Vei reuşi. În curând vei găsi
satuL .• Ceea ce nu trebuie să faci este să stai pe loc.
Însă altceva îmi spunea că totul era inutil, că cel mai bine
era să mă opresc acolo şi să aştept lumina noii zile. Să rămân
acolo? Singur? Şi dacă apărea vreo fiară? Era prima dată când
mi se întâmpla aşa ceva. Nu cunoşteam jungla. Venisem din
capitală de câteva luni. Am simţit că teama punea stăpânire
pe mine şi am fugit. Am alergat ca un nebun, ca şi când cineva
m~ar fi urmărit. Ploaia îmi uda chipul, îngreunându~mi vede~
rea, asta dacă s~ar fi putut vedea ceva în acel întuneric. La un
moment dat, am alunecat într~o vale de vreo cinci sau şase me~
tri adâncime. Eram plin de noroi. Nu mai exista potecă. Doar
întunericul şi muzica infernală produsă de ploaie atunci când
atingea frunzele şi pământul.
Nu voiam să recunosc, însă mă rătăcisem, eram cu to~
tul pierdut. Am încercat să ies din groapa în care mă aflam.
M~am prins de o plantă, dar aceasta s~a smuls şi am că~
zut din nou în noroi. M ~am agăţat de o ramură de copac.
O durere acută m~a obligat să~i dau drumul şi am sfârşit
din nou în noroi, cu mâna plină de mărăcini. Tot ce faceam
era în zadar, picioarele îmi alunecau în pământul ud şi sfâr~
şeam tot timpul la vale, în groapă şi în noroi. Am meditat un
timp, în linişte. Deodată mi~a venit să plâng. Şi~am plâns.
De teamă? Cred că nu~mi mai era teamă. Atunci să fi fost
oare frica de animale sălbatice? Oboseală? Foame? Mi~ar
ISUS ESTE TOTUL, PRIETENE' I 21
fi plăcut ca motivul să fi fost ceva de genul acesta, însă nu

era.
Privind în urmă, am văzut că viata , mea în biserică fuse~
se exact ca acea noapte - încercând o viaţă întreagă să ies din
groapă, străduindu~mă să trăiesc conform înaltelor principii
ale bisericii mele, să împlinesc poruncile şi regulile, dar sfâr~
şind întotdeauna în aceeaşi situaţie, în mocirlă. Eram pierdut
în mijlocul bisericii, cunoscând toate doctrinele, împlinind,
într~o oarecare măsură, toate normele ei, însă eram rătăcit. Şi
partea cea mai gravă era că eram pastor de câţiva ani.
Ca într~un film, întreaga viaţă a început să~mi treacă pe
dinaintea ochilor. Mama cunoscuse Evanghelia când eu eram
în vârstă de doar patru ani. Practic, m~am născut în biserică.
Nu~mi amintesc vreo zi în care să fi pierdut vreun serviciu re~
ligios. În Sabat, duminica seara şi miercurea seara, se afla acolo
întotdeauna împreună cu toţi copiii. În mica încăpere unde se
închina grupul de opt credincioşi, exista un loc special deasu~
pra amvonului pentru un tablou aurit care ilustra cele Zece
Porunci. Era de datoria fiecăruia să ştie poruncile pe de rost şi
să le păzească cu credincioşie. De mic copil, am învăţat norme~
le bisericii: n~ai voie să fumezi, n~ai voie să bei băuturi alcooli~
ce, n~ai voie să dansezi, n~ai voie să mergi la cinematograf, n~ai
voie să mergi pe terenul de fotbal, n~ai voie să ... n~ai voie să ...
Oh, Dumnezeule, mă întrebam de multe ori, cum este po~
sibil să trăieşti în felul acesta? În inima mea de adolescent, sim~
ţeam un conflict straniu. Ştiam tot ce puteam şi ce nu puteam
face, însă nu reuşeam să trăiesc la înălţimea acestor norme şi
asta mă făcea nefericit. Mi~aduc aminte că, într~o zi, a venit în
oraşul nostru o echipă profesionistă de fotbal. Împreună cu
fratele meu mai mare, am plecat de la programul de tineret

de la biserică şi am prins repriza a doua a meciului. Am plâns
în acea zi. M~am simfit mizerabil. Consideram că Dumnezeu
trebuia să mă distrugă. Am crezut că pierdusem pentru tot~
dea una dreptul de a intra în cer.
La 13 ani am fost botezat şi conflictul meu a crescut.
Acum, îmi spuneam, eşti un membru botezat, nu poţi să mai faci
prostii! Însă întotdeauna exista ceva în neregulă în viap mea,
iar eu nu ştiam ce, mai exact. Mă rugam din ce în ce mai mult,
dar Dumnezeu părea să fie foarte departe. Mi se părea că nu
avea să mă asculte niciodată. Studiam Biblia din datorie. La
15 ani am terminat de citit cartea Solii pentru tineret şi m~am
simfit mai păcătos ca niciodată. Niciodată nu voi ajunge în cer
- mă gândeam - e imposibil să ajungi să trăieşti o astfel de viaţă!
Doar Dumnezeu ştie de câte ori m~am întins singur in pat şi
mi~am rumegat disperarea. Mă tortura ideea unui Dumnezeu
întotdeauna mânios, întotdeauna gata de a mă pedepsi, aştep~
tând mereu din partea mea împlinirea tuturor normelor Sale.
Când am terminat liceul, am început cursurile semina~
rului şi conflictul meu a luat proporţii. Eşti un viitor pastor, nu
poţi să mai greşeşti, trebuie să împlineşti totul, totul! De multe ori
m~a urmărit gândul de a abandona nu doar Seminarul, ci şi bi~
serica şi casa părintească. Astăzi, Îi mulţumesc lui Dumnezeu
pentru că, într~un fel sau altul, m~a ţinut aproape de El.
Am absolvit facultatea la vârsta de 21 de ani. Era marele
vis al mamei mele, dar şi al meu. Însă, în loc să fiu fericit, mă
simţeam şi mai strâmtorat. Doamne, ce se întâmplă cu mine? mă
gândeam. De ce am acest simţământ că sunt întotdeauna greşit,
că nimic nu este în regulă? Răspunsul nu venea, iar conflictul
creştea. Acum eşti

pastor, îmi repetam, trebuie să fii un exemplu
pentru biserică. Dacă există cineva care trebuie să împlinească
toate normele literalmente, acea persoană eşti tu.
Cât de trişti au fost primii ani ai slujirii mele! Nu că aş
fi fost un mare păcătos. Păcatele mele ar fi putut fi eticheta~
te drept "suportabile': Erau "mici greşeli': Însă eu ştiam că la
Dumnezeu nu există clasificare de păcate, iar aceasta mă neli~
niştea. Cel mai rău era că ştiam doctrina lui Hristos. Ştiam pe
dinafară toate doctrinele bisericii. Ştiam poruncile şi sute de
versete pe de rost. Predicam despre Isus şi mă întorceam acasă
trist, întotdeauna cu acea senzaţie că ceva nu era în regulă. Mă
culcam şi mă trezeam în fiecare zi cu normele şi principiile în
minte. Mă gândeam tot timpul la ce trebuia şi ce nu trebuia să
fac. Sentimentul de strâmtorare nu dispărea. Dumnezeu a fost
foarte bun cu mine, pentru că, în ciuda tuturor acestor lucruri,
mi~a dat multe suflete pentru biserica Sa în timpul acestor pri~
mi ani de slujire.
În acea noapte, acolo în inima junglei, ud şi plin de noroi,
am înţeles pentru prima oară ce se întâmpla cu mine. Eram
pierdut în mijlocul unei păduri amazoniene de doctrine, nor~
me, legi şi teologie. Pierdut în mijlocul bisericii!
Am privit într~o parte şi în alta. Unde era acel Isus des~
pre care predicam? Era acolo, distant, dincolo de nori. Aveam
în minte doar teorie, norme şi doctrine. Am plâns, am plâns ca
un copil, pentru că mă simţeam singur. Cunoşteam un nume,
nu o persoană, iubeam o biserică, nu pe minunatul Domn al
acestei biserici, aveam norme şi regulamente, însă nu Îl aveam
pe Isus. Iar în acel moment nu aveam nevoie de norme, nu
aveam nevoie de doctrine, nici de o biserică, aveam nevoie de o
persoană. În acea noapte, am plâns tragedia de a fi trăit întot~

dea una singur, încercând să ies din groapă şi să găsesc drumul
cel bun, însă sfârşind mereu în aceeaşi situaţie, în noroi şi în
mizerie.
Ploaia dădea semne să se oprească. O minune, am spus
în inima mea, am nevoie de o minune. Doar o minune ar putea
să mă scoată de aici. Aşa că am început să strig cu toată puterea
fiinţei mele. În junglă, dacă cineva se rătăceşte, trebuie să strige.
Dacă îl aude cineva, acea persoană va striga la rândul său şi
astfel vor putea să se ajute unul pe celălalt.
Deodată, mi s~a părut că am auzit o voce îndepărtată.
Am strigat din nou. Vocea mea s~a pierdut în imensitatea jun~
glei, iar vântul mi~a adus răspunsul. Cineva striga de departe.
Exista cineva acolo. Am continuat să strig şi răspunsul se apro~
pia. Din ce în ce mai aproape. Am putut auzi paşii, după care
am văzut silueta cuiva. Când s~a apropiat, i~am putut vedea
chipul. Era un indian. A întins braţul, m~a prins de mână şi
m~a ridicat. Era o mână puternică, plină de bătături. M~a tras
cu forţă, până am ajuns sus.
- Cine eşti? am întrebat.
Nu a răspuns.
- Cum te numeşti?
Linişte.
- De unde vii?
Acelaşi răspuns. M~a luat de braţ şi
a început să mear~
gă. Paşii îi erau siguri. Nu mi~a răspuns la nicio întrebare. Am
mers în linişte un timp, până am ajuns la un anumit punct.
În vale se zărea lumină. Era locul pe care îl căutam. Eram în
siguranţă. L~am părăsit pe indian şi am alergat spre vale. Am
alunecat şi am căzut, prăvălindu-mă. Din nou, mi-a întins bra-

ţul, m-a ridicat şi m-a sprijinit până am ajuns la coliba de unde
venea lumina.
Un membru al bisericii, fratele Ioan, a apărut cu o făclie
aprinsă.
- Frate pastor, a exclamat el, aţi venit la ora asta:'!
- M-am rătăcit, am răspuns, în timp ce mă dezbrăcam
de hainele ude.
M-am întins lângă foc şi am adormit. Când m-am trezit
în dimineaţa de Sabat, am observat trei lucruri. Hainele mele
erau uscate, aproape de foc; rucsacul era un pic mai departe,
având în el mâncare şi apă. Câteva minute mai târziu, a apărut
şi fratele Ioan.
- Cum aţi găsit poteca:' a întrebat el.
- Indianul a găsit-o, i-am răspuns.
- Ce indian:'
- Acela care era cu mine când am ajuns ieri seară.
Ioan m-a privit intrigat şi a spus:
- Nu era niciun indian cu dumneavoastră.
Nu am spus nimic. M-am întors şi am coborât până la o
cascadă mică pentru a mă spăla. Am îngenuncheat, ascultând
muzica apei în cădere şi cântecul păsărilor şi am spus în inima
mea: Doamne Isuse, acum ştiu că nu eşti o doctrină, eşti o Persoa-
nă minunată! Cum de-am fost în stare să umblu singur întreaga
viaţă? Oh, Doamne, acum înţeleg de ce nu eram fericit! Lipseai
Tu. Vreau să Te iubesc, Doamne! Vreau să mă prind totdeauna
de braţul Tău puternic. Ştiu că fără Tine sunt pierdut. Vreau ca,
de-acum înainte, unica mea preocupare să fie aceea de a mă prinde
de mâna Ta prietenoasă, vreau să Te simt lângă mine. Să ştiu că
nu eşti acolo în ceruri, ci aici, cu mine. Astăzi înţeleg ce îmi lipsea.

Imi lipseai Tu, Isus iubit!
Din acea zi, am început să privesc viaţa de creştin nu
ca pe o povară de norme, interdicţii şi regulamente, ci ca pe o
minunată experienţă de a merge alături de Isus. Doctrinele au
început să capete viaţă pentru mine. Tot ce înainte era obscur
şi fără culoare a început să dobândească strălucire. Minunata
strălucire a fericirii. Nu am căutat niciodată să aflu dacă acel
indian a fost un indian adevărat sa~ dacă a fost un înger. Nu
asta conta. În acea noapte, am învăţat marea lecţie a vieţii mele.
Singur, aş fi fost mereu pierdut, mereu strâmtorat, mereu nefe~
ricit. Aveam nevoie de ajutorul unui prieten puternic.
Am găsit acest prieten în Isus şi pentru aceasta Îţi voi
mulţumi pe veci, o, Dumnezeule!
Capitolul 3
CUM AI PUTEA
SĂ NU~L IUBEŞTI?
- Tată, de ce trebuie să Îl iubesc pe Isus? a întrebat în~

tr~o zi unul dintre copiii mei.
Încercând să găsesc un răspuns care să satisfacă dilema
băiatului, am privit fix în ochii lui şi am întrebat:
- Tie
, îti
, place de mine?
- Sigur că da, a răspuns.
- Dar te~ai gândit vreodată de ce îţi place de mine?
Ochişorii lui s~au mişcat într~o parte şi~n alta cu o viteză
extraordinară şi, cu un zâmbet luminându~i chipul, a spus:
- Pentru că tie
, îti
, place de mine.
Ai înţeles, prietene? Dragostea are ciudata putere de a
captiva. Dragostea dă naştere la dragoste. Nimeni nu rezistă
magnetismului dragostei, şi unul dintre marile adevăruri bi~
blice este că Hristos ne~a iubit atât de mult, încât minimul pe
care îl putem face în schimb este să~L iubim.
Însă de ce fiinţa umană nu reuşeşte să Îl iubească pe
Dumnezeu? Ştiu de ce se întâmplă: pentru că uneori nu înţe~
legem ce a făcut pentru noi. Spunem tot timpul că El a murit

pe cruce pentru a ne salva, dar mă tem că nu înţelegem în tota~
li tate ce înseamnă aceasta. Am auzit de~atâtea ori această idee,
încă de când eram copii, că e posibil să ne fi obişnuit cu ea până
acolo încât să pierdem adevărata ei însemnătate.
Cu mulţi ani în urmă, la facultatea unde studiam, am
fost martor al unei frumoase poveşti de dragoste. Unul dintre
cei mai urâţi (da!) studenţi de la Seminarul Teologic s~a căsă~
torit cu una dintre cele mai frumoase fete din facultate. Ea era
în primul an. Iar băieţii cei mai fermecători, cei mai chipeşi,
deştepţi şi cu notorietate au început să~i dea târcoale, încer~
când să o cucerească, însă fără succes.
Într~o zi, un coleg m~a căutat şi mi~a spus:
- Am o problemă.
- Ce s~a întâmplat?
- Iubesc pe cineva.
- Felicitări! Asta este ceva frumos, nu o problemă.
- Stai un pic, a spus el. O iubesc pe .•. X, şi a spus nu~
mele fetei.
Zâmbetul mi~a îngheţat pe buze şi am murmurat:
- Bun, atunci este într~adevăr o problemă. Ştii că băie~
ţii cei mai fermecători şi chipeşi din facultate n~au reuşit nimic.
Crezi că o să se uite la tine?
- Ştiu, spuse băiatul, trist, ştiu asta, Dar ce pot să fac
dacă o iubesc?
Lunile au trecut şi dragostea a continuat să crească în
tăcere în inima tânărului. La jumătatea anului, dintr~odată, s~a
zvonit că ea urma să abandoneze facultatea, deoarece nu mai
avea bani să~şi plătească taxa şcolară. Tânărul nostru s~a pre~
zentat la directorul facultăţii şi s~a oferit să plătească el cheltu~
ielile de şcolarizare ale fetei. Banii i~ar fi luat din ceea ce putea
câştiga prin vânzarea de cărţi. În mod natural, pentru el asta
însemna pierderea unui an de studii.
Directorul a încercat să îl facă să~şi schimbe decizia, însă
nu a reuşit."Sum banii mei şi eu vreau să îi plătesc cheltuielile.
Şi, vă rog, nu aş vrea ca ea să ştie cine a plătit!" Astfel, el a aban~
donat facultatea în acel an pentru a vinde cărţi, urmând ca în
următorul an să~şi continue studiile.
Câteva luni mai târziu, am primit o scrisoare mişcătoare
din partea lui! "Ai spus că nu merită sacrificiul pe care îl fac, că
ea nu se va uita niciodată la mine, însă ce nu ştii este că o iubesc
şi nu pot îngădui să piardă un an de studii. O iubesc. Nu are
importanţă dacă ea nu se va uita niciodată la mine. Sunt fericit
să fac asta pentru ea:'
Anul următor s~a întors la facultate. Dragostea lui era
mai matură acum. Era sigur de ceea ce simţea şi într~o zi şi~a
făcut curaj şi a vorbit cu ea. Şi~a deschis inima şi şi~a declarat
sentimentele. A fost un moment foarte trist. Nu numai că i~a
refuzat propunerea, ci s~a şi purtat urât cu eL Cineva a căutat~o
şi i~a spus: "Uite, ai dreptul să spui nu, dar cel puţin puteai fi
mai delicată cu eL Nu era nevoie să~1 răneşti. Este adevărat că
e un băiat simplu, aproape insignifiant, fără prea multe calităţi
fizice, inexpresiv, însă el te iubeşte atât de mult, încât anul tre~
cut a pierdut anul de studii pentru ca tu să nu abandonezi fa~
cultatea, şi toate acestea fără să vrea ca tu să ştii, fără să aştepte
nimic în schimb, doar pentru că te iubeşte:'
Profund emoţionată, fata a început să plângă. L~a între~
bat pe director dacă era adevărat şi, când acesta i~a confirmat, s~a
simţit rănită şi umilită.
30 I ALEJANDRO BULL6"i
Câteva luni mai târziu, tânărul a anunţat: "Suntem pri~

eteni!"
Toţi au gândit:"e din milâ;"din compasiune';"gest uma~
nitar': Însă într~o zi ea a spus un lucru foarte frumos: "Când
am descoperit ce făcuse pentru mine, m~am simţit rănită, su~
părată, ofensată. Dar pe măsură ce timpul trecea, am început
să mă gândesc mai calm şi mi~am pus întrebarea: Oare voi găsi
în lumea asta vreun alt băiat care să mă iubească atât de mult
încât să sacrifice, în tăcere, un an din studiile lui fără să aştepte
nimic în schimb, chiar nedorind ca eu să ştiu de sacrificiul pe
care îl face? Atunci am ajuns la o concluzie: Cum aş putea avea
curaj să nu iubesc pe cineva care mă iubeşte atât de mult:'''
Această frază merită să fie înrămată în aur:"Cum aş putea
avea curaj să nu iubesc pe cineva care mă iubeşte atât de mult:'''
În ziua în care vom înţelege cu adevărat ce s~a întâmplat
în acea după~amiază pe crucea de pe Calvar, fără îndoială, ne
vom pune aceeaşi întrebare. Dar ce s~a întâmplat acolo:'
Să ne întoarcem privirile către Grădina Edenului. Când
l~a creat pe om, Dumnezeu i~a dat o poruncă:"Poţi să mănânci
după plăcere din toţi pomii din grădină, dar din pomul cunoş~
tinţei binelui şi răului să nu mănâncij căci în ziua în care vei
mânca din eL vei muri negreşit!" (Geneza 2:16,17).
În această poruncă e implicat principiul de retribuţie.
Cu alte cuvinte, ascultarea merită viaţa, iar neascultarea meri~
tă moartea. Omul a păcătuit. Noi toţi am păcătuit şi, în con~
secinţă, recompensa noastră ar trebui să fie moartea. Trebuia
să murim. "Plata păcatului este moartea" (Romani 6:23), dar
fiinţa umană nu vrea să moară. Îşi cere iertare."Tată, iartă~mă!"
- strigă păcătosul. Ştii ce vrea să spună de fapt:' "Tată, am pă~
ISU~ ESTE TOTUL. PRIETENE! I 31
cătuit, merit să mor, dar, Te rog, nu vreau să mor:' Această

rugăciune a omului generează un conflict pentru Dumnezeu,
pentru că El este Dumnezeu şi cuvântul Său nu se schimbă.
Dacă a păcătuit, omul trebuie să moară, însă El iubeşte fiinţa
umană şi nu poate permite ca omul să moară. Ce este de făcutr
Dacă a existat păcat, trebuie să existe moarte; "iară vărsare de
sânge, nu este iertare" (Evrei 9:22).
Omul nu vrea să moară, şi totuşi cineva trebuie să moa~
ră. Cineva trebuie să plătească preţul păcatului în locul fiinţei
umane. Aici intervine într~un mod minunat Fiul. El spune:
"Tată, omul merită moartea pentru că a păcătuit, dar înainte de
a executa sentinţa, vreau să merg pe pământ ca om şi să trăiesc
ca el; vreau să iau asupra Mea natura lui, să trăiesc conflictele,
tristeţile, bucuriile şi încercările lui:' De aceea a venit Hristos
în această lume.
El nu a fost doar asemănător cu un om. El a fost om cu
adevărat. Ca tine şi ca mine. A avut aceleaşi lupte pe care le ai şi
tu, uneori S~a simţit singur şi neînţeles ca tine. A trăit ispitele
tale. Din acest motiv, şi nu, pur şi simplu, pentru că este Dum~
nezeu, El doreşte să te iubească şi să te înţeleagă. El nu vrea să
te judece şi să te condamne.
Domnul Isus a trăit în această lume timp de 33 de ani.
Biblia spune că "în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără
păcat" (Evrei 4:15). Acum, dacă El a trăit în această lume ca
om şi fiind ispitit ca om nu a păcătuit, înseamnă că, în confor~
mitate cu principiul de retribuţie, El merită viaţa.
Haideţi să ne imaginăm un dialog între Hristos şi Ta~
tăi Său! "Tatâ: a spus Hristos după ce a trăit în această lume,
"am trăit pe Pământ ca o fiinţă umană şi am fost ispitit în to~
tul, însă nu am păcătuit. Ca fiinfă umană, am câştigat dreptul

la viafă. Omul, în mod contrar, a păcătuit şi merită moartea.
Acum, Tată, principiul retribufiei nu împiedică existenfa unui
schimb. Astfel, vreau să primesc Eu moartea pe care o merită
omul, iar viap pe care Eu o merit, deoarece nu am păcătuit,
vreau să i~o ofer omului!"
Asta este ceea ce s~a întâmplat acolo, la crucea de pe Cal~
var. Un schimb. Cineva a murit în locul nostru. Cineva a murit
pentru a ne salva.
Cu câteva zile înaintea mOrfii lui Hristos, polifia din Ie~
rusalim a capturat un răufăcător numit Baraba. Delincventul
a fost judecat şi condamnat la moarte. Trebuia să fie răstig~
nit. Aceasta era o moarte crudă. Nu te lăsa păcălit, nimeni nu
moare doar din cauza rănilor la mâini şi la picioare. Moartea
pe cruce era una lentă şi crudă. Viafa se scurgea picătură cu
picătură. Uneori, răufăcătorul rămânea pironit pe cruce mai
multe zile, îndurând toropeala de la amiază şi frigul din timpul
nopfii, foamea, setea, dificultatea de a respira şi simfea cum,
picătură cu picătură, viafa i se scurgea încet.
După judecată şi condamnare, autorităfile au chemat un
tâmplar să~i pregătească crucea lui Baraba. Iată~1 pe delincvent
şi iată~i şi crucea. Pregătită special pentru el, după măsurile lui
şi cu numele lui. Dar în acea zi, iudeii L~au prins pe Isus. De
asemenea, a fost judecat şi condamnat. Întâmplarea spune că
un bărbat numit Pilat, încercând să Îl apere, i~a prezentat îna~
intea poporului pe Hristos şi pe Baraba şi a spus:
- Cu ocazia unor astfel de sărbători, avem obiceiul de
a elibera un prizonier. Pe cine vrefi să vă eliberez de data asta,
pe Hristos sau pe Baraba:'
Iar poporul, înnebunit, a strigat:

- Eliberează~1 pe Baraba! Răstigneşte~L pe Hristos!
Cred că dacă cineva a înţeles vreodată în totalitate sen~
sul expresiei "Hristos a murit în locul meu'; acela a fost Bara~
ba. Nu putea crede. Poate s~a ciupit ca să se asigure că era cu
adevărat treaz. El, un tâlhar, un om rău, era de acum un om
liber. Iar acel Isus blând şi simplu, care a trăit semănând doar
iubire, redând sănătate celor bolnavi şi viaţă morţilor, se afla
acolo pentru a muri în locul lui. Îmi place să cred că Baraba a
gândit: "Nu voi avea niciodată cuvinte pentru a~ 1 mulţumi lui
Isus că a apărut. Dacă El nu ar fi venit, eu aş fi fost condamnat
fără speranţă:'
Nu mai era timp ca să fie chemat tâmplarul pentru a
pregăti o cruce pentru Isus. În plus, aveau acolo o cruce libe~
ră, cu măsurile celuilalt, cu numele celuilalt, pregătită pentru
celălalt. Şi în acea după~amiază, dragul meu tânăr, când Isus a
urcat muntele Calvarului purtând o cruce grea - aş vrea să în~
ţelegi bine acest lucru -, în acea după~amiază tristă, Isus purta
crucea altuia, deoarece pentru El nimeni nu pregătise nicio~
dată una. Ştii de cer Pur şi simplu, pentru că El nu merita o
cruce. În acea după~amiază, purta crucea mea. Eu eram acela
care merita să moară, dar El m~a iubit atât de mult, încât a de~
cis să moară în locul meu şi să îmi ofere dreptul la viaţă, drept
pe care El, ca om, îl cucerise.
În sfârşit, au ajuns pe vârful dealului. Au aşezat crucea
pe pământ şi, cu nişte cuie enorme, I~au străpuns mâinile şi
picioarele. Crucea a fost ridicată şi, sub greutatea corpului, car~
nea 1 s~a sfâşiat. Un soldat Îi pusese deja pe frunte o coroană
de spini. Sângele Îi picura încet pe faţă. Un alt soldat I~a stră~
puns coasta cu o suliţă. Iată~ L pe Dumnezeul~om murind din

dragoste. Soarele şi~a ascuns chipul pentru a nu vedea mizeria
oamenilor, cerul a plâns într~un torent de ploaie. Până şi păsă~
rile cerului şi fiarele câmp ului alergau dintr~o parte în alta, în~
ţelegând, în iraţionalitatea lor, că ceva ciudat se întâmpla. Doar
omul, cea mai frumoasă şi inteligentă creatură, părea neştiutor
că, în acel moment, destinul veşnic îi era în joc.
Câteva ore după aceea, când iudeii s~au întors acasă,
acolo, pe acel munte solitar, între doi tâlhari, atârna în agonie
minunatul Isus, dându~Şi viaţa pentru umanitate. Te~ai oprit
vreodată să te gândeşti la însemnătatea acelui act de iubire2
Nu a fost un nebun sinucigaş Cel care a murit pe cruce.
Nu a fost un revoluţionar, care a plătit pentru îndrăzneala sa.
Era un Dumnezeu tacut om şi, ca om, îi era teamă de moarte.
Deţinea instinctul de conservare. Îi era atât de frică de moarte,
că în noaptea anterioară, în Ghetsimani, I~a spus Tatălui:
- Tată, mi~e frică de moartea dată de păcat. Dacă ai
avea vreun alt mod de a salva lumea, dacă ai lua această încer~
care de la Mine, Ţi~aş fi foarte recunoscător.
Şi sunt sigur că Dumnezeu a spus:
- Încă mai este timp să renunţi, Fiul Meu.
Viaţa întregii umanităţi se afla în mâinile Lui. Îi era fri~
că de moarte, însă dragostea Lui era mai mare ca teama, mai
mare ca viaţa. Cum să îl abandoneze pe om în lumea dominată
de disperare şi moartd Asta este ceea ce poate nu voi reuşi să
înţeleg niciodată. De ce m~a iubit atât de mult2 Tu înţelegi în~
semnătatea vieţii tale2 Tu eşti lucrul cel mai important pe care
îl are Isus. El te iubeşte atât de mult încât, chiar fiindu~i teamă
de moarte, a acceptat~o pentru a te vedea fericit. Nu doar pen~
tru a te vedea devenind membru al unei biserici, ci pentru a te

vedea împlinit şi fericit.
Acum, să ne întoarcem la raţionamentul de la început.
Omul a păcătuit şi merită să moară. Însă el merge la Dumne~
zeu şi spune:
- Tată, iartă~mă!
Cu alte cuvinte:
- Nu vreau să mor.
- Fiule, Eu nu pot schimba principiul. Plata păcatului
este moartea. Nu există o altă cale de scăpare, spune Dumne~
zeu.
- Tată, iartă~mă, Te rog, iartă~mă! strigă omul în dis~
perarea sa.
Pastorul H. M. S. Richards povesteşte o mică întâmpla~
re de când era copil. El spune că îi plăcea să sară gardul şi să
culeagă mere de la un vecin. Într~o zi, mama lui l~a chemat şi,
arătându~i o nuia verde, i~a spus:
- Vezi nuiaua asta:'
- Da,mamă.
- Dacă mai iei vreun măr de la vecinul, te voi bate de
cinci ori cu nuiaua asta, ai înţeles:'
- Da, mamă.
Zilele au trecut. Merele erau din ce în ce mai roşii şi bă~
iatul nu a reuşit să reziste ispitei. A sărit gardul şi a mâncat
mere până s~a săturat. La ce nu se aştepta când s~a întors acasă
era să o găsească pe mama lui aşteptându~l cu nuiaua verde în
mână. A tremurat. Ştia ce urma să se întâmple. Aproape fără
să gândească a implorat:
- Mamă, iartă~mă!
- Nu, fiule, a spus mama. Am zis un lucru şi va trebui

să îl împlinesc.
- Mamă, te rog, promit că nu o să mai fac niciodată.
- Nu pot, fiule, va trebui să primeşti pedeapsa.
- Te rog, mamă, te rog! a continuat să implore cu ochii
înlăcrimaţi.
Ce mamă poate rămâne insensibilă când îşi vede copilul
iubit implorând iertare? Ea a luat mâinile fiului într~ale ei şi a
întrebat:
- Nu vrei să primeşti pedeapsa?
- Nu, mamă.
- Atunci există o singură cale de scăpare, fiul meu.
- Care este?
Mama i~a întins nuiaua şi i~a spus:
- Ia nuiaua, fiule. În loc să te pedepsesc eu pe tine, mă
vei pedepsi tu pe mine. Pedeapsa trebuie să fie aplicată, pentru
că greşeala a existat. Tu nu vrei să primeşti pedeapsa, însă eu
te iubesc atât de mult, încât sunt dispusă să o primesc în locul
tău.
"Până
în acel moment plânsesem cu ochii'; povesteşte
Richards, "însă în acel moment, am început să plâng cu inima.
Cum aş fi putut să o bat pe mama pentru o greşeală făcută de
mine?"
Ai înţeles mesajul?
Asta se întâmplă între Dumnezeu şi noi când, după
ce păcătuim, implorăm iertare. El ne priveşte cu dragoste şi
spune:
- Fiule, ai păcătuit şi meriţi moartea, însă tu nu vrei să
mori. Atunci, fiul Meu, există doar o cale de scăpare.
- Care estd întrebăm preocupaţi.

- În loc să mori tu pentru păcatul pe care l~ai comis,
sunt dispus să sufăr Eu consecinţa greşelii tale, răspunde El cu
vocea Lui blândă.
Richards nu a avut curaj să~şi pedepsească mama pen~
tru greşeala comisă de eL Însă noi am avut curajul să Îl răs~
tignim pe Domnul Isus pe crucea de pe Calvar. Continuăm
să~L răstignim în fiecare zi cu atitudinea noastră. Iar El nu
spune nimic. Ca un miel care este dus la măcelărie şi ca o oaie
mută înaintea celor ce o tund, nu deschide gura, nu Se plânge,
nu~Şi cere drepturile, nu Se gândeşte la dreptate. Doar moare,
moare încet, încet, mistuit de flăcările unei iubiri misterioase,
infinite, de neînţeles.
Nu, nu voi avea niciodată cuvinte să~I mulţumesc pen~
tru ceea ce a făcut pentru mine. Nu voi putea niciodată să în~
ţeleg plenitudinea dragostei Lui pentru mine. Dar, când îmi
ridic ochii către muntele solitar şi când văd atârnat pe cruce
un Dumnezeu al iubirii, inima mea se topeşte şi exclam la fel
ca fata din facultate: "Cum aş putea avea curaj să nu iubesc pe
cineva care mă iubeşte atât de multt
Capitolul 4
MINUNILE
NU SE EXPLICĂ
SE ACCEPTĂ
D ece este greu să-L iubim pe Dumnezeu, în ciuda

faptului că ştim ce a tacut pentru noi? În capitolul 3
al Evangheliei după Ioan, întâlnim povestea unui om
care nu reuşea să iubească, deşi avea o bogată cunoştinţă bi-
blică.
Aparent, acest om împlinea toate normele, se străduia în
fiecare zi să fie un bun membru al bisericii, deţinea chiar şi o
, în conducerea ei, însă nu era fericit. Avea o senzatie
functie , de
gol în suflet, de fapt simţea că în viaţa sa lipsea ceva. Cel mai
rău era că nici el însuşi nu putea defini ce anume.
Poate că Nicodim obişnuia să stea treaz până târziu în
noapte, tară să poată dormi. De multe ori, întins în pat, poa-
te că se întreba: "Doamne, ce-mi lipseşte? Dau zecime, păzesc
Sabatul, fac lucrare misionară, cânt în corul bisericii, sunt in-
structor al Şcolii de Sabat, dar simt că ceva este în neregulă
înăuntrul meu; am impresia că nimic nu are rost cu tot efortul
pe care îl fac. Ce se întâmplă cu mine:'''
Aşa că, într~una din acele nopţi, poate s~a ridicat din pat
şi L~a căutat pe Isus. Ştia unde să Îl găsească. Studia profeţi~
ile şi toate arătau către Hristos ca fiind Mesia ce avea să vină.
Problema lui nu era lipsa de cunoştinţă. Tragedia lui Nicodim
se afla în faptul de a nu fi avut niciodată o întâlnire personală
cu Hristos.
Ajutat de umbrele nopţii, s~a îndreptat către locul unde
Se afla Isus. În adâncul sufletului îi era ruşine să fie văzut cău~
tând ajutor. La urma urmelor, era un lider al bisericii. Oamenii
presupun că liderii ar trebui să ajute, nu să ceară ajutor. Puteţi
observa drama acestui om~ Plin de teorie, plin de doctrine,
plin de profeţii, singur, având nevoie de ajutor, însă împiedi~
cat, din cauza statutului său, să alerge ca şi tânărul bogat şi să
cadă la picioarele lui Hristos zi când: "Doamne, sunt pierdut!
Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnicăr"
Nu i~a fost greu să~ L găsească pe Isus. Hristos Se afla
pe Muntele Măslinilor, aşteptându~l cu braţele deschise. Privi~
riIe li s~au întâlnit. Era întâlnirea păcii şi a disperării, a liniştii
şi a preocupării, a plenitudinii şi a golului, a certitudinii şi a
incertitudinii. Ochii lui Hristos priveau în suflet, scrutau ini~
ma, iradiau dragoste, pace şi iertare. Nicodim a încercat să îşi
deschidă inima, să~şi povestească tristeţile, să vorbească despre
eşecurile sale, despre toată confuzia care îl neliniştea, însă nu a
reuşit. Mândria sa a vorbit mai tare.
- Învăţătorule, a spus el, ştim că eşti un Învăţător venit
de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le
faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Am impresia că, în realitate, a vrut să spună: "Te recu~
nosc ca Învăţător şi am venit să~Ţi vorbesc ca de la învăţător la
învăfător. Hai să studiem un pic profeţiile care au legătură cu

lucrurile pe care le faci:'
Isus S~a uitat fix în ochii lui Nicodim şi a văzut prin
ei un suflet strâmtorat. Nu de profeţii avea el nevoie, nici de
teologie, nici de doctrine. Uneori, noi, oamenii, suntem pre~
ocupafi doar de acumularea de cunoştinţe teologice, când, de
fapt, nevoia noastră este alta.
- Nicodim, i~a spus Hristos, tu trebuie să te naşti din
nou. Ai nevoie să fii convertit. Asta este problema ta şi, atâta
timp cât nu vei trăi experienfa naşterii din nou, nu are rost
nici faptul că te afli în biserică, nici cunoaşterea doctrinei, nici
faptul că ai o poziţie în conducere. Nimic nu înlocuieşte expe~
rienţa convertirii.
Acea declaraţie a fost ca o palmă peste faţa lui Nicodim.

- Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre
a doua oară în pântecele mamei sale? a întrebat el, racându~se
că nu înţelege.
Iar Hristos, cu tristeţe în ochi, i~a răspuns:
- Încetează cu asta, fiul Meu. Ai înţeles foarte bine ce
am vrut să spun. Vorbesc despre convertire, pentru că acesta
este punctul de pornire al unei vieţi fericite. Trăieşti strâmto~
rat şi trist pentru că ai capul plin de doctrine, porunci, norme
şi regulamente. Te simţi frustrat pentru că ai încercat întot-
deauna să faci totul în mod corect şi nu ai reuşit niciodată.
Astăzi, iubitul Meu fiu, vreau să transform fiinta , ta în mod
complet, iar tu, în loc să accepţi, încerci să te ascunzi în spatele
prejudecăţii şi ironiei?
Povestea lui Nicodim rămâne rară concluzie în capito-
lul trei din Evanghelia după Ioan, pentru că, în acea noapte,
el nu a acceptat invitaţia lui Hristos. Era prea greu să accepte

că el, Nicodim, teologul, liderul, bunul membru al bisericii,
nu era convertit. S~a retras la fel de trist şi frustrat precum
venise.
Ai crede dacă ţi~aş spune că problema lui Nicodim este
şi a noastră? Astăzi, riscăm crezând că, deoarece ne aflăm în
biserică, botezati,
, suntem şi convertiti.
, Însă nu este întotdeauna
aşa. Nu putem confunda convertirea cu convingerea. Ambele
cuvinte sună asemănător, dar au sensuri cu totul diferite. Pri~
mul are de~a face cu inima şi cu viaţa, al doilea se limitează doar
la ce intră în cap.
Să ne imaginăm că, într~o zi, cineva ne prezintă o serie
de studii biblice. Acceptăm doctrina Sabatului, a legii, a ze~
ci mii, a Spiritului Profetic, a sanctuarului, iar la sfârşit deci~
dem să ne botezăm. Când ieşim din bazinul de botez, gândim:
"Acum sunt convertitl" Dar poate că nu este aşa. Suntem con~
vinşi de doctrină, cu siguranţă, dar a fi convins nu înseamnă
a fi şi convertit. Şi aici începe toată încurcătura. Trecem prin
viaţă ca Nicodim, plini de teorie şi de doctrină, de multe ori
cunoscând toate acestea încă din copilărie, pentru că ne~am
născut într~un cămin creştin, însă trăim cu această senzaţie
permanentă de gol, de neputinţă, de eşec. Vrem să~L iubim pe
Dumnezeu şi nu reuşim. De ce?
Haideţi să încercăm să înţelegem mai bine acest subiect
al convertirii! Pentru aceasta, trebuie să ne întoarcem în Eden.
Acolo îi vom întâlni pe Adam şi pe Eva, proaspăt ieşiţi din
mâinile Creatorului. Erau fiinţe perfecte, fuseseră creaţi aşa,
fără tendinţa de a păcătui, cu capacitatea de ascultare. Pentru
ei ascultarea era o delectare, era ceva la fel de uşor de înfăptuit
ca respirafia. Nu era nevoie să se străduiască pentru a o face.

Aveau o condifie perfectă.
Problema a început când au păcătuit, pentru că în acel
moment şi~au pierdut condifia perfectă şi au căpătat o natură
ciudată, incapabilă să asculte, care îşi găseşte plăcerea în lucru~
rile greşite ale viefii. Această natură o vom numi fire păcătoasă.
De atunci înainte, cu această fire păcătoasă, omul nu a
mai reuşit să fie ascultător. De atunci, ceea ce era la fel de sim~
plu ca respirafia s~a transformat în neascultare şi păcat. Din
nefericire, această fire păcătoasă a fost transmisă din tată în fiu
până în ziua în care am venit pe lume şi eu, şi tu. Deci omul se
naşte cu această stare şi cu ea îi este imposibil să asculte.
Este exact ceea ce spune Biblia când ne provoacă prin
întrebarea: "Poate un etiopian să~şi schimbe pielea sau poate
un leopard să~şi schimbe petele? Tot aşa, afi putea voi să faceţi
binele, voi, care suntefi deprinşi să facefi rău?" (Ieremia 13:23).
"Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea;
cine poate s~o cunoască?" (Ieremia 17:9). "Căci din inimă ies
gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile,
mărturiile mincinoase, hulele" (Matei 15:19).
- Pastore, poate că vei întreba, asta înseamnă că nu voi
reuşi niciodată să ascult?
- În felul în care te~ai născut, răspund eu, cu firea pe
care ai primit~o de la părinfii tăi, nu.
Asta este ceea ce Isus a vrut să~i spună lui Nicodim când
a zis: "Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împă~
răfia lui Dumnezeu!"
George E. Vandeman, în cartea sa Cum să trăieşti cu un
tigru, prezintă o ilustrafie interesantă:
lISă presupunem că, într~o zi, un lup începe să observe

viaţa oilor şi, după un anumit timp, ajunge la concluzia că cel
mai bun mod de viaţă este viaţa oilor şi decide să li se alăture.
Pentru asta, se acoperă cu o piele de oaie şi începe să trăiască
cu oile. Cum credeţi că se va simţi când va veni ora mesei, iar
oile vor paşte cu plăcere iarbă verde? Crezi că el va fi încântat
să mănânce iarbă?
Săpresupunem, de asemenea, că el este un lup cinstit
şi că nu va vrea să dea înapoi în faţa deciziei luate. Crezi că,
după cinci sau zece ani, va ajunge să înveţe să îi placă iarba?
Nu, sigur că nu, pentru că el este lup, cu gusturi de lup şi cu
natura unui lup.
Să continuăm să ne imaginăm viaţa lupului în mijlocul
oilor. La început poate că se va strădui să trăiască exact aşa
cum trăiesc oile, deşi totul este contrar firii sale. Dar timpul
trece, entuziasmul deciziei luate se micşorează şi, în cele din
urmă, după un an sau doi, nu mai reuşeşte să rămână legat de
un stil de viaţă străin firii sale. Aşa că, într~o zi, în timp ce oile
dorm, se ridică în linişte şi pleacă.
Departe de turmă, dă jos pielea de oaie şi trăieşte ca un
lup, mănâncă precum un lup, în fine, face tot ce fac toţi lupii.
După ce a dat frâu liber instinctelor, se întoarce, îşi pune iarăşi
pielea de oaie şi în ziua de Sabat este împreună cu oile, ca şi
când nimic nu s~ar fi întâmplat. Nimic? Ba da, s~a întâmplat, şi
el ştie asta, de aceea plânge în tăcere.
Într~o zi, nemai putând suporta acest fel de viaţă, strigă
din adâncul inimii sale: ,,0, Doamne, Tu ştii că vreau să fiu
oaie cu adevărat, dar Tu cunoşti adevărata~mi fire, sunt un
lup, m~am născut lup, nu am vină că m~am născut aşa. Dar,
Doamne, Te rog, nu mai vreau să fiu lup, vreau să devin oaie cu

adevărat. Fă ceva pentru mine!" Iar Dumnezeu face minunea
transformării. Cu o atingere miraculoasă, transformă acest lup
într~o oaie adevărată, cu inimă de oaie, cu minte de oaie.
E tocmai ceea ce promite Dumnezeu. "Vă voi stropi cu
apă curată şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile
voastre şi de toţi idolii voştri ... vă voi da o inimă nouă şi voi
pune în voi un duh nou" (Ezechiel 36:25,26). Apostolul Petru
adaugă: "Prin care El ne~a dat fagăduinţele Lui nespus de mari
şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti,
după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte"
(2 Petru 1:4).
Înţelegi, prietene~ Dumnezeu promite să ne dea o fire
nouă, firea lui Hristos, căreia îi place să Îl iubească pe Isus şi
găseşte plăcere în ascultare.
Asta este convertirea. Ellen G. White explică în felul ur~
mător: "Prin noi înşine, nu suntem mai capabili de a trăi o viaţă
sfântă decât era acel om capabil să meargă. Sunt mulţi cei care
îşi înţeleg propria neputinţă şi tânjesc după acea viaţă spiritu~
ală care îi va pune în armonie cu Dumnezeu; se luptă în zadar
pentru a o obţine. În disperare, strigă: «O, nenorocitul de mine!
Cine mă va scăpa de acest trup de moarte!» Aceste suflete de~
primate, luptătoare să privească în sus. Nimeni nu vede mâna
care ridică povara, nici lumina care coboară de la curţile cereşti.
Binecuvântarea vine când, prin credinţă, sufletul se predă lui
Dumnezeu" (Hristos, Lumina lumii, p.173, 203).
fiinţă
° fiinţă nouă, înţelegi~ ° fiinţă capabilă să iubească, o
care să dorească să asculte, o fiinţă care găseşte plăcere în
a face voia lui Dumnezeu. Nu este aceasta o promisiune mi~
nunată:' Nimeni nu vede, însă minunea se întâmplă deoarece

promisiunea nu este umană, ci divină.
Există un lucru pe care ar trebui să~1 înţelegem înainte
de a continua _ acela că nu toate convertirile sunt la fel. Une~
le se întâmplă într~un moment, un om poate fi transformat
în două secunde! Dar alteori acest proces e treptat şi ia timp.
Unele convertiri sunt însoţite de o mare emoţie. Altele nu.
Asta nu înseamnă că prima va fi în mod necesar mai autentică
decât a doua.
Unii creştini pot să~şi amintească momentul exact al
propriei convertiri, alţii nu. Saul din Tars a căzut de pe cal
orbit de o lumină şi a fost convertit, dar să nu crezi că toate
persoanele ar trebui să cadă de pe cal ca să fie convertite. Ceea
ce contează cu adevărat este ca acea schimbare a firii să aibă
loc, transformarea să fie o realitate. Dintr~odată, lupul devine
o oaie adevărată.
Mi~am petrecut primul an de slujire ca pastor într~o ma~
hala, în capitala ţării mele. Era un deal locuit, în majoritate, de
oameni nevoiaşi, însă acel loc a devenit scena unor convertiri
minunate, prin lucrarea Duhului Sfânt.
Într~o zi, mergând pe drumurile înguste ale acelui deal,
am fost surprins de un câine care a început să latre. Fără ex~
perienţă, am făcut greşeala de a fugi şi, în câteva secunde, nu
mai era doar unul, ci o haită care alerga după mine. Speriat, a
trebuit să împing poarta unei case şi să mă ascund de câinii
înfuriaţi. Dar, când am văzut unde mă aflam, aş fi preferat să
mă fi prins câinii afară. Era o încăpere întunecată şi puţin ven~
tilată, iluminată doar de două lumânări mari în mijlocul unei
mese. Mirosea îngrozitor. Pe masă se putea vedea o grămăjoară
de scrum de ţigară şi frunze de coca. În jurul mesei, femei bete

şi, pe jos, sticle goale de băuturi alcoolice.
În câteva fracţiuni de secundă m~am văzut înconjurat
de ele. Nu aveau gânduri prea sfinte. Mi~am cerut scuze. Am
explicat că intrasem din cauza câinilor, dar curtoazia şi bunele
maniere nu au funcţionat. A trebuit să fiu nepoliticos şi, cu
forţa, am reuşit să ies.
Câteva zile mai târziu, una dintre femei m~a abordat pe
stradă.
- Tu ai fost acela care a intrat în casă, în ziua aceea,
urmărit de câinii'
- Da, am spus, şi mi~am cerut scuze încă o dată.
- Scuzei' a rămas surprinsă. Nu, domnule, cred că noi
trebuie să ne cerem scuze.
1~am explicat că eram pastor şi că predicam în fiecare
seară într~o sală din vârful dealului şi am invitat~o să participe
la conferinţele noastre. În acea seară, spre surprinderea mea, a
venit. Băuse mult şi a dormit în timpul predicii. În următoarea
seară, s~a întors împreună cu alte două. Tot timpul beată, dor~
mea în timp ce eu vorbeam.
Într~o zi, m~a căutat.
- Pastore, a spus, îngrijorată şi mirosind a alcool, am
nevoie să vorbesc cu dumneavoastră. Viaţa mea este o tragedie.
Poate vă gândiţi că nu înţeleg nimic din ce predicaţi pentru
că sunt beată, dar din nefericire înţeleg totul, pastore, şi sunt
disperată!
Am privit~o cu compasiune. Era uşor să vezi pe chipul
ei, în ochi, în lacrimile pe care nu reuşea să le reţină, tragedia
unei vieţi fără Hristos. Era o beţivă înveterată.
- Pastore, continuă ea, eu am avut o familie frumoasă,

un sOf cinstit şi muncitor şi copii minunaţi. Nu trăiam în bel~
şug, dar nu ne~a lipsit niciodată pâinea de pe masă, până când
am început să consum alcool. Nu ştiu cum s~a întâmplat. Am
ajuns într~un punct în care băutura era cea mai importantă
pentru mine. Uneori, soţul meu venea acasă seara obosit de
la muncă şi mă găsea beată, iar pe copii flămânzi şi neglijaţi.
Acesta a fost începutul nenorocirii mele. El a început să mă
bată, dar nici aşa eu nu m~am lăsat de băut. Viaţa acasă a deve~
nit insuportabilă. Într~o zi, în timp ce el era la muncă, am avut
curajul să~mi iau hainele şi să~mi abandonez căminul, soţul şi
copiii, dintre care cel mai mic avea doar doi ani. Aşa că am ve~
nit să locuiesc pe dealul ăsta unde, pentru a supravieţui, m~am
dedat la o viaţă de promiscuitate şi abandon!
Mă durea, mă durea îngrozitor să văd cum păcatul rui~
nează complet viaţa unei persoane şi o determină de multe ori să
facă lucruri pe care propria persoană nu le înţelege după aceea.
- Tot acest timp cât am participat la seminare, conti~
nuă femeia, am simţit că viaţa mea nu poate continua aşaj tre~
buie să mă las de băut. Dar, pastore, când sunt trează, îmi aduc
aminte de copiii mei, de soţul meu şi suferinţa pune stăpânire
pe mine, apoi, ca să uit, beau din nou şi aşa viaţa mea a intrat
într~un cerc vicios.
Făgăduinţa lui Dumnezeu este că El ne va elibera de

poftele lumii acesteia, ne va feri de cădere, ne va da o inimă
nouă şi va transforma fiinţa noastră! Şi asta este ceea ce s~a în~
tâmplat cu acea femeie. Din fundul gropii de disperare şi vină,
din adâncurile mizeriei şi neliniştii, ea a strigat la Dumnezeu:
,,0, Doamne, transformă fiinţa mea, schimbă direcţia vieţii
mele, eliberează~mă din robia viciului care mă domină, dă~mi

o nouă fire!" Şi Dumnezeu a auzit~o. Nimeni nu a văzut, dar
puterea lui Dumnezeu a creat o nouă făptură.
A renunţat la alcool, însă a început să trăiască cu triste~
ţea de a~şi fi abandonat soţul şi copiii. Era o realitate sfâşietoa~
re, care~i rănea trupul şi făcea să~i sângereze inima. Mă durea
s~o văd suferind, aşa că l~am căutat pe soţul ei. Era un om bun.
Se scula în fiecare zi dis~de~dimineaţă, pregătea mâncarea
pentru copii şi mergea la muncă. Băiatul cel mai mare, în vâr~
stă de doisprezece ani, încălzea după aceea mâncarea pentru
fraţii mai mici. Bărbatul se întorcea acasă seara obosit, şi chiar
aşa trebuia să facă curat în casă şi să spele hainele. Era o via~
ţă de sacrificiu. A fost greu să spun ceva văzând un asemenea
tablou.
În cele din urmă, după câteva vizite, i~am spus că ve~
neam în numele soţiei. Şi~a schimbat atitudinea. Cu ochii scă~
părând, a spus:
- Nu~mi vorbi despre femeia asta. Ea ruinat viaţa mea
şi a copiilor mei, pentru că ceea ce trăim astăzi nu mai este viaţă!
Zilele au trecut şi cu timpul am devenit prieteni. 1~am
spus că soţia care îl abandonase murise, că acea femeie era alta
acum, că nu mai bea şi că suferea pentru că îşi abandonase fa~
milia.
Ah! Duhul Sfânt reuşeşte să facă lucruri care pentru om
sunt imposibile. După câteva luni, el a acceptat să~şi vadă soţia.
Am stabilit o întâlnire. În acea noapte m~am rugat şi am cerut
Domnului să mai facă încă o minune în viaţa acelei familii, să
atingă inima bărbatului, să reconstruiască acel cămin distrus
de păcat. Ştiir Există momente care~ţi marchează viaţa pen~
tru totdeauna. Acela a fost unul dintre acele momente în viaţa

mea.
Acolo se afla soţul înconjurat de copii. Femeia s~a apro~
piat şi a căzut la picioarele lor.
- Iertaţi~mă, a spus ea plângând, iertaţi~mă, nu merit,
dar vă rog, iertaţi~mă. Am pierdut deja toate drepturile pe care
le aveam, sunt un nimeni, vreau doar să îmi permiteţi să am
grijă de voi. Voi fi o slujnică, nu mă voi plânge niciodată de
nimic, vreau doar să vă fiu aproape şi să vă îngrijesc şi să fac tot
ceea ce nu am tacut.
Au fost momente dramatice şi emoţionante. În tăcerea
inimii, am continuat să mă rog.
Deodată, bărbatul a ridicat~o pe femeie şi a întrebat:
- Numai bei?
- Nu. De multe luni, Hristos m~a scăpat de băutură.
- E de necrezut, a completat soţul emoţionat. Când
pastorul a spus că nu mai bei, nu am crezut, am vrut să văd
eu însumi, dar este adevărat, nu mai bei. Spui că Hristos te~a
scăpat de băutură? Atunci vreau să Îl cunosc pe acest Hristos
care a fost în stare să facă această minune.
În acest moment, m~am întors şi, ascunzând două la~
crimi, m~am retras. Luni mai târziu, am avut bucuria de
a~i vedea botezaţi pe acel bărbat, pe soţia lui şi pe fiul cel
mare.
Cum transformă Dumnezeu? Nu ştiu. Dar eu ştiu că
El este capabil să schimbe. De~a lungul slujirii mele, am vă~
zut multe vieţi transformate. Răutacători, dependenţi de
droguri, alcoolici, bărbaţi şi femei care păreau să nu mal
aibă speranţă de recuperare. Şi dacă Dumnezeu a pu~
tut să îi schimbe pe toţi, nu ar putea să transforme şi fiinţa

noastră2
"Pastore': vei spune, "eu nu sunt ca acei oameni': Ştiu

asta. Dar nici Nicodim nu era aşa, şi Hristos i-a spus: "Tu
trebuie să te naşti din nou, ai nevoie să îti , schimbi viata,
, ai
nevoie de o fire nouă:' Şi Nicodim credea că, deoarece cu-
noştea bine doctrina, fusese deja convertit şi a găsit că acea
declaraţie a lui Hristos era o ofensă la adresa lui, aşa că a
plecat.
Timp de trei ani a continuat să trăiască în mijlocul bi-
sericii, purtând acel sentiment că ceva era în neregulă cu el.
A continuat să participe la serviciile de închinare, îndeplinin-
du-şi responsabilităţile de conducere, dar pe dinăuntru era gol
şi trist. Până într-o zi când iudeii L-au prins pe Isus şi L-au
dus pe dealul Golgotei. Acolo, corpul Său a fost pironit pe cru-
ce. Jos, în mulţime se afla Nicodim, tremurând. Şi, la vederea
siluetei lui Hristos ce se proiecta la orizont, spuse: "După cum
a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi
Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă
viaţa veşnică!"
Nicodim nu mai reuşea să se împotrivească. Îmi imagi-
nez că s-a apropiat de cruce. Poate că privirea agonizantă a lui
Hristos a ajuns până jos şi este posibil ca Nicodim să fi stri-
gat: "Te rog, Isuse, nu pleca! Nu rară să transformi fiinţa mea.
Dă-mi firea nouă de care mi-ai vorbit în acea noapte!" Şi stri-
gătullui Nicodim a fost auzit. Hristos a transformat fiinţa lui.
Şi acelui bărbat fricos care-L căutase pe Isus ascunzându-şi
vulnerabilitatea cu ajutorul umbrelor nopţii, nu i-a fost tea-
mă să Îl mărturisească în mod public pe Hristos ca Mântuitor
personal. Aşa se face că, împreună cu Iosif din Arimateea, a

cerut trupul lui Hristos pentru a~ I oferi un mormânt.
Nu este minunat? Miracolul convertirii se poate întâm~
pla şi cu tine, cu mine, cu oricine îl va accepta. Trebuie doar
să alergăm la crucea lui Hristos şi să recunoaştem trei lucruri:
Primul: "Sunt un păcătos!" Nu există nimic mai greu

pentru mândra inimă umană decât să~şi recunoască, nu o slă~
biciune, nu o problemă de personalitate, ci păcatul. Fără a da
vina pe factorul ereditar, pe mediul în care am fost crescuţi sau
pe ocaziile pe care nu le~am avut. Trebuie să alergăm la Hris~
tos şi să strigăm: "Doamne, ajută~mă, sunt un păcătos! Sunt
unicul responsabil, nu am scuze, vreau doar să fiu iertat!"
Al doilea lucru: "Nu pot!" Nu are rost să vrem să fim

buni prin propriile eforturi. Omenirea îşi pierde energia cău~
tând şi vorbind despre "auto disciplină'; despre "forţa interioa~
ră'; despre "puterea minţii': A uitat să privească la Hristos şi
caută în sine însăşi soluţii, dar nu va găsi decât eşec şi frustrare.
Nimic altceva! Să privim la Hristos şi să spunem: ,,0, Doamne,
am încercat totul şi nu am reuşit! Port în mine o fire ciudată
care mă face să păcătuiesc. Te rog, ajută~mă, pentru că sincer
nu pot.1"
Iar lucrul al treilea şi cel mai extraordinar: "Dumnezeu

poate!" Da, prietene. El poate. Să privim către vârful dealului
şi, la fel ca Nicodim, să cădem la picioarele crucii, strigând în
inima noastră: "Doamne, Te rog, schimbă directia , vietii
, mele!
Dă~mi o nouă fire!"
Cuvântul lui Dumnezeu spune că minunea se va întâm~

pla. Poate să se întâmple acum, în acest moment, în timp ce ţii
în mâini această carte. Tu nu simţi când Duhul Sfânt lucrează
la inima ta. Dintr~odată îţi vine să închizi cartea şi să o arunci
la gunoi, există ceva ce se revoltă înăuntrul tău. Este firea păcă~
roasă, căreia nu~i place ce este corect. Însă vocea lui Dumnezeu
continuă să cheme inima ta. Simţi. Şi întrebi:"Cum este posi~
bil: Cum poate Dumnezeu să~mi schimbe viaţa într~o secun~
dă:" Nu ştiu, minunile nu au explicaţie, iar convertirea este o
mmune.
Eu nu pot explica de ce apa curată şi simplă, prin atin~
gerea minunată a lui Hristos, o secundă mai târziu era un vin
de calitatea întâi. Niciun chimist din lume nu poate explica.
Minunile nu se explică, se acceptă.
Cum a fost posibil ca un orb din naştere să trăiască în
întuneric ani şi ani şi, în următoarea secundă, după atinge~
rea divină, să vadă: Niciun oftalmolog nu poate explica asta.
Minunile nu se explică, se acceptă.
În acest moment, Dumnezeu vrea să facă o minune cu
tine: o minune a convertirii. Mă rog în timp ce scriu ultimele
rânduri ale acestui capitol, mă rog pentru tine, fără să te cu~
nosc, însă cu certitudinea că vei spune în inima ta: "Doamne,
accept minunea!"
Capitolul 5
ESTE POSIBIL
SĂ CONVIEŢUIEŞTI
CU UN LUP?
P astore, eu cred că nu sunt convertit. În mod constant,

simt dorinţa de a păcătui. Viaţa mea este un conflict per~
manent. Vreau să Îl slujesc pe Isus, însă în acelaşi timp
simt dorinţa de a face lucruri greşite. Există soluţie pentru mine?
Întrebarea a venit din partea unui tânăr simplu, de 20 de
ani, în câmpia uscată din Pernambuco, deşi ar fi putut ieşi la fel
de bine de pe buzele vreunui impresar de succes ce îşi conduce
BMW~ul pe bulevardele puternic luminate ale metropolelor.
Problema este aceeaşi pentru bărbaţi şi femei, tineri şi adulţi,
bogaţi şi săraci.
Dintr~un anumit motiv, ne place să credem că, în mo~
mentul convertirii, lupta noastră ia sfârşit şi că, începând din
acel moment, nu vom mai păcătui; vom fi perfecţi, în sensul de
a fi un exemplu de viaţă pentru alţii. Însă de ce, din momentul
în care ne predăm lui Hristos, lupta devine mai mare, iar con~
flictul creşte?
Înainte de toate, trebuie să înţelegem ce se întâmplă în
momentul convertirii. Mulţi sunt convinşi că în acest moment
Dumnezeu ia de la noi firea păcătoasă şi o înlătură pentru tot~

deauna, înlocuind~o cu o nouă fire, căreia îi place să iubească şi
să asculte. Aceasta nu este întru totul adevărat. Ar fi minunat
dacă ar fi aşa, din moment ce niciodată nu am mai avea dorinţa
de a păcătui. Izvorul "poftelor şi pasiunilor acestei lumi" nu ar
mai exista. În consecinţă, viaţa noastră ar fi ca cea a lui Adam
şi a Evei înaintea căderii.
Din nefericire, lucrurile nu se întâmplă în acest fel. Când ne
convertim, Dumnezeu pune înăuntrul nostru o nouă fire, firea lui
Hristos. Dar ce se întâmplă cu vechea fire păcătoasă, firea de lup~
Ea nu iese, cum îşi imaginează mulţi. Ea rămâne acolo, agonizând.
"Acea parte a noastră căreia îi place să păcătuiască a fost zdrobită
şi rănită de moarte" (Romani 6:6; versiunea biblică O mais im~
portante e o amor; parafrază), afirmă apostolul. Şi acum~ Acum
devenim persoane cu două firi: firea lui Hristos, nouă, proaspăt
instalată şi cea veche, păcătoasă",zdrobită şi rănită de moarte'; care
continuă să existe înăuntrul nostru.
Ideal ar fi ca vechea fire să rămână pentru totdeauna
"rănită de moarte': Dar această situatie , nu este definitivă. Cu
prima ocazie când este hrănită, îşi va recupera în mod complet
forţele şi se va lupta să alunge din viaţa noastră noua fire.
De aceea, după convertire, lupta se măreşte. Există mult
mai mult conflict într~un om după convertirea lui decât îna~
inte. Eşti surprins~ Încearcă să înţelegi ce spun. După ce Îl ac~
cepţi pe Isus, te poţi aştepta la o luptă mai mare în inima ta, un
conflict interior care de multe ori te va duce la disperare, dacă
nu te vei opri ca să înţelegi problema.
Chestiunea este simplă. Omul fără Hristos are doar o fire
- cea cu care s~a născut şi care face ce nu trebuie oricând doreşte.
ISUS ESTE TOTUL. PRIETENE' I S7
Nu există nimeni care să i se împotrivească. Nu există luptă, nu

există conflict.
Însă tu ţi~ai predat viaţa lui Hristos, ai trăit minunea
convertirii, ai acum o nouă fire şi ea se împotriveşte celei vechi.
Înţelegi de ce viaţa omului neconvertit poate părea mai uşoa~
ră2 El are doar o fire, care detine
, , fără opozitie.
controlul vietii, ,
Însă, imediat după convertire, când omul crede că vechea fire
nu mai este, descoperă că ea încă se află acolo, iar conflictul
începe. Are două firi şi amândouă se luptă.
Cunoşti povestea lui Pavel2
A existat un moment în viaţa lui în care a ajuns în pra~
gul nebuniei. În scrisoarea lui către creştinii din Roma, spune:
"Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc... Şi atunci,
nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte
în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta ... după omul dinăun~
tru îmi place Legea lui Dumnezeu dar văd în mădularele mele
o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea"
(Romani 7:15,17,21,22,23).
Înţelegi, prietene2 Două firi, două forţe luptând în inte~
riorul fiinţei apostolului Pavel. Un conflict ce l~a dus la dispe~
rare, pentru că, în următorul verset, el exclamă:"În ce situaţie
îngrozitoare mă aflu! Cine mă va scăpa de robia acestei firi in~
terioare de moartd' (Romani 7:24; parafrază)
Acum întreb: în momentul în care Pavel a scris Epis~
tola către Romani, era sau nu convertit2 Bineînteles , că era. El
fusese convertit pe drumul spre Damasc, când s~a întâlnit cu
Isus şi a căzut de pe cal. Cu toate acestea, iată experienţa unui
om convertit simţind înăuntrul său conflictul produs de lupta
celor două firi.
Nu te îngrijora, prietene, din cauza tensiunii şi conflic-

tului care apar ca urmare a convertirii tale. Două firi, înţelegi?
Tu şi cu mine suntem oameni cu două firi care nu se plac.
Apostolul Pavel a reuşit să înţeleagă acest conflict la un mo-
ment dat, şi atunci a scris: "Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu
împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pof-
teşte împotriva Duhului şi Duhul, împotriva firii pământeşti:
sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce
voiţi" (Galateni 5:16,17).
- Pastore, vei întreba tu, vrei să zici că toată viaţa mea
va fi o viată
, de conflict?
Nu în mod necesari şi asta va depinde de decizia ta. Cele
două firi se află în luptă astăzi, dar, în cele din urmă, una dintre
ele va învinge. Una dintre ele va prelua total controlul vieţii
tale. Una dintre ele va supravieţui, iar cealaltă va muri. Depin-
de de decizia ta care dintre ele va ieşi victorioasă.
Să ilustrăm această chestiune în următorul fel. Să presu-
punem că în arena unui circ urmează să fie eliberate două fiare
ce se vrea a fi implicate într-o luptă până la moarte. Impresa-
rii circului separă cele două animale şi le pun în cuşti separa-
te. Unul este hrănit din belşug. Primeşte mâncare şi apă din
abundenţă. Celălalt este dat uitării aproape în întregime. Din
când în când, cineva îi dă doar o bucăţică de mâncare, suficient
cât să nu moară.
Când va veni momentul confruntării, care dintre cele
două animale va învinge? Există vreo îndoială? Ştii că va fi
acela care a fost mai bine hrănit, nu-i aşa? Asta este ceea ce
se întâmplă în lupta firilor de a obţine controlul asupra vieţii
noastre. În cele din urmă, doar una dintre ele va lua în stăpâ-
ni re teritoriul în mod complet. Şi tară îndoială va fi cea care a

fost mai bine hrănită în această perioadă.
Se întâmplă că fiinţele umane, în general, hrănesc mai
mult firea păcătoasă, aceasta fiind cauza eşecului nostru con-
stant, chiar şi după predarea noastră lui Hristos. Dumnezeu
a realizat în noi minunea convertirii, a implantat în inima
noastră noua fire, dar noi nu avem grijă de ea, nu o hrănim şi,
în consecinţă, vechea fire pune totdeauna stăpânire pe viaţa
noastră.
Cum se hrănesc firile:' Prin intermediul celor cinci

simţuri. Tot ce intră în mintea noastră prin intermediul sim-
ţurilor este un aliment pentru una dintre cele două firi. În
special ceea ce vine prin văz şi auz. De aceea trebuie să fim
grijulii când alegem emisiunile pe care le urmărim, filmele pe
care le vizionăm, site-urile pe care le accesăm, revistele şi căr
ţile pe care le citim, conversaţiile la care luăm parte şi muzica
pe care o ascultăm.
Este adevărat că, atâta timp cât vom fi în această lume,
chiar şi tară să vrem, vom strecura hrană firii celei rele. Nu pu-
tem evita să ascultăm o muzică ce inspiră sentimente negative
în timp ce ne aflăm în autobuz sau la locul de muncă, fiind
forţaţi de împrejurări. De asemenea, nu putem preveni apariţia
unei imagini negative în timp ce citim sau urmărim ştirile. Este
imposibil să nu ascultăm conversaţii distructive la şcoală sau pe
stradă. Însă putem evita să punem, în mod voluntar, acest fel de
"hrană" în mintea noastră. Este inevitabil ca, din când în când,
să nu cadă"firimituri" pentru firea cea rea. Însă putem evita să
o hrănim cu fripturi şi delicatese. Putem evita să o alimentăm
în mod conştient şi voluntar.
În realitate, victoria noastră şi, în consecinţă, fericirea

noastră în viaţa de creştin depind de cum am învăţat să convie-
ţllim cu ambele firi. Cum~ Hrănind firea lui Hristos şi înfome-
tând-o pe cealaltă. Asta este ceea ce spune apostolul Pavel când
afirmă că"cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pă
mântească, împreună cu patimile şi poftele ei" (Galateni 5:24).
În timpul lui Isus, când un om era crucificat, era declarat
executat şi mort în mod legal, însă, în realitate, era încă viu pe
cruce, suferind şi agonizând. Uneori rudele sau prietenii ve-
neau noaptea şi salvau corpul executatului, aveau grijă de el şi
omul se întorcea la viată,, iar de multe ori se întorcea la viata,
de delincvenţă şi crimă. Ceea ce vrea Pavel să spună este că
trebuie să menţinem pironită pe cruce vechea noastră fire. Să
nu o lăsăm să coboare şi cu mult mai puţin să avem grijă de ea
şi s-o alimentăm.
- Bine, pastore, vei spune, până când va trebui să con-
vieţuiesc cu această luptă a firilor~
Cât timp vom fi pe acest pământ, nu există modalitate de
a scăpa de firea păcătoasă în mod complet, dar putem înceta să
o hrănim, făcând lupta mai uşoară. O putem menţine "rănită de
moarte şi agonizând'; dar să o scoatem din fiinţa noastră, nu.
Până şi o creştină victorioasă ca Ellen White a declarat: "Nu pu-
tem spune «eu sunt fără păcat» atâta timp cât acest trup păcătos
nu va fi schimbat şi transformat după chipul trupului glorios al
lui Hristos" (Signs of the Times, 23 martie 1888).
Dar, slavă lui Dumnezeu, există o făgăduinţă minunată:
"Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moş
tenească Împărăţia lui Dumnezeu şi că putrezirea nu poate
moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi
toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într~o clipă, într~o clipeală din
ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor
învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie
ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi
trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul
acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul
acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini
cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
Unde îţi este biruinţa, moarter Unde îţi este boldul moarte2»
Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea"
(1 Corinteni 15:50~54).
Nu este minunatr Un trup nour Fără firea păcătoasă. În
sfârşit, Dumnezeu va smulge vechea fire din noi şi o va distru~
ge pentru totdeauna. Atunci da, nu va mai exista luptă, conflict
interior, dorinţă de a păcătui. Vom fi din nou oameni cu o sin~
gură fire, cea a lui Hristos, perfectă şi care găseşte plăcere în a
iubi, asculta şi umbla pe căile lui Dumnezeu.
Până când va veni acea zi, vom învăţa să convieţuim cu
vechea fire, înfometând~o, sufocând~o şi hrănind noua fire
în mod constant. Acesta a fost secretul pe care l~a descoperit
într~o zi apostolul Pavel.
Câţiva ani mai târziu, după ce a scris disperatul capitol
7 al Epistolei către romani, Pavelle~a scris filipenilor spunân~
du~le: "Iar acum, fraţilor, la încheierea acestei scrisori, vreau să
vă mai spun încă un lucru. Bazaţi~vă gândurile pe ceea ce este
adevărat, bun şi drept. Gândiţi~vă la lucruri care sunt curate şi
plăcute!" (Filipeni 4:8; parafrază)
El vorbeşte despre hrana noii firi, observir El descope~
rise secretul vieţii victorioase. El nu mai alimenta vechea fire.
62 I ALLEJANDRO BULL6N
Acum, firea lui Hristos preluase controlul în viaţa lui."Dar nu

mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine" (Galateni 2:20).
Şi, pe măsură ce anii treceau, vechea lui fire a devenit
din ce în ce mai slăbită, în aşa fel încât, atunci când a venit mo~
mentul morţii sale, a exclamat:"Pentru mult timp m~am luptat
neobosit şi în mijlocul tuturor acestor lucruri m~am păstrat
credincios Domnului. Acum a venit timpul să încetez lupta
şi să mă odihnesc: Am învins. Acolo în ceruri mă aşteaptă o
cunună pe care mi~o va da Domnul în ziua venirii Lui!" (2 Ti~
motei 4:7,8; parafrază).
Ah, drag cititor, cât este de bine să vezi sfârşitul vie~
ţii apostolului Pavel! "Am învins': a spus el. "Am reuşit! Am
ajuns:' Mă emoţionez când mă gândesc la astfel de cuvinte.
Asta înseamnă că şi eu pot învinge? Pot fi şi eu un învingător?
Chiar aşa, prietene. Tu şi cu mine putem. Hristos ne~a garan~
tat victoria la cruce. El este chiar lângă tine în orele de luptă. În
momentele în care crezi că toti , te~au abandonat, că nu vei re~
uşi niciodată, că eşti un eşec complet, adu~ţi aminte că El este
acolo, iubindu~te, iertându~te şi susţinându~te. "Căci Dumne~
zeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui,
şi voinţa, şi înfăptuirea" (Filipeni 2:13).
Totul este o chestiune de timp. El va veni nu va întârzia
şi atunci victoria va fi definitivă şi veşnică.
"Doamne, Îţi mulţumesc pentru făgăduinţa că, într~o zi,
lupta va lua sfârşit. Ajută~mă ca, atâta timp cât voi fi pe acest
pământ, să hrănesc firea lui Hristos şi să las firea pământească
să moară de foame. Asta este partea mea, Dumnezeul meu,
ştiu, dar nici asta nu reuşesc să fac. Te rog, vino şi fă în locul
meu ceea ce eu sunt incapabil să fac singur. Amin!"
Capitolul 6
PRIETENII ÎŞI APĂRĂ

PRIETENII
I
A
n capitolul anterior, am văzut că înăuntrul nostru există
două firi ce se luptă pentru supremaţie în viaţa noastră.
Cel rău va face tot posibilul ca firea păcătoasă să iasă bi-
ruitoare şi să ne împingă în păcat. Ţinta este mintea noastră,
pentru că ea reprezintă voinţa noastră. Câmpul de bătaie este
mintea noastră. Dacă ne cucereşte mintea, ne-a cucerit viaţa.
De aceea, el va face totul pentru a o captura. Va folosi drogu-
rile, alcoolul, ţigările, sexul, erezii, filozofii. Nu contează me-
toda, nu contează ora, nu contează preţul. Mottoul lui este:
"A învinge, a înfrânge, a ruina." Vei descoperi că lupta nu este
uşoară; vor exista momente în viaţa ta în care te vei simţi ca
o mică plantă firavă din mijlocul deşertului, ce încearcă să se

împotrivească unei furtuni de nisip ce o va duce la distrugere.
Ce este de f.kutr Are Dumnezeu vreo solutiei! , Bineînte- ,
les că are. Apostolul Pavel a spus:"Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în
Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armu-
ra lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor
64 I ALE)ANDRO BULL6N
Diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sân-

gelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva
stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor
răutăfii care sunt în locurile cereşti" (Efeseni 6:10-12).
Vezi? Putem fi îmbrăcafi cu puterea lui Dumnezeu. Însă
lupta nu va lua sfârşit, pentru că duşmanul nostru este invi-
zibil, viclean, laş şi insistent. El este şi trădător. Nu-şi arată
niciodată chipul. Se ascunde şi foloseşte ca instrument, pen-
tru a obtine
, controlul vietii
, noastre, ceva foarte subtil, numit
ispită.
Ce este ispita? Este tot efortul pe care îl face inamicul de
a ne duce în păcat. Însă ispita nu este păcat. Nimeni nu trebuie
să se simtă păcătos pentru faptul că este ispitit. Dacă eşti întins
în pat şi dintr-odată îfi apare un gând păcătos în minte, nu-i
nevoie să te gândeşti că eşti pierdut şi să te condamni pentru
faptul că un gând negativa apărut pentru o secundă sau două.
Ellen White are o ilustrafie foarte simplă în privinp aceasta:
"Nu pOfi evita': spune ea, "ca păsările să zboare pe deasupra
capului tău, dar le pOfi împiedica să îşi facă un cuib în el:'
Există multe tipuri de ispite. În realitate, Satana are o
fabrică de ispite. Acolo sunt elaborate ispite personalizate, spe-
cifice pentru fiecare individ. Iar cel rău cunoaşte foarte bine
partea slabă a fiecărei fiinfe umane. Pentru unul va fi alcoolul,
pentru un altul invidia, pentru altul drogurile, pentru altul se-
xul fără limite. În fine, lupta noastră este împotriva unei fiinţe
inteligente care ne cunoaşte originile, mediul în care am cres-
cut, însuşirile transmise ereditar de către părinţii noştri. Va
face totul ca să ne înşele. Se va ascunde în spatele unui cântec
senzual, în spatele unei femei frumoase, al unui tânăr minu-
nat sau al unei teorii fascinante. Se va îmbrăca în lumină, dacă

va fi necesar. Pentru scopurile sale, orice merge. Scopul scuză
mijloacele.
Însă tot ce va face ca să te înşele este doar o ispită, iar
ispita nu este păcat.
Inamicul nu va putea învinge decât dacă se bazează pe
colaborarea fiinţei umane. El poate face ce vrea. Ne poate în~
conjura viaţa de ispite: glasuri, multe glasuri, bani, glorie, fai~
mă, plăcere, lumini - tot ce vrei. Însă totul este doar o ispită.
El nu ne poate obliga să păcătuim. Şi dacă totuşi cădem, este
pentru că acceptăm să cădem. Este pentru că am cedat de bu~
năvoie farmecului ispitei."Oricât de mare ar fi povara ce apasă
asupra sufletului, păcatul este propria noastră faptă. Nu stă
nici în puterea pământului şi nici a iadului să constrângă pe
cineva să taptuiască răul. Satana ne atacă în punctele noastre
slabe, dar nu trebuie să ne lăsăm înfrânţi. Oricât de sever şi de
neaşteptat ar fi atacul lui, Dumnezeu Se îngrijeşte să ne dea
ajutor şi, prin puterea Sa, noi putem birui" (Patriarhi şi profeţi,
p.442).
Putem înţelege diferenţa dintre ispită şi păcat printr~o
ilustraţie. Ispita este ca un telefon care sună. Păcatul apare
atunci când răspunzi. Dacă nu răspunzi, nu există păcat. Dar
telefonul continuă să sune. Deranjează? Bineînţeles că deran~
jează, însă este doar o simplă ispită.
Să luăm în considerare câteva sfaturi care ar putea fi uti~
le atunci când ne aflăm în faţa unei ispite. Când vine ispita,
caută să te gândeşti la altceva. Am explicat deja că lupta este
dată pentru a ocupa teritoriul minţii, deci strânge în mintea ta
tagăduinţe biblice. Există o lege a fizicii care spune:"Un spaţiu
66 I ALE)ANDRO BULLON
gol poate fi ocupat doar de un corp în acelaşi timp!" Spaţiul

este mintea noastră. Ea nu poate rămâne niciodată goală, cu
excepţia momentului în care dormim. Ori de câte ori vine is-
pita, apelează la ajutorul divin, repetă un psalm din memorie,
cântă un imn, aminteşte-ţi versetul meditaţiei din acea zi, pune
gânduri şi fagăduinţe biblice în minte. În conformitate cu legea
fizicii, ispita nu va găsi niciodată portiţa ca să intre.
Ceea ce nu putem permite este ca gândul negativ, numit
ispită, să rămână în mintea noastră mai mult de două secunde.
Nu trebuie să îl îndrăgim, nu trebuie să ne găsim plăcere în el,
pentru că atunci ispita devine păcat. Mai întâi sub forma unei
dorinţe păcătoase, care după aceea ne va duce la un act păcătos,
iar dacă este repetat, ne va conduce la viciu.
Un alt sfat pe care ar trebui să ni-l amintim este că peri-
oada critică a ispitei nu durează mai mult de 3 minute. Orice
ispită trece printr-un proces. Începe puţin câte puţin şi conti-
nuă să bată din ce în ce mai tare la poarta cedtii
, mintii
, noas-
tre. Există un moment în care pare că nu vei putea rezista. Însă
fiecare ispită ajunge la punctul maxim al intensităţii sale într-o
perioadă de 3 minute. Îţi aminteşti de exemplul cu telefonul~ El
sună, sună, dar, dacă nu răspunzi, încetează să mai sune. Partea
bună este că, după ce ai trecut de atacul ispitei, poţi să devii mult
mai puternic. De fiecare dată când suntem ispitiţi, învingem sau
suntem înfrânţi, cucerim sau suntem cuceriţi. Răspunsul pe care
îl dăm ispitei ne poate face mai puternici sau mai slabi. Dacă ne
predăm în braţele lui Hristos şi biruim, vom fi mai bine pregătiţi
pentru următoarea ispită. Dacă luptăm singuri şi eşuăm, vom fi
mai slăbiţi şi vulnerabili când va veni următoarea ispită.
Iar acum, cel mai important sfat: Nu privi la tine însuţi,

priveşte la Hristos! Este fundamental, pentru că rezultatul fi~
nal va depinde de cine ocupă gândurile noastre. Privind doar
la noi înşine, vom avea parte de eşec şi frustrare. Iată parado~
xuI. Lumea spune: "Priveşte la tine'; "descoperă~ţi potenţialul';
"concentrează~te pentru a obţine forţa minţii'; "descoperă~te';
"explorează~ţi energia interioară': Însă înăuntrul nostru există
doar chin, gol, dezechilibru şi de multe ori disperare.
Dumnezeu are o cale mai bună. El ne cere să privim la
Hristos. Aceasta este o cale simplă, dar sigură.
Se povesteşte despre un anumit fachir din India care a
ajuns într~un sat şi le~a spus oamenilor de acolo că el putea
face aur din nimic. Oamenii au alergat să~1 vadă pe ciudatul
vizitator. Bărbatul a pus un pic de apă într~o farfurie mare, câ~
teva picături de vopsea şi a început să mişte farfuria în cercuri,
repetând o serie de cuvinte magice.
Într~un moment în care atenţia publicului era distrasă,
fachirul a lăsat sa cadă din mânecă o bucată de aur în farfurie,
după care a scurs apa din vas şi a arătat tuturor bucata de aur.
Toţi priveau cu neîncredere. Un negustor din oraş a vrut să
cumpere formula pentru 500 de dolari şi fachirul i~a vândut~o.
"Dar'; a explicat, "nu te poţi gândi la maimuţa cu fundul roşu
când mişti farfuria, pentru că, dacă te gândeşti la ea, aurul nu
va apărea niciodată':
Negustorul a promis că "îşi va duce aminte să nu se gân~
dească la maimUţă'; dar cu cât se străduia mai mult, cu atât mai
puternică îi rămânea în minte imaginea maimUţei cu fundul
roşu. Aşa că nu a obţinut niciodată mult doritul aur.
Nu ţi se pare familiar acest fapt? Cu cât ne dorim mai

mult să scăpăm de ispită, cu atât ea este mai puternică. Priveş~
te la Hristos, El să ocupe întregul teritoriu al minţii tale prin
tagăduinţele biblice!
Am să vă împărtăşesc o experienţă care mi~a marcat via~
ţa de copil. Trebuie să fi avut vreo şase sau şapte ani pe vremea
aceea. La şcoală, toţi copiii erau cam de aceeaşi vârstă cu mine.
Existau doar doi băieţi mari, de şaisprezece ani. Unul dintre
ei era foarte răutăcios, îi bătea pe copii şi le lua lucrurile cu
forta.
,
Mama obişnuia să îmi dea în fiecare zi douăzeci de bă~
nUţi pentru o gustare. Pe vremea aceea, cu douăzeci de bănuţi
puteai să cumperi o îngheţată de căpşuni şi câteva alune prăji~
te. Cred că mă trezeam în fiecare zi cu o extraordinară nerăb~
dare de a merge la şcoală doar datorită îngheţatei şi alunelor, şi
nu din cauza învăţatului. O îngheţată era cea mai mare bucurie
pentru un băiat de şase ani.
Într~o zi, pe drumul către şcoală, acel băiat răutăcios
mi~a ieşit în cale şi mi~a cerut bănuţii. M~am împotrivit, însă
el mi~a răsucit braţul şi mi i~a luat cu forţa.
- Îl vezi pe acel bărbat tară un braţ? mi~a spus, arătând
către un tânăr cu o singură mână, care locuia în cartier. Ştii de
ce nu are o mână? Eu i~am tăiat~o. Şi dacă îi spui mamei tale
sau profesoarei că ţi~am luat moneda, îţi tai şi ţie mâna.
Arunci a început tragedia mea. Zi după zi îi dădeam bă~
nuţii. Asta mă umplea de revoltă. Cel mai rău era că nu puteam
spune nimănui. Nu voiam să îmi pierd braţul. Am devenit un
copil trist, plângeam singur noaptea. Nu mai aveam motivaţie să
merg la şcoală. Uneori, în pauză, acel băiat răutăcios cumpăra o
îngheţată cu banii mei şi o mânca lângă mine. Ce putea face un

copil de şase ani împotriva unuia de şaisprezecer
Într~o zi, în timpul pauzei, priveam copiii jucându~se,
când acel băiat rău l~a bătut pe unul dintre ei. În acel moment,
a apărut celălalt băiat mai mare din şcoală, care l~a lovit. Spre
surpriza mea, băiatul cel rău nu a avut curaj să îl înfrunte.
Mi~a venit o idee strălucită. L~am căutat pe celălalt băiat
şi i~am spus: "Ţi~ar plăcea să câştigi zece bănUţi pe zi? Şi i~am
spus toată povestea. Băiatul a promis că mă va proteja. Ne~am
înţeles ca în următoarea zi să mă aştepte în locul în care băiatul
cel rău mă aştepta de obicei.
În acea noapte, aproape că nu am dormit. Mâine, gândeam,
va fi marea mea zi. Nimeni nu~mi va mai lua vreodată ce~i al meu!
În următoarea zi m~am trezit devreme. Am primit bă~
nUţii de la mama mea şi m~am îndreptat spre şcoală. Acolo, în
acelaşi loc ca întotdeauna, se afla băiatul cel răutăcios aştep~
tându~mă. De data asta nu m~am uitat la el. Mi~am văzut de
drum, însă el m~a prins din urmă şi mi~a cerut banii.
- Niciodată, ai auzit? Nu~ţi voi mai da niciodată bănu~
ţii mei, i~am spus privindu~l provocator în ochi.
Călăului meu nu~i venea să creadă ce auzea. A început
să~mi răsucească braţul. Dar în acel moment, de cealaltă parte
a străzii, a ieşit prietenul meu şi amândoi i~am dat o mamă de
bătaie bătăuşului.
Zâmbeşti? Şi eu zâmbesc astăzi, însă tremur când mă
gândesc la orele de agonie şi de neputinţă pe care le~a trăit un
copil de şase ani.
Noi suntem copilul, iar Diavolul este acel băiat de şai~
sprezece ani. Uneori el vine şi ne ia nu iluzia unei îngheţate, ci
chiar bucuria de a trăi. Ne dărâmă castelele, visurile, ne strică

planurile. Ne fură valorile morale, respectul de sine, smulge de
la noi pacea şi echilibrul interior şi râde, râde pentru că se consi~
deră biruitor. Iar râsullui este ca o palmă pe chipul lui Hristos.
Uneori se joacă cu noi aşa cum pisica se joacă cu şoarece~
le. Ne lasă să scăpăm un pic, ne lasă să credem că suntem liberi,
ca apoi să atace cu forţă, rănindu~ne şi umilindu~ne.
De ce2 De ce trebuie să fie aşa2
De cealaltă parte a străzii, pe colina singuratică, a fost
atârnat un Dumnezeu~om nu doar pentru a oferi iertare, ci
ca să dea putere. Când a murit, duşmanul a crezut că a învins,
însă a treia zi a ieşit din măruntaiele pământului un Hristos
biruitor. A înviat. Astăzi trăieşte. Trăieşte pentru a da pute~
re. Priveşte la mor mântui gol! Priveşte la cer şi vezi Uriaşul
istoriei dispus să biruie pentru tine! Hristos a învins. Hristos
l~a învins pe vrăjmaşul Său în pustie. L~a învins la cruce. L~a
învins în moarte. Acum rămâne doar să~1 învingă în inimile
noastre. În această privinţă, decizia ne aparţine. El nu poate
ieşi biruitor în inima noastră dacă nu îi permitem.
Vrăjmaşul nostru este un vrăjmaş învins. Se luptă cu
disperare "ca un leu, căutând pe cine să înghită fiindcă ştie că
are pUţină vreme'; pentru că recunoaşte că este învins.
O veche legendă spune că un războinic lupta într~o bă~
tălie când i~a fost tăiat capul, însă era atât de implicat în luptă,
încât chiar şi fară cap omora pe mulţi, până când cineva s~a
uitat la el şi i~a spus:"Nu mai ai cap. Eşti mort:' Atunci război~
nicul a căzut şi a încetat să mai lupte.
Aşa este, prietene. Luptăm cu un vrăjmaş fară cap. Hris~
tos l~a învins deja. Va învinge şi în inima ta2
Da! Pentru că nu te lasă singur niciodată.

"Satana nu poate să rabde ca cineva să apeleze la puter~
nicul său rival, deoarece se teme şi tremură înaintea puterii şi
maiestăţii lui Hristos. Întreaga oştire a lui Satana tremură la
şoapta rugăciunii arzătoare... Şicând îngerii atotputernici, îm~
brăcaţi cu armura cerului, vin în ajutorul sufletului descurajat
şi urmărit, Satana şi oastea lui dau înapoi, ştiind bine că lupta
este pierdută. [... ]
Strigă către
Domnul, suflet ispitit! Cazi, aşa neputincios
şi nedemn cum eşti, la picioarele lui Isus şi cere împlinirea fă~
găduinţei Sale. Domnul va auzi. El ştie cât de tari sunt porniri~
le inimii fireşti şi te ajută ori de câte ori vine ispita:' (Solii către
tineret, p. 53, 67)
Capitolul 7
ESTE POSIBIL SĂ FII

PERFECTr
L
~am cunoscut pe Richard în Victoria, în timpul unei
Săptămâni de Rugăciune. M~a căutat la hotel într~o sea~
ră, după ce predicasem pe tema luptei firilor.
- Pastore, a spus el, cred că într~un anumit fel Dumne~
zeu este nedrept cerând de la noi perfecţiunea. El ştie că ne~am
născut cu firea păcătoasă şi că asta ne face să greşim în mod
constant. Am făcut atât de multe lucruri greşite în viaţă! Nu
am cum să fiu perfect.
Ca să înţelegem acest subiect al perfecţiunii, trebuie să
analizăm viata , unor oameni considerati, de Dumnezeu perfecti.,
Despre Enoh, de exemplu, Biblia spune că"a umblat cu
Dumnezeu, apoi nu s~a mai văzut, pentru că l~a luat Dumne~
zeu" (Geneza 5:24). Dacă Dumnezeu decide să ia pe cineva la
cer, o face pentru că acea persoană este perfectă, nu crezi~ Însă
care a fost motivul pentru care Dumnezeu l~a luat pe Enoh la
El~ Biblia răspunde: "EI a umblat cu Dumnezeu:'
Să analizăm cazul lui Noe. Sfintele Scripturi afirmă că
"Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui"
(Geneza 6:9). Nu ar fi minunat dacă într-o zi Dumnezeu ar

spune despre tine: "Acesta este un tânăr neprihănit şi flră pată"
sau: "Aceasta este o tânără flră patâ' 2 Nu este aceasta ceea ce
ţi-ai dori să fii2 Dar motivul pentru care Noe a fost considerat
neprihănit şi flră pată este că "el umbla cu Dumnezeu':
Ţi-aduci aminte de Avraam2 El a fost numit "tatăI cre-
dincioşilor': Ştiai că într-o zi Dumnezeu i S-a arătat şi i-a spus:
"Eu sunt Domnul cel atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii
flră prihană (fii perfect)" (Geneza 17:1)2 Ţi-ai dat seama2 Tot
ce aştepta Dumnezeu din partea lui Avraam era să umble cu
El. Rezultatul acestui fapt era o viaţă perfectă.
Ce să mai spunem de David2 Biblia afirmă că David a
fost un "om după inima lui Dumnezeu': Ah! Dacă ar putea să
spună asta şi despre noi într-o zi! Ce altceva ne-am mai putea
dori2 Dar, de ce a devenit David"un om după inima lui Dum-
nezeu" 2 Care a fost cea mai mare obsesie a vietii , lui David2
"Voi umbla înalntea Domnului, pe pământul celor vii:'
Ai observat că există o frază care este numitorul comun
în viata tuturor acestor bărbati mentionati mai sus2"A umblat
I I , ,
cu Dumnezeu!" Toţi au fost perfecţi pentru că au umblat cu

Dumnezeu. Exista o relaţie minunată de dragoste între Dum-
nezeu şi ei. Ajunseseră, în experienţa lor, la un punct în care nu
puteau trăi despărţiţi de Dumnezeu. De aceea i-a considerat
Dumnezeu perfecţi, sfinţi, neprihăniţi, flră pată şi drepţi.
Interesant este că există întotdeauna ceva curios în viata,
fiecăruia. Într-o zi Noe s-a îmbătat până acolo încât şi-a scos
hainele şi a rămas gol, flcând de ruşine întreaga familie. Ai fl-
cut asta vreodată2 Noe a flcut-o, şi totuşi Dumnezeu a spus că
el era"neprihănit şi flră pată între cei din vremea lui':
Avraam a fost atât de laş într~o zi, încât i~a fost frică
să spună că Sara era nevasta lui şi, afirmând că era sora lui,
aproape că l~a împins pe împărat să comită adulter. Rezulta~
tele ar fi fost îngrozitoare dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit
în mod miraculos în acea noapte. Ce atitudine laşă din partea
lui Avraam! Dar ştiţi ce spune totuşi Dumnezeu despre el?
"Avraam era neprihănit!" Apostolul Pavel îl numeşte şi"părin~
tele credincioşilor':
Şi ce să mai spunem despre David? A căzut în păcat
cu totul. A plonjat în apele tulburi ale asasinatului, intrigii şi
adulterului. Ai făcut vreodată ce a făcut David? Niciodată?
David a făcut toate acestea şi ştii ce spune Biblia despre el?
Că David era un om "după inima lui Dumnezeu" (Psalmii
116:9).
Există un lucru minunat pe care Dumnezeu doreşte să
ni~l spună prin intermediul experienţei tuturor acestor oa~
meni. Ceva măreţ, ce va revoluţiona viaţa noastră şi ne va arăta
un infinit orizont de speranţă.
Din punct de vedere omenesc, o persoană este neprihăni~
tă, sfântă, desăvârşită, fără pată, atunci când nu greşeşte nicioda~
tă, când face totul cum trebuie, când împlineşte toate normele,
legile şi regulamentele.
Pentru Dumnezeu, un om devine neprihănit atunci
când este dispus să umble cu El. Când Hristos este cel mai im~
portant în viaţa lui. Când înţelege tot ce a făcut Hristos pentru
el la cruce şi strigă după o nouă inimă în stare să iubească;
atunci când îl doare pentru toată suferinţa cauzată lui Hristos
prin păcatele comise în trecut şi, privind la cruce, se îndrăgos~
teşte de Hristos până acolo încât să spună: ,,0, Doamne Isuse,
Te iubesc! Te iubesc atât de mult, încât viaţa fără Tine n-are

sens. Ajută-mă să umblu cu Tine!"
În acel moment, minunatul Dumnezeu al dragostei var-
să lacrimi de bucurie şi apucă mâna slăbită a omului cu mâna
Sa puternică. În momentul acelei atingeri, trecutul nostru este
şters pentru totdeauna; nu contează dacă am fost beţivi sau
laşi, adulteri sau criminali, totul rămâne îngropat. Pentru că în
acel moment ajungem să ocupăm locul lui Hristos. El ne oferă
meritele Sale, viaţa Sa biruitoare, caracterul Său nepătat şi, în
acelaşi timp, ia asupra Sa păcatele noastre şi suferă pedeap-
sa pe care o merităm noi. Din acel moment, începe cea mai
frumoasă şi extraordinară experienţă: experienţa minunată a
umblării cu Hristos.
Dragostea, în mod natural, este baza acestei experienţe,
căci nu se poate convieţui şi trăi fericit cu o persoană pe care
nu o iubeşti. Tragedia noastră uneori constă în faptul că noi
evaluăm perfecţiunea în funcţie de capacitatea noastră de a fi
supuşi principiilor unei biserici sau normelor unei cărţi.
Dumnezeu evaluează perfecţiunea în funcţie de tipul de
relaţie pe care o avem cu El. Atunci când începem umblarea
cu Hristos, descoperim curând că există multe lucruri care lui
Hristos Îi plac, însă nouă nu ne plac. De asemenea, există lu-
cruri care nu-I plac lui Hristos, iar nouă ne plac. Ce este de fă
cut într-o asemenea situaţid Ne aflăm într-un impas. Ce este
de făcut?
Aici, din nou soluţia problemei este dragostea.
Când eram băiat, nu-mi plăcea papaya. Era un fruct cu
un aspect neatractiv pentru mine. O dată am şi gustat o buca-
tă, şi tot nu mi-a plăcut. Dar într-o zi am cunoscut o tânără
extraordinară. Am început să o plac şi, după un timp de prie-

tenie, ne-am căsătorit. Nu voi uita niciodată primul mic dejun
pregătit de ea. Când am păşit în cameră, am găsit toată masa
decorată cu un ornament special, iar în mijlocul mesei se afla
un papaya enorm. Lângă masă se afla ea, cu o rază de anticipa-
re în ochi, ca şi cum se întreba: "Oare îi va plăcea?" Am luat loc
la masă şi, după ce I-am mulţumit Domnului, a tăiat papaya
pe jumătate şi mi-a servit una din jumătăţi. Am privit fructul.
Am privit-o pe ea. Am privit fructul din nou. Îmi venea să-i
spun: "Mulţumesc, nu-mi place papaya': însă nu am reuşit. O
iubeam. Nu am avut curajul să o dezamăgesc. Am luat fructul
şi, practic, l-am înghiţit.
Următoarea zi, când am ieşit din cameră, am încreme-
nit. În mijlocul mesei se afla din nou un fruct de papaya. M-am
uitat la soţia mea şi am afirmat: "Se pare că îţi place mult pa-
paya!" Iar ea, în modul cel mai natural posibil, a răspuns: "Pen-
tru mine, practic, nu există mic dejun fără papaya, iubitule:'
Într-o fracţiune de secundă mi-am imaginat o viaţă
întreagă înghiţind papaya. Însă atunci când am privit chipul
soţiei mele şi i-am văzut zâmbetul de satisfacţie, am simţit o
bucurie lăuntrică în inimă. Îmi iubeam soţia. Ce putea însem-
na să mănânci un papaya în plus, în comparaţie cu bucuria de
a o vedea fericităr
Înţelegi ce vreau să spunr În ziua în care ne vom îndră
gosti de Hristos, în ziua în care vom ajunge să- L iubim cu toa-
tă inima noastră, lucrul pe care ni-l vom dori cel mai mult va
fi acela de a-L vedea zâmbind. Fără îndoială, vor exista lucruri
care-L fac fericit şi pe care nouă, cu firea noastră păcătoasă,
nu ne face plăcere să le facem. Nu cred că este uşor să pierdem
gustul pentru lucrurile pe care suntem obişnuiţi să le facem

sau să învăţăm să facem lucruri care nu ne plac. Vom avea de
plătit un preţ şi vor exista planuri la care va trebui să renunţăm.
Adesea, acest lucru va necesita efort, sacrificiu şi suferinţă, însă
toate vor avea sens dacă o vom face din dragoste pentru Isus.
Profetul Mica a explicat odată modul corect de a umbla
cu Dumnezeu:"Ţi s~a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere
Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să
umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (Mica 6:8)
Poţi vedea că cerinţa nu este aceea de a umbla cu Dum~
nezeu pur şi simplu. Contează să umbli "smerit" cu El. El este
Cel care conduce. El este Cel care arată calea. El este Cel care
spune ce este cel mai bine pentru amândoi. Eu Îl iubesc şi ac~
cept sfatul Său pentru că ştie ce este bine pentru mine. Nu
sunt eu cel care conduce umblarea cu El, nu sunt eu cel care
trebuie să Îl ducă pe Dumnezeu acolo unde cred că trebuie să
merg. Doar mă prind de mâna Lui şi merg. El este Tatăl meu,
prietenul meu, fratele meu, începutul şi sfârşitul meu. El este
totul. Eu doar mă predau în braţele Sale pline de dragoste şi
merg. Mă duc acolo unde El doreşte şi fac tot ce~mi spune. La
urma urmelor, El cunoaşte drumul şi tot ce Îşi doreşte este ca
eu să fiu fericit.
Toate acestea capătă sens doar când există dragoste.
Viaţa întreagă este motivată de dragostea lui Hristos. Dacă nu
există o relaţie de dragoste între Hristos şi noi, viaţa devine
goală. Creştinismul devine o povară grea, plină de interdicţii
şi datorii. Îl putem purta un an, doi sau douăzeci, dar, într~o
zi ajungem la limită şi îl abandonăm sau devenim nişte zombi,
oameni rară viaţă, maşinării care poartă povara, care împlinesc,
care se supun, însă doar maşini, fără bucurie, fără entuziasm,

incapabili de a şti ce este fericirea.
Într~una din zile, undeva, într~un cerc de prieteni, cineva
ne întreabă:"Tu de ce nu bei?" Şi, aproape ruşinaţi, răspundem:
"Pentru că religia mea nu~mi permite, este o regulă a bisericii
mele:' Uneori, viaţa întreagă este dusă în felul acesta. Religia,
biserica este cea care contează. Şi Hristos? Cum rămâne cu
Hristos în toate acestea? Ce simte El? Ne interesează dacă
zâmbeşte sau plânge? Te~ai gândit vreodată la El ca la o per~
soană care iubeşte, zâmbeşte, care poate fi rănită şi care plânge
chiar?
Să analizăm cazul unei tinere care se duce să cumpere
un articol de îmbrăcăminte, de exemplu. Umblă din magazin
în magazin, se uită la vitrine până ce găseşte îmbrăcămintea
potrivită pentru bugetul ei. Ce face ca să cumpere îmbrăcă~
mintea aceasta? O probează, se uită în oglindă să vadă dacă
îi stă bine, dacă se asortează cu nuanţa pielii ei, dacă se potri~
veşte cu corpul ei şi, în final, o plăteşte şi o duce acasă. Putem
spune că asta înseamnă a umbla cu Dumnezeu?
Odată am mers cu soţia mea ca să~şi cumpere pantofi.
După ce a analizat mai multe perechi, a venit momentul în
care trebuia să ia o decizie. Îi plăceau două perechi. Le~a probat
şi pe una, şi pe cealaltă. Deodată, se uită la mine şi mă întrebă:
- Tie
, care îti, place:'
- Uite, am răspuns, nu contează ce~mi place mie. Tu
eşti cea care va purta pantofii, cumpără~i pe aceia care crezi că
sunt mai buni.
- Nu, a continuat ea, vreau să alegi pentru mine.
-Dece:'
_ Pentru că te iubesc şi mă voi simţi fericită să port

pantofii aleşi de tine.
Această declaraţie m'a emoţionat atât de mult, încât
până la urmă am luat amândouă perechile.
Asta este exact ceea ce trebuie să se întâmple în rela,
ţia noastră cu Hristos. El trebuie să fie atât de iubit şi de real
pentru noi, încât să ajungem la un punct în care, înainte de a
cumpăra o îmbrăcăminte, să privim la El şi să, L întrebăm: "Îţi
place? 0, Doamne Isuse, Te iubesc atât de mult încât voi fi
fericit să port haina pe care Tu ai ales,o pentru mine!"
A umbla cu Dumnezeu înseamnă a' L avea prezent în
, noastră de zi cu zi. A, L consulta înainte de a lua o decizie,
viata
înainte de a începe vreo relaţie de curtenie, înainte de a pune
vreo podoabă pe chip, înainte de a intra în vreun loc, înainte de
a ieşi pentru vreo întâlnire.
Vezi? Viaţa noastră nu se limitează la o biserică. Nu
este o religie cea care determină faptele noastre. Facem sau nu
facem, mâncăm sau nu mâncăm, ne îmbrăcăm cu un anumit
lucru sau nu, din dragoste pentru Hristos. Dacă vedem un
surâs pe chipul Lui, continuăm. Dacă, din contră, observăm o
umbră de tristeţe în privirea Lui sau două lacrimi curgându, I
pe obraz, atunci e timpul să ne oprim nu pentru că biserica ne
interzice, ci pentru că Îl iubim şi nu avem curajul de a' L vedea
suferind.
Acum să ne întoarcem la titlul capitolului. Este posibil
să fii perfect? Dacă crezi că a fi perfect înseamnă că nu vei greşi
niciodată, nu, nu este posibil. Însă - slavă Domnului! - con'
ceptul biblic este diferit. Pentru Dumnezeu, a fi perfect este"a
umbla cu El': ca Enoh, ca Noe, ca Avraam sau David.
Ai privit vreodată un tată ţinându~şi fiul de patru ani de

mână:' Paşii tatălui sunt mari şi copilul nu reuşeşte să menţină
ritmul, însă el se prinde de braţul puternic şi merge înainte.
Deodată, poate să se împiedice, poate aluneca, dar atâta timp
cât mica lui mână se prinde de braţul tatălui, nu cade. Care este
secretul de a nu cădea la pământ:' Braţul tatălui. El este ajuto~
rul său şi singura garanţie că într~o zi va ajunge la locul dorit,
în ciuda posibilelor alunecări şi poticneli.
De aceea, Enoh, Noe, Avraam şi David au fost conside~
rati" neprihăniti. Cel dintâi s~a prins de bratul
, Tatălui, a umblat
cu El şi nu avem informaţii că ar fi căzut vreodată. Ceilalţi trei
au umblat cu Dumnezeu, au alunecat, s~au împiedicat, dar s~au
ţinut de braţul Tatălui şi nu au rămas căzuţi; au continuat că~
Iătoria. Iar Dumnezeu i~a considerat perfecţi, la fel ca pe Enoh.
Ai greşit vreodată în viaţă:' Nu este nevoie să trăieşti chi~
nuit din cauza asta. Priveşte la crucea lui Hristos. El a plătit
deja pentru greşeala pe care ai facut~o. El te iartă şi te acceptă.
Eşti rănit:' Căderea a fost atât de puternică încât nu ţi~au mai
rămas forţe ca să întinzi mâna după ajutor:' Nu te îngrijora. Pri~
veşte doar! Priveşte acolo pe munte un Dumnezeu al dragostei
murind încetul cu încetul! De ce crezi că a suferit atât:' A fost
din dragoste pentru tine. Fiindcă, pentru El, tu valorezi mult.
- Pastore, vei spune, nu este adevărat. El nu mă poate
ierta. Spuneţi asta pentru că nu mă cunoaşteţi!
Ai dreptate. Eu nu te cunosc, însă cunosc iubirea lui
Hristos. Într~o zi am simţit revolta, golul şi disperarea în su~
fIet, iar El m~a iubit, m~a iertat şi m~a acceptat. De aceea îţi pot
spune. Priveşte la Hristos! EI"poate să vă păzească de orice că~
dere şi să vă facă să vă înfaţişaţi fară prihană şi plini de bucurie
înaintea slavei Sale:' (Iuda 24)
Capitolul 8
PRIETENILOR LE PLACE
SĂ STEA DE VORBĂ
L a urma urmelor - se încheia scrisoarea primită - se pare

într~adevăr că nu există soluţie pentru cazul meu. Ştiu
că rugăciunea m~ar ajuta să rezolv problema, însă nu
simt dorinţa de a mă ruga. Cel mai rău este că, atunci când mă
rog, termin tot ce aveam de spus în două minute. Am impresia
că rugăciunea mea nu trece de tavan!"
, vreodată aşa ceva:' Adevărul este că, în toti
Ai simtit ,
aceşti ani în care am lucrat cu tinerii, am descoperit că pro~
blema unui tânăr nu este aceea de a nu şti că are nevoie să se
roage. Toată lumea ştie că trebuie să te rogi şi că rugăciunea
este hrana noii firi. Toţi ştiu că puterea vine prin rugăciune.
Chinul tânărului este exprimat în scrisoarea prezentată mai
sus. "Pastore, nu simt dorinţa de a mă ruga. Ştiu că trebuie să
mă rog, dar nu reuşesc:' Ce este de făcut:' În primul rând, este
necesar să înţelegem ce înseamnă rugăciunea. "Rugăciunea
este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu ca unui prieten':
a spus Ellen G. White (Calea către Hristos, p. 78). Conform
B4 I ALEJANDRO BULL6N
acestei declaraţii, a te ruga nu este nimic mai mult decât o con~

versaţie cu un prieten. Prietenilor le place să vorbească. Este
ceea ce fac cel mai mult. Dacă cineva nu doreşte să converseze
cu prietenul său, nu este pentru că nu îşi dă seama de faptul că
prietenii au nevoie să converseze. Problema se găseşte în rela~
ţia cu acel prieten. Ceva este în neregulă. A fost ridicată vreo
barieră. Prietenia este zdruncinată, iar solutia , nu se află în ci~
tirea de cărţi sau în ascultarea de predici care arată datoria de
a conversa cu prietenul tău. Acestea trebuie să te înveţe cum să
rezolvi problema cu acel prieten. Pentru ca prietenia să fie ce
a fost înainte, este nevoie de ajutor. Odată ce problema a fost
rezolvată, dialogul cu prietenul va veni în mod spontan.
În al doilea rând, este necesar să ştii că o conversaţie
trebuie să se bazeze pe sinceritate. Într~o relaţie adevărată de
prietenie nu este loc pentru prefăcătorie sau ipocrizie. Doare
când descoperi că cineva e ipocrit faţă de tine. Însă, când afli
că o persoană pe care o iubeşti mult este ipocrită faţă de tine,
doare mult mai mult.
Hristos ne iubeşte şi ceea ce aşteaptă în relaţia noastră
cu El este, mai presus de toate, sinceritate. Asta a spus în Pre~
dica de pe Munte: "Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii ... să
nu bolborosiţi aceleaşi vorbe" (Matei 6:5,7).
Cuvântul grecesc tradus prin "bolborosiţi" este batologeo şi
e folosit, în general, pentru a exprima ceea ce face un papagal sau
un om beat, adică vorbeşte de dragul de a vorbi, vorbeşte fără să
gândească, vorbeşte doar ca să spună ceva. Ce vrea să ne spună
Domnul Isus e că, atunci când conversăm cu El, trebuie să o facem
cu sinceritate, simţind cu adevărat ceea ce spunem. El doreşte ca
rugăciunea noastră să vină din inimă, şi nu doar din gură.
Când avea cinci ani, fiului meu celui mai mic nu-i plăcea
să mănânce verdeţuri. Numea"plantâ' tot ce avea culoarea verde.
Spunea:"Nu-mi plac plantele!" Într-o zi, la prânz, masa era pli-
nă de lucruri verzi. Surâsul i-a dispărut de pe chip dintr-odată.
L-am rugat să facă rugăciunea şi s-a rugat aşa: "Tată, sunt supă
rat. Avem de mâncat doar «plante»!" Ştiţi cum s-ar fi rugat dacă
ar fi fost mai mare~ Ar fi mulţumit pentru"darurile de mâncare
deosebite care se află pe masâ:
Aici este problema noastră. Nu suntem sinceri. Spunem
mereu aceleaşi lucruri pentru că suntem obişnuiţi să vorbim
aşa. Când ne trezim dimineaţa, Îi mulţumim Domnului pen-
tru "somnul odihnitor': Poate că ne-am răsucit în pat toată
noaptea sau ne-am trezit cu o durere de spate, dar Îi mulţu
mim pentru "somnul odihnitor': Aproape că avem memorată
o rugăciune pentru dimineaţă şi una pentru seară. Mereu ace-
laşi subiect. Putem să nu avem nici cea mai mică dorinţă de a
ne ruga, însă îngenunchem ascultători şi repetăm rugăciunea
obişnuită, care, în mod normal, nu durează mai mult de două
minute. Iar când ne întindem în pat, trăim acea senzaţie ciu-
dată că rugăciunea noastră nu pare să se fi ridicat mai sus de
tavan.
De ce să nu privim rugăciunea ca fiind o minunată ex-
perienţă de a conversa cu Isus, în loc să o considerăm o datorie
zilnică~
Ai prieteni~ Despre ce vorbeşti cu ei~ Vorbeşti mereu
despre acelaşi lucru sau schimbi subiectul dialogului în fieca-
re zi~ Te-ai gândit vreodată să "stai la taclale" cu Hristos~ Să
vorbeşti cu El, pur şi simplu, pentru că îţi face plăcere? Să te
rogi iară să ceri nimic, doar să povesteşti, să spui secrete, să-
ţi deschizi inima şi să Îi povesteşti ce ai făcut în timpul zilei,

chiar dacă par a fi lucruri fără importanţă~ În ziua în care vom
descoperi bucuria de a vorbi cu Dumnezeu în felul acesta, vom
fi descoperit secretul unei vieţi puternice. Asta este umblarea
cu Dumnezeu.
- Dar, pastore, vei spune, nu simt dorinţa de a vorbi
cu El!
Atunci spune~ 1. Spune~ I că nu ai dorinţa de a te ruga şi
întreabă~ L de ce se întâmplă asta. De ce, chiar dacă ştii că tre~
buie să te rogi, nu ai dorinţa de a o face~ Va avea loc o minune,
fii sigur de asta. Dintr~odată, fără să vrei, te vei surprinde că
vorbeşti cu Dumnezeu nu un minut, nici cinci, ci douăzeci sau
treizeci. Şi cel mai important este că va dispărea senzaţia aceea
că rugăciunea ta nu se ridică mai sus de tavan şi, în schimb,
vei gusta din bucuria de a conversa cu Isus Hristos ca şi cu un
prieten.
Un alt lucru pe care ar fi bine să ni~l amintim este că
nu trebuie să reducem relaţia cu Dumnezeu doar la chestiuni
spirituale. Trebuie să Îi permitem să participe în viaţa noastră
de zi cu zi, în relaţia noastră de prietenie, la serviciu, la temele
pentru acasă pe care le primim la şcoală, la ceea ce se întâmplă
în inimă şi nu aveam curajul să spunem nimănui.
Uneori facem ceva greşit în timpul zilei, iar înainte de
culcare, repetăm aceleaşi cuvinte dintotdeauna: "Doamne, iar~
tă~mi păcatele:' De cât timp este nevoie pentru a repeta această
propoziţie~ Cum ar fi dacă, în loc să zicem, pur şi simplu",iar~
tă~mi păcatele'; I~am povesti ce s~a întâmplat~ Detalii, înţelegi~
De ce să nu~I povestim despre lupta pe care am dus~o înainte
de a ceda ispitei, cum ne~am simţit după aceea, ce lecţii am în~
văţat din tot ce s~a întâmplat, ce aspect al vieţii noastre necesi~

tă restaurare şi multe alte lucrurir Nu este nevoie să ne grăbim,
pentru că nu împlinim o "datorie dureroasâ; doar conversăm
cu cel mai milos şi minunat Prieten pe care o fiinţă umană L~ar
putea avea.
Pe măsură ce timpul trece, iar prietenia cu Hristos se
aprofundează, timpul nostru de rugăciune va deveni, cu sigu~
ranţă, mai plăcut şi mai îndelungat. Încrederea noastră în El va
fi din ce în ce mai mare, până acolo încât vom avea o asemenea
experienţă cu El că, probabil, va fi greu de înţeles pentru cele~
lalte persoane.
Cunoşti relatarea despre Ghedeonr Era un om al rugă~
ciunii. Îşi cunoştea Prietenul şi dialoga cu El. Într~o zi se găsea
într~o situaţie de conflict, un moment ce pretindea o decizie.
Nu ştia ce atitudine să ia. S~a dus pe câmp ca să converseze cu
Prietenul său. El nu îl dezamăgise niciodată şi nu avea să o facă
nici acum."Doamne'; a spus Ghedeon",am nevoie de un semn.
Voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită
de rouă şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei
izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus" (vezi Judecătorii
6:37AO).
Şi Dumnezeu, Prietenul său, a răspuns cerinţei lui. Însă
Ghedeon încă nu era convins. L~a pus pe Dumnezeu la încer~
care încă o dată:"O, Doamne, vreau ca mâine să fie totul invers,
lâna uscată şi pământul umed:' Şi aşa a fost.
Putem gândi despre Ghedeon că se juca cu Dumnezeu,
însă ne~am înşela. Ghedeon avea o relaţie personală cu Dum~
nezeu. Erau prieteni. În această ocazie, Ghedeon era doar un
om speriat, indecis. Avea nevoie de un semn, pentru că nu voia
să greşească în decizia pe care urma să o ia. A cerut un semn,

iar minunatul său Prieten a răspuns.
Vei spune că aşa ceva nu se mai întâmplă în ziua de azi,
că este doar o întâmplare din vremuri biblice ... De ce trebuie să
fie aşa? Dumnezeul nostru nu S-a schimbat. Este acelaşi, încă
doreşte să aibă o relaţie de prietenie cu fiecare fiinţă umană. T re-
buie doar să învăţăm să comunicăm cu El. Trebuie doar să-L
iubim şi să ne lăsăm purtaţi în braţele Sale.
Pe vremea studenţiei mele, am auzit de o întâmplare in-
teresantă pe care nu am reuşit să o uit niciodată. Este povestea
unui tânăr al cărui vis era acela de a fi misionar în Africa. Când
mai erau doar cinci zile până la absolvire, directorul Semina-
rului a anunţat că era nevoie de doi tineri să meargă misionari
în Africa, la cererea Conferinţei Generale. Tânărul nu ştia dacă
visa sau dacă era treaz, pentru că acela era cel mai mare vis al
său. S-a grăbit să ceară mai multe informaţii:
- Domnule director, aş dori să fiu unul dintre cei doi
misionari care vor merge în Africa. Acesta a fost visul meu din-
totdeauna.
- Foarte bine, fiule, a răspuns calm directorul. Confe-
rinţa Generală are cele patru bilete de călătorie pregătite.
- Patru? a întrebat tânărul. Nu era nevoie doar de doi
misionari?
- Sunt pentru două cupluri, fiule. Nu putem trimite
misionari necăsătoriţi în Africa.
Tânărul a amuţit. Nu avea logodnică sau prietenă, nici
pe cineva în perspectivă, iar planul Conferinţei Generale era ca
misionarii să plece la scurt timp după absolvire.
- Nu se poate face o excepţie? a întrebat. Este impo-
sibil să găsesc pe cineva cu care să mă căsătoresc într-un timp
atât de scurt.
- Nu, fiul meu. Şi ar fi bine să începi să cauţi o soţie

dacă vrei să-ţi împlineşti visul de a fi misionar.
Au trecut trei zile şi tânărul epuizase toate argumentele
pentru a putea călători necăsătorit. Când a văzut că nu avea să
reuşească, s-a dus în cameră şi s-a rugat. Isus şi el erau prieteni.
Obişnuiau să stea de vorbă, iar în acel moment decisiv al vieţii
sale, Prietenul, cu siguranţă, nu avea să îl abandoneze.
"Doamne Isuse'; s-a rugat,,,Tu ştii că toată viaţa mi-am
dorit să fiu misionar în Africa. Iată, Doamne, marea ocazie,
însă văd că va fi imposibil să călătoresc singur. Trebuie să mă
căsătoresc. Dacă voi alege în grabă, este foarte posibil să aleg
greşit. De aceea voi cere ceva diferit, Doamne, însă voi face
această cerere încrezându-mă în prietenia noastră, în dragos-
tea Ta minunată şi în convingerea că Tu nu greşeşti niciodată.
Când va suna clopoţelul pentru a anunţa prânzul, voi alerga
spre sala de mese, îmi voi lua tava şi mă voi aşeza la cea mai
îndepărtată masă. Prima fată care se va aşeza la masa mea, voi
şti că a fost trimisă de Tine ca să-mi fie soţie. Mă voi căsători
cu ea şi vom călători către Africa:'
Când clopoţelul a sunat, băiatul a alergat spre sala de
mese, s-a aşezat la masa cea mai îndepărtată şi s-a rugat în
inima lui:"Doamne, acum este rândul Tău, trimite-mi fata po-
trivită!"
Studenţii au început să intre. Unul câte unul, băieţi şi
fete se aşezară în jurul meselor. Dintr-odată, o fată şi-a luat
tava, s-a uitat peste tot în jur, a fixat cu privirea masa tânărului
şi, cu paşi hotărâţi, a început să se îndrepte într-acolo. Priete-
nul nostru a plecat capul şi a început să se roage: "Doamne, te
rog, trimite orice fată, în afară de aceea!" Nici nu terminase de

vorbit, că fata a şi cerut voie să se aşeze.
Acela a fost cel mai neplăcut prânz din toată viaţa tâ-
nărului. Nu putea înţelege de ce se întâmplase aşa. O cunoş
tea pe acea fată. Întotdeauna o considerase prea mândră şi, în
cei patru ani în care amândoi fuseseră colegi de facultate, nu
schimbaseră mai mult de cinci cuvinte.
La ieşirea din sala de mese, a abordat-o.
- Doresc să-mi răspunzi la o singură întrebare. Ştii că
nu ne simpatizăm, nu suntem prieteni şi că în aceşti patru ani
nu am stat niciodată la aceeaşi masă. De ce astăzi, chiar astăzi,
a trebuit să vii la masa mea?
- Nu ştiu, a răspuns fata, mi s-a întâmplat ceva ciudat.
Mă pregăteam în cameră, aşteptând să sune clopoţelul pentru
prânz, când am avut o senzaţie ciudată, un fel de voce, sau de
convingere, ceva ce părea să îmi spună: "Mergi la sala de mese,
caută o masă unde se află un tânăr singur şi aşază-te acolo!"
Nu am dat atenţie, însă în timp ce mă îndreptam către sala de
mese, vocea continua: "Tânărul singur, tânărul singur.. :' Când
am intrat, mi-am luat tava, având încă aceeaşi senzaţie, iar uni-
cul tânăr singur erai tu, aşa că am mers acolo.
Era de necrezut. Lâna umedă şi pământul uscat. Îţi
aminteşti? Tânărul a privit drept în ochii ei şi a spus:
- Trebuie să ne căsătorim imediat după absolvire.
- Să ne căsătorim ... ? s-a speriat fata. Eu nu trebuie să
mă căsătoresc cu nimeni, cu atât mai puţin cu tine. Acum am
alte planuri, absolvirea ...
Însă, după ce tânărul i-a povestit totul, tânăra a fost con-
vinsă că Dumnezeu îi conducea viaţa şi a acceptat simplu:
- Atunci ... ne căsătorim.

Seamănă cu o telenovelă, nu-i aşa:' Însă aici se află se-
cretul unei vieţi puternice - în felul de relaţie pe care o avem
cu Hristos: dacă El este o teorie, un nume, o doctrină sau dacă
este o Persoană, un Prieten, un Frate.
Adică putem să cerem un semn de la Domnul tară ni-
cio teamă:' Depinde. Dacă El nu ţi-a lăsat îndrumări precise
şi bine definite în Cuvântul Său, dacă eşti dispus să accepţi în
umilinţă sfatul Său şi dacă eşti prieten cu Isus până acolo încât
să te încrezi atât de mult în El, poţi.
Dar, într-una din zile, după o predică pe această temă,
o tânără m-a căutat şi mi-a spus: "Pastore, sunt căsătorită cu
un bărbat care nu are aceeaşi religie ca a mea. Ne-am căsătorit
pentru că, atunci când tânărul a vrut să fim prieteni, eu am ce-
rut un semn de la Domnul, care mi-a răspuns afirmativ:' Hei,
hei, hei! Nu este chiar aşa. În Cuvântul lui Dumnezeu scrie
clar: "Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit" (2 Corinteni 6:14).
Nu mai este nevoie să ceri un semn. Ce semn:' Cum te-ai uita
la un om care vrea să jefuiască o bancă şi care cere un semn de
la Dumnezeu ca să vadă dacă e bine ce face sau nu:' Biblia este
clară în privinţa aceasta: lISă nu furi!" Nu este nevoie de încă
un semn pe lângă această avertizare clară; de un semn care să
contrazică ce stă deja scris.
Rugăciunea - ce privilegiu al fiinţei umane! A-ţi deschide
sufletul înaintea Domnului ca înaintea unui prieten cu care poţi
sta de vorbă, căruia îi poţi cere sfat - aceasta este rugăciunea.
Acest fel de rugăciune este "respiraţia sufletului, hrana noii firi':
Se spune că, în Războiul din Vietnam, în mâinile unui
soldat mort a fost găsită o hârtie scrisă în momentele lui de
agonie. Spunea cam aşa: ,,0, Doamne, eu nu am vorbit nicio~

dată cu Tine! Astăzi, pentru prima dată, când aud zgomotul
armelor, când văd cadavrele tovarăşilor mei, când simt că în
curând voi muri şi eu, simt dorinţa de a~Ţi vorbi. Din păcate,
este prea târziu:'
Este posibil ca, precum acel soldat, să ajungem să spu~
nem: ,,0, Doamne, nu am vorbit niciodată cu Tine, pentru că
ce făceam eu nu era o rugăciune, ci pur şi simplu repetam niş~
te cuvinte fără sens, obişnuite şi monotone, dar astăzi vreau
să~Ţi vorbesc cu adevărat, să~mi deschid sufletul înaintea Ta şi
să simt că eşti Prietenul meu!"
Capitolul 9
CUM HRĂNIM
NOUA FIRE
I mediat după botezul Său, Hristos a fost dus de către Du~

hul în pustie. În acele locuri singuratice, Isus a pronunţat
cuvinte ce au rămas pentru totdeauna ca o cheie către o
viaţă puternică şi fericită."Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci
cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu:'
Poate că te gândeşti: "Pastore, ştiu deja, veţi vorbi des~
pre studiul Bibliei. Ştiu că trebuie să o studiez, însă nu simt
dorinţa,nu găsesc plăcere în citirea ei."
În primul rând, prietene, nu privi citirea Bibliei ca pe o
datorie. Priveşte la Cuvântul lui Dumnezeu ca la o scrisoare
de dragoste. Ce face un tânăr când primeşte o scrisoare de la
iubita lui? Se gândeşte: "Oh, ce enervant, nu am chef să citesc
scrisoarea asta, sunt obosit, dar voi arunca o privire, aşa, din
obligaţie"?Nu, bineînţeles că nu. Din contră, o aşteaptă cu ne~
răbdare, o deschide pe nerăsuflate şi devorează cu înfrigurare
fiecare cuvânt. Şi după aceea, o aruncă? Nu. O păstrează în
buzunar. După două minute, o citeşte din nou, apoi o pune
iarăşi în buzunar. După nici cinci minute, o citeşte din nou

cu aceeaşi emoţie pe care a avut-o când a citit-o pentru prima
oară. O dată, încă o dată, de zeci de ori, până când nu mai are
nevoie să o citească, pentru că o ştie pe de rost, cu punct şi
virgulă. Însă chiar şi aşa, continuă să o citească.
Unde este secretul? De ce atâta dorintă , nerăbdătoare de
a citi scrisoarea? De ce nu se satură de citit? Cuvântul-cheie este
dragoste. Tânărul iubeşte persoana care a scris acea scrisoare.
Biblia, dragul meu prieten, nu este un cod de norme
şi interdicţii. Nu este un compendiu de istorie al unui popor
îndărătnic. Nu este un volum de măsurători, nume şi culori.
Nu este o carte despre animale ciudate şi simboluri profeti-
ce. Biblia este cea mai frumoasă scrisoare de dragoste scrisă
vreodată. Este povestea unei iubiri nebune şi neînţelese. Este
povestea unei iubiri ce nu se satură să aştepte. Este o declaraţie
de dragoste scrisă cu cerneala roşie a sângelui Mielului. Înce-
pând din Geneza şi până la Apocalipsa, există un fir roşu ce
traversează fiecare pagină. Este sângele Mielului, strigând încă
de la Calvar: "Fiule, te iubesc, tu eşti cel mai frumos lucru din
viata
, Mea:'
În Biblie poţi întâlni, de asemenea, istoria vieţii multor
oameni ca tine. Oameni care au trecut prin ispite şi încercări.
Oameni care uneori au alunecat şi au căzut. Bărbaţi şi femei
care au luptat împotriva sentimentelor, complexelor şi patimi-
lor lor, dar care au învins prin sângele Mielului. Prin interme-
diul acestor întâmplări, Dumnezeu îţi spune: "Fiule, şi tu vei
reuşi, nu te descuraja, priveşte înainte şi continuă!"
Însă, ca în toate, şi în viaţa creştină marele duşman este
formalismul. Citirea mecanică a Bibliei nu are valoare nutritivă
pentru noua fire. Citirea Bibliei trebuie să fie un moment de to-

vărăşie şi dialog cu Autorul ei. Citeşti un verset şi meditezi la el.
Încearcă să aplici mesajul acestui verset la viaţa ta. Întreabă-te:
"Ce vrea să-mi spună acest versett' După aceea răspunzi. Spu-
ne-I lui Dumnezeu ce crezi despre toate acestea. Vorbeşte- I des-
pre cum este viaţa ta în legătură cu mesajul pe care abia l-ai citit.
Nu te grăbi. Încearcă să"savurezi" fiecare minut al dialogului cu
Isus. Nu privi aceasta ca pe o datorie sau o povară grea pe care
trebuie să o porţi, ci priveşte-o ca pe o întâlnire cu ragăduinţele
minunate ale lui Dumnezeu pentru tine.
O altă idee interesantă pentru a învăţa să îţi placă stu-
diul Bibliei este aceea de a citi Sfânta Scriptură la persoana
întâi singular. De fiecare dată când întâlneşti cuvântul"noi" sau
verbul la persoana a treia plural, înlocuieşte cu persoana întâi
singular. Aşază viaţa ta în paginile Bibliei. Imaginează-ţi că
Dumnezeu vorbeşte pentru tine personal, şi nu pentru omeni-
re în general. De exemplu, în versetul din Romani 8:31, spune:
"Deci, ce vom zice noi în fata, acestor lucruri? Dacă Dumnezeu
este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?" Poţi citi: "Deci
ce voi zice în faţa acestor lucruri:' Dacă Tu, iubite Tată, eşti cu
mine, cine va fi împotriva mea?" Atunci Îi poţi spune lui Dum-
nezeu ce lucruri sau cine crezi că este împotriva ta, poţi vorbi
despre temerile tale, îndoielile tale, incertitudinile tale şi poţi
încheia spunându-I că, în ciuda tuturor acestor lucruri, crezi
că, dacă El este cu tine, nimic nu va putea să te înspăimânte.
Cu aceste idei în minte, doresc să împărtăşesc cu tine câ-
teva sugestii practice prezentate de către pastorul Tercio Sarli
pentru o perioadă de meditaţie zilnică, rugăciune şi studiu al
Cuvântului lui Dumnezeu:
1. Alege o oră - Aşa cum ai o anumită oră pentru masă

în fiecare zi, alege o oră pentru a fi singur cu Dumnezeu, pen~
tru a medita, a te ruga şi a studia Biblia. Ştiai că în fiecare zi
de 24 de ore ai la dispoziţie 96 perioade de 15 minute? Atunci
de ce să nu rezervi două sau trei dintre aceste perioade pentru
comuniunea zilnică cu Dumnezeu?
2. Alege un loc - Locul rezervat pentru timpul tău de

comuniune trebuie să fie silenţios şi retras pentru a nu~ţi fi dis~
trasă atenţia. Poate să fie în sufragerie, în dormitor, în birou
sau în mijlocul naturii, sub un copac, pe malul unui râu, aşa
cum !acea deseori Isus. Important este ca locul să fie acelaşi, de
preferinţă în fiecare zi, şi să te simţi confortabil.
3. Caută să te linişteşti - În această oră, uită~ţi preo~

cupările şi petrece primele minute în linişte deplină, pregătin~
dU~ţi astfel inima pentru comuniunea cu Dumnezeu. Dacă în
timpul de comuniune îţi vine în minte ceva important în legă~
tură cu serviciul tău, notează pe o foaie de hârtie, şi va înceta
să te deranjeze.
4. Păstrează în minte scopul acestei ore - Te afli acolo

pentru a medita, a vorbi cu Dumnezeu, a asculta glasul Lui, a
te ruga. Nu îngădui ca vreun alt lucru să te dis tragă de la acest
plan. Nu folosi acest timp pentru a pregăti lecţia Şcolii de Sa~
bat, pentru a memora ceva pentru programul de tineret sau
pentru orice altceva. Aceasta este ora dedicată comuni unii cu
Dumnezeu, !ară niciun alt angajament.
5. Începe cu o rugăciune - Vorbeşte cu Dumnezeu în

mod natural. Invită~L să fie cu tine în acea oră şi cere~1 să te
binecuvânteze în momentele de meditaţie, studiu al Bibliei şi
rugăciune.
6. Foloseşte Biblia - Alege o porţiune din Cuvântul lui

Dumnezeu şi citeşte~o în linişte, meditând la fiecare frază, la
fiecare punct expus acolo, şi caută să auzi vocea lui Dumnezeu
prin acea lectură. Duhul Sfânt va putea să îţi descopere ade~
văruri minunate pentru viaţa ta creştină. Dacă preferi, poţi în~
cepe cu evangheliile, citind un subiect sau un capitol în fiecare
zi. Vei rămâne surprins câte învăţături preţioase vei descoperi
acolo. Ia cu tine un caiet pentru a~ţi nota noile descoperiri din
Cartea Sfântă.
7. Alte cărţi devoţionale - Pe lângă Biblie, poţi citi

alte cărţi bune pentru meditaţie, cum ar fi: Calea către Hristos,
Hristos, Lumina lumii, Parabolele Domnului Isus, Predica de pe
Muntele Fericirilor şi multe altele. Important nu este să citeşti
mult, ci să meditezi asupra a ceea ce citeşti oricât de puţin, şi
totuşi suficient pentru hrana ta spirituală; să meditezi pe înde~
lete asupra a ceea ce parcurgi în lectură.
8. Momente de rugăciune - Acum eşti pregătit să vor~

beşti mai mult cu Dumnezeu ca şi cu un prieten. Spune~ I tot
ce vrei. Prezintă~ I îngrijorările tale. Ellen White spune: "Adu
înaintea lui Dumnezeu nevoile tale, bucuriile, necazurile, griji~
le şi temerile tale. Poverile tale nu~ L vor împovăra şi nici nu~ L
vor obosi. (... ) Inima Sa iubitoare este mişcată de necazurile
noastre şi chiar de strigătul nostru de durere. Să aducem îna-

intea Lui tot ce ne apasă. Nimic nu este prea greu pentru Cel
care ţine lumile şi guvernează întregul Univers. Nimic din ceea
ce într-un fel oarecare are legătură cu pacea noastră nu este
prea neînsemnat pentru ca El să nu-l ia în seamâ' (Calea către
Hristos, p. 48). Roagă-te atât cât doreşti şi cât Dumnezeu te
inspiră să o faci.
9. Cât timp să petrec în comuniune~ - Nu se poate

prescrie un timp egal tuturor. Unii încep cu 15 minute zilnic,
şi după aceea cresc timpul pe măsură ce creşte capacitatea de
meditaţie şi comuniune. Bucuria acestei ore este progresivă.
Ellen G. White spune că ar fi bine să petrecem o oră, în fiecare
zi, meditând la viaţa lui Isus şi la învăţăturile Sale. (Hristos,
Lumina lumii, p. 57).
Acum nu rămâne decât să începi şi să perseverezi. Nu te

descuraja dacă într-o zi sau alta va apărea vreo piedică. Începe
din nou şi caută să faci din ora ta de comuniune o oră plăcută.
Ca rezultat, te vei bucura din ce în ce mai mult de mântuire şi
vei avea plăcere să mărturiseşti celorlalţi credinţa şi fericirea ta
pentru că "inima care se odihneşte cel mai profund în Hristos
va fi cea mai zeloasă şi mai activă în a lucra pentru EI:' (Calea
către Hristos, p. 59)
Făgăduinţe pentru tine:
Când eşti în încercare

Psalmii 23:4; 121:1,2. Matei 11:28,29. Ioan 16:3.
Când te simţi neajutorat

Psalmii 27:10; 34:6~8; 37:25; 57:1.
Isaia 12:2; 35:4. Ieremia 29:13.
Când eşti bolnav

Numeri 6:24~26. Psalmii 23:5; 103:3. Isaia 54:7,8.
Ieremia 17:14. Romani 8:18. 2 Corinteni 12:9.
Când te simţi singur

Geneza 28:15. Psalmii 145:18; 34:8; 68:5.
Isaia 25:4; 51:11. Tefania
, 3:17. Ioan 14:16~18.
Când eşti îngrijorat

Psalmii 37:5; 42:11; 118:5. Matei 6:25-34.
Luca 12:27~29. Filipeni 4:19.
Când ai pierdut pe cineva drag

Isaia 25:8,9. Matei 5:4. Ioan 5:25~28. 1 Tesaloniceni
4:13~18.1 Corinteni 15:51,52. Apocalipsa 14:13; 21:4.
Când doreşti pace

Neemia 6:24~26. Psalmii 37:11; 119:165.
Proverbele 3:1,2. Isaia 26:3,4; 48:18. Ioan 14:27.
Romani 5:1. Filipeni 4:4~ 7.
Când eşti trist

Psalmii 42:11; 118:14. Isaia 35:10; 57:15.
Ioan 14:1~3; 15:11. Romani 15:13. Filipeni 4:4.
Când eşti în pericol

Psalmii 91:1~16; 18:2; 16:8; 23:4; 27:3; 34:7.
Proverbele 18:10. Evrei 13:6.
Când îfi este frică

Psalmii 4:8; 27:1,3; 28:7; 121:1~8. Isaia 41:13; 43:1.
Matei 8:26. Luca 12:7. Evrei 13:6.
Când eşti în păcat

Psalmii 32:1; 103:3,10~13; Isaia 1:18; 44:22. Ioan 3:16.
Romani 6:23; 8:1. 1 Ioan 1:9.
Când eşti pierdut, în derivă

Iosua 1:9. Psalmii 32:8; 73:23,24. Proverbele 4:18.
Isaia 30:21. Ieremia 6:16; Ioan 16:13. Romani 8:14.
Când doreşti mântuirea
Psalmii 62:1. Maleahi 1:21. Ioan 3:16; 6:40.
Faptele apostolilor 16:31. Romani 6:22,23.
Efeseni 2:8. Evrei 9:28.
Vezi şi articolul lui Tercio Sarli, , "Ora liniştită de co-

muniune: Ce este şi cum poate deveni realitate': publicat în
Adventist Review în editia
, din mai 1987.
Capitolul 10
AR FI POSIBIL SĂ RĂMÂI
ÎNTĂCERE2
A iUbi este o experienţă minunată.

Ai iubit vreodată~ Îti , aminteşti de ziua în care ti-ai
declarat dragostea~ Mâinile transpirau, iar cuvintele
,
nu voiau să iasă. Însă ţi-ai făcut curaj şi ai spus. Fata s-a uitat
la tine cu o strălucire specială în ochi şi, în sfârşit, când credeai
că vei auzi mult visatul"da'; într-un mod dulceag a spus că avea
nevoie de un pic de timp de gândire. Nu-i aşa~
Nu vei uita niciodată acele zile de aşteptare. În special
pe cea în care ţi-a dat răspunsul. Nu ştiai dacă visai sau erai
treaz, îţi venea să alergi şi să strigi spunându-Ie tuturor: "Sunt
fericit pentru că m-a acceptat:' Când ai ajuns acasă, ai luat te-
lefonul şi ai început să le spui tuturor prietenilor: "Am o veste
- mă iubeşte:' Ai scris familiei: "Aţi aflat ultima ştire~ Sunt
îndrăgostit!" Pe stradă, nu puteai să taci, trebuia să povesteşti
tuturor că aveai prietenă. Fericirea pe care ţi-o aducea această
dragoste era aşa de mare, că ţi-ar fi explodat în piept dacă nu
spuneai şi altora.
Dar ce se întâmplă când un tânăr începe o relaţie de cur~

tenie cu o fată fără să o iubească? Are aceeaşi dorinţă de a le
spune tuturor că de acum are o prietenă? Sau preferă să ţină
ascunsă prietena pentru ca nimeni să nu ştie despre relaţia lui
cu ea?
Cam aşa se întâmplă şi cu prietenia noastră cu Hristos.
În ziua în care vom ajunge să Îl iubim pe Domnul Isus cu toată
inima, cea mai mare dorinţă a noastră va fi să ieşim în lume şi
să spunem tuturor persoanelor pe care le vom întâlni despre
dragostea vieţii noastre. Nu este posibil să păstrezi tăcerea.
Trebuie să anunţi, să mărturiseşti, să spui altora despre minu~
nile mântuirii.
În Biblie există două experienţe ce nu pot fi despărţite:
mântuirea şi mărturisirea. Experienţa mântuirii ne conduce în
mod necesar la actul de a mărturisi. Nu este posibil ca cineva
să fie mântuit cu adevărat şi să nu dea mărturie. Bucuria mân~
tuirii este aşa de mare, încât creează în noi nevoia de a spune
şi altora ce simţim.
Când vorbim de mărturie, nu ne referim doar la a merge
din uşă~n uşă distribuind publicaţii sau de a ţine o serie de în~
tâlniri evanghelistice de câteva seri la rând pe parcursul a două
săptămâni. Ambele sunt metode de mărturie, însă există multe
alte forme.
Să vorbim despre cea mai simplă dintre toate: prietenia.
Toţi avem prieteni. La locul de muncă, la şcoală, la facultate,
în cartier. Una dintre activitătile
, favorite ale unui tânăr este de
a~şi face noi prieteni. El îşi face prieteni chiar şi pe stradă, în
staţia de autobuz sau la un snack~bar. Iar Biblia învaţă că prie~
tenia este un mod extraordinar de a mărturisi.
Să luăm în calcul cazul unuia dintre primii creştini: An-

drei. Andrei era un tânăr umil care acceptase mesajuL.Mielului"
prin intermediul lui Ioan Botezătorul. Andrei s-a îndrăgos
tit de Hristos. L-a acceptat ca Domn şi Mântuitor şi, în mod
automat, s-a transformat în martor. Nu putea fi altfel. Primul
lucru pe care l-a tacut Andrei a fost să caute pe cineva căruia
să îi spună despre marea lui descoperire. L-a căutat pe Simon
(Ioan 1:40); Simon era fratele lui Andrei. Pe lângă faptul că
erau fraţi, erau pescari şi lucrau împreună. Aceasta ne descope-
ră un element important în dinamica mărturiei: Este mult mai
eficient să dăm mărturie persoanelor cu care avem legătură în
activităţile noastre de zi cu zi. Cu siguranţă, mărturia cuiva este
mult mai puternică pentru un prieten decât pentru un străin.
Aşa că, dragul meu tânăr, poţi căuta un prieten în car-
tier, la locul de muncă sau la facultate şi, în stilul tău natural,
de tânăr, tară complicaţii şi pretacătorie, îi poţi vorbi despre
ceea ce reprezintă Hristos pentru tine, ce a adus El în viaţa ta,
modul în care te ajută în lucrul tău de zi cu zi şi despre cum a
adus El pace şi echilibru în inima ta. Nu te preocupa prea mult
cu metode şi teorii. Fii doar un bun prieten şi ta-i cunoştinţă
colegului tău cu Hristos ca fiind Prietenul tău cel mai bun.
Vorbeşte despre lucruri practice, despre ceea ce trăieşti, des-
pre viaţa ta de zi cu zi, despre cum te ajută Isus şi te îndrumă
în cadrul studiilor tale, în relaţia de curtenie şi în activităţile
tale sportive. De asemenea, vorbeşte-i despre experienţa altor
tineri pe care-i cunoşti de la biserică. Tineri care înainte erau
nefericiţi, întotdeauna trişti, disperaţi, uneori prizonieri ai
drogurilor şi ai altor vicii. Spune-i despre cum a schimbat Isus
viaţa acestor tineri şi le-a adus bucurie şi fericire.
Cum poţi rămâne în tăcere:' Cum am putea să păstrăm

frumuseţea Evangheliei doar pentru noi înşine:' Fericirea este
atât de mare, încât singura cale este aceea de a merge şi de a le
vorbi prietenilor despre ce a tacut Hristos pentru noi.
Eşti pregătit să dai mărturie?
Capitolul I I
MAI MULT DECÂT

PRIETENI
A m văzut într~un capitol anterior că a fi desăvârşit

înseamnă a "umbla cu Dumnezeu': El ne consideră
drepţi şi sfinţi nu pentru că nu am păcătuit nicioda~
tă, ci pentru că ne prindem de braţul puternic al lui Hristos şi
umblăm în umilinţă cu El. Totuşi mulţi pot gândi: "Cum este
posibil să merg de mână cu Isus din moment ce El nu mai este
aici, din moment ce nu~ L pot vedea, nici atinge~
Este adevărat că Hristos nu mai este între noi astăzi.
Se află în sanctuarul ceresc mijlocind pentru noi. Mijlocirea
şi judecata sunt lucrări ce trebuie aduse la îndeplinire. Însă,
în acelaşi timp, vrea să meargă alături de noi pe acest pământ.
El vrea să ne ia de mână şi să ne conducă pe cărările vieţii.
Ştie că pe pământ viaţa este foarte grea, că avem nevoie de un
Mângâietor, de cineva care să ne SUSţină şi să ne dea puterea de
a rezista. Ce este de făcut~ Aici intervine Persoana minunată
a Duhului Sfânt. Când ceasul morţii se apropia, Hristos i~a
adunat pe ucenici şi le~a zis: "Vă este de folos să mă duc, căci,
I 10 I ALEJANDRO BULL6N
dacă nu mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi ... Când va

veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în
tot adevărul" (Ioan 16:7,13).
Vezi? Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos as~
tăzi. El vine să ne dea mângâiere, să ne susţină şi să ne căIău~
zească. De fapt, a umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla cu
Duhul Sfânt. A umbla cu Hristos în fiecare zi, într~o relaţie de
dragoste, nu este nimic mai mult decât a~I permite Duhului lui
Dumnezeu să ne călăuzească.
Ţi s~a întâmplat vreodată să te gândeşti la Duhul Sfânt
ca la o putere, un fel de vânt sau ceva fără viaţă şi fără corp plu~
tind prin aer? Asta era impresia mea când eram copil. Mama
se ruga: ,,0 Doamne, umple~ne cu Duhul Tău cel Sfânt': iar
eu credeam că o minge de aer va intra în mine. Mi~au trebuit
mulţi ani ca să înţeleg că Duhul Sfânt este o Persoană că El
este Dumnezeu ca şi Tatăl şi Fiul, Isus Hristos. Este o persoa~
nă care are conştiinţă, are voinţă proprie, iubeşte şi Se întris~
tează (1 Corinteni 2:11; Romani 15:30; Efeseni 4:30).
Când Hristos S~a suit la cer, a fost trimis Duhul Sfânt
nu doar pentru a umbla cu noi, ci pentru a locui în noi. "Nu
ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în voi?" (1 Corinteni 3:16)
Aici este vorba despre o relaţie intimă. Nu poate exista
despărţire între noi şi Duhul Sfânt. El nu vrea doar să stea ală~
turi de noi. El vrea să locuiască în noi, nicio particulă de aer nu
poate să ne despartă.
Doar atunci când acceptăm prezenţa Sa în inima noas~
tră putem spune că umblăm cu Dumnezeu. Doar când Îi vom
permite să ocupe fiecare colţ al fiinţei noastre vom umbla cu
ISUS ESTE TOTUL, PRIETENE' I III
Dumnezeu pentru că Duhul este Reprezentantul Său. Duhul

este Hristos în noi.
Nu este minunat? Cu firea Sa omenească, tot ce ar fi
putut Hristos să facă ar fi fost să trăiască alături de noi. Re~
prezentat de Duhul Sfânt, El transcende materia şi locuieşte
în noi.
Duhul Sfânt, dragul meu tânăr, este nevoia noastră cea
mai urgentă astăzi. În ziua în care El ne va umple viaţa, în
ziua în care Îi vom da cheia inimii noastre şi Îi vom permi~
te să ia în stăpânire fiecare milimetru al fiinţei noastre, viaţa
ne va fi transformată la fel ca vegetaţia în deşert după o ploaie
torenţială.
Vieţile uscate vor înflori. Vieţile pline de eşec vor deveni
victorioase. Cele neroditoare vor aduce rod. Inimile triste şi
descurajate vor avea strălucirea bucuriei şi a speranţei. Viciile
vor fi învinse, lanţurile obiceiurilor rele vor fi rupte. Vocea Du~
hului Sfânt este strigătul libertăţii, este cântecul victoriei, este
lumina unei dimineţi glorioase.
Dacă vom fi sensibili la apelurile constante ale Duhului
Sfânt, nu vom risca să greşim."Urechile tale vor auzi după tine
glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!» când veţi voi
să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga" (Isaia 30:21).
Succesul vieţii noastre va depinde de sensibilitatea noas~
tră de a da atentie
, acestei voci. Ea va vorbi mereu inimii noas~
tre. Ne va mângâia când suntem trişti, ne va încuraja când ne
temem, ne va da înţelegere când vom avea îndoieli, ne va sfatui
când ne vom abate de pe cale.
Aşa se umblă cu Dumnezeu. Asta înseamnă să fii desă~
vârşit, neprihănit şi bun. A te prinde de braţul puternic al lui
Hristos şi a umbla cu El înseamnă să auzi vocea Duhului lui

Dumnezeu, să auzi acel glas numit conştiinţă.
Să vorbim acum despre ceva foarte delicat: păcatul îm~
potriva Duhului Sfânt. Ai auzit vreodată despre el? În ce con~
stă păcatul împotriva Duhului Sfânt? Una dintre doctrinele
minunate ale Bibliei este aceea a iertării. Hristos a murit pen~
tru noi, plătind astfel preţul pentru păcatele noastre. Dacă vom
cădea la picioarele Sale şi Îl vom recunoaşte ca Mântuitor, El
ne va şterge toate păcatele. Nu contează ce fel de viaţă am dus
în trecut. Nu contează cât de jos am căzut în păcat. Cuvântul
lui Dumnezeu spune că, "dacă ne mărturisim păcatele, El este
credincios şi drept ca să ne ierte..:' (1 Ioan 1:9).
Însă există un păcat despre care Biblia spune că nu are
iertare: păcatul împotriva Duhului Sfânt (Matei 12:34). În
ce constă acesta? De ce nu iartă Dumnezeu acest păcat? Cum
poate cineva să ştie dacă a ajuns să comită acest păcat teribil:'
Haideţi să ilustrăm subiectul într~un mod destul de
practic!
Luis este un tânăr născut în biserică. Este un membru
activ, ce se implică şi este dedicat activităţilor bisericii. Ca ori~
care tânăr, Luis are prieteni la facultate. Într~o zi, prietenii
îl invită la o mică petrecere de aniversare într~un Sabat du~
pă~amiază. Primul răspuns al lui Luis este "nu': Însă zilele trec
şiprietenii insistă: "Nu este cine ştie ce. E doar o petrecere de
aniversare!" Partea cea mai rea este că, între prietenii care insis~
tă, se află o fată de care îi place.
În sfârşit, vine Sabatul. De dimineaţă, Luis merge la
biserică. După prânz, trăieşte lupta celor două voci din inimă cu
mai multă intensitate. Una spune:"Du~te'; cealaltă:"Nu te duce':

Luis nu ştie ce să facă. În acest moment, sună telefonul. Este fata
despre care am vorbit: "Bună, Luis, n~ai să~mi faci una ca asta,
nu~i aşai'"
Luis se îndreaptă către locul petrecerii. Pe drum, o voce
îi vorbeşte puternic prin gânduri: "Luis, nu poţi face asta! As~
tăzi este ziua Domnului. De fapt, tu ar trebui să fii la progra~
mul de tineret:' Însă Luis merge înainte. Vocea nu îi dă pace.
Aproape că îl torturează, devenind insuportabilă. Este vocea
Duhului Sfânt, care vorbeşte inimii.
În sfârşit, Luis ajunge la locul întâlnirii. Este multă bucu~
rie şi muzică pentru toţi, doar pentru el nu. Vocea continuă să
vorbească şi să tot vorbească. Se simte rău şi nu reuşeşte să stea
mult timp acolo. Se întoarce acasă alergând. Se aruncă în pat
şi plânge. Vocea continuă: "De ce, Luisr De ce? Ai rănit inima
Prietenului tău!" Luis promite că nu va mai face niciodată asta.
Timpul trece şi într~o zi de Sabat, prietenii îl invită la
un picnic. Din nou începe lupta în inima lui. O voce îi spune:
"Du~te, Luis. Ai mai fost o dată!" Altă voce îi şopteşte:"Luis, te
rog, ai văz;ut cât a fost de trist data trecută!" Aceasta este vocea
Duhului Sfânt, dar Luis încearcă să o aducă la tăcere şi să nu
o asculte.
În autobuz, în timp ce se îndreaptă către picnic, vocea con~
tinuă să îi vorbească: "Luis, astăzi ar trebui să fii la biserică, este
Sabat:' Însă Luis încearcă să nu o ia în seamă. La picnic, băieţii
şi fetele cântă acompaniaţi de chitară şi fac jocuri. Apoi începe
să cânte muzica la difuzoare, se dansează şi se bea bere. Luis nu
ajunge încă până acolo. Cel puţin de data asta nu bea bere.
Însă viaţa continuă şi picnicurile, petrecerile şi ieşirile

în Sabat se repetă mai des. Vocea Duhului îi vorbeşte mereu,
implorându~l, sfătuindu~1, dar Luis încearcă de fiecare dată să
o aducă la tăcere. Ceea ce el nu~şi dă seama este că încetul cu
încetul, pe zi ce trece, vocea este mai slabă ... se stinge... se stin~
ge... până într~o zi când încetează să mai vorbească.
De fiecare dată când i~a fost făcută o nouă invitaţie, Luis
a participat cu mai multă uşurinţă. Vocea vorbea din ce în ce
mai încet. Acum Luis nu doar se duce, ci şi participă întru to~
tul: dansează, fumează, bea. Nimic nu~l mai reţine, nu îl mai
deranjează nimic. Nu mai aşteaptă invitaţiile, ci le caută şi
chiar le organizează. Nu mai există principii de viaţă.
Nu mai există "Prietenul Isus': Nu mai există biserică.
Începe să îşi justifice atitudinea. Crede că toată lumea este gre~
şită. Că biserica este obtuză, că totul depinde de înţelegerea
fiecăruia şi începe să apere ceea ce este greşit.
Unde este vocea care, în primul Sabat în care colegii de
la facultate l~au invitat la o petrecere de aniversare, a vorbit
atât de tare în inima sa, până acolo încât să îl facă să abandone~
ze întâlnirea şi să se întoarcă acasă plângând? Unde este vocea
Duhului Sfânt care de~atâtea ori i~a vorbit şi l~a implorat?
Inima noastră, dragul meu prieten, este ca o palmă.
Dacă nu eşti obişnuit cu munca grea şi într~o zi te apuci să sapi
la cazma, palma va începe să te doară. Dacă te opreşti, pielea
va continua să fie fină şi sensibilă. Dacă vei continua în ciuda
durerii, va apărea o băşică, aceasta se va sparge, iar cu timpul,
încetul cu încetul se va forma o piele groasă, cunoscută sub
numele de bătătură. Este un tip de piele dură şi insensibilă.
Niciodată nu va mai simţi durerea.
ISUS ESTE TOTUl. PRIETENE! I 115
Durerea pe care o simţim în inimă când începem să pă

şim pe căi greşite este vocea Duhului Sfânt. Dacă nu o ascul-
tăm, durerea va scădea în intensitate încetul cu încetul, până
vom rămâne cu inima bătătorită. Nu mai doare. Asta este ceea
ce Biblia numeşte "păcat împotriva Duhului Sfânt':
Şi de ce nu poate ierta Dumnezeu acest păcat2 Să fie oare
pentru că L-am ofensat atât de mult încât nu mai vrea să audă de
noi2 Nu. Nicidecum. Dragostea lui Dumnezeu este o dragoste
infinită, plină de mister şi de neînţeles. În ciuda greşelilor noas-
tre, a încăpăţânării şi răzvrătirii noastre împotriva vocii Duhului
Său, El continuă să ne iubească. Atunci de ce nu iartă păcatul
împotriva Duhului Sfânt2 Nu pentru că El nu ar vrea să ierte, ci
pentru că omul care a ajuns să comită acest păcat nu mai simte
că este greşit. După părerea lui, totul este în ordine. Nimic nu-l
mai doare. Nimic nu-l mai atinge. Nu mai simte vocea lui Dum-
nezeu vorbindu-i inimii. Prin urmare, el trăieşte anesteziat în
păcatul său. Nu are nevoie de pocăinţă. Pentru ce2 El nu crede
că este greşit. Nu mai cere iertare, pentru că nu simte că are ne-
voie de ea, iar Dumnezeu nu poate forţa fiinţa umană să accepte
iertarea. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este de neiertat nu
pentru că Dumnezeu nu vrea să- L ierte, ci pentru că omul nu
acceptă iertarea.
Poate te gândeşti în acest moment: Oare L-am ofensat
pe Duhul lui Dumnezeu vreodată2 Oare am continuat să fac,
de multe ori, lucruri greşite, deşi vocea Lui m-a chemat2 Ce
ar trebui să fac dacă observ că mă îndepărtez de îndemnurile
Duhului Sfânt2 Dacă astăzi, din cauză că nu am ascultat-o de
atâtea ori, această voce divină nu îmi mai vorbeşte cu aceeaşi
intensitate 2
Când lucram ca misionar între indienii Campas, în jun~

gla amazoniană din ţara mea, am avut o experienţă care m~a
învăţat o lecţie importantă. Trebuia să petrec acea noapte în
junglă, aşa că am decis să fac un foc de tabără. Focul este viaţă
pentru indian. Cu el îşi pregăteşte hrana în timpul zilei, iar
noaptea îi conferă lumină, protecţie şi căldură.
"Pastore': îmi spuseseră indienii, "dacă vreodată va tre~
bui să petreci noaptea în junglă, fă un foc de tabără. Focul va
alunga animalele şi insectele:'
Aducându~mi aminte de acest sfat, am adunat lemne
uscate şi le~am aranjat în stilul vânătorului, care serveşte atât
pentru gătit, cât şi pentru a oferi lumină şi căldură. Învăţasem
toate acestea la grupul de lideri de tineret. Am căutat chibritu~
rile în rucsac şi, spre surprinderea mea, cutia era complet udă.
Unul câte unul, beţele de chibrit se terminau fără să reuşesc
nimic mai mult decât scântei. M~am speriat. Mai erau doar
cinci sau şase beţe de chibrit, iar dacă nu reuşeam, trebuia să
petrec noaptea pe întuneric, într~o pădure necunoscută. Am
tremurat doar la gândul acesta. Ştiam ce însemna. Am încer~
cat să~mi amintesc tot ce învăţasem vreodată despre foc şi foc
de tabără. Am căutat un cuib abandonat. De obicei cuib urile
păsărilor conţin materiale ce iau foc repede. Am găsit beţişoare
şi frunze uscate. Gata! Mă aflam pe ultima sută de metri. Am
scăpărat încă două beţe de chibrit. Scânteia a dat să aprindă
beţele, însă a dispărut ca şi celelalte. Mi~am dat jos cămaşa şi
am pus~o într~o parte pentru a evita curentul de aer.
Acum va merge, am gândit în sinea mea, sigur va merge
acum. Încă o scânteie. Mai că am fugit după ea, suflând uşor
ca să văd dacă prindea viaţă. Nimic. Acum ori niciodată! M~am
ISUS ESTE TOTUL, PRIETENE' I I 17
cutremurat şi m-am rugat Domnului. Când am scăpărat încă

un băţ, scânteia s-a născut şi a zburat chiar în mijlocul mate-
rialului inflamabil al cuibului. Am suflat. flacăra a crescut un
pic. Am adăugat un pai. Am continuat să suflu. Încă o frunză
uscată, apoi o aşchie şi încă o mână de frunze şi în scurt timp
focul ardea din plin. Eram salvat. Slavă Domnului, nu trebuia
să petrec noaptea pe întuneric şi în frig! Aveam lumină, aveam
căldură, aveam foc. Eram salvat.
Ai înţeles? Uneori, prin aceste lucruri pe care le oferă
viaţa, ne îndepărtăm de Dumnezeu, mergem încetul cu înce-
tul către un loc distant. Departe de Tatăl, departe de biserică,
departe de fraţi, departe chiar de noi înşine. Acolo pe terenul
preocupării, disperării, singurătăţii, rămânem singuri, pierduţi
şi trişti. Iar în inima noastră strigăm:"Mai există speranţă pen-
tru miner" Domnul Isus răspunde:"Da, există, iubitul Meu fiu.
Eu niciodată nu am încetat să te iubesc, Duhul Meu a fost în-
totdeauna cu tine. Acum, vino în braţele Mele iubitoare!"
În acest moment, e posibil ca vocea lui Dumnezeu să
ardă în inima ta ca un foc de tabără. Dacă este aşa, mulţumeş
te-I Domnului şi continuă să fii luminat şi călăuzit de Duhul.
De asemenea, este posibil ca vocea lui Dumnezeu să fi devenit
doar un mic foc în viaţa ta. Te rog, nu îngădui ca acest foc să se
stingă. Însă ce se va întâmpla dacă vocea Duhului în viaţa ta nu
este decât o mică flacără? Te rog, prinde-te de ea cu disperare.
Nu îngădui ca aceasta să dispară. Dă-i ascultare, lasă-te con-
dus de ea, ascult-o. La început nu va fi nimic mai mult decât o
mică flacără, dar curând se va transforma într-un foc şi, dacă
vei continua să o asculţi şi să te supui ei, va deveni un foc mare
şi plin de viaţă.
I 18 I ALEJANDRO BULL6N
Focul Duhului ne este garanţie că vom fi biruitori. El va

duce la capăt în viaţa noastră lucrarea de mântuire a lui Hris~
tos. A fi plini de Duhul Sfânt înseamnă a ne lăsa călăuziţi de
vocea Sa, a urma sfatul Său, a asculta îndemnurile Sale. Sun~
tem dispuşi să facem lucrul acesta?
Capitolul 12
A, L CUNOAŞTE PE ISUS
ESTE TOTUL
I
A
ntrebarea tânărului bogat: "Ce să fac ca să moştenesc via~
ţa veşnică?" este întrebarea pe care şi~o pune fiecare om.
Omul a fost creat pentru a trăi. Ceea ce doreşte cel mai
mult este să trăiască. Poate să fie cea mai nenorocită viaţă, însă,
când vine ceasul morţii, omul se agaţă cu disperare de viaţă.
Moartea este un intrus în experienţa umană, de aceea nu este
acceptată.Cea mai mare dorinţă a omului este aceea de a trăi.
Pentru a avea viaţă, este în stare să facă orice, să plătească ori-
cât, să facă tot felul de sacrificii."Ce să fac ca să moştenesc viaţa
veşnică?" Este strigătul disperat al inimii omului. Iar răspun
sul lui Hristos este simplu: "Şi viaţa veşnică este aceasta: să
Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus
Hristos, pe care L~ai trimis Tu" (Ioan 17:3).
Vezi~ Secretul vieţii veşnice nu constă doar în cunoaş
terea unui set de doctrine sau în afilierea la o biserică anume.
Secretul este cunoaşterea unei persoane: Isus Hristos. Creşti
nismul adevărat implică relaţia între două persoane: omul şi
Hristos. Ceea ce contează cel mai mult în experienfa noastră

spirituală nu este în CE credem, ci în CINE credem.
Motivul pentru care putem crede că adevăratul creşti~
nism este relafia personală cu Hristos este faptul că neprihă~
nirea şi păcatul pot exista doar între persoane. O stea, o pisică,
o masă sau o piatră nu poate să păcătuiască sau să nu păcătu~
iască. Doar persoanele o pot face. De aceea, păcatul, pe lângă
faptul că reprezintă călcarea Legii, reprezintă şi întreruperea
relafiei de dragoste dintre Hristos şi om. Aceasta este adevă~
rata nenorocire a păcatului. Când păcătuiesc, Îl rănesc pe Isus,
mă rănesc pe mine însumi şi rup această legătură dintre noi
doi.
Gravitatea păcatului din Eden constă mai mult în faptul
că Adam s~a ascuns de Dumnezeu, decât în actul de a fi mân~
cat din fructul oprit. Asta este partea cea mai rea a păcatului.
Fiinfa umană care altădată alerga şi se arunca în brafele Tatălui
iubitor, după ce a păcătuit, s~a ascuns de frică şi a provocat o
suferinfă profundă inimii lui Dumnezeu. Oare Tatăl era trist
pentru că cineva a călcat Legea? Sau suferea din cauza despăr~
tirii?
,
Asta ne duce la concluzia că mântuirea, viap veşnică, nu
este nimic mai mult decât o reconciliere, sau o nouă legătură
personală cu Domnul mântuirii. Suntem mântui fi când cre~
dem în Isus, când iubim persoana lui Isus, nu doar Numele
Său, doctrinele Sale sau chiar biserica Sa.
Totuşi nu putem iubi o persoană fără să o cunoaştem,
de aceea cel rău va face tot posibilul să ne depărteze din ce în
ce mai mult de Dumnezeu sau să ne apropie de Tatăl cu o idee
greşită despre El.
ISUS ESTE TOTUL. PRIETENE~ I 121
Cel rău nu doreşte ca noi să~ L cunoaştem pe Isus sau, în

cel mai rău caz, vrea să Îl cunoaştem ca un Dumnezeu tiran, ca
un dictator ce Se preocupă mai mult de normele Sale decât de
copiii Lui. Această imagine despre Dumnezeu nu inspiră dra~
goste, ci teamă; nu inspiră dorinţa de a~ L sluji, ci un simţământ
de obligaţie de a~ L sluji. Consecinţa este o religie tristă, un creş~
tinism formal. Frica de pedeapsă va fi motivul ascultării. Cel rău
se bucură de asta. A reuşit să obţină ceea ce dorea. Dacă nu a
reuşit să ne îndepărteze de Tatăl, cel puţin ne~a apropiat de El
din motive greşite.
A~L cunoaşte pe Isus este totul. Ştii de ce? Pentru că,
atunci când Îl cunoaştem aşa cum este în realitate, atunci când
înţelegem ce a tacut pentru noi pe crucea de la Calvar, atunci
când ştim cât de mult ne~a iubit şi ne iubeşte în ciuda atitudi~
nii noastre de răzvrătire, nu vom putea face altceva decât să ne
îndrăgostim de El, să Îl iubim cu toată fiinţa noastră. Şi pentru
că~ L iubim, vom dori să fim ca El, să trăim aşa cum El doreşte,
să vedem mereu un surâs de fericire pe chipul Său. Prin urmare,
vom înceta să mai facem ceea ce Îl întristează şi vom începe să
facem doar ceea ce Îl face fericit.
A~ L cunoaşte pe Isus este totul, pentru că mântuirea nu
vine în urma efortului omenesc, ci este darul lui Dumnezeu,
iar acest dar este Însuşi Domnul Isus Hristos. Mântuirea nu
vine de la Isus Hristos. Mântuirea este Isus Hristos. A accepta
mântuirea înseamnă a~ L accepta pe Isus Hristos. A fi mântuit
înseamnă a~L cunoaşte pe Isus şi, deci, a avea viaţa veşnică.
Când apostolul Ioan vorbeşte despre "a~ L cunoaşte pe
Isus" nu se referă doar la o cunoştinţă teoretică. Pentru un
grec, a cunoaşte o floare implica să meargă la bibliotecă, să
studieze tot ce găsea în enciclopedii şi cărţi cu privire la acea

floare, după care spunea: "Cunosc floarea!" Pentru Ioan nu era
aşa. Ca să cunoască o floare, trebuia să obtină
, unele informatii
,
din cărţi şi, mai mult decât atât, trebuia să meargă pe câmp, să
atingă floarea, să simtă cu propriile mâini fineţea acesteia, să o
miroasă, să o mângâie şi, doar după toate acestea, putea spune:
"Cunosc această floare!"
Pentru grecii din timpul lui Ioan, cunoaşterea implica
acumularea de cunoştinţe teoretice. Pentru ucenicul iubit, cu-
noaşterea era o experienţă de viaţă. Cunoaşterea teoretică poate
fi de folos atâta timp cât toate lucrurile merg bine. Cunoaşterea
experimentală însă este unica soluţie în momentele de criză.
Majoritatea ucenicilor se limitau la auzirea cuvintelor
lui Isus. Ioan însă făcea mai mult decât atât: stătea aproape
de Maestru şi îşi rezema capul pe pieptul Lui. Diferenţa s-a
văzut când a venit criza. Când iudeii L-au prins pe Isus şi L-au
condus la Calvar, toţi L-au abandonat. Unicul care i-a rămas
aproape a fost acela care nu s-a mulţumit doar să-L asculte sau
doar să cunoască despre El, ci a căutat o cunoaştere experi-
mentală (Ioan 19:26,27).
"Şi viaţa veşnică este acesta: să te cunoască pe Tine, sin-
gurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai tri-
mis Tu:' Simplu ca o floare, ca un copil, ca un surâs, ca toate
lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu. Noi, oamenii, suntem
cei care complicăm lucrurile uneori, le facem să fie dificile şi le
jefuim de frumuseţea naturală, simplă.
Acest mic volum, dragul meu tânăr, a avut ca ţintă să
îţi prezinte într-un mod simplu tot procesul convertirii şi al
vieţuirii creştine: îndreptăţirea atribuită şi cea împărtăşită,
sfinţirea şi glorificarea. "Dar eu nu am întâlnit aceste cuvinte

pe parcursul lecturii': poate vei gândi. Şi ai dreptate. Nu am
menţionat nici măcar o singură dată aceste cuvinte. Le-ai auzit
de-atâtea ori în viaţa ta şi nu te-au ajutat prea mult. Eu am
vrut să expun aceste subiecte într-un mod diferit.
În primul capitol, de exemplu, am menţionat întâmpla-
rea cu tânărul bogat. Un exemplu trist al omului care caută ne-
prihănirea prin propriile eforturi. Rezultatul este o viaţă goală
şi fără sens. Propria mea experienţă de când eram tânăr este
foarte asemănătoare cu cea a tânărului bogat. În capitolul trei,
am încercat să explic, în modul cel mai simplu, tema profundă
a iertării, a ispăşirii şi a îndreptăţirii. Ceea ce a făcut Hristos
pentru noi la cruce nu a fost doar eliberare de vină, ci o înlo-
cuire. Cineva a plătit pentru păcatele noastre. El a fost tratat
aşa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi trataţi aşa cum
merita El. Pentru că El a luat locul nostru, acum putem ocupa
locul Lui. El ne oferă meritele Sale, faptele Sale, neprihănirea
Sa, ia asupra Lui păcatele noastre şi plăteşte preţul lor la cruce.
La vederea Lui pe cruce ne simţim atraşi de El. Suntem împă
caţi cu El, suntem îndreptăţiţi şi primim o nouă fire. Asta este
ceea ce numim îndreptăţire atribuită.
Dar, după ce am fost îndreptăţiţi şi împăcaţi, de ce conti-
nuăm să simţim dorinţa de a greşi~ Aici intră tema celor două
firi. Trebuie să alimentăm firea lui Hristos prin rugăciune, stu-
diu biblic şi misiune şi trebuie să lăsăm firea cea rea să moară
de foame. Cu alte cuvinte, trebuie să umblăm cu Dumnezeu, la
fel ca Enoh, Noe, Avraam şi David, într-o relaţie de dragoste.
Asta este sfinţirea. Totuşi lupta va continua până la revenirea
lui Hristos. Doar atunci va avea loc încă o minune: Dumnezeu
va smulge din noi firea păcătoasă pentru totdeauna. Asta este

ceea ce numim glorificare. Lupta va lua sfârşit.
Dar până va reveni Hristos, călătoria va continua, iar
Domnul Isus ne susţine în această experienţă în fiecare zi cu
prezenţa Duhului Său Sfânt, dându~ne din neprihănirea Sa în
mod permanent. Asta este îndreptăţirea împărtăşită.
În acest volum, nu ne~am preocupat prea mult cu ter~
minologii, ci cu faptul de a ne face înţeleşi. Mai mult decât
concepte teoretice, am încercat să îţi arătăm subiecte practice.
Ne~a preocupat mai mult să îţi arătăm CUM, şi nu CE. Însă
nimic nu are valoare tară minunatul CINE. El este persona~
jul principal al acestei cărţi şi tot El va trebui să fie personajul
principal din viaţa noastră, dacă dorim să trăim o experienţă
creştină de succes şi fericită.
Nu voi putea uita niciodată emoţia pe care am simţit~o
când am citit despre următorul incident petrecut în Statele
Unite ale Americii:
Treizeci şi şase de copii erau prinşi într~o sală de la eta~
jul unu al unei şcoli incendiate, din centrul oraşului Chicago.
Toţi cei care au putut au ieşit. Scările erau cuprinse de flăcări
şi fum. Ieşirile de siguranţă erau blocate. Nu exista o altă cale
de ieşire. Treizeci şi şase de feţe de copii speriaţi erau lipite de
geamurile ferestrelor. Pompierii încă nu ajunseseră, iar poliţia
nu era pe aproape. Salvarea părea imposibilă.
Mark Spencer locuia la două străzi distanţă de şcoală.
Când a văzut incendiul, a alergat către şcoală. Misiunea lui, în
acea dimineaţă, nu era una obişnuită, ca aceea a unui poliţist
sau a unui pompier. El a fost împins de un alt sentiment. Când
a ajuns la faţa locului, a strigat la copii şi le~a spus să spargă
geamurile. Cioburile au căzut la pământ.
Mark era un bărbat înalt, musculos şi puternic. Toţi au

putut vedea strălucirea din ochii lui, siguranţa braţelor sale şi
dragostea transmisă prin vocea sa când a strigat către copii:
"Săriţi, că eu vă voi prinde în braţe!" Unul câte unul, copilaşii
au început să sară. Cu braţele sale puternice, Mark îi prindea
şi îi punea jos. În sfârşit, toţi erau salvaţi. De fapt, toţi în afară
de unul. Micuţul Mike privea în jos şi se dădea înapoi de frică.
Mark a strigat, a implorat, i~a cerut, i~a poruncit chiar: "Sari,
nu se va întâmpla nimic, eu te voi prinde!"
Profesoara lui Mike a strigat: "Sari, Mike, sari!" Colegii
lui (35 de copii): "Sari, Mike, sari! Noi am reuşit, şi tu o să
reuşeşti!" Băiatul a rămas acolo împietrit de frică. A doua zi au
găsit micul trup carbonizat. Mike era fiul lui ... Mark Spencer.
Ce s~a întâmplat? Unde a fost greşeala? Nu ştim. Nimeni
nu va şti vreodată, cu mult mai puţin Mark Spencer. El era un
tată iubitor. Îi dăduse fiului tot ce avea nevoie, se jucase cu el, îi
oferise dragoste, împărtăşise cu el gânduri şi visuri. În momen~
tul în care viaţa lui Mike atârna de un fir de aţă, între speranţă
şi dezastru, între triumf şi tragedie, între viaţă şi moarte, Mark
se afla acolo cu braţele deschise, chemând, implorând, plân~
gând pentru ca fiul său să se arunce nu pe cimentul rece, crud
şi ucigaş, ci în braţele sigure, confortabile şi iubitoare ale unui
tată iubitor. Însă ceva nu a mers bine, şi Mike a murit.
Oare noi vom fi diferiţi? Vom alerga cu bucurie în bra~
ţele iubitoare ale minunatului Tată şi vom umbla cu El într~o
relaţie de dragoste reciprocă? Sau vom rămâne imobilizaţi, la
fel ca micuţul Mike, înspăimântaţi pentru că flăcările formalis~
mului ne fac să vedem imaginea distorsionată a unui Dumne~
zeu tiran, crud şi necruţător?

Isus Este Totul Prietene Alejandro Bullon

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Isus Este Totul Prietene Alejandro Bullon

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alejandro BulIon

ISUS ESTE TOTUL,

Traducere: Luminiţa Silveira

Corectură: Livia Ciobanu-Mihai

Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate

Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

D ialogul cu sute de tineri şi multele scrisori şi e~mailuri

Am ajuns la concluzia că, în general, tânărul creştin nu

Sfârşitul poveştii: tânărul abandonează; pentru totdeau~

facă aşa. Sau rămâne în ea plin de frustrări şi eşecuri, trăind

Aceastăcarte a fost scrisă pentru tine, dragul meu tânăr.

Cea mai mare preocupare a mea nu este stilul de re-

Prin intermediul acestor rânduri, doresc din toată fiinţa

A intrat în încăpere fără să bată la uşă şi s~a aruncat pe

dăţi. Mi~am dorit chiar şi să mor. Nu sunt ceea ce toţi cred că

pe tronul Său de judecată, dictând reguli, cu chipul serios şi cu

în postura de a~i săruta pe copii şi de a manifesta duioşie. Nu

fuzat ocaziile pe care le-a oferit altora, că lumea întreagă nu

mai mult decât pe Isus? Un idol, un sportiv, un iubit, o iubită,

ar trebui să facă o soţie bună, întotdeauna m~am purtat cum

doar pentru că trebuie să împlinim normele unei biserici pe

T rebuie să fi fost în jur de trei sau patru după~amia~

acea situaţie dificilă. Nu ştiu cât timp am rămas în acea poziţie,

fi plăcut ca motivul să fi fost ceva de genul acesta, însă nu

fratele meu mai mare, am plecat de la programul de tineret

creştea. Acum eşti

persoană. În acea noapte, am plâns tragedia de a fi trăit întot~

alunecat şi am căzut, prăvălindu-mă. Din nou, mi-a întins bra-

nu eşti acolo în ceruri, ci aici, cu mine. Astăzi înţeleg ce îmi lipsea.

- Tată, de ce trebuie să Îl iubesc pe Isus? a întrebat în~

legem ce a făcut pentru noi. Spunem tot timpul că El a murit

Câteva luni mai târziu, tânărul a anunţat: "Suntem pri~

cătuit, merit să mor, dar, Te rog, nu vreau să mor:' Această

tul, însă nu am păcătuit. Ca fiinfă umană, am câştigat dreptul

Iar poporul, înnebunit, a strigat:

puns coasta cu o suliţă. Iată~ L pe Dumnezeul~om murind din

tru a te vedea devenind membru al unei biserici, ci pentru a te

- Nu, fiule, a spus mama. Am zis un lucru şi va trebui

- Care estd întrebăm preocupaţi.

D ece este greu să-L iubim pe Dumnezeu, în ciuda

învăfător. Hai să studiem un pic profeţiile care au legătură cu

Acea declaraţie a fost ca o palmă peste faţa lui Nicodim.

el nu a acceptat invitaţia lui Hristos. Era prea greu să accepte

ca respirafia. Nu era nevoie să se străduiască pentru a o face.

lISă presupunem că, într~o zi, un lup începe să observe

Doamne, Te rog, nu mai vreau să fiu lup, vreau să devin oaie cu

nunată:' Nimeni nu vede, însă minunea se întâmplă deoarece

de scrum de ţigară şi frunze de coca. În jurul mesei, femei bete

- Pastore, continuă ea, eu am avut o familie frumoasă,

Făgăduinţa lui Dumnezeu este că El ne va elibera de

mele, eliberează~mă din robia viciului care mă domină, dă~mi

tru totdeauna. Acela a fost unul dintre acele momente în viaţa

tut să îi schimbe pe toţi, nu ar putea să transforme şi fiinţa

"Pastore': vei spune, "eu nu sunt ca acei oameni': Ştiu

personal. Aşa se face că, împreună cu Iosif din Arimateea, a

Primul: "Sunt un păcătos!" Nu există nimic mai greu

Al doilea lucru: "Nu pot!" Nu are rost să vrem să fim

Iar lucrul al treilea şi cel mai extraordinar: "Dumnezeu

Cuvântul lui Dumnezeu spune că minunea se va întâm~

P astore, eu cred că nu sunt convertit. În mod constant,

Dumnezeu ia de la noi firea păcătoasă şi o înlătură pentru tot~

Nu există nimeni care să i se împotrivească. Nu există luptă, nu