Universitatea Mihail Kogalniceanu, Iasi Facultatea de Drept

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful

Dulhac Silviu Mihail Anul II

fiul Iui Priscus. ni le dă el însuşi în cele două Apologii şi mai ales în Dialogul cu iudeul Tryfon. drama lăuntrică a sufletului său însetat după adevăr. 263 2 . el s-a născut la începutul secolului al II-lea în Flavia Neapolis nu departe de vechiul Sichen. una dintre cele mai bogate din vremea lui. eu Iustin.2 După cum spune în „Apologia întâia în favoarea creştinilor" adresate către împăratul Antonin Piui. fiul natural al Cesarului şi adoptiv a lui Pius. azi Nablus în provincia Samaria din Palestina3: „împăratului Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius. VIAŢA Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în galeria autorilor creştini ai secolului al Il-lea.1 Dacă tragedia morţii lui ne-a rămas consemnată într-un Martirologiu de la sfârşitul secolului al II-lea. Bucureşti. Coman. El e cel mai mare. cel mai original şi mai atrăgător dintre apologeţii acestui secol. Prof. iar unele dintre ideile lui continuă să preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră. Ed. Patrologie. voi. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. precum şi sacrului Senat şi întregului popor roman. G.SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL 1. Ioan. faptul că el a continuat să poarte haina de filosof elen şi după convertire şi apoi detaliul important că el şi-a încununat viaţa cu martiriu. Dr. 1984. Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică. pag. cât şi prin opera sa scrisă. nepotul 1 Pr. Augustul Cesar şi lui Verissimus. Ceea ce contribuie a-1 impune încă atenţiei noastre este. atât prin viaţa sa plină de zbucium sufletesc şi de evenimente. filosoful. fiul filosof şi lui Lucius. ca şi celelalte date referitoare la viaţa lui. iubitor de cultură. printre altele.

Cu toate acestea în acest sistem filosofic exista o lacună pe care spiritul pătrunzător al lui Iustin o întrevăzu încă de timpuriu5: „Şi stând destulă vreme la el. putea să seducă imaginaţia unui tânăr cu o inimă nobilă şi generoasă. dar care după câteva zile de lucru a pretins onorariu de la ucenicul său. pag. Prof. astronomia şi geometria. Fecioru. cu care propunea maximele sale. dacă am văzut că nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu (căci nici el. Ioan Rămureanu. Bucureşti. Prof. Fiind însă aprins de dorul filosofiei. a continuat să caute alţi filosofi şi astfel a dat peste un pitagorean de mare vază în ale cugetării filosofice. Pr. în favoarea oamenilor de tot neamul care sunt pe nedrept urâţi şi chinuiţi. de altfel. care scot sufletul din sensibil. Prof. IBMBOR.4 A crescut printre păgâni. facându-1 apt pentru inteligibil. născut în Flavia Neapoli din Syria Palestinei. în PSB 2 traducere de Pr. T. Primul sistem ce i s-a oferit a fost stoicismul care prin înălţimea principiilor morale. Prof. 3 . zicând că o asemenea învăţătură nici nu este necesară). după părerea celor de atunci. ca una care singură. Pr. socotind că un asemenea om nu era un filosof. şi 1-a îndreptat către filosofie. adevărul. Ed.. prin liniştea sufletească ce promitea înţeleptului. dacă nu-şi va fi însuşit în prealabil muzica.. Graţie lor se va putea ajunge la contemplarea a ceea ce este binele şi frumosul în sine. adresez această cuvântare şi intervenţie a mea. Iustin. 41 lui Bacchius. Acesta îi spune. ceea ce 1-a scârbit pe acesta. după o îndelungată ucenicie. primind o educaţie aleasă. pag. Olimp Căciulă. ca unul care însumi fac parte dintre ei". Bodogae.. care i-a deschis dorul după căutarea adevărului. D. nu ştia prea mult lucruri. Bucureşti. Actele martirice în PSB 11. nu va putea să pătrundă filosofia. 1980. l-am schimbat pe acesta. 5 3 Pr. determinându-1 să-1 părăsească. că el. prin stima ce profesa prin virtute."6 De la stoic a trecut la un paripatetic vestit pentru ştiinţa lui. IBMBOR. El însuşi la începutul dialogului cu iudeul Trifon ne spune istoria trecerii sale prin aceste şcoli şi cum s-a iniţiat în creştinism.2 Apologeţi de limbă greacă. era în măsură să descopere oamenilor. 1982. Ed. şi poate încă mai mult prin pompa teatrală.

Şi gândind la cuvintele lui. în singurătatea măreaţă a naturii. iar pe tărâmul mării se deşteaptă din întuneric la lumină un om cu totul nou. Dr. pag. într-o zi gândurile care nu încetau câtuşi de puţin să îl preocupe. 8 6 Idem 2. teză de licenţă. op. făcând progrese. p. ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. un nou adept al cerului. Discuţia porneşte de la filosofie pentru a ajunge din nou la filosofic. pentru ca sa ajungă apoi la filosofia profeţilor şi a lui Iisus Hristos şi să smulgă din lumea de rând. 93 Pentru că nu cunoaşte cele trei discipline în chestiune şi pentru că însuşirea lor i-ar fi cerut timp prea mult a fost nevoit să renunţe şi astfel s-a îndreptat spre a patra şcoală filosofică: platonicienii. cit. Porneşte de la filosofi a sentimentelor omeneşti pe care le vânturase sufletul neastâmpărat a lui Iustin. găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. Ioan G. întâlneşte un bătrân plăcut la înfăţişare cu care convorbise asupra frământărilor din sufletul său. Sfântul Iustin adaugă: „Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi. Iustin Martirul şi operle sale. Bucureşti. 265 4 . pag. 25-26 5 Săndulescu C. Nu de multă vreme un filosof platonician venise în oraşul lui Iustin şi acesta s-a întreţinut destul de îndelungat cu el. Coman. Aici. pe ţărmul mării. Istorisind aceasta minunata întâmplare. Prof.4 Idem 2. 1986.7 Ceea ce atrase în chip deosebit pe studentul Iustin de filosoful platonic erau două capitole glorioase ale aceste filosofii: „înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult în teoria ideilor dădea aripi judecăţii mele". Iustin îşi purta. un om cu adevărat renăscut: Sfântul Iustin.8 Convertirea Sfântului Iustin: convertirea sa la creştinism poartă pecetea minunii pe care Dumnezeu o săvârşeşte întotdeauna cu sufletele mari şi curate. În felul acesta şi pentru 7 Pr. Bătrânul dispare. p. Departe de orice urmă omenească.

căruia i-a lăsat o impresie profundă şi pe care 1-a caracterizat ca: „prea vrednic de admiraţie"11. el predica cuvântul lui Dumnezeu în haină de filosof şi lupta pentru credinţă în scrierile sale. el a venit de două ori la Roma unde a înfiinţat şi o Şcoală. p. ca să se lipsească de bunurile lui şi nu ar căuta cu tot dinadinsul să se bucure de viaţa prezentă şi să se sustragă magistratului. datorită activităţii sale filosofice şi catehetice."9 În Apologia I Sfântul Iustin mai relatează că trecerea sa de la filosofia păgână la credinţa în Dumnezeu n-a făcut-o ca pe un gest fără socoteală ci după o matură reflexiune. Martiriul Sfântului Iustin: la Roma. instalată. printre care şi Titian Asirianul. 7-8 5 . denunţându-se pe sine însuşi?"10 După convertire. Iată cum se exprimă el: „Eu însumi. Această şcoală este creştină având pretenţia de metodă şi argumetare filosofică. Sfântul Iustin însuşi ne spune următoarele despre conflictul lui cu Crescens: „Eu însumi mă aştept să sufăr din pricina uneltirilor şi să fiu pus 9 Ibidem. Sfântul Iustin a avut destui şcolari. „deasupra băilor lui Timotei". am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în pofta plăcerilor. In această şcoală. In călătoriile sale misionare. Ce om dedat plăcerilor şi desfrâului. 94 aceasta sunt filosof. pe când mă gândeam împărtăşind învăţăturile lui Platon auzind cât de mult erau defăimaţi creştinii şi văzând că totuşi ei sunt fără de teamă în faţa morţii şi în faţa tuturor acelora pe care oamenii le socotesc înfricoşătoare. care din invidie şi ură personală l-a denunţat autorităţii romane că este creştin. pag. de cât să se expună morţii. îşi încheia Sfântul Iustin descrierea acestui eveniment crucial din viaţa lui.8 Idem 2. ar fi în stare să îmbrăţişeze moartea. care socoteşte un lucru bun să se hrănească din carne de om. a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens.

IBMBOR Bucureşti. după ce a prezentat împăraţilor despre care am vorbit în a doua carte. iar dacă cunoaşte. care ambiţiona să ducă viaţa şi traiul celor ce poartă numele de cinici. în PSB 13. Prof. a dobândit în sfârşit răsplata victoriei adevărului prin martiriu pe care 1-a îndurat. de Pr. Dr. cum am spus mai înainte încât se arată nu filosof."13 Sfântul Iustin este martirizat în timpul împăratului Marc Aureliu (161-180). uneltirilor şi calomniilor filosofului cinic Crescens este confirmată şi de istoricul Eusebiu de Cezareea. nu au înţeles măreţia lor. puse la cale uneltiri contra lui."12 Căci nu se cuvine să numim filosof pe un bărbat. cit. el este foarte neonest şi cu mult mai rău decât cei simpli care adesea se păzesc să discute şi să mărturisească fals despre cele pe care nu le cunoscuse. pag. care sunt în rătăcire. nu îndrăzneşte să declare. Iustin despre care am vorbit mai înainte. s-a împodobit cu dumnezeiescul martiriu. ci iubitor de slavă. Bodogae. Căci dacă ne atacă pe noi fără să cunoască învăţăturile lui Hristos. de teama ascultătorilor. Iar dacă le-a citit. şi Iustin după ce 1-a combătut de mai multe ori în discuţii. şi nu respectă frumoasa maximă a lui Socrate: „omul nu trebuie cinstit înaintea adevărului". invidiei. Ponticus şi sora sa Blandiana”14. care se exprimă astfel: „In acel timp. vorbind despre noi lucruri pe care nu le cunoaşte. Ed. şi de teamă. 6 . acuză în public pe creştini că sunt atei şi necredincioşi. în faţa auditorilor. p. T. făcând aceasta pentru bucuria şi plăcerea celor mulţi. Ştirea că Sfântul Iustin a fost victima urii. în apărarea învăţăturilor noastre. 151 11 Pr. 267 în butuci de partea celor pe care i-a numit. Ioan. care. sau de către Crescens cel iubitor de laudă şi de paradă. fiind stăpânit de opinia ignorantă şi deşartă . op... sau daca neînţelegându-le el face aceasta pentru a nu fi bănuit atunci el este cu mult mai laş şi mai rău. Prof. G. trad. Coman. Scrieri.10 Eusebiu de Cezareea. căci filosoful Crescens. timp în care se semnalează un număr ridicat de martiri printre care episcopul Potin al Lyonului.

Istoria Biserceaşcă UniversalăEd. dată acceptată de cei mai mulţi istorici. Harit. In timpul judecării. „De aceea el are o mare valoare istorică pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată”15.45 In timpul lui Marc Aureliu coregent al său era Lucius Verus (161-169) iar prefect a Romei era Iunius Rusticus (162-167). …. Sophia. Peon. adorăm pe Dumnezeul creştinilor. op. Actul martiric al Sfântului Iustin şi a celor dimpreună cu el este autentic. p. Hierax. cit. Ioan Rămureanu. Iunius Rusticus că nu adoră zeii. pentru că ei sunt creştini. Bucureşti. Unii dintre credincioşi au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus într-un loc potrivit fără să fie cunoscut autorităţilor romane. Sfântul Iustin şi cei 6 martiri au mărturisit în faţa prefectului Romei. pag. iar sentinţa s-a executat imediat. Acesta din urmă 1-a judecat şi condamnat la moarte pe sfântul Iustin împreună cu alţi 6 creştini. despre care credem că este unul singur făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. Data exactă a martiriului a fost adesea contestată însă s-a rămas la anul 165. 7 . el exprimând pe scurt învăţăturile substanţiale ale doctrinei creştine: „Noi. cit. Prof. şi Iberion.12 Eusebiu de Cezareeea. 165 13 Pr.” Sfântul Iustin Martiriul şi Filosoful. 2003. şi pe Domnul nostru Iisus Hristos. la moarte prin decapitare. fiul lui Dumnezeu. Cel ce a fost proorocit de profeţi. Mărturisirea Sfântului Iustin a fost mai lungă şi substanţială. 42 14 Pr. Evlpist. că va veni pentru mântuirea neamului omenesc propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune. pag. Emanoil Bărbuş. împreună cu cei 6 creştini au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus. fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată scris în timpul interogatoriului lor la Roma. op. şi anume: Hariton. am mărturisit Sfântul Iustin.

Prin bogăţia materialului folosit. Sfântul Iustin vorbeşte despre crearea lumii de către Dumnezeu. caracterul cu totul nou al moralei Bisericii lui Hristos. p. Acestea sunt în număr de opt.16 Ea se poate împărţi după ordinea ideilor înfăţişate în ea în trei părţi şi anume: 8 . moarte şi nemurirea sufletelor. Eusebiu de Cezareea ne spune că Sfântul Iustin a lăsat foarte multe lucrări. dumnezeirea lui Hristos. invocând. Ioan Rămureanu. pentru că el nu este numai cel mai însemnat reprezentat al literaturii apologetice din secolul II. viaţa. op. inspirat. în detaliu credinţa. cit. în schimb. Apologia I – critica contemporană admite că a fost scrisă între anii 150-160 pe când Iustin era la Roma. 44 2 OPERA Oprea literară a Sfântului Iustin este deosebit de însemnată. aproape toate fiind prezentate „în oglindă” cu învăţătura păgână. nu se constituie într-o capodoperă. sub aspect compoziţional şi literar.15 Pr. Ea este adresată împăratului Antoninus Pius (138-161) fiilor săi adoptivi: Marcus Aurelius şi Lucius Verus. Prof. Dintre acestea Eusebiu transcrie doar titlurile operelor pe care le-a cunoscut el personal. opera reprezintă o mărturie a relaţiilor încordate dintre autorităţi şi Biserica creştină la jumătatea veacului al IIlea. în cea de-a doua expune. În ea autorul înfăţişează acuzaţiile aduse creştinilor şi netemeinicia lor. Sacrului Senat şi întregului popor roman pentru învăţăturile creştine. ci totodată şi cel dintâi părinte bisericesc care a desfăşurat o activitate literară mai bogată. Apologia are un caracter strict juridic şi apologetic. cultul şi tainele creştine. Învierea morţilor. ca împlinire a profeţiilor Vechiului Testament.

fiind evident că nu caută să fugă de moarte în speranţa că ar putea fi părtaşi la aceasta. el afirmă că. 39 - capitolele I-XXII capitolele XXIII – LX capitolele LXI – LXVII - Apologia se încheie cu capitolul LXVIII. avem aici un adevărat tratat despre profeţii (30-53.16 Arhid. în urma rugăciunii creştinilor din legiune. i-au înviat pe eretici pentru a-i duce la rătăcire pe credincioşi. mult mai amplă (13-67). după urcarea sa la cer. Patrologie.18 Pr. În al doilea rînd. creştinismul îi determină pe oameni să ducă o viaţă virtuoasă. Dr. Dr. care reprezintă un decret al – împăratului Hadrian. Atât edictul lui Antoninus cât şi scrisoare lui Marc Aureliu sunt apocrife.17 În Apologia I Iustin subliniază că. expune doctrina şi practicile creştine. Pentru a explica aceste analogii. spre deosebire de eretici. Mai întâi. despre care vorbea pe larg în Sintagma sa împotriva ereziilor. 2004. Iustin dezvoltă trei puncte. Prof. urmate în cele mai multe manuscrise de un edict al împăratului Antoninus adresat comunităţii din Asia şi de o scrisoare a lui Marcus Aurelius în care se vorbeşte de o minune întâmplată unei legiuni romane din Germania. deoarece mitologia păgână conţine unele analoage. Conf. tot astfel. Bucureşti. împlinirea profeţiilor demonstrează că. în ciuda acuzaţiilor de subversiune.. 9 . aici Iustin îi menţionează pe Simon Magul. Univ. pe Menandru şi pe Marcion. o treime din operă). Univ. care este preţioasă pentru orice societate civilizată. p. care în opinia lui Iustin constituiau principalul argument raţional în favoarea creştinismului. Iustin observă că nu există motive pentru a lua în râs relatările despre Iisus. Pr. dar pline de imoralitate. Editura IBMBOR. propovăduind justiţia divină. Nicu Dumitraşcu. Partea a doua. dimpotrivă. Intre altele. aşa cum înainte de Iisus demonii au provocat apariţia miturilor. creştinii nu aşteaptă o împărăţie omenească. Iisus nu este un om care a vrut să se dea drept Dumnezeu.. Constantin Voicu.

10 . se referă la evenimente petrecute la Roma sub prefectul Marcus Lullius Urbicus. unde se cereau dovezi care să susţină acuzaţiile aduse creştinilor. iar el. ea i-a trimis actul de repudiere. p. s-a lăsat pradă desfrâului. op.. 269…………………………………… 18. a denunţat-o că era creştină. Această Apologie nu are introducerea şi în ea se vede că Sfântul Iustin profetează încă de la început împotriva faptului că oamenii cei răi urmăresc altceva decât moartea creştinilor. Enrico Norelli. cum toate tentativele s-au dovedit inutile. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Apologia a H-a – este adresată succesorului la tron şi anume a trei creştini făcută de prefectul Romei. conform căruia ceea ce este bun în filozofia greacă a fost luat din cărţile lui Moise. Clement. dar apropiaţii (familia din care provenea sau comunitatea creştină) au convins-o să mai aştepte. Cu toate acestea. poveştile mitologice sânt imitaţii demonice ale profeţiilor biblice. Apologia a II-a este o continuare şi o completare a primeia. Aici Iustin reia un motiv frecvent în apologetica iudaică. Iaşi. împăratului Antonin Verus.17 Pr. cit. Apologia a II-a. Claudio Moreschini. Teofil din Antiohia. O matroană romană care dusese o viaţă depravată. pentru a se răzbuna. mult anterioare acesteia. Ed. Dr. Prof.2001 p 223.. care a deţinut această funcţie probabil în anii 146-160.). Polirom. o dată convertită la creştinism. Coman. ea a hotărât să divorţeze. Ultima parte a Apologiei vorbeşte despre viaţa creştină şi furnizează informaţii preţioase despre botez şi liturghie. Ioan G. În al treilea rînd.19 2. atunci când bărbatul. utilizat apoi deseori şi de creştini (Taţian. plecat la Alexandria. Minucius Fundanus (probabil în 124). Este prilejuită de arestarea şi executarea nedreaptă Urbicus. îşi schimbase conduita şi se străduise să-şi convingă soţul să facă la fel. In apendice Iustin reproduce un răspuns scris al lui Hadrian trimis proconsulului din Asia.

11 8. făcând ca acesta să fie arestat de către prefect şi apoi condamnat la moarte. Dialog contra iudeilor sau Dialog cu iudeul Trifon – în care se povesteşte disputa pe care a avut-o la Efes. ci şi cu elemente din cărţile elenilor. cerându-i să separe cele două probleme: mai întâi. ce ilustrează impactul social însemnat pe care convertirea la creştinism putea să-1 aibă mai cu seamă în rândul claselor avute din care cu certitudine făcea parte femeia. cu Trifon.19. Ibidem. 6. s-a răzbunat pe învăţătorul creştin al femeii. văzând că eforturile sale au fost zadarnice. Iustin protestează împotriva condamnărilor pronunţate pentru simplul fapt că acuzatul este creştin. evreul cel mai vestit al vremii. Episodul este un exemplu interesant. 5. iar soţul. reglementarea situaţiei patrimoniale (furia soţului este explicabilă deoarece. 224 Femeia s-a adresat atunci împăratului. 4. apoi apărarea de acuzaţia că e creştină. dacă vina era a femeii. Cuvânt către greci – în care autorul după ce discută pe larg problemele dezbătute de creştini şi de filosofi elenilor. în cazul desfacerii căsătoriei din vina sa.20 3. Combatere Despre monarhia lui Dumnezeu – care a fost alcătuită nu numai cu elemente din Sfânta Scriptură. Psalmistul Despre suflet – în care prezintă părerile filosofilor greci în problemă promiţând să le combată şi să le arată punctul său de vedere într-o altă carte. atunci el putea să păstreze măcar o parte). Împăratul a acceptat. tratează despre natura demonilor. 7. p. . era obligat să restituie dota soţiei. un anume Ptolemeu (pe care unii l-au identificat cu învăţatul gnostic cu acelaşi nume).

Ibidem. la câteva vreme după ce avut loc dialogul verbal de la Efes. despre care nu ni s-a păstrat nici o referire istorică.21 La Sfântul Iustin este impresionantă cunoaşterea Sfintei Scripturi de care face uz la tot pasul. În ziua a doua se continuă capitolele precedente şi ţine să demonstreze că e de susţinut profeţia după care Domnul Iisus este Fiul lui Dumnezeu. El cunoştea atât textul Septuagintei cât şi textul pe care îl foloseau iudeii în Sinagogă. ci este o lucrare de sine stătătoare pe care Sfântul Iustin o alcătuieşte prealabil la Roma.20. prima zi. 3 „prea iubite” şi cu numele – întreg în capitolul CXLI. timp de două zile cu iudeul Trifon şi cu însoţitorii acestuia. Lucrarea se pare că a fost dedicată unui bun prieten sau admirator al Sfântului Iustin pe nume Marcus Pompeius. De asemenea Ieronim menţionează lucrarea Sfântului Iustin intitulată „Contra lui Marcion” iar Irineu menţionează o a zecea lucrare numită 12 . Această operă se poate împărţi în două: capitolele I-LXXIII. 224 Acest dialog nu este pur şi simplu o stenogramă a discuţiilor pe care Sfântul Iustin le-a avut. Discuţiile au loc la Efes timp de două zile. pe care îl aminteşte doar pe scurt în capitolul 8. În ultimul capirol iudeul Trifon se declară impresionat de întâlnirea cu Sfântul Iustin şi-i spune: „Să nu-ţi fie silă să-ţi aduci aminte de noi ca de nişte prieteni”. În capitolul CIII ne spune că numele diavolului Satanas înseamnă în limba evreilor şi a sirienilor „şarpe apostat”. p. De asemenea se insistă asupra elementelor trinitare şi hristologice din Vechiul Testament. Această operă ne prezintă raporturile dintre creştinism şi iudaism. şi capitolele LXXIV-CXLII a doua zi. în argumentarea şi susţinerea adevărului de credinţă ale bisericii cretine. Primele opt capitole reprezintă biografia spirituală a Sfântului Iustin înainte de convertire. 5 „prea iubite Marcus Pompeius”.

Folosind terminologia şi chiar anumite raţionamente ale acestora. 13 . a alcătuit o doctrină creştină viabilă în concordanţă cu „performanţele” şi „erorile” acelui timp. în mai toate ariile de interes teolo-1c.22 …………………………………… ………. de-a lungul timpului. hiliasmul. căutător neobosit al adevărului. Literatură şi Filozofie Creştină.Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a fost una dintre marile personalităţi ale Bisericii creştine din veacul al doilea. p. 88 „Contra tuturor ereziilor”. pe Bând învăţătura lui Hristos era „călăuza” reală spre Adevărul Intreg. Filosofii şi preoţii religiilor păgâne nu reuşeau să „întrezărească” decât adevăruri parţiale. 1997. Iaşi. întrucât Hristos era însuşi Adevărul. iar din celelalte opere nu s-a păstrat nimic. sau a sufletelor. materialitatea îngerilor. credinţa creştină şi care a pecetluit cu sângele său martiric viaţa sa de adevărat creştin şi de fiu ales al Bisericii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. de care pomeneşte însuşi autorul în prima sa apologie dedicată lui Antonin Piui. in final. s-a păstrat fragmentar Tratatul: Despre înviere. Deşi i se pot aduce o serie de învinuiri conceptelor sale. une-oi i deviate sau chiar eretice. de mai multe sisteme filosofice. Fire sensibilă şi profundă. Ed. O altă lucrare păstrată în fragmente în Scara Parallela a Sfântului Ioan Damaschin se intitulează: „Despre învieri”.21 Adămuţ Anton. l-au dezamăgit. care. Sfântul Iustin martiriul şi filosoful este şi rămâne una dintre cele mai de seamă personalităţi ale Bisericii creştine din secolul II care a îmbrăţişat şi apărat cu tot sufletul şi cu toată fiinţa lui. s-a simţit al ras. nu trebuie să uite că a reuşit să demonstreze superioritatea creştinismului în raport cu marile filosofii păgâne ale lumii. singura învăţătură cu adevărat folositoare şi sigură fiind creştinismul. Dintre aceste opere s-au păstrat în întregime: Apologia I. Fides. Apologia a II-a şi Dialogul cu iudeul Trifon. cum ar fi doctrina despre subordonaţionismul treimic.

. 2 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a reuşit să creeze o punte solidă între filosofia păgână şi creştinism.23 Sfântul Iustin a fost un mare apologet şi totodată un mare misionar. Nicu Dumitraşcu. Prof. op. 23 Arhid. Univ. Dr. Dr. p..22 Apologeţi de limbă greacă. Univ. Constantin Voicu. p. 44 14 . Conf. cit.. cea dintâi fiind pusă în slujba dezvoltării şi perfecţionării celei din urmă. Pr.

Pr. Iaşi. Ed. 2003 5. Bodogae. Dr. T. Prof. T. Sophia. Coman Ioan. Bodogae. Dr. Eusebiu de Cezareea. Prof. Ed IBMBOR. de Pr. Ed. Nr.BIBLIOGRAFIE 1. IBMBOR. Apologeţi de limbă greacă. în O. Adămuţ Anton. D. Patrologie.. trad. Pr. 3/1968 7. Fides. Bucureşti. în PSB 2 traducere de Pr. Prof. Ed. în PSB 13. G. Scrieri. 1984 6. Biblia sau Sfânta Scriptură. Bucureşti. Pr. Literatură şi Filozofie Creştină. Prof. Bucureşti. IBMBOR Bucureşti 15 .. Olimp Căciulă. Pr. Bucureşti. 1997 3. Prof. Istoria Biserceaşcă Universală Ed. Coman Ioan. Ed. Bărbuş Emanoil Pr. Fecioru. Prof. 1980 4. Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful. G.. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. 1997 2.

Prof. Conf.... Norelli Enrico. nr. Prof. Voicu Constantin Arhid. Dr. 7-8/1958 11.T. Dumitraşcu Nicu Pr. Patrologie. 1982 10.2001 9. Polirom. Ed. Moreschini Claudio. teză de licenţă. Iustin Martirul şi operle sale. în S. Ed. Bucureşti.8. 2004 16 . Univ. Univ. Editura IBMBOR. Bucureşti. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Săndulescu C.. Concepţia Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful despre suflet. Actele martirice în PSB 11.. 1986 12. Rămureanu Ioan Pr. Dr. IBMBOR. Rămureanu Ioan Pr. Bucureşti. Prof.. Iaşi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful