Universitatea Mihail Kogalniceanu, Iasi Facultatea de Drept

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful

Dulhac Silviu Mihail Anul II

fiul filosof şi lui Lucius. cel mai original şi mai atrăgător dintre apologeţii acestui secol. drama lăuntrică a sufletului său însetat după adevăr. Ed. VIAŢA Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în galeria autorilor creştini ai secolului al Il-lea. fiul natural al Cesarului şi adoptiv a lui Pius. ca şi celelalte date referitoare la viaţa lui. ni le dă el însuşi în cele două Apologii şi mai ales în Dialogul cu iudeul Tryfon. G. el s-a născut la începutul secolului al II-lea în Flavia Neapolis nu departe de vechiul Sichen. 263 2 . Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. filosoful.SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL 1. nepotul 1 Pr. una dintre cele mai bogate din vremea lui. 1984.1 Dacă tragedia morţii lui ne-a rămas consemnată într-un Martirologiu de la sfârşitul secolului al II-lea. Ioan. pag. Coman. Dr. atât prin viaţa sa plină de zbucium sufletesc şi de evenimente. voi. azi Nablus în provincia Samaria din Palestina3: „împăratului Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius. iubitor de cultură. Ceea ce contribuie a-1 impune încă atenţiei noastre este. eu Iustin. El e cel mai mare. Prof. printre altele. fiul Iui Priscus. Bucureşti. cât şi prin opera sa scrisă. precum şi sacrului Senat şi întregului popor roman. Patrologie. iar unele dintre ideile lui continuă să preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră.2 După cum spune în „Apologia întâia în favoarea creştinilor" adresate către împăratul Antonin Piui. faptul că el a continuat să poarte haina de filosof elen şi după convertire şi apoi detaliul important că el şi-a încununat viaţa cu martiriu. Augustul Cesar şi lui Verissimus.

l-am schimbat pe acesta. Prof. Graţie lor se va putea ajunge la contemplarea a ceea ce este binele şi frumosul în sine.. care i-a deschis dorul după căutarea adevărului.. socotind că un asemenea om nu era un filosof. Fecioru. IBMBOR. facându-1 apt pentru inteligibil. 41 lui Bacchius. în PSB 2 traducere de Pr. pag. Ioan Rămureanu. ca una care singură. Iustin. Bucureşti.. cu care propunea maximele sale. primind o educaţie aleasă. ca unul care însumi fac parte dintre ei". adevărul. 3 . dar care după câteva zile de lucru a pretins onorariu de la ucenicul său. 5 3 Pr. Olimp Căciulă. prin liniştea sufletească ce promitea înţeleptului. ceea ce 1-a scârbit pe acesta. Ed.4 A crescut printre păgâni. Prof. că el. dacă nu-şi va fi însuşit în prealabil muzica. Fiind însă aprins de dorul filosofiei. pag. Bucureşti.2 Apologeţi de limbă greacă. după părerea celor de atunci. astronomia şi geometria. IBMBOR. nu ştia prea mult lucruri. dacă am văzut că nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu (căci nici el. după o îndelungată ucenicie. 1982. Primul sistem ce i s-a oferit a fost stoicismul care prin înălţimea principiilor morale. era în măsură să descopere oamenilor. de altfel. prin stima ce profesa prin virtute. Ed. Acesta îi spune. a continuat să caute alţi filosofi şi astfel a dat peste un pitagorean de mare vază în ale cugetării filosofice. D. determinându-1 să-1 părăsească. Prof. Actele martirice în PSB 11. Pr. zicând că o asemenea învăţătură nici nu este necesară). Prof. născut în Flavia Neapoli din Syria Palestinei."6 De la stoic a trecut la un paripatetic vestit pentru ştiinţa lui. nu va putea să pătrundă filosofia. care scot sufletul din sensibil. Bodogae. în favoarea oamenilor de tot neamul care sunt pe nedrept urâţi şi chinuiţi. Cu toate acestea în acest sistem filosofic exista o lacună pe care spiritul pătrunzător al lui Iustin o întrevăzu încă de timpuriu5: „Şi stând destulă vreme la el. El însuşi la începutul dialogului cu iudeul Trifon ne spune istoria trecerii sale prin aceste şcoli şi cum s-a iniţiat în creştinism. Pr. adresez această cuvântare şi intervenţie a mea. şi 1-a îndreptat către filosofie. putea să seducă imaginaţia unui tânăr cu o inimă nobilă şi generoasă. 1980. T. şi poate încă mai mult prin pompa teatrală.

un om cu adevărat renăscut: Sfântul Iustin. Discuţia porneşte de la filosofie pentru a ajunge din nou la filosofic. Departe de orice urmă omenească.7 Ceea ce atrase în chip deosebit pe studentul Iustin de filosoful platonic erau două capitole glorioase ale aceste filosofii: „înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult în teoria ideilor dădea aripi judecăţii mele". 93 Pentru că nu cunoaşte cele trei discipline în chestiune şi pentru că însuşirea lor i-ar fi cerut timp prea mult a fost nevoit să renunţe şi astfel s-a îndreptat spre a patra şcoală filosofică: platonicienii. pentru ca sa ajungă apoi la filosofia profeţilor şi a lui Iisus Hristos şi să smulgă din lumea de rând. Ioan G. întâlneşte un bătrân plăcut la înfăţişare cu care convorbise asupra frământărilor din sufletul său. făcând progrese.8 Convertirea Sfântului Iustin: convertirea sa la creştinism poartă pecetea minunii pe care Dumnezeu o săvârşeşte întotdeauna cu sufletele mari şi curate. Bucureşti. un nou adept al cerului. pe ţărmul mării. ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. p. 8 6 Idem 2. 25-26 5 Săndulescu C. într-o zi gândurile care nu încetau câtuşi de puţin să îl preocupe. Coman.4 Idem 2. op. În felul acesta şi pentru 7 Pr. 1986. Aici. teză de licenţă. Iustin Martirul şi operle sale. iar pe tărâmul mării se deşteaptă din întuneric la lumină un om cu totul nou. pag. Bătrânul dispare. Istorisind aceasta minunata întâmplare. Dr. în singurătatea măreaţă a naturii. Porneşte de la filosofi a sentimentelor omeneşti pe care le vânturase sufletul neastâmpărat a lui Iustin. cit. 265 4 . pag. p. Nu de multă vreme un filosof platonician venise în oraşul lui Iustin şi acesta s-a întreţinut destul de îndelungat cu el. Iustin îşi purta. găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. Prof. Şi gândind la cuvintele lui. Sfântul Iustin adaugă: „Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi.

am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în pofta plăcerilor. îşi încheia Sfântul Iustin descrierea acestui eveniment crucial din viaţa lui. Iată cum se exprimă el: „Eu însumi. ca să se lipsească de bunurile lui şi nu ar căuta cu tot dinadinsul să se bucure de viaţa prezentă şi să se sustragă magistratului. instalată. căruia i-a lăsat o impresie profundă şi pe care 1-a caracterizat ca: „prea vrednic de admiraţie"11. de cât să se expună morţii. pe când mă gândeam împărtăşind învăţăturile lui Platon auzind cât de mult erau defăimaţi creştinii şi văzând că totuşi ei sunt fără de teamă în faţa morţii şi în faţa tuturor acelora pe care oamenii le socotesc înfricoşătoare. In această şcoală. „deasupra băilor lui Timotei". care socoteşte un lucru bun să se hrănească din carne de om. printre care şi Titian Asirianul. care din invidie şi ură personală l-a denunţat autorităţii romane că este creştin. el a venit de două ori la Roma unde a înfiinţat şi o Şcoală.8 Idem 2. el predica cuvântul lui Dumnezeu în haină de filosof şi lupta pentru credinţă în scrierile sale. denunţându-se pe sine însuşi?"10 După convertire. Această şcoală este creştină având pretenţia de metodă şi argumetare filosofică. Martiriul Sfântului Iustin: la Roma. a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens. p. Ce om dedat plăcerilor şi desfrâului. In călătoriile sale misionare. 94 aceasta sunt filosof. ar fi în stare să îmbrăţişeze moartea. datorită activităţii sale filosofice şi catehetice."9 În Apologia I Sfântul Iustin mai relatează că trecerea sa de la filosofia păgână la credinţa în Dumnezeu n-a făcut-o ca pe un gest fără socoteală ci după o matură reflexiune. Sfântul Iustin a avut destui şcolari. 7-8 5 . pag. Sfântul Iustin însuşi ne spune următoarele despre conflictul lui cu Crescens: „Eu însumi mă aştept să sufăr din pricina uneltirilor şi să fiu pus 9 Ibidem.

"12 Căci nu se cuvine să numim filosof pe un bărbat. vorbind despre noi lucruri pe care nu le cunoaşte. în apărarea învăţăturilor noastre. 267 în butuci de partea celor pe care i-a numit. pag. IBMBOR Bucureşti. puse la cale uneltiri contra lui. op. invidiei.10 Eusebiu de Cezareea. făcând aceasta pentru bucuria şi plăcerea celor mulţi. în faţa auditorilor. Prof. Ponticus şi sora sa Blandiana”14. iar dacă cunoaşte. a dobândit în sfârşit răsplata victoriei adevărului prin martiriu pe care 1-a îndurat. cum am spus mai înainte încât se arată nu filosof. în PSB 13. care ambiţiona să ducă viaţa şi traiul celor ce poartă numele de cinici. cit. 151 11 Pr. timp în care se semnalează un număr ridicat de martiri printre care episcopul Potin al Lyonului. Ed. s-a împodobit cu dumnezeiescul martiriu. uneltirilor şi calomniilor filosofului cinic Crescens este confirmată şi de istoricul Eusebiu de Cezareea. Căci dacă ne atacă pe noi fără să cunoască învăţăturile lui Hristos. după ce a prezentat împăraţilor despre care am vorbit în a doua carte. Scrieri. Iustin despre care am vorbit mai înainte. p. Dr. de teama ascultătorilor. sau daca neînţelegându-le el face aceasta pentru a nu fi bănuit atunci el este cu mult mai laş şi mai rău. care. şi nu respectă frumoasa maximă a lui Socrate: „omul nu trebuie cinstit înaintea adevărului". 6 . Bodogae. ci iubitor de slavă. acuză în public pe creştini că sunt atei şi necredincioşi. de Pr. şi de teamă. Ioan. Iar dacă le-a citit.. nu au înţeles măreţia lor. trad. care sunt în rătăcire."13 Sfântul Iustin este martirizat în timpul împăratului Marc Aureliu (161-180). Coman. el este foarte neonest şi cu mult mai rău decât cei simpli care adesea se păzesc să discute şi să mărturisească fals despre cele pe care nu le cunoscuse. nu îndrăzneşte să declare. căci filosoful Crescens. Ştirea că Sfântul Iustin a fost victima urii. care se exprimă astfel: „In acel timp. G.. Prof. fiind stăpânit de opinia ignorantă şi deşartă . T. şi Iustin după ce 1-a combătut de mai multe ori în discuţii. sau de către Crescens cel iubitor de laudă şi de paradă.

Sfântul Iustin şi cei 6 martiri au mărturisit în faţa prefectului Romei. p. Mărturisirea Sfântului Iustin a fost mai lungă şi substanţială. despre care credem că este unul singur făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. 165 13 Pr. şi pe Domnul nostru Iisus Hristos. …. cit. op.12 Eusebiu de Cezareeea. „De aceea el are o mare valoare istorică pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată”15. împreună cu cei 6 creştini au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus. Hierax. am mărturisit Sfântul Iustin. iar sentinţa s-a executat imediat. pag. dată acceptată de cei mai mulţi istorici. adorăm pe Dumnezeul creştinilor. pentru că ei sunt creştini. şi anume: Hariton. că va veni pentru mântuirea neamului omenesc propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune.45 In timpul lui Marc Aureliu coregent al său era Lucius Verus (161-169) iar prefect a Romei era Iunius Rusticus (162-167). Evlpist. Data exactă a martiriului a fost adesea contestată însă s-a rămas la anul 165. In timpul judecării. Peon. Harit. el exprimând pe scurt învăţăturile substanţiale ale doctrinei creştine: „Noi. Bucureşti. op. şi Iberion. Acesta din urmă 1-a judecat şi condamnat la moarte pe sfântul Iustin împreună cu alţi 6 creştini. fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată scris în timpul interogatoriului lor la Roma. Unii dintre credincioşi au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus într-un loc potrivit fără să fie cunoscut autorităţilor romane. Iunius Rusticus că nu adoră zeii. Ioan Rămureanu. la moarte prin decapitare. fiul lui Dumnezeu.” Sfântul Iustin Martiriul şi Filosoful. 42 14 Pr. Cel ce a fost proorocit de profeţi. cit. Istoria Biserceaşcă UniversalăEd. Emanoil Bărbuş. Sophia. pag. Prof. 7 . 2003. Actul martiric al Sfântului Iustin şi a celor dimpreună cu el este autentic.

op. ci totodată şi cel dintâi părinte bisericesc care a desfăşurat o activitate literară mai bogată. Apologia I – critica contemporană admite că a fost scrisă între anii 150-160 pe când Iustin era la Roma. sub aspect compoziţional şi literar.16 Ea se poate împărţi după ordinea ideilor înfăţişate în ea în trei părţi şi anume: 8 . invocând. în cea de-a doua expune. Prin bogăţia materialului folosit. caracterul cu totul nou al moralei Bisericii lui Hristos. Prof. în schimb. moarte şi nemurirea sufletelor. p. cit. Apologia are un caracter strict juridic şi apologetic. 44 2 OPERA Oprea literară a Sfântului Iustin este deosebit de însemnată. Sfântul Iustin vorbeşte despre crearea lumii de către Dumnezeu.15 Pr. Acestea sunt în număr de opt. inspirat. în detaliu credinţa. Ea este adresată împăratului Antoninus Pius (138-161) fiilor săi adoptivi: Marcus Aurelius şi Lucius Verus. Ioan Rămureanu. cultul şi tainele creştine. Dintre acestea Eusebiu transcrie doar titlurile operelor pe care le-a cunoscut el personal. aproape toate fiind prezentate „în oglindă” cu învăţătura păgână. opera reprezintă o mărturie a relaţiilor încordate dintre autorităţi şi Biserica creştină la jumătatea veacului al IIlea. Sacrului Senat şi întregului popor roman pentru învăţăturile creştine. dumnezeirea lui Hristos. viaţa. Eusebiu de Cezareea ne spune că Sfântul Iustin a lăsat foarte multe lucrări. pentru că el nu este numai cel mai însemnat reprezentat al literaturii apologetice din secolul II. Învierea morţilor. nu se constituie într-o capodoperă. În ea autorul înfăţişează acuzaţiile aduse creştinilor şi netemeinicia lor. ca împlinire a profeţiilor Vechiului Testament.

i-au înviat pe eretici pentru a-i duce la rătăcire pe credincioşi. Prof. Conf. în ciuda acuzaţiilor de subversiune. aici Iustin îi menţionează pe Simon Magul. urmate în cele mai multe manuscrise de un edict al împăratului Antoninus adresat comunităţii din Asia şi de o scrisoare a lui Marcus Aurelius în care se vorbeşte de o minune întâmplată unei legiuni romane din Germania. Iustin observă că nu există motive pentru a lua în râs relatările despre Iisus. Constantin Voicu. p. fiind evident că nu caută să fugă de moarte în speranţa că ar putea fi părtaşi la aceasta.16 Arhid. creştinii nu aşteaptă o împărăţie omenească. expune doctrina şi practicile creştine. Nicu Dumitraşcu. Iustin dezvoltă trei puncte. în urma rugăciunii creştinilor din legiune. 39 - capitolele I-XXII capitolele XXIII – LX capitolele LXI – LXVII - Apologia se încheie cu capitolul LXVIII. Patrologie. după urcarea sa la cer.. Bucureşti. o treime din operă). care în opinia lui Iustin constituiau principalul argument raţional în favoarea creştinismului. Pr. 2004. În al doilea rînd. spre deosebire de eretici. dimpotrivă. tot astfel. Univ. Editura IBMBOR. avem aici un adevărat tratat despre profeţii (30-53. aşa cum înainte de Iisus demonii au provocat apariţia miturilor.17 În Apologia I Iustin subliniază că.18 Pr. despre care vorbea pe larg în Sintagma sa împotriva ereziilor. împlinirea profeţiilor demonstrează că.. deoarece mitologia păgână conţine unele analoage. Atât edictul lui Antoninus cât şi scrisoare lui Marc Aureliu sunt apocrife. Intre altele. Dr. creştinismul îi determină pe oameni să ducă o viaţă virtuoasă. propovăduind justiţia divină. mult mai amplă (13-67). Dr. Partea a doua. pe Menandru şi pe Marcion. Univ. Mai întâi. dar pline de imoralitate. Iisus nu este un om care a vrut să se dea drept Dumnezeu. Pentru a explica aceste analogii. care reprezintă un decret al – împăratului Hadrian. el afirmă că. care este preţioasă pentru orice societate civilizată. 9 .

cit.). Apologia a II-a. 269…………………………………… 18. In apendice Iustin reproduce un răspuns scris al lui Hadrian trimis proconsulului din Asia. Coman. Polirom. Această Apologie nu are introducerea şi în ea se vede că Sfântul Iustin profetează încă de la început împotriva faptului că oamenii cei răi urmăresc altceva decât moartea creştinilor. ea i-a trimis actul de repudiere. În al treilea rînd. Apologia a H-a – este adresată succesorului la tron şi anume a trei creştini făcută de prefectul Romei.19 2. Aici Iustin reia un motiv frecvent în apologetica iudaică. o dată convertită la creştinism.2001 p 223. Apologia a II-a este o continuare şi o completare a primeia. dar apropiaţii (familia din care provenea sau comunitatea creştină) au convins-o să mai aştepte.17 Pr. Claudio Moreschini. atunci când bărbatul. a denunţat-o că era creştină. plecat la Alexandria. care a deţinut această funcţie probabil în anii 146-160. Minucius Fundanus (probabil în 124). utilizat apoi deseori şi de creştini (Taţian. se referă la evenimente petrecute la Roma sub prefectul Marcus Lullius Urbicus. conform căruia ceea ce este bun în filozofia greacă a fost luat din cărţile lui Moise. 10 . Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. p. Clement. cum toate tentativele s-au dovedit inutile. poveştile mitologice sânt imitaţii demonice ale profeţiilor biblice. mult anterioare acesteia. Enrico Norelli. pentru a se răzbuna. Ed. Teofil din Antiohia. Iaşi. iar el.. Prof.. O matroană romană care dusese o viaţă depravată. ea a hotărât să divorţeze. Cu toate acestea. s-a lăsat pradă desfrâului. unde se cereau dovezi care să susţină acuzaţiile aduse creştinilor. Ioan G. împăratului Antonin Verus. op. îşi schimbase conduita şi se străduise să-şi convingă soţul să facă la fel. Ultima parte a Apologiei vorbeşte despre viaţa creştină şi furnizează informaţii preţioase despre botez şi liturghie. Dr. Este prilejuită de arestarea şi executarea nedreaptă Urbicus.

Episodul este un exemplu interesant.19. iar soţul. un anume Ptolemeu (pe care unii l-au identificat cu învăţatul gnostic cu acelaşi nume). cerându-i să separe cele două probleme: mai întâi. s-a răzbunat pe învăţătorul creştin al femeii. Dialog contra iudeilor sau Dialog cu iudeul Trifon – în care se povesteşte disputa pe care a avut-o la Efes. văzând că eforturile sale au fost zadarnice. apoi apărarea de acuzaţia că e creştină. 6. . Iustin protestează împotriva condamnărilor pronunţate pentru simplul fapt că acuzatul este creştin. era obligat să restituie dota soţiei. Împăratul a acceptat. ci şi cu elemente din cărţile elenilor. tratează despre natura demonilor. Psalmistul Despre suflet – în care prezintă părerile filosofilor greci în problemă promiţând să le combată şi să le arată punctul său de vedere într-o altă carte. 224 Femeia s-a adresat atunci împăratului. ce ilustrează impactul social însemnat pe care convertirea la creştinism putea să-1 aibă mai cu seamă în rândul claselor avute din care cu certitudine făcea parte femeia. făcând ca acesta să fie arestat de către prefect şi apoi condamnat la moarte. 7. atunci el putea să păstreze măcar o parte). cu Trifon. 5. 11 8. p.20 3. evreul cel mai vestit al vremii. 4. Cuvânt către greci – în care autorul după ce discută pe larg problemele dezbătute de creştini şi de filosofi elenilor. în cazul desfacerii căsătoriei din vina sa. dacă vina era a femeii. Ibidem. Combatere Despre monarhia lui Dumnezeu – care a fost alcătuită nu numai cu elemente din Sfânta Scriptură. reglementarea situaţiei patrimoniale (furia soţului este explicabilă deoarece.

şi capitolele LXXIV-CXLII a doua zi. ci este o lucrare de sine stătătoare pe care Sfântul Iustin o alcătuieşte prealabil la Roma. De asemenea Ieronim menţionează lucrarea Sfântului Iustin intitulată „Contra lui Marcion” iar Irineu menţionează o a zecea lucrare numită 12 . Discuţiile au loc la Efes timp de două zile. În ziua a doua se continuă capitolele precedente şi ţine să demonstreze că e de susţinut profeţia după care Domnul Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Primele opt capitole reprezintă biografia spirituală a Sfântului Iustin înainte de convertire. El cunoştea atât textul Septuagintei cât şi textul pe care îl foloseau iudeii în Sinagogă. 224 Acest dialog nu este pur şi simplu o stenogramă a discuţiilor pe care Sfântul Iustin le-a avut. prima zi. Această operă ne prezintă raporturile dintre creştinism şi iudaism. timp de două zile cu iudeul Trifon şi cu însoţitorii acestuia.21 La Sfântul Iustin este impresionantă cunoaşterea Sfintei Scripturi de care face uz la tot pasul. despre care nu ni s-a păstrat nici o referire istorică. Această operă se poate împărţi în două: capitolele I-LXXIII. 3 „prea iubite” şi cu numele – întreg în capitolul CXLI. Ibidem. Lucrarea se pare că a fost dedicată unui bun prieten sau admirator al Sfântului Iustin pe nume Marcus Pompeius.20. pe care îl aminteşte doar pe scurt în capitolul 8. De asemenea se insistă asupra elementelor trinitare şi hristologice din Vechiul Testament. p. în argumentarea şi susţinerea adevărului de credinţă ale bisericii cretine. În capitolul CIII ne spune că numele diavolului Satanas înseamnă în limba evreilor şi a sirienilor „şarpe apostat”. la câteva vreme după ce avut loc dialogul verbal de la Efes. 5 „prea iubite Marcus Pompeius”. În ultimul capirol iudeul Trifon se declară impresionat de întâlnirea cu Sfântul Iustin şi-i spune: „Să nu-ţi fie silă să-ţi aduci aminte de noi ca de nişte prieteni”.

O altă lucrare păstrată în fragmente în Scara Parallela a Sfântului Ioan Damaschin se intitulează: „Despre învieri”. Fides. p. cum ar fi doctrina despre subordonaţionismul treimic. de care pomeneşte însuşi autorul în prima sa apologie dedicată lui Antonin Piui. de-a lungul timpului. căutător neobosit al adevărului. materialitatea îngerilor. în mai toate ariile de interes teolo-1c. hiliasmul. une-oi i deviate sau chiar eretice.22 …………………………………… ………. 88 „Contra tuturor ereziilor”. Deşi i se pot aduce o serie de învinuiri conceptelor sale. s-a simţit al ras. a alcătuit o doctrină creştină viabilă în concordanţă cu „performanţele” şi „erorile” acelui timp. l-au dezamăgit. s-a păstrat fragmentar Tratatul: Despre înviere. întrucât Hristos era însuşi Adevărul. iar din celelalte opere nu s-a păstrat nimic. Folosind terminologia şi chiar anumite raţionamente ale acestora. Iaşi. 13 .Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a fost una dintre marile personalităţi ale Bisericii creştine din veacul al doilea. in final. sau a sufletelor. care. Filosofii şi preoţii religiilor păgâne nu reuşeau să „întrezărească” decât adevăruri parţiale. Literatură şi Filozofie Creştină. 1997. credinţa creştină şi care a pecetluit cu sângele său martiric viaţa sa de adevărat creştin şi de fiu ales al Bisericii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. nu trebuie să uite că a reuşit să demonstreze superioritatea creştinismului în raport cu marile filosofii păgâne ale lumii. Apologia a II-a şi Dialogul cu iudeul Trifon. de mai multe sisteme filosofice. Sfântul Iustin martiriul şi filosoful este şi rămâne una dintre cele mai de seamă personalităţi ale Bisericii creştine din secolul II care a îmbrăţişat şi apărat cu tot sufletul şi cu toată fiinţa lui. singura învăţătură cu adevărat folositoare şi sigură fiind creştinismul.21 Adămuţ Anton. Dintre aceste opere s-au păstrat în întregime: Apologia I. pe Bând învăţătura lui Hristos era „călăuza” reală spre Adevărul Intreg. Ed. Fire sensibilă şi profundă.

p. Dr. Univ. 23 Arhid. Univ. Pr. p. Constantin Voicu. Nicu Dumitraşcu.23 Sfântul Iustin a fost un mare apologet şi totodată un mare misionar. cit. op. Conf...22 Apologeţi de limbă greacă. 44 14 . cea dintâi fiind pusă în slujba dezvoltării şi perfecţionării celei din urmă. 2 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a reuşit să creeze o punte solidă între filosofia păgână şi creştinism. Dr.. Prof.

Olimp Căciulă. G.. Pr. în PSB 2 traducere de Pr. Ed. Iaşi. T. Bucureşti. de Pr. Ed. Pr. în PSB 13. Bucureşti. Pr. Adămuţ Anton. Bucureşti.. G. Patrologie. Bărbuş Emanoil Pr. Coman Ioan. 1997 3. Pr. Nr. 1980 4. Ed IBMBOR. Prof. Prof. 2003 5. Coman Ioan. Prof. Prof. în O. Dr. Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful. Prof. Eusebiu de Cezareea. trad.BIBLIOGRAFIE 1. 3/1968 7. Istoria Biserceaşcă Universală Ed. T. Bodogae. Ed. Bodogae. Literatură şi Filozofie Creştină. Bucureşti. Dr. Prof. Scrieri. IBMBOR Bucureşti 15 . Sophia. 1984 6. D. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. 1997 2. Ed. Fides. Apologeţi de limbă greacă. Biblia sau Sfânta Scriptură. Fecioru. IBMBOR..

Iaşi. Rămureanu Ioan Pr. Univ.. Concepţia Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful despre suflet... Bucureşti. Univ. 7-8/1958 11. Rămureanu Ioan Pr. 1986 12. Actele martirice în PSB 11. Conf. Dr. Dr. în S..8... Norelli Enrico.T. Polirom. Editura IBMBOR. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Prof. Bucureşti. Dumitraşcu Nicu Pr. 1982 10. Patrologie. Săndulescu C. Prof. Bucureşti. Iustin Martirul şi operle sale. Ed. Voicu Constantin Arhid.2001 9. IBMBOR. Ed. 2004 16 . teză de licenţă. nr. Moreschini Claudio. Prof.