Universitatea Mihail Kogalniceanu, Iasi Facultatea de Drept

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful

Dulhac Silviu Mihail Anul II

fiul Iui Priscus. Ioan. Ed. fiul filosof şi lui Lucius. precum şi sacrului Senat şi întregului popor roman. iubitor de cultură. nepotul 1 Pr. G.2 După cum spune în „Apologia întâia în favoarea creştinilor" adresate către împăratul Antonin Piui. El e cel mai mare. VIAŢA Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în galeria autorilor creştini ai secolului al Il-lea. Bucureşti. ni le dă el însuşi în cele două Apologii şi mai ales în Dialogul cu iudeul Tryfon. drama lăuntrică a sufletului său însetat după adevăr. Coman. Patrologie. eu Iustin. printre altele. filosoful. ca şi celelalte date referitoare la viaţa lui. 263 2 . una dintre cele mai bogate din vremea lui. el s-a născut la începutul secolului al II-lea în Flavia Neapolis nu departe de vechiul Sichen. pag. atât prin viaţa sa plină de zbucium sufletesc şi de evenimente. Prof.1 Dacă tragedia morţii lui ne-a rămas consemnată într-un Martirologiu de la sfârşitul secolului al II-lea. cât şi prin opera sa scrisă. azi Nablus în provincia Samaria din Palestina3: „împăratului Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius. faptul că el a continuat să poarte haina de filosof elen şi după convertire şi apoi detaliul important că el şi-a încununat viaţa cu martiriu. Ceea ce contribuie a-1 impune încă atenţiei noastre este.SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL 1. Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică. Augustul Cesar şi lui Verissimus. iar unele dintre ideile lui continuă să preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră. 1984. cel mai original şi mai atrăgător dintre apologeţii acestui secol. Dr. voi. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. fiul natural al Cesarului şi adoptiv a lui Pius.

adevărul. dar care după câteva zile de lucru a pretins onorariu de la ucenicul său. născut în Flavia Neapoli din Syria Palestinei. Ed. Prof. 1982. Bodogae. Iustin. nu ştia prea mult lucruri. IBMBOR. pag. Prof. Olimp Căciulă. 3 . IBMBOR.. cu care propunea maximele sale. D.4 A crescut printre păgâni. dacă am văzut că nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu (căci nici el. nu va putea să pătrundă filosofia. T. Bucureşti. facându-1 apt pentru inteligibil. Primul sistem ce i s-a oferit a fost stoicismul care prin înălţimea principiilor morale. după o îndelungată ucenicie. 5 3 Pr. care scot sufletul din sensibil. adresez această cuvântare şi intervenţie a mea.. putea să seducă imaginaţia unui tânăr cu o inimă nobilă şi generoasă. Fiind însă aprins de dorul filosofiei. Cu toate acestea în acest sistem filosofic exista o lacună pe care spiritul pătrunzător al lui Iustin o întrevăzu încă de timpuriu5: „Şi stând destulă vreme la el. Ioan Rămureanu. socotind că un asemenea om nu era un filosof. Actele martirice în PSB 11. Bucureşti. a continuat să caute alţi filosofi şi astfel a dat peste un pitagorean de mare vază în ale cugetării filosofice. în favoarea oamenilor de tot neamul care sunt pe nedrept urâţi şi chinuiţi. Ed. era în măsură să descopere oamenilor. Acesta îi spune. determinându-1 să-1 părăsească. 1980. Graţie lor se va putea ajunge la contemplarea a ceea ce este binele şi frumosul în sine. Fecioru. care i-a deschis dorul după căutarea adevărului. primind o educaţie aleasă. ceea ce 1-a scârbit pe acesta. şi 1-a îndreptat către filosofie.. după părerea celor de atunci. l-am schimbat pe acesta. pag. şi poate încă mai mult prin pompa teatrală. Pr."6 De la stoic a trecut la un paripatetic vestit pentru ştiinţa lui. Pr. ca una care singură. ca unul care însumi fac parte dintre ei". astronomia şi geometria. prin liniştea sufletească ce promitea înţeleptului. de altfel. în PSB 2 traducere de Pr. Prof. prin stima ce profesa prin virtute. dacă nu-şi va fi însuşit în prealabil muzica.2 Apologeţi de limbă greacă. zicând că o asemenea învăţătură nici nu este necesară). 41 lui Bacchius. Prof. El însuşi la începutul dialogului cu iudeul Trifon ne spune istoria trecerii sale prin aceste şcoli şi cum s-a iniţiat în creştinism. că el.

în singurătatea măreaţă a naturii. Bucureşti. iar pe tărâmul mării se deşteaptă din întuneric la lumină un om cu totul nou. Nu de multă vreme un filosof platonician venise în oraşul lui Iustin şi acesta s-a întreţinut destul de îndelungat cu el. Prof. Sfântul Iustin adaugă: „Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi. pe ţărmul mării.4 Idem 2. Ioan G. p.7 Ceea ce atrase în chip deosebit pe studentul Iustin de filosoful platonic erau două capitole glorioase ale aceste filosofii: „înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult în teoria ideilor dădea aripi judecăţii mele". Şi gândind la cuvintele lui. Porneşte de la filosofi a sentimentelor omeneşti pe care le vânturase sufletul neastâmpărat a lui Iustin. Istorisind aceasta minunata întâmplare. Discuţia porneşte de la filosofie pentru a ajunge din nou la filosofic. 25-26 5 Săndulescu C. găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. p. pag. într-o zi gândurile care nu încetau câtuşi de puţin să îl preocupe. un om cu adevărat renăscut: Sfântul Iustin.8 Convertirea Sfântului Iustin: convertirea sa la creştinism poartă pecetea minunii pe care Dumnezeu o săvârşeşte întotdeauna cu sufletele mari şi curate. Aici. un nou adept al cerului. ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. Iustin Martirul şi operle sale. teză de licenţă. Iustin îşi purta. Departe de orice urmă omenească. 1986. pentru ca sa ajungă apoi la filosofia profeţilor şi a lui Iisus Hristos şi să smulgă din lumea de rând. 265 4 . Bătrânul dispare. Dr. op. cit. În felul acesta şi pentru 7 Pr. 93 Pentru că nu cunoaşte cele trei discipline în chestiune şi pentru că însuşirea lor i-ar fi cerut timp prea mult a fost nevoit să renunţe şi astfel s-a îndreptat spre a patra şcoală filosofică: platonicienii. întâlneşte un bătrân plăcut la înfăţişare cu care convorbise asupra frământărilor din sufletul său. Coman. făcând progrese. pag. 8 6 Idem 2.

In călătoriile sale misionare. datorită activităţii sale filosofice şi catehetice. de cât să se expună morţii. căruia i-a lăsat o impresie profundă şi pe care 1-a caracterizat ca: „prea vrednic de admiraţie"11. instalată. p. îşi încheia Sfântul Iustin descrierea acestui eveniment crucial din viaţa lui. Sfântul Iustin însuşi ne spune următoarele despre conflictul lui cu Crescens: „Eu însumi mă aştept să sufăr din pricina uneltirilor şi să fiu pus 9 Ibidem. Ce om dedat plăcerilor şi desfrâului. pag. pe când mă gândeam împărtăşind învăţăturile lui Platon auzind cât de mult erau defăimaţi creştinii şi văzând că totuşi ei sunt fără de teamă în faţa morţii şi în faţa tuturor acelora pe care oamenii le socotesc înfricoşătoare."9 În Apologia I Sfântul Iustin mai relatează că trecerea sa de la filosofia păgână la credinţa în Dumnezeu n-a făcut-o ca pe un gest fără socoteală ci după o matură reflexiune. printre care şi Titian Asirianul. el a venit de două ori la Roma unde a înfiinţat şi o Şcoală. ca să se lipsească de bunurile lui şi nu ar căuta cu tot dinadinsul să se bucure de viaţa prezentă şi să se sustragă magistratului. Martiriul Sfântului Iustin: la Roma. Iată cum se exprimă el: „Eu însumi. In această şcoală. care din invidie şi ură personală l-a denunţat autorităţii romane că este creştin. ar fi în stare să îmbrăţişeze moartea. Sfântul Iustin a avut destui şcolari. 7-8 5 . el predica cuvântul lui Dumnezeu în haină de filosof şi lupta pentru credinţă în scrierile sale. „deasupra băilor lui Timotei". denunţându-se pe sine însuşi?"10 După convertire. Această şcoală este creştină având pretenţia de metodă şi argumetare filosofică. am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în pofta plăcerilor.8 Idem 2. care socoteşte un lucru bun să se hrănească din carne de om. 94 aceasta sunt filosof. a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens.

Bodogae. Ponticus şi sora sa Blandiana”14. fiind stăpânit de opinia ignorantă şi deşartă . şi nu respectă frumoasa maximă a lui Socrate: „omul nu trebuie cinstit înaintea adevărului". în PSB 13. care sunt în rătăcire. iar dacă cunoaşte. căci filosoful Crescens."13 Sfântul Iustin este martirizat în timpul împăratului Marc Aureliu (161-180). invidiei. în faţa auditorilor."12 Căci nu se cuvine să numim filosof pe un bărbat. în apărarea învăţăturilor noastre. care. şi Iustin după ce 1-a combătut de mai multe ori în discuţii. T. 151 11 Pr. vorbind despre noi lucruri pe care nu le cunoaşte. cum am spus mai înainte încât se arată nu filosof. Iustin despre care am vorbit mai înainte. G. 267 în butuci de partea celor pe care i-a numit. op.. nu au înţeles măreţia lor. de Pr. care se exprimă astfel: „In acel timp. puse la cale uneltiri contra lui. Dr. care ambiţiona să ducă viaţa şi traiul celor ce poartă numele de cinici. de teama ascultătorilor. făcând aceasta pentru bucuria şi plăcerea celor mulţi. el este foarte neonest şi cu mult mai rău decât cei simpli care adesea se păzesc să discute şi să mărturisească fals despre cele pe care nu le cunoscuse. Prof. s-a împodobit cu dumnezeiescul martiriu. sau de către Crescens cel iubitor de laudă şi de paradă. Iar dacă le-a citit.. şi de teamă. Scrieri. trad. acuză în public pe creştini că sunt atei şi necredincioşi.10 Eusebiu de Cezareea. timp în care se semnalează un număr ridicat de martiri printre care episcopul Potin al Lyonului. ci iubitor de slavă. cit. după ce a prezentat împăraţilor despre care am vorbit în a doua carte. p. Căci dacă ne atacă pe noi fără să cunoască învăţăturile lui Hristos. 6 . Ştirea că Sfântul Iustin a fost victima urii. Coman. nu îndrăzneşte să declare. Ed. IBMBOR Bucureşti. a dobândit în sfârşit răsplata victoriei adevărului prin martiriu pe care 1-a îndurat. pag. Ioan. uneltirilor şi calomniilor filosofului cinic Crescens este confirmată şi de istoricul Eusebiu de Cezareea. sau daca neînţelegându-le el face aceasta pentru a nu fi bănuit atunci el este cu mult mai laş şi mai rău. Prof.

Actul martiric al Sfântului Iustin şi a celor dimpreună cu el este autentic. pag. Istoria Biserceaşcă UniversalăEd. el exprimând pe scurt învăţăturile substanţiale ale doctrinei creştine: „Noi. fiul lui Dumnezeu. 2003. am mărturisit Sfântul Iustin. şi pe Domnul nostru Iisus Hristos. 42 14 Pr. „De aceea el are o mare valoare istorică pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată”15. fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată scris în timpul interogatoriului lor la Roma. op. Acesta din urmă 1-a judecat şi condamnat la moarte pe sfântul Iustin împreună cu alţi 6 creştini. adorăm pe Dumnezeul creştinilor. pag. şi Iberion. cit. Iunius Rusticus că nu adoră zeii. Prof. că va veni pentru mântuirea neamului omenesc propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune. cit. Ioan Rămureanu. Cel ce a fost proorocit de profeţi. Emanoil Bărbuş. op. Sfântul Iustin şi cei 6 martiri au mărturisit în faţa prefectului Romei. Bucureşti. iar sentinţa s-a executat imediat. Evlpist. Harit. 165 13 Pr. In timpul judecării. Peon. despre care credem că este unul singur făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. ….12 Eusebiu de Cezareeea.45 In timpul lui Marc Aureliu coregent al său era Lucius Verus (161-169) iar prefect a Romei era Iunius Rusticus (162-167). Hierax. p. şi anume: Hariton. Mărturisirea Sfântului Iustin a fost mai lungă şi substanţială. la moarte prin decapitare. 7 .” Sfântul Iustin Martiriul şi Filosoful. împreună cu cei 6 creştini au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus. Unii dintre credincioşi au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus într-un loc potrivit fără să fie cunoscut autorităţilor romane. Sophia. dată acceptată de cei mai mulţi istorici. pentru că ei sunt creştini. Data exactă a martiriului a fost adesea contestată însă s-a rămas la anul 165.

cultul şi tainele creştine. invocând. Ioan Rămureanu. Prin bogăţia materialului folosit. Acestea sunt în număr de opt. ci totodată şi cel dintâi părinte bisericesc care a desfăşurat o activitate literară mai bogată. p. în detaliu credinţa. viaţa. pentru că el nu este numai cel mai însemnat reprezentat al literaturii apologetice din secolul II. dumnezeirea lui Hristos.16 Ea se poate împărţi după ordinea ideilor înfăţişate în ea în trei părţi şi anume: 8 .15 Pr. aproape toate fiind prezentate „în oglindă” cu învăţătura păgână. nu se constituie într-o capodoperă. Dintre acestea Eusebiu transcrie doar titlurile operelor pe care le-a cunoscut el personal. cit. opera reprezintă o mărturie a relaţiilor încordate dintre autorităţi şi Biserica creştină la jumătatea veacului al IIlea. inspirat. op. Apologia are un caracter strict juridic şi apologetic. Sacrului Senat şi întregului popor roman pentru învăţăturile creştine. Ea este adresată împăratului Antoninus Pius (138-161) fiilor săi adoptivi: Marcus Aurelius şi Lucius Verus. caracterul cu totul nou al moralei Bisericii lui Hristos. 44 2 OPERA Oprea literară a Sfântului Iustin este deosebit de însemnată. În ea autorul înfăţişează acuzaţiile aduse creştinilor şi netemeinicia lor. Învierea morţilor. Apologia I – critica contemporană admite că a fost scrisă între anii 150-160 pe când Iustin era la Roma. Prof. ca împlinire a profeţiilor Vechiului Testament. în cea de-a doua expune. în schimb. moarte şi nemurirea sufletelor. Sfântul Iustin vorbeşte despre crearea lumii de către Dumnezeu. sub aspect compoziţional şi literar. Eusebiu de Cezareea ne spune că Sfântul Iustin a lăsat foarte multe lucrări.

Pentru a explica aceste analogii. Univ. propovăduind justiţia divină. 39 - capitolele I-XXII capitolele XXIII – LX capitolele LXI – LXVII - Apologia se încheie cu capitolul LXVIII. aşa cum înainte de Iisus demonii au provocat apariţia miturilor. care în opinia lui Iustin constituiau principalul argument raţional în favoarea creştinismului. dar pline de imoralitate. Pr. pe Menandru şi pe Marcion. Dr. după urcarea sa la cer. Nicu Dumitraşcu. urmate în cele mai multe manuscrise de un edict al împăratului Antoninus adresat comunităţii din Asia şi de o scrisoare a lui Marcus Aurelius în care se vorbeşte de o minune întâmplată unei legiuni romane din Germania. el afirmă că. deoarece mitologia păgână conţine unele analoage.16 Arhid. care este preţioasă pentru orice societate civilizată. Bucureşti. care reprezintă un decret al – împăratului Hadrian. Prof. împlinirea profeţiilor demonstrează că. Iisus nu este un om care a vrut să se dea drept Dumnezeu. spre deosebire de eretici. Constantin Voicu. Mai întâi. 9 . în ciuda acuzaţiilor de subversiune. Iustin observă că nu există motive pentru a lua în râs relatările despre Iisus. creştinii nu aşteaptă o împărăţie omenească. avem aici un adevărat tratat despre profeţii (30-53.18 Pr. o treime din operă). mult mai amplă (13-67). Univ. aici Iustin îi menţionează pe Simon Magul... În al doilea rînd. creştinismul îi determină pe oameni să ducă o viaţă virtuoasă. Patrologie. Partea a doua. expune doctrina şi practicile creştine.17 În Apologia I Iustin subliniază că. Editura IBMBOR. în urma rugăciunii creştinilor din legiune. i-au înviat pe eretici pentru a-i duce la rătăcire pe credincioşi. Intre altele. Dr. 2004. tot astfel. fiind evident că nu caută să fugă de moarte în speranţa că ar putea fi părtaşi la aceasta. Conf. despre care vorbea pe larg în Sintagma sa împotriva ereziilor. Atât edictul lui Antoninus cât şi scrisoare lui Marc Aureliu sunt apocrife. p. dimpotrivă. Iustin dezvoltă trei puncte.

se referă la evenimente petrecute la Roma sub prefectul Marcus Lullius Urbicus. plecat la Alexandria. Iaşi. dar apropiaţii (familia din care provenea sau comunitatea creştină) au convins-o să mai aştepte. mult anterioare acesteia. a denunţat-o că era creştină. p. Coman. îşi schimbase conduita şi se străduise să-şi convingă soţul să facă la fel. Claudio Moreschini. iar el. O matroană romană care dusese o viaţă depravată. atunci când bărbatul. pentru a se răzbuna. 10 .17 Pr. Apologia a II-a. cit. 269…………………………………… 18. Ultima parte a Apologiei vorbeşte despre viaţa creştină şi furnizează informaţii preţioase despre botez şi liturghie.). op. Prof. Este prilejuită de arestarea şi executarea nedreaptă Urbicus.2001 p 223. s-a lăsat pradă desfrâului. Ed. Clement. ea i-a trimis actul de repudiere. Minucius Fundanus (probabil în 124).. care a deţinut această funcţie probabil în anii 146-160. În al treilea rînd. Această Apologie nu are introducerea şi în ea se vede că Sfântul Iustin profetează încă de la început împotriva faptului că oamenii cei răi urmăresc altceva decât moartea creştinilor. Ioan G. In apendice Iustin reproduce un răspuns scris al lui Hadrian trimis proconsulului din Asia. Apologia a II-a este o continuare şi o completare a primeia. Polirom. Teofil din Antiohia. împăratului Antonin Verus.. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. poveştile mitologice sânt imitaţii demonice ale profeţiilor biblice.19 2. Apologia a H-a – este adresată succesorului la tron şi anume a trei creştini făcută de prefectul Romei. Dr. Cu toate acestea. conform căruia ceea ce este bun în filozofia greacă a fost luat din cărţile lui Moise. cum toate tentativele s-au dovedit inutile. o dată convertită la creştinism. unde se cereau dovezi care să susţină acuzaţiile aduse creştinilor. Enrico Norelli. Aici Iustin reia un motiv frecvent în apologetica iudaică. ea a hotărât să divorţeze. utilizat apoi deseori şi de creştini (Taţian.

apoi apărarea de acuzaţia că e creştină. Psalmistul Despre suflet – în care prezintă părerile filosofilor greci în problemă promiţând să le combată şi să le arată punctul său de vedere într-o altă carte. în cazul desfacerii căsătoriei din vina sa. Iustin protestează împotriva condamnărilor pronunţate pentru simplul fapt că acuzatul este creştin. ce ilustrează impactul social însemnat pe care convertirea la creştinism putea să-1 aibă mai cu seamă în rândul claselor avute din care cu certitudine făcea parte femeia. evreul cel mai vestit al vremii.20 3. dacă vina era a femeii.19. s-a răzbunat pe învăţătorul creştin al femeii. reglementarea situaţiei patrimoniale (furia soţului este explicabilă deoarece. 11 8. făcând ca acesta să fie arestat de către prefect şi apoi condamnat la moarte. Împăratul a acceptat. p. Combatere Despre monarhia lui Dumnezeu – care a fost alcătuită nu numai cu elemente din Sfânta Scriptură. era obligat să restituie dota soţiei. iar soţul. văzând că eforturile sale au fost zadarnice. 6. Ibidem. 224 Femeia s-a adresat atunci împăratului. tratează despre natura demonilor. cu Trifon. 5. cerându-i să separe cele două probleme: mai întâi. Episodul este un exemplu interesant. ci şi cu elemente din cărţile elenilor. 7. . Cuvânt către greci – în care autorul după ce discută pe larg problemele dezbătute de creştini şi de filosofi elenilor. Dialog contra iudeilor sau Dialog cu iudeul Trifon – în care se povesteşte disputa pe care a avut-o la Efes. 4. atunci el putea să păstreze măcar o parte). un anume Ptolemeu (pe care unii l-au identificat cu învăţatul gnostic cu acelaşi nume).

21 La Sfântul Iustin este impresionantă cunoaşterea Sfintei Scripturi de care face uz la tot pasul. despre care nu ni s-a păstrat nici o referire istorică. pe care îl aminteşte doar pe scurt în capitolul 8. şi capitolele LXXIV-CXLII a doua zi. ci este o lucrare de sine stătătoare pe care Sfântul Iustin o alcătuieşte prealabil la Roma. El cunoştea atât textul Septuagintei cât şi textul pe care îl foloseau iudeii în Sinagogă. 224 Acest dialog nu este pur şi simplu o stenogramă a discuţiilor pe care Sfântul Iustin le-a avut. Discuţiile au loc la Efes timp de două zile. Primele opt capitole reprezintă biografia spirituală a Sfântului Iustin înainte de convertire. 3 „prea iubite” şi cu numele – întreg în capitolul CXLI.20. În ziua a doua se continuă capitolele precedente şi ţine să demonstreze că e de susţinut profeţia după care Domnul Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Această operă ne prezintă raporturile dintre creştinism şi iudaism. prima zi. p. Această operă se poate împărţi în două: capitolele I-LXXIII. timp de două zile cu iudeul Trifon şi cu însoţitorii acestuia. În capitolul CIII ne spune că numele diavolului Satanas înseamnă în limba evreilor şi a sirienilor „şarpe apostat”. De asemenea se insistă asupra elementelor trinitare şi hristologice din Vechiul Testament. 5 „prea iubite Marcus Pompeius”. Lucrarea se pare că a fost dedicată unui bun prieten sau admirator al Sfântului Iustin pe nume Marcus Pompeius. la câteva vreme după ce avut loc dialogul verbal de la Efes. În ultimul capirol iudeul Trifon se declară impresionat de întâlnirea cu Sfântul Iustin şi-i spune: „Să nu-ţi fie silă să-ţi aduci aminte de noi ca de nişte prieteni”. De asemenea Ieronim menţionează lucrarea Sfântului Iustin intitulată „Contra lui Marcion” iar Irineu menţionează o a zecea lucrare numită 12 . Ibidem. în argumentarea şi susţinerea adevărului de credinţă ale bisericii cretine.

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a fost una dintre marile personalităţi ale Bisericii creştine din veacul al doilea. p. Sfântul Iustin martiriul şi filosoful este şi rămâne una dintre cele mai de seamă personalităţi ale Bisericii creştine din secolul II care a îmbrăţişat şi apărat cu tot sufletul şi cu toată fiinţa lui. de mai multe sisteme filosofice. Filosofii şi preoţii religiilor păgâne nu reuşeau să „întrezărească” decât adevăruri parţiale. 1997. care. materialitatea îngerilor. in final. Dintre aceste opere s-au păstrat în întregime: Apologia I. O altă lucrare păstrată în fragmente în Scara Parallela a Sfântului Ioan Damaschin se intitulează: „Despre învieri”. Deşi i se pot aduce o serie de învinuiri conceptelor sale. une-oi i deviate sau chiar eretice. l-au dezamăgit. Fire sensibilă şi profundă. nu trebuie să uite că a reuşit să demonstreze superioritatea creştinismului în raport cu marile filosofii păgâne ale lumii. singura învăţătură cu adevărat folositoare şi sigură fiind creştinismul. hiliasmul.21 Adămuţ Anton. Ed. cum ar fi doctrina despre subordonaţionismul treimic. de care pomeneşte însuşi autorul în prima sa apologie dedicată lui Antonin Piui.22 …………………………………… ………. întrucât Hristos era însuşi Adevărul. sau a sufletelor. căutător neobosit al adevărului. Literatură şi Filozofie Creştină. Folosind terminologia şi chiar anumite raţionamente ale acestora. credinţa creştină şi care a pecetluit cu sângele său martiric viaţa sa de adevărat creştin şi de fiu ales al Bisericii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. Apologia a II-a şi Dialogul cu iudeul Trifon. 13 . în mai toate ariile de interes teolo-1c. 88 „Contra tuturor ereziilor”. iar din celelalte opere nu s-a păstrat nimic. de-a lungul timpului. s-a păstrat fragmentar Tratatul: Despre înviere. a alcătuit o doctrină creştină viabilă în concordanţă cu „performanţele” şi „erorile” acelui timp. Fides. pe Bând învăţătura lui Hristos era „călăuza” reală spre Adevărul Intreg. s-a simţit al ras. Iaşi.

op. Univ. p. 44 14 . Pr.. Dr. cea dintâi fiind pusă în slujba dezvoltării şi perfecţionării celei din urmă. Nicu Dumitraşcu. Univ. cit. 2 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a reuşit să creeze o punte solidă între filosofia păgână şi creştinism. Prof. 23 Arhid.23 Sfântul Iustin a fost un mare apologet şi totodată un mare misionar. p. Conf. Constantin Voicu..22 Apologeţi de limbă greacă. Dr..

3/1968 7. Bodogae. T. Fecioru. Scrieri. 1980 4. Pr. 1997 2. 1997 3. Prof. Bărbuş Emanoil Pr. Pr. Olimp Căciulă. de Pr. Prof. Eusebiu de Cezareea. Biblia sau Sfânta Scriptură. Nr. Ed IBMBOR. Ed. Ed. Ed. Apologeţi de limbă greacă.. Pr. IBMBOR. Istoria Biserceaşcă Universală Ed. în PSB 13. Bucureşti. D. Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful. Coman Ioan. Pr. Adămuţ Anton.. Prof. în PSB 2 traducere de Pr. Prof. Bodogae. în O. Ed. IBMBOR Bucureşti 15 . Iaşi. T. Prof. 1984 6. Bucureşti. trad.BIBLIOGRAFIE 1. Coman Ioan. Bucureşti.. Literatură şi Filozofie Creştină. 2003 5. Patrologie. Fides. Bucureşti. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Dr. G. Sophia. Prof. G. Dr.

Bucureşti.. Dumitraşcu Nicu Pr.. Voicu Constantin Arhid.. Ed. Iaşi. Prof. Univ. Ed.. Săndulescu C. Prof. nr. Moreschini Claudio. 1982 10. IBMBOR.2001 9. 2004 16 . Dr. Actele martirice în PSB 11. Polirom. Univ. în S.. teză de licenţă. Dr. Rămureanu Ioan Pr. Conf. Editura IBMBOR..T. Bucureşti. Rămureanu Ioan Pr. Norelli Enrico. Bucureşti. Iustin Martirul şi operle sale. 7-8/1958 11. 1986 12. Patrologie. Concepţia Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful despre suflet. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Prof.8.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful