Universitatea Mihail Kogalniceanu, Iasi Facultatea de Drept

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful

Dulhac Silviu Mihail Anul II

precum şi sacrului Senat şi întregului popor roman. el s-a născut la începutul secolului al II-lea în Flavia Neapolis nu departe de vechiul Sichen. Patrologie. fiul filosof şi lui Lucius. pag.SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL 1. VIAŢA Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în galeria autorilor creştini ai secolului al Il-lea. 1984. una dintre cele mai bogate din vremea lui. Ioan. Ed. azi Nablus în provincia Samaria din Palestina3: „împăratului Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius. printre altele. Augustul Cesar şi lui Verissimus. iar unele dintre ideile lui continuă să preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră. eu Iustin. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. nepotul 1 Pr. faptul că el a continuat să poarte haina de filosof elen şi după convertire şi apoi detaliul important că el şi-a încununat viaţa cu martiriu. cât şi prin opera sa scrisă. ca şi celelalte date referitoare la viaţa lui. voi. ni le dă el însuşi în cele două Apologii şi mai ales în Dialogul cu iudeul Tryfon. atât prin viaţa sa plină de zbucium sufletesc şi de evenimente. Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică. cel mai original şi mai atrăgător dintre apologeţii acestui secol. filosoful. fiul Iui Priscus. Ceea ce contribuie a-1 impune încă atenţiei noastre este. Dr.2 După cum spune în „Apologia întâia în favoarea creştinilor" adresate către împăratul Antonin Piui. iubitor de cultură.1 Dacă tragedia morţii lui ne-a rămas consemnată într-un Martirologiu de la sfârşitul secolului al II-lea. G. Coman. drama lăuntrică a sufletului său însetat după adevăr. fiul natural al Cesarului şi adoptiv a lui Pius. Bucureşti. 263 2 . Prof. El e cel mai mare.

IBMBOR. în PSB 2 traducere de Pr. astronomia şi geometria. Ioan Rămureanu. zicând că o asemenea învăţătură nici nu este necesară). Primul sistem ce i s-a oferit a fost stoicismul care prin înălţimea principiilor morale. de altfel. Prof. Acesta îi spune. pag. şi poate încă mai mult prin pompa teatrală. Cu toate acestea în acest sistem filosofic exista o lacună pe care spiritul pătrunzător al lui Iustin o întrevăzu încă de timpuriu5: „Şi stând destulă vreme la el. 3 . ca una care singură. 1980. născut în Flavia Neapoli din Syria Palestinei."6 De la stoic a trecut la un paripatetic vestit pentru ştiinţa lui. în favoarea oamenilor de tot neamul care sunt pe nedrept urâţi şi chinuiţi. prin stima ce profesa prin virtute. Fiind însă aprins de dorul filosofiei. ceea ce 1-a scârbit pe acesta. l-am schimbat pe acesta. socotind că un asemenea om nu era un filosof. Pr. Prof. prin liniştea sufletească ce promitea înţeleptului. Bucureşti. Olimp Căciulă. adevărul. ca unul care însumi fac parte dintre ei". Bodogae. adresez această cuvântare şi intervenţie a mea. după părerea celor de atunci. care i-a deschis dorul după căutarea adevărului. a continuat să caute alţi filosofi şi astfel a dat peste un pitagorean de mare vază în ale cugetării filosofice. dacă am văzut că nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu (căci nici el. putea să seducă imaginaţia unui tânăr cu o inimă nobilă şi generoasă. nu ştia prea mult lucruri.. Prof. primind o educaţie aleasă. dar care după câteva zile de lucru a pretins onorariu de la ucenicul său. era în măsură să descopere oamenilor. şi 1-a îndreptat către filosofie. că el. Graţie lor se va putea ajunge la contemplarea a ceea ce este binele şi frumosul în sine. determinându-1 să-1 părăsească. facându-1 apt pentru inteligibil. cu care propunea maximele sale. Bucureşti. Prof.4 A crescut printre păgâni.. El însuşi la începutul dialogului cu iudeul Trifon ne spune istoria trecerii sale prin aceste şcoli şi cum s-a iniţiat în creştinism. care scot sufletul din sensibil. nu va putea să pătrundă filosofia. Pr. D.. Ed. Iustin. Ed. 41 lui Bacchius. Fecioru. IBMBOR. T. pag. după o îndelungată ucenicie. 5 3 Pr. 1982. Actele martirice în PSB 11.2 Apologeţi de limbă greacă. dacă nu-şi va fi însuşit în prealabil muzica.

pentru ca sa ajungă apoi la filosofia profeţilor şi a lui Iisus Hristos şi să smulgă din lumea de rând. 1986. Dr. Aici. pag. Iustin Martirul şi operle sale. întâlneşte un bătrân plăcut la înfăţişare cu care convorbise asupra frământărilor din sufletul său. op. făcând progrese. Ioan G. Nu de multă vreme un filosof platonician venise în oraşul lui Iustin şi acesta s-a întreţinut destul de îndelungat cu el. Şi gândind la cuvintele lui. Sfântul Iustin adaugă: „Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi. Bătrânul dispare. Coman. Istorisind aceasta minunata întâmplare. p. iar pe tărâmul mării se deşteaptă din întuneric la lumină un om cu totul nou. cit. pag. Prof. p.7 Ceea ce atrase în chip deosebit pe studentul Iustin de filosoful platonic erau două capitole glorioase ale aceste filosofii: „înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult în teoria ideilor dădea aripi judecăţii mele". găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. 25-26 5 Săndulescu C.8 Convertirea Sfântului Iustin: convertirea sa la creştinism poartă pecetea minunii pe care Dumnezeu o săvârşeşte întotdeauna cu sufletele mari şi curate.4 Idem 2. În felul acesta şi pentru 7 Pr. Porneşte de la filosofi a sentimentelor omeneşti pe care le vânturase sufletul neastâmpărat a lui Iustin. pe ţărmul mării. 265 4 . Discuţia porneşte de la filosofie pentru a ajunge din nou la filosofic. un nou adept al cerului. Bucureşti. teză de licenţă. 8 6 Idem 2. un om cu adevărat renăscut: Sfântul Iustin. Departe de orice urmă omenească. într-o zi gândurile care nu încetau câtuşi de puţin să îl preocupe. Iustin îşi purta. ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. în singurătatea măreaţă a naturii. 93 Pentru că nu cunoaşte cele trei discipline în chestiune şi pentru că însuşirea lor i-ar fi cerut timp prea mult a fost nevoit să renunţe şi astfel s-a îndreptat spre a patra şcoală filosofică: platonicienii.

8 Idem 2. 94 aceasta sunt filosof. 7-8 5 . el predica cuvântul lui Dumnezeu în haină de filosof şi lupta pentru credinţă în scrierile sale. „deasupra băilor lui Timotei". care socoteşte un lucru bun să se hrănească din carne de om. Sfântul Iustin însuşi ne spune următoarele despre conflictul lui cu Crescens: „Eu însumi mă aştept să sufăr din pricina uneltirilor şi să fiu pus 9 Ibidem. printre care şi Titian Asirianul."9 În Apologia I Sfântul Iustin mai relatează că trecerea sa de la filosofia păgână la credinţa în Dumnezeu n-a făcut-o ca pe un gest fără socoteală ci după o matură reflexiune. Martiriul Sfântului Iustin: la Roma. îşi încheia Sfântul Iustin descrierea acestui eveniment crucial din viaţa lui. datorită activităţii sale filosofice şi catehetice. Ce om dedat plăcerilor şi desfrâului. denunţându-se pe sine însuşi?"10 După convertire. In călătoriile sale misionare. ca să se lipsească de bunurile lui şi nu ar căuta cu tot dinadinsul să se bucure de viaţa prezentă şi să se sustragă magistratului. a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens. am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în pofta plăcerilor. In această şcoală. Iată cum se exprimă el: „Eu însumi. pe când mă gândeam împărtăşind învăţăturile lui Platon auzind cât de mult erau defăimaţi creştinii şi văzând că totuşi ei sunt fără de teamă în faţa morţii şi în faţa tuturor acelora pe care oamenii le socotesc înfricoşătoare. el a venit de două ori la Roma unde a înfiinţat şi o Şcoală. ar fi în stare să îmbrăţişeze moartea. căruia i-a lăsat o impresie profundă şi pe care 1-a caracterizat ca: „prea vrednic de admiraţie"11. pag. Această şcoală este creştină având pretenţia de metodă şi argumetare filosofică. de cât să se expună morţii. care din invidie şi ură personală l-a denunţat autorităţii romane că este creştin. p. Sfântul Iustin a avut destui şcolari. instalată.

Ed. care ambiţiona să ducă viaţa şi traiul celor ce poartă numele de cinici. ci iubitor de slavă. Căci dacă ne atacă pe noi fără să cunoască învăţăturile lui Hristos. Ponticus şi sora sa Blandiana”14. de Pr. după ce a prezentat împăraţilor despre care am vorbit în a doua carte. Prof. T. a dobândit în sfârşit răsplata victoriei adevărului prin martiriu pe care 1-a îndurat. Iustin despre care am vorbit mai înainte. Scrieri. căci filosoful Crescens. iar dacă cunoaşte. 151 11 Pr. s-a împodobit cu dumnezeiescul martiriu. în apărarea învăţăturilor noastre."12 Căci nu se cuvine să numim filosof pe un bărbat. invidiei. G. şi nu respectă frumoasa maximă a lui Socrate: „omul nu trebuie cinstit înaintea adevărului". fiind stăpânit de opinia ignorantă şi deşartă . şi de teamă. care sunt în rătăcire. de teama ascultătorilor. care se exprimă astfel: „In acel timp. nu îndrăzneşte să declare. el este foarte neonest şi cu mult mai rău decât cei simpli care adesea se păzesc să discute şi să mărturisească fals despre cele pe care nu le cunoscuse. în faţa auditorilor. pag. uneltirilor şi calomniilor filosofului cinic Crescens este confirmată şi de istoricul Eusebiu de Cezareea. care. sau de către Crescens cel iubitor de laudă şi de paradă. vorbind despre noi lucruri pe care nu le cunoaşte. făcând aceasta pentru bucuria şi plăcerea celor mulţi. Bodogae. nu au înţeles măreţia lor. Coman. acuză în public pe creştini că sunt atei şi necredincioşi.. Ioan. sau daca neînţelegându-le el face aceasta pentru a nu fi bănuit atunci el este cu mult mai laş şi mai rău. în PSB 13. trad. op. p. 6 . cit. timp în care se semnalează un număr ridicat de martiri printre care episcopul Potin al Lyonului. puse la cale uneltiri contra lui. Iar dacă le-a citit. Dr..10 Eusebiu de Cezareea. 267 în butuci de partea celor pe care i-a numit. IBMBOR Bucureşti. Prof. şi Iustin după ce 1-a combătut de mai multe ori în discuţii. Ştirea că Sfântul Iustin a fost victima urii. cum am spus mai înainte încât se arată nu filosof."13 Sfântul Iustin este martirizat în timpul împăratului Marc Aureliu (161-180).

că va veni pentru mântuirea neamului omenesc propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune. op. Prof. şi anume: Hariton. împreună cu cei 6 creştini au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus. la moarte prin decapitare. pag. şi Iberion. Istoria Biserceaşcă UniversalăEd. pentru că ei sunt creştini.45 In timpul lui Marc Aureliu coregent al său era Lucius Verus (161-169) iar prefect a Romei era Iunius Rusticus (162-167). Bucureşti. Sophia. Harit. am mărturisit Sfântul Iustin. cit.12 Eusebiu de Cezareeea. Cel ce a fost proorocit de profeţi. dată acceptată de cei mai mulţi istorici. Mărturisirea Sfântului Iustin a fost mai lungă şi substanţială. despre care credem că este unul singur făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. fiul lui Dumnezeu. Peon. Acesta din urmă 1-a judecat şi condamnat la moarte pe sfântul Iustin împreună cu alţi 6 creştini. Sfântul Iustin şi cei 6 martiri au mărturisit în faţa prefectului Romei. Ioan Rămureanu. 165 13 Pr. op. 7 . p. Unii dintre credincioşi au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus într-un loc potrivit fără să fie cunoscut autorităţilor romane. 2003. iar sentinţa s-a executat imediat. Data exactă a martiriului a fost adesea contestată însă s-a rămas la anul 165. cit. „De aceea el are o mare valoare istorică pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată”15. Actul martiric al Sfântului Iustin şi a celor dimpreună cu el este autentic. Iunius Rusticus că nu adoră zeii. pag. 42 14 Pr. fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată scris în timpul interogatoriului lor la Roma. In timpul judecării. Hierax. …. şi pe Domnul nostru Iisus Hristos.” Sfântul Iustin Martiriul şi Filosoful. Evlpist. Emanoil Bărbuş. el exprimând pe scurt învăţăturile substanţiale ale doctrinei creştine: „Noi. adorăm pe Dumnezeul creştinilor.

inspirat. nu se constituie într-o capodoperă. Învierea morţilor. ci totodată şi cel dintâi părinte bisericesc care a desfăşurat o activitate literară mai bogată. ca împlinire a profeţiilor Vechiului Testament. cit. În ea autorul înfăţişează acuzaţiile aduse creştinilor şi netemeinicia lor. în detaliu credinţa. caracterul cu totul nou al moralei Bisericii lui Hristos. opera reprezintă o mărturie a relaţiilor încordate dintre autorităţi şi Biserica creştină la jumătatea veacului al IIlea. Sacrului Senat şi întregului popor roman pentru învăţăturile creştine. dumnezeirea lui Hristos. pentru că el nu este numai cel mai însemnat reprezentat al literaturii apologetice din secolul II. 44 2 OPERA Oprea literară a Sfântului Iustin este deosebit de însemnată. Apologia I – critica contemporană admite că a fost scrisă între anii 150-160 pe când Iustin era la Roma. p. viaţa. Apologia are un caracter strict juridic şi apologetic. Ioan Rămureanu. invocând. op. Sfântul Iustin vorbeşte despre crearea lumii de către Dumnezeu. Acestea sunt în număr de opt.15 Pr.16 Ea se poate împărţi după ordinea ideilor înfăţişate în ea în trei părţi şi anume: 8 . Eusebiu de Cezareea ne spune că Sfântul Iustin a lăsat foarte multe lucrări. Prin bogăţia materialului folosit. sub aspect compoziţional şi literar. Prof. moarte şi nemurirea sufletelor. Dintre acestea Eusebiu transcrie doar titlurile operelor pe care le-a cunoscut el personal. Ea este adresată împăratului Antoninus Pius (138-161) fiilor săi adoptivi: Marcus Aurelius şi Lucius Verus. aproape toate fiind prezentate „în oglindă” cu învăţătura păgână. în cea de-a doua expune. cultul şi tainele creştine. în schimb.

Iisus nu este un om care a vrut să se dea drept Dumnezeu. în ciuda acuzaţiilor de subversiune. spre deosebire de eretici. el afirmă că. deoarece mitologia păgână conţine unele analoage. Dr. În al doilea rînd. creştinismul îi determină pe oameni să ducă o viaţă virtuoasă. Bucureşti.. p. mult mai amplă (13-67). Conf. aici Iustin îi menţionează pe Simon Magul. avem aici un adevărat tratat despre profeţii (30-53. dar pline de imoralitate. aşa cum înainte de Iisus demonii au provocat apariţia miturilor. Univ. Constantin Voicu. Nicu Dumitraşcu. împlinirea profeţiilor demonstrează că. urmate în cele mai multe manuscrise de un edict al împăratului Antoninus adresat comunităţii din Asia şi de o scrisoare a lui Marcus Aurelius în care se vorbeşte de o minune întâmplată unei legiuni romane din Germania.. 39 - capitolele I-XXII capitolele XXIII – LX capitolele LXI – LXVII - Apologia se încheie cu capitolul LXVIII. Iustin dezvoltă trei puncte.18 Pr. creştinii nu aşteaptă o împărăţie omenească. Dr. Atât edictul lui Antoninus cât şi scrisoare lui Marc Aureliu sunt apocrife. Pentru a explica aceste analogii. pe Menandru şi pe Marcion. după urcarea sa la cer. despre care vorbea pe larg în Sintagma sa împotriva ereziilor.16 Arhid. Partea a doua. Prof. 9 . Editura IBMBOR. care este preţioasă pentru orice societate civilizată. dimpotrivă. i-au înviat pe eretici pentru a-i duce la rătăcire pe credincioşi. expune doctrina şi practicile creştine. în urma rugăciunii creştinilor din legiune. Univ. care reprezintă un decret al – împăratului Hadrian. Iustin observă că nu există motive pentru a lua în râs relatările despre Iisus. tot astfel. Patrologie. o treime din operă). Mai întâi.17 În Apologia I Iustin subliniază că. 2004. Intre altele. propovăduind justiţia divină. Pr. care în opinia lui Iustin constituiau principalul argument raţional în favoarea creştinismului. fiind evident că nu caută să fugă de moarte în speranţa că ar putea fi părtaşi la aceasta.

În al treilea rînd. Coman.. Apologia a II-a este o continuare şi o completare a primeia. Este prilejuită de arestarea şi executarea nedreaptă Urbicus. se referă la evenimente petrecute la Roma sub prefectul Marcus Lullius Urbicus. Enrico Norelli. s-a lăsat pradă desfrâului. Această Apologie nu are introducerea şi în ea se vede că Sfântul Iustin profetează încă de la început împotriva faptului că oamenii cei răi urmăresc altceva decât moartea creştinilor. O matroană romană care dusese o viaţă depravată. cum toate tentativele s-au dovedit inutile. ea a hotărât să divorţeze. împăratului Antonin Verus. Ultima parte a Apologiei vorbeşte despre viaţa creştină şi furnizează informaţii preţioase despre botez şi liturghie. Ed. mult anterioare acesteia. atunci când bărbatul.19 2. care a deţinut această funcţie probabil în anii 146-160.. In apendice Iustin reproduce un răspuns scris al lui Hadrian trimis proconsulului din Asia.17 Pr. Aici Iustin reia un motiv frecvent în apologetica iudaică. ea i-a trimis actul de repudiere. îşi schimbase conduita şi se străduise să-şi convingă soţul să facă la fel. Iaşi.2001 p 223. Claudio Moreschini. pentru a se răzbuna. Clement. 10 . op. Teofil din Antiohia. Apologia a H-a – este adresată succesorului la tron şi anume a trei creştini făcută de prefectul Romei. poveştile mitologice sânt imitaţii demonice ale profeţiilor biblice. Minucius Fundanus (probabil în 124). dar apropiaţii (familia din care provenea sau comunitatea creştină) au convins-o să mai aştepte. iar el. utilizat apoi deseori şi de creştini (Taţian.). Ioan G. Apologia a II-a. cit. Prof. 269…………………………………… 18. plecat la Alexandria. p. Dr. Cu toate acestea. unde se cereau dovezi care să susţină acuzaţiile aduse creştinilor. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. a denunţat-o că era creştină. conform căruia ceea ce este bun în filozofia greacă a fost luat din cărţile lui Moise. o dată convertită la creştinism. Polirom.

Psalmistul Despre suflet – în care prezintă părerile filosofilor greci în problemă promiţând să le combată şi să le arată punctul său de vedere într-o altă carte. în cazul desfacerii căsătoriei din vina sa. ci şi cu elemente din cărţile elenilor. văzând că eforturile sale au fost zadarnice. 11 8. . 5. 4. Iustin protestează împotriva condamnărilor pronunţate pentru simplul fapt că acuzatul este creştin. tratează despre natura demonilor. p. evreul cel mai vestit al vremii. făcând ca acesta să fie arestat de către prefect şi apoi condamnat la moarte.20 3. ce ilustrează impactul social însemnat pe care convertirea la creştinism putea să-1 aibă mai cu seamă în rândul claselor avute din care cu certitudine făcea parte femeia. cerându-i să separe cele două probleme: mai întâi. reglementarea situaţiei patrimoniale (furia soţului este explicabilă deoarece. un anume Ptolemeu (pe care unii l-au identificat cu învăţatul gnostic cu acelaşi nume). 224 Femeia s-a adresat atunci împăratului. apoi apărarea de acuzaţia că e creştină.19. 7. Combatere Despre monarhia lui Dumnezeu – care a fost alcătuită nu numai cu elemente din Sfânta Scriptură. Împăratul a acceptat. era obligat să restituie dota soţiei. cu Trifon. Dialog contra iudeilor sau Dialog cu iudeul Trifon – în care se povesteşte disputa pe care a avut-o la Efes. iar soţul. s-a răzbunat pe învăţătorul creştin al femeii. atunci el putea să păstreze măcar o parte). Cuvânt către greci – în care autorul după ce discută pe larg problemele dezbătute de creştini şi de filosofi elenilor. 6. Ibidem. Episodul este un exemplu interesant. dacă vina era a femeii.

În ziua a doua se continuă capitolele precedente şi ţine să demonstreze că e de susţinut profeţia după care Domnul Iisus este Fiul lui Dumnezeu. De asemenea se insistă asupra elementelor trinitare şi hristologice din Vechiul Testament. 224 Acest dialog nu este pur şi simplu o stenogramă a discuţiilor pe care Sfântul Iustin le-a avut. În ultimul capirol iudeul Trifon se declară impresionat de întâlnirea cu Sfântul Iustin şi-i spune: „Să nu-ţi fie silă să-ţi aduci aminte de noi ca de nişte prieteni”. pe care îl aminteşte doar pe scurt în capitolul 8. De asemenea Ieronim menţionează lucrarea Sfântului Iustin intitulată „Contra lui Marcion” iar Irineu menţionează o a zecea lucrare numită 12 . El cunoştea atât textul Septuagintei cât şi textul pe care îl foloseau iudeii în Sinagogă. ci este o lucrare de sine stătătoare pe care Sfântul Iustin o alcătuieşte prealabil la Roma. prima zi. p. timp de două zile cu iudeul Trifon şi cu însoţitorii acestuia. Ibidem.20. 5 „prea iubite Marcus Pompeius”. Discuţiile au loc la Efes timp de două zile. în argumentarea şi susţinerea adevărului de credinţă ale bisericii cretine. Această operă ne prezintă raporturile dintre creştinism şi iudaism. la câteva vreme după ce avut loc dialogul verbal de la Efes. Primele opt capitole reprezintă biografia spirituală a Sfântului Iustin înainte de convertire. şi capitolele LXXIV-CXLII a doua zi. Această operă se poate împărţi în două: capitolele I-LXXIII. 3 „prea iubite” şi cu numele – întreg în capitolul CXLI. Lucrarea se pare că a fost dedicată unui bun prieten sau admirator al Sfântului Iustin pe nume Marcus Pompeius. despre care nu ni s-a păstrat nici o referire istorică.21 La Sfântul Iustin este impresionantă cunoaşterea Sfintei Scripturi de care face uz la tot pasul. În capitolul CIII ne spune că numele diavolului Satanas înseamnă în limba evreilor şi a sirienilor „şarpe apostat”.

l-au dezamăgit. 1997. Deşi i se pot aduce o serie de învinuiri conceptelor sale. Literatură şi Filozofie Creştină. in final. 88 „Contra tuturor ereziilor”. Fides. Dintre aceste opere s-au păstrat în întregime: Apologia I. nu trebuie să uite că a reuşit să demonstreze superioritatea creştinismului în raport cu marile filosofii păgâne ale lumii. 13 . Iaşi. singura învăţătură cu adevărat folositoare şi sigură fiind creştinismul. de mai multe sisteme filosofice. întrucât Hristos era însuşi Adevărul. credinţa creştină şi care a pecetluit cu sângele său martiric viaţa sa de adevărat creştin şi de fiu ales al Bisericii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. de care pomeneşte însuşi autorul în prima sa apologie dedicată lui Antonin Piui. materialitatea îngerilor.21 Adămuţ Anton. pe Bând învăţătura lui Hristos era „călăuza” reală spre Adevărul Intreg. une-oi i deviate sau chiar eretice. cum ar fi doctrina despre subordonaţionismul treimic. Ed. Apologia a II-a şi Dialogul cu iudeul Trifon. de-a lungul timpului. Filosofii şi preoţii religiilor păgâne nu reuşeau să „întrezărească” decât adevăruri parţiale. sau a sufletelor.22 …………………………………… ……….Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a fost una dintre marile personalităţi ale Bisericii creştine din veacul al doilea. p. a alcătuit o doctrină creştină viabilă în concordanţă cu „performanţele” şi „erorile” acelui timp. s-a păstrat fragmentar Tratatul: Despre înviere. iar din celelalte opere nu s-a păstrat nimic. căutător neobosit al adevărului. O altă lucrare păstrată în fragmente în Scara Parallela a Sfântului Ioan Damaschin se intitulează: „Despre învieri”. hiliasmul. s-a simţit al ras. în mai toate ariile de interes teolo-1c. Sfântul Iustin martiriul şi filosoful este şi rămâne una dintre cele mai de seamă personalităţi ale Bisericii creştine din secolul II care a îmbrăţişat şi apărat cu tot sufletul şi cu toată fiinţa lui. Fire sensibilă şi profundă. care. Folosind terminologia şi chiar anumite raţionamente ale acestora.

. Constantin Voicu. Dr.22 Apologeţi de limbă greacă..23 Sfântul Iustin a fost un mare apologet şi totodată un mare misionar. Univ. cit. 23 Arhid. 2 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a reuşit să creeze o punte solidă între filosofia păgână şi creştinism. Pr. p. p. Nicu Dumitraşcu. op. 44 14 . Prof.. Univ. cea dintâi fiind pusă în slujba dezvoltării şi perfecţionării celei din urmă. Dr. Conf.

în PSB 13. trad. 2003 5. Bucureşti. Adămuţ Anton. IBMBOR Bucureşti 15 . Dr. Pr. Ed IBMBOR. Bucureşti. T. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Bucureşti. Apologeţi de limbă greacă.. Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful. 3/1968 7.BIBLIOGRAFIE 1. Patrologie. Ed. Pr. 1997 3. D. 1980 4. Pr. în O. Scrieri. 1997 2. T. Bodogae. G. Pr. Prof. Istoria Biserceaşcă Universală Ed. Prof. Olimp Căciulă. Dr. Fides. Eusebiu de Cezareea. Ed. Literatură şi Filozofie Creştină. G. de Pr. 1984 6. Nr. Sophia. în PSB 2 traducere de Pr. Bodogae. Ed. Iaşi. Prof. Biblia sau Sfânta Scriptură.. Prof. Bărbuş Emanoil Pr. IBMBOR. Coman Ioan. Fecioru. Coman Ioan. Prof. Ed. Bucureşti. Prof..

Săndulescu C...T. Rămureanu Ioan Pr. Ed. Norelli Enrico. Bucureşti. Iaşi. Univ.. în S. Concepţia Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful despre suflet. IBMBOR. Dumitraşcu Nicu Pr. Bucureşti. Iustin Martirul şi operle sale. nr.8. Ed. Voicu Constantin Arhid. Prof... Polirom. Rămureanu Ioan Pr. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Patrologie.2001 9. 1982 10. Actele martirice în PSB 11. 1986 12. Bucureşti. Univ. 2004 16 . Prof. Conf. Prof. teză de licenţă. 7-8/1958 11. Dr.. Moreschini Claudio. Dr. Editura IBMBOR.