Universitatea Mihail Kogalniceanu, Iasi Facultatea de Drept

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful

Dulhac Silviu Mihail Anul II

fiul natural al Cesarului şi adoptiv a lui Pius. Dr. Ioan. printre altele. Ed. iubitor de cultură. Augustul Cesar şi lui Verissimus. fiul filosof şi lui Lucius. cel mai original şi mai atrăgător dintre apologeţii acestui secol. cât şi prin opera sa scrisă. Ceea ce contribuie a-1 impune încă atenţiei noastre este. eu Iustin. filosoful. ni le dă el însuşi în cele două Apologii şi mai ales în Dialogul cu iudeul Tryfon. Coman. Bucureşti.1 Dacă tragedia morţii lui ne-a rămas consemnată într-un Martirologiu de la sfârşitul secolului al II-lea. el s-a născut la începutul secolului al II-lea în Flavia Neapolis nu departe de vechiul Sichen. precum şi sacrului Senat şi întregului popor roman. azi Nablus în provincia Samaria din Palestina3: „împăratului Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius. drama lăuntrică a sufletului său însetat după adevăr.2 După cum spune în „Apologia întâia în favoarea creştinilor" adresate către împăratul Antonin Piui. Prof. G. pag. ca şi celelalte date referitoare la viaţa lui. 263 2 . faptul că el a continuat să poarte haina de filosof elen şi după convertire şi apoi detaliul important că el şi-a încununat viaţa cu martiriu. El e cel mai mare. fiul Iui Priscus. nepotul 1 Pr. Patrologie. atât prin viaţa sa plină de zbucium sufletesc şi de evenimente. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. una dintre cele mai bogate din vremea lui. iar unele dintre ideile lui continuă să preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră. voi. 1984. VIAŢA Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în galeria autorilor creştini ai secolului al Il-lea.SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL 1. Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică.

Prof. ceea ce 1-a scârbit pe acesta. Prof. adresez această cuvântare şi intervenţie a mea. putea să seducă imaginaţia unui tânăr cu o inimă nobilă şi generoasă. dar care după câteva zile de lucru a pretins onorariu de la ucenicul său. Acesta îi spune. Pr. dacă am văzut că nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu (căci nici el. în favoarea oamenilor de tot neamul care sunt pe nedrept urâţi şi chinuiţi. născut în Flavia Neapoli din Syria Palestinei. facându-1 apt pentru inteligibil. Ioan Rămureanu. IBMBOR. pag. după părerea celor de atunci. primind o educaţie aleasă. Prof.. Ed.4 A crescut printre păgâni. 5 3 Pr. 1980.2 Apologeţi de limbă greacă. Iustin. determinându-1 să-1 părăsească. nu ştia prea mult lucruri."6 De la stoic a trecut la un paripatetic vestit pentru ştiinţa lui. Fiind însă aprins de dorul filosofiei. şi 1-a îndreptat către filosofie. El însuşi la începutul dialogului cu iudeul Trifon ne spune istoria trecerii sale prin aceste şcoli şi cum s-a iniţiat în creştinism. dacă nu-şi va fi însuşit în prealabil muzica. zicând că o asemenea învăţătură nici nu este necesară). Bodogae. l-am schimbat pe acesta. Primul sistem ce i s-a oferit a fost stoicismul care prin înălţimea principiilor morale. pag. ca una care singură. astronomia şi geometria. Bucureşti. T. şi poate încă mai mult prin pompa teatrală. nu va putea să pătrundă filosofia. cu care propunea maximele sale. în PSB 2 traducere de Pr. Prof. adevărul. Graţie lor se va putea ajunge la contemplarea a ceea ce este binele şi frumosul în sine. 1982. Pr. Olimp Căciulă. prin liniştea sufletească ce promitea înţeleptului. ca unul care însumi fac parte dintre ei". era în măsură să descopere oamenilor. D. după o îndelungată ucenicie. că el. Ed. 3 . Actele martirice în PSB 11.. Bucureşti. a continuat să caute alţi filosofi şi astfel a dat peste un pitagorean de mare vază în ale cugetării filosofice. care scot sufletul din sensibil. care i-a deschis dorul după căutarea adevărului. Fecioru. Cu toate acestea în acest sistem filosofic exista o lacună pe care spiritul pătrunzător al lui Iustin o întrevăzu încă de timpuriu5: „Şi stând destulă vreme la el. de altfel. 41 lui Bacchius. IBMBOR.. socotind că un asemenea om nu era un filosof. prin stima ce profesa prin virtute.

iar pe tărâmul mării se deşteaptă din întuneric la lumină un om cu totul nou. făcând progrese. pentru ca sa ajungă apoi la filosofia profeţilor şi a lui Iisus Hristos şi să smulgă din lumea de rând. Prof. Aici. în singurătatea măreaţă a naturii.4 Idem 2. p. op. Coman. Sfântul Iustin adaugă: „Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi.7 Ceea ce atrase în chip deosebit pe studentul Iustin de filosoful platonic erau două capitole glorioase ale aceste filosofii: „înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult în teoria ideilor dădea aripi judecăţii mele". un nou adept al cerului. teză de licenţă. Iustin îşi purta. 8 6 Idem 2. 25-26 5 Săndulescu C. 265 4 . pag. Bătrânul dispare. pe ţărmul mării. găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. întâlneşte un bătrân plăcut la înfăţişare cu care convorbise asupra frământărilor din sufletul său. Bucureşti. Şi gândind la cuvintele lui. într-o zi gândurile care nu încetau câtuşi de puţin să îl preocupe. Departe de orice urmă omenească. p. Porneşte de la filosofi a sentimentelor omeneşti pe care le vânturase sufletul neastâmpărat a lui Iustin. cit. Iustin Martirul şi operle sale. Discuţia porneşte de la filosofie pentru a ajunge din nou la filosofic.8 Convertirea Sfântului Iustin: convertirea sa la creştinism poartă pecetea minunii pe care Dumnezeu o săvârşeşte întotdeauna cu sufletele mari şi curate. Ioan G. Istorisind aceasta minunata întâmplare. 1986. ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. 93 Pentru că nu cunoaşte cele trei discipline în chestiune şi pentru că însuşirea lor i-ar fi cerut timp prea mult a fost nevoit să renunţe şi astfel s-a îndreptat spre a patra şcoală filosofică: platonicienii. Nu de multă vreme un filosof platonician venise în oraşul lui Iustin şi acesta s-a întreţinut destul de îndelungat cu el. pag. În felul acesta şi pentru 7 Pr. un om cu adevărat renăscut: Sfântul Iustin. Dr.

instalată. care din invidie şi ură personală l-a denunţat autorităţii romane că este creştin. el a venit de două ori la Roma unde a înfiinţat şi o Şcoală. 94 aceasta sunt filosof. printre care şi Titian Asirianul. Ce om dedat plăcerilor şi desfrâului. a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens. ca să se lipsească de bunurile lui şi nu ar căuta cu tot dinadinsul să se bucure de viaţa prezentă şi să se sustragă magistratului. 7-8 5 . Această şcoală este creştină având pretenţia de metodă şi argumetare filosofică. datorită activităţii sale filosofice şi catehetice. el predica cuvântul lui Dumnezeu în haină de filosof şi lupta pentru credinţă în scrierile sale. Iată cum se exprimă el: „Eu însumi. „deasupra băilor lui Timotei". Martiriul Sfântului Iustin: la Roma. căruia i-a lăsat o impresie profundă şi pe care 1-a caracterizat ca: „prea vrednic de admiraţie"11.8 Idem 2. Sfântul Iustin a avut destui şcolari. In această şcoală. care socoteşte un lucru bun să se hrănească din carne de om. In călătoriile sale misionare. Sfântul Iustin însuşi ne spune următoarele despre conflictul lui cu Crescens: „Eu însumi mă aştept să sufăr din pricina uneltirilor şi să fiu pus 9 Ibidem. denunţându-se pe sine însuşi?"10 După convertire. îşi încheia Sfântul Iustin descrierea acestui eveniment crucial din viaţa lui. pe când mă gândeam împărtăşind învăţăturile lui Platon auzind cât de mult erau defăimaţi creştinii şi văzând că totuşi ei sunt fără de teamă în faţa morţii şi în faţa tuturor acelora pe care oamenii le socotesc înfricoşătoare. pag. ar fi în stare să îmbrăţişeze moartea. am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în pofta plăcerilor. de cât să se expună morţii. p."9 În Apologia I Sfântul Iustin mai relatează că trecerea sa de la filosofia păgână la credinţa în Dumnezeu n-a făcut-o ca pe un gest fără socoteală ci după o matură reflexiune.

ci iubitor de slavă. timp în care se semnalează un număr ridicat de martiri printre care episcopul Potin al Lyonului. T. şi de teamă.10 Eusebiu de Cezareea. care ambiţiona să ducă viaţa şi traiul celor ce poartă numele de cinici. cum am spus mai înainte încât se arată nu filosof. căci filosoful Crescens. şi nu respectă frumoasa maximă a lui Socrate: „omul nu trebuie cinstit înaintea adevărului". făcând aceasta pentru bucuria şi plăcerea celor mulţi. Ed. Prof. Ponticus şi sora sa Blandiana”14. Căci dacă ne atacă pe noi fără să cunoască învăţăturile lui Hristos. de teama ascultătorilor. acuză în public pe creştini că sunt atei şi necredincioşi. p. Iar dacă le-a citit. op. 151 11 Pr. Ştirea că Sfântul Iustin a fost victima urii. nu au înţeles măreţia lor. Dr. în apărarea învăţăturilor noastre. după ce a prezentat împăraţilor despre care am vorbit în a doua carte. cit. 6 .. şi Iustin după ce 1-a combătut de mai multe ori în discuţii. în faţa auditorilor. G. sau de către Crescens cel iubitor de laudă şi de paradă. pag. care. care sunt în rătăcire. Prof. nu îndrăzneşte să declare. 267 în butuci de partea celor pe care i-a numit. iar dacă cunoaşte. IBMBOR Bucureşti. s-a împodobit cu dumnezeiescul martiriu. de Pr. Ioan. trad. Iustin despre care am vorbit mai înainte.. sau daca neînţelegându-le el face aceasta pentru a nu fi bănuit atunci el este cu mult mai laş şi mai rău. puse la cale uneltiri contra lui. Coman. a dobândit în sfârşit răsplata victoriei adevărului prin martiriu pe care 1-a îndurat. în PSB 13. Bodogae. Scrieri. fiind stăpânit de opinia ignorantă şi deşartă . invidiei. el este foarte neonest şi cu mult mai rău decât cei simpli care adesea se păzesc să discute şi să mărturisească fals despre cele pe care nu le cunoscuse. care se exprimă astfel: „In acel timp."13 Sfântul Iustin este martirizat în timpul împăratului Marc Aureliu (161-180). uneltirilor şi calomniilor filosofului cinic Crescens este confirmată şi de istoricul Eusebiu de Cezareea. vorbind despre noi lucruri pe care nu le cunoaşte."12 Căci nu se cuvine să numim filosof pe un bărbat.

12 Eusebiu de Cezareeea. cit. p. op. am mărturisit Sfântul Iustin. despre care credem că este unul singur făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. 7 . cit. Evlpist. 2003. Peon. 42 14 Pr. pag. Iunius Rusticus că nu adoră zeii. „De aceea el are o mare valoare istorică pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată”15. la moarte prin decapitare. Emanoil Bărbuş. Harit. dată acceptată de cei mai mulţi istorici. Ioan Rămureanu. Istoria Biserceaşcă UniversalăEd. Sfântul Iustin şi cei 6 martiri au mărturisit în faţa prefectului Romei. fiul lui Dumnezeu. Sophia. pag. şi anume: Hariton.45 In timpul lui Marc Aureliu coregent al său era Lucius Verus (161-169) iar prefect a Romei era Iunius Rusticus (162-167). Bucureşti. Acesta din urmă 1-a judecat şi condamnat la moarte pe sfântul Iustin împreună cu alţi 6 creştini. el exprimând pe scurt învăţăturile substanţiale ale doctrinei creştine: „Noi. împreună cu cei 6 creştini au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus. pentru că ei sunt creştini. fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată scris în timpul interogatoriului lor la Roma. …. Data exactă a martiriului a fost adesea contestată însă s-a rămas la anul 165. Mărturisirea Sfântului Iustin a fost mai lungă şi substanţială. In timpul judecării. şi pe Domnul nostru Iisus Hristos. Hierax. Unii dintre credincioşi au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus într-un loc potrivit fără să fie cunoscut autorităţilor romane. şi Iberion. Prof. adorăm pe Dumnezeul creştinilor. Cel ce a fost proorocit de profeţi.” Sfântul Iustin Martiriul şi Filosoful. iar sentinţa s-a executat imediat. op. că va veni pentru mântuirea neamului omenesc propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune. Actul martiric al Sfântului Iustin şi a celor dimpreună cu el este autentic. 165 13 Pr.

Sfântul Iustin vorbeşte despre crearea lumii de către Dumnezeu. viaţa. Învierea morţilor. cit. Ea este adresată împăratului Antoninus Pius (138-161) fiilor săi adoptivi: Marcus Aurelius şi Lucius Verus. Apologia I – critica contemporană admite că a fost scrisă între anii 150-160 pe când Iustin era la Roma. moarte şi nemurirea sufletelor. ci totodată şi cel dintâi părinte bisericesc care a desfăşurat o activitate literară mai bogată. aproape toate fiind prezentate „în oglindă” cu învăţătura păgână. 44 2 OPERA Oprea literară a Sfântului Iustin este deosebit de însemnată. în cea de-a doua expune. în schimb. invocând. Apologia are un caracter strict juridic şi apologetic. ca împlinire a profeţiilor Vechiului Testament. Sacrului Senat şi întregului popor roman pentru învăţăturile creştine. p. Ioan Rămureanu. nu se constituie într-o capodoperă. caracterul cu totul nou al moralei Bisericii lui Hristos. Dintre acestea Eusebiu transcrie doar titlurile operelor pe care le-a cunoscut el personal. În ea autorul înfăţişează acuzaţiile aduse creştinilor şi netemeinicia lor. în detaliu credinţa. cultul şi tainele creştine. Acestea sunt în număr de opt.16 Ea se poate împărţi după ordinea ideilor înfăţişate în ea în trei părţi şi anume: 8 . Prin bogăţia materialului folosit. op. pentru că el nu este numai cel mai însemnat reprezentat al literaturii apologetice din secolul II. sub aspect compoziţional şi literar. inspirat. Prof. dumnezeirea lui Hristos.15 Pr. Eusebiu de Cezareea ne spune că Sfântul Iustin a lăsat foarte multe lucrări. opera reprezintă o mărturie a relaţiilor încordate dintre autorităţi şi Biserica creştină la jumătatea veacului al IIlea.

în ciuda acuzaţiilor de subversiune. Bucureşti. Conf. el afirmă că. în urma rugăciunii creştinilor din legiune. Constantin Voicu. 9 . avem aici un adevărat tratat despre profeţii (30-53. Iustin observă că nu există motive pentru a lua în râs relatările despre Iisus. Iisus nu este un om care a vrut să se dea drept Dumnezeu.16 Arhid. tot astfel. p. Patrologie. Atât edictul lui Antoninus cât şi scrisoare lui Marc Aureliu sunt apocrife. expune doctrina şi practicile creştine. propovăduind justiţia divină. care este preţioasă pentru orice societate civilizată.18 Pr. Partea a doua.17 În Apologia I Iustin subliniază că. care reprezintă un decret al – împăratului Hadrian.. despre care vorbea pe larg în Sintagma sa împotriva ereziilor. aici Iustin îi menţionează pe Simon Magul. creştinii nu aşteaptă o împărăţie omenească. Iustin dezvoltă trei puncte. Univ. Pr. spre deosebire de eretici. Dr. În al doilea rînd. Univ. deoarece mitologia păgână conţine unele analoage. i-au înviat pe eretici pentru a-i duce la rătăcire pe credincioşi. care în opinia lui Iustin constituiau principalul argument raţional în favoarea creştinismului. creştinismul îi determină pe oameni să ducă o viaţă virtuoasă. dar pline de imoralitate. aşa cum înainte de Iisus demonii au provocat apariţia miturilor. Nicu Dumitraşcu. după urcarea sa la cer. Pentru a explica aceste analogii. pe Menandru şi pe Marcion. o treime din operă). Mai întâi. Prof.. dimpotrivă. fiind evident că nu caută să fugă de moarte în speranţa că ar putea fi părtaşi la aceasta. împlinirea profeţiilor demonstrează că. 39 - capitolele I-XXII capitolele XXIII – LX capitolele LXI – LXVII - Apologia se încheie cu capitolul LXVIII. Dr. Editura IBMBOR. Intre altele. 2004. urmate în cele mai multe manuscrise de un edict al împăratului Antoninus adresat comunităţii din Asia şi de o scrisoare a lui Marcus Aurelius în care se vorbeşte de o minune întâmplată unei legiuni romane din Germania. mult mai amplă (13-67).

17 Pr. pentru a se răzbuna. Claudio Moreschini. Polirom. ea a hotărât să divorţeze. op. In apendice Iustin reproduce un răspuns scris al lui Hadrian trimis proconsulului din Asia. Apologia a II-a. Apologia a H-a – este adresată succesorului la tron şi anume a trei creştini făcută de prefectul Romei. Coman.19 2. 10 . împăratului Antonin Verus. 269…………………………………… 18. se referă la evenimente petrecute la Roma sub prefectul Marcus Lullius Urbicus. s-a lăsat pradă desfrâului. Ultima parte a Apologiei vorbeşte despre viaţa creştină şi furnizează informaţii preţioase despre botez şi liturghie. care a deţinut această funcţie probabil în anii 146-160. conform căruia ceea ce este bun în filozofia greacă a fost luat din cărţile lui Moise. În al treilea rînd. Enrico Norelli. Clement. cum toate tentativele s-au dovedit inutile. ea i-a trimis actul de repudiere. p. utilizat apoi deseori şi de creştini (Taţian.. Este prilejuită de arestarea şi executarea nedreaptă Urbicus. o dată convertită la creştinism. Dr. Minucius Fundanus (probabil în 124). cit. Prof. iar el. plecat la Alexandria. atunci când bărbatul. Ioan G. Iaşi. a denunţat-o că era creştină. mult anterioare acesteia. Cu toate acestea. Această Apologie nu are introducerea şi în ea se vede că Sfântul Iustin profetează încă de la început împotriva faptului că oamenii cei răi urmăresc altceva decât moartea creştinilor. unde se cereau dovezi care să susţină acuzaţiile aduse creştinilor. Ed. poveştile mitologice sânt imitaţii demonice ale profeţiilor biblice. dar apropiaţii (familia din care provenea sau comunitatea creştină) au convins-o să mai aştepte. O matroană romană care dusese o viaţă depravată.. îşi schimbase conduita şi se străduise să-şi convingă soţul să facă la fel. Aici Iustin reia un motiv frecvent în apologetica iudaică. Teofil din Antiohia. Apologia a II-a este o continuare şi o completare a primeia. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine.).2001 p 223.

19. Împăratul a acceptat. cu Trifon. Ibidem. 6. Episodul este un exemplu interesant. cerându-i să separe cele două probleme: mai întâi. 5. Dialog contra iudeilor sau Dialog cu iudeul Trifon – în care se povesteşte disputa pe care a avut-o la Efes. ce ilustrează impactul social însemnat pe care convertirea la creştinism putea să-1 aibă mai cu seamă în rândul claselor avute din care cu certitudine făcea parte femeia. p. evreul cel mai vestit al vremii. Iustin protestează împotriva condamnărilor pronunţate pentru simplul fapt că acuzatul este creştin. 4. reglementarea situaţiei patrimoniale (furia soţului este explicabilă deoarece. atunci el putea să păstreze măcar o parte). apoi apărarea de acuzaţia că e creştină. Psalmistul Despre suflet – în care prezintă părerile filosofilor greci în problemă promiţând să le combată şi să le arată punctul său de vedere într-o altă carte. 224 Femeia s-a adresat atunci împăratului. văzând că eforturile sale au fost zadarnice. Cuvânt către greci – în care autorul după ce discută pe larg problemele dezbătute de creştini şi de filosofi elenilor. dacă vina era a femeii. 11 8. 7. făcând ca acesta să fie arestat de către prefect şi apoi condamnat la moarte. ci şi cu elemente din cărţile elenilor. era obligat să restituie dota soţiei. Combatere Despre monarhia lui Dumnezeu – care a fost alcătuită nu numai cu elemente din Sfânta Scriptură.20 3. tratează despre natura demonilor. . un anume Ptolemeu (pe care unii l-au identificat cu învăţatul gnostic cu acelaşi nume). iar soţul. în cazul desfacerii căsătoriei din vina sa. s-a răzbunat pe învăţătorul creştin al femeii.

El cunoştea atât textul Septuagintei cât şi textul pe care îl foloseau iudeii în Sinagogă. la câteva vreme după ce avut loc dialogul verbal de la Efes.21 La Sfântul Iustin este impresionantă cunoaşterea Sfintei Scripturi de care face uz la tot pasul. timp de două zile cu iudeul Trifon şi cu însoţitorii acestuia. Primele opt capitole reprezintă biografia spirituală a Sfântului Iustin înainte de convertire. De asemenea Ieronim menţionează lucrarea Sfântului Iustin intitulată „Contra lui Marcion” iar Irineu menţionează o a zecea lucrare numită 12 . despre care nu ni s-a păstrat nici o referire istorică. 5 „prea iubite Marcus Pompeius”. Ibidem. în argumentarea şi susţinerea adevărului de credinţă ale bisericii cretine. ci este o lucrare de sine stătătoare pe care Sfântul Iustin o alcătuieşte prealabil la Roma.20. În ziua a doua se continuă capitolele precedente şi ţine să demonstreze că e de susţinut profeţia după care Domnul Iisus este Fiul lui Dumnezeu. 3 „prea iubite” şi cu numele – întreg în capitolul CXLI. Lucrarea se pare că a fost dedicată unui bun prieten sau admirator al Sfântului Iustin pe nume Marcus Pompeius. prima zi. În ultimul capirol iudeul Trifon se declară impresionat de întâlnirea cu Sfântul Iustin şi-i spune: „Să nu-ţi fie silă să-ţi aduci aminte de noi ca de nişte prieteni”. În capitolul CIII ne spune că numele diavolului Satanas înseamnă în limba evreilor şi a sirienilor „şarpe apostat”. Această operă ne prezintă raporturile dintre creştinism şi iudaism. p. şi capitolele LXXIV-CXLII a doua zi. 224 Acest dialog nu este pur şi simplu o stenogramă a discuţiilor pe care Sfântul Iustin le-a avut. Discuţiile au loc la Efes timp de două zile. De asemenea se insistă asupra elementelor trinitare şi hristologice din Vechiul Testament. Această operă se poate împărţi în două: capitolele I-LXXIII. pe care îl aminteşte doar pe scurt în capitolul 8.

iar din celelalte opere nu s-a păstrat nimic. Deşi i se pot aduce o serie de învinuiri conceptelor sale. pe Bând învăţătura lui Hristos era „călăuza” reală spre Adevărul Intreg. une-oi i deviate sau chiar eretice. Sfântul Iustin martiriul şi filosoful este şi rămâne una dintre cele mai de seamă personalităţi ale Bisericii creştine din secolul II care a îmbrăţişat şi apărat cu tot sufletul şi cu toată fiinţa lui. de-a lungul timpului. s-a simţit al ras. care. singura învăţătură cu adevărat folositoare şi sigură fiind creştinismul. Fides. materialitatea îngerilor. credinţa creştină şi care a pecetluit cu sângele său martiric viaţa sa de adevărat creştin şi de fiu ales al Bisericii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. 88 „Contra tuturor ereziilor”. Filosofii şi preoţii religiilor păgâne nu reuşeau să „întrezărească” decât adevăruri parţiale. de mai multe sisteme filosofice. a alcătuit o doctrină creştină viabilă în concordanţă cu „performanţele” şi „erorile” acelui timp. în mai toate ariile de interes teolo-1c. Apologia a II-a şi Dialogul cu iudeul Trifon. O altă lucrare păstrată în fragmente în Scara Parallela a Sfântului Ioan Damaschin se intitulează: „Despre învieri”. Dintre aceste opere s-au păstrat în întregime: Apologia I. cum ar fi doctrina despre subordonaţionismul treimic. l-au dezamăgit. Fire sensibilă şi profundă. de care pomeneşte însuşi autorul în prima sa apologie dedicată lui Antonin Piui. 1997.22 …………………………………… ………. întrucât Hristos era însuşi Adevărul. nu trebuie să uite că a reuşit să demonstreze superioritatea creştinismului în raport cu marile filosofii păgâne ale lumii.21 Adămuţ Anton. căutător neobosit al adevărului. Ed. 13 . hiliasmul. Iaşi. Folosind terminologia şi chiar anumite raţionamente ale acestora. s-a păstrat fragmentar Tratatul: Despre înviere. p.Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a fost una dintre marile personalităţi ale Bisericii creştine din veacul al doilea. Literatură şi Filozofie Creştină. in final. sau a sufletelor.

Prof. cea dintâi fiind pusă în slujba dezvoltării şi perfecţionării celei din urmă. op. p..23 Sfântul Iustin a fost un mare apologet şi totodată un mare misionar. 2 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a reuşit să creeze o punte solidă între filosofia păgână şi creştinism.. Univ.22 Apologeţi de limbă greacă.. 44 14 . p. Dr. Univ. 23 Arhid. cit. Conf. Nicu Dumitraşcu. Dr. Constantin Voicu. Pr.

G. Prof.BIBLIOGRAFIE 1. Prof. Literatură şi Filozofie Creştină. Ed. Dr. 1997 3. T. Sophia. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Dr.. Iaşi. Coman Ioan. Apologeţi de limbă greacă.. 1997 2. G. Bucureşti. Prof. Ed. Patrologie. de Pr. IBMBOR Bucureşti 15 . Coman Ioan. IBMBOR. Ed IBMBOR. Istoria Biserceaşcă Universală Ed. în O. Pr. Pr. Fides.. 1984 6. Scrieri. Prof. 3/1968 7. Bodogae. Fecioru. 1980 4. T. în PSB 13. Adămuţ Anton. Bucureşti. Ed. Prof. în PSB 2 traducere de Pr. Nr. Eusebiu de Cezareea. Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful. trad. Ed. Prof. Bucureşti. 2003 5. Bărbuş Emanoil Pr. Biblia sau Sfânta Scriptură. Bucureşti. Olimp Căciulă. Pr. Bodogae. Pr. D.

2001 9. Săndulescu C. Iustin Martirul şi operle sale. Univ. Prof. Dumitraşcu Nicu Pr. Conf. 2004 16 . Ed. 1982 10. Rămureanu Ioan Pr. Bucureşti. Bucureşti. 1986 12. Concepţia Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful despre suflet. Ed. Moreschini Claudio. nr. Patrologie. Norelli Enrico. IBMBOR. Dr. Rămureanu Ioan Pr. teză de licenţă... Univ. Voicu Constantin Arhid. Polirom... Prof. Actele martirice în PSB 11.8. Iaşi.. Prof. Dr. 7-8/1958 11.. în S. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Editura IBMBOR. Bucureşti.T.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful