P. 1
Sfantul Iustin Martirul si Filosoful

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful

|Views: 636|Likes:
Published by silviumihail

More info:

Published by: silviumihail on Apr 16, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/01/2015

pdf

text

original

Universitatea Mihail Kogalniceanu, Iasi Facultatea de Drept

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful

Dulhac Silviu Mihail Anul II

cât şi prin opera sa scrisă. eu Iustin. G. El e cel mai mare. fiul natural al Cesarului şi adoptiv a lui Pius. 263 2 . faptul că el a continuat să poarte haina de filosof elen şi după convertire şi apoi detaliul important că el şi-a încununat viaţa cu martiriu. Ceea ce contribuie a-1 impune încă atenţiei noastre este. 1984. iubitor de cultură. Patrologie. Ioan. VIAŢA Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în galeria autorilor creştini ai secolului al Il-lea. printre altele. pag. ca şi celelalte date referitoare la viaţa lui. el s-a născut la începutul secolului al II-lea în Flavia Neapolis nu departe de vechiul Sichen. Augustul Cesar şi lui Verissimus. ni le dă el însuşi în cele două Apologii şi mai ales în Dialogul cu iudeul Tryfon. Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică. azi Nablus în provincia Samaria din Palestina3: „împăratului Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius. Ed. cel mai original şi mai atrăgător dintre apologeţii acestui secol. Dr. precum şi sacrului Senat şi întregului popor roman. atât prin viaţa sa plină de zbucium sufletesc şi de evenimente. fiul filosof şi lui Lucius. una dintre cele mai bogate din vremea lui. Coman. Prof.2 După cum spune în „Apologia întâia în favoarea creştinilor" adresate către împăratul Antonin Piui. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. iar unele dintre ideile lui continuă să preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră. nepotul 1 Pr. filosoful.1 Dacă tragedia morţii lui ne-a rămas consemnată într-un Martirologiu de la sfârşitul secolului al II-lea.SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL 1. fiul Iui Priscus. voi. Bucureşti. drama lăuntrică a sufletului său însetat după adevăr.

5 3 Pr. 3 . a continuat să caute alţi filosofi şi astfel a dat peste un pitagorean de mare vază în ale cugetării filosofice. Bucureşti. Cu toate acestea în acest sistem filosofic exista o lacună pe care spiritul pătrunzător al lui Iustin o întrevăzu încă de timpuriu5: „Şi stând destulă vreme la el. astronomia şi geometria. IBMBOR. născut în Flavia Neapoli din Syria Palestinei. că el. Graţie lor se va putea ajunge la contemplarea a ceea ce este binele şi frumosul în sine. Ioan Rămureanu. Prof. 1982. Olimp Căciulă. Prof. nu ştia prea mult lucruri. D. primind o educaţie aleasă."6 De la stoic a trecut la un paripatetic vestit pentru ştiinţa lui. şi poate încă mai mult prin pompa teatrală. şi 1-a îndreptat către filosofie. ca una care singură. 41 lui Bacchius. T. Prof. socotind că un asemenea om nu era un filosof. în favoarea oamenilor de tot neamul care sunt pe nedrept urâţi şi chinuiţi. ceea ce 1-a scârbit pe acesta.. Bucureşti. Bodogae. Pr. ca unul care însumi fac parte dintre ei". pag. adevărul. dar care după câteva zile de lucru a pretins onorariu de la ucenicul său. 1980. dacă am văzut că nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu (căci nici el. era în măsură să descopere oamenilor.. putea să seducă imaginaţia unui tânăr cu o inimă nobilă şi generoasă. Fecioru. l-am schimbat pe acesta. în PSB 2 traducere de Pr.2 Apologeţi de limbă greacă. după părerea celor de atunci.. după o îndelungată ucenicie.4 A crescut printre păgâni. zicând că o asemenea învăţătură nici nu este necesară). Pr. Prof. Acesta îi spune. Iustin. El însuşi la începutul dialogului cu iudeul Trifon ne spune istoria trecerii sale prin aceste şcoli şi cum s-a iniţiat în creştinism. IBMBOR. care i-a deschis dorul după căutarea adevărului. Actele martirice în PSB 11. Ed. pag. facându-1 apt pentru inteligibil. care scot sufletul din sensibil. adresez această cuvântare şi intervenţie a mea. de altfel. cu care propunea maximele sale. nu va putea să pătrundă filosofia. prin liniştea sufletească ce promitea înţeleptului. determinându-1 să-1 părăsească. Fiind însă aprins de dorul filosofiei. dacă nu-şi va fi însuşit în prealabil muzica. Ed. prin stima ce profesa prin virtute. Primul sistem ce i s-a oferit a fost stoicismul care prin înălţimea principiilor morale.

7 Ceea ce atrase în chip deosebit pe studentul Iustin de filosoful platonic erau două capitole glorioase ale aceste filosofii: „înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult în teoria ideilor dădea aripi judecăţii mele". 8 6 Idem 2. pentru ca sa ajungă apoi la filosofia profeţilor şi a lui Iisus Hristos şi să smulgă din lumea de rând. 265 4 .8 Convertirea Sfântului Iustin: convertirea sa la creştinism poartă pecetea minunii pe care Dumnezeu o săvârşeşte întotdeauna cu sufletele mari şi curate. Aici. Dr. ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos.4 Idem 2. 25-26 5 Săndulescu C. în singurătatea măreaţă a naturii. 1986. făcând progrese. cit. Discuţia porneşte de la filosofie pentru a ajunge din nou la filosofic. pag. Bătrânul dispare. Şi gândind la cuvintele lui. un om cu adevărat renăscut: Sfântul Iustin. găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. Bucureşti. întâlneşte un bătrân plăcut la înfăţişare cu care convorbise asupra frământărilor din sufletul său. Iustin Martirul şi operle sale. p. 93 Pentru că nu cunoaşte cele trei discipline în chestiune şi pentru că însuşirea lor i-ar fi cerut timp prea mult a fost nevoit să renunţe şi astfel s-a îndreptat spre a patra şcoală filosofică: platonicienii. Prof. Porneşte de la filosofi a sentimentelor omeneşti pe care le vânturase sufletul neastâmpărat a lui Iustin. În felul acesta şi pentru 7 Pr. Istorisind aceasta minunata întâmplare. Iustin îşi purta. Departe de orice urmă omenească. op. Coman. un nou adept al cerului. într-o zi gândurile care nu încetau câtuşi de puţin să îl preocupe. pag. Nu de multă vreme un filosof platonician venise în oraşul lui Iustin şi acesta s-a întreţinut destul de îndelungat cu el. pe ţărmul mării. teză de licenţă. p. iar pe tărâmul mării se deşteaptă din întuneric la lumină un om cu totul nou. Sfântul Iustin adaugă: „Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi. Ioan G.

8 Idem 2. In această şcoală. p. care din invidie şi ură personală l-a denunţat autorităţii romane că este creştin. căruia i-a lăsat o impresie profundă şi pe care 1-a caracterizat ca: „prea vrednic de admiraţie"11. Iată cum se exprimă el: „Eu însumi. „deasupra băilor lui Timotei". de cât să se expună morţii. 94 aceasta sunt filosof. 7-8 5 . Sfântul Iustin însuşi ne spune următoarele despre conflictul lui cu Crescens: „Eu însumi mă aştept să sufăr din pricina uneltirilor şi să fiu pus 9 Ibidem. ca să se lipsească de bunurile lui şi nu ar căuta cu tot dinadinsul să se bucure de viaţa prezentă şi să se sustragă magistratului. Această şcoală este creştină având pretenţia de metodă şi argumetare filosofică. pag. datorită activităţii sale filosofice şi catehetice. pe când mă gândeam împărtăşind învăţăturile lui Platon auzind cât de mult erau defăimaţi creştinii şi văzând că totuşi ei sunt fără de teamă în faţa morţii şi în faţa tuturor acelora pe care oamenii le socotesc înfricoşătoare. Martiriul Sfântului Iustin: la Roma. am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în pofta plăcerilor. care socoteşte un lucru bun să se hrănească din carne de om. el a venit de două ori la Roma unde a înfiinţat şi o Şcoală. îşi încheia Sfântul Iustin descrierea acestui eveniment crucial din viaţa lui. el predica cuvântul lui Dumnezeu în haină de filosof şi lupta pentru credinţă în scrierile sale. denunţându-se pe sine însuşi?"10 După convertire. Sfântul Iustin a avut destui şcolari. Ce om dedat plăcerilor şi desfrâului. printre care şi Titian Asirianul."9 În Apologia I Sfântul Iustin mai relatează că trecerea sa de la filosofia păgână la credinţa în Dumnezeu n-a făcut-o ca pe un gest fără socoteală ci după o matură reflexiune. a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens. instalată. ar fi în stare să îmbrăţişeze moartea. In călătoriile sale misionare.

10 Eusebiu de Cezareea. trad.. Iar dacă le-a citit. Ponticus şi sora sa Blandiana”14. Ştirea că Sfântul Iustin a fost victima urii. după ce a prezentat împăraţilor despre care am vorbit în a doua carte. care se exprimă astfel: „In acel timp. Coman. şi nu respectă frumoasa maximă a lui Socrate: „omul nu trebuie cinstit înaintea adevărului"."12 Căci nu se cuvine să numim filosof pe un bărbat. ci iubitor de slavă. fiind stăpânit de opinia ignorantă şi deşartă . a dobândit în sfârşit răsplata victoriei adevărului prin martiriu pe care 1-a îndurat. Iustin despre care am vorbit mai înainte. în apărarea învăţăturilor noastre. IBMBOR Bucureşti. timp în care se semnalează un număr ridicat de martiri printre care episcopul Potin al Lyonului. Bodogae. şi Iustin după ce 1-a combătut de mai multe ori în discuţii. de Pr. Prof. Scrieri. iar dacă cunoaşte. Ed.. 6 . care. cum am spus mai înainte încât se arată nu filosof. şi de teamă. care sunt în rătăcire. 151 11 Pr. nu îndrăzneşte să declare. sau daca neînţelegându-le el face aceasta pentru a nu fi bănuit atunci el este cu mult mai laş şi mai rău. în faţa auditorilor. căci filosoful Crescens. care ambiţiona să ducă viaţa şi traiul celor ce poartă numele de cinici. p. în PSB 13. sau de către Crescens cel iubitor de laudă şi de paradă. puse la cale uneltiri contra lui. cit. uneltirilor şi calomniilor filosofului cinic Crescens este confirmată şi de istoricul Eusebiu de Cezareea. acuză în public pe creştini că sunt atei şi necredincioşi. invidiei. Căci dacă ne atacă pe noi fără să cunoască învăţăturile lui Hristos. vorbind despre noi lucruri pe care nu le cunoaşte. 267 în butuci de partea celor pe care i-a numit. G. nu au înţeles măreţia lor. de teama ascultătorilor. T. Prof. op. s-a împodobit cu dumnezeiescul martiriu. făcând aceasta pentru bucuria şi plăcerea celor mulţi. Ioan. Dr. pag."13 Sfântul Iustin este martirizat în timpul împăratului Marc Aureliu (161-180). el este foarte neonest şi cu mult mai rău decât cei simpli care adesea se păzesc să discute şi să mărturisească fals despre cele pe care nu le cunoscuse.

la moarte prin decapitare. am mărturisit Sfântul Iustin. 2003. iar sentinţa s-a executat imediat. pag. 7 . Evlpist. op. cit. Sophia. Ioan Rămureanu. şi pe Domnul nostru Iisus Hristos.” Sfântul Iustin Martiriul şi Filosoful. fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată scris în timpul interogatoriului lor la Roma. Iunius Rusticus că nu adoră zeii. şi Iberion. 165 13 Pr. adorăm pe Dumnezeul creştinilor. Unii dintre credincioşi au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus într-un loc potrivit fără să fie cunoscut autorităţilor romane. cit. Emanoil Bărbuş. Istoria Biserceaşcă UniversalăEd. Actul martiric al Sfântului Iustin şi a celor dimpreună cu el este autentic. Hierax. despre care credem că este unul singur făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. In timpul judecării. pentru că ei sunt creştini. op. el exprimând pe scurt învăţăturile substanţiale ale doctrinei creştine: „Noi. Prof. Harit. p. Peon. Cel ce a fost proorocit de profeţi. Data exactă a martiriului a fost adesea contestată însă s-a rămas la anul 165. Bucureşti. Acesta din urmă 1-a judecat şi condamnat la moarte pe sfântul Iustin împreună cu alţi 6 creştini.12 Eusebiu de Cezareeea. Mărturisirea Sfântului Iustin a fost mai lungă şi substanţială. că va veni pentru mântuirea neamului omenesc propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune. fiul lui Dumnezeu. pag. Sfântul Iustin şi cei 6 martiri au mărturisit în faţa prefectului Romei. 42 14 Pr.45 In timpul lui Marc Aureliu coregent al său era Lucius Verus (161-169) iar prefect a Romei era Iunius Rusticus (162-167). dată acceptată de cei mai mulţi istorici. …. şi anume: Hariton. împreună cu cei 6 creştini au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus. „De aceea el are o mare valoare istorică pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată”15.

dumnezeirea lui Hristos. op. Acestea sunt în număr de opt. pentru că el nu este numai cel mai însemnat reprezentat al literaturii apologetice din secolul II. Învierea morţilor. cultul şi tainele creştine. Prof. p.16 Ea se poate împărţi după ordinea ideilor înfăţişate în ea în trei părţi şi anume: 8 . nu se constituie într-o capodoperă. Apologia are un caracter strict juridic şi apologetic. în detaliu credinţa. în schimb. 44 2 OPERA Oprea literară a Sfântului Iustin este deosebit de însemnată. cit. sub aspect compoziţional şi literar. Sfântul Iustin vorbeşte despre crearea lumii de către Dumnezeu. Ea este adresată împăratului Antoninus Pius (138-161) fiilor săi adoptivi: Marcus Aurelius şi Lucius Verus. ca împlinire a profeţiilor Vechiului Testament. viaţa.15 Pr. Sacrului Senat şi întregului popor roman pentru învăţăturile creştine. ci totodată şi cel dintâi părinte bisericesc care a desfăşurat o activitate literară mai bogată. inspirat. Apologia I – critica contemporană admite că a fost scrisă între anii 150-160 pe când Iustin era la Roma. moarte şi nemurirea sufletelor. caracterul cu totul nou al moralei Bisericii lui Hristos. invocând. în cea de-a doua expune. Ioan Rămureanu. aproape toate fiind prezentate „în oglindă” cu învăţătura păgână. opera reprezintă o mărturie a relaţiilor încordate dintre autorităţi şi Biserica creştină la jumătatea veacului al IIlea. Prin bogăţia materialului folosit. În ea autorul înfăţişează acuzaţiile aduse creştinilor şi netemeinicia lor. Eusebiu de Cezareea ne spune că Sfântul Iustin a lăsat foarte multe lucrări. Dintre acestea Eusebiu transcrie doar titlurile operelor pe care le-a cunoscut el personal.

Partea a doua. în urma rugăciunii creştinilor din legiune.18 Pr. Univ. Dr. Pentru a explica aceste analogii. 2004. Intre altele. Iustin observă că nu există motive pentru a lua în râs relatările despre Iisus. o treime din operă). el afirmă că. Pr. i-au înviat pe eretici pentru a-i duce la rătăcire pe credincioşi. pe Menandru şi pe Marcion. Univ. în ciuda acuzaţiilor de subversiune. dar pline de imoralitate. spre deosebire de eretici. creştinii nu aşteaptă o împărăţie omenească. expune doctrina şi practicile creştine. Atât edictul lui Antoninus cât şi scrisoare lui Marc Aureliu sunt apocrife. Iisus nu este un om care a vrut să se dea drept Dumnezeu. În al doilea rînd. 9 . Mai întâi. despre care vorbea pe larg în Sintagma sa împotriva ereziilor. care reprezintă un decret al – împăratului Hadrian. Conf. după urcarea sa la cer. aici Iustin îi menţionează pe Simon Magul. dimpotrivă. Editura IBMBOR. creştinismul îi determină pe oameni să ducă o viaţă virtuoasă. avem aici un adevărat tratat despre profeţii (30-53. deoarece mitologia păgână conţine unele analoage. Prof.. urmate în cele mai multe manuscrise de un edict al împăratului Antoninus adresat comunităţii din Asia şi de o scrisoare a lui Marcus Aurelius în care se vorbeşte de o minune întâmplată unei legiuni romane din Germania. Patrologie. propovăduind justiţia divină. Iustin dezvoltă trei puncte. mult mai amplă (13-67). fiind evident că nu caută să fugă de moarte în speranţa că ar putea fi părtaşi la aceasta.17 În Apologia I Iustin subliniază că. Constantin Voicu.16 Arhid. care în opinia lui Iustin constituiau principalul argument raţional în favoarea creştinismului. Nicu Dumitraşcu.. Bucureşti. împlinirea profeţiilor demonstrează că. aşa cum înainte de Iisus demonii au provocat apariţia miturilor. tot astfel. care este preţioasă pentru orice societate civilizată. 39 - capitolele I-XXII capitolele XXIII – LX capitolele LXI – LXVII - Apologia se încheie cu capitolul LXVIII. Dr. p.

care a deţinut această funcţie probabil în anii 146-160. Clement. Enrico Norelli. 269…………………………………… 18. mult anterioare acesteia.17 Pr. a denunţat-o că era creştină. Claudio Moreschini. atunci când bărbatul. Iaşi. unde se cereau dovezi care să susţină acuzaţiile aduse creştinilor. Teofil din Antiohia. s-a lăsat pradă desfrâului. Apologia a H-a – este adresată succesorului la tron şi anume a trei creştini făcută de prefectul Romei. Cu toate acestea. In apendice Iustin reproduce un răspuns scris al lui Hadrian trimis proconsulului din Asia..). plecat la Alexandria. împăratului Antonin Verus. Dr. pentru a se răzbuna. Apologia a II-a este o continuare şi o completare a primeia. utilizat apoi deseori şi de creştini (Taţian. conform căruia ceea ce este bun în filozofia greacă a fost luat din cărţile lui Moise. îşi schimbase conduita şi se străduise să-şi convingă soţul să facă la fel. iar el. În al treilea rînd. dar apropiaţii (familia din care provenea sau comunitatea creştină) au convins-o să mai aştepte. Minucius Fundanus (probabil în 124). Ultima parte a Apologiei vorbeşte despre viaţa creştină şi furnizează informaţii preţioase despre botez şi liturghie. Ed. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Această Apologie nu are introducerea şi în ea se vede că Sfântul Iustin profetează încă de la început împotriva faptului că oamenii cei răi urmăresc altceva decât moartea creştinilor. Polirom. p. Aici Iustin reia un motiv frecvent în apologetica iudaică.. O matroană romană care dusese o viaţă depravată. ea i-a trimis actul de repudiere. op. Ioan G. poveştile mitologice sânt imitaţii demonice ale profeţiilor biblice. cum toate tentativele s-au dovedit inutile. o dată convertită la creştinism.2001 p 223. 10 . ea a hotărât să divorţeze. se referă la evenimente petrecute la Roma sub prefectul Marcus Lullius Urbicus. Coman. cit.19 2. Este prilejuită de arestarea şi executarea nedreaptă Urbicus. Apologia a II-a. Prof.

19. iar soţul. Dialog contra iudeilor sau Dialog cu iudeul Trifon – în care se povesteşte disputa pe care a avut-o la Efes. tratează despre natura demonilor. 6. Iustin protestează împotriva condamnărilor pronunţate pentru simplul fapt că acuzatul este creştin. s-a răzbunat pe învăţătorul creştin al femeii. reglementarea situaţiei patrimoniale (furia soţului este explicabilă deoarece. . Psalmistul Despre suflet – în care prezintă părerile filosofilor greci în problemă promiţând să le combată şi să le arată punctul său de vedere într-o altă carte. văzând că eforturile sale au fost zadarnice. Împăratul a acceptat. un anume Ptolemeu (pe care unii l-au identificat cu învăţatul gnostic cu acelaşi nume). atunci el putea să păstreze măcar o parte). 7. Cuvânt către greci – în care autorul după ce discută pe larg problemele dezbătute de creştini şi de filosofi elenilor.20 3. cerându-i să separe cele două probleme: mai întâi. 5. 11 8. Episodul este un exemplu interesant. dacă vina era a femeii. făcând ca acesta să fie arestat de către prefect şi apoi condamnat la moarte. 4. în cazul desfacerii căsătoriei din vina sa. ci şi cu elemente din cărţile elenilor. 224 Femeia s-a adresat atunci împăratului. cu Trifon. ce ilustrează impactul social însemnat pe care convertirea la creştinism putea să-1 aibă mai cu seamă în rândul claselor avute din care cu certitudine făcea parte femeia. evreul cel mai vestit al vremii. era obligat să restituie dota soţiei. Combatere Despre monarhia lui Dumnezeu – care a fost alcătuită nu numai cu elemente din Sfânta Scriptură. p. Ibidem. apoi apărarea de acuzaţia că e creştină.

5 „prea iubite Marcus Pompeius”.21 La Sfântul Iustin este impresionantă cunoaşterea Sfintei Scripturi de care face uz la tot pasul. Această operă ne prezintă raporturile dintre creştinism şi iudaism. Lucrarea se pare că a fost dedicată unui bun prieten sau admirator al Sfântului Iustin pe nume Marcus Pompeius. În ziua a doua se continuă capitolele precedente şi ţine să demonstreze că e de susţinut profeţia după care Domnul Iisus este Fiul lui Dumnezeu. În ultimul capirol iudeul Trifon se declară impresionat de întâlnirea cu Sfântul Iustin şi-i spune: „Să nu-ţi fie silă să-ţi aduci aminte de noi ca de nişte prieteni”. despre care nu ni s-a păstrat nici o referire istorică. prima zi. De asemenea se insistă asupra elementelor trinitare şi hristologice din Vechiul Testament. p. Ibidem. în argumentarea şi susţinerea adevărului de credinţă ale bisericii cretine. Discuţiile au loc la Efes timp de două zile. 224 Acest dialog nu este pur şi simplu o stenogramă a discuţiilor pe care Sfântul Iustin le-a avut. În capitolul CIII ne spune că numele diavolului Satanas înseamnă în limba evreilor şi a sirienilor „şarpe apostat”. pe care îl aminteşte doar pe scurt în capitolul 8.20. timp de două zile cu iudeul Trifon şi cu însoţitorii acestuia. Această operă se poate împărţi în două: capitolele I-LXXIII. şi capitolele LXXIV-CXLII a doua zi. Primele opt capitole reprezintă biografia spirituală a Sfântului Iustin înainte de convertire. 3 „prea iubite” şi cu numele – întreg în capitolul CXLI. la câteva vreme după ce avut loc dialogul verbal de la Efes. El cunoştea atât textul Septuagintei cât şi textul pe care îl foloseau iudeii în Sinagogă. ci este o lucrare de sine stătătoare pe care Sfântul Iustin o alcătuieşte prealabil la Roma. De asemenea Ieronim menţionează lucrarea Sfântului Iustin intitulată „Contra lui Marcion” iar Irineu menţionează o a zecea lucrare numită 12 .

p. Apologia a II-a şi Dialogul cu iudeul Trifon. Fire sensibilă şi profundă.Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a fost una dintre marile personalităţi ale Bisericii creştine din veacul al doilea. iar din celelalte opere nu s-a păstrat nimic. a alcătuit o doctrină creştină viabilă în concordanţă cu „performanţele” şi „erorile” acelui timp. 13 . Dintre aceste opere s-au păstrat în întregime: Apologia I. in final. Folosind terminologia şi chiar anumite raţionamente ale acestora. materialitatea îngerilor. Sfântul Iustin martiriul şi filosoful este şi rămâne una dintre cele mai de seamă personalităţi ale Bisericii creştine din secolul II care a îmbrăţişat şi apărat cu tot sufletul şi cu toată fiinţa lui. Filosofii şi preoţii religiilor păgâne nu reuşeau să „întrezărească” decât adevăruri parţiale. une-oi i deviate sau chiar eretice.22 …………………………………… ………. Literatură şi Filozofie Creştină. hiliasmul. de mai multe sisteme filosofice. Ed. de care pomeneşte însuşi autorul în prima sa apologie dedicată lui Antonin Piui. O altă lucrare păstrată în fragmente în Scara Parallela a Sfântului Ioan Damaschin se intitulează: „Despre învieri”. s-a păstrat fragmentar Tratatul: Despre înviere. Deşi i se pot aduce o serie de învinuiri conceptelor sale. întrucât Hristos era însuşi Adevărul. căutător neobosit al adevărului. Fides. sau a sufletelor. care. 88 „Contra tuturor ereziilor”. 1997. singura învăţătură cu adevărat folositoare şi sigură fiind creştinismul. pe Bând învăţătura lui Hristos era „călăuza” reală spre Adevărul Intreg. cum ar fi doctrina despre subordonaţionismul treimic. în mai toate ariile de interes teolo-1c. credinţa creştină şi care a pecetluit cu sângele său martiric viaţa sa de adevărat creştin şi de fiu ales al Bisericii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos.21 Adămuţ Anton. Iaşi. s-a simţit al ras. de-a lungul timpului. nu trebuie să uite că a reuşit să demonstreze superioritatea creştinismului în raport cu marile filosofii păgâne ale lumii. l-au dezamăgit.

cit.. 23 Arhid. op. Nicu Dumitraşcu. Dr. Constantin Voicu. cea dintâi fiind pusă în slujba dezvoltării şi perfecţionării celei din urmă. p.23 Sfântul Iustin a fost un mare apologet şi totodată un mare misionar.. 2 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a reuşit să creeze o punte solidă între filosofia păgână şi creştinism. Pr. Conf. Prof.. Univ. p.22 Apologeţi de limbă greacă. 44 14 . Dr. Univ.

Dr. Prof.. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE 1. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Biblia sau Sfânta Scriptură. Patrologie. Pr. Fecioru. Eusebiu de Cezareea. Dr. 3/1968 7. Nr. Ed. Fides. Prof. G. Apologeţi de limbă greacă. Bodogae. Olimp Căciulă. Sophia. 2003 5. în PSB 13. de Pr. Ed. în O. Pr. D. Prof. IBMBOR. Bodogae. Literatură şi Filozofie Creştină. 1980 4.. T. în PSB 2 traducere de Pr. IBMBOR Bucureşti 15 . Coman Ioan. Bucureşti. Ed. Prof. 1997 2. Coman Ioan. Pr.. Ed. Prof. Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful. Prof. Ed IBMBOR. Scrieri. Bărbuş Emanoil Pr. Istoria Biserceaşcă Universală Ed. Pr. Bucureşti. Iaşi. Bucureşti. trad. 1997 3. T. Adămuţ Anton. G. 1984 6.

7-8/1958 11. Iustin Martirul şi operle sale. IBMBOR. Dr.2001 9.T. Editura IBMBOR. Bucureşti. Patrologie. Bucureşti. Moreschini Claudio. Dumitraşcu Nicu Pr. Dr. 2004 16 .. Iaşi. Conf. 1982 10. Rămureanu Ioan Pr. Concepţia Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful despre suflet. Săndulescu C. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Rămureanu Ioan Pr. Norelli Enrico. nr. Univ. Voicu Constantin Arhid. Prof. în S. 1986 12. Prof... Bucureşti.8. Polirom.. Univ.. Ed. Ed. Prof. teză de licenţă.. Actele martirice în PSB 11.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->