Universitatea Mihail Kogalniceanu, Iasi Facultatea de Drept

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful

Dulhac Silviu Mihail Anul II

printre altele. nepotul 1 Pr. El e cel mai mare. ca şi celelalte date referitoare la viaţa lui. una dintre cele mai bogate din vremea lui. Bucureşti.1 Dacă tragedia morţii lui ne-a rămas consemnată într-un Martirologiu de la sfârşitul secolului al II-lea. drama lăuntrică a sufletului său însetat după adevăr. Prof. cât şi prin opera sa scrisă. Augustul Cesar şi lui Verissimus. Dr. filosoful. VIAŢA Sfântul Iustin este una dintre figurile cele mai interesante şi originale în galeria autorilor creştini ai secolului al Il-lea. el s-a născut la începutul secolului al II-lea în Flavia Neapolis nu departe de vechiul Sichen. ni le dă el însuşi în cele două Apologii şi mai ales în Dialogul cu iudeul Tryfon. voi. azi Nablus în provincia Samaria din Palestina3: „împăratului Titus Aelius Hadrianus Antoninus Pius. G. fiul natural al Cesarului şi adoptiv a lui Pius. Coman. cel mai original şi mai atrăgător dintre apologeţii acestui secol. Ceea ce contribuie a-1 impune încă atenţiei noastre este. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Patrologie. Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică. faptul că el a continuat să poarte haina de filosof elen şi după convertire şi apoi detaliul important că el şi-a încununat viaţa cu martiriu. 263 2 .2 După cum spune în „Apologia întâia în favoarea creştinilor" adresate către împăratul Antonin Piui. atât prin viaţa sa plină de zbucium sufletesc şi de evenimente. iubitor de cultură.SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL 1. fiul Iui Priscus. Ioan. pag. Ed. precum şi sacrului Senat şi întregului popor roman. fiul filosof şi lui Lucius. 1984. eu Iustin. iar unele dintre ideile lui continuă să preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră.

astronomia şi geometria. T.2 Apologeţi de limbă greacă. Ed. şi 1-a îndreptat către filosofie. în favoarea oamenilor de tot neamul care sunt pe nedrept urâţi şi chinuiţi."6 De la stoic a trecut la un paripatetic vestit pentru ştiinţa lui. Bucureşti. Olimp Căciulă. prin stima ce profesa prin virtute. cu care propunea maximele sale. după o îndelungată ucenicie. Prof. ceea ce 1-a scârbit pe acesta. ca una care singură. Bucureşti. Prof. IBMBOR. şi poate încă mai mult prin pompa teatrală. ca unul care însumi fac parte dintre ei". Iustin. care i-a deschis dorul după căutarea adevărului. Fiind însă aprins de dorul filosofiei. IBMBOR. 1980. dacă nu-şi va fi însuşit în prealabil muzica. socotind că un asemenea om nu era un filosof. dacă am văzut că nu mi se mai spunea nimic despre Dumnezeu (căci nici el. Fecioru. Cu toate acestea în acest sistem filosofic exista o lacună pe care spiritul pătrunzător al lui Iustin o întrevăzu încă de timpuriu5: „Şi stând destulă vreme la el. l-am schimbat pe acesta. nu ştia prea mult lucruri. nu va putea să pătrundă filosofia. Bodogae. prin liniştea sufletească ce promitea înţeleptului. după părerea celor de atunci. pag. Primul sistem ce i s-a oferit a fost stoicismul care prin înălţimea principiilor morale. Graţie lor se va putea ajunge la contemplarea a ceea ce este binele şi frumosul în sine. primind o educaţie aleasă. dar care după câteva zile de lucru a pretins onorariu de la ucenicul său. de altfel. era în măsură să descopere oamenilor. adevărul. pag. Ioan Rămureanu. Acesta îi spune. în PSB 2 traducere de Pr.. D. Prof. care scot sufletul din sensibil. zicând că o asemenea învăţătură nici nu este necesară). facându-1 apt pentru inteligibil. 41 lui Bacchius. Actele martirice în PSB 11.. putea să seducă imaginaţia unui tânăr cu o inimă nobilă şi generoasă. Ed. născut în Flavia Neapoli din Syria Palestinei. 3 . 5 3 Pr. Prof. a continuat să caute alţi filosofi şi astfel a dat peste un pitagorean de mare vază în ale cugetării filosofice.4 A crescut printre păgâni. Pr. 1982. Pr. că el.. adresez această cuvântare şi intervenţie a mea. determinându-1 să-1 părăsească. El însuşi la începutul dialogului cu iudeul Trifon ne spune istoria trecerii sale prin aceste şcoli şi cum s-a iniţiat în creştinism.

Sfântul Iustin adaugă: „Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi. Prof. un om cu adevărat renăscut: Sfântul Iustin. Dr. Discuţia porneşte de la filosofie pentru a ajunge din nou la filosofic. Ioan G. p. făcând progrese. 93 Pentru că nu cunoaşte cele trei discipline în chestiune şi pentru că însuşirea lor i-ar fi cerut timp prea mult a fost nevoit să renunţe şi astfel s-a îndreptat spre a patra şcoală filosofică: platonicienii. Bucureşti. În felul acesta şi pentru 7 Pr. Istorisind aceasta minunata întâmplare. în singurătatea măreaţă a naturii. teză de licenţă.7 Ceea ce atrase în chip deosebit pe studentul Iustin de filosoful platonic erau două capitole glorioase ale aceste filosofii: „înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult în teoria ideilor dădea aripi judecăţii mele".4 Idem 2. Nu de multă vreme un filosof platonician venise în oraşul lui Iustin şi acesta s-a întreţinut destul de îndelungat cu el. Aici. iar pe tărâmul mării se deşteaptă din întuneric la lumină un om cu totul nou. un nou adept al cerului.8 Convertirea Sfântului Iustin: convertirea sa la creştinism poartă pecetea minunii pe care Dumnezeu o săvârşeşte întotdeauna cu sufletele mari şi curate. p. op. Şi gândind la cuvintele lui. Bătrânul dispare. Iustin îşi purta. ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. Coman. 1986. pe ţărmul mării. într-o zi gândurile care nu încetau câtuşi de puţin să îl preocupe. 8 6 Idem 2. 25-26 5 Săndulescu C. cit. Departe de orice urmă omenească. Iustin Martirul şi operle sale. pag. întâlneşte un bătrân plăcut la înfăţişare cu care convorbise asupra frământărilor din sufletul său. pag. pentru ca sa ajungă apoi la filosofia profeţilor şi a lui Iisus Hristos şi să smulgă din lumea de rând. 265 4 . găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. Porneşte de la filosofi a sentimentelor omeneşti pe care le vânturase sufletul neastâmpărat a lui Iustin.

care socoteşte un lucru bun să se hrănească din carne de om. Martiriul Sfântului Iustin: la Roma. Sfântul Iustin însuşi ne spune următoarele despre conflictul lui cu Crescens: „Eu însumi mă aştept să sufăr din pricina uneltirilor şi să fiu pus 9 Ibidem. care din invidie şi ură personală l-a denunţat autorităţii romane că este creştin. el predica cuvântul lui Dumnezeu în haină de filosof şi lupta pentru credinţă în scrierile sale. pag. el a venit de două ori la Roma unde a înfiinţat şi o Şcoală."9 În Apologia I Sfântul Iustin mai relatează că trecerea sa de la filosofia păgână la credinţa în Dumnezeu n-a făcut-o ca pe un gest fără socoteală ci după o matură reflexiune.8 Idem 2. Iată cum se exprimă el: „Eu însumi. instalată. îşi încheia Sfântul Iustin descrierea acestui eveniment crucial din viaţa lui. căruia i-a lăsat o impresie profundă şi pe care 1-a caracterizat ca: „prea vrednic de admiraţie"11. pe când mă gândeam împărtăşind învăţăturile lui Platon auzind cât de mult erau defăimaţi creştinii şi văzând că totuşi ei sunt fără de teamă în faţa morţii şi în faţa tuturor acelora pe care oamenii le socotesc înfricoşătoare. denunţându-se pe sine însuşi?"10 După convertire. datorită activităţii sale filosofice şi catehetice. am înţeles că este cu neputinţă ca ei să trăiască în răutate şi în pofta plăcerilor. de cât să se expună morţii. Ce om dedat plăcerilor şi desfrâului. ar fi în stare să îmbrăţişeze moartea. Această şcoală este creştină având pretenţia de metodă şi argumetare filosofică. In călătoriile sale misionare. printre care şi Titian Asirianul. Sfântul Iustin a avut destui şcolari. In această şcoală. a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens. 94 aceasta sunt filosof. ca să se lipsească de bunurile lui şi nu ar căuta cu tot dinadinsul să se bucure de viaţa prezentă şi să se sustragă magistratului. 7-8 5 . p. „deasupra băilor lui Timotei".

Dr. pag. invidiei. care se exprimă astfel: „In acel timp. puse la cale uneltiri contra lui.. care sunt în rătăcire. Iar dacă le-a citit. iar dacă cunoaşte. de Pr."13 Sfântul Iustin este martirizat în timpul împăratului Marc Aureliu (161-180). 6 . Prof. după ce a prezentat împăraţilor despre care am vorbit în a doua carte. Ştirea că Sfântul Iustin a fost victima urii. Bodogae. Scrieri. în PSB 13. căci filosoful Crescens. Ioan.10 Eusebiu de Cezareea. p. Ed. s-a împodobit cu dumnezeiescul martiriu. ci iubitor de slavă. de teama ascultătorilor. făcând aceasta pentru bucuria şi plăcerea celor mulţi. nu au înţeles măreţia lor. nu îndrăzneşte să declare. în apărarea învăţăturilor noastre. T. Prof. cit. G. sau daca neînţelegându-le el face aceasta pentru a nu fi bănuit atunci el este cu mult mai laş şi mai rău. timp în care se semnalează un număr ridicat de martiri printre care episcopul Potin al Lyonului.. acuză în public pe creştini că sunt atei şi necredincioşi."12 Căci nu se cuvine să numim filosof pe un bărbat. şi Iustin după ce 1-a combătut de mai multe ori în discuţii. cum am spus mai înainte încât se arată nu filosof. 267 în butuci de partea celor pe care i-a numit. op. IBMBOR Bucureşti. el este foarte neonest şi cu mult mai rău decât cei simpli care adesea se păzesc să discute şi să mărturisească fals despre cele pe care nu le cunoscuse. care. sau de către Crescens cel iubitor de laudă şi de paradă. vorbind despre noi lucruri pe care nu le cunoaşte. Coman. şi de teamă. şi nu respectă frumoasa maximă a lui Socrate: „omul nu trebuie cinstit înaintea adevărului". Căci dacă ne atacă pe noi fără să cunoască învăţăturile lui Hristos. care ambiţiona să ducă viaţa şi traiul celor ce poartă numele de cinici. Iustin despre care am vorbit mai înainte. uneltirilor şi calomniilor filosofului cinic Crescens este confirmată şi de istoricul Eusebiu de Cezareea. a dobândit în sfârşit răsplata victoriei adevărului prin martiriu pe care 1-a îndurat. 151 11 Pr. în faţa auditorilor. trad. fiind stăpânit de opinia ignorantă şi deşartă . Ponticus şi sora sa Blandiana”14.

despre care credem că este unul singur făcătorul şi creatorul de la început a toată lumea văzută şi nevăzută. el exprimând pe scurt învăţăturile substanţiale ale doctrinei creştine: „Noi. Cel ce a fost proorocit de profeţi. şi anume: Hariton. Peon. Actul martiric al Sfântului Iustin şi a celor dimpreună cu el este autentic. Prof. Istoria Biserceaşcă UniversalăEd. pentru că ei sunt creştini. Ioan Rămureanu. 165 13 Pr. Mărturisirea Sfântului Iustin a fost mai lungă şi substanţială. 42 14 Pr. Sfântul Iustin şi cei 6 martiri au mărturisit în faţa prefectului Romei. op. Unii dintre credincioşi au luat în ascuns trupurile lor şi le-au pus într-un loc potrivit fără să fie cunoscut autorităţilor romane. şi Iberion. dată acceptată de cei mai mulţi istorici. 2003. fiul lui Dumnezeu. 7 . Evlpist. Sophia. p. Acesta din urmă 1-a judecat şi condamnat la moarte pe sfântul Iustin împreună cu alţi 6 creştini. In timpul judecării. Data exactă a martiriului a fost adesea contestată însă s-a rămas la anul 165. la moarte prin decapitare.” Sfântul Iustin Martiriul şi Filosoful. că va veni pentru mântuirea neamului omenesc propovăduitorul şi dascălul învăţăturilor bune. iar sentinţa s-a executat imediat. Iunius Rusticus că nu adoră zeii. Bucureşti. …. fiind aproape în întregime procesul lor verbal de judecată scris în timpul interogatoriului lor la Roma. Emanoil Bărbuş. cit. şi pe Domnul nostru Iisus Hristos. am mărturisit Sfântul Iustin. pag. Harit. op. Hierax.12 Eusebiu de Cezareeea. „De aceea el are o mare valoare istorică pentru că autenticitatea lui n-a putut şi nu poate fi contestată”15. cit. pag. împreună cu cei 6 creştini au fost condamnaţi de prefectul Iunius Rusticus. adorăm pe Dumnezeul creştinilor.45 In timpul lui Marc Aureliu coregent al său era Lucius Verus (161-169) iar prefect a Romei era Iunius Rusticus (162-167).

nu se constituie într-o capodoperă. ca împlinire a profeţiilor Vechiului Testament.16 Ea se poate împărţi după ordinea ideilor înfăţişate în ea în trei părţi şi anume: 8 . sub aspect compoziţional şi literar. pentru că el nu este numai cel mai însemnat reprezentat al literaturii apologetice din secolul II. în schimb. cit. invocând. dumnezeirea lui Hristos. moarte şi nemurirea sufletelor. Ea este adresată împăratului Antoninus Pius (138-161) fiilor săi adoptivi: Marcus Aurelius şi Lucius Verus. opera reprezintă o mărturie a relaţiilor încordate dintre autorităţi şi Biserica creştină la jumătatea veacului al IIlea. op. Dintre acestea Eusebiu transcrie doar titlurile operelor pe care le-a cunoscut el personal. viaţa. ci totodată şi cel dintâi părinte bisericesc care a desfăşurat o activitate literară mai bogată. Sacrului Senat şi întregului popor roman pentru învăţăturile creştine. 44 2 OPERA Oprea literară a Sfântului Iustin este deosebit de însemnată. Sfântul Iustin vorbeşte despre crearea lumii de către Dumnezeu. Prin bogăţia materialului folosit. p.15 Pr. Apologia are un caracter strict juridic şi apologetic. Eusebiu de Cezareea ne spune că Sfântul Iustin a lăsat foarte multe lucrări. În ea autorul înfăţişează acuzaţiile aduse creştinilor şi netemeinicia lor. caracterul cu totul nou al moralei Bisericii lui Hristos. Prof. inspirat. Ioan Rămureanu. Apologia I – critica contemporană admite că a fost scrisă între anii 150-160 pe când Iustin era la Roma. Acestea sunt în număr de opt. Învierea morţilor. cultul şi tainele creştine. aproape toate fiind prezentate „în oglindă” cu învăţătura păgână. în detaliu credinţa. în cea de-a doua expune.

Univ. 39 - capitolele I-XXII capitolele XXIII – LX capitolele LXI – LXVII - Apologia se încheie cu capitolul LXVIII. Pr. Editura IBMBOR. după urcarea sa la cer.18 Pr. o treime din operă). Prof. Bucureşti. despre care vorbea pe larg în Sintagma sa împotriva ereziilor. urmate în cele mai multe manuscrise de un edict al împăratului Antoninus adresat comunităţii din Asia şi de o scrisoare a lui Marcus Aurelius în care se vorbeşte de o minune întâmplată unei legiuni romane din Germania. mult mai amplă (13-67). p. Atât edictul lui Antoninus cât şi scrisoare lui Marc Aureliu sunt apocrife. în ciuda acuzaţiilor de subversiune. creştinii nu aşteaptă o împărăţie omenească. În al doilea rînd. pe Menandru şi pe Marcion. care este preţioasă pentru orice societate civilizată. Constantin Voicu. fiind evident că nu caută să fugă de moarte în speranţa că ar putea fi părtaşi la aceasta. spre deosebire de eretici. el afirmă că. 2004. aici Iustin îi menţionează pe Simon Magul. tot astfel. Iustin dezvoltă trei puncte. Pentru a explica aceste analogii.. Patrologie. Univ. aşa cum înainte de Iisus demonii au provocat apariţia miturilor.17 În Apologia I Iustin subliniază că. propovăduind justiţia divină. Iustin observă că nu există motive pentru a lua în râs relatările despre Iisus. deoarece mitologia păgână conţine unele analoage.. creştinismul îi determină pe oameni să ducă o viaţă virtuoasă. Dr. Nicu Dumitraşcu. împlinirea profeţiilor demonstrează că. Intre altele. 9 . care în opinia lui Iustin constituiau principalul argument raţional în favoarea creştinismului. i-au înviat pe eretici pentru a-i duce la rătăcire pe credincioşi. Mai întâi. Partea a doua. expune doctrina şi practicile creştine. care reprezintă un decret al – împăratului Hadrian.16 Arhid. Conf. Dr. avem aici un adevărat tratat despre profeţii (30-53. dar pline de imoralitate. Iisus nu este un om care a vrut să se dea drept Dumnezeu. în urma rugăciunii creştinilor din legiune. dimpotrivă.

Dr. Prof. Aici Iustin reia un motiv frecvent în apologetica iudaică. In apendice Iustin reproduce un răspuns scris al lui Hadrian trimis proconsulului din Asia. conform căruia ceea ce este bun în filozofia greacă a fost luat din cărţile lui Moise..). a denunţat-o că era creştină. plecat la Alexandria. Apologia a II-a este o continuare şi o completare a primeia. Polirom. mult anterioare acesteia. 269…………………………………… 18. Ultima parte a Apologiei vorbeşte despre viaţa creştină şi furnizează informaţii preţioase despre botez şi liturghie. împăratului Antonin Verus. unde se cereau dovezi care să susţină acuzaţiile aduse creştinilor. cit. Minucius Fundanus (probabil în 124). Enrico Norelli. Teofil din Antiohia. s-a lăsat pradă desfrâului. dar apropiaţii (familia din care provenea sau comunitatea creştină) au convins-o să mai aştepte. utilizat apoi deseori şi de creştini (Taţian. cum toate tentativele s-au dovedit inutile. iar el. Apologia a II-a. 10 .19 2. care a deţinut această funcţie probabil în anii 146-160. op. o dată convertită la creştinism. În al treilea rînd.. O matroană romană care dusese o viaţă depravată. Cu toate acestea. ea i-a trimis actul de repudiere. Clement. p.2001 p 223. pentru a se răzbuna. poveştile mitologice sânt imitaţii demonice ale profeţiilor biblice. Ed. atunci când bărbatul. Coman. ea a hotărât să divorţeze. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Este prilejuită de arestarea şi executarea nedreaptă Urbicus. se referă la evenimente petrecute la Roma sub prefectul Marcus Lullius Urbicus. Această Apologie nu are introducerea şi în ea se vede că Sfântul Iustin profetează încă de la început împotriva faptului că oamenii cei răi urmăresc altceva decât moartea creştinilor. Apologia a H-a – este adresată succesorului la tron şi anume a trei creştini făcută de prefectul Romei. îşi schimbase conduita şi se străduise să-şi convingă soţul să facă la fel.17 Pr. Claudio Moreschini. Iaşi. Ioan G.

cu Trifon. tratează despre natura demonilor. Iustin protestează împotriva condamnărilor pronunţate pentru simplul fapt că acuzatul este creştin. era obligat să restituie dota soţiei. 7. în cazul desfacerii căsătoriei din vina sa. evreul cel mai vestit al vremii. 5. 224 Femeia s-a adresat atunci împăratului. reglementarea situaţiei patrimoniale (furia soţului este explicabilă deoarece. ce ilustrează impactul social însemnat pe care convertirea la creştinism putea să-1 aibă mai cu seamă în rândul claselor avute din care cu certitudine făcea parte femeia. văzând că eforturile sale au fost zadarnice. dacă vina era a femeii. Psalmistul Despre suflet – în care prezintă părerile filosofilor greci în problemă promiţând să le combată şi să le arată punctul său de vedere într-o altă carte. p. 11 8. Dialog contra iudeilor sau Dialog cu iudeul Trifon – în care se povesteşte disputa pe care a avut-o la Efes. Episodul este un exemplu interesant. 6.20 3. s-a răzbunat pe învăţătorul creştin al femeii. 4. Ibidem. cerându-i să separe cele două probleme: mai întâi. Împăratul a acceptat.19. apoi apărarea de acuzaţia că e creştină. un anume Ptolemeu (pe care unii l-au identificat cu învăţatul gnostic cu acelaşi nume). . Combatere Despre monarhia lui Dumnezeu – care a fost alcătuită nu numai cu elemente din Sfânta Scriptură. Cuvânt către greci – în care autorul după ce discută pe larg problemele dezbătute de creştini şi de filosofi elenilor. iar soţul. făcând ca acesta să fie arestat de către prefect şi apoi condamnat la moarte. atunci el putea să păstreze măcar o parte). ci şi cu elemente din cărţile elenilor.

3 „prea iubite” şi cu numele – întreg în capitolul CXLI. pe care îl aminteşte doar pe scurt în capitolul 8. şi capitolele LXXIV-CXLII a doua zi. 224 Acest dialog nu este pur şi simplu o stenogramă a discuţiilor pe care Sfântul Iustin le-a avut. despre care nu ni s-a păstrat nici o referire istorică. p.21 La Sfântul Iustin este impresionantă cunoaşterea Sfintei Scripturi de care face uz la tot pasul. ci este o lucrare de sine stătătoare pe care Sfântul Iustin o alcătuieşte prealabil la Roma. De asemenea se insistă asupra elementelor trinitare şi hristologice din Vechiul Testament. timp de două zile cu iudeul Trifon şi cu însoţitorii acestuia. De asemenea Ieronim menţionează lucrarea Sfântului Iustin intitulată „Contra lui Marcion” iar Irineu menţionează o a zecea lucrare numită 12 . În ultimul capirol iudeul Trifon se declară impresionat de întâlnirea cu Sfântul Iustin şi-i spune: „Să nu-ţi fie silă să-ţi aduci aminte de noi ca de nişte prieteni”. El cunoştea atât textul Septuagintei cât şi textul pe care îl foloseau iudeii în Sinagogă. În capitolul CIII ne spune că numele diavolului Satanas înseamnă în limba evreilor şi a sirienilor „şarpe apostat”. la câteva vreme după ce avut loc dialogul verbal de la Efes. Lucrarea se pare că a fost dedicată unui bun prieten sau admirator al Sfântului Iustin pe nume Marcus Pompeius. prima zi. Ibidem. Această operă se poate împărţi în două: capitolele I-LXXIII. Discuţiile au loc la Efes timp de două zile. Primele opt capitole reprezintă biografia spirituală a Sfântului Iustin înainte de convertire. în argumentarea şi susţinerea adevărului de credinţă ale bisericii cretine. 5 „prea iubite Marcus Pompeius”. Această operă ne prezintă raporturile dintre creştinism şi iudaism. În ziua a doua se continuă capitolele precedente şi ţine să demonstreze că e de susţinut profeţia după care Domnul Iisus este Fiul lui Dumnezeu.20.

pe Bând învăţătura lui Hristos era „călăuza” reală spre Adevărul Intreg. Deşi i se pot aduce o serie de învinuiri conceptelor sale. Filosofii şi preoţii religiilor păgâne nu reuşeau să „întrezărească” decât adevăruri parţiale. de-a lungul timpului. 1997. 88 „Contra tuturor ereziilor”. Dintre aceste opere s-au păstrat în întregime: Apologia I. s-a simţit al ras. 13 . singura învăţătură cu adevărat folositoare şi sigură fiind creştinismul. întrucât Hristos era însuşi Adevărul. în mai toate ariile de interes teolo-1c.21 Adămuţ Anton. iar din celelalte opere nu s-a păstrat nimic.Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a fost una dintre marile personalităţi ale Bisericii creştine din veacul al doilea. credinţa creştină şi care a pecetluit cu sângele său martiric viaţa sa de adevărat creştin şi de fiu ales al Bisericii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. materialitatea îngerilor. Sfântul Iustin martiriul şi filosoful este şi rămâne una dintre cele mai de seamă personalităţi ale Bisericii creştine din secolul II care a îmbrăţişat şi apărat cu tot sufletul şi cu toată fiinţa lui. Fire sensibilă şi profundă. Literatură şi Filozofie Creştină. O altă lucrare păstrată în fragmente în Scara Parallela a Sfântului Ioan Damaschin se intitulează: „Despre învieri”. p. căutător neobosit al adevărului. de care pomeneşte însuşi autorul în prima sa apologie dedicată lui Antonin Piui. s-a păstrat fragmentar Tratatul: Despre înviere. Apologia a II-a şi Dialogul cu iudeul Trifon.22 …………………………………… ………. Ed. hiliasmul. une-oi i deviate sau chiar eretice. Fides. sau a sufletelor. Folosind terminologia şi chiar anumite raţionamente ale acestora. a alcătuit o doctrină creştină viabilă în concordanţă cu „performanţele” şi „erorile” acelui timp. Iaşi. care. l-au dezamăgit. in final. nu trebuie să uite că a reuşit să demonstreze superioritatea creştinismului în raport cu marile filosofii păgâne ale lumii. cum ar fi doctrina despre subordonaţionismul treimic. de mai multe sisteme filosofice.

p. Constantin Voicu.. 2 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful a reuşit să creeze o punte solidă între filosofia păgână şi creştinism. Dr. cit. Conf.. Univ. op. cea dintâi fiind pusă în slujba dezvoltării şi perfecţionării celei din urmă.. Univ.23 Sfântul Iustin a fost un mare apologet şi totodată un mare misionar. Nicu Dumitraşcu. Pr. p. Prof.22 Apologeţi de limbă greacă. Dr. 44 14 . 23 Arhid.

în PSB 13..BIBLIOGRAFIE 1. Sophia. Ed. D. Coman Ioan. Bucureşti. 1997 3. Bucureşti. Prof. Coman Ioan. Ed IBMBOR. Nr. Pr. 1984 6. Prof. Literatură şi Filozofie Creştină. Fides. T. Biblia sau Sfânta Scriptură. G. Pr.. Bodogae. Prof. Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful. Istoria Biserceaşcă Universală Ed. 1997 2. Pr. în O. Ed. Olimp Căciulă.. în PSB 2 traducere de Pr. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. Adămuţ Anton. Bucureşti. 3/1968 7. Prof. Prof. 2003 5. Ed. Fecioru. Patrologie. Iaşi. G. Ed. Eusebiu de Cezareea. IBMBOR. Prof. Pr. de Pr. T. 1980 4. Apologeţi de limbă greacă. Dr. Bucureşti. Bodogae. Dr. trad. Bărbuş Emanoil Pr. IBMBOR Bucureşti 15 . Scrieri.

. Rămureanu Ioan Pr.2001 9.T. Bucureşti. Conf. Ed. Prof. Concepţia Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful despre suflet.. Editura IBMBOR. 2004 16 . în S. Dr. 1982 10. Prof. Moreschini Claudio. Voicu Constantin Arhid. Rămureanu Ioan Pr. Ed... Bucureşti. Actele martirice în PSB 11. IBMBOR. Dumitraşcu Nicu Pr. Norelli Enrico. Univ. Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine. Polirom. Iaşi.8. teză de licenţă. 1986 12. Săndulescu C.. Patrologie. Dr. nr. Bucureşti. Prof. Univ.. Iustin Martirul şi operle sale. 7-8/1958 11.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful