Teofan Al Niceei

Patristica
Teofan al Niceei
Discurs [tratat] despre Preacurata i Preasfânta
Stpâna noastr de Dumnezeu Nsctoarea, care prin
multe laud în chip diferit mreiile Ei negrite i
cuvenite lui Dumnezeu i arat i c taina întruprii
lui Dumnezeu Cuvântul este o convergen i o
conexiune [syndrome kai synapheia] între Dumnezeu
i întreaga creaie, lucru care este binele ultim i
1
cauza final a celor ce sunt (II)
VIII. Predestinarea din veci a Fecioarei pentru taina Întruprii

în baza pretiinei superioritii ei incomparabile i a libertii
conlucrrii cu Dumnezeu
16. Dar poate c cineva ar nedumerit i ar spune: La naturile inteligente i raionale parti-
ciparea la Bine i asemnarea deiform cu Dumnezeu vine în chip natural dintr-o alegere liber.
Cci de aceea au i fost cinstite de înelepciunea creatoare cu libertate pentru ca, devenind cineva
1
Traducere dup ed. MARTIN JUGIE realizat pe baza Cod. Oxoniensis Baroccianus 193, f. 252–306: Theophanes
Nicaenus Sermo in Sanctissimam Deiparam, Textum graecum cum interpretatione latina, introductione et criti-
cis animadversionibus edidit Martinus Jugie AA, Lateranum, Roma, 1935, pp. 2–211.
Teofan al Niceei face parte din a doua generaie de teologi palamii. A fost ucenicul patriarhului ecumenic Filo-
tei II Kokkinos (1353-1354, 1364-1376), ucenicul, biograful Sfântului Grigorie Palama i iniiatorul canonizrii
acestuia în 1368. Patriarhul Filotei l-a hirotonit pe Teofan mitropolit al Niceei, probabil în 1364, când a redevenit
patriarh ecumenic, actele din registrul Patriarhiei atestând c Teofan a activat în aceast funcie pân în 1381 când
a decedat, în locul su aprând alt titular.
Tabor, nr. 9, decembrie 2008
Teofan al Niceei este „mariologul” prin excelen al teologiei bizantine târzii. Aa cum inspirat scria preotul profe-
sor Dumitru Stniloae, „dac Sfântul Andrei Cretanul i Sfântul Ioan Damaschinul ne-au dat cele mai lirice cuvân-
tri despre Fecioara, iar Sfântul Grigorie Palama a descris în Omilia la intrarea ei în templu ca nimeni altul viaa
ei de tain în Dumnezeu susinut de rugciunea inimii, Teofan al Niceei este dogmatistul neîntrecut al Maicii
Domnului, interpretând în funcie de ea toat mântuirea i doctrina cretin în cel mai sistematic tratat despre ea.
Comorile acestea ar trebui s e neîntârziat accesibile evlaviei poporului nostru”; DUMITRU STNILOAE, „Învtura
despre Maica Domnului la ortodoci i catolici”, Ortodoxia 2 (1950), nr. 4, pp. 559–609, aici p. 587).
Pentru comentarii extinse i detalii privitoare la polemicile suscitate în urm cu peste o jumtate de secol în pre-
sa bisericeasc româneasc în anii 1950-1952 i 1958 de tentativa de valoricare dogmatic de ctre pr. prof. D.
Stniloae a mariologiei lui Teofan al Niceei a se vedea volumul diac. IOAN I. IC JR,Maica Domnului în teologia
secolului XX i în spiritualitatea isihast a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei,
Ed. Deisis, Sibiu, 2008.
5
Patristica Teofan al Niceei
bun de bunvoie, iar nu supunându-se necesitilor naturii asemenea animalelor lipsite de raiu-
ne, mai cu seam în aceasta s e asemenea lui Dumnezeu, a Crui proprietate i semn distinctiv
e stpânirea de sine i libertatea buntii i virtuii Lui. De aceea, proporional cu înclinarea
ecruia spre divin i ambiia alegerii celor mai bune, e învrednicit ecare de ctre egalitatea i
dreptatea lui Dumnezeu de cinstirile cutate, i la Dumnezeu nu este prtinire [cf. Rm 2, 11].
Pentru aceasta trebuie cutat din ce motiv Mama Domnului a fost învrednicit de El de o atât
de mare demnitate, încât nu numai s e prin demnitate i prin rang incomparabil mai presus
decât primele naturi din jurul lui Dumnezeu, dar i s dobândeasc în chip cuvenit lui Dumnezeu
domnia [despoteian] întregii naturi create, i s devin, cum s-a spus, receptacul al întregii pli-
nti a lui Dumnezeu. Cci, chiar dac s-a fcut aa pentru c L-a nscut pur i simplu pe Acesta
dup trup, s-a zis îns i c la El nu este prtinire, indc de aceea, când cineva a zis odat c
mama i fraii Lui stau afar i caut s vorbeasc cu El, i-a denit drept mam i frai ai Lui pe cei
ce fac voia Tatlui Su [Mt 12, 47].
Dar altcineva ar putea spune iari mai întâi c acest lucru e o rsplat generoas, cu adev-
rat domneasc i cuvenit lui Dumnezeu, a acelei graviditi i nateri supranaturale i a creterii
Lui; apoi, dat ind c, din pricina iubirii de oameni, Dumnezeu trebuia cu toat necesitatea s Se
fac om i s Se nasc din femeie, vasul în care urma s se lucreze taina negrit a plsmuirii lui
Dumnezeu, ca s vorbim potrivit snitului Dionisie2, trebuia negreit s e fcut capabil s coni-
n natura divin într-un alt mod decât locuirea divin în îngeri i oameni, unul mai supranatural
i negrit, astfel încât Cel ce va locui în ea luând o parte din carnea ei i unindu-se cu ea potrivit
ipostasei, s ias din ea ca un u al ei, Acelai Dumnezeu i om; iar aceast locuire a lui Dumne-
zeu i participarea la Bine ce decurge de aici s-i dea Aceleia superioritatea incomparabil fa de
toate celelalte. Prin urmare, nu ca rsplat a virtuii i a curirii ei mai presus decât toi ceilali
i s-a dat s-L nasc pe Dumnezeu dup trup, cci e cu neputin s se gseasc la oameni sau la
îngeri o virtute i o snenie echivalente unei asemenea rspltiri. i ce mai trebuie vorbit despre
aceasta, când i îndumnezeirea druit snilor nu e o rsplat proporional cu sudorile virtuii
lor. Cci zice mult-iscusitul în cele dumnezeieti Maxim3 c îndumnezeirea nu e dat snilor în
schimbul faptelor lor drepte, ci o dovad a generozitii Creatorului care pe cei ce îndrgesc cele
bune îi va face prin instituire [thesei] ceea ce se va arta El Însui prin natur [physei]. Dar taina
aceasta a fost prehotrât/predestinat înainte de veci pentru înnoirea întregii creaii numai din
buntatea Celui ce a vrut s o înnoiasc. Deci întrucât aceast binefacere trebuia s aib loc, cum
s-a spus, în acest mod, i anume Cel de neîncput lsându-Se încput, plmdit i format ca i noi
într-un pântec femeiesc, i de aici s ias Acelai Dumnezeu i om, de aceea, Cea care a slujit unei
astfel de taine îndumnezeitoare a fost în chip necesar fcut motenitoare a slavei i a demnitii
supranaturale ce decurg de aici.
Dar la acestea cineva ar putea replica spunând: prin urmare, întrucât taina trebuia svâri-
t pentru mântuirea universului i unuia dintre toi trebuia s i se dea s slujeasc întruprii i
naterii lui Dumnezeu Cuvântul, iar acest lucru îi oferea aceluia o slav incomparabil mai presus
de toate celelalte, aceasta trebuia s e dat de dreptatea dumnezeiasc celui mai bun dintre toi.
Cci chiar dac, precum s-a zis, mreia unui astfel de dar se d prin har, la slujirea acestei taine
trebuia s e luat cel mai bun dintre toi, pentru ca, primind demnitatea covâritoare care vine de
aici, s poarte întâietile [ta proteia] în toate.
17. Pe lâng acestea deci, spunem, cu ajutorul lui Dumnezeu, c acest motiv este cel mai
adevrat i cel mai drept, de aceea nici n-a fost judecat i fcut altfel de dreptatea dumnezeiasc;
cci cum ar fost drept ca acela demn de un ordin de jos s ajung dintr-odat dincolo de primul,
iar cel care prin ordinul su e fcut s e puricat, luminat i desvârit de altul s devin deodat
numai prin har puricator, lumintor i desvâritor a toate? Cci zice dumnezeiescul Dionisie:
2
DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numele divine II, 9; PG 3, 648A.
3
Cf. Rspunsul 22 ctre Talasie; PG 90, 321A–D; Opusc. teol. 1; PG 91, 33D–36A.
6
Discurs [tratat] despre Preacurata şi Preasfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea...
„Nu se va roti un ordin peste alt ordin, ci ecare va în ordinul i în slujirea sa”4. Fiindc acelea
Patristica
sunt lucruri ale unui favor omenesc i al judecii lor iraionale, dar unele ca acestea sunt departe
de Dumnezeu i de dreptatea Lui, i cel mai bun nu va scos niciodat din întâietile lui pentru
unul mai mic, pentru c unele ca acestea sunt msurate i cântrite cu cântarele i msurile drepte
ale lui Dumnezeu. Prin urmare, tainei supranaturale a întruprii Cuvântului lui Dumnezeu trebu-
ia s-i slujeasc cel mai curat dintre toi, i cel mai sfânt dintre toi trebuia s se fac receptacul
al Naturii de necuprins. Deci întrucât nu era cu putin, nici drept ca echitatea i dreptatea lui
Dumnezeu s fac altfel, de aceea s-a fcut precum se i cdea, i [omul] cel mai sfânt dintre toi
a fost ales înainte de veci i hirotonit slujitor al tainei i vrednic, cum e i plauzibil, de slava cu
dumnezeiasc cuviin ce urmeaz de aici.
Dar aici trebuie s m ateni la argument. Cci aceast tain de nespus a întruprii Cuvân-
tului a fost prehotrât/predestinat [prooristo] dinainte de veci din venicie i pentru ea avea
s aduc din nein la existen toate, precum pred taina teologiei. Este evident îns c pentru
înelepciunea pretiinei lui Dumnezeu ecare din toi îngerii i oamenii a fost cunoscut din ve-
nicie, dac lui Dumnezeu nu i se adaug o cunoatere care nu era mai înainte, ci aceasta e una i
aceeai cuprinzând în chip asemntor toate cele ce sunt i vor împreun cu cele trecute, i astfel
El vede i cunoate îndeaproape cele viitoare ca i pe cele prezente. Deci, pentru c tie din ve-
nicie progresul din alegere liber i sârguin al ecruia, a prehotrât/predestinat din venicie
proporional [kata analogian] cu puritatea lui poziia i ordinul ce se cuvine ecruia.
Dar este evident pentru toi i acest lucru: c aa cum spune marele în teologie Grigorie5,
Cuvântul creator a împrit cele ce sunt printr-o prim secionare în inteligen i sensibilitate,
adic în natura inteligent, raional i nemuritoare, i în acest cosmos sensibil vzut, i unora din
cele inteligente i raionale le-a dat subzisten separat de materie i sensibilitate, iar pe altele
le-a legat de acestea i le-a fcut compuse. C pe ambele le-a fcut de folos acelora o tiu bine,
dar raiunile pe care le-a fcut pe ecare le putea ti negreit doar Cel ce le-a creat. De altfel, dac
înelepciunea pretiinei lui Dumnezeu a cunoscut din venicie pe ecare cu virtutea i rutatea
lui, i a prehotrât din venicie i locul i sfâritul cuvenit ecruia proporional cu calitatea vieii
lui, de aceea a prehotrât/predestinat din veci pe unul s subziste fr materie, iar pe altul legat
de aceasta, dup cum a vzut c va mai de folos ecruia, întrucât voia ca toi s se întâlneasc
într-un singur sfârit/el fericit. Cci, ca pretiutor, a vzut dinainte în chip limpede înclinaia
ecruia spre virtute sau rutate, ca înelept tia ce via – fr trup sau cu trup – îi va de folos
acestuia sau aceluia, ca bun a vrut ce e de folos ecruia, iar ca drept a fcut ceea ce a vrut. De
aceea, unii au venit la existen fr materie, iar alii înjugai cu ea.
Deci, întrucât lucrurile acestea stau astfel i Dumnezeu tia din venicie cine va cel mai sfânt
dintre toi, alegând liber lucrurile cele mai bune, de aceea din venicie l-a prehotrât/predestinat
s slujeasc înfricotoarei taine a întruprii Cuvântului, ca aa cum prin înclinarea intens i de
bunvoie spre Dumnezeu a putut purta drept cunun semnele de biruin asupra tuturor, aa s
se fac i slujitor al acestei taine i, fcându-se motenitor al covâritoarei slave care urmeaz de
aici, s dobândeasc i în aceasta o superioritate incomparabil; indc dreptatea nu îngduia ca
lucrurile s se fac altfel. Dar pentru c acela care urma s serveasc întruprii Cuvântului trebuia
s vin la existen cu un trup, ca de aici s-i ofere Cuvântului realitatea asumat de Acesta, dar i
în form de femeie, din pricina graviditii i naterii supranaturale i a alptrii uimitoare, pen-
tru ca lucrul svârit s nu e cu totul strin i înstrinat de natura noastr, de aceea i Acesta mai
sfânt decât toi vine în viaa noastr aceasta cu trup într-un corp de femeie slujind înfricotoarei
economii a Cuvântului la vremea hotrât înainte de veci. Negreit îns, dac Dumnezeu nu avea
de gând ca pentru iubirea Sa de oameni s ia forma noastr, Acesta mai sfânt decât toi ar fost
fr trup, purtând întâietile în ordinul seramilor, din pricina superioritii puritii care vine
4
DIONISIE AREOPAGITUL, Epistola 8, 4; PG 3, 1093C.
5
GRIGORIE DIN NAZIANZ, Cuvântarea 45, 5–6; PG 36, 629AC.
7
din virtute în tiinele i celebrrile lor ierarhice, pentru c înaintea venirii în trup a Cuvântului
cei ce excelau în snire înaintea tuturor erau cei învrednicii de ordinul i poziia aceasta. Nu e
aadar nicio mirare dac, întrucât pentru înnoirea creaiei Dumnezeu Cel peste toate îmbrac
natura noastr, i Acesta vrednic de ordinul i poziia seramilor iese în lumea aceasta legat de
un trup ca s slujeasc acestei uimitoare taine, pentru ca plecând de aici s e ridicat prin slava i
harul dumnezeiesc incomparabil mai presus de acest ordin sfânt i prim între celelalte; iar dac
n-ar rmas în aceast stare cuvenit i în acest ordin, ar cedat altuia legat cu trup întâietile
ca servitor al întruprii Cuvântului.
IX. Planul lui Dumnezeu în Întrupare: unirea cu creaia,

anticipat în om i realizat de Hristos i Corpul Su
18. Dar poate c altul ar spune: De ce Cuvântul lui Dumnezeu n-a îmbrcat natura angeli-
c, mai înalt i mult mai apropiat de El, ci pe a noastr, cea din urm? Cci dac aceast mare
tain ar rânduit numai pentru noi, atunci pe drept cuvânt ar asumat-o pe a noastr pentru
ca s preaslveasc ceea ce a fost asumat. Dar, întrucât predania limpede a teologiei e c mreia
acestui dar trece i la toat natura supracosmic, trebuia s ia natura prim i apropiat în chip
nemijlocit de El, ca acest negrit har s ias potrivit aezmintelor dumnezeieti din primele spre
cele secunde i prin acestea în continuare la ceilali, dar s nu se rstoarne în nimic ordinea în
acetia i ordinele cereti cele mai înalte s primeasc, invers, luminarea de la natura mai umil
a tuturor celor cuvânttori/raionali, iar aceasta s devin izvor al întregii plinti dumnezeieti.
Cci dac ar aceasta, atunci nici acesta mai sfânt decât toi i vrednic de starea seramilor n-ar
putut constrâns s ias în aceast via cu un trup de femeie.
Pe lâng acestea i cele asemenea acestora, am mai putea spune c scopul Domnului i al
pogormântului Su a fost s uneasc cu Sine Însui potrivit ipostasei toat natura creat/deve-
nit, pentru ca nimic din cele ce sunt s nu e strin potrivit naturii de asumarea divin, ci prin
comuniunea naturii s se fac prta i al gloriilor i darurilor dumnezeieti cu care a îmbogit-o;
„cci neasumatul, zice6, este de nevindecat”; pentru ca toat creaia, vzând ecare propriul su
asumat în asumarea lui Dumnezeu Cuvântul, s se împodobeasc în chip asemntor cu celelalte
i nimic din cele ce sunt s nu e, plecând de aici, mâhnit i posomorât, ci toate s e învrednicite
de buntatea i slava dumnezeiasc, i de aceea toate s e pline de bucurie i veselie venic,
întrucât toate sunt în chip asemntor opere ale buntii Acestuia.
Observ îns aici i diversitatea multipl a înelepciunii lui Dumnezeu, care, potrivit
Apostolului [Ef 3, 10], prin Biseric i prin cele fcute în ea s-a fcut cunoscut i puterilor cereti.
Cci, dup ce din buntate a creat la început toate cele ce sunt, le-a divizat în natura inteligent i
imaterial i în aceasta sensibil: cea inteligent e constituit dintr-o mulime innit de persoane
diferite care au ceea ce le unete între ele în comuniunea naturii, iar cea sensibil se vede alctuit
din diferite naturi, care au ceea ce le unete între ele i ceea ce le este propriu potrivit elementului
sensibil, raportrii reciproce [allelouchian], transformrii reciproce i convergenei spre unu, ceea
ce are drept efect multe specii diferite care se împrtesc de un suet sau de o putere vital: unele
de o putere generativ, nutritiv i augmentativ, altele, pe lâng acestea, i de una senzitiv. i
înaintând pân aici, i ca întinzând prin acestea o mân spre cea inteligent pentru o unire [henosin]
i un contact [synapheian] cu ea, aceast creaie nu putea s se întâlneasc cu ea din pricina marii
diferene i incomunicabiliti ce exist între natura iraional i cea inteligent i imaterial.
De aceea, înelepciunea creatoare, vrând s uneasc între ele toate, ca în toate s se vad nu
numai o alteritate, dar i o identitate, astfel încât i în aceasta s poat o icoan a Binelui proto-
6
GRIGORIE DIN NAZIANZ, Epistola 101 ctre Cledoniu; PG 37, 181C.
8
tipic, care se vede atât prin identitatea naturii, cât i prin alteritatea persoanelor7, de aceea creeaz
Patristica
o alt natur constatând din ambele, adic din creaia inteligent i cea sensibil: pe om, în care
are loc o conexiune [synapheia] a întregii creaii, a celei inteligente i a celei sensibile, nu numai
a materiei pur i simplu, dar i a puterii generative, nutritive i augmentative, înc i senzitive,
guvernate de natura inteligent i raional. i aa, prin constituia omului, are loc un contact
între creaia inteligent i toat creaia sensibil, omul ind unit în chip nemijlocit prin ecare
din naturile din el cu ecare, i toat creaia inteligent i sensibil ind unite între ele prin acest
intermediar. i apare aceast uimitoare vietate, omul, o legtur între întreaga creaie inteligent
i sensibil, care leag i unete în sine potrivit ipostasei toate ca o pregurare i un preludiu al
unei taine înfricotoare i negrite.
19. Aadar, întrucât, precum s-a spus, scopul negritei economii a lui Dumnezeu Cuvântul i
al dumnezeietii înomeniri era s uneasc, potrivit ipostasei, cu Sine Însui toate, pentru ca nimic
din cele ce sunt s nu rmân neprta al unei asemenea binefaceri de nedepit – indc acesta e
scopul întregului bine i adevrata fericire –, de aceea El îmbrac omul întreg, i nu altceva din ce-
lelalte, convergena tuturor celor ce sunt, pentru ca nimic din cele ce sunt s nu-i aduc contribu-
ia la alctuirea i compoziia acestui templu al Domnului; astfel încât dac toi i-au adus propriul
lor la zidirea asumatului divin, toi s se poat face prtai în virtutea legii schimbului i de cele
bune ale acestui asumat. C aa stau lucrurile d mrturie i îneleptul în cele dumnezeieti Ioan
Sirianul [Damaschinul], cci în Cuvântul su la Înfricotoarea Schimbare la Fa a Mântuitoru-
lui, el scrie: „Cu bunplcerea Tatlui în Fiul Unul-Nscut s-a alctuit conexiunea [synapheian] a
toate, cci întrucât omul e o lume mic [mikros kosmos], purtând în sine însui inelul de legtur
[syndesmon] a toat ina vzut i nevzut, pentru c e i una i alta, Stpânului, Creatorul i
Pronietorul a toate, I-a bineplcut ca în Fiul Su Unul-Nscut i consubstanial s se fac o cone-
xiune a divinitii i umanitii, i prin aceasta a întregii creaii, ca Dumnezeu s e toate în toi”8.
i iari în Cuvântul su la Naterea Nsctoarei de Dumnezeu acelai spune: „Prin Ea Creatorul
a transmutat spre mai bine prin intermediul umanitii toat natura. Cci, dac omul care st la
mijloc între inteligen i materie e un inel de legtur [syndesmos] al întregii creaii vzute i
nevzute, atunci, unindu-Se cu natura umanitii, Cuvântul creator al lui Dumnezeu S-a unit prin
Ea cu toat creaia”9. Iar foarte marele în teologie Maxim spune i el: „Din buntate omul a fost
fcut de Dumnezeu din suet i trup, pentru ca suetul raional i inteligent dat lui i care e dup
chipul Celui care l-a fcut, s se îndumnezeiasc alipindu-se prin cunoatere de Dumnezeu prin
dorina i iubirea sa integral din toat puterea lui i câtigând asemnarea cu El, iar prin purtarea
de grij cu tiin de partea inferioar i prin porunca care-i poruncete s-l iubeasc pe aproape-
le ca pe sine însui, s-i fac trupul raional cu chibzuin, iar prin virtui s-l asocieze intim cu
Dumnezeu ca pe un coslujitor. Astfel, prin intermediul lui însui, suetul Îl face pe Fctorul su
s locuiasc în el, fcându-L pe Cel ce l-a legat de trup s e un inel de legtur de nedesfcut al
nemuririi date lui, pentru ca ceea ce este Dumnezeu pentru suet, aceasta s devin suetul pentru
trup, i s se arate Un singur Creator a toate strbtând prin umanitate în mod proporional în
toate cele ce sunt i cele mult distanate prin natur s vin la unitate convergând între ele în jurul
naturii una a omului, i Însui Dumnezeu s devin toate în toi [1 Co 15, 28] cuprinzându-le i eni-
postaziindu-le în Sine Însui pe toate, prin aceea c niciuna din cele ce sunt nu-i mai are micarea
lsat liber i neprta de prezena Lui, prin care suntem i ne numim i «dumnezei» i «copii»
i «corp» i «membre» i «prticele» ale lui Dumnezeu, i cele asemntoare”10.
De aici se vede c omul a fost ca o pregtire anticipat [prokataskeue tis] a tainei economiei
lui Hristos, ind fcut o pârg a tuturor celor ce sunt pregtite de Dumnezeu, pe de o parte, pentru
7
Hoper epitheoreitai pros te tauteti tes physeos kai heteroteti prosopon.
8
IOAN DAMASCHINUL, La Schimbarea la Fa a Domnului, § 18; PG 96, 572D–573A.
9
IOAN DAMASCHINUL, La Naterea Maicii Domnului, omilia 1, § 1; PG 96, 661C.
10
MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua 7; PG 91, 1092BC.
9
o împrtire [metousian] de El i o unire [henosin] de nespus cu El, iar, pe de alt parte, pentru
un schimb [antidosin] i o comuniune [koinonian] negrit a celor dumnezeieti, „pentru ca ni-
mic din cele ce sunt s nu-i mai aib micarea lsat liber i neprta de prezena Lui”. Însi
plmdirea omului are o foarte mare asemnare analogic/proporional cu aceast tain. Cci
aa cum acesta a adunat i unit/conectat în sine însui în mod ipostatic toat creaia inteligent
i sensibil, devenind un mediator i inel de legtur [mesites kai desmos] între inteligen i
materie, tot aa i Hristos a conectat i unit în Sine Însui în mod ipostatic toat natura necreat
i creat, fcându-Se mediator între Dumnezeu i toate creaturile aate prin natur la o distan
innit de El.
De aceea, aa cum creaia sensibil a fost fcut pentru om i Dumnezeu a produs-o privind
spre acesta ca spre o cauz nal nemijlocit, pentru ca în el s-i druiasc existena fericit – cci
fr om creaia sensibil ar de prisos i neprta a darurilor supranaturale ale lui Dumnezeu,
în care oricine îi dobândete existena fericit –, tot aa i creaia toat a fost fcut pentru eco-
nomia lui Hristos, iar potrivit snilor teologi Dumnezeu a produs inele celor ce sunt privind
spre aceast tain ca spre o cauz nal, indc fr El toate lucrurile lui Dumnezeu sunt în zadar
i nedemne de generozitatea Fctorului lor, ind neprtae la darul i harul Su de nepovestit,
adic la îndumnezeire i la comuniunea naturii divine i a darurilor supranaturale care vin de aici,
în care li se druiete tuturor existena bun i fericit.
De aceea, toat creaia întinzând prin umanitatea care e în ipostasa Mamei lui Dumnezeu ca
o mân dreapt spre Creatorul pentru a intra în contact cu El, prin aceast palm i degetele ei,
adic prin asumatul divin luat din Ea, intr în contact i se alipete de dreapta Celui Preaînalt în-
tins pân la noi din pricina covâririi iubirii de oameni, mân dreapt din care se druie îmbelu-
gat învierea celor czui, urcuul spre înlimea slavei dumnezeieti i îndumnezeirea tuturor, cci
„aceasta este, zice [Psalmistul], schimbarea/transformarea [alloiosis] Dreptei Celui Preaînalt” [Ps
76, 11]. i ca s vorbesc succint ajunge astfel la capt taina ascuns pentru îngeri i pentru oameni,
unirea potrivit ipostasei a naturii divine i umane, care e o convergen [syndrome] a întregii
creaii, i care e sfâritul darurilor mai presus de minte ale lui Dumnezeu. Observ bogia ge-
nerozitii i harului Stpânului, c ceea ce a fcut pentru creaia sensibil, unind-o în alctuirea
omului cu natura inteligent, vrând s o preaslveasc i s o fac prta a bogiilor i darurilor
naturii raionale, astfel încât, din pricina ipostasei comune, cele proprii inteligenei s e socotite
proprii deopotriv i materiei, aceasta a fcut-o ulterior i pentru toat natura creat [supus de-
venirii], unind-o potrivit ipostasei în Hristos cu natura necreat i fericit a Dumnezeirii, vrând
s o preaslveasc într-un mod covâritor, astfel încât din pricina unirii potrivit ipostasei gloriile
Dumnezeirii s e cunoscute i drept ale creaiei.
20. Cci zice dumnezeiescul Maxim: „Înc înainte de veacuri a fost gândit o unire a nitului
i a innitului, a msuratului i nemsuratului, a mrginirii i nemrginirii, a Creatorului i a cre-
aiei, a stabilitii i micrii, unire care s-a fcut în Hristos artându-se în timpurile de pe urm,
dând prin ea o împlinire pretiinei lui Dumnezeu, ca acelea care, potrivit naturii lor, se mic s
se opreasc în jurul a ceea ce e nemicat prin in, ieind cu desvârire din micarea spre ele
însele i unele spre celelalte i s primeasc prin experien cunoaterea în act a Celui în Care S-au
învrednicit s se opreasc, o cunoatere care are deopotriv neschimbabil i desftarea de Cel
cunoscut pe care le-o ofer”11.
Ceea ce spune el este aceasta: ind aduse la existen din cele ce nu sunt toate cele ce sunt,
sunt ele atât în chip necesar nite, msurate i limitate, cât i au imitarea fr odihn, dorind
desvârirea care, ind innit, nu poate cuprins. Toate acestea sunt îns proprii celor nedes-
vârite i semne distinctive ale unei privaii; cci divinul e innit, nelimitat i imens i, de aceea,
i nemicat. Cci unde s-ar mai mica innitul i nelimitatul? Este ca i desvâritul i suprades-
11
MAXIM MRTURISITORUL, Rspunsuri ctre Talasie 60; PG 90, 621B.
10
vâritul; cci ceea ce se mic se mic dorind o desvârire, dar divinul, ind desvârit, nu caut
Patristica
o cretere i vreo micare, întrucât e deplin, sau, mai bine zis, e o plintate a oricrui bine.
Deci, întrucât toate acestea sunt proprii i semne distinctive ale desvâritului, suprades-
vâritului i supradeplinului, este evident c cele opuse acestora, adic hotarul, limita i micarea
în jurul creaiei sunt caracteristici ale decitului i privaiunii de desvârirea Celui supradesvâr-
it. De aceea, întrucât toate acestea urmeaz cu necesitate tuturor celor ce sunt ca unele ce sunt
create, e cu neputin ca ele s se transforme în cele opuse, pentru c e imposibil ca acelea care au
fost create din cele ce nu sunt s devin necreate. Deci, întrucât creatul nu poate veni prin natur
la o identitate cu necreatul, el vine la aceasta printr-o covârire a buntii potrivit ipostasei i aa
necreatul i creatul devin una i aceeai potrivit ipostasei. i astfel unirea gândit înainte de veci
a nitului i innitului, a msuratului i nemsuratului, a mrginitului i nemrginitului, astfel
încât Acelai s e i mrginit i nemrginit, i creat i necreat, a devenit fapt în timpurile din
urm în Hristos, i cele ce se mic prin natur, adic cele ce sunt, se opresc în jurul a ceea ce este
cu totul nemicat prin natur, adic Divinul, ieind, spune, cu desvârire din micarea spre ele
însele i unele spre celelalte. Cci ecare se mica prin cunoatere atât spre sine însui, cât i spre
toate celelalte, ca plecând de la cunoaterea de sine i a celorlalte s ajung la cunoaterea Celui
nemicat i aa s-i opreasc dorina i micarea proprie; i de aceea nu putea s înceteze vreo-
dat din aceast micare, pentru c natura nemicat e incomparabil cu cele micate, i plecând
de aici i cunoaterea ei e incomparabil cu aceea a celor supuse micrii.
Dar Cel Supraceresc fcându-Se deodat pmântesc a conectat în Sine Însui micarea cu
starea i cele supuse micrii nu mai caut din cele ce sunt i sunt supuse micrii cunoaterea
i desftarea de ceea ce e Nemicat, ci Îl au, primindu-L pe însui Cel Nemicat; de aceea nu mai
primesc cunoaterea Aceluia în cuvinte i idei, ci în experien i în act, i plecând de aici i una
neschimbabil; cci întrucât toate cele ce sunt sunt schimbabile, i cunoaterea lor e tot aa, dar
cunoaterea prin experien i în act e neschimbabil i ofer desftarea de Cel cunoscut, în care
s-au învrednicit s se opreasc, întrucât cunoaterea prin experien a ceea ce e cunoscut e o des-
ftare în sens propriu, nu cea care st în cuvânt i în reprezentri mentale exterioare.
21. Observ îns generozitatea [to philotimon] darului Domnului, cci nu ridic în Sine În-
sui cele create i mrginite i le împrtete harismele Lui naturale, iar El, Cel necreat i innit,
rmâne în incinta Lui i în înlimea slavei Sale negolit de ea [prin kenoz]. Cci dac ar fost
doar aceasta, negreit ar fcut cele ce sunt numai pe ele însele atât innite, cât i nite, într-o
participare la innitate i nemrginirea necreat, iar Cel ce e prin in necreat i innit ar r-
mas având numai ceea ce îi este propriu prin re, iar plecând de aici creaia n-ar avea asemnarea
cu Creatorul întru toate, ci pe jumtate, cum ar putea spune cineva; cci atunci am avea comuniu-
nea i asemnarea cu El numai prin innitate i cele asemntoare acestora, nicidecum prin creat
i nit i cele asemntoare acestora.
Dar ce anume are loc i care e bogia buntii? Mai întâi Acela coboar pân la starea
noastr ultim golindu-Se [kenosas] pe Sine Însui întreg, negolind îns toate sânurile Tatlui, i
ia asupra Sa tot ce e al nostru, fcându-Se prta, în chip asemntor nou, trupului i sângelui
[cf. Evr 2, 14], i Cel necreat devine, Acelai, i creat, Cel nemrginit devine i mrginit, Cel innit
devine i nit, i aa, luând ce e al nostru, ne d în schimb ce e al Su, i, la rândul lor, cei mrgi-
nii devin nemrginii, cei nii devin innii din pricina îndumnezeirii necreate, nemrginite i
innite care li se face prin har.
Cci zice dumnezeiescul Maxim despre dumnezeiescul Melchisedec c „n-a mai fost numit din
însuirile naturale i temporale, între care se cuprind i acelea de tat, mam, genealogie, început i
sfârit al zilelor, pe care le-a desinat cu totul din sine însui, ci din caracteristicile distinctive di-
vine i fericite, prin care i-a schimbat specia, i la care n-ajunge nici timp, nici natur, nici raiune,
nici inteligen, nici nimic altceva din cele ce sunt, ca s vorbim descriptiv. Aadar, marele Melchi-
sedec a fost descris ca «fr tat, fr mam i fr genealogie, neavând nici început al zilelor, nici
11
sfârit al vieii» [Evr 7, 3], precum a lmurit cele privitoare la el cuvântul adevrat al celor purttori
de Dumnezeu, nu din pricina naturii create din nimic, potrivit creia a avut un început i un sfârit
al existenei, ci din pricina harului dumnezeiesc i necreat, care e pururea mai presus de orice na-
tur i orice timp din Dumnezeu Care este pururea, har potrivit cruia numai e recunoscut ca ind
nscut întreg din voin, i e pstrat de Scriptur ca ind singurul acest lucru, poate ca primul care
a ajuns prin virtute mai presus de materie i de form/specie”12. i iari acelai spune: „Melchise-
dec s-a fcut/a devenit fr început i fr sfârit, pentru c nu mai purta în sine însui viaa supus
micrii, care are început i sfârit, i e tulburat de multe patimi, ci numai pe cea dumnezeiasc i
venic a Cuvântului Care slluia în el i care nu mai e limitat de nicio moarte”13.
Vezi c spune c numai din pricina harului necreat i care e pururea este recunoscut Melchi-
sedec ca ind nscut întreg din voin, i el, i dac mai e un altul asemenea lui, este fr început
i fr sfârit, i din aceast pricin negreit i nemrginit i innit prin aceasta i prin altceva
asemntor, precum iari i Stpânul din pricina naturii noastre, potrivit creia e recunoscut ca
ind nscut întreg în chip supranatural, a devenit Acelai i creat i mrginit i nit, pentru ca na-
tura oamenilor i prin ea toat creaia s primeasc în chip proporional asemnarea cu Creatorul,
dându-i toate cele ale sale i luând în schimb cele dumnezeieti. Cci aa cum Creatorul e Acelai
i atemporal i sub timp, una potrivit naturii Sale, iar alta potrivit iubirii de oameni i pogorârii
Sale, tot aa i toi snii sunt aceiai i sub timp i atemporali, una potrivit naturii, iar alta potrivit
harului. i aa toat natura divin în una din ipostasele ei se unete cu noi prin asumatul divin, iar
prin noi cu toat creaia, i astfel Hristos devine inel de legtur de nedesfcut al întregii diviniti
i al întregii creaii, astfel încât, în El, Dumnezeu i creaia s devin o unic persoan indivizibil
i indisociabil; cci nici cele dou naturi ale Lui nu se disting în dou persoane, nici nu sunt dis-
tanate între ele, astfel încât una s e gândit fr cealalt.
22. Observ îns inexprimabilul acestei uniri economice din pricina unei îndurri pân în
mruntaie, cum reect ca o icoan unicitatea [to monadikon] divinitii pe care aceea o are atât
potrivit inei, cât i potrivit ecrei ipostase; cci aa cum Dumnezeu este unul prin natur, tot
aa este prin ipostas un Tat, un Fiu i un Duh Sfânt. De aceea i Fiul, Care e Unul din Treimea
de-o-in, are i unicitatea naturii împreun cu Tatl i cu Duhul, i unicitatea ipostasei i a pro-
prietii ei, întrucât e Unul-Nscut. i unicitatea ipostasei Lui e gândit înaintea unicitii naturii,
pe care e vzut c o are cu celelalte dou Persoane, indc mai întâi trebuie s e o ipostas, i
apoi de-o-in cu celelalte, pentru c de-o-in numim ipostasele. Dar Fiul îi primete ipostasa
i unicitatea ei nscându-Se din ina i ipostasa Tatlui, i de aici îi are i de-o-inimea cu El,
indc este de-o-in cu El pentru c se nate din ina Lui. Dar tot plecând de aici se arat i
diferena de ipostas pe care o are fa de Tatl, indc îi are alteritatea ipostatic fa de Tatl
Lui, pentru c prin ipostas se nate Unul din Altul.
Observ îns cum ajungând din pricina îndurrii Sale pân în mruntaie i împreun cu noi,
primete prin aceleai raiuni i identitatea i alteritatea fa de noi; cci aa cum Fiul Unul-Ns-
cut al lui Dumnezeu, nscându-Se ca Dumnezeu din Tatl, primete atât unicitatea ipostasei adic
ipostasa Lui unic, i plecând de aici atât identitatea cu Tatl potrivit naturii, cât i alteritatea
fa de El potrivit ipostasei, tot aa Acelai Fiu Unul-Nscut al lui Dumnezeu, nscându-Se ca
om pentru noi din Preasfânta Lui Mam, pzete i astfel unicitatea ipostasei unit cu asumatul
Lui, ind Unul i Acelai Fiu Unul-Nscut atât al lui Dumnezeu i Tatlui Su, cât i al Fecioarei
i Mamei Lui. i plecând de aici primete i identitatea cu Mama Sa potrivit naturii i alteritatea
potrivit ipostasei, iar identitatea ipostatic cu natura noastr e gândit înaintea unirii naturale i
a diferenei personale cu Ea. Cci mai întâi Domnul Unul prin ipostas devine Acelai i om, Unul
prin ipostas unit cu asumatul propriu potrivit ipostasei i nscându-Se din Fecioar, i plecând
de aici se arat binatural, atât conatural cu Mama Sa, cât i altul decât Ea potrivit ipostasei.
12
MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua 10, 20; PG 90, 1144AB.
13
MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua 10, 20; PG 90, 1144C.
12
Dar aceast identitate i alteritate natural i ipostatic14 o are în chip asemntor primind-o
Patristica
de la început de la Creatorul i natura îngerilor i a oamenilor, i ea este o adumbrire divin care-i
împodobete; numai c aceasta, cea a creaiei, contemplat în ea în mod natural i ipostatic, era
alta, ind, precum s-a spus, o icoan nedesluit a celei divine. Mai apoi îns, prin covârirea bu-
ntii o identitate i alteritate între Dumnezeu i oameni i prin acetia cu toat creaia are loc în
Hristos, Care S-a fcut Mediator [mesites] între Dumnezeu i creaie, cci identitatea i alteritatea
pe care o are Fiul potrivit naturii i ipostasei cu Tatl Su i cu Duhul, pe aceasta a luat-o – o, mi-
nune! – prin modul unei condescendene, i fa de noi. Cci aa cum avea unicitatea ipostasei i
înainte de înomenire, aa a pstrat-o i dup înomenire, ind iari Acelai Fiu Unul-Nscut i al
Tatlui i al Mamei, Dumnezeu i om; i aa cum are cu Tatl i cu Duhul i identitatea naturii i
alteritatea personal, tot aa a asumat i identitatea naturii noastre împreun cu alteritatea per-
sonal, i astfel Dumnezeu a devenit toate în toi, cuprinzând i enipostaziind în Sine însui toate,
potrivit dumnezeiescului Maxim15, astfel încât este o unic activitate/energie, slav i împrie a
lui Dumnezeu i a tuturor celorlali, care sunt vrednici de Dumnezeu i de aceea Dumnezeu i cre-
aia se vd în Hristos un singur lucru, adic o singur persoan, ca noi toi s m un corp i nite
membre, Hristos, Procuratorul [choregon] Duhului de via fctor, s e un Cap, iar Dumnezeu
i Tatl s e Cap al lui Hristos, i aa Dumnezeu s e, cum s-a zis, toate în toi [1 Co 15, 28].
X. Fecioara, Gâtul prin care Hristos Capul transmite Corpului

Su tainic toate harurile i prin care toate cele din Corp urc
spre Capul lor
23. Iar mijlocitor [mesites] i ca un inel de legtur [syndesmos] între acest Cap i Corp, care
leag între ele toate ca un „gât” [trachelos], e binele supranatural elogiat de noi acum, podoaba
supranatural a Bisericii, Mama lui Iisus, Ea care poart în chip nemijlocit Capul cel mai presus
de întregul corp, iar prin rang e direct a doua dup Cap. i aa cum acest Cap ade singur deasupra
întregului Corp, neavând prta egal al poziiei lui, dar conine întreg Duhul de via fctor pe
care-L msoar i împarte în chip proporional tuturor membrelor Lui, „plecând de la Care, potri-
vit dumnezeiescului Apostol, tot corpul bine încheiat i bine alctuit prin orice legtur a oferirii
îi face creterea potrivit lucrrii msurate a ecrui membru spre zidirea lui în iubire” [Ef 4, 16],
tot aa i acest Gât plcut lui Dumnezeu i scânteind de dumnezeiescul Duh, singur mai presus de
tot corpul, nu are ceva de acelai rang i poziie cu el, ci e, precum s-a zis, al doilea în rang, îndat
dup Cap, mijlocitor i inel de legtur între Cap i Corp16. De aceea, pentru c n-are nimic de
acelai rang, cum spuneam mai înainte, devine i el receptacul capabil s primeasc [choretikos
dektikos] toat plintatea dumnezeiasc i fctoare de via care prin el se druiete din Cap
tuturor membrelor Corpului.
Dar, pentru c dup acesta multe sunt membrele de acelai rang i de o poziie egal care
primesc procurarea Duhului vital în chip nemijlocit de la dumnezeiescul Gât, Acesta Care e prin
natur lipsit de pri Se împarte ind codivizat de alteritatea membrelor i legând într-un corp
cele multe i diferite. De aici urmeaz c niciun membru nu poate s ajung la împrtirea puterii
de via care coboar din Cap, nici s se uneasc cu Capul altfel decât prin Gâtul dumnezeiesc, aa
cum nu poate veni la Capul lui Hristos, la Dumnezeu i Tatl, decât prin Hristos Capul nostru.
De aceea, aa cum [Hristos] Capul întregii puteri i stpâniri i al Bisericii noastre e singura cale
[mone hodos] care duce la Tatl, tot aa numai acest sfânt Gât este o alt cale [hetera hodos] care-i
urc pe toi la Capul tuturor. Admirând i ludând frumuseea foarte pur, simpl i adevrat
14
Ten tautoteta kai heteroteta tauten physiken kai hypostatiken.
15
MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua 7; PG 91, 1076C.
16
Deuteros te taxei prosechos meta ten kephalen tetagmenos, mesites kai syndesmos tes kephales kai tou somatos.
13
a acestui excepional gât al Miresei, Mirele îi zice Miresei în Cântarea Cântrilor: „Gâtul tu ca
nite lnioare” [Cânt 1, 9]: nu este împodobit gâtul tu dinafar cu podoabe strine, cu colane
i lnioare de aur asemenea femeilor iubitoare de podoabe, cci potrivit dumnezeiescului David
„slava ei este dinuntru” [Ps 44, 14]. Drept pentru care Ea însi este un lnior ce scânteiaz i
strlucete dinuntru cu sclipirile Duhului, astfel încât gâtul i lniorul s e pentru sine însi
i pentru restul trupului frumuseea cea adevrat ludat i fericit, precum spune i Mireasa
despre Mirele, Capul ei, c este „aur kephaz” [Cânt 5, 11]: nu alt podoab de aur lumineaz acest
Cap, ci El Însui este aur kephaz, adic nefalsicat i pur.
Dar i Mirele, revrsându-i din belug laudele pentru gâtul Miresei, spune: „Gâtul tu ca
turnul lui David zidit în Thalpioth” [Cânt 4, 4], fcând aluzie la înlimea, fala i statutul lui regal,
prin care se ridic mai presus de toate celelalte, pe care l-a fcut atât de mre i minunat adum-
brirea puterii Celui Preaînalt, a Tatlui Solomonului inteligibil, Hristos, „de care atârn mii de
scuturi i lncile celor puternici” [ibid.], adic armele otirii noastre puternice spre surparea me-
terezelor, scuturile ind pentru pzirea de sgeile cele aprinse ale celui ru [Ef 2, 16], iar lncile
pentru doborârea gândurilor oricrei înlimi care se ridic împotriva cunoaterii lui Dumnezeu
[2 Co 10, 15]. Cci de acest minunat turn atârn toate puterile dumnezeiescului Duh i de aici sunt
înmânate ele ca dintr-o vistierie tuturor celor ce ptimesc rele ca nite buni soldai ai lui Hristos
[2 Tim 2, 3] de ctre cea ludat acum ca una care e i Regin [basilissa] i Comandant suprem
[archistrategos] pus de Dumnezeu peste toat otirea dumnezeiasc cereasc i pmânteasc.
XI. Fecioara Mam i Tatl. Fiul, inima lor comun. Fecioara,

Sfânta Sfintelor i jertfelnicul Templului ceresc
24. Astfel Se unete Dumnezeu mai presus de gând cu toat natura creat sau, mai bine zis,
ca s vorbim potrivit dumnezeiescului Apostol, astfel „a recapitulat în Hristos toate, e cele din
ceruri, e cele de pe pmânt” [Ef 1, 10], artându-L inel de legtur [syndesmon] între divinitate
i creaie i membru comun conatural cu toate. Cci ind El o Mân Dreapt a Tatlui conatural
cu El, S-a fcut i Cap al nostru al tuturor, conatural în chip asemntor cu noi, i astfel creaia
i-a gsit conexiunea [synapheian] reciproc culminant a creaturilor între ele i cu Dumnezeu
i împrtirea [metousian] de buntile naturale ale Aceluia, astfel încât s nu mai primeasc
darurile dumnezeieti din afar ca un strin, ci ca nite membre i un corp de la Capul lor. Dar
cauza unei astfel de uniri, concrescene [symphyias] i îndumnezeiri a toate ce fel de conexiune i
comuniune cu Dumnezeu a primit? Negreit una cu neputin de scrutat i de cercetat. Totui, cu
ajutorul Ei dat cu iubire de oameni, vom putea încerca dup putin raiunea i înelegerea acestei
taine i vom putea scruta în chip msurat adâncul bogiei înelepciunii i cunoaterii Ei [cf. Rm
11, 33]. Cci chiar de vom putea ajunge doar la o mic parte din acestea, ne vom desfta mult de
contemplarea i privelitile/spectacolele supranaturale de acolo. Fiindc Acest Fiu Comun, Care e
fr mam i fr tat, e vzut – o, tain înfricotoare! – la mijloc între un Tat i o mam, având
în chip uimitor o conexiune/legtur [synapheian] nemijlocit atât cu Tatl, cât i cu mama Lui.
Cci nu doar o parte a Lui e conectat de Tatl Care L-a nscut, iar cealalt de mama care i-a dat
natere, ci Acelai întreg Care este ambele, Cuvântul Dumnezeu-om, Se odihnete atât în sânurile
Tatlui, cât i în sânurile Mamei Lui, pentru c naturile care sunt în El sunt inseparabile o dat
pentru totdeauna. De aceea, dac în tat i mam exist o convorbire i o comuniune de cuvinte
cuvenit lui Dumnezeu i negrit, cum ar putea numit de ei rodul lor comun altfel decât „Fiul
Unul-Nscut i iubit nou”, „Mruntaiul nostru comun” [koinon splanchon], nu numai pentru
c a ieit din mruntaiele paterne i materne – cci aa cum S-a nscut din pântecele Tatlui mai
înainte de luceafr [Ps 109, 3], tot aa S-a nscut la sfâritul veacurilor i din pântecul Fecioarei
Mam –, ci pentru c la oameni mruntaiele [splanchon] sunt organul iubirii, de aceea se spune
14
în sens paronimic c ea s-a „îndurat pân în mruntaie” [esplanchniste]. Dar mruntaiele sunt
Patristica
partea plin de iubire a trupului: iubirea e o putere a suetului, iar mruntaiele sunt o parte a tru-
pului, iar din pricina concrescenei [symphyias] i unirii [henosin] suetului i trupului aceast
putere unit lucreaz cele ale ei folosindu-se de mruntaie ca de un organ precum ar voi suetul.
Aa i Cuvântul lui Dumnezeu e o iubire i o putere a Tatlui, pentru Care i prin Care a fcut
toate; dup care, vrând s-i reverse asupra întregii creaturi de innite ori mai generos îndurarea
i iubirea Sa, legând în chip nespus în Duhul lui Dumnezeu cu aceast iubire o parte a trupului
Mamei lui Dumnezeu, a fcut-o mruntai fericit plin de Însi Îndurarea Sa pân în mruntaie,
prin care a ridicat creaia la o atât de mare înlime i mreie a slavei dumnezeieti.
De aceea, dac Iubirea i Însi Îndurarea pân în mruntaie a Tatlui e o putere enipos-
tatic, dar mruntaiul i organul ei, cu care s-a unit potrivit ipostasei, e o parte a trupului ma-
mei Lui, atunci acest fericit Mruntai e comun amândurora, atât Tatlui, cât i Mamei Lui; Tatl
fcându-i-L propriu din pricina iubirii i îndurrii naturale care sunt în aceste mruntaie, iar
Mama fcându-i-le proprii din pricina mruntaielor din trupul ei care sunt un organ i al iubirii
i îndurrii pân în mruntaie a Tatlui. De aceea, cum s-a spus, ca mruntaiul lor comun, Acesta
[Fiul întrupat] odihnete în chip asemntor în ascunzimile cele mai interioare i în sânurile atât
paterne, cât i materne.
Vezi comuniunea i conexiunea negrit dintre Tatl i Mama lui Dumnezeu Cuvântul: M-
runtaiul mamei odihnete în sânurile Tatlui i cel al Tatlui în cel al Mamei Lui. Tatl Îi vede
Mruntaiul propriu locuind în chip natural în acelai sens în Sine Însui i în Mama Lui, iar Mama
Lui vede în chip asemntor aceleai Mruntai comun cuprins în chip natural în acelai sens în ea
însi i în Tatl, cci unirea i concrescena pe care o are Fiul cu Tatl, o are aceeai în chip pro-
porional i cu mama Lui din pricina conaturalitii Lui cu ecare i a faptului c este din ina lor.
De aceea, dac trebuie adugat altceva uimitor, Acest Fiu are cu mama Lui o mai mare conexiune/
legtur [synapheian], unire [henosin] i intimitate [oikeiosin] decât inima [kardia] Acesteia cu
Ea Însi i ecare din membrele Ei cu toate celelalte; pentru c orice unire sau conexiune/leg-
tur – e natural, e ipostatic, e local, e temporal, e prin asemnare, e oricare alta, e o
imitare sau, mai bine zis, o imagine a Însei Egalitii, Însei Asemnrii i Însui Unului. Prin
urmare, pe cât difer Prototipul divin de imitrile lui, pe atât difer între ele i unirea celor diferite
efectuat de Prototip i identitatea provenit din icoane i asemnri. Inima îns i toate prile i
membrele corpului sunt unite unele cu altele într-o unic ipostas prin identitatea i închegarea
suetului i prin întoarcerea la el i conexiunea cu el a tuturor; de aceea, atunci când acesta se
retrage de acolo, toate acestea se distaneaz între ele. Dar unirea i conexiunea între Acest Fiu i
Mama Lui este i natural, dar mai mare decât ea este cea dumnezeiasc; indc El este i Însi
Egalitatea i Însui Unul, Care pân într-atât se unete cu mama Lui, încât una este activitatea/
energia Fiului i Mamei, însi cea dumnezeiasc i necreat a Fiului, care îi leag, cum s-a spus,
incomparabil mai mult decât leag activitatea/energia suetului membrele corpului. De aceea,
precum s-a zis, Domnul are fa de Mama Lui o conexiune mult mai incomparabil decât are
inima Ei i ecare din membrele Ei cu Ea i cu fericitul Ei suet; mai bine zis, însei membrele
i inima ei guvernate acum de activitatea/energia i harul dumnezeiesc au între ele i cu fericitul

ei suet o conexiune negrit i dincolo de orice concrescen natural. Iar prin Ea acest bine va
ajunge la ultima restaurare [apokatastasin] a universului i la noi, cum spun purttorii de Dum-
nezeu Prini: „Atunci când toate caracteristicile vechi prin care obinuiete s e indicat umanul
cedeaz în faa celor mai bune, ca un aer lipsit de lumin amestecat în întregime cu lumina, încât
este o singur i unic activitate/energie a lui Dumnezeu i a celor vrednici de Dumnezeu, sau
mai bine zis a lui Dumnezeu întreg Care strbate de jur-împrejur în chip cuvenit binelui pe toi
cei vrednici”17.
17
MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua 7; PG 91, 1076C.
15
Aadar, întrucât între Fiu i Mam exista o atât de negrit conexiune, iar Fiul Care locuiete
în ea e mai interior decât inima mamei Lui, lipit în chip nespus de fericitul ei suet i trup i legân-
du-le pe acestea în chip indivizibil i venic cu Sine Însui i între ele – de aceea, aa cum iese din
inima Tatlui, cci zice: „Aat-a inima mea cuvânt bun” [Ps 44, 1], dar i odihnete în inima aceea,
pentru c nu este separat de Tatl atunci când Se nate din El, ci este întreg în El, tot aa locuiete
i în inima mamei Sale rmânând inseparabil de ea potrivit raiunilor spuse maicii atunci când se
nate din Ea dup trup – ce cuvânt va putea luda în imne taina inexprimabil a comuniunii Tat-
lui i Mamei atunci când Fiul lor comun Cel Iubit i Unul-Nscut în chip asemntor, Mruntaiul
comun al amândurora, e îneles locuind întreg în inima lor în acelai sens? Cci în inima Mamei se
vars cu adevrat acea Iubire enipostatic a lui Dumnezeu i Tatl i, întrupându-Se în mam, iese
din Ea spre inima Tatlui, ieind din ecare spre ecare i odihnindu-Se în ecare în acelai sens.
Cu adevrat foarte potrivit este s spunem aici: „O, adâncul bogiei”, nu numai al „îne-
lepciunii i cunoaterii lui Dumnezeu” [Rm 11, 33], ci i al buntii, îndurrii pân în mruntaie
i generozitii mai presus de înelegere! Acum Dumnezeu i-a artat prin Biseric cu adevrat
bogia covâritoare a buntii Lui nu numai nou, ci i stpâniilor i puterilor [îngereti]. Deci,
dac atunci când s-au nscut stelele, pe Ziditorul l-au ludat cu glas mare toi îngerii Lui [Iov
38, 7] i I-au cântat imne, ce li s-a întâmplat când li s-au descoperit i artat aceste lucruri i taine
înfricotoare?
25. Dar cât este de supranatural i nespus intimitatea [oikeiosis] i conexiunea/legtura
[synapheia] cu Dumnezeu i Tatl a Mamei lui Dumnezeu Cuvântul noi putem ti sau, mai bine
zis, ni s-a dat s tim; cci, potrivit snitului Dionisie18, aceast tain e de negrit prin orice cu-
vânt i de necuvântat pentru orice minte, chiar i pentru cel dintâi dintre îngerii cei mai vechi, cât
privete înelegerea i tâlcuirea ei desvârit. Fiindc Ea este partea cea mai dinuntru a perdelei
[templului], în care Arhiereul buntilor viitoare, intrând o dat pentru totdeauna, rmâne puru-
rea [cf. Evr 9, 11] fcându-i din inima Ei jertfelnic capabil s cuprind i primeasc pe acest mare
Arhiereu i Victim, adus acolo mereu pentru toat creaia de Arhiereul venic lui Dumnezeu i
Tatl, i e primit cu plcere i bunvoin de Acesta, Care îi d în schimb de aici îndumnezeirea,
un dar cu adevrat corespunztor acestei ofrande, i care, umplând acel jertfelnic i întreaga Sfân-
t a Sntelor, i anume Cortul obârie de Via i primitor de Dumnezeu al Celui Preaînalt, iese
prin perdeaua trupului Ei mai întâi spre cei învrednicii de rangul acelui vestibul, i prin acela spre
ceilali. Cci unde altundeva s-ar cdea s zac pururea acea nou Victim i junghiere decât în cea
în care i din care S-a nscut la început i din care a ieit dup ce S-a fcut, întrucât nici n-ar putea
un alt loc mai sfânt decât locul acesta?
Locul acesta este, cum s-a zis, neaccesibil i neclcat pentru toi, ind rezervat i consacrat
drept locuin i odihn venic doar Marelui Arhiereu i Victim. Cci aa cum îndumnezeirea
izvorte de acolo pururea celor îndumnezeii, tot aa i aceast Victim nou zace pururea pe
jertfelnicul acela oferit i primit, fcându-l mereu binevoitor i milostiv pe Dumnezeu, întrucât
nu e alt spectacol mai graios i mai plcut Tatlui decât trupul Fiului Su Iubit care S-a jertt
pentru noi; cci dincolo de nite daruri atât de mari nu mai trebuie oferit o alt victim, nici
nu mai e nevoie s se fac un alt Arhiereu al unei asemenea Victime. Cortul obârie de Via al
Mamei lui Dumnezeu este i el, cum s-a zis, Sfânta Sntelor care e pentru totdeauna neclcat de
toi i neatins de toi decât doar de Arhiereul-Victim. Dar, ca o oglind foarte transparent i
foarte pur, acesta nici nu va împiedica frumuseea interioar i distincia incomparabil a feei
Unului-Nscut i ochiul Su binevoitor s nu ias în chip luminos i bogat spre cei dinafar i s
e împrtite i vzute potrivit cuprinderii i receptivitii ecruia, nici nu va un obstacol i
o îngrditur atât de mare pentru cei din afar, încât s nu poat vedea i cunoate dup putina
ecruia comorile Duhului i tainele din ele. Cci de aceea cuvântul nostru a ludat-o ca pe un „în-
18
DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numele divine II, 9; PG 3, 648A.
16
ger”, întrucât proclam i manifest toate tainele ascunse ale teologiei i economiei lui Dumnezeu.
Patristica
Pentru c i de-ar fost în ea ceva din vechile caracteristici prin care se face cunoscut umanul,
acesta a fost absorbit o dat pentru totdeauna de frumuseea i mândreea dumnezeiasc i a ce-
dat locul celor mai bune ca un aer neluminos amestecat în întregime cu lumina, astfel încât s se
arate în chip luminos numai frumosul divin care domnete în Ea, iar Ea s e cunoscut numai
plecând de la el sau, mai bine zis, pentru ca Acela care mai înainte era nevzut s se vad în Ea.
XII. Fecioara Mam i Fiul. Asemnarea fizic i moral i

perihoreza perfect între ei. Fecioara d trup i hrnete pe
Fiul, iar pe noi ne hrnete cu harul îndumnezeirii
26. Negrita comuniune i unire între Tatl i mam, care li se face prin Fiul lor Unul-Ns-
cut, e, pe cât ni s-a dat s înelegem, în acest fel. Iar cea a Fiului cu Mama Sa n-ar putea negreit
altfel decât este în mod proporional/analogic cea cu Tatl Su. Cci aa cum, potrivit dumnezei-
rii, Fiul este tot ce e i Tatl, afar de alteritatea i diferena Lor ipostatic, tot aa Acelai Fiu este,
potrivit trupului, tot ceea ce se înelege c e prin natur mama Lui afar de alteritatea i diferena
lor ipostatic. i aa cum spune dumnezeiescul Vasile19 despre Dumnezeu i Tatl c nscând a
ieit întreg în proprietatea Fiului împreun cu rmânerea în proprietatea de Tat, tot aa i aici
mama Lui nscându-L a ieit în întregime potrivit inei în proprietatea Fiului împreun cu r-
mânerea în persoana i proprietatea de mam. i aa cum, nscut ind Singur din Tatl Singur, ca
Singur-Nscut S-a fcut potrivit marelui Vasile20 motenitor al tuturor buntilor Tatlui, iar ca
dintr-unul Singur toat ina Fiului e rod doar al Tatlui Singur i nu al altuia, tot aa i potrivit
nou Acelai Fiu nscut ind Singur din una singur, ca Singur-Nscut a motenit Singur cele
naturale ale mamei Lui, iar ca dintr-una singur le are asumate neamestecate i neprihnite doar
pe cele ale mamei Lui, i nu s-a întâmplat ca la ceilali i ai oamenilor, care, primindu-i ina
amestecat, frmântat i compus din dou persoane, a unui tat i a unei mame, nu pstreaz
neamestecat asemnarea cu ecare din cei ce l-au nscut, i care sunt substane pariale i dife-
rite unele de altele, atât prin calitatea lor natural, cât i prin temperamentul ipostasei lor; cci
ecare, nscându-se din ambii acetia, nu are identic cu ecare temperarea natural special a
ipostasei lui i proprietatea compus care vine de la ambii prini. Doar Cuvântul Dumnezeu-om
nscut ind Singur dintr-o Mam singur a avut identitatea i unitatea cu mama Sa potrivit na-
turii, temperamentului i întregii proprieti într-un mod incomparabil mai presus decât toi ii
oamenilor, astfel încât o astfel de identitate a Lui i mamei s e aa cum este cea a capului sau
inimii fa de restul trupului sau, mai bine zis, mai presus chiar de acestea; cci partea nu are
asemnare cu întregul în toate, indc nu are toate ale întregului, dar Fiul Acesta poart toate ale
mamei Lui. De aici este evident c identitatea i asemnarea perfect pe care o are Fiul fa de
Tatl Su potrivit divinitii, din pricin c S-a nscut Singur dintr-unul Singur, aceeai o are în
chip proporional/analogic cu mama Sa potrivit umanitii, din pricin c este în chip asemntor
Singur dintr-una Singur i nu aa cum este ecare din oameni fa de prinii lui.
Mai mult, la oameni se vede în toi o diferen i o alteritate nu numai în calitatea i tempera-
mentul trupului, dup cum s-a spus, dar i în calitatea volitiv/gnomic a acelor suete i în alege-
rea lor liber, cci suetele i restul naturilor raionale îi au identitatea i asemnarea nu atât de la
natur, cât de la calitatea voinei/gnomei i de la alegerea binelui sau contrariului su; indc acest
lucru le specic i le face bune sau rele, luminoase sau întunecoase; de aceea la îngeri i la sni
aceasta e ceea ce îi unete i leag întreolalt cu unirea i legtura cu adevrat cu neputin de rupt.
Plecând de aici, mama Domnului are identitatea perfect cu Fiul ei i potrivit calitii volitive/gno-
19
VASILE CEL MARE, Prolog 8 de de; PG 31, 685D–688A.
20
(PS.) VASILE, Contra lui Eunomiu IV; PG 29, 689.
17
mice a suetului ei; indc în ei este o identitate de voire i o insuare comun a voinei/gnomei,
voirea necreat a Fiului învluindu-le i cuprinzându-le într-o unic înclinare i voire, pe care o vrea
ea. De aceea, pe lâng identitatea natural i asemnarea perfect a trupului, suetul Ei dumneze-
iesc i obârie de Via are în chip perfect unitatea i identitatea perfect atât potrivit naturii, cât i
voinei/gnomei cu suetul codivin al Unului-Nscut; dup care voina i energia necreat a Fiului
învluind i guvernând toate acestea aa cum învluie i guverneaz un suet corpul i membrele,
ele au o conexiune i o unitate negrit, mai presus de orice unire sensibil i inteligent.
27. Astfel este conexiunea/legtura [synapheia] natural i gnomic supranatural în chip
cu adevrat supranatural a Mamei cu suetul dumnezeiesc i corpul Fiului Unul-Nscut ale lui
Dumnezeu, întrucât Cuvântul lui Dumnezeu a luat mai presus de noi toate ale noastre, iar cea
[conexiunea] care este cu dumnezeirea Lui este negreit mai presus de minte i de cuvânt. Dar lu-
crul cercetat ne-ar putea deveni limpede plecând de aici; pentru c, este evident, c trupul/carnea
Stpânului s-a unit potrivit ipostasei cu divinitatea Acestuia i c amândou naturile au intrat în
convergen într-o unic persoan în chip necontopit i nedivizat, ca dup înomenire Acelai s e
Fiu al unui Tat i al unei mame. De aceea, dat ind c trupul/carnea Mântuitorului e unit astfel
cu divinitatea Lui i prin dumnezeirea Cuvântului are negreit cu Tatl conexiunea negrit i
supranatural care fa de Tatl are identitatea perfect potrivit inei, iar fa de Aceasta [Mama
Lui] are identitatea perfect potrivit ipostasei, de aceea aa cum Tatl Îi face al Su propriu pe
Fiul Su Unul-Nscut ca pe Unul Care provine din ina Lui, tot aa Îi face al Su propriu i tru-
pul/carnea Lui pentru c e unit cu El potrivit ipostasei i este trupul/carnea Lui, iar ambele sunt
un singur Fiu. La fel, aa cum trupul/carnea Unului-Nscut îi face proprie divinitatea Lui din pri-
cina unirii potrivit ipostasei, precum i corpul îi face propriu suetul su, tot aa acest [trup] îi
face propriu i pe Tatl acesteia [divinitii] din pricina faptului c în virtutea unirii lor ipostatice
toate cele ale divinitii Unului-Nscut devin în chip asemntor proprii i ale trupului/crnii Lui.
Astfel e unirea trupului/crnii Cuvântului cu Tatl, c aceasta i este i se numete Fiu Unul-Ns-
cut al Su împreun cu divinitatea Cuvântului unit cu ea potrivit ipostasei, i se odihnete în chip
asemntor cu ea în sânurile Tatlui i este coînchinat cu ea de ctre toat creaia, bucurându-se
de ederea pe tron împreun cu Tatl. i slava natural a Tatlui trece nu numai la divinitatea
Unului-Nscut, ci i la trupul/carnea Lui i e recunoscut proprie lui/ei, ca i divinitii Lui.
Într-un mod asemntor i divinitatea Cuvântului are negreit fa de mama Lui tot o astfel
de unire i conexiune; cci trupul/carnea Lui are cu mama Sa identitatea perfect potrivit inei,
iar cu divinitatea Sa are identitatea perfect potrivit ipostasei. De aceea, aa cum mama Lui îi face
proprie trupul/carnea Unului-Nscut din pricina faptului c acesta e conatural ei i din ea, tot aa
îi face proprie i divinitatea Lui din pricina faptului c aceasta e unit cu trupul potrivit ipostasei
i amândou sunt în chip inseparabil un singur Fiu. La fel, aa cum divinitatea Unului-Nscut îi
face propriu trupul/carnea Sa, precum un suet îi face propriu corpul su, tot aa Îi face proprie
i pe mama Sa din pricina faptului c toate cele proprii trupului devin proprii i ale divinitii
Cuvântului i ambele sunt în chip neîmprit un Dumnezeu-om, Cel nscut din ea, iar de aceea
cea care L-a nscut e cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu; pentru aceasta i aa cum divinitatea
Unului-Nscut se odihnete împreun cu trupul/carnea Sa în sânurile Tatlui, tot aa ambele se

odihnesc în sânurile mamei Lui, i de aceea Aceasta e proclamat i Doamn a întregii creaii ca
una care a nscut pe Însui Creatorul i Împratul a toate.
Unitatea supranatural în toate a mamei cu Fiul ei s-ar putea face limpede i plecând de aici:
cci este evident c aa cum orice suet lucreaz prin corpul su fa de cele din afar orice ar voi
– i de aceea corpul apare nu numai ca un instrument pus în micare i care duce la fapt voina
suetului, dar din pricina conexiunii/legturii i relaiei sale naturale cu el particip la dispoziiile
suetului fcându-se un vestitor nemincinos i al patimilor nevzute ale suetului –, tot aa i
divinitatea Unului-Nscut îi avea supus întru toate umanul Su, prin care lucra fa de cei din
afar toate cele dumnezeieti, dar întrucât voina Lui uman era supus o dat pentru totdeauna
18
voinei Lui dumnezeieti, nu lucra i fptuia ca om cele ale sale în alt fel de cum voia voina Lui
Patristica
dumnezeiasc. De aceea, toate cele lucrate prin corpul Su i diferitele dispoziii ale Lui, i anume
certarea cu mânie a unora, iritarea, îndurarea, lacrima, privirea binevoitoare, blândeea fa de cei
care-L insultau, rugciunile pentru cei care-L rstigneau i câte sunt asemntoare acestora erau
simboluri ale activitii i fptuirii Lui dumnezeieti, de care se folosea în mod diferit fa de cei
de pe atunci potrivit diferenei socotinei/voinei [gnomes] lor.
De aceea, suarea trupeasc peste apostolii Lui a fost un simbol al ieirii împrtitoare a
Duhului dumnezeiesc i, simplu spus, toate cele lucrate în chip corporal de Hristos au fost sim-
boluri ale unor taine dumnezeieti i negrite. Precum, înainte de orice altceva, i marea tain
privitoare la Fecioara i Mama Lui, i anume zmislirea fr smân i naterea negrit i supra-
natural, împrtirea dulce din laptele fecioresc, aplecarea i odihna la pieptul i la sânurile ei,
precum spune în Cântarea Cântrilor însi Copila ajuns Mireas a lui Dumnezeu despre Fiul
i Mirele ei când Îl numete „nard” i „scule de smirn” c „se va cuibri între sânii mei” [Cânt
1, 13], asemenea i dulcea i graioasa privire i zâmbetul îndreptate spre Ea de Acela în chip i
form de prunc i srutrile dragi din srutrile gurii Lui spre buzele ei feciorelnice i materne i
îmbririle aprinse, despre care spune iari tot ea în Cântare c „mâna Lui stâng e sub capul
meu i mâna Lui dreapt m va cuprinde” [Cânt 2, 6], toate acestea aadar, precum s-a spus, erau
simboluri ale unor taine supranaturale i negrite i a de nepovestitei uniri a Cuvântului lui Dum-
nezeu cu Mama Lui. Cci n-ar putea gândi cineva o mai mare unire i concrescen a dou persoa-
ne distanate decât cea care l-ar face în stare pe ecare s fac s treac drept ale sale proprietile
naturale ale celuilalt, precum i pe însui cel ce le posed, astfel încât înfiarea [eidos] ecruia
s se poat vedea în cellalt în chip asemntor împreun cu cea natural i proprie, cum s-a fcut
doar la Dumnezeu Cuvântul i Mama Lui; cci ceea ce i-a fcut propriu Fiul luând înfiarea i
natura Mamei Lui […]21, ca i însi Mama. Iar Mama Lui, luând de la Fiul cele naturale ale divini-
tii Lui, pân într-atât s-a lipit i amestecat cu ele, încât s e vzut i recunoscut mai mult din
acelea decât din cele naturale proprii rii ei de ctre cei învrednicii de acea vedere transformat
i transgurat în frumuseea i strlucirea natural a Fiului; aa cum pe când Acela petrecea pe
pmânt împreun cu oamenii, era vzut de aceia doar în înfiarea Mamei. Sau, mai bine zis, aa
cum e vzut acum Fiul de cei vrednici împreun cu divinitatea proprie i purtând drept proprie în-
fiarea mamei Lui, aa i Mama Lui se vede împreun cu natura proprie, îmbogit în virtutea
schimbului reciproc [antidoseos] sau, mai bine zis, prin lipsa de msur a harului, cu proprietile
naturale ale Fiului ei devenite ca i ale ei proprii. Aceasta e unirea [henosis] nespus a celor odi-
nioar distanate: împroprierea intim [to oikeiosasthai] de ctre ecare a proprietilor naturale
ale ecruia ca pe unele proprii lui împreun cu rmânerea în acelai timp a ceea ce era.
28. Iar dac ar spune cineva c un astfel de bine n-ar privi-o doar pe Mama Domnului, ci
prin Ea se revars i la întreaga creaie, cum am spus i noi mai sus – cci, în schimbul naturii
asumate [proslemma] de Mântuitorul ca pârg a întregii creaii, ni s-a dat în chip asemntor
tuturor îndumnezeirea –, poate s observe îns aici diferena harului. Fiindc asumatul divin este
i propriu Mamei, dar i creaiei ca parte a ei; dar fa de Mama lui are o atât de mare intimitate
[oikeiosin], încât el însui este însi Mama întreag care iese în el împreun cu rmânerea în
acelai timp în persoana i proprietatea ei matern, precum am spus mai sus; dar pe lâng aceast
identitate natural în ei se poate vedea i o identitate gnomic perfect a suetelor lor dumneze-
ieti, iar fa de creaie are aceast intimitate doar ca parte dintr-un întreg. Dar i fa de ecare
din toi oamenii, prin care a aat aceast intimitate i restul creaiei, Ea are o diferen i varietate
atât potrivit proprietii trupului, cât i potrivit calitii gnomice a suetului. i Mama Lui I-a dat
asumatul nemijlocit din ea însi, iar creaia prin intermediul ei. Deci întrucât, potrivit snilor
teologi, trupul/carnea Stpânului i toate ale Lui/ei sunt simboluri ale divinitii Lui i ale druirii
21
Urmeaz un rând lips, srit de copist din neatenie.
19
Teofan al Niceei
i procurrii ei nou – cci de aceea i El se numete „Simbol al Lui Însui”22 –, iar împroprierea
Patristica
ei i înrudirea cu Mama Lui i cu creaia difer atât de mult una de alta, de aici urmeaz i c leg-
tura/conexiunea i comuniunea divinitii Lui cu Mama Lui i cu creaia difer unele de altele în
mod proporional la fel de mult; i anume: aa cum întreaga Mam însi iese în propriul Fiului
dup trup nscându-L împreun cu identitatea i acordul voinei/gnomei împreun cu rmânerea
în propriul ei de mam, tot aa i Fiul întreg iese cu plintatea dumnezeirii în Mama Lui îndumne-
zeind-o împreun cu rmânerea în stabilitatea i întemeierea proprie. i aa cum întreaga natur
a oamenilor d lui Dumnezeu Cuvântul o parte a ei spre constituirea plintii dumnezeieti, dar
prin particularitatea gnomic a suetului ecare din îngeri i din oameni are o diferen i diver-
sitate fa de suetul egal [codivin] cu Dumnezeu al Cuvântului, unul mai mult, altul mai puin,
tot aa, prin egalitatea schimbului, natura oamenilor primete de la Cuvântul o parte a plintii
dumnezeieti, iar nu întregul ei.
Dar i ecare din îngeri i din oameni va prta al harului dumnezeiesc în chip propori-
onal, potrivit propriei caliti a voinei/gnomei i potrivit asemnrii mai mari sau mai mici cu
suetul dumnezeiesc al Cuvântului. La fel i Mama Lui va unit cu dumnezeirea în chip nemij-
locit [amesos], iar toi ceilali prin Ea [di’autes], indc Ea st la mijloc [mese] între Dumnezeu i
creatur i prin Ea se lucreaz atât druirea frmântturii noastre, cât i druirea în schimbul ei
a îndumnezeirii, schimbul acesta foarte supranatural i mântuitor23. Dar i împrtirea dulce de
laptele feciorelnic înseamn împrtirea dulce de harul dumnezeiesc, prin care s-a dat tuturor
mântuirea, învierea i îndumnezeirea, pe care oferindu-le Dumnezeu Se bucura mai mult decât cei
ce o primeau; de aceea i socotea acest lucru drept mâncare a Lui, cci zice: „Mâncarea Mea e s
fac voina Tatlui Meu i s desvâresc lucrul Su” [In 4, 34], adic mântuirea i îndumnezeirea
noastr, pe care, dup ce a primit ce e al nostru i s-a sturat cu laptele Fecioarei, a dat-o în schimb
cu îmbelugare tuturor.
Deci întrucât, precum s-a zis, aceast împrtire [metadosis] i procurare [choregia] Îi este
foarte plcut din pricina buntii i împrtirea laptelui a fost plcut nu numai trupului, ci
cu mult mai mult dumnezeirii, ca una care s-a fcut cauz a druirii în schimb a darurilor Lui su-
pranaturale, celei care procur laptele în chip direct i nemijlocit Celui hrnit i se procur în chip
nemijlocit i abundena druirilor în schimb dumnezeieti: oferind, pe de o parte, în chip nemijlo-
cit lui Dumnezeu i Tatl prin sânii ei feciorelnici i materni laptele care hrnete, face s creasc
i constituie asumatul Mântuitorului, iar, pe de alt parte, dându-i-se în schimb i transmiând
creaiei laptele Tatlui, adic viaa dumnezeiasc, nemurirea i hrana îndumnezeirii, în chip ne-
mijlocit prin Fiul i Duhul ca prin doi sâni paterni.
29. Iar dac desfrânata care L-a uns cu mir pe Domnul n-a dobândit numai dintr-odat
iertarea pcatelor, dar s-a învrednicit i de o astfel de adresare dumnezeiasc, i anume ca lucrul
fcut de ea s e consemnat în scris i, ajungând s e numrat împreun cu cuvintele i faptele
evanghelice, s e vestit lumii întregi împreun cu celelalte [cf. Mt 26, 13], atunci Fecioara care
a adus lui Dumnezeu Cuvântul mirul adevrat i supraceresc, trupul ei, mai înmiresmat decât
toate miresmele – cci zice: „Mireasma mirului tu e mai presus decât toate miresmele” [Cânt
4, 20], un mir compus din diferitele materii ale corpului ei pregtit i compus cu focul dumne-
zeirii i tiina parfumat a Duhului, i care e numit „nard” i „scule cu smirn” în Cântarea
tainic; cci spune: „Nardul smirnei mele i-a dat mireasma lui; scule de smirn e pentru mine
friorul meu” [Cânt 1, 11] –, de ce fel de cinstiri i proclamri se va învrednici? Prin Aceast pur-
ttoare i druitoare de mir se revars i se druie iertarea întregului pmânt, care a desfrânat
înaintea Domnului potrivit lui Osea [Os 1, 2], astfel încât cea nemiluit, adic rea/natura noas-
tr, nu numai c a ajuns miluit, ci i, ca s vorbim potrivit iari aceluiai [Osea], oamenii s-au
22
MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua 10, 31; PG 91, 1165D.
23
Di’hes kai he dosis tou hemeterou phyramatos kai he antidosis tes theoseos energeitai, to hyperphyestaton
synallagma.
20
numit i ai Dumnezeului Celui Viu [1, 10], iar taina acestui mir i a celei care l-a golit i care era
Patristica
ascuns de veacuri [Col 1, 26] s-a fcut artat prin Biseric nu numai oamenilor, dar i îngerilor
înii. Cci atunci când s-a golit de mireasma lui s-a umplut toat creaia, inteligent i sensibil,
i prin el Pavel i cei ca el s-au fcut bun-mireasm a lui Hristos în cei mântuii [2 Co 2, 15] i
în cei ce pier împrtindu-l tuturor i vestindu-i prin cuvinte i prin fapte taina lumii întregi;
iar aceasta era c Dumnezeu S-a vzut în trup pentru iubirea Sa de oameni [1 Tim 3, 16], iar Cea
care L-a nscut în chip de nespus a fost proclamat cum se cuvine Împrteas/Regin a întregii
creaii [basilis pases ktiseos].
Iar dac, pentru mica druire de ap ce i-a fost fcut, Stpânul a dat în schimb cu generozitate
samarinencei Apa Vie, care ânete spre via venic [In 4, 14] i care a curs spre ea atât de îmbel-
ugat, încât aceasta s-a învrednicit de o demnitate i un har apostolic i s-a fcut vestitoare a evan-
gheliei pcii pân la sânge i moarte, atunci Cea care i-a oferit zi de zi în chip îmbelugat laptele Ei
spre mâncare i butur, spre desftare i veselie, de ce fel de cinstiri, rspltiri i druiri în schimb
s-a învrednicit? Negreit de hrniri vrednice fcute Mamei i Hrnitoarei Sale de un astfel de Copil,
i acesta Unul-Nscut; iar acestea au fost nu numai faptul de a o hrni în schimb pe cea care l-a hr-
nit cu delectarea i desftarea dumnezeiasc i venic i de a o face prta la stpânirea i domnia
întregii creaii, ci i faptul de a o face hrnitoare a întregii naturi inteligente i raionale, una care
ofer generos drept hran i butur, drept orice desftare i veselie negrit darurile de care nu te
poi stura ale dumnezeiescului Duh, devenit Ea însi izvor, vistierie i procuratoare obârie de
Via a tuturor acestora, ca Aceeai s se arate – o, minune uimitoare! – hrnitoare [tropheus] i a
lui Dumnezeu i a întregii creaii, chiar dac într-un mod diferit: una ca mam, iar alta ca doamn.
Iar dac i singur acea suare trupeasc a Mântuitorului a fost un simbol al împrtirii
Duhului Obârie a Vieii, care i-a aezat [pe apostoli] stpânitori peste tot pmântul, având o atât
de mare putere de a lega i dezlega pcatele [In 20, 22–23], încât Dumnezeu s aprobe de sus cele
fcute de ei jos, atunci srutrile continue i neîncetate date mamei Lui de Stpânul i Pruncul
i îmbririle Lui erbini simbolurile cror lucruri i taine ar putea ? Negreit ale unirii i
concrescenei naturale i voluntare/gnomice extreme ale celor dou suete i trupuri i, pe lân-
g acestea, ale contactului, cuprinderii, coninerii i strbaterii de jur-împrejur [perichoreseos]
ale mamei Sale de ctre dumnezeirea Unului-Nscut i ale unei astfel de amestecri de dragoste
[erotikes anakraseos] dumnezeieti i supranaturale, încât proprietile naturale ale dumnezeirii
Unului-Nscut s-au întiprit în Mama Sa ca o pecete i Aceasta este recunoscut mai mult ple-
când de la acestea decât de la ale sale, iar toate proprietile naturale ale Mamei sunt atât de mult
enipostaziate de Unul-Nscut, încât Acesta e vzut nu numai plecând de la semnele distinctive
paterne ale divinitii Lui, dar în chip asemntor i plecând de la cele materne. De aceea, aa cum
Fiul, legat i unit în chip natural cu Tatl prin strbatere de jur-împrejur [kata perichoresin] i
vieuind în Acela nu mai puin decât în Sine Însui, are i trupul Su desftându-se împreun cu
suetul de acele bunti nespuse i mai presus de minte, tot aa i, lipit ind de mama Sa dup
trup prin legtura dragostei [erotos] naturale i a celei voluntare/gnomice supranaturale, i prin
supranaturalul iubirii vieuind cu nimic mai puin în Aceea decât în Sine Însui, are în Ea i dum-
nezeirea proprie nu numai drept origine, cauz i dttoare a acestei iubiri, dar i prta a ei din
pricina unirii dup ipostas, astfel încât Acelai s aib aceast negrit conversaie, perihorez i
desftare atât în Tatl, cât i în Mama Lui.
XIII. Fecioara i Duhul Sfânt. Modelat de Duhul Sfânt, devine

icoan vie a Duhului i a darurilor Lui supranaturale
30. Dar Mângâietorul, Duhul Adevrului, cum anume se raporteaz cu dumnezeiasc cuviin-
la acestea i ce comuniune are cu tainele ludate în imne? Potrivit cosftuirii bune i iubitoare
21
de oameni i potrivit întregii lucrri dumnezeieti transcendente i negrite, pe care a lucrat-o Cel
neschimbabil fcându-Se ca i noi, ca Dumnezeu i Cuvânt al lui Dumnezeu24, adic potrivit în-
dumnezeirii celor învrednicii de ea i pe care Dumnezeu Cuvântul a lucrat-o fcându-Se om; cci
nimic din cele svârite i economisite de la început i pân la sfârit pentru aceast înfricotoare
tain n-a fost desvârit i svârit fr prezena i lucrarea Lui, ca de altfel nimic din cele ce-au
fost fcute i care se fac cu dumnezeiasc cuviin pentru c, potrivit Prinilor teologi, Dumnezeu
nu intr în dialog cu creaia decât prin Fiul în Duhul25. Drept pentru care Cuvântul se numete i
„mân” i „bra”26 al Tatlui, iar Duhul Sfânt „deget”27 al Su; de aceea e cu neputin s se apropie
cumva creaia de mâna dreapt i de braul Tatlui [de Fiul] decât numai prin degetul Su [Duhul
Sfânt], precum, iari, nu se poate apropia de Dumnezeu i Tatl decât prin mâna Lui [Fiul]. De
aceea, oricâte au fost artate anticipat i au pregurat taina ajuns la capt la sfâritul veacurilor
prin patriarhi, prin Lege i prin profei s-au svârit nu fr insuarea Mângâietorului.
Dar dup ce, potrivit autorului Cântrii Cântrilor [2, 11], a trecut iarna necredinei i pe p-
mânt s-au artat orile, strlucind vara mântuirii, umbrele Legii au început s e puse în micare
i s cedeze, iar ziua harului a început s sue i s lumineze, a trebuit s e orânduit i pregtit
cmara de nunt, ca intrând în ea Mirele s se uneasc i armonizeze cu rea noastr pentru bu-
ntate, i de aceea a fost chemat la existen în viaa noastr de Mirele i Creatorul Care spune:
„Scoal-te! Vino, iubita mea, frumoasa mea, porumbia mea!, c iat iarna a trecut. Vino la ad-
postul stâncii!” [Cânt 2, 11–14], sugerând, cred, prin aceasta nerodirea pântecului omenesc, pre-
cum zice alt profet: „Privii la piatra tare, din care ai fost tiai!” [Is 51, 1], la Sara care v-a nscut:
ce alt arhitect al acestei cmri de nunt a Împratului a fost decât Mângâietorul? Cci chiar dac
Ana n-a nscut-o pe Nsctoarea de Dumnezeu fr brbat – indc acest lucru a fost rezervat
ca singurei dintre cei din tot veacul doar Nsctoarei de Dumnezeu –, dar pentru c pântecul ei a
fost sterp i neroditor i era necrozat din acest motiv, cum putea lucra în chip supranatural ceea
ce era necrozat cele ale viilor dac nu era prezent Duhul dumnezeiesc „Care face vii pe cei mori i
cheam cele ce nu sunt ca pe unele care sunt” [Rm 4, 17]? Cci de aceea aceast atotbun Copil se
nate dintr-o stearp, pentru ca nici ieirea ei la existen s nu e un lucru al naturii, ci i al con-
lucrrii Duhului Sfânt. Astfel, de la început era unit cu Duhul Obârie a Vieii i nu s-a împrtit
nici mcar de existen fr participarea Aceluia; cci însi participarea Duhului i s-a fcut i
participare la existen, iar purtarea ei în pântec [de Ana] a fost în ea însi o icoan i un preludiu
al purtrii în pântec a Fiului ei. Cci chiar dac faptul ca un pântec de fecioar s poarte în pântec
e un lucru incomparabil de paradoxal, dar i faptul ca stearpa i cu pântec necrozat s nasc via e
un lucru supranatural i paradoxal i o oper doar a puterii lui Dumnezeu. De aceea, când a trecut
în chip atât de nou prin via, acest lucru i acest dar demn de Dumnezeu ales i consacrat înainte
de veci spre slujirea înfricotoarei taine a înomenirii lui Dumnezeu, Duhul Sfânt a fost pzitor,
cluzitor, arbitru i pregtind-o, ca un trimis al Mirelui, drept mireas plin de har foarte plcut
lui Dumnezeu i Tatl pentru a mam a iubitului Su Fiu i, potrivit Cântrii tainice, o bunvoire
frumoas cu adevrat [Cânt 6, 3] i armonizat cu voina Tatlui, cci în Ea „I-a bineplcut s fac
s locuiasc toat plintatea dumnezeirii” [cf. Col 1, 19].
31. De aceea este i introdus în chip uimitor în Sfânta Sntelor pregurativ i umbratic
de Cel ce orânduiete prin raiuni negrite toate cele ale Ei legând de umbr adevrul, de tip
[pregurare] arhetipul, iar prin aceasta artând în subtext desinarea i încetarea acum a aces-
tora învechite i aproape spunând: „Acum, c rsare soarele, s se sting deci lumina sfenicului!
Acum, c a artat însi icoana sau adevrul lucrurilor, s treac umbra bunurilor viitoare, adic
24
DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numele divine II, 6; PG 3, 644C.
25
VASILE CEL MARE, Despre Duhul Sfânt XVI, 38; XXVIII, 47; PG 32, 136BC, 153BC.
26
Cf. CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Glare la Facerea III, 7 i Ieirea II, 3; PG 79, 128A, 473C.
27
Cf. (PS.) VASILE, Contra lui Eunomiu V; PG 29, 726BC; GRIGORIE TEOLOGUL, Cuvântarea 31 (a V-a teologic); PG
36, 165C.
22
Legea însi!” i comparându-le între ele prin apropierea i alturarea Copilei i a sanctuarului
Patristica
Legii arat care e adevrata i arhetipica Sfânt a Sntelor neatins de orice pcat i neclcat
i care e cea umbratic i tipic [pregurativ] care se împrtete de numele prototipului prin
omonimie – cci o materie neînsueit n-ar putea numit în sens propriu Sfânt a Sntelor
–, i care anume va primi în interiorul ei pe adevratul i singurul Arhiereu al bunurilor viitoare,
Care printr-o singur oferire ridic o dat pentru totdeauna pcatele tuturor, nu ca aceea care-l
primete doar o dat pe an i nu poate s-i fac desvârii în contiin pe cei ce-i slujesc, cum
spune dumnezeiescul Pavel [Evr 9, 9]; i [mai arat] c nu aceasta este adevrata locuin a lui
Dumnezeu, „cci Dumnezeu nu locuiete în temple fcute de mâini de om” [FA 7, 48], i de aceea
nu mai trebuie s edem în umbr i s ne inem pururea de pregurri. Poate c acest lucru a
fost voit de Duhul lui Dumnezeu prin intrarea Fecioarei în interiorul perdelei [catapetesmei]: c,
întrucât ea singur dintre cei din veac a fost consacrat lui Dumnezeu spre slujirea unei taine mai
mari decât orice celebrare dumnezeiasc cereasc i pmânteasc, pe drept cuvânt este aerosit
cu un vas i o închinare dumnezeiasc acolo unde erau depuse vasele dumnezeieti mai snte
i mai de cinste decât toate cele de pe pmânt: chivotul i lucrurile dumnezeieti din el; sau c,
întrucât era incomparabil mai presus decât orice creatur i nu avea nimic care s e de aceeai
cinstire cu ea, pribegind pe pmânt a trebuit s locuiasc în locul cel mai înalt i mai sfânt din tot
pmântul i neclcat de ceilali, aa cum atunci când avea s-i fac odihna în ceruri i s-a rezervat
în chip asemntor locul cel mai cinstit dintre toate i de neapropiat pentru ceilali. Aadar cea
mai sfânt decât toi a locuit în locul cel mai sfânt din tot pmântul pân ce s-a fcut Ea Însi un
loc adevrat i singur mai presus de orice loc al lui Dumnezeu, drept pentru care i Dumnezeu a
fost pentru Ea loc, vatr, straj i odihn, ca s nu mai aib nevoie de un loc creat care s-i dea
podoab sau odihn.
Într-un dublu mod a fost aadar hrnit Ea care era acolo pregtit i plmdit de Duhul lui
Dumnezeu într-un chip mai presus de orice cuvânt pentru slujirea destoinic a înfricotoarei tai-
ne. De aceea, când i-a adus bunele vestiri ale mântuirii noastre, arhanghelul Gabriel L-a gsit aco-
lo i pe Mântuitorul, Care l-a trimis din cer, i Care locuia mai mult în Ea decât în ceruri, pentru
c cea cu mult mai strlucitoare i mai de cinste decât cerurile i decât cele din ceruri fusese pre-
gtit de El drept slujitoare i econom a tainelor „spre care doresc s priveasc i îngerii” [1 Ptr
1, 12]. De aceea, la porunc, la glasul acestui arhanghel, care era o trâmbi a lui Dumnezeu, Însui
Domnul S-a pogorât din cer cu prima Sa coborâre la pmântul nestricat i neîntinat, din care a fost
luat trupul Su, pentru c tot pmântul era stricat înaintea Sa; i toi oamenii mori prin pcate cu
moartea sueteasc au înviat în Hristos mai întâi – cci unit ind cu El potrivit ipostasei, ceea ce
a fost asumat dintre noi de Mântuitorul a scuturat dintr-odat stricciunea oricrui pcat –, apoi
i noi care am crezut i, botezându-ne, ne-am îngropat i am înviat împreun El eliberându-ne o
dat pentru totdeauna de rtcirea strictoare i de pcat. De aceea, Meterul acestei prime învieri
i înnoiri în Hristos, care se lucreaz pân acum în noi în chip tainic prin Botez, este negreit Mân-
gâietorul, aa cum tot El va Meterul celei de pe urm; cci zice [Psalmistul]: „Trimite-vei Duhul
Tu i se vor zidi i vei înnoi faa pmântului” [Ps 103, 30]. Cci atunci când Fecioara a oferit
materia din sângele i carnea ei, iar Mântuitorul, Degetul Mâinii drepte a Tatlui, a oferit puterea
creatoare i formativ, ceea ce s-a format a fost enipostaziat de Dumnezeu Cuvântul, fcându-Se
trup/carne a Lui, Care plecând de aici S-a fcut om în chip adevrat i fr schimbare. Dar tot El
[Mângâietorul] procur prin botez harul remodelator prin care îngropându-ne împreun cu Hris-
tos i înviem împreun cu El.
32. Observ acum conexiunea/legtura [synapheian] negrit a Mângâietorului cu Fecioara;
cci Dumnezeu Cuvântul i Fiul ei nu numai o precurete28 i o snete prin Duhul Su, Care
este puterea curitoare i snitoare, i o face destoinic pentru o astfel de nespus locuire a Lui,
28
Cf. GRIGORIE TEOLOGUL, Cuvântarea 38 la Teofanie 13; PG 36, 325B.
23
dar în însi întruparea Lui se atinge în chip nemijlocit prin Acesta ca printr-un Deget al Su de
trupul/carnea ei i aa îi d subzisten în El Însui. Ceea ce e asumat de Mântuitorul [natura
uman asumat] e primul rezervor i izvor [dexamene kai pege] al însei plintii dumnezeieti
din care primesc toi credincioii – i care e un har comun i o energie natural a Sntei Treimi,
al crei procurator i distribuitor ctre creaie este Mângâietorul –, iar cortul obârie de Via al
Mamei lui Dumnezeu e al doilea [rezervor i izvor] îndat dup acela; cci Dumnezeu Cuvântul,
ind prin natur Druitor al Duhului Su în ce privete energia, umple cu toat aceast [plintate]
mai întâi casa i templul Su propriu; de unde apoi aceasta ânete în a doua Lui cas i templu,
Mama Lui; dup care, umplând-o pe aceasta, iese de aici ca dintr-un izvor obârie de Via spre
cei vrednici de Ea, cum am spus de multe ori.
Atât de mare e unirea i conexiunea Mângâietorului cu preasfânta Fecioar, de nerostit pen-
tru orice cuvânt i de necunoscut pentru orice minte, mcar c pentru covârirea iubirii Sale de
oameni taina ne este deschis de El în chip msurat prin cuvintele dumnezeieti i prin exegeii i
dasclii lor. Fiindc Ea s-a fcut prtaa Acestuia [Duhului Sfânt] nu numai la însi venirea ei la
existen, ind zmislit i purtat în chip strin i mai presus de re într-un pântec neroditor i
necrozat prin puterea i venirea Lui, ci i la toate cele svârite în Ea în chip uimitor/paradoxal,
precum s-a zis: pe când era ea înc de vârsta prunciei, strina i neobinuita intrare înuntrul
sanctuarului neptruns al templului, educarea i precurirea, vemântul de mireas, strlucirea
i graia deosebit a feei ei atât artate, cât i neartate – pe care vzând-o foarte strlucitorul
i graiosul Gabriel a rmas uimit i a numit-o „plin de har/graie” –, asemenea i destoinicia
Ei pentru venirea i întruparea Cuvântului i însi întruparea care depete orice minte, prin
care i s-a fcut concrescena i unirea negrit cu Dumnezeu Cuvântul i prin El cu Tatl, toate se
desvâresc prin dumnezeiescul Duh i prin prezena/venirea Lui integral în Ea prin perihorez.
Cci fr dumnezeiescul Duh i participarea Lui e cu neputin ca natura supus devenirii s se
apropie de Fiul i s se învredniceasc întrucâtva de o atât de negrit unire i legtur, precum
nici de Tatl nu se poate apropia cineva fr Fiul i fr prezena/venirea Lui.
De aceea, fcut mai întâi capabil s cuprind toat plintatea dumnezeiasc împrit cre-
aiei în chip nemijlocit de ctre Mângâietorul, s-a unit cu Dumnezeu Cuvântul, Izvorul Sfântului
Duh, cu aceast unire i legtur negrit, i plecând de aici a gsit acea comuniune negrit i
cu Tatl. De aceea, aa cum Fiul e o icoan natural a Tatlui29, i de aceea i perfect identic, iar
Mângâietorul e tot aa o icoan natural, i de aceea perfect identic a Fiului30, tot aa i Mama
acestui Fiu e o icoan a Mângâietorului, nu natural, ci prin participare i har, dar care reect
Prototipul într-un mod incomparabil mai presus de toat natura supus devenirii, întrucât numai
în Ea se vd într-un mod foarte luminos toate harurile i strlucirile Duhului, care sunt ale Însui
Fiului Ei, indc una e înfiarea i frumuseea amândurora; de aceea Ea este o stel care mani-
fest comorile ascunse ale Duhului, puterea care manifest ascunsul dumnezeirii31.
XIV. Fecioara, Izvor i Distribuitoare a harului. Fecioara i

sfinii. Niciunul nu ajunge la desvârire fr ea
33. Cci de aceea e numit de Prinii teologi i „izvor al harului” [pege charitos] i al apei
pururea vii i „izvor obârie de Via” [zoarchike pege], ca una care primete întreg harul ascuns
al Duhului i-l repartizeaz i împarte îmbelugat celor dinafar aducându-l astfel la artare. De
aceea este în chip adevrat i nemeteugit i „mruntai” dumnezeiesc; cci e plin de Buntatea
29
Cf. ATANASIE, Ctre Serapion I, 20. 24; PG 26, 577B. 588B; VASILE CEL MARE, Despre Duhul Sfânt XX, 23; PG
32, 109B.
30
Cf. ATANASIE, Contra arienilor I, 20; PG 26, 53BC; CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Tezaur 12; PG 75, 181D–184A.
31
Cf. IOAN DAMASCHINUL, Despre credina ortodox I, 13; PG 94, 849A.
24
Însi, de Îndurarea Însi i de Iubirea Însi, din care i pentru care toate au fost produse, con-
Patristica
duse i învrednicite de tot felul de purtri de grij, i este un instrument care cuprinde toate. De
aceea, tot prin Ea se folosete acum Dumnezeu de aceste lucrri/energii fa de toate cele fcute
de El. Cci ind un astfel de mruntai dumnezeiesc i având în inima ei un asemenea Mruntai, pe
Fiul, cum spuneam mai sus, nu s-ar învrednici oare i de o supraveghere i purtare de grij necon-
tenit fa de toate, atât în comun, cât i în parte? Cci nimeni din cei care dup Hristos au vieuit
potrivit lui Hristos i au strbtut în chip diferit calea Evangheliei n-ar ajuns la scopul i sfâritul
fericit cutat fr conlucrarea ei, precum nici fr ajutorul Duhului. Cci de unde altundeva ar
avut parte de acesta decât prin Cea care este izvorul apei pururea vii i al harului, aa cum nici de
luminrile soarelui nu s-ar putea face prta cineva decât de la discul soarelui?
De aceea i Pavel, când i-a dat rspuns lui Nero, a avut-o alturi de el i pe mama Domnului
care îi ddea putere, ca i pe Fiul ei; cci Fiul e inseparabil de Mama Lui, cum e inseparabil i de
Tatl Su. Asemenea i Petru i Ioan când, lipsii de carte, griau cu îndrzneal în faa sinagogii
evreilor înelepciunea ascuns în taina lui Dumnezeu [FA 4; 7], tot de acolo aveau harul care-i an-
trena i înva, i în chip asemntor i restul cetei apostolilor tot de acolo i-a avut mângâierea i
purtarea cu ndejde în sudorile apostolice i vrsrile sângelui lor; i, scurt spus, nici vitejia marti-
rilor, nici perseverena asceilor n-ar ajuns stpân peste dumanul comun [diavol] fr ajutorul
i conducerea militar [strategia] ale Mamei Cuvântului, împrteasa i arhigeneralisima întregii
ordini de btlie dumnezeieti, cereti i pmânteti. Iar drept premiu i cunun a multelor lor
osteneli i chinuri, acetia o primesc tot pe Ea, adevratul pmânt al fgduinei, adevratul rai,
motenirea drepilor, visteria [tamian] i procuratoarea [choregon] Vieii Însei i a nemuririi i
a celorlalte daruri natural supranaturale ale Duhului, care sunt cele bune rezervate snilor, „cele
pe care ochiul nu le-a vzut, urechea nu le-a auzit i la inima omului nu s-au suit” [1 Co 2, 9].
XV. Fecioara, Mama noastr adevrat, imit iubirea lui Hristos

fa de noi. Iubirea ei întrece orice afeciune matern, care e o
analogie imperfect a ei
34. Aa este ea fa de sni. Iar fa de noi ce cuvânt ar putea luda în imne cum se cuvine
sau ar putea înfia e i modest diversitatea, varietatea, belugul i generozitatea binefacerilor
i darurilor ei, atât în comun, cât i fa de ecare în parte, care ies din adâncul mruntaielor în-
durrilor ei ca nite râuri pururi curgtoare i care sunt cele mai multe necunoscute de muli, ca
s nu spun de toi? Cineva i-ar putea îns reprezenta oarecum nedesluit buntatea ei cuvenit
lui Dumnezeu fa de noi dac i-ar putea imagina o dispoziie blând, iubitoare i afectuoas de
îndurri materne pline de compasiune i gingie fa de un copil frumos i bun, i acesta sin-
gur-nscut i bine îngrijit ind el mai ales la vârsta copilriei; o mam care uit aproape cu totul
de ale sale, ba chiar i de ea însi, i devine întreag a celui foarte drag ei i se dedic în întregime
purtrii de grij de el, prând c triete mai mult în acela decât în ea însi: drept pentru care
când acesta este bolnav, e neputincioas i ea, când e întristat, sufer împreun i ea, când el
plânge, lcrimeaz împreun i ea, când se bucur, se veselete împreun i ea, simte schimbrile
i afeciunile aceluia ca pe un membru sau mruntai propriu sau, mai bine zis, i-ar da bucuros
viaa ei pentru viaa lui. Dac i-ar putea reprezenta cineva acestea i unele ca acestea, atunci ar
putea schia cumva modest adâncul iubirii, purtrii de grij i afeciunii fa de noi a Mamei lui
Dumnezeu; sau, mai bine zis, dac e s spunem adevrul, pe atât de mult se deosebete afeciunea
ei fa de noi mai presus de toat îndurarea îndurrilor materne pline de compasiune ale mamelor
de acum puse înainte drept o icoan a ei, pe cât se deosebete buntatea de rutate i adevrul de
rtcire; cci zice [Domnul]: „Dac voi, care suntei ri, tii s facei daruri bune copiilor votri,
cu cât mai mult atunci Tatl vostru Cel ceresc?” [Lc 11, 13]. Cci un lucru e propriu i unei naturi
25
iraionale i e o icoan nedesluit a acestei iubiri care-i are de cele mai multe ori judecata ero-
nat, drept pentru care de multe ori întoarce spatele celor buni ca unor ri, iar pe cei ri îi iubete
peste msur; dar cellalt [iubirea Fecioarei fa de noi] e oper a Însei Buntii i Însei Iubirii
naturale a lui Dumnezeu Cuvântul, al crei abis, izvor i instrument [organon] e în chip natural
Mama Acestuia, prin care ni se arat aceast afeciune iubitoare [philtron] cuvenit lui Dumnezeu
în chip proporional i dup vrednicia ecruia, precum i grija i providena care vin de aici prin
imitarea lui Dumnezeu. Cci aa cum, potrivit dumnezeiescului Apostol [Rm 15, 3], Hristos n-a
plcut Lui Însui, ci ind Dumnezeu, S-a golit pe Sine Însui pentru noi luând form de sclav [Flp
2, 7], a suferit ocri din pricina acopermântului trupului, cci zice [Psalmistul]: „Ocrile celor
ce Te ocrsc pe Tine au czut asupra mea” [Ps 68, 10], a suferit cu adevrat i bucuros moarte
pentru viaa noastr, iar El, binecuvântarea i dreptatea, s-a fcut blestem i pcat, ca s ne rs-
cumpere din blestemul Legii [Ga 3, 13] i s ne elibereze de acul morii, pcatul, i, chiar dac
femeia i-ar uita copilul ei, totui El nu ne-ar uita niciodat [cf. Is 44, 15]; tot aa i Mama Lui se va
folosi negreit fa de noi de aceeai iubire de oameni i compasiune, cci în virtutea schimbului
[antidoseos] a motenit i Ea toate cele naturale ale Fiului.
i dac, din pricina compasiunii sueteti, orice mam simplu iubitoare se schimb i ea, cum
spuneam, odat cu schimbrile i transformrile preaiubitului ei copil, cu cât mai mult Cea care a
avut drept mruntai în inim un astfel de Fiu, cum s-a spus mai sus, va avea una i aceeai micare
de iubire i îndurare pentru El i fa de noi, ca i a oricrei alte activiti cuvenite lui Dumnezeu.
Iar dac i dumnezeiescul Pavel, scoând ap din acest ludat izvor nemuritor i obârie de Via, a
spus tuturor îngerilor i snilor comoara iubirii: „Cine e slab i eu s nu u slab? Cine se va poticni
i eu s nu m aprind?” [2 Co 11, 29], dar se ruga i s e anatema de la Hristos pentru mântuirea
frailor [Rm 9, 3], ce ar putea spune i ce s-ar putea ruga pentru noi Cea care este izvorul i rezer-
vorul [pege kai dexamene] acestui întreg uvoi al Apei pururea vii? Negreit cuvinte negrite, pe
care nu e cu putin unui om a le gri [2 Co 12, 4] i pot auzite numai de cei care sunt ca Pavel.
Cci noi ne desftm mereu de efectele iubirii Ei. Dar chiar dac ne putem desfta, dac vrem, de
aceast iubire, nu ne putem nicidecum desfta de cunoaterea ei, cci, aa cum spun de Dumnezeu
purttorii Prini32, chiar dac harul ne d o desftare, nu ne d i o înelegere.
De aceea, aa cum toate cele ce sunt sunt, precum s-a zis, umbre i pregurri ale tainei
Fecioarei Nsctoare de Dumnezeu i al celor bune viitoare mai presus de gând care vin de aici,
i de aceea s-au fcut, i anume pentru existena fericit i existena simpl, precum s-a spus, tot
aa i cele ale ecrei mame, îndurrile ei erbini pân în mruntaie pentru preaiubiii ei copii
i toate sârguinele i ostenelile pentru ei, sunt pregurri ale acelei afeciuni i îndurri pân în
mruntaie fa de noi ale Mamei Domnului, ale feluritei purtri de grij i fericirii care vin de aici.
Cci aa cum ecare mam d copiilor ei simpla existen, tot aa i Mama lui Dumnezeu druie
tuturor existena fericit; i aa cum acelea sunt pentru copiii lor cauze ale faptului c ei sunt po-
trivit naturii oameni muritori i, pe lâng aceasta, sunt îngrijitoare i hrnitoare ale lor, tot aa i
Ea este pentru ei o cauz a faptului c prin har aceiai devin dumnezei, i tot Ea este purttoare
de grij i organizatoarea generoas a banchetului desftrii dumnezeieti i îndumnezeitoare; i,
simplu spus, Mama Celui care pentru buntatea Lui negrit S-a fcut frate al nostru, e procura-
toare i repartizatoare [choregos kai dianomeus] autentic a tuturor darurilor supranaturale i
necreate ale Duhului dumnezeiesc care se dau acum i care sunt înc adunate în vistierie, prin care
ne facem frai i comotenitori ai lui Hristos, nu numai pentru c Ea repartizeaz prin har darurile
Fiului Ei adevrat frailor Lui, dar i pentru c le druie i copiilor ei adevrai nu atât din pricina
înrudirii naturii, cât din pricina înrudirii harului. De aceea, fa de acel Mruntai supranatural i
fericit plin de iubirea Tatlui nostru din ceruri, mama trupeasc a ecruia de abia dac ar putea
aa ceva, ind în chip proporional instituit pentru scurt timp de Doamna a toate, la porunca
32
MAXIM MRTURISITORUL, Rspunsuri ctre Talasie 61; PG 90, 644D.
26
Tatlui i Domnului ceresc, colaboratoare [synergos] a venirii la via a copilului i hrnitoare i
Patristica
îngrijitoare a lui, pân ce va ajunge la vârsta i hrana potrivit lui Hristos.
De aceea, pân ce are cineva vârsta duhovniceasc a prunciei hrnit ind cu lapte, casc gura
spre aceast hrnitoare vremelnic i doar spre lucrurile umile ale ei, ignorând cu totul casa patern
i adevrata, iubita, mult-dorita, fericita i autentica afeciune patern i matern de acolo, precum
i nobleea proprie, i adevrata lui rudenie, „grind ca un prunc, gândind ca un prunc, socotind ca
un prunc; dar când devine brbat, toate cele ale pruncului înceteaz” [1 Co 13, 11] condamnându-i
ignorana anterioar i modul în care se inea legat i împletit de lucruri umile i strine ca de unele
proprii i stând departe de cele proprii lui. De aceea, întorcându-se la casa patern i învrednicin-
du-se – o, nespus iubire de oameni! – de acea dorit, binevoitoare i plin de bucurie i de voioie
negrit vedere a preaiubitei Mame a lui Dumnezeu Cuvântul, i de bunurile paterne mai presus
de minte de acolo, dar i de o lacrim de bucurie care vine de acolo, ajungând plin de acestea, va
schimbat/transformat prin extazul dorului cu schimbarea/transformarea dumnezeiasc, recunos-
când ce este cu adevrat autentic i de îndrgit prin natur i adevrata înrudire.
XVI. Datoria aducerii-aminte neîncetate de Maica Domnului

atât prin laude, cât i printr-o via curat
35. Dar pentru c, aa cum tragerea în nrile noastre a aerului din jurul nostru i respiraia
continu i permanent menine uxul acestei viei trectoare a noastre, tot aa i participarea
[metousia] continu i în venic micare a energiei Domnului druit nou pururea de acest
izvor venic, care este Mama Cuvântului, constituie viaa noastr venic i adevrat; de aceea,
potrivit Psalmistului, toi trebuie s ne aducem aminte de numele Ei în toat generaia i generaia
[Ps 44, 18] într-un chip mai obinuit decât respiraia noastr; i aa cum, potrivit Ecleziastului, „o
generaie trece i o generaie vine, dar pmântul rmâne în veac” [Ecc 1, 4], tot aa i uxul viei
noastre schimb prin succesiune generaiile noastre i cele de dup noi, dar aducerea-aminte de
mântuirea noastr comun trebuie s rmân pururea mictoare în veac în toat generaia i
generaia, i, potrivit celor îndrgostii nebunete dup om sau altceva, ecare trebuie s întoarc
zi i noapte în inima sa frumuseea cu adevrat îndrgit i mult-dorit dup Dumnezeu de toat
natura inteligent i raional i s-i aduc necontenit nu numai doxologii i imne pentru slava
ei mai presus de cuvânt i gând, pentru generoasa ei îndurare pân în mruntaie fa de noi i
darurile supranaturale care vin de acolo, dar i o via curat sau, mai bine zis, curit pururea i
împodobit în chip felurit cu frumuseea variat a virtuilor ca i cu o hain aurit i multicolor
[cf. Ps 44, 10]. Cci primul lucru arat recunotin pentru bunurile lucrate nou de Ea i care de
aici provoac daruri cuvenite lui Dumnezeu i mai îmbelugate; iar cel de-al doilea ne face des-
toinici pentru primirea acestora i ne d înrudirea adevrat cu Ea care vine din asemnarea cu
cea învemântat în hain aurit i multicolor i în scânteierile Duhului [cf. Ps 44, 14–15], din
care ni se druie pururea în chip îmbelugat bogia acelor bunti nespuse i bucuria venic
împreun cu Ea. Pe care e ca noi toi s le dobândim prin soliile Ei, procuratoarea i dttoarea
lor, preacurata i preaîndrgita Mam a marelui Dumnezeu i Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
Cruia I se cuvine toat slava, cinstea i închinarea împreun cu Cel fr început al Su Printe i
cu Preasfântul i bunul i de via fctorul Su Duh, acum i pururea i în vecii vecilor. Amin.
Traducere diac. Ioan I. Ic jr.
27
Abstract
THEOPHANES OF NICAEA, Discourse [treaties] on Our All immaculate and All-Holy Mistress the Moth-
er of God, that honors in many ways Her unspoken Godly Splendor and shows the embodiment
of the Word as a convergence and a connection [syndrome kai synapheia] between God and the
entire creation, which is the ultimate good and the nal cause of everything that exists. (II)
This text is a homily on the Mother of God written by Theophanes Metropolitan of Nicaea, an au-
thor that belongs to the second generation of Palamite theologians. Theophanes of Nicaea is the
basic Mariolog of the late Byzantine theology. In his homily (the second part of it here reproduced),
Theophanes talks about the ever since predestination of the Virgin to the mystery of the Embodi-
ment based on preknowledge of her unique superiority and the freedom of cooperation with God;
about the plan of God in the Embodiment: joining the Creation anticipated in man and fullled in
Christ in His Body; about the Virgin, the Neck between Christ the Head and His mysterious Body,
a transmitter for all the gifts in both ways. The metropolitan of Nicaea also refers to the relation
between the Virgin Mother and the Holy Trinity: she is the Holy of the Holies and the altar of sacri-
ce in the Temple of heavens; the Virgin gives body and feeds the Son and she feeds us with deied
grace; shaped by the Holy Spirit, she becomes the living icon of the Spirit and of His supernatural
gifts; she is the spring and the dispenser of the Grace. The Christians have the duty to constantly
remember the Mother of God both with praise and living pure life.
28

Teofan Al Niceei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teofan Al Niceei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patristica

VIII. Predestinarea din veci a Fecioarei pentru taina Întruprii

IX. Planul lui Dumnezeu în Întrupare: unirea cu creaia,

X. Fecioara, Gâtul prin care Hristos Capul transmite Corpului

XI. Fecioara Mam i Tatl. Fiul, inima lor comun. Fecioara,

i inima ei guvernate acum de activitatea/energia i harul dumnezeiesc au între ele i cu fericitul

XII. Fecioara Mam i Fiul. Asemnarea fizic i moral i

Unului-Nscut se odihnete împreun cu trupul/carnea Sa în sânurile Tatlui, tot aa ambele se

XIII. Fecioara i Duhul Sfânt. Modelat de Duhul Sfânt, devine

XIV. Fecioara, Izvor i Distribuitoare a harului. Fecioara i

sfinii. Niciunul nu ajunge la desvârire fr ea

XV. Fecioara, Mama noastr adevrat, imit iubirea lui Hristos

Tatlui i Domnului ceresc, colaboratoare [synergos] a venirii la via a copilului i hrnitoare i

XVI. Datoria aducerii-aminte neîncetate de Maica Domnului

Traducere diac. Ioan I. Ic jr.

S-ar putea să vă placă și

Teofan Al Niceei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teofan Al Niceei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Patristica

VIII. Predestinarea din veci a Fecioarei pentru taina Întruprii

IX. Planul lui Dumnezeu în Întrupare: unirea cu creaia,

X. Fecioara, Gâtul prin care Hristos Capul transmite Corpului

XI. Fecioara Mam i Tatl. Fiul, inima lor comun. Fecioara,

i inima ei guvernate acum de activitatea/energia i harul dumnezeiesc au între ele i cu fericitul

XII. Fecioara Mam i Fiul. Asemnarea fizic i moral i

Unului-Nscut se odihnete împreun cu trupul/carnea Sa în sânurile Tatlui, tot aa ambele se

XIII. Fecioara i Duhul Sfânt. Modelat de Duhul Sfânt, devine

XIV. Fecioara, Izvor i Distribuitoare a harului. Fecioara i

sfinii. Niciunul nu ajunge la desvârire fr ea

XV. Fecioara, Mama noastr adevrat, imit iubirea lui Hristos

Tatlui i Domnului ceresc, colaboratoare [synergos] a venirii la via a copilului i hrnitoare i

XVI. Datoria aducerii-aminte neîncetate de Maica Domnului

Traducere diac. Ioan I. Ic jr.

S-ar putea să vă placă și

Tatlui i Domnului ceresc, colaboratoare [synergos] a venirii la via a copilului i hrnitoare i