i volumele publicate ci i formarea unei noi
R ecenzii
Constantin Secar,
Muzica bizantin.
Doxologie i
înlare spiritual,
Editura Muzical,
Bucureti 2006
311 pag.
S ecolul al XX-lea este perioada în care a fost
iniiat cercetarea muzicii bizantine în spaiul
românesc1, cercetare care s-a dezvoltat treptat, în
concordan cu aprofundarea acestui domeniu în
întreaga Europ. Reuxul înregistrat în perime-
trul acestei specialiti, în deceniile cinci-ase, a
fost compensat prin ritmicitatea apariiilor edi-
toriale din ultimul sfert al veacului trecut, când
Editura Muzical a adugat celor câteva volume
aprute sporadic pân atunci o întreag serie ce
a debutat în anul 1976. Sub genericul „Izvoare ale
muzicii româneti”, aceasta a reunit, în special,
volume ce ilustrau eforturile muzicologilor de
valoricare a patrimoniului muzical conservat în
manuscrisele muzicale bizantine din bibliotecile
româneti, stimulând astfel interesul pentru
acestea. Profesionalismul i seriozitatea cerce-
trilor întreprinse de primii muzicologi care au
realizat volumele documenta i transcripta ale
seriei – Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Titus
Moisescu, Sebastian Barbu-Bucur – au creat
premisele unui traseu ascendent al paleograei
muzicale bizantine.
Rodul strdaniilor acestor neobosii trudi-
tori, ce s-au strduit s descifreze semnicaiile
vechii notaii muzicale, au fost nu doar studiile
1
Se consider c cercetarea muzicii bizantine a înce-
put în ara noastr o dat cu studiile în acest domeniu
ale printelui IOAN D. PETRESCU, care a publicat prima
sa carte la Paris, în 1932, sub titlul: Les idiomèles et le
Canon de l’Ofce de Noël. Dup trei decenii, apariia
unei alte crii ale sale, Études de paléographie musi-
cale byzantine (Bucureti, 1967), va stimula interesul
muzicienilor pentru manuscrisele muzicale bizantine,
fotii si elevi formând nucleul colii româneti de bi-
zantinologie muzical.
101
generaii de bizantinologi, care se arm tot mai
concludent în contemporaneitate. Este i cazul
muzicologului Constantin Secar, care debuteaz
cu un volum de autor, lansat recent la Uniunea
Compozitorilor i Muzicologilor din Bucureti i
intitulat: „Muzica bizantin – doxologie i înla-
re spiritual”. Tânrul i înzestratul cercettor de
la Institutul de Folclor al Academiei s-a armat
deja prin numeroase studii de bizantinologie
publicate în revistele „Muzica” i „Acta musicae
byzantinae” , precum i prin prezena activ
la simpozioane de specialitate. Atenia sa este
îndreptat atât spre muzica psaltic a ultimelor
dou secole, cât i spre cea conservat în ma-
nuscrisele medievale. În cartea de fa, întregul
su demers este o încercare de a rspunde unei
întrebri ce s-a insinuat, în diferite momente,
pe parcursul acestui aproape un secol de cerce-
tare în domeniu: Ce este muzica bizantin? A
încercat s gseasc rspuns acestei întrebri,
înc de la primele sale studii, printele Ioan D.
Petrescu care arma în 1937: „Este muzica ce
ne-au lsat-o Prinii Bisericii noastre ortodoxe a
rsritului. Este haina ce îmbrac produciile lor
literaro-liturgice. Este creaia inspirat a marilor
poei ai ortodoxiei”2. Preocupat de claricri în
acelai domeniu de cercetare, Gh. Ciobanu – fos-
tul su ucenic la Academia de Muzic Religioas
din Bucureti – enuna într-o manier didactic,
peste trei decenii: „Prin muzica bizantin se îne-
lege arta muzical care s-a nscut odat cu cultul
cretin i care, dezvoltându-se în timpul i în
cuprinsul Imperiului bizantin, a cptat forme i
trsturi proprii”3.
Rspunsul lui Constantin Secar, dei poate
prea surprinztor, este rostit cu sinceritate i
în deplin cunoatere a acestei muzici, „...dup
ani de practicare, aprofundare i efectiv trire
(s.a.) în domeniul imnograei cântate a Bisericii
Ortodoxe” i este considerat chiar de autor a 
Tabor, nr., aprilie 
„...oarecum convingtor, pe cât de simplu pe atât
de controversat i deconcertant prin apofatismul
lui: muzica bizantin nu este muzic! (s.a). Cân-
trile liturgice care alctuiesc muzica bizantin
sunt mai presus de simple piese muzicale (în
accepiunea termenului acreditat de muzicologia
2
IOAN D. PETRESCU, „Ce este muzica bizantin?”, Re-
vista Predania, nr. 5, 1937.
3
GH. CIOBANU, „Muzica Bizantin”, în Studii de etno-
muzicologie i bizantinologie, vol. I, Editura Muzical,
Bucureti, 1974, p. 418.
 de tip occidental), pretabile astfel unor analize
R ecenzii
supuse metodologiei acestei discipline; ele ating
efectiv înlimile doxologice (s.a) ale apropierii
de contemplarea divinitii. Din acest punct de
vedere, muzica bizantin reprezint cea mai înal-
t expresie a teologiei harice, ortodoxe.”4
Rezultat al unor sedimentri consistente, vo-
lumul dezvluie în studiile grupate în cele dou
seciuni ale sale – 
sau chiar despre prsirea ei, atât prin adaptrile
i simplicrile melodiilor psaltice cât i prin
transcrierea paralel a lor pe notaie guidonic.
Cele trei nivele de însuire i interpretare ale
cântrilor, teoretizate cândva de vechii maistori
(paralaghie, metrofonie i melos), au fost total
neglijate prin soluia «uniformizrii». De fapt,
cântrile uniformizate reprezentau doar schele-
i 

5 – un tul melodico-ritmic (metrofonia) din inventarul
cercettor pasionat i avizat al codicelor bizan-
tine, ce se adreseaz deopotriv muzicienilor i
teologilor, dup cum mrturisete în Argument:
„...am încercat s concep volumul de fa pentru
a putea  citit precum o partitur, prin utilizarea
mai multor chei. Astfel muzicologii i compozito-
rii vor gsi studii de interes documentar privind
muzica bizantin i de tradiie bizantin, iar
teologii vor putea aa argumente pentru recon-
siderarea muzicii bizantine (în fapt, a regsirii
tradiiei bimilenare a Biserici Rsritene).”6
Practica la strana bisericii Stavropoleos din
Bucureti i cu Grupul psaltic „Nectarie Protop-
saltul” îl recomand pe Constantin Secar drept
un n cunosctor al muzicii bisericeti contem-
porane, implicit a tradiiei muzicale din stranele
româneti. Bibliograile celor dou seciuni,
impresionante prin volum i diversitate – ma-
nuscrise i transcrieri, lucrri teoretice i istorice,
lexicoane i cataloage de manuscrise, lucrri
muzicologice i teologice, studii româneti i
strine (nu totdeauna uor de procurat) – atest
dimensiunile i consistena investigaiilor ce stau
la temelia studiilor din volum. Aplecarea reasc
spre cercetare i trirea efectiv în domeniul
imnograei cretine explic uurina cu care mu-
zicologul trece de la probleme actuale ale muzicii
bisericeti, la cele din manuscrisele medievale.
Tot aici îi au sorgintea claritatea i fermitatea
cu care autorul îi rostete i susine ideile. Un
exemplu, în acest sens, este studiul cu care se
deschide prima seciune a volumului: „Muzica
bizantin – tradiie i actualitate”, în care muzi-
Tabor, nr., aprilie 
cologul analizeaz i efectul pe care l-a avut pro-
cesul de „uniformizare” a cântrilor bisericeti,
demarat în 1951, i arm: „...se poate vorbi
despre distorsiunea tradiiei muzicale bizantine
4
CONSTANTIN SECAR, Muzica Bizantin – doxologie i
înlare spiritual, Editura Muzical, Bucureti, 2006,
p. 5.
5
Denumirile prilor coincid cu cele ale categorii-
lor de neume bizantine din manuscrisele medievale,

de formule ce compuneau vechile cântri de tra-
diie bizantin, lor indu-le amputat atât bog-
ia ritmic, cât i zestrea ornamental (melosul),
pe fondul organizrii sonore egal temperate,
simplicrii scrilor muzicale i eliminrii orna-
mentelor”7. Studiul surprinde, într-o succesiune
cronologic, i alte momente de îndeprtare de la
tradiie, pledând pentru reîntoarcerea „la funda-
mentele acestei tradiii, pe baza ultimelor cerce-
tri i studii ale muzicologilor i interpreilor, cu
ancorarea în realitile i argumentele tradiiei
orale i a celei scrise, deopotriv”8.
Aceeai atitudine neovitoare o regsim i în
studiul intitulat „Valoricarea manuscriselor mu-
zicale de la Putna, între premise subiective i reali-
ti obiective”. Complexitatea problemelor pe care
le ridic aceste codice medievale este reliefat cu
luciditate, dar i consideraia cuvenit cercetto-
rilor care au pus în eviden acest tezaur muzical
românesc, pentru a crui valoricare autorul for-
muleaz un adevrat plan de cercetare sistematic
în mai multe etape. Obiectivul principal al acestui
demers este clar stabilit i vizeaz nu doar dome-
niul cercetrii ci i „scoaterea la lumin a vechilor
cântri de tradiie bizantin i reintroducerea lor
în practica Bisericii Ortodoxe Române”9.
La consistena volumului în discuie – ce
depete 300 de pagini – contribuie i celelalte
studii ale primei seciuni, care atrag atenia prin
ineditul abordrii, chiar i acolo unde terenul de
investigare este aparent „bttorit”, ca în cazul
„Catavasierului” lui Filothei Monahul. Alturi de
o nou abordare a traducerii realizate de Filothei
sin Agi Jipei la începutul secolului al XVIII-lea
i o plasare în contextul categoriei de manuscrise
din care face parte, cei interesai vor gsi în acest
studiu i sursele manuscrise prezumtive ale aces-
7
CONSTANTIN SECAR, Muzica bizantin – tradiie i
actualitate, în vol. cit. p. 29.
8
Ibidem, p. 31.
9
i 


ind traduse în manuscrisele ro- CONSTANTIN SECAR, „Valoricarea manuscriselor
mâneti prin Trupuri i Duhuri. muzicale de la Putna, între premise subiective i reali-
6
CONSTANTIN SECAR, op. cit., p. 5. ti obiective”, în vol. citat, p. 132.

102
tei seciuni a Psaltichiei lui Filothei, ind enume-
rate totodat bibliotecile athonite i româneti
care le pstreaz.
Irmologhionul rmâne o tem predilect de
cercetare pentru Constantin Secar, concretizat
într-un alt studiu cuprinztor i inedit: „O tipo-
logie a Irmologhionului în secolele XVII-XIX, cu
reprezentare în manuscrisele din fondurile româ-
neti – autori i caracteristici”. Studierea acestui
tip de codice are în vedere mai multe aspecte,
dintre care reinem prezentarea Irmologhioanelor
aate în fondurile româneti (tipuri, caracteristici,
autori i manuscrise) i reliefarea, într-un capitol
separat al studiului, a „Contribuiilor originale
autohtone; irmologhioane i catavasiere în rostire
româneasc”. Se remarc i aici minuiozitatea
investigaiei, explicaiile i armaiile pertinente,
importana concluziilor formulate la o prim abor-
dare, din perspectiva tipologiei, a manuscriselor
cercetate, dar i persistena ideii specicitii
cântrii bisericeti, ce se insinueaz i în nalul
acestui studiu i nuaneaz ariditatea inevitabil
unui asemenea demers analitic: „Dac acceptm
aseriunea potrivit creia cântarea bizantin este
mai mult decât muzic (privit prin prisma mu-
zicologiei de tip occidental), însuindu-i dimen-
siunea doxologic de rugciune intonat, vom
observa c ea este concordant cu timpul liturgic i
component a acestuia. Iar dac timpul liturgic re-
prezint o frâm a timpului nostru pe care-l ofe-
rim lui Dumnezeu, atunci canoanele i catavasiile
cuprinse în Irmologhion (ca pri componente ale
aceluiai timp liturgic) ne pot face i pe noi prtai
frâmei de Cer adus pe pmânt odat cu inefabi-
lul i intraductibilul farmec al cântrii psaltice”10.
Aceleai atribute ale cercettorului avizat
– ce stpânete instrumentele de lucru ale unui
domeniu de cercetare apropiat unui numr re-
strâns de muzicologi – le regsim în catalogul
pe care l-a întocmit pentru „Manuscrise psaltice
româneti din secolul al XIX-lea aate în fondul
«George Breazul» din Biblioteca Uniunii Com-
pozitorilor i Muzicologilor din România”. Con-
ceput ca un instrument de lucru pentru cercetri
ulterioare, catalogul a oferit autorului i „bucuria
descoperirii unor codice noi sau omise pân
acum în studiile de specialitate”11. Este cazul co-
10
CONSTANTIN SECAR, „O tipologie a Irmologhionului
în secolele XVII-XIX, cu reprezentare în manuscrisele
din fondurile româneti – autori i caracteristici”, în
vol. cit. p. 213.
11
CONSTANTIN SECAR, „Manuscrise psaltice româneti
103
piei Irmologhionului-calofonicon „românit” de
R ecenzii
Ieromonahul Macarie în anul 1833, copie ce ofe-
r informaii preioase despre primele transcrieri
de la începutul secolului al XIX-lea, când se apli-
c i în rile Române „noua sistim” instaurat
de Reforma muzicii bisericeti din 1814.
Alturi de numeroase alte pagini din carte,
cele dou studii care încheie prima seciune de-
monstreaz uurina cu care muzicologul poate
s treac de la un sistem de notaie la altul, de
la un manuscris la altul, chiar dac acestea au
fost redactate în rstimp de patru secole, i s
formuleze aprecieri pertinente asupra codicelor
putnene, a celor din secolele XVII-XVIII sau a ti-
priturilor epocii moderne. Cele dou studii sunt
intitulate: „Particulariti stilistice în opera mu-
zical original a lui Anton Pann” i „Elemente
stilistice i de form prezente în Irmologhionul
lui Petros Lampadarios Peloponissiou”.
Analiza unor cântri originale compuse de
Anton Pann permite muzicologului s atrag
atenia asupra amprentei autorului psaltic, se-
sizabil în formule melodico-ritmice inuenate
de muzica de tip occidental, de cea popular
(în sensul de larg circulaie în epoc) sau de
cea turceasc, dar i în pagini de creaie, care
se înscriu în cea mai curat tradiie a muzicii
bizantine. Incursiunea în creaia original a lui
Pann este i o ocazie pentru Constantin Secar
de a sublinia necesitatea orientrii studiilor de
bizantinologie spre particularitile stilistice ale
muzici româneti de tradiie bizantin, ca etap
superioar a cercetrii.
Importana Irmologhionului lui Petru Pelo-
ponissiou (c. 1730-1778) în cadrul repertoriului
muzical post-bizantin este dat, pe de o parte, de
faptul c el este autorul care introduce în cântri-
le liturgice stilul syndomon (scurt), iar pe de alt
parte de pstrarea sa în repertoriul liturgic i în
secolele urmtoare, prin transcrierea în notaie
hrisantic. Pentru a releva caracteristicile stilisti-
Tabor, nr., aprilie 
ce ale Irmologhionului (ce a inuenat i spaiul
românesc, dup cum se poate constata, în studiul
amintit referitor la tipologia acestuia în fondurile
româneti) Constantin Secar experimenteaz o
metodologie proprie, „pornind de la premisa c
orice limbaj muzical este depozitarul unui vo-
cabular i al unei gramatici (s.a.) generative de
fraze inteligibile din punct de vedere al limbajului
din secolul al XIX-lea aate în fondul «George Breazul»
din Biblioteca Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor
din România”, în vol. cit. p. 34.
 respectiv...”12. Sunt analizate formulele melodico- noteaz impresiile i constatrile, pe care le îm-
R ecenzii
ritmice (din incipituri i cadene, precum i cele prtete cu sensibilitate cititorilor. Articolele,
intercadeniale – thesis-uri –, pentru care sunt publicate în ultimii ani i reunite sub genericul
prezentate i elemente de transcriere analitic a

, ne ajut s rememorm câteva dintre
lor din vechea grae), articulrile formale i inter-
dependena dintre textul poetic i muzical. Dei
autorul consider metodologia „nedezvoltat înc
(sau experimentat punctual)”, studiul se impune
prin originalitatea abordrii i perspectivele pe
care le deschide privind cunoaterea modului de
organizare al monodiei bizantine.
Cea de a doua seciune a crii dezvluie o
alt latur a cercettorului, pentru care munca
din bibliotec se prelungete în activiti cotidie-
ne de valoricare a melosului psaltic prin concer-
te i înregistrri audio. Implicat direct în diferite
momente i ipostaze de aducere a muzicii bizan-
tine în atenia publicului, Constantin Secar îi
12
CONSTANTIN SECAR, „Elemente stilistice i de form
prezente în Irmologhionul lui Petros Lampadarios Pe-
loponissiou”, în vol. cit. p. 262.
Gena Geamnu,
Spovedanie
neterminat,
Editura Mitropolia
Olteniei,
Craiova 2006
288 pag.
Tabor, nr., aprilie 
D e curând a fost reeditat la Arhiepiscopia
Craiovei jurnalul ce poart sugestiv titlul
Spovedanie neterminat, semnat Gena Gea-
mnu, un pseudonim care ne aduce aminte de
Apostolul Toma Geamnul, cel pe nedrept numit
Necredinciosul. În avalana de literatur confe-
siv de toate facturile care ne asalteaz, jurnalul
Spovedanie neterminat poate  aezat undeva
la întretierea dintre Jurnalul unei ine greu
de mulumit a lui Jeni Acterian i inegalabilul
Jurnal al fericirii al lui N. Steinhardt. Textul
care introduce i justic din punct de vedere
104

„evenimentele cu virtui ziditoare de suet”, ob-
servate atent, la vremea respectiv, de autor.
Volumul de studii al muzicologului Constan-
tin Secar îmbogete, prin coninutul plin de
substan, bibliograa de specialitate. Cele dou
perspective din care privete i cerceteaz imno-
graa cântat a Bisercii Ortodoxe – în calitatea
sa de muzicolog i totodat practicant al acestei
cântri – îl plaseaz pe o traiectorie de cercetare ce
contribuie la reuita demersului su i îl impun în
bizantinologia româneasc prin ineditul i temei-
nicia investigrii manuscriselor muzicale apari-
nând tradiiei bizantine. Prospectarea unor zone
mai puin studiate ale muzicii ce aparine tradiiei
bizantine trezete interesul i oblig la aprofundri
i noi volume, pe care le ateptm cu interes.
Elena CHIRCEV
duhovnicesc demersul de supraveghere, analiz
i descriere a micrilor suetului în cadrul unui
proces de curire îi aparine Sfântului Antonie:
„...dac vom privi cu bgare de seam i vom
descrie ecare dup putin, faptele i micrile
suetului nostru, ca i cum ni le-am dezvlui
unul altuia, putem  siguri c din ruinea de a
 cunoscui în întregime, vom înceta de a mai
adposti în inim ceva necurat”. Probabil c
acest text a determinat ca adesea jurnalul s e
socotit unul duhovnicesc. Personal consider c
avem de-a face mai degrab cu o descriere a me-
andrelor parcursului interior decât cu un jurnal
duhovnicesc, mai ales în prima sa jumtate unde
însi autoarea arm c: „Nu este un jurnal.
Este poate o parte din mine cu care stau de vor-
b când nu mai pot  singur.” (p. 9)1 Contextul,
care nu constituie fondul problemelor existeni-
ale ale autoarei, este regimul comunist ateu: „...
totul e zadarnic, totul rmâne în afar, omul
e iremediabil condamnat la singurtate (i nu
numai în comunism!)”.
Structurat în patru pri (Presimiri, Cutri,
Marea ocolire, Iluminri i poticniri) jurnalul
debuteaz deosebit de percutant la 28 iulie 1968
1
Citrile sunt fcute dup GENA GEAMNU, Spovedanie
neterminat ed. I, Editura Bizantin, Bucureti 2000.