Ritmul copiilor

A fost studiat de către Const. Brăiloiu în studiul La rythmique enfantine. Cercetătorul român
a constatat în primul rând că acesta este un ritm vocal, dar care nu implică neapărat muzica, iar
duratele nu provin în nici un fel din natura silabelor. De asemenea, a fost surprins de faptul că
accentele sunt aşezate în acelaşi loc în interiorul construcţiilor ritmice, în ciuda răspândirii
universale a sistemului şi a accentuării multiple din diversele limbi. El arată că originea ritmului
copiilor se află dacă nu în dans, atunci într-o mişcare regulată, cu care se înrudeşte.
În prezent s-a explicat acomodarea diverselor limbi, cu accente metrice diferite, la schema
universală a ritmului copiilor „prin trecerea pe prim plan a accentului ritmic determinat de mişcare”.
Const. Brăiloiu a sintetizat următoarele principii ale sistemului ritmic al copiilor:
1) Duratele se grupează 2 câte 2, compunând serii de lungimi variabile: 2, 4, 6, 8, 10,
12, cea mai frecventă fiind seria cu valoarea totală 8.
2) Seriile încep cu accent, de aceea pot avea loc unele necoincidenţe ale accentelor
metrice cu cele ale vorbirii obişnuite:

3) Durata totală a seriilor se măsoară cu o “unitate primă”, exprimată sau

subînţeleasă, pe care o notăm cu o optime, indiferent de numărul real al silabelor;
valoarea globală a seriei reiese din numărul optimilor.
4) În cadrul unor “strofe ritmice” se pot amesteca serii inegale (heterocrone), uneori
se pot înşirui şi serii heteromorfe (cu structuri interne deosebite), atât izocrone cât
şi heterocrone.
5) Seriile pot fi precedate de anacruze, în interiorul piesei durata anacruzei se preia
din durata seriilor, numai seria de început poate fi supranumerică; deci, pot apărea
anacruze la sfârşitul oricărei serii sau oricărei fracţiuni catalectice:

Fenomeul de fracţionare al seriei ritmice prin rimă interioară

Seria ritmică de 8 optimi (8’)
Cea mai frecventă dintre serii durează 8 silabe scurte normale sau 8 optimi. Dar există și
serii de optimi și pătrimi, de pătrimi (cele mai rare) și serii care comportă trei durate: pătrime,
optime și șaisprezecime.
Seria de 8’: considerând suma tuturor duratelor și nu numărul silabelor, o vom numi serie
cu valoarea 8 (are patru picioare metrice și patru accente). Ea poate conține de la 4 până la 8 silabe.
O primă situație este cea în care nr.-ul silabelor coincide cu valoarea totală a duratelor, şi
când nu intervine fenomenul de rimă interioară, situaţie în care seria se numeşte nefracţionată. Εx.
„O leliță cu mărgele”.
Alteori pot apărea, după orice cuplu, fracționările, care pot apărea datorită rimei interioare
[prin repetarea unui cuvânt, sau prin asonanţă = rimă imperfectă, fie prin unirea unor cuvinte care se
deosebesc numai prin terminație: carafi-carafo (l. franceză)].
Ex. de rimă prin asonanţă:

Observaţie: Linia punctată desparte picioarele metrice, iar cea plină desparte
picioarele metrice cu rimă interioară, iar duratele despărțite prin bare pline arată un vers
fracționat prin rimă interioară: „Sal-ta │bac-ta”.

1
 Seriile de 8 optimi pot fi fracționate în 2 părţi: 4+4, 6+2, 2+6; în 3 părţi: 2+2+4, 2+4+2;
4+2+2 sau în patru părţi: 2+2+2+2.
Exemple de fracţionare ritmică în două părţi:

Exemple de versuri corespunzătoare seriei ritmice de 8’ fraţionată:

Fracționare în 2 părţi: 4+4 (frecvent): „Unilica│șotilica”; 2+2+4 (tot frecvente): „Ala
│bala│portocala”. Mai rar, 4+2+2: „Allons, passe│passe│passe”. La fel, tot rar, (2+2)+(2+2):
„Tindi│mindi││lupi│țupi”.
Observaţie: Bara dublă arată că cele două părți ale versului sunt independente.
Rar, fracţionare în 2 părţi, 6+2: „Un’ te duci tu, babo slabo?”
La fel de rar, poate apărea fracţionarea în 4 părţi a seriei ritmice de 8’: 2+2+2+2: „Una, una,
una, una”.
Cuplurile elementare mai pot fi compuse şi din alte valori, precum:

2
 Observaţie: Celulele de pătrimi sunt notate cu doi roman (II).
În afară de seria cu valoarea 8, sistemul ritmic al copiilor mai cunoaște seria de 2 optimi (un
accent) care poate avea până la 4 silabe şi care nu apare niciodată autonom, ci, de obicei, la sfârșitul
frazelor literare, asociată cu un cuivânt poruncitor sau cu silabe fără sens. Seriei îi corespund una,
două sau patru silabe: ro-șu, zdro-ho, roș’, ieși a-fa-ră!
Seria ritmică de 4 optimi (4’)
Seria de patru optimi (2 accente) îi corespund 2 până la 8 silabe. Fracționarea versurilor este
mai cunoscută sub schemele: 2+2, rar 3+3 (numai în grupele divizate ternar). Ex: 4: Sări în grindă;
2+2: „Sal-ta │bacta”. Sunt numeroase formele catalectice, finale și interioare, mai ales numărători
și cântece-formule: ila tu; of, du-te!; poc poc.
Seria de 6’ (optimi) (3 accente) poate avea în alcătuire de la 3 până la 8 silabe. Fracționarea
versurilor poate fi: 2+2+2, 2+4, 4+2. Schemele ritmice: nefracționată, 6: „Am o călimară”;
fracționată în 2, 2+4: „Curcu-curcubeu”; 4+2 „Mămăruță-ruță”; în trei, 2+2+2: Unu, două, trei.
- seria de 10:

Strofele ritmice ale folclorului copiilor sunt constituite din versuri:

- egale ca număr de silabe (izometrice) sau
- inegale (heterometrice)
- din serii cu durată egală (izomorfe)
- sau inegală (heteromorfe), cu structură identică (izocrone) sau diferită
(heterocrone).
Din punct de vedere al formei arhitectonice, în cântecul copiilor, motivul este elementul de
determinare al formei. În general, acesta are o durată constantă (2 măsuri de 2/4), corespunde unui
vers și poate conține două celule identice, variate sau diferite. Motivele de trei măsuri sunt rare și, în
genere, reprezintă o lărgire impusă de text.
Există 2 tipuri de melodii în creaţia copiilor: de tip arhaic și de tip „nou”.
Lazar Horea