Apologiile Sfântului Iustin și Filosoful

Context Istoric
Sfântul Iustin Martirul, mucenicul lui Hristos, s-a născut în părțile Siriei Palestinei, la hotarele
Samariei, în cetatea care la început se numea Sihem, iar mai pe urmă s-a numit Neapolis Flavie.

A crescut printre păgâni, primind o educație aleasă, care i-a deschis dorul după căutarea
adevărului, și l-a îndreptat către filosofie, ca una care singură, după părerea celor de atunci, era în
măsură să descopere oamenilor, după o îndelungă ucenicie, adevărul.

Sfântul Iustin martirul și filosoful a fost unul din principalii apologeți ai creștinismului timpuriu.
Convertit la creștinism, Sfântul Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al- II- lea,
între care și două Apologii adresate împăraților romani, în care apără și explică creștinismul ca
pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus martiriul.

Numele lui s-a impus ca autoritate încă din epoca patristică, iar unele dintre ideile lui continuă să
preocupe cugetători sau istorici ai gândirii umane din vremea noastră. Ceea ce contribuie a-i
impune încă atenția noastră este, printre altele, faptul că el a continuat să poarte haina de filosof
elen și după convertire și cel mai important este că el și-a încununat viața cu martiriu.

Dacă tragedia morții lui ne-a rămas consemnată într-un martirologiu de la sfârșitul secolului al-
II-lea, drama lăuntrică a sufletului său însetat după adevăr, ca și celelalte date referitoare la viața
lui, ni le dă el însuși în cele două Apologii și mai ales în dialogul cu iudeul Tryfon1.

El însuși la începutul diagolului cu iudeul Trifon ne spune istoria trecerii sale prin aceste școli și
cum s-a inițiat în creștinism.

Primul sistem ce i s-a oferit a fost stoicismul care prin înălțimea principiilor morale, prin liniștea
sufletească ce promitea înțeleptului, putea să seducă imaginația un tânăr cu inimă nabilă și
generoasă. Cu toate aceste în acest sistem filosofic exista o lacună pe care spriritul patrinzător a
Sfântului Iustin o intrevăzu încă din timpuriu.2

De la stoic a trecut la un paripatetic vestit pentru știința lui, dar care după câteva zile de lucru a
pretins onarariul de la ucenicul său ceea ce l-a determinat pe acesta sa-l părăsească, socotind că u
1
Apologeții de limbă greacă, în PSB 2 traducere de Pr. Prof T. Bodogae , Pr. Prof. Olimp Caciula, Pr. Prof. D. Fecioru,
editura IBMBOR, București
2
Iustin Martirul și operele sale
asemenea om nu era un filosof. Fiind însă aprins de dorul filosofiei a căutat să caute alți filosofi
și astfel a dat peste un pitagorean mare în ale cugetării filosofice. Acesta în spune că, el Iustin, nu
va putea să patrundă filosofia dacă nu-și va însuși în prealabil muzica, astronomia și geografia.
Pentru că nu cunoaște cele trei discipline și pentru că însușirea lor i-ar fi cerut timp prea mult a
fost nevoit să renunțe și astfel s-a ndreptat spre a patra școală filosofică, platonicienii, nu de
multă vreme un filosof platonician venise în orașul lui Iustin și acesta s-a întreținut destul de
îndelungat cu el, făcând progrese mari.3

Convertirea Sfântului Iustin la creștinism poartă pecetea minunii pe care Dumnezeu o săvârșește
cu întodeauna cu suflete mari și curate.

După convertire el predica cuntului lui Dumnezeu în haina de filosof și lupa pentru credință în
scrierile sale. În călătoriile sale misionare el a venit de două ori la Roma unde a înființat și o
școală. Această școlă este una creștină având pretenția de metodă și argumentare filosofică

Opera Sfântului Iustin Martirul este extraordinar de însemnată, pentru că el nu este numai cel
mai însemnat reprezentant al literaturii apologetice din secolul II, ci totodată fiind și cel dintâi
părinte bisericesc care a desfășurat o activitate literară mai bogată. Este foarte greu de întocmit o
listă a scrierilor Sfântului Iustin, din cauza faptului că din nefericire, multe dintre scrierile sale s-
au pierdut, fiind distruse de cei care îi prigoneau pe creștini.

Sfântul Iustin amintește chiar în prima sa apologie câteva lucruri pe care spune că le-a scris: ,,
Contr lui Marcion, Tratat contra tuturor ereziilor, Despre Înviere “. Au mai fost atribuite
Sfântului Iustin de-a lungul timpului și alte opere, dar autenticitatea acestora nu pote fi
confirmată.

Martiriul Sfântului Iustin la Roma:

Datorită activității sale filosofice și catehetice, a intrat în conflict cu filosoful cinic Crescens, care
din invidie și ură personală l-a denunțat autorității romane că este creștin.

Sfântul Iustin ne spune însuși despre conflictul său cu Crescens: ,,Eu însumi mă aștept să sufăr
din pricina uneltirilor și să fiu pus în butuci de partea celor pe care i-a numit , sau de către
Crescens cel iubitor de laudă și pradă. “4

3
Pr. Prof. Dr. Ioan G, op. Cit. P. 265
4
Eusebiu de Cezareea, op. Cit. P. 165
Știrea că Sfântul Iustin a fost victima urii, invidiei, uneltirilor și calomniilor filosofului cinic
Crescens este confirmată și de istoricul Eusebiu de Cezareea.

În timpului lui Marc Aureliu coregent al său era Lucius Verus (161-169)iar prefect al Romei era
Iunius Rusticus ( 162-167). Acesta din urmă l-a judecat și condamnat la moarte pe Sfântul Iustin
împreună cu alți 6 crestini.

Data exactă a martiriului a fost adesea contestată însă s-a rămas la anul 165, data acceptată de cei
mai mulți istorici.

Sfântul Iustin Martirul a reușit să creeze o punte solidă între filosofia păgână și creștinism, cea
dintâi fiind pusă în slujba dezvoltării și perfecționării celei din urmă.5

Sfântul Iustin a fost un mare apologet și un mare misionar.

Bibliografie
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, ED IBMBOR, București 1997
2. Apologeții de limbă greacă , PSB 2 traducere de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. Olimp
Căciulă , Pr. Prof. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, București.
3. Coman Ioan. G. Pr. Prof. Dr. Patrologie Ed. Institutului biblic și de misiune al BOR,
București.
4. Eusebiu de Cezareea, Scrieri, in PSB 13, trad. de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed.IBMBOR,
București.
5
Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu
5. Săndlescu C. Iustin martirul și operele sale, teza de licență, București.