Meseria de părinte

Să fii părinte, pe lângă bucuria și mândria pe care ți le dă acest statut, înseamnă să ai cea
mai mare responsabilitate pe care ai avut-o vreodată și pe care o vei avea de acum încolo. Un
părinte trebuie să fie un echilibru fantastic între implicare emoțională și control, între asigurarea
independenței și prezervarea securității.
Iubirea părinților pentru copii lor trebuie să fie permanentă și exprimată în tot ceea ce fac aceștia.
Copii trebuie să știe că părinții lor îi iubesc, să fie siguri de asta.
Copii trebuie să facă față unui set de obstacole care ar putea sa li se pară părinților minore.
Totuși, lucrurile pot să fie diferite în viziunea copiilor și aceștia se așteaptă să primească sprijin,
laude și încurajări din partea părinților lor.
Părinții trebuie să le predea copiilor lecția responsabilității. Acest lucru începe prin sarcini
punctuale, cum ar fi cele de a face curățenie în propria cameră și de a da ajutor la treburile
familiei și ajunge la o întreagă filosofie a responsabilității în care copilul acceptă și reflectă la
consecințele pozitive sau negative ale comportamentului său.
Trebuie să fie un model de rol. Copii fac ceea ce văd la adulții care-i înconjoară.
Oferire unei game largi de experințe de viață. Părintele este cel care poate să deschidă o usă către
noi centre de interes, noi persoane și o nouă lume pentru copilul său. El trebuie să fie un ghid și
un sprijin în descoperirea de către copil a propriilor talente și preocupări.
Trebuie să-i arate respect copilului. Să-i ofere încredere, să încerce să-i înțeleagă alegerile și
interesele, să fie empatic cu copilul.
Dacă mai devreme ne-am referit la ceea ce trebuie să facă un părinte, acum ajungem la
ceea ce trebuie să fie un părinte:
Entuziast, copii învață mult mai ușor dacă părinții arată o motivație puternică pentru ceea ce fac
împreună cu ei.
Reflexiv, familiile au fotografii care relevă trecutul ceea ce devine un act al identității pentru
copil.
Dă dovadă de compasiune, pentru că, spune Clark, creșterea este un lucru greu pentru copil,
trebuie să înțelegem acest lucru.
Încrezător, în faptul că viitorul o să-i ajute pe copii să facă alegeri corecte.
Plin de umor, este vorba în special despre capacitatea de a râde de propriile greșeli. Părinții sunt
și ei oameni și pot și ei să greșească.
Plin de apreciere, părinții trebuie să fie un medol pentru elevi, să aprecieze la adresa acestora și
să îi învețe pe copii cum să aprecieze la rândul lor.